► Pentru prima dată prezumţia de nevinovăţie a fost indica- tă
pentru prima dată în legislaţia SUA şi apoi formulată în Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului de la 1789.
►Derivând din scopul procesului penal, prezumţia de nevinovăţie
constituie baza drepturilor procesuale acordate învinuitului sau inculpatului.
►O importanţă deosebită pentru consoli- darea prezumţiei de
nevinovăţie a avut-o con- sacrarea sa în Declaraţia Universală a Dreptu- rilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948. Art.11 al De- claraţiei inserează prezumţia de nevinovăţie, şi anume: „Orice persoană învinuită (acuzată) a fi săvîrşit o infracţiune este prezumată nevi- novată atîta timp cît şi vinovăţia sa nu a fost stabilită (dovedită) într-un proces public cu asigurarea garanţiilor necesare apărării do- vedită.” A fost o reacţie a comunităţii inter- naţionale, care avea în memorie crimele de război, crimele contra păcii şi crimele contra umanităţii comise sub regimul hitlerist, orga- nizate de căpeteniile naziste şi înfăptuite de cei care au stat pe banca acuzării Nurenberg 1945- 1946.
►Aşa cum am constatat, prezumţia de nevinovăţie s-a impus ca o
reacţie împotriva regimurilor fasciste, după Al Doilea Război Mondial, pe plan internaţional fiind inclusă în mai multe documente, printre care se numă- ră: Declaraţia Universală a Drepturilor Omu- lui adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948 şi Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat de acelaşi forum la 16 decembrie 1966 etc.
►Analizînd dispoziţia art.8 Cod de pro- cedură penală, putem
sublinia că principiul prezumţiei de nevinovăţie est constituit din 3 atribute:
– persoanaacuzatădesăvîrşireauneiin- fracţiuni este prezumată
nevinovată atîta timp cît vinovăţia sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces ju- diciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanţiile necesare apărării sale, şi nu va fi constatată printr-o hotărîre judecătorească de condamnare definitivă;
– nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăţia sa;
– concluziile despre vinovăţia persoa- nei de săvîrşirea infracţiunii
nu pot fi înteme- iate pe presupuneri, totodată toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate în condiţiile codului de procedură penală se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitu- lui, inculpatului.
►O problemă care necesită a fi explicată în legătură cu
încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie îl constituie faptul publicării în mass-media a informaţiilor privind tragerea la răspundere penală a unei persoane. În aceste situaţii apare întrebarea încălcării principiu- lui prezumţiei de nevinovăţie de către mass- media.
Este necesar de menţionat că acceptarea ideii că informaţia,
publicaţiile, dezvăluite de către mass media pot să încalce prezumţia de nevinovăţie, este periculoasă, deoarece aceasta dă posibilitate de a învinui practic orice sur- să de informaţie de răspunderea penală care vine din presă sau de la televiziune, indiferent de faptul dacă e veridică şi corectă, situaţie în care sursele mass-media vor fi obligate să se limiteze la publicaţii neutre sau de laudă.
► Totodată, Comisia Europeană pentru drepturile omului
consideră că persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul statului pot informa societatea despre mersul urmăririi penale, să arate că o anumită persoană este bănuită de săvîrşirea infracţiunii sau a recu- noscut faptul săvîrşirii infracţiunii, însă cu menţionarea că respctivul caz mai întîi trebuie să fie examinat de către instanţa judecătoreas- că competentă, pentru ca afirmaţiile lor să nu încalce prevederile pct. 2 al art.6 al Convenţiei Europene pentru Protecţia Drepturilor Omu- lui şi Libertăţilor Fundamentale.