Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE
ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENŢILOR CU
CANCER DE PIEL
COORDONATOR: DIRECTOR:
Dr. MILEA STOICA LIVIA MIRELA PROF. STOICA ANA
ABSOLVENT:
DINU ELENA
1
CUPRINS
ARGUMENT...............................................................................................3
INTRODUCERE.........................................................................................3
CONCLUZIE.............................................................................................44
BIBLIOGRAFIE........................................................................................48
2
ARGUMENT
Cea mai frumoasă artă este de a îngriji omul. Ce frumos este să cunoști sufletul unui
om, ce mulțumire iți dă gestul de ajutor pentru cel care are nevoie de tine, ce optimism si putere
de viată prinzi după puținul de caldură oferit! Pentru a putea simți cu adevarat aceste sentimente
trebuie să-ți insușești temeinic cunoștințele de nursing care te apropie nu numai de oamenii
bolnavi, ci și de cei sănătoși. Prin această lucrare am incercat să arăt rolul asistentului medical in
îngrijirea bolnavului care se afla in legatură directă cu oml suferind, îngrijindu-l, ajutându-l sa
mănânce, administrându-i medicația, controlându-i temperatura și pulsul, tensiunea arteriala,
observând cantitatea de urină pe care o elimină, a scaunelor, felul cum se odihnește, cum
vorbește, cum reacționează, încercând să-și facă o imagine asupra evoluției bolii în vederea
recâștigării independenței aflate in suferintă. În concluzie actul medical implică un umanism
spontan, caracterizat prin dragoste, afectiune și fericirea pe care bolnavul ți-o afisează la sfarșitul
demersului de îngrijiri.
INTRODUCERE
3
Capitolul I
Anatomia si fiziologia analizatorului cutanat
http://centrulmedical.com/wp-content/uploads/2017/09/structura-pielii.jpg
Pielea este o barieră care limitează invazia și creșterea bacteriilor patogene. Mecanismele
de apărare antimicrobiană cutanată includ : rigiditatea mecanică a stratului cornos și conținutul
scăzut de umiditate, lipidele stratului cornos, producția de lizozim, aciditatea (pH= 5) și
4
defensinele. În mod specific, cele mai multe zone ale pielii sunt uscate, creând un mediu
nefavorabil pentru replicarea bacteriană. Keratinocitele moarte se elimină și îndepărtează fizic
colonizarea bacteriilor. Pielea este mai rece decât temperatura normală a corpului și ușor acidă.
Majoritatea bacteriilor cresc cel mai bine la un pH neutru și la 37 ° C. Dacă organismele pot
evita apărarea cutanată a gazdei, următoarea linie de protecție implică sistemul inununitar sau
țesutul limfatic asociat pielii (SALT) (Katarina Chiller și colab., 2001).
Pielea este un habitat complex pentru multe bacterii. Deși pielea reprezintă un mediu steril
prenatal, ea devine gazda bacteriilor rezidente după naștere. Tipul și densitatea bacteriilor sunt
determinate de localizarea anatomică, umiditatea locală, cantitatea de sebum, producția de
transpirație, statutul și vârsta hormonală a gazdei.Colonizarea persistentă este rezultatul abilității
bacteriilor de a adera la epiteliul pielii, de a crește într-un mediu relativ uscat și acid și de a
readera rapid în timpul procesului normal de descuamare (Katarina Chiller și colab., 2001).
Pielea susține creșterea bacteriilor comensale, care protejează gazda de bacterii patogene
atât direct, cât și indirect. Efectele directe includ producerea de bacteriocine, producerea de
metaboliți toxici, inducerea unui potențial de oxido-reducere, epuizarea nutrienților esențiali,
prevenirea aderenței bacteriilor concurente, inhibarea translocării și degradarea toxinelor.
Bacteriile commensale concurează pentru nutrienți, nișe și receptori. Indirect, bacteriile pot
induce gazda să sporească producția de anticorpi, să stimuleze fagocitoza și mecanismele de
curățare, și să sporească producția de interferon și citokine(Katarina Chiller și colab., 2001).
Pielea are o suprafaţă de 1.5 – 2 m2 şi reprezintă 1/7 – 1/6 din greutatea corpului (Sterry,
W. et al. 2006).
Pielea este un organ complex care protejează gazda de factorii nocivi din mediu, în acelaşi
timp facilitând şi interacţiunea cu mediul extern. Este mai mult decât un simplu scut
impenetrabil, static, împotriva factorilor externi. Mai degrabă, pielea este un aranjament integrat,
complex şi dinamic de celule, ţesuturi şi elemente ale matricei care mediază un divers spectru de
funcţii: reprezintă o barieră fizică permeabilă, asigură protecţia de agenţii infecţioşi şi de
radiaţiile UV, intervine în procesele de termoreglare şi absorbţie/excreţie şi astfel contribuie la
menţinerea homeostaziei, are rol în percepţia senzorială, vindecarea rănilor, regenerare şi
metabolismul vitaminei D şi asigură aspectul fizic exterior (Chu, D.H., 2007).
5
Arhitectural, pielea este constant remodelată, iar în structura sa se delimitează trei straturi –
epidermul, dermul şi ţesutul subcutanat (hipodermul). Anexele specializate ale pielii sunt
reprezentate de păr şi unghii (la suprafaţa pielii) şi glandele sebacee şi sudoripare (în
profunzimea pielii). Două structuri speciale – foliculii piloşi şi glandele mamare (derivate din
epiderm) ne caracterizează ca mamifere (Sterry, W. et al. 2006).
Cele 3 compartimente ale pielii sunt interdependente, formează unităţi funcţionale; fiecare
regiune a pielii este conectată cu ţesutul înconjurător pentru reglarea şi modularea structurii
normale şi a funcţiilor la nivel molecular, celular şi tisular (Chu, D.H., 2007).
6
funcţia de organ de simţ este una din funcţiile de comunicare a pielii cu mediul
înconjurător, aceasta fiind îndeplinit de receptorii:
de durere (fiind până la 200/cm2),
de presiune (corpusculii Vater-Pacini),
termoreceptorii (corpusculii Krause),
receptorii la întindere (corpusculii Ruffini),
receptorii tactili sunt mai deşi la buze, degete, limbă, mamelon, organele genitale
externe.
Structura microscopică
Epidermul este alcătuit dintr-un epiteliu stratificat și pavimentos, cornificat, celulele sale
fiind în permanenţă regenerare. El este lipsit de vase sangvine, nutriţia celulelor are loc prin
difuzarea limfei interstiţiale din derm, prin intermediul membranei bazale şi prin spaţiile înguste
(de cca 10 milimicroni), care separă între ele celulele vitale ale acestui strat. Epidermul este un
protector mecanic contra pierderilor de apă din straturile profunde ale pielii şi împiedică
pătrunderea microbilor în ele. Celulele epidermului se împart, după origine, aspect microscopic
şi funcţii, în două linii distincte: keratinocitele, care constituie marea majoritate a masei celulare
și melanocitele mult mai puţin numeroase.
Keratinocitele provin din celulele stratului bazal, care se divid permanent, celulele fiice
fiind împinse spre suprafață. Se realizează astfel o mișcare celulară lentă-ascendentă, în cursul
căreia ele se încarcă progresiv cu keratină. Melanocitele elaborează pigmentul melanic, care,
eliberat din ele, este stocat atât în celulele epidermice (mai ales în stratul bazal) cât și în
macrofagele dermice, care astfel devin melanofore. Embriologic, ele provin din creasta neurală
sub forma de metaboliști care în cursul primelor luni de viață fetală migrează spre unele regiuni
din sistemul nervos central (tuber cinereum, locus niger etc.), în peritoneu și în piele. În piele se
așază între celulele bazale.
7
Dermul
Hipodermul
Hipodermul este stratul care separă pielea de straturile subiacente. El este alcătuit din
lobuli de celule grase (lipocite) conținând trigliceride, cu rol de rezervă nutritivă și de izolator
termic și mecanic. Acești lobuli sunt separați prin septe conjunctive, în care se găsesc vase și
nervi. O structură tegumentară mai deosebită este linia apocrină. Ea se întinde de la axilă, în
regiunea mamelonară și coboară convergent lateral spre perineu. Este alcătuită din aglomerări
celulare clare ce, structural, se apropie de celulele glandulare mamare. În această accepțiune
glanda mamară poate fi privită ca o glandă apocrină enormă cu o structură corelată cu funcția sa
secretorie. Între modalitatea secretorie a glandei mamare și glandele apocrine sunt relații
apropiate, în sensul că:
8
9
Capitolul II. Cancerul de piele
Cancerul de piele este cea mai comună formă de cancer. Peste un milion de cazuri noi sunt
estimate anual. Ratele de incidenţă raportate pentru toate tipurile de cancer de piele sunt în
continuă creştere; din acest motiv, cancerul de piele constituie o problemă de sănătate publică de
actualitate (http://www.medicinenet.com/skin cancer/article.htm).
Modificarea aspectului normal al pielii (spre exemplu, o iritaţie, o excrescenţă sau o rană
care nu se vindecă), ulceraţiile, depigmentarea, modificările de formă şi dimensiune a molelor
existente sunt simptome asociate cancerului de piele.
Radiaţia solară, infecţia virală (ex. infecţiile cu virusul papilloma uman - HPV), dieta,
imunosupresia posttransplant, carcinogenii chimici (arsenicul, cărbunele) şi mutaţiile genetice
induse sunt cauze posibile pentru cancerul de piele (Ahmed, A.H. et al. 2008). De asemenea,
trăsăturile constitutive, genetice şi pigmentare dobândite precum pielea albă, părul roşcat sau
blond, pistruii, asociate cu expunerea îndelungată la radiaţiile ultraviolete constituie factori de
risc pentru acest tip de cancer (Sturm, R.A., 2002). Kricker el al. au observat că incidenţa
cancerului de piele (în special a melanomului), este mai ridicată la persoanele cu fenotip deschis
(Kricker, A. et al. 1994).
Radiaţia ultravioletă penetrează tegumentul; în funcţie de lungimea de undă, razele UV
interacţionează cu variate tipuri celulare localizate la diferite niveluri (superficial sau profund) în
straturile pielii. Razele ultraviolete cu lungimi de undă cuprinse între 280-320 nm (UVB) sunt în
mare parte absorbite la nivelul epidermului şi afectează predominant celulele epidermice (ex.
keratinocitele), în timp ce razele UV cu lungimi de undă între 320-400 nm (UVA) pătrund în
profunzime şi pot interacţiona atât cu keratinocitele epidermice, cât şi cu fibroblastele dermice.
UVB interacţionează direct cu ADN şi induce leziuni la nivelul ADN, deşi poate genera, de
asemenea, şi specii reactive de oxigen care la rândul lor pot produce leziuni ADN. Spre
deosebire de UVB, UVA acţionează în special prin inducerea speciilor reactive de oxigen (ROS),
care ulterior pot exercita multiple efecte: peroxidarea lipidelor, activarea factorilor de transcripţie
şi generarea leziunilor la nivelul catenelor ADN (Berneburg, M. et al. 2000). Leziunea specifică
indusă de radiaţia UV la nivelul ADN constă în generarea de fotoproduşi - dimeri pirimidinici
(Giglia-Mari, G. & Sarasin, A., 2003). ADN absoarbe radiaţia UV şi induce modificări în unele
10
gene în celulele ţintă. Principalele ţinte ale radiaţiei UV sunt gena p53 şi gena PTCH (patched
gene) (Lacour, J.P., 2002).
Evitarea expunerii prelungite la radiaţia UV, în special în primii ani de viaţă poate reduce
semnificativ riscul de dezvoltare a cancerului de piele.
Cancerul de piele este definit de tipul celuleor care îl produc (Leventer, 2013)
-celulele pigmentare sau melanocitele, generează Melanoame maligne
-celule care provin din derm- generează tumori cutanate, epiteliale:
Carcinoame Bazocelulare– apar și „ se dezvoltă începând de la stratul bazal al epidermei și
se extind numai local”
-Carcinoame spinocelulare.(epidermoid , scuamocelular)- carcinomul spinocelular
epidermoid au în general o evoluție locală dar pot forma metastaze ganglionare sau osoase
deoarece infiltrează profund țesutul
În categoria leziunilor precanceroase, trebuie menționate : keratoza actinică și boala
Bowen
Evoluția cancerelor de piele este de durată, întinzându-se pe o perioadă mare de timp.
Această evoluție lentă.permite diagnosticarea precoce, în forme encipiente.Nu întotdeauna se
poate realiza un diagnostic precoce deoarece simptomele cancerului de piele sunt diverse și
greusesizabile, asimptomatice.
Simptomele care trebuie să alerteze o persoană sunt :
-modificarea culorii, formei,dimensiunilor , culoarea unei alunițe
-apariția unei leziuni pe piele care nu mai trece, se extinde chiar
-o ulcerație care nu răspunde la nici un tratament
O vizită la medicul dermatolog preîntâmpină o boală sau dacă este deja instalată, un
diagnostic precoce , oferă șanse suplimentare de vindecare.
Cea mai mare probabilitatea de apariție, localizare a leziunilor canceroase este la nivelul
tegumentelor expuse , pentru durate mari de timp, radiațiilor solare:
-fața, în special pe buze, în zona nasului,
-scalp-urechi, în special
-brațe
Tumori cutanate melanice –Melanoamele
-apar în general la persoanele cu antecedente , în familie
11
-după expuneri solare
- în imunosupresii
Vârsta la care apar ,în general este sub 55 de ani, se dezvoltă în cca 80% din cazuri , pe
piele normală și provoacă cca 1300 decese anual
Melanomul este o tumoră malignă foarte agresivă, a cărei evoluție este influențată de
vârsta pacientului, sex, localizare, nivel Clark, grosime melanom, prezența sau absența
metastazelor ganglionare
Protecţia împotriva agenţilor nocivi este una dintre funcţiile principale ale pielii; în
consecinţă, pielea este expusă leziunilor. Urmare a acestei disfuncţionalităţi, la nivel cutanat pot
apărea cicatrice, arsuri, infecţii şi cancer. Factorul cel mai frecvent asociat cu dezvoltarea
cancerului de piele este radiaţia ultravioletă solară, un mutagen cunoscut. Acesta poate determina
mutaţii genetice la nivelul celulelor pielii responsabile de iniţierea tumorigenezei (Ashton, K.J.,
2002).
Cele mai frecvente forme de cancer de piele sunt carcinomul cu celule bazale (BCC),
carcinomul cu celule scuamoase (SCC) şi melanomul malign cutanat (CMM) (Ricotti, C. et al.
2009; Lee, P.K., 2004). Sarcoamele cutanate sunt leziuni rare ale ţesutului conjunctiv (Goldberg,
B.R., 2007).
BCC şi SCC constituie împreună grupul cunoscut sub denumirea de ”non-melanoma skin
cancer” (NMSC) (Ricotti, C. et al. 2009).
Carcinomul cu celule bazale (BCC) este tumora keratinocitelor epiteliale din stratul bazal
al pielii. BCC este cel mai comun cancer de piele şi are o rată foarte scăzută de metastazare, dar
este invaziv local. În general se dezvoltă la nivelul capului, gâtului, braţelor şi spatelui. Scalpul,
pleoapele, urechile, nasul şi buzele sunt cele mai frecvente situsuri de dezvoltare a BCC de la
nivelul capului. Studiile moleculare sunt esenţiale pentru clarificarea etiologiei şi respectiv,
prevenirea BCC, pentru această boală nefiind cunoscută o leziune ”precursor” (Nouri, K., 2008).
12
keratoza actinică sau solară sunt considerate leziuni ”precursor” (Arora, A. & Attwood, J., 2009).
Frecvent, SCC se localizează la nivelul feţei, mâinilor şi antebraţelor şi apar predominant la
indivizii peste 40 de ani. Evoluţia SCC poate fi substanţial influenţată de starea imunologică a
pacientului (Rana Anadolu-Brasie, 2008).
13
3.Criochirugia – utilizează nitrogen lichid – efectul este de distrugere și necrozare tisulară.
Are ca efect secundar –edemul tranzitoriu, eritem, durere. Este un procedeu eficient , cu risc
scăzut, folosit în localizări dificile- pleoape, nas. Nu se recomandă în cazul carcinoamelor
sclerozante
4. Tratment topic – se utilizează cînd sunt mai multe cancere ce nu pot fi complet rezecate.
Se folosește Chimioterapia topică în următoarele cazuri
-în Keratoze solare- se folosește o cremă cu
- 5 fluoracil- Cremă cu concentrația de substanță activă =1% sau 5%, aplicată de 2 ori/zi
timp de minim 6-8 săptămâni- rezultate în keratozele solare. Pot apare reactii alergice ,
fotosenzibilizarea. Uneori poate să fie un tratament în care leziunea sa pară vindecată în exterior
dar nu și în profunzime
-în Carcinom epidermoid in situ
- 5 fluoracil se asociază cu 2,4dinitroclorbenzen
După chirurgie ,sau radio terapie , în fazele recidivante ale carcinomului bazocelular, se
recomandă injectarea cu interferon intralezională
Chimioterapia adjuvantă nu a confirmat. Medicamentele folosite sunt pentru Carcinoame
bazocelulare si spinocelulare
Tratamentul tumorilor cutanate melanice- melanoamele-
-Excizie chirurgicală. Marginea de siguranță este data de valoarea indecelui Breslow
- în fazele encipiente nu se practică evidarea ganglionarămacroscopică(sub stadiul III) și
nici nu se recomanda chimioterapia adjuvantă
- în cazurile metastatice , se ezecută și rezecția chirurgicală a metastazelor
Tratamente sistemice recomandate
- medicamentele recomandate în tratamentul melanomului sunt:
1.Dacarbazina(Deticene)
-se utilizează[15] în tratarea sarcomului avansat la țesuturilor moi, la adulți , excepție
făcând Mezoteliomul, sarcomul Kaposi
-acțiunea sa constă în oprirea dezvoltării tumorii , a multiplicării ei.
-nu se recomandă utilizarea cu alte medicamente ca:Fenitoina, Metoxipsoralen, Citocrom
P450 sau alte medicamente care sunt aferente tratamentului de iradiere,deoarece utilizarea
simultană va produce variate efecte secundare ca : afectarea măduvei osoasă sau a ficatului sau
14
poate mări fotosensibilitatea. Utilizarea împreună cu Fotemustină poate duce la afectarea
plămânilor iar împreună cu Ciclosporina sau tacrolimus, efectele se resimt asupra sistemului
imunitar.
Toate aceste atenționări sunt pentru protecția pacientului , medicul curant interesându-se
anterior utilizării , decizia finală depinzând de analizele pe care le va recomanda pentru
cunoașterea stării de sănătate a organismului. Medicuol va stabili în final doza, durata și
frecvența, urmărind eventualele efecte secundare și rezultatele finale.
2. Fotemustina(Muphoran)
-este un medicament antitumoral (citostatic), imunosupresor
(http://omedicine.info/ro/fotemustine.html),recomandat în tratarea melanomului , în special al
celui cu metastaze cerbrale. Este necesară o evaluare a beneficiilor versus risc deoarece are
multiple contraindicații. Nu se recomandă în cazuri ca: suprimarea funcției măduvei osoase,
înainte sau după radiere, hipersensibilitate la nitrozuree, în sarcină, lactație
Efectele secundare sunt importante- trombocitopenie, leykopenie, tulburări ale simțului
gustativ, dureri abdominale, grețuri, vărsături, creșterea transaminazelor, a ureei fosfatazei
alcaline, hipertermie.
Se recomandă utilizarea sa sub strictă supraveghere medicală, datorită toxicitășii sale, doza
și graficul de administrare va fi stabilit de medicul curant ceurmărește evoluția bolii și a
analizelor pacientului , după administrare.
.- în prezent se recomandă imunoterapia, folosint anticorpi anti-CTLA4
15
Cancerul este o patologie complexa pentru a cărei eradicare sunt necesare studii complexe
și resurse, pentru descoperirea unor noi terapii , mai eficiente, cu mai puține efecte secundare , cu
rate de vindecare mărite.
Studiilor și eforturilor depuse de medicina în tratarea cancerului , li se adaugă cercetărilee
desfășurate de alte ramuri ale științei : biologia, chimia, farmacia.
Pentru reducerea efectelor secundare ale chimioterapiei au fost concepute tratamente
alternative , întâlnite în literatura medicală sub denumirea de C.A.M.(Complementary and
Alternative Therapies), tratamente ce urmăresc pe lângă ameliorarea stării pacienților, după
tratamentele convenționale și prevenirea apariției cancerului de piele.
Fiind terapii complementare, se recomandă folosirea lor cu prudență, în paralel cu cele
convenționaleși nu în mod singular, sub stricta supraveghere a medicului curant, care va
recomanda sau va interzice folosirea lor, când există pericolul de a interfera cu substanțele
administrate în tratamentul convențional, diminuând efectele necesare, așteptate ale
tratamentului. (Walker, 2016)
Terapiile complementare sunt formate din vitamine, dietele speciale, ierburi, uleiuri
esențíale, acupunctura, masajul.
Cauzele apariției cancerului de piele nu sunt complet cunoscute, așa încât, prin folosirea
trata mentelor complementare , sunt abordate alte aspecte ale vieții care pot influența, în timp,
apariția sa, cum este dieta de exemplu.
Dieta este considerată ca unul din pilonii principali, în lupta contra apariției cancerului de
piele, deși rolul său complex,încă nu este complet determinat . Există studii care asociază
creșterea protecției organismului, în general, a pielii ,în special , a imunității,pe scurt, după
utilizarea antioxidanților din: vitamine : A,C,E sau din betacaroten ori Zinc sau acid folicîn fața
factorilor oncologici.
Studii desfășurate pe animale au demonstrat că anumite substanțe din alimente, ca soia sau
semințele de in, sunt un real suport pentru organism , în lupta cu cancerul , rezultatele
demonstrând reducerea gradului de răspândirie a melanomului, în corpul animalelor ce au avut
dieta îmbunătățită cu aceste substanțe.
În tratarea Melanomul se folosesc uleiurile esențiale rezultate din Afrostyrax
lepidophyllus și Scorodophloeus zenkeri , care au prezentat un puternic efect inhibitor al
16
celulelor de melanom A375. Același efect inhibitor asupra celulei de melanom îl are și uleiul
esențial extras din Athanasia Brownii și Neolitsea.
Fie că au fost extrase prin hidrodistilarea florilor sau a frunzelor, uleiurile esențiale au avut
o activitate citotoxică puternică asupra celulor Melanomului.
Alt ulei esențial cu aceleași calități , proprietăți ,este cel extras din mușetel.(Matricaria
chamomilla) Prezența substanțelor alfa-bisabolol, luteolin, quercetin și apigenin asigură
proprietățile sale antimicrobiene.
Cercetările asupra uleiului esențial extras din mușețel, au evidențiat caracterul său
antiproliferativ și efectele apoptozice ,pe care le are asupra diferitelor forme de cancer uman.
Confirmarea efectelor anterior menționate a fost făcută în cadrul unui studiu preliminar
când s-a observat apariția apoptoozei la celulele canceroase la expunerea lor, in vitro la uleiul
esențial de mușețel.
Structura pielii
17
Colagenul este o component majoră a matricei extracelulare și joacă cun rol important în
procesele de vindecare ale rănilor, comportându-se ca un antioxidant pentru piele. O menține
sănătoasă, fină și delicată, încetinind efectele îmbătrânirii
Patologia cancerului necesită o permanentă cercetare științifică pentru a descoperinoi
compuși biologici activi, cu eficiență sporită în tratamente, care să devină, în timp alternative noi
de tratament.
Eficiența unui tratament este condiționată de activitatea biologică pe care o determină, în
lupta cu boala. Activitatea biologică este dependentă, la rândul său de - modul de administrare al
substanței și demodul de metabolizare al substanței în organism.
Există mai multe căi de administrare a unui tratament: calea orală, intravenoasă,
transdermică
Administratrea orală a substanțelor active.
Are o eficiență scăzutădatorită biodisponibilității scăzute a substanțelor active , a
necesității re-administării lor la un anumit interval de timp, ce creează disconfort pacientului,
posibilitatea apariției uneori și a supradozajului, toți acești factori impunând găsirea unor soluții
mai eficiente pentru schimbarea și eficientizarea tratamentului.
Noile substanțe active descoperite de industria farmaceutică au impus perfecționarea
modului de administrare, pentru maximizarea efectelor pozitive și reducerea celor negative
(secundare).
Cercetările efectuate , în industria farmaceutică, în biologie, au dus la descoperirea de noi
materiale care sunt capabile să încapsuleze substanța biologică activă, într-o rețea polimerică ,
livrând-o ulterior, în timp, în perioade îndelungate..
Noul sistem de livrare se numește:Sistem cu eliberare controlată a substanțelor
active(Controlled Drug Release) [26]
În fig.7, [27] este prezentată comparația celor două sisteme
18
Fig.7
Sistemul de eliberare controlată a substanțelor active este o tehnologie ce s-a dovedit un
instrument puternic în tratamente.
Indexul terapeutic poate fi mărit prin creșterea stabilității , a solubilității și a
biodisponibilitâții. Polimerii, datorită stabilitâții și capacității lor, joacă un rol important,în acest
sistem, contribuindla eficientizarea lui.
Chitosanul , este un polimer natural, derivat din chitină, care a primit o atenție mărită
datorită proprietăților sale :
- este biodegradabil,
-biocompatibil,
-non-toxic,
- muco-adeziv, având abilitatea de a livra subsstanța activă chiar la țintă specificată.
Polimenr natural cationic, este el însuși un medicament,fiind recunoscute deja proprietățile
sale anti-microbiene, anti-oxidante. Imunogenitatea sa scăzută alături de celelalte proprietăți
enumerate anterior ,măresc potențialul său și aplicabilitatea sa biomedicală.
Valoarea medicală a chitosanului a determinat conceperea unor tehnici variate de
preparare.
Hidrogelul este un mod de preparare a chitosanului. Este o rețea reticulată de polimeri,
care , datorită numărului mare de grupări hidrofile, ce au o afinitate deosebită pentru apă, face ca
apa să „ intre” la propriu în rețea.
Gelul suferă fenomenul de expansiune și devine asemănător țesuturilor vii, prin
proprietățile sale(tensiune artificială scăzută, consistența moale)
19
Proprietățile hidrogelurilor ca:funcționabilitatea, biodegrabilitate, permeabilitate,
biorecunoaștere, le plasează în clasa sistemelor cu eliberare controlată , iar cele pe bază de
chitosan, au rezultate speciale ca urmare a capacității organismului de a le degrada, prin
metabolism enzymatic.
Prezența compusului biologic activ determină formarea rețelelor polimerice , ce îl
încapsulează, ulterior.
În practica clinică sunt necesare bio-nanomateriale, noile „vehicule” ale sistemelor de
eliberare controlată.
Un tip de bio-nanomaterial este cel sintetizat de Roberio și colab.,în 2014, din chitosan,
ales din nou, datorită biofuncționabilității lui . de forma:
” (CHT) extras din carapace de crab cu pectină (PCT) extrasă din suculde fructe şi straturi
duble de hidroxizi (LDH, [Mg0,67Al0,33(OH)2]Cl0,33 × n H2O – obţinut după metodadescrisă
de Constantino şi Pinnava în 1998) obținând un bionanomaterial CHT/LDH-5ASA , cu funcţii
noi” [28]
. Un alt vehicul de eliberare controlată a substanței active în sistem sunt matricele
siloxanice
Matricea siloxanică sol – gel:- are la bază procesul sol-gel:
Prin procesarea apoasă a unor precursori hidrolabili se formează oxizi de metal sau
semimetal solizi.
Hidroliza unui precursor în mediul acid sau bazic determină obținerea unor unități
hidroxilate care , prin policondensare formează gelul poros. Se formează grupele de Si-OH
(silanol).
Condensarea lor formează siloxanii: Si-O-Si,matricea siloxanică, obținându-se prin uscare
și îmbătrânire.
Ca formă, matricea este o rețea rigidă, cu lanțuri polimerice de lungime medie –mai mari
de un micron și cu pori a căror dimensiune este sub un micron.
Proprietățile unei matrici siloxanice sunt:
- stabilitate mecanică, optică, termică,
- inerție chimică,
-porozitate reglabilă,
-expansiune normal.
20
Datorită lor, substanța activă este direct imobilizată, încapsulată, fără alterarea structurii
inițiale a biomoleculelor,cavitățile matricei asigurând protecția necesară.
Procesul de sinteză al matricei este controlat cu atenție pentru a evita formarea unei
structuri cu o densitate mare de pori sau a obține pori cu o formă ce nu permite eliminarea
moleculelor din matrice, blocându-le și astfel punând în pericol funcționalitatea sistemului ,
alterând efectul terapeutic urmărit.
Sistemele de eliberare controlată a medicamentelor se pot clasifica după mai multe criterii :
1. după modul de control al eliberării medicamentelor , patru categorii :
a.controlate de difuzie, : sisteme membrane- rezervoare, sisteme monolitice, -matrice
b.controlate chimic, :sisteme bioerodibile, sisteme bidegradabile, sisteme cu catene
ramificate
c.activate de solvent: sisteme sontrolate osmotic, sisteme controlate prin îmbibare
d.cu eliberare modulară
2.după viteza de eliberare a medicamentului:
-tip 1-viteza scade exponențial, cu timpul
-tip2-viteza de eliberare este constantă, , cinetica este de ordin 0
-tip3-întârziere semnificativă, eliberare de ordin 0
-tip4-eliberare pulsatilă, cu întârziere
-tip5-eliberare multiplă, cu întârziere între eliberări, constantă
21
”. Ca substanță face parte din grupa scleroproteinelor”.[39]Este foarte rezistent la
acțiunea enzimelor și a factorilor chimici cu potențial de transformare a proteinelor.
Colagenul are o structură ´formată din molecule distincte genetic, a căror configurație este
unică, triplu helix, formată din subunități a trei polipeptide, cunoscute sub denumirea de lanțuri
alfa.
Fiecare lanț conține cca 1000 de amino acizi având o secvențăde aminoacizi constând în
glicină, prolină, hidroxiprolina
Unele studii certifică existența în corpul uman, a 16 tipuri de colagen, altele 28, dar cca
80-90 % reprezintă colagenul de tip I, II, III.
Principala funcție a colagenului este cea de a asigura integritatea țesuturilor cărora le
asigura rezistența.Forma sa generală este a unor fibrile alungite . Organele în care se întâlnește
sunt:
-cornee, intestine, vase de sânge, discurile intervertebrale, între discurile vertebrelor, în
piele
Pielea conține în structura sa sunt mai multe forme de collagen. aspectul lor fiind al unei
rețele de fibreColagenul este o component majoră a matricei extracelulare fiind pricipala proteină
a țesuturilor conjunctive
În organismul uman există 28 de tipuri de colagen necesare reparării țesuturilor sau a
construcției celulare. Concentrația colagenului în unele organe, comparată cu elastina din unele
organe, calculată la g/100 țesut uscat este descrisă în tabel.1[41]
Tabel 1
Organ Colagen Elastina
Oase (demineralizate) 88 0,8
Oase (în totalitate) 22,8 0,2
Tendonul lu Achile 86 0,5
Piele 71,9 -
Cornee 68,1 4,5
Cartilaj 46-64 20,4-37,1
Ligament 17 -
Aortă 12,24 5,9
22
Plămân 10 -
Ficat 3,9 -
Cele 28 de tipuri de colagen cunoscute în prezent,se deosebesc prin structura lor, la nivel
molecular.
Aceste diferențe aparîn timpul biosintezei în timpul translației intra și extra celular sau în
timpul organizării structurilor supramoleculare.
Din cele 28 de tipuri de colagen necesar reparațiilor țesuturilor(răniri) sau construcției
celulare, colagenul de tip I, II, III, IV, reprezintă forme vitale pentru sănătatea organismului.
Colagenul este o proteină care se distruge în timp, cu o rată medie de cca 1,5% pe an.
Deteriorarea sa duce la ruperea sau desfacerea rețelei de fibre.
23
Folosit ca substanță de umplutura, Colagenul poate fi de natură umană sau bovina. Din
acest motiv, pacienții vor fi testați, înainte de folosirea lui, pentru vindecare
Colagenul, ca substanță regenerantă se folosește în diverse tipuri de răni:
Răni cronice, nevindecabile
Răni necrozate
Grefe de piele
Nu se recomandă folosirea sa în rănile provenite din arsurile de gradul III, răni provenite din
escare uscate sau la pacienții cu alergie la bovine.
Datorită proprietăților de regenerare ,de promovare a creșterii a unui singur tip de celule,
colagenul s-a folosit în terapia implanturilor, în chirurgia orală,funcționând ca o barieră ce
previne creșterea celulelor epiteliului gingival, care poate migra în rana dintelui, împiedicând
regenerarea celulelor specifice dintelui.
Un alt motiv de folosire a colagenului este gradul său mare de absorbție, organismul
preluând proteina din rețeaua suport formată dincolagen, în timp. Acest lucru, scutește pacientul
de o nouă intervenție chirurgicală,
Unele proteze au fost descoperite ca fiind trombogenice, cauzând coagularea sângelui dar
în același timp , compatibile cu corpul gazdă .
24
În 2006, un experiment în care s-a folosit colagen hidrolizat, pentru scăderea semnificativă
a simptomelor dureroase ale osteoartritei, îmbunătățind în același timp funcționarea încheieturii.
Multe produse ce conțin colagen , incluzând aici cremele și pudrele cosmetic, susțin ca
acestea revitalizează pielea. Deoarece moleculele de colagen sunt prea mari pentru a fi absorbite
prin piele , aceste afirmații sunt dificil de demonstrate, beneficiile reale asupra pielii datorându-
se , în general, datorită hidratării produse asupra pielii și datorită colagenului.
Stimularea producerii colagenului se face prin intermediul terapiei laser și prin dietă,
folosind ca suport pentru collagen: nutrienți ca :
„ Un alt experiment desfășurat la Universitatea din Iowa, USA, care are la bază
proprietățile de regenerare ale colagenului, este cel în care a fost creat un bioplasture care a
regenerat bucata de os lipsă, prin introducerea AND-ului într-o nanoparticulă care „spune”
instrucțiunile de recreere a celulelor.
25
Kitul folosit pentru aceasta a fost o platformă de collagen în care au fost îincorporate
particolele conținând codul genetic de regenerare, creându-se astfel bioplasturele care a regenerat
osul.
26
Capitolul III. îngrijirea pacienţilor cu cancer de piele
27
Inconvenienţe ale implicării pacientei în decizia terapeutică:
Amplifică sentimentul de angoasă;
Diminuă încrederea în echipa medicală;
Declanşează un sentiment de regret, conducând la percepţia tratamentului ca pe o
„alegere gresită”;
Este o atitudine solicitantă pentru pacientă;
Ridică suspiciuni asupra profesionalismului personalului medical.
Pregătirea pacientei pentru intervenţia chirurgicală: asistenta se va asigura că pacienta a
înţeles natura intervenţiei chirurgicale şi importanţa ei pentru tratamentul şi evoluţia bolii;
pacienta va fi intrebată despre antecedentelei ei chirurgicale: ele pot fi folosite pentru acceptarea
acestei terapii; asistenta medicală îi va descrie toate manifestările evolutive şi subiective care pot
să apară inaintea şi după intervenţia chirurgicală; este indicat ca pacienta să fie prvenită despre
eventualele dureri şi localizarea acestora; de asemenea, pacientei i se vor expune toate posibilele
efecte secundare care pot să apară în perioada postoperatorie (disfagie, frison, durere, greaţă,
etc)
Diagnosticul de nursing preoperator are la bază anamneza ce include totalitatea
reacţiilor pacientei la diagnostic şi capacitatea sau modul de a le face faţă şi încercarea de a le
depăşi.
Are la bază următoarele cauze:
Deficit de cunoştinţe despre cancerul de piele şi ce tratament are de urmat, posibilitatea
alegerii tratamentului;
Anxietate, tristeţe, frica de moarte legată de diagnosticul de cancer;
Frica legată de tratamentul specific, mai ales de chimioterapie şi intervenţie chirurgicală,
schimbarea imaginii de sine ori o posibilă moarte;
Riscul pentru ineficacitatea de a face faţă (individual sau familiar) legat de diagnosticul
de cancer şi asociat cu tratamentul ales;
Decizia de a se opune tratamentului ales, în primă fază negarea bolii şi mai apoi
posibilitatea de a renunţa sau continua lupta împotriva bolii.
Diagnosticul nursing postoperator se bazează pe următoarele cauze:
Durere acută legată de actul chirurgical;
28
Plagă (deteriorarea integrităţii pielii) datorată actului chirurgical;
Riscul pentru infecţie legat de plaga chirurgicală şi prezenţa tubului de dren;
Alterarea imaginii de sine legată de pierderea sau alterarea pielii după intervenţia
chirurgicală;
Risc pentru scăderea adaptării legată de diagnosticul de cancer, tratament chirurgical,
frica de moarte;
Deficit de autoîngrijire legată de imobilitatea parţială a membrului superior din partea
operată;
Tulburări de percepţie senzorială legată de senzaţia în braţul afectat sau peretele toracic;
Risc pentru disfuncţie sexuală legată de pierderea unei părţi a corpului, schimbarea
propriei imagini şi frica pentru răspunsul partenerului;
Deficit de cunoştinţe: exerciţii cu braţul pentru redobândirea mobilităţii membrului
superior afectat;
Deficit de cunoştinţe: îngrijirea mâinii şi braţului după limfadenectomie axilară;
Potenţiale complicaţii: limfedemul; hematomul şi infecţia.
Obiective:
Obiectivul major pentru pacient este creşterea cunoştinţelor despre boală şi tratament,
reducerea pre şi postoperatorie a fricii, anxietăţii şi stresului emoţional, îmbunătăţirea aptitudinii
de a lua decizii, managementul durerii, menţinerea integrităţii pielii, îmbunătăţirea conceptului
de sine, îmbunătăţirea funcţiei sexuale şi lipsa complicaţiilor.
NUME SI PRENUME: A. V.
VARSTA: 52 ani
SEX: F
ÎNALŢIME:1,67 cm
GREUTATE: 71kg
29
NAŢIONALITATE: română
RELIGIE: ortodoxă
OCUPAŢIE: casnică
STARE CIVILĂ: căsătorită
MEDIUL DE PROVENIENŢĂ: urban
DOMICILIUL: Ilfov
CONDIŢII DE VIAŢĂ: corespunzătoare
30
temperatura obişnuită 36,8°C; după operaţie se constată o uşoară creştere a
temperaturii la 37,2°C.
8. NEVOIA DE A MENŢINE TEGUMENTELE CURATE ŞI INTEGRE:
înainte de operaţie obişnuia să facă duş; prezintă cicatrici abdominle din cauza
intervenţiilor suferite;
cavitatea bucală este bine îngrijită, se spală pe dinţi regulat;
pacienta prezintă dificultate în efectuarea toaletei din cauza intervenţiei chirurgicale,
are dureri axilare şi nu prezintă o buna mobilitate a membrului inferior drept. Din cauza
mastectomiei în bloc cu fascia marelui pectoral şi a evidării axilare drepte, pacienta este
dependentă de ajutorul asistentei medicale în efecuare toaletei personale.
9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE:
nelinişte şi suspiciune în legatură cu evoluţia bolii; voce tremurata din cauza anxietăţii;
sentiment de frustare în urma intervenţiei chirurgicale mutilante.
10. NEVOIA DE A COMUNICA:
în general este sociabilă şi comunicativă; comunică bine cu echipa de îngrijire
11. NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM PROPRIILOR CREDINŢE ŞI VALORI:
este de religie ortodoxă; participă la ritualuri religioase ortodoxe.
12. NEVOIA DE A FI OCUPAT ŞI A SE REALIZA:
înainte de operaţie îşi îndeplinea activităţile casnice şi gospodăreşti cu uşurinţă;
o dată cu operaţia are sentimentul de incompetenţă şi nesiguranţă, cere ajutorul
celor din jur ; acceptă ajutorul cadrelor medicale
13. NEVOIA DE A SE RECREA:
asculta radioul, urmăreşte programul TV.
14. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA:
nu are cunoştinte despre modul în care se poate realiza recuperarea funcţională a
membrului superior în urma intervenţiei chirurgicale;
doreşte să ştie cât mai multe despre boala sa ii despre tratamentul ce trebuie efectuat
în continuare (radioterapie,chimioterapie) şii cere informaţii.
31
PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
1. ANXIETATE 1. Ameliorarea Intervenţii Pacienta a
MARCATĂ anxietăţii în 2 zile de la delegate început să comunice
DATORITĂ BOLII; internare. - administrarea mai uşor despre
FRICA DE MOARTE. medicaţiei temerile ei, ale căror
2. Pacienta să-şi anxiolitice şi rezultate au fost
exprime temerile şi să antidepresive la scăderea anxietăţii.
discute deschis. indicaţia medicului.
Interventii Pacienta înţelege
autonome: informaţiile despre
- acordarea de controalele necesare şi
suport psihologic despre terapia pe care
pacientei şi familiei; trebuie să o urmeze în
- încurajez continuare.
pacienta şi familia să
discute despre teamă şi
anxietatea cu privire la
operatie si diagnostic;
- susţinerea morală
a pacientei şi familiei,
prezentarea unor cazuri cu
evoluţie favorabilă;
- explicarea
necesitatăţii drenării
secreţiilor din plaga
operatorie cu ajutorul
tubului şi a pungii de dren.
2. ALTERAREA 1. Pacienta să nu Intervenţii Dupa 2 zile
SOMNULUI mai prezinte dureri în 3- delegate pacienta reuşeşte să
DATORITĂ DURERII 4 zile de la operaţie. - administrarea doarmă 8 h/ noapte,
ŞI ANXIETĂŢII medicaţiei antialgice la somn neîntrerupt.
2. Pacienta va fi nevoie;
capabilă să doarmă 8 h/ - administrarea După 4 zile
noapte, somn de sedative cu ½ h pacienta se obisnuieşte
32
neîntrerupt în înainte de culcare cu condiţiile din spital
următoarele 4 zile. (1 tb Diazepam), la şi are un somn mai
indicaţia medicului. liniştit.
Intervenţii
autonome
- asigurarea unui
mediu corespunzător
pentru un somn liniştit,
odihnitor;
- aşezarea
bolnavei în poziţie de
decubit dorsal sau
cu toracele uşor ridicat
astfel încât cotul să fie
mai sus decât umărul,
mâna mai sus decat
cotul, relaxată;
- reducerea
anxietăţii prin
explicarea unor
procedee ;
- ajut pacienta să
pună braţul pe pernă.
33
plăgii zilnic;
- se verifică
pansamentul să nu
strângă şi
controlez tubul de dren;
- evit măsurarea
TA, recoltarea de
sânge şi injecţiile
i.v pe braţul afectat;
- explic semnele
de infecţie ce cuprinde
roşeaţă, căldură,
inflamaţia şi scurgerea
de lichid din plagă;
- se va controla
contractura
muşchilor
bolnavei, prezenţa
tonusului şi a
sensibilităţii.
4. Pacienta să-şi - explic necesitatea După 2
INCAPACITATEA DE redobândească efectuării de exerciţii săptâmani pacienta este
A MIŞCA BRAŢUL mobilitatea braţului în 2 fizice în limita capabilă să-şi
posibilităţilor;
DREPT DIN CAUZA săptămâni. folosească braţul pentru
- explic necesitatea evitării
INTERVENŢIEI efectuarea
mişcărilor bruşte pentru a
CHIRURGICALE autoîngrijirilor.
nu se deschide plaga.
34
activităţile sale.
Cazul 2
35
un scaun pe zi de consistenţă normală.
4. NEVOIA DE A SE MIŞCA, A MENŢINE O BUNĂ POSTURĂ:
pacienta nu prezintă dificultate în efectuarea mişcărilor;
sistemul osteoarticular integru, mobil.
5. NEVOIA DE A DORMI, A SE ODIHNI:
somnul este întrerupt din cauza mediului intraspitalicesc;
somnul de noapte este întrerupt de apariţia durerii;
6. NEVOIA DE A SE IMBRACA ŞI DEZBRĂCA:
face singură, nu necesită ajutor; îţi alege hainele în funcţie de ocazii şi anotimp.
7. NEVOIA DE A MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE:
temperatura obişnuită 36,5° C.
8. NEVOIA DE A MENŢINE TEGUMENTELE CURATE ŞI INTEGRE:
pielea este de culoare normală şi este integră; igiena corporală deosebită;
9. NEVOIA DE A EVTA PERICOLELE:
nelinişte şi suspiciune în legătura cu evoluţia bolii;
nelinişte în legatură cu aspectul fizic după efectuarea operaţiei şi integrarea în
familie.
10. NEVOIA DE A COMUNICA:
este sociabilă şi comunicativă;
are un limbaj adecvat , vorbeşte în ritm moderat;
este în bune relaţii cu familia.
11. NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM PROPRIILOR CREDINŢE ŞI VALORI:
este o persoană religioasă; participă la slujbele religioase care au loc în capela
institutului.
12. NEVOIA DE A SE REALIZA:
este mulţumită de postul pe care îl are, de copilul său şi de familia sa.
13. NEVOIA DE A SE RECREA , A SE DESTINDE:
este o plăcere să se plimbe şi să converseze;
în timpul liber citeşte foarte mult;
14. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA:
36
solicită ajutorul asistentei medicale; nu se opune la propunerile cadrelor medicale;
doreşte să fie informată despre boală;
doreşte să ştie cât mai multe în legatură cu evoluţia bolii.
37
către echipa de îngrijire. Intervenţii despre boală.
autonome
- am determinat
pacienta să-şi
exprime
nelinistea, teama cu
privire la operaţie şi
evoluţia bolii;
- acord suport
psihologic familiei
şi îi sfătuiesc să
fie în permanenţă alături
de bolnavă şi să o
încurajeze;
- încurajez
pacienta pentru a-şi
privi cicatricea.
38
pacientei să
consume înainte
de culcare un ceai sau
lapte cald, să citească o
carte relaxantă.
Cazul 3
NUME SI PRENUME: M. A.
VARSTA: 42 ani
SEX: F
ÎNALŢIME:1,72 cm
GREUTATE: 78kg
39
NAŢIONALITATE: română
RELIGIE: ortodoxă
OCUPAŢIE: funcţionar public
STARE CIVILĂ: căsătorită
MEDIUL DE PROVENIENŢĂ: urban
DOMICILIUL: Bucureşti
CONDIŢII DE VIAŢĂ: corespunzătoare
40
temperatura obişnuită 36,8°C; după operaţie se constată o uşoară creştere a
temperaturii la 37,2°C.
8. NEVOIA DE A MENŢINE TEGUMENTELE CURATE ŞI INTEGRE:
înainte de operaţie obişnuia să facă duş; prezintă cicatrici abdominle din cauza
intervenţiilor suferite;
cavitatea bucală este bine îngrijită, se spală pe dinţi regulat;
pacienta prezintă dificultate în efectuarea toaletei din cauza intervenţiei chirurgicale,
are dureri axilare şi nu prezintă o buna mobilitate a membrului inferior drept. Din cauza
mastectomiei în bloc cu fascia marelui pectoral şi a evidării axilare drepte, pacienta este
dependentă de ajutorul asistentei medicale în efecuare toaletei personale.
9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE:
nelinişte şi suspiciune în legatură cu evoluţia bolii; voce tremurata din cauza anxietăţii;
sentiment de frustare în urma intervenţiei chirurgicale mutilante.
10. NEVOIA DE A COMUNICA:
în general este sociabilă şi comunicativă; comunică bine cu echipa de îngrijire
11. NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM PROPRIILOR CREDINŢE ŞI VALORI:
este de religie ortodoxă; participă la ritualuri religioase ortodoxe.
12. NEVOIA DE A SE REALIZA:
înainte de operaţie îşi îndeplinea activităţile casnice şi gospodăreşti cu uşurinţă;
o dată cu operaţia are sentimentul de incompetenţă şi nesiguranţă, cere ajutorul
celor din jur ; acceptă ajutorul cadrelor medicale
13. NEVOIA DE A SE RECREA:
asculta radioul, urmăreşte programul TV.
14. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA:
nu are cunoştinte despre modul în care se poate realiza recuperarea funcţională a
membrului superior în urma intervenţiei chirurgicale;
doreşte să ştie cât mai multe despre boala sa ii despre tratamentul ce trebuie efectuat
în continuare (radioterapie,chimioterapie) şii cere informaţii.
41
PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
1. ANXIETATE 1. Ameliorarea Intervenţii Pacienta a
MARCATĂ anxietăţii în 2 zile de la delegate început să comunice
DATORITĂ BOLII; internare. - administrarea mai uşor despre
FRICA DE MOARTE. medicaţiei temerile ei, ale căror
2. Pacienta să-şi anxiolitice şi rezultate au fost
exprime temerile şi să antidepresive la scăderea anxietăţii.
discute deschis. indicaţia medicului.
Interventii Pacienta înţelege
autonome: informaţiile despre
- acordarea de controalele necesare şi
suport psihologic despre terapia pe care
pacientei şi familiei; trebuie să o urmeze în
- încurajez continuare.
pacienta şi familia să
discute despre teamă şi
anxietatea cu privire la
operatie si diagnostic;
- susţinerea
morală a pacientei şi
familiei, prezentarea
unor cazuri cu evoluţie
favorabilă;
- explicarea
necesitatăţii drenării
secreţiilor din plaga
operatorie cu ajutorul
tubului şi a pungii de
dren.
2. ALTERAREA 1. Pacienta să nu Intervenţii Dupa 2 zile
SOMNULUI mai prezinte dureri în 3- delegate pacienta reuşeşte să
DATORITĂ DURERII 4 zile de la operaţie. - administrarea doarmă 8 h/ noapte,
ŞI ANXIETĂŢII medicaţiei antialgice la
42
nevoie; somn neîntrerupt.
2. Pacienta va fi - administrarea
capabilă să doarmă 8 h/ de sedative cu ½ h După 4 zile
noapte, somn înainte de culcare pacienta se obisnuieşte
neîntrerupt în (1 tb Diazepam), la cu condiţiile din spital
următoarele 4 zile. indicaţia medicului. şi are un somn mai
liniştit.
Intervenţii
autonome
- asigurarea unui
mediu corespunzător
pentru un somn liniştit,
odihnitor;
- aşezarea
bolnavei în poziţie de
decubit dorsal sau
cu toracele uşor ridicat
astfel încât cotul să fie
mai sus decât umărul,
mâna mai sus decat
cotul, relaxată;
- reducerea
anxietăţii prin
explicarea unor
procedee ;
- ajut pacienta să
pună braţul pe pernă.
43
- efectuez toaleta
plăgii zilnic;
- se verifică
pansamentul să nu
strângă şi
controlez tubul de dren;
- evit măsurarea
TA, recoltarea de
sânge şi injecţiile
i.v pe braţul afectat;
- explic semnele
de infecţie ce cuprinde
roşeaţă, căldură,
inflamaţia şi scurgerea
de lichid din plagă;
- se va controla
contractura
muşchilor
bolnavei, prezenţa
tonusului şi a
sensibilităţii.
44
OBLIGAŢIILE îndeplnească obligaţiile efectele benefice ale luni.
CASNICE ŞI SOCIALE. casnice în cel mult 2 exerciţiilor braţului
luni. pentru a putea fi
independentă în
activităţile sale.
Concluzii
Cancerul , nu este o boală nouă sau modernă însă din păcate este mai frecventă azi
decât în trecut. Originea cancerelor este diferită, ca și caracteristicile lor și factorii
determinanți.
În Europa, prezența cancerelor se regăsește , în proporție de 60% în țările cu nivel
economic scăzut sau mediu deoarece diagnosticarea precoce , este redusă, mijloacele
terapeutice existente ,sunt reduse și ineficiente , toate acestea determinând un indice de
mortalitate mai ridicat.
Cancerul este în prezent a doua cauză de mortalitate , pe plan mondial, cca 6 milioane
decedând anual cu acest diagnostic.
Cancerul de piele , nu este , ca incidență la fel de răspândit ca cel de colon sau de sân,
însă nu este un cancer rar , frecvența sa fiind de cca 13% , în neoplaziile umane.
Pielea este expusă permanent la diveși factori agresivi , de mediu, a căror acțiune
poate determina , în timp apariția carciogenezei.
45
Unul din factorii de risc al cancerului de piele sunt radiațiile ultraviolete. (RUV) cu λ
cuprins între 190 și 230 nm[49], radiații care au fost asociate prima dată cu apariția
cancerului de către dermatologul W. Dibrewith (1907).
Razele ultraviolete sunt de energie joasă, cu o penetrație redusă de doar -,5-1 cm,
motiv pentru care se absorb, în principal la nivelul pielii. Apariția carcinogenezei este
determinată de :
-lungimea de undă
-durata expunerii
-intensitatea radiațiilor
-factori genetici
Motivația asocierii razelor ultraviolete cu apariția cancerului este determinată de argumentele :
46
Bibliografie
Anatomia si Fiziologia omului – Compendiu, Cezar Th. Niculescu & comp, Ed.
Corint,2007,
Biochimie Medicală-Veronica Dinu&all,Ed.Medicală, București, 2008
Dictionar Medical –Valeriu Rusu, Ed. Medicală, Bucuresti, 2007
Dictionar medical, Valeriu Rusu-Editura Medicală, București, 2007
Ev.Practica Farmaceutica-art-Dr.Mihaela Leventer- Expunerea excesivă la soare, pricipala
cauză a cancerului de piele
http://1.bp.blogspot.com/-KbQpX5A-wQU/VfDGDic2rSI/AAAAAAAAEnk/
m4975B4Q7f0/s640/Cele%2Bmai%2Bputernice%2B10%2Balimente%2Bdin%2Blume%2Bin
%2Bdistrugerea%2Bcelulelor%2Bcanceroase%2521.jpg
47
http://omedicine.info/ro/fotemustine.html- Prospect prezentare și instructiuni de folosire
Medicament Fotemustina
http://phytomedica.co.uk/pdf/chamomile.pdf- Art. TradMatricaria chamomilla, (German
chamomile) Rev Alternative Medicine Review Volume 13, Number 1 2008, pg59
http://theoncologist.alphamedpress.org/content/9/1/80.full -Art. Trad Complementary And
Alternative Therapies for Cancer,-Barrie R. Cassileth and Gary Deng.din Rev.’’The Oncologist,
-The Official journal of the Society for Translation and Oncology”, -july.2003
http://www.healthline.com/health/melanoma-alternative-treatments#Overview1,
Melanoma Alternative Treatments, Rev. Healthline, Tyler Walker,MD, mart14,2016
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1658077X16300224-Art. Trad
Art.Extraction of chitosan, characterisation and its use for water purification-World Health
Organization (WHO) (2007)
48
Oncologie Generală, ed.III,—Lucian Miron, Ed. Gr. T. Popa, Iasi,2016
Oncologie Generală, ed.III,—Lucian Miron, Ed. Gr. T. Popa, Iasi,2016
Oncologie Generală, ed.III,—Lucian Miron, Ed. Gr. T. Popa, Iasi,2016
Revista National Cancer Institut, disponibil la adresa: https://www.cancer.
understanding/what-is-cancer, 2015
49