Sunteți pe pagina 1din 3

Organele de Ocrotire a

Normelor de Drept

• PRINCIPIULUI PREZUMŢIEI DE
NEVINOVĂŢIE

► Pentru prima dată prezumţia de nevinovăţie a fost indica- tă


pentru prima dată în legislaţia SUA şi apoi formulată în
Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului de la 1789.

►Derivând din scopul procesului penal, prezumţia de nevinovăţie


constituie baza drepturilor procesuale acordate învinuitului sau
inculpatului.

►O importanţă deosebită pentru consoli- darea prezumţiei de


nevinovăţie a avut-o con- sacrarea sa în Declaraţia Universală a
Dreptu- rilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10
decembrie 1948. Art.11 al De- claraţiei inserează prezumţia de
nevinovăţie, şi anume: „Orice persoană învinuită (acuzată) a fi
săvîrşit o infracţiune este prezumată nevi- novată atîta timp cît şi
vinovăţia sa nu a fost stabilită (dovedită) într-un proces public cu
asigurarea garanţiilor necesare apărării do- vedită.” A fost o
reacţie a comunităţii inter- naţionale, care avea în memorie
crimele de război, crimele contra păcii şi crimele contra umanităţii
comise sub regimul hitlerist, orga- nizate de căpeteniile naziste şi
înfăptuite de cei care au stat pe banca acuzării Nurenberg 1945-
1946.

►Aşa cum am constatat, prezumţia de nevinovăţie s-a impus ca o


reacţie împotriva regimurilor fasciste, după Al Doilea Război
Mondial, pe plan internaţional fiind inclusă în mai multe
documente, printre care se numă- ră: Declaraţia Universală a
Drepturilor Omu- lui adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10
decembrie 1948 şi Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice, adoptat de acelaşi forum la 16 decembrie 1966
etc.

►Analizînd dispoziţia art.8 Cod de pro- cedură penală, putem


sublinia că principiul prezumţiei de nevinovăţie est constituit din 3
atribute:

– persoanaacuzatădesăvîrşireauneiin- fracţiuni este prezumată


nevinovată atîta timp cît vinovăţia sa nu-i va fi dovedită, în modul
prevăzut de prezentul cod, într-un proces ju- diciar public, în
cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanţiile necesare apărării
sale, şi nu va fi constatată printr-o hotărîre judecătorească de
condamnare definitivă;

– nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăţia sa;

– concluziile despre vinovăţia persoa- nei de săvîrşirea infracţiunii


nu pot fi înteme- iate pe presupuneri, totodată toate dubiile în
probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate în condiţiile codului de
procedură penală se interpretează în favoarea bănuitului,
învinuitu- lui, inculpatului.

►O problemă care necesită a fi explicată în legătură cu


încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie îl constituie
faptul publicării în mass-media a informaţiilor privind tragerea la
răspundere penală a unei persoane. În aceste situaţii apare
întrebarea încălcării principiu- lui prezumţiei de nevinovăţie de
către mass- media.

Este necesar de menţionat că acceptarea ideii că informaţia,


publicaţiile, dezvăluite de către mass media pot să încalce
prezumţia de nevinovăţie, este periculoasă, deoarece aceasta dă
posibilitate de a învinui practic orice sur- să de informaţie de
răspunderea penală care vine din presă sau de la televiziune,
indiferent de faptul dacă e veridică şi corectă, situaţie în care
sursele mass-media vor fi obligate să se limiteze la publicaţii
neutre sau de laudă.

► Totodată, Comisia Europeană pentru drepturile omului


consideră că persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul
statului pot informa societatea despre mersul urmăririi penale, să
arate că o anumită persoană este bănuită de săvîrşirea
infracţiunii sau a recu- noscut faptul săvîrşirii infracţiunii, însă cu
menţionarea că respctivul caz mai întîi trebuie să fie examinat de
către instanţa judecătoreas- că competentă, pentru ca afirmaţiile
lor să nu încalce prevederile pct. 2 al art.6 al Convenţiei Europene
pentru Protecţia Drepturilor Omu- lui şi Libertăţilor Fundamentale.

Berov Oleg ID-191

S-ar putea să vă placă și