1.

dreptul constitutional in sistemul de drept al RM

Dreptul e ansamblul regulilor asigurate si garantate de catre stat, ce au k scop
organizarea si disciplinarea comportamentului uman in principalele relatii din
societate, intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararii
drepturilor esentiale ale omului si justitiei. Norma juridica e o regula generala si
obligatorie de conduita, al carui scop e de a asigura ordinea sociala, regula ce
poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, in caz de nevoie, prin constringere.
De aici rezulta k ansamblul de reguli ce constituie dr e de fapt ansamblul de NJ.
Sistemul dr evoca unitatea dr si diferentierea sa, adica impartirea sa pe ramuri si
institutii juridice. Ramura de dr e ansamblul distinct de NJ, legate organic intre
ele, clasificate dupa obiectul reglementarii juridice si al metodelor de
reglementare si care reglementeaza relatiile sociale intr-un anumit domeniu.
Institutia juridica se defineste k o totalitate de NJ organic legate, apartinind unei
ramuri de dr, si care reglementeaza un grup de relatii sociale inrudite, dupa
metoda de reglementare specifica ramurii respective.
Sistemul de dr al RM e ansamblul de NJ divizate conform obiectului si
metodelor de reglementare in ramuri de dr k : dr const, dr adm, dr agrar… Dr
const e o totalitate unitara de NJ, cuprinse in Constitutie sau in alte acte
normative, prin care se reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce apar in
procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii.
2. Obiectul dr const
În primul rând, putem face o diferenţiere între constituţie, ca lege
fundamentală a statului, şi dreptul constituţional ca un ansamblu de norme
juridice cuprinse atât în constituţie cât şi în alte acte normative. Cât priveşte
definirea obiectului de reglementare al constituţiei şi al dreptului constituţional,
numai la prima vedere pare a fi identic dacă ne-am conduce numai de formula că
dreptul constituţional este ansamblul de reguli relative la organizarea statului, la
desemnarea persoanelor care exercită puterea, la competenţele acestora şi
raporturile lor mutuale12.
Evident, ţinând cont că constituţia este legea fundamentală a statului,
investită cu forţă juridică supremă, serveşte în calitate de izvor a tuturor
ramurilor de drept, este dificil de a identifica pentru dreptul constituţional un
obiect de reglementare care s-ar deosebi radical de cel al constituţiei.
Totuşi, pentru dreptul constituţional, care deja am demonstrat că este o
disciplină juridică, obiectul de reglementare are unele particularităţi specifice
faţă de obiectul de reglementare al constituţiei pentru că, dacă am admite semnul
egalităţi între ele, ar trebui să recunoaştem identitatea constituţiei cu dreptul
constituţional.
fundamentul de bază al dreptului constituţional îl constituie constituţia, de
unde-i provine şi denumirea, şi denumirea relaţii sociale fundamentale, provine
tot de la legea fundamentală care le reglementează însă, în afară de normele
constituţionale fundamentale în ansamblul normelor de drept constituţional sunt
cuprinse şi cele din Codul electoral, Legea cu privire la cetăţenie, Legea cu
privire la referendum şi altele.
1

1
 Din aceste considerente, credem că obiectul de reglementare al dreptului
constituţional, într-o definiţie descriptivă, îl constituie cele mai importante
relaţii sociale, relaţiile ce apar în procesul organizării societăţii în stat, instituirii
şi exercitării puterii de stat, garantării drepturilor şi libertăţilor individuale ale
cetăţenelor, exprimării suveranităţii poporului, determinării trăsăturilor
fundamentale ale sistemului social-economic şi ale organizării politice ale
societăţii.
Într-o formulare generală, prin prisma caracteristicilor esenţiale ale
relaţiilor reglementate de normele dreptului constituţional considerăm corectă
definiţia: reglementează cele mai importante relaţii sociale în procesul instituirii,
menţinerii şi exercitării puterii statale.

3. Elementele constitutive ale statului.

Statul este un element istoric, politic si juridic aparut cu aproape sase milenii in
urma in orientul antic (Egipt, Babilon, China, India). Statul este o societate
omeneasca organizata deoarece in el se realizeaza comunitatea de viata a unui
popor. Aceasta comunitate se realizeaza intr-un spatiu geografic sau altfel spus
in limitele unui anumit teritoriu. Deoarece statul este o societate organizata deci,
inauntru lui, trebuie sa existe o ordine juridica care sa-l organizeze si sa-l
conduca.
Generalizand cele expuse mai sus scoatem in evidenta trei elemente importante
care pot fi denumite constante ale statului:
• poporul (natiunea);
• teritoriul;
• autoritatea politica exclusiva sau suveranitatea.
1. Poporul este un ansamblu de persoane care locuesc pe un teritoriu, ca o
entitate concreta care alcatuieste un stat. In literatura de specialitate, acest
element inerent al statului se intalneste si sub denumirea de populatie, insa din
populatia unui stat fac parte si cetatenii straini si apatrizii. poporul unui stat au e
un ansamblu de indivizi care se bucura de urmatoarele trasaturi comune: o
traditie istorica comuna; identitate etnica; omogenitate culturala; unitate
lingvistica; afinitate religioasa; un teritoriu comun; viata economica comuna;
Poporul unui stat poate fi constituit si dintr-o singura etnie daca ea este singura
care s-a asociat in stat. In realitate, in statele contemporane convetuiesc alaturi
de etnia de baza si alte grupe etnice care in ansamblu constituie poporul.
Astfel, poporul Republicii Moldova il constituie etnia de baza, romanii
(moldovenii), cat si rusii, ucrainenii, belorusii, bulgarii, gagauzii si altii care
locuiesc pe teritoriul statului si au calitatea de cetatean al republicii.
1. Grupurile etnice. Grupurile etnice reprezinta o parte a unei etnii de baza care
s-a asociat in stat in alt spatiu geografic, si care in virtutea anumitor factori
istorici sa-u desprins de la etnia de baza si s-a deplasat, asezandu-se cu traiul
compact sau dispersat pe teritoriul etnic al altui popor.
2. Natiunea o putem defini ca o comunitate istorica de oameni, constituita pe
parcursul formarii comunitatii teritoriale, a relatiilor economice, a limbii literare
comune, a trasaturilor specifice ale culturii si psihologiei nationale.

2
Teritoriul
se intelege o suprafata de pamant buna de locuit in raport permanent cu poporul.
Aceasta suprafata de pamant este formata din suprafete terestre, acvatice,
marine, subsol si coloana aeriana aflata de asupra acestora.
Teritoriul este indisolubil legat de popor si din aceste considerente este denumit
si teritoriu etnic.Fara acest element, un ansamblu de fiinte umane, cat de
numeroase nu ar fi, nu ar pute constitui un stat.
functiile acestuia:
* Permite situarea statului in spatiu si delimitarea lui de alte state;
* Constituie baza pe care se realizeaza integrarea transformatoare intr-o
unitate coerenta a populatiei;
* Constituie simbolul si factorul de protectie al ideii nationale;
* Sub aspect fizic si in anumite limite determina intinderea si
prerogativelor publice, suveranitatea si independenta;
* Asigura si accentueaza calitatea insasi a cetatenilor, trasatura lor comuna
si funciara de a vietui intr-un anumit spatiu;
* Constituie un mijloc de actiune al statului, intrucat autoritatile publice se
pot manifesta eficient doar in anumite limite teritoriale .
Constitutia Republicii Moldova in art.3 fixeaza teritoriul ca element constitutiv
al statului, precizand ca el este inalienabil ceea ce inseamna ca nu poate fi
instrainat.
1. Frontierele teritoriului necesare pentru a delimita teritoriul statului de alte
state si pentru a fixa in spatiu competenta statala sau limitele spatiale de actiune
a suveranitatii de stat.
2. Organizarea administrativ-teritoriala.
In procesul delimitarii teritoriului, alaturi de criteriile: geografic, social,
economic, climateric, cai de comunicatie etc., neaparat trebuie sa se ea in
consideratie si criteriul demografic, brate de munca, somaj etc. Deci, delimitarea
teritoriului este un factor fix, iar populatia un factor mobil.
Cat priveste organizarea administrativ-teritoriala a Republicii Moldova, articolul
110 din Constitutie precizeaza caracterul organizarii administrative a teritoriului
si cadrul juridic al localitatilor. structura unitatilor administrativ-teritoriale sub
forma: raioanelor, oraselor si satelor.
Satul este unitatea administrativ-teritoriala de baza. Un sat reprezinta populatia
rurala, unita prin teritoriu, relatii economice, social-culturale, traditii si obiceiuri.
Doua sau mai multe sate se pot asocia pentru a constitui o singura unitate
administrativ-teritoriala, numita comuna.
Orasul - este o unitate administrativ teritoriala mai dezvoltata decat satul din
punct de vedere economic si social cultural. Oraselor le revine un rol deosebit in
viata economica, social-culturala, stiintifica si administrativa a tarii, acordandu-
li-se, in anumite cazuri, statutul de municipiu.
Autoritatea politica exclusiva sau suveranitatea . Deoarece statul este o asociatie
umana organizata in el trebuie sa existe o ordine juridica, o putere care sa-l
organizeze si sa-l conduca.

3
Puterea politica o definim ca putere a unei colectivitati umane organizate in stat,
avand un caracter organizat si institutionalizat, suprema in raport cu alte puteri
sociale din cadrul teritorial al statului, care este exercitata in numele poporului
pentru realizarea libera si conforma vointei sale a problemelor lui interne si
externe.
Puterea politica se caracterizeaza prin unele trasaturi esentiale prin care ea se
deosebeste de alte categorii de putere, cum ar fi: unicitate, indivizibilitate. In
afara de aceasta, puterea politica se manifesta si printr-un caracter
institutionalizat, impersonal, permanent si prin suprematie.
Independenta, elementul principal al notiunii de suveranitate a statului,
evoca acea trasatura a puterii de stat de a nu fi ingradita, in realizarea scopurilor
si sarcinilor sale, de nici o alta putere de stat straina. Trebuie adaugat, de sigur,
ca aceasta calitate mai implica si obligatia respectarii dreptului international si
a drepturilor altor state.

4.Notiuni generale privind statul.

Statul este un element istoric, politic şi juridic apărut cu aproape şase milenii în
urmă în orientul antic (Egipt, Babilon, China, India. Statul este o comunitate
naţională determinată prin trecutul său, anumită unitate prin care se realizează
comunitatea de viaţă a unui popor. Din această definiţie trebuie să înţelegem că
statul este o societate omenească organizată deoarece în el se realizează
comunitatea de viaţă a unui popor. Această comunitate se realizează într-un
spaţiu geografic sau altfel spus în limitele unui anumit teritoriu. Deoarece statul
este o societate organizată deci, înăuntru lui, trebuie să existe o ordine juridică
care să-l organizeze şi să-l conducă.
Putem defini statul ca o îmbinare a unor elemente de fapt, precum populaţia şi
teritoriul, cu elemente de drept, precum o organizare şi o putere de constrângere.
Este adevărat, această definiţie se îndepărtează de orice gen de apreciere, asupra
naturii sau a scopului statului. În acest sens sunt elocvente aprecierile lui C.
Dissescu precum că în teoriile clasice statul a fost studiat în mod abstract,
elaborându-se un concept bazat mai mult pe ceea ce vrem să fie el decât pe ceea
ce este în realitate. Oricum, nu se poate nega faptul că statul odată fiind
organizat, are un scop anume şi funcţii bine determinate. Scopul principal al
statului, bineînţeles, este apărarea interesului general (binele comun). În acest
sens are perfectă dreptate Hegel când spunea: “dacă cetăţenilor nu le merge bine,
dacă scopul lor subiectiv nu este satisfăcut, dacă ei nu găsesc că mijlocirea
acestei satisfaceri constituie statul insăşi, ca atare, atunci statul stă pe picoare
slabe.”
Din acest punct de vedere prin stat trebuie să înţelegem un sistem organizaţional
care realizează conducerea politică a unei societăţi, deţinând în acest scop
monopolul creării şi aplicării dreptului. Generalizând cele expuse mai sus
scoatem în evidenţă trei elemente importante care pot fi denumite constante ale
statului: poporul (naţiunea);teritoriul;autoritatea politică exclusivă sau
suveranitatea.

4
5.Continutul suveranitatii si limitele ei.
Suveranitatea are un caracter unitar.Se consideră că suveranitatea în stat
presupune supremaţia puterii de stat
iar suveranitatea statului independenţa puterii de stat. Independenţa, elementul
principal al noţiunii de suveranitate a statului, evocă acea trăsătură a puterii de
stat de a nu fi îngrădită, în realizarea scopurilor şi sarcinilor sale, de nici o altă
putere de stat străină. Trebuie adăugat, de sigur, că această calitate mai implică şi
obligaţia respectării dreptului internaţional şi a drepturilor altor state. Statul
suveran apare şi ca independent atât în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor
sale interne, cât şi a celor externe. Definirea conţinutului suveranităţii prin
supremaţie şi independenţă nu înseamnă divizarea suveranităţii în părţi distincte
deoarece suveranitatea are un caracter unic şi indivizibil. Cât priveşte limitele
suveranităţii, menţionăm că ea nu este absolută, incontrolabilă şi discreţionară.
Suveranitatea îşi are limitele sale care se explică prin faptul că puterea suverană
nu poate trece peste limitele convenţiilor generale, adică nu poate să coboare
până la chestiunile particulare interesând fiecare cetăţean. Astfel, suveranul nu
are niciodată dreptul să încarce pe unul dintre supuşi mai mult decât pe altul,
pentru că atunci, problema devenind particulară, puterea lui depăşeşte limitele
competenţei sale. Pe plan intern, suveranitatea este limitată prin Constituţie, care
fixează cu stricteţe atribuţiile organelor puterii de stat care o exercită. Nici pe
plan extern suveranitatea nu este şi nu poate fi absolută, deoarece statul naţional
este un element în sistemul internaţional sau altfel zis "independenţă în
interdependenţă"a " suveranităţii naţionale în sistemul de suveranităţi".
Constituţia Republicii Moldova (art.142 alin.1), permite revizuirea dispoziţiei
privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, numai cu aprobarea
lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor incluşi în listele electorale.
Evident, posibilitatea revizuirii caracterului suveran şi independent al statului
vorbeşte despre posibilitatea lichidării statului, sau altfel spus această
reglementare trebuie înţeleasă că poporul, în anumite situaţii poate să nu mai
dispună de dreptul de a fi singur stăpân pe destinele şi soarta lui. Credem că
această reglementare se explică prin faptul că legiuitorul Republicii Moldova
admite posibilitatea reintegrării Republicii Moldova cu statul Român.

6.Suveranitatea-calitate a puterii de stat.

Puterea de stat ca şi suveranitatea este unică, deoarece nu pot coexista două

puteri de stat pe acelaşi teritoriu, este indivizibilă, deci imposibil de a o
fragmenta sau a o transfera, este irezistibilă în virtutea faptului că nimeni nu
poate să se opună în mod întemeiat. Suveranitatea de stat este calitatea puterii de
stat de a fi supremă în raport cu orice altă putere socială existentă în limitele sale
teritoriale şi independentă faţă de puterea oricărui alt stat sau organism
internaţional, calitate exprimată în dreptul statului de a-şi stabili în mod liber,
fără nici o imixtiune, scopul activităţilor sale pe plan extern şi intern, sarcinile
fundamentale şi mijloacele necesare realizării lor.

5
 7.Dreptul la autodeterminare.

De la bun început trebuie înţeles principiul autodeterminării este expresia

dreptului popoarelor de a dispune de propriul teritoriu în scopul întemeierii
statelor naţionale. dreptul la autodeterminare este condiţionat de postulatul că
nimic nu poate fi interpretat ca autorizând sau incurajând orice acţiune care ar
putea dezmembra sau diviza în totalitate sau parţial integritatea teritorială sau
unitatea politică a statelor suverane ţi independente. Pr. Autodeterminarii e
expresia dr. Popoarelor de a dispune de propriul teritoriu in scopul intemeierii
statelor nationale. Acest principiu a aparut in 1989-1990 in Europa, fiind
cuprinsa de valul transformarii, schimbarii politice epocale, s-a prabusit imperiul
socialist de tip sovietic, iar 3 state multinationale : URSS, Cehoslovacia,
Iugoslavia s-au dezintegrat. Din aceasta cauza au aparut si conflicetele etnice,
solutia tuturor problemelor fiind vazuta in autodeterminare. Ca un popor sa fie
autodeterminat, el trebuie sa cuprinda anumite elemente definitorii cum ar fi:
teritoriu comun, traditie istorica comuna, identitate etnica, omogenitate
culturala, unitate lingvistica, afinitate ideologica sau religioasa, constiinta si
vointa de a fi identificat k popor.

8.Structura de stat.

Are in vedere raportul dintre organele centrale si locale ale statului. Din aceasta
perspectiva se intalnesc: state unitare, state federative, state confederative.
Statele unitare
Se caracterizeaza prin existenta unui singur stat, a unui singur Parlament,
Guvern, Constitutie, adica a unor singure organe si institutii centrale de stat.
Asa cum precizeaza I.Deleanu "statul unitar se caracterizeaza printr-un singur
centru de impulsuri politice si guvernamentale".Asa cum precizeaza si I.
Nedelcu, el nu este influentat nici de regimul politic, forma de guvernamant,
existenta mai multor nationalitati sau extindere.O problema care a starnit vii
controverse este aceea a raportului dintre caracterul unitar al statului si
principiul descentralizarii. Unii autori sustin ca descentralizarea ar conduce la
destramarea, dizolvarea statului unitar.Descentralizarea in sensul cresterii
autonomiei locale administrative, a sporirii competentelor de decizie a organelor
locale (consilii , primarii) nu e incompatibila cu statul unitar. Aceasta nu pune in
discutie unitatea statului, teritoriu, granitele sale, ci ea trebuie privita ca un fapt
de dezvoltare si adancire a democratiei social politice.Romania, Polonia,
Bulgaria, Ungaria, Suedia, Marea Britanie etc sunt cateva din statele
contemporane unitare. Statele federative
Presupun o comunitate a statelor nesuverane, care dispun de un stat central cu
competente si personalitate distincta fata de celelalte state membre.
Statul federativ se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

¢ Ordinea constitutionala comuna. Aceasta se regaseste in existenta unei singure

constitutii care are prioritate asupra tuturor celorlalte reglementari

6
¢ Functiile statului sunt impartite intre statul federal si statele membre. In
consecinta, in cadrul statului federal se intalnesc paralel organe ale puterii si
ordinii de drept federale si organe ale puterii si ordinii ale statelor membre;

¢ Statul federal e insarcinat cu rezolvarea problemelor comune, el reprezentand

si statul in relatiile internationale;

¢ Statele membre isi pastreaza o autonomie relativa. Ele au o legislatie proprie,

organe si institutii proprii de aplicare a acesteia fara a se substitui celor ale
statului federal. Sub rezerva respectarii constitutiei federale, fiecare stat are o
ordine constitutionala proprie, consacrata in constitutia sa.

Uniunile de state:

1.Uniunea persoanală. Uniunile de state nu constituie forme ale structurii

de stat. În rezultatul uniunilor nu apar state noi şi nici subiecte ale raporturilor de
drept internaţional. Cea mai limitată formă de uniune a statelor se consideră
uniunea personală care se caracterizează printr-un şef de stat comun (monarh)
pentru două sau mai multe state membre. Astfel de uniuni au avut loc în
rezultatul unor combinaţii matrimoniale dinastice. În istorie sunt cunoscute
uniuni personale: între Aragon şi Castilia (1474) ca urmare a căsătoriei lui
Ferdinand al V-lea cu Izabela; Anglia şi Regatul Hanovrei (1714 şi 1837) ca
urmare a urcării pe tron a regelui George I din ramura dinastiei de Hanovra şi a
reginei Victoria.

2.Uniunea reală. Această formă de uniune de state se caracterizeauă prin

existenţa unor organe speciale comune, în deosebi în faacerile externe,
probleme militare, finanţe etc. Uniunile reale sunt considerate de unii autori ca o
formă a structurii de stat deoarece, statele membre puteau acţiona în relaţiile
internaţionale ca un singur stat iar în unele cazuri uninile reale au constituit o
etapă spre formarea statului unitar47.
Sunt cunoscute ca uniuni reale uniunea Austro-Ungară (1815-1905);
Danemarca-Islanda (1918-1944); Norvegia şi Suedia (1815-1905). Au constituit
deasemenea o uniune reală Principatele Unite (24.01.1859 şi 24.01. 1862)

State confederative
Sunt state suverane, ele pastrandu-si suprematia si independenta in mod integral.
Au luat nastere prin asocierea a doua sau mai multe state care au convenit sa-si
creeze sau nu organe comune, pastrandu-si suveranitatea si calitatea de subiect
de drept international.
Confederatia are urmatoarele caracteristici:

- statele asociate sunt independente, suverane, atat in plan intern cat si

international;

47
Ioan Muraru, op. cit., p.136

7
- nasterea confederatiei este rezultatul vointei statelor membre, creatia unui act
juridic de drept international;

- poate presupune existenta unuia sau mai multor organisme comune, dar cu
autoritate limitata, bine precizata si stabilita (seful statului, organe diplomatice),
asa cum a fost cazul Austro-Ungariei. De cele mai multe ori competenta statului
confederativ se rezuma la consultarea, armonizarea unor pozitii, decizii in planul
international.

Regimul politic constituie modul concret de organizare, institutionalizare si

functionare a sistemului politic si de exercitare a puterii politice de catre o forta
social-politica in cadrul unei comunitati sociale sau a unui sistem social. El are
in vedere modul concret de constituire, organizare si functionare a sistemului
politic, in principal a statului si a institutiilor acestuia.

9.Asociatiile de state.

1.Commonwealth. Anglia, pentru aşi menţine influenţa asupra fostelor colonii,

în 1931 prin adoptarea Statutului de la Westminster a creat Comunitatea
Britanică de Naţiuni ( The British Commonwealth of Nations) ce reprezenta o
asociaţie a dominioanelor engleze. În 1949 denumirea a fost înlocuită cu
Commonwealth of Nations (Comunitatea de Naţiuni) pentru a sublinia
caracterul unei asociaţii de staqte libere şi egale în drepturi. Astăzi
Commonwealth-ul numără aproape 40 de state independente, printre care:
Canada, India, Australia, Noua Zeelandă, Gambia, Ghana, Guyana, Bangladesh
etc.

2.Comunitatea franco-africană (Uniunea Franceză). Şi această asociaţie,

care numără şi ea aproape 40 de state, ca şi Commonwealth-ul englez, a luat
naştere pe fundamentul fostului imperiu colonial francez. Comunitatea, de prima
dată a fost reglementată de Constituţia Franţei din 1946 apoi reconfirmată de
Constituţia din 1958. Organul de conducere a comunităţii îl constituie
Conferinţa la nivel înalt care începând din 1973, annual dezbat aspecte social-
economice cu care se confruntă statele membre. Membrii comunităţii sunt state
independente, reunite pe considerente de limbă şi spiritualiatte franceză.

3.Uniunea Europeană (UE). Asociaţia de dstate care constituie astăzi Uniunea

Europeană a fost creată în baza Tratatului de la Roma la 25.03.1957 de 6 ţări ca
o Comunitate Economică Europeană (CEE) la care ulterior au aderat încă 6
state.
Scopul iniţial al CEE a fost stabilirea unei piţe comune, prin crearea unei uniuni
vamale, urmărind în final o unificare a economiilor naţionale. In 1975
Parlamentul Europei decide folosirea expresiei Comunitate Europeană în scopul
de a demonstra entitatea politică suprastatală creată prin tratatele de constituire,
apropiindu-se de o formă de structură de stat. În prezent, UE dispune de un
organ deliberativ numit Parlamentul Europei care se alege de populaţia ţărilor

8
membre prin intermediul votului universal. UE dispune şi de un organ executiv
numit Comisia Europeană având largi atribuţii executive şi de decizie, fiind
responsabilă pentru implimentarea şi controlul executării legilor şi politicilor
comunitare. Curtea de justiţie, cu sediul la Luxembourg, este organul
jurisdicţional compus din judecători numiţi pe bază de acord cu statele membre.
Curtea are competenţă internaţională şi caracter suprastatal, având şi competenţă
de istanţă federală şi arbitraj comercial. În 1987 a intrat în vigoare Actul
European Unic care constituie obiectivul unei uniuni monetare şi economice,
amendează şi complimentează tratatele de constituire şi codifică principiile
cooperării politice şi în scecial cerinţa de a acţiona în comun pentru a
implimenta o politică externă europeană. Tratatul de la Maastricht din
10.12.1991 a legiferat instituirea Uniunii polirice prin care s-a introdus cetăţenia
comună europeană, iar prin Tratatul de la Schengen s-au lichidat frontierile
interne a statelor membre.
4.Consiliul Europei (CE). Prezenta organizaţie interguvernamentală a fost
înfiinţată la 5.05.1949 la Londra de către 10 state. În prezent CE numără 40 de
state, inclusiv din 1993 şi Republica Moldova.
Obiectivele majore ale CE sunt următoarele:
• protejarea şi dezvoltarea democraşiei pluraliste şi a drepturilor omului;
• soluţionarea problemelor cu care se confruntă societăţile;
• favorizarea dezvoltării culturii europene.
Organele de conducerer ale CE sunt: Adunarea parlamentară, instanţă
deliberativă, fiind desemnată din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale;
Comitetul de miniştri, instanţă de decizie, compus din miniştrii de externe a
statelor membre; Secretariatul CE cu sediul la Strasbourg (Franţa). Adunarea
parlamentară se întruneşte în fiecare an într-o sesiune ordinară, poate fi convocat
şi în sesiuni extraordinare la iniţiativa Comitetului de Miniştri sau a
Preşedintelui Adunării. 5. Comunitatea Statelor Independente (CSI). Procesul
de dezintegrare a fostei URSS (1989-1991) a evoluat atât de rapid şi activ încât
pe data de 8.12.1991 în Belorusia, Belovejskaia Puşcia, Preşedinţii Rusiei
B.Elţin, Ucrainei L.Cucima şi Preşedintele Parlamentului Belorus S.Şişchevici
au semnat un document fără precedent, Acorfdul cu privire la constituirea
Comunităţii Statelor Independente, care practic a pus capăt imperiului sovietic.
Fostele republici ale URSS una după alta şi-au declarat independenţa, urmând să
semneze Acordul menţionat. În realitate, această idee nu a fost întâlnită cu mult
entuziasm de unele state independente, cum ar fi republicile baltice, Ucraina,
Turcmenia care până în prezent nu au ratificat documentele de constituire. Cu o
întârziere de 3 ani Statutul CSI a fost ratificat şi de Republica Moldova. La baza
CSI se află Statutul care a fost deschis pentru semnare la 22.01.1993 în care
scopul principal a comunităţii este definit: dezvoltarea multilaterală economică
şi socială a statelor membre în cadrul unui spaţiu economic comun; acordarea
spriginului cetăţenilor în circulaţia liberă în cadrul comunităţii; soluţionarea
paşnică a litigiilor şi conflictelor; ajutor reciproc şi colaborare în domeniile
economic, politic, ecologic, cultural, şi altele.
Organele de conducere ale CSI le constituie: Consiliul şefilor de state;

9
Consiliul şefilor de guvern; Consiliul miniştrilor de externe. Problemele curente
ale CSI sunt încredinţate Secretariatului Executiv cu sediul la Mensc-Belorusia.
CSI a fost gândită ca un prototip al UE însă fără succese vizibile care se explică
prin scopurile politice pronunţate în defavoarea scopurilor economice. Membri
ai CSI în prezent sunt următoarele state: Azerbaigan, Armenia, Belorusia,
Georgia, Cazahstan, Chirgistan, Moldova, Rusdia, Tadjichistan, Uzbechistan.

10.Declaratia suveranitatii Republicii sovietice Socialiste Moldova.

Începând cu aprilie 1990, perioada în care a început să funcţioneze primul

parlament ales în mod democrat, în baza pluralismului de candidaţi, nu se putea
vorbi de ieşirea din componenţa URSS, deşi, Constituţia URSS (art.72) şi
Constituţia RSSM (art.69) prevedea dreptul de părăsire liberă a Uniunii. Acest
drept însă, era un drept declarat, nefiind determinat mecanismul cum ar avea loc
procesul autodeterminării.

Procesul autodeterminării a Republicii Moldova a început odată cu adoptarea de

către Sovietul Suprem al RSSM de legislatura a XI-a pe data de 31 august 1989
Legii cu privire la statutul limbii de stat. Ne-a făcut să credem astfel formularea
din preambulul art.1: ”În scopul lichidării deformărilor survenite în construcţia
lingvistică din RSS Moldovenească, al luării sub protecţia statului a limbii
moldoveneşti – una din premisele existenţei naţiunii moldoveneşti în cadrul
formaţiei sale naţional-statale suverane, al asigurării funcţionării ei în toate
sferele pe teritoriul RSSM”.55(subl. n-tră.) Nu vom intra în polemică privind
termenul de naţiune moldovenească, care bineînţeles nu există, deoarece poporul
moldovenesc face parte din comunitatea istorică română. Remarcam doar faptul
că pentru perioada august 1989, formulaexistenţei naţiunii moldoveneşti în
cadrul formaţiei sale naţional-statale suverane a fost de o importanţă crucială,
revoluţionară am zice, deoarece, credem că nici experţii ideologi ai PC al
Moldovei, nu şi-au dat seama că s-a bătut primul pilon al viitoarei statalităţi
suverane şi independente. Analizând activitatea Sovietului Suprem al RSSM
de legislatura a XII vom observa că începând cu aprilie 1990 s-a mers pas cu pas
spre declararea independenţei la 27 august 1991. Pe data de 23 iunie 1990
Parlamentul adoptă Declaraşia suveranităţii RSS Moldova59, document de o
importanţă istorică, cu putere constituţională, stabilind baza viitoarei statalităţi
suverane şi independente a Reăpublicii Moldova. RSS Moldova a fost declarată
stat unitar şi indivizibil frontierile cărui pot fi schimbate numai pe baza
acordurilor reciproce dintre RSSM şi alte state suverane. Pământul, subsolul,
apele, pădurile şi alte resurse naturale, precum şi întregul potenţial economic,
financiar, tehnico-ştiinţific, valorile patrimoniului naţional au fost declarate
proprietate exclusivă, necondiţionată a republicii. Declaratia a stabilit si
instituirea a cetateniei RSSM,perzindu-si astfel dubla natură de cetăţenie a
republicii şi cetăţenie comună a URSS fixată în art.31 al vechii constituţii.
Foarte importantă a fost şi stipularea de la art.10, prin care de prima dată, s-a
stabilit separarea puterilor în legislativă, executivă şi judiciară ca principiu de

10
bază al funcţionării RSSM ca stat suveran şi democrat. Deşi în p.13 al
Declaraţiei se spune că ea serveşte şi ca poziţie a RSSM pentru pregătirea şi
încheerea Tratatului Unional în cadrul Comunităţii Statelor Suverane, analiza
principiilor pe care le conţine ne permite concluzia că Declaraţia a fost primul
pas serios spre autodeterminare.

11.Decretul cu privire la puterea de stat.

Pe data de 27.07.1990 Parlamentul face încă un pas spre autodeterminare

adoptând Decretul cu privire la puterea de stat. Deşi în Declaraţia suveranităţii
era înscris că toată puterea aparţine poporului iar puterile sunt separate în
legislativă, executivă şi jurisdicţională, Decretul a venit să concretizeze aceste
principii. Astfel, Sovietul Suprem (Parlamentul) a fost declarat organ suprem al
puterii legislative şi unic exponent al voinţei întregului popor. Puterea
jurisdicţională a fost declarată subordonată numai legii iar amestecul în
nînfăptuirea justiţiei – inadmisibil. Organele executive şi dispozitive au fost
declarate răspunzătoare în faţa organelor puterii de stat, fiind subordonate
acestora executând actele legislative. Decretul a interzis: cumularea funcţiilor de
conducere în organele puterii de stat şi administraţiei de stat cu orice alt post în
organizaţiile de stat şi cooperatiste, în partidele politice; sistemul conducerii de
partid şi conducerii politice de altă natură în organele de stat şi de ocrotire a
normelor de drept, în organele securităţii statului, în formaţiunile militare şi
militarizate, la întreprinderi, instituţii şi organizaţii; apartenenţa judecătorilor şi a
altor lucrători ai organelor de stat pentru ocrotirea normelor de drept la partidele
politice şi mişcările social-politice. Impotrtanţa Decretului se manifestă în
dezvoltarea principiului suveranităţii exclusive a poporului moldovenesc, a
separării puterilor în stat şi scoterea acestora de sub influenţa ideologiei
comuniste.

12.Declaratia de independent a R.M.

Procesul autodeterminării Republicii Moldova a început cu mult mai înainte de

27.081991. Anterior s-a stabilit chiar şi o dată, 31.08.1989 când a fost adoptată
Legea cu privire la statutul limbii de stat. Procesul de autodeterminare îl divizăm
convenţional în două etape. Prima etapă până la adoptarea Declaraţiei
suveranităţii şi Decretului cu privire la puterea de stat (31.08.1989-27.07.1990),
iar a doua etapă (27.07.1990-27.08.1991). In etapa a doua Parlamentul a
continuat metodic pregătirea statului către actul final – adoptarea Declaraţiei de
independenţă. Astfel, Parlamentul a adoptat un şir de legi şi hotărâri. Un final
logic al procesului de autodeterminare, serveşte Declaraţia de Independenţă a
Republicii Moldova adoptată prin Legea nr.691- XII din 27.08.1991.
Bineînţeles, evenimentele de la Moscova din 18-19 august au contribuit la
accelerarea procesului de autodeterminare, dar, sigur, nu aceasta a fost pricina
devenirii Republicii Moldova stat independent.Odată cu recunoaşterea
Repăublicii Moldova ca stat suveran şi independent de comunitatea
internaţională, primirii ei în rândurile ONU Republica a devenit subiect al
11
relaţiilor de drept internaţional, stat suveran şi independent. Noua Constituţie a
Republicii Moldova adoptată la 29 Julie 1994 în art.1 fixează suveranitatea şi
independenţa, iar art.2 stabileşte că suveranitatea naţională aparţine poporului
Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale
reprezentative. Cu intrarea Constituţiei în vigoare, Declaraţiile din 1990 şi 1991
au rămas în vigoare însă cu un caracter istoric, ca bază a suveranităţii şi
independenţei Republicii.

13.Formele de guvernamint.

Prin forma de guvernamant se intelege modul de organizare a puteri

supreme de stat, competenta organelor supreme de stat, caracterul autoritatii pe
care o exercita asupra populatiei.
Cea mai generala clasificare a statelor este in republici si monarhii.
-Monarhia este forma de guvernamant in care seful statului este stabilit pe cale
succesorala. O monarhie poate fi de tip nelimitata, cand monarhul are puteri
nelimitate si este cazul despotilor sau a monarhiilor feudale si monarhii limitate,
cand alaturi de monarhi exista si alte organe ale puteri de stat. M. Absoluta e
forma de guvernare in care monarhul dispune integral de puterea suprema in
stat, poporul fiind total lipsit de drepturi. (Emirate Arabe.Oman) M.
Constitutionala face parte dintr-un sistem constitutional care accepta un monarh
ereditar sau ales in functie de sef de stat. Sunt combinate cu o democratie
reprezentativa,implementeaza conceptul separarii puterilr, unde monarhul e
capul ramurii legislative sau doar are rol ceremonial.
-Republica este o alta forma de guveramant in care puterea suprema apartine
unui organ ales pe un timp limitat.
Republica prezidenţială a apărut în 1787 în Statele Unite, întrodusă prin
Constituţie, în care se prevede alegerea preşedintelui (şeful statului) prin vot
universal. Şeful Statului în SUA este şeful puterii executive ce are o dublă
natură, adică inclusiv funcţia de şef al statului şi şef al guvernului.
Republica semiprezidenţială. guvernare este o derivată de la regimul
prezidenţial şi se manifestă prin faptul că şeful statului ales prin vot universal,
îndeplineşte numai funcţiile de şef de stat, iar în funcţia de şef de guvern este
numită după anumite proceduri, o altă persoană.
În această formă de guvernare are loc o divizare a funcţiilor de şef de
stat şi cea de şef de guvern, executivul fiind «bicefal» ceea ce se explică prin
necesitatea unei forme eficiente de răspundere politică pentru activitatea
desfăşurări, pe care o poartă guvernul în faţa parlamentului.
Republică parlamentară. În unele state, şeful statului este ales de către
parlament (Italia, Austria, Germania, Finlanda, Turcia). Funcţiile şefului statului
sunt identice cu cele din regimul semiăprezidenţial, însă, virtutea faptului că
şeful statului este ales de către parlament poziţia sa în raport cu parlamentul este
întărită. Nu trebui s-ă se înţeleagă că şeful statului este subordonat
parlamentului, ca şi în regimul prezidenţial sau semi-prezidenţial şeful statului
nu poartă răspundere politică pentru activitatea s-a. El poate fi demis din funcţie

12
numai în cazurile prevăzute de constituţie, când încalcă legea, constituţia sau
săvârşeşte infracţiunea. Ca şi în regimul semi-prezidenţial executivul este
«bicefal», prim ministru purtând răspundere politică (poate fi demisionat oricând
după o anumită procedură) în faţa parlamentului pentru activitatea sa.
Regimul de adunare. Caracteristica regimului de adunare este
inegalitatea autorităţilor care exercită puterea, parlamentului şi guvernului şi
lipsa funcţiei şefului de stat. Astăzi, unica ţară care utilizază un astfel de regim
este Elveţia.
Conform Constituţiei federale adoptată la 29 mai 1874 Adunarea
federală (parlamentul) constituie autoritatea supremă. Puterea executivă de
Consiliul Federal (Guvernul) compus din membrii numiţi de Adunarea Federală
pe un termen de 4 ani. Consiliul Federal nu este un şef de stat colegial. Nici
preşedintele Consiliului nu îndeplineşte atribuţii de şef de stat, deoarece ei se
aleg prin rotaţie, pe o perioadă de un an, principala sarcină a cărui este
prezidarea Consiliului Federal şi unele funcţii onorifice, de exemplu:
participarea la diferite ceremonii etc.

14.Forma de guvernamant a R.M.

Conform Constituţiei Republicii Moldova (alin.2, art.1) adoptată la 29 iulie

1994, forma de guvernământ a statului este republica. Însă, Republica Moldova
în perioada scurtă de când şi-a declarat suveranitatea a cunoscut şi altă formă de
guvernământ. S-au combinat două forme de guvernământ - prezidenţială şi
parlamentară, ceea ce de fapt nu se combină, însă, se justifică, ţinând cont de
perioada în care RSS Moldova era în prima fază de dobândire a independenţei,
fiind deja adoptate Declaraţia Suveranităţii Republicii Sovieticii Socialiste
Moldova (23.ă6.1990) şi Decretul cu privire la puterea de stat (27.07.1990) . La
27.08.1991, în urma adoptării Declaraţiei de independenţeă, pe harta lumii a
apărutun nou stat suveran şi independent numit Republica Moldova apărutun
nou stat suveran şi independent numit Republica Moldova.Primul Preşedinte al
Republicii Moldova ales de prin vot universal, direct, secret şi liber exprimat
dl.Snegur Mircea. Odată cu alegerea Preşedintelui Republicii Moldova a trecut
la forma de guvernamânt tradiţională republică semi-prezidenţială. E
parlamentara fdk exista un executiv bicefal – presedintelui ii revine functia
specific reprezentativa, iar guvernul cu raspundere politica in fata parlamentului.

15.Functiile statului.

1.Functia politica.Din punct de vedere politic funcţia statului constă în

exercitarea suveranităţii, pe care deja am definit-o în secţiunea precedentă ca
drept al poporului de a decide asupra propriei sorţi, de a stabili linia poitică a
statului şi alcătuirea organelor lui, precum şi de a controla activitatea acestora.
Exercitarea suveranităţii este o activitate de organizare şi conducere a societăţii
prin formele şi metodele reglementate de constituţie în favoare comunităţii care
constituie armatura politică şi juridică a statului. Organizarea şi conducerea

13
societăţii are loc prin constituirea unui sistem democratic de guvernare asupra
cărui vom reveni în continuare.

2..Functia socio-economica. Considerăm că această funcţie are un caracter

socio-economic cu o dublă natură. În primul rând, statul organizează furnizarea
serviciilor publice pentru satisfacerea necesităţilor cetăţenilor. Statul creează
condiţiile necesare pentru dezvoltarea şi protejarea interesului privat al
cetăţenilor. În concepţia liberală, numită şi doctrina individualistă, se restrînge
sfera de acţiune a statului, atribuindu-i doar prerogative ce ţin de menţinerea
ordinii publice şi siguranţei naţionale, exercitarea justiţiei, igiena publică,
construcţii şi întreţinerea căilor de comunicaţie. Potrivit doctrinei individualiste,
statul trebuie să lase individului deplina şi neîngrădita libertate de dezvoltare; să
stimuleze iniţiativa privată - singura capabilă să dea rezultate în domeniul
producţiei. Această libertate este gîndită să contribuie la afirmarea interesului
personal şi a liberei concurenţe. La temelia concepţiei individualiste stă
convingerea că numai individul poate asigura un veritabil progres social.
Doctrina individualistă poate fi rezumată şi la celebra formulă: "laissez faire,
laissez paser", ceea ce înseamnă, de fapt, reducerea la minimum a acţiunilor şi
atribuţiilor statului. Statele care au mers pe această cale, cu mici excepţii, dar
revenind mereu pe făgaşul individualismului consacrat în legi, au dezvoltat de-a
lungul istoriei puternice sisteme de administrare modernă, care servesc astăzi
drept etalon de democraţie şi prosperitate (Franţa, Italia, Marea Britanie,
Germania, Statele Unite ale Americii etc.) Aceste ţări au dat naştere unor sisteme
coerente de administrare publică, la temelia cărora au fost aştezate principiile
autonomiei şi descentralizării administrative.

3.Functia juridica. Funcţia legislativă. Statul fiind organizat are nevoie de o

ordine juridică interioară care este stabilită prin edictarea regulilor de conduită a
membrilor comunităţii. Edictarea regulilor juridice sau a legilor este o funcţie
realizată de organe special investite cu acest drept. Constituţia Republicii
Moldova (art.60) atribuie acest drept numai Parlamentului, numindul organ
reprezentativ al poporului şi unică autoritate legislativă a statului.
Funcţia executivă. Legile statului fiind adoptate în continuare necesită o
activitate de organizare a executării, pentru a fi posibilă executarea Activitatea
de organizare a executării legilor este şi ea o funcţie a statului, încredinţată unor
organe separate de parlament, cum ar fi guvernul. Constituţia Republicii
Moldova (art.96) încredinţează funcţia executivă Guvernului care trebuie să
asigure realizarea politicii interne şi externe a statului. Acestă activitate a
Guvernului poate avea loc numai în cadrul legilor adoptate de Parlament.
Funcţia jurisdicţională. Nici într-un stat, chiar şi în cele cu regimuri despotice,
totalitare, nu se poate obţine situaţia ideală când toate legile adoptate vor fi
executate întocmai de către toţi. Deoarece, în executarea legilor apar litigii
(conflicte) generate de încălcarea normelor stabilite este nevoie de o activitate
care ar soluţiona litigiile şi ar restabili normele încălcate. Această activitate este
şi ea o funcţie distincă, fără de care nu ar fi posibilă realizarea altor funcţii, şi

14
poartă denumirea de funcţie jurisdicţională, deoarece este realizată de organe
jurisdicţionale (judecătoreşti), separate şi ele de parlament şi guvern în baza
principiului separării puterilor în stat. Constituţia Republicii Moldova (art.114)
stabileşte că justiţia se înfăptueşte în numele legii numai de instanţe
judecătoreşti. Prin justiţie trebuie să înţelegem ansamblul legilor şi al instanţelor
judecătoreşti, sistemul de funcţionare al acestor instanţe. Cuvântul provine de la
latinescul justitia ceea ce înseamnă dreptate, egalitate.

16) teoria separarii puterii in stat

are o largă răspândire în statele democratice contemporane. Statul nu
poate fi considerat democrat şi de drept dacă puterile nu sunt separate,
echilibrate. Teoria a apărut încă în secolul luminilor. Aristotel în Politica a
demonstrat că în orice stat sunt trei părţi sau funcţii de care leguitorul trebuie să
ţină cont:
1) adunarea generală, care deliberează cu privire la afacerile publice;
2) corpul magistraţilor, căruiea terbuie să i se hotărască natura,
atribuţiunile şi modul de numire;
3) corpul judecătoresc
Mai tirziu aceasta teorie a fost preluata si dezvoltata de catre
Aristotel,dupa care de Montesquieau. Montesquieau spunea ca in fiecare stat
sunt trei puteri: puterea legislative,puterea executive privitoare la dreptul gintilor
si puterea executiva privotoare la dreptul civil. Suveranitatea are un character
unic,este indivizibila,inalienabila si imprescriptibila. Principiul separării,
echilibrului puterilor în fiecare stat este aplicat în raport direct cu forma de
guvernământ. Aceasta, indiferent care ar fi, comportă două aspecte bine
conturate: 1) Separaţia parlamentului vis-à-vis de guvern; 2) separaţia
jurisdicţiilor în raport cu guvernanţii fapt ce permite controlul acestora prin
judecători independenţi.
În regimul prezidenţial (SUA) preşedintele concentrează în mâinile sale toată
puterea executivă, autoritatea acesteea provenind dintr-o investitură populară.
Din aceste considerente el este independent de puterea legislativă (congres) şi nu
poartă în faţa acesteea răspundere politică.
În regimurile semi-prezidenţiale (Franţa, Portugalia, Austria, România,
Republica Moldova), ca şi în regimurile prezidenţiale, şeful statului nu răspunde
politic în faţa parlamentului, însă, această răspundere o poartă guvernul în frunte
cu primul munistru care este aprobat în funcţie de către parlament. în sistemul
semi-prezidenţial preşedintele ales de popor este considerat ca şef al
executivului, necătând că atribuţiile de care dispune au mai mult un caracter
reprezentativ. El propune parlamentului candidatura prim-ministrului, participă
la formarea guvernului, prezidează şedinţele guvernului când asistă la ele, poate
înainta demisia guvernului. În unele condiţii, stabilite de constituţie, preşedintele
poate dizolva parlamentul cu unele exepţii (Republica Moldova) preşedinţii nu
au dreptul la iniţiativă legislativă, însă ei pot întoarce parlamentului, unele legi
trimise spre promulgare, pentru a fi revăzute.

15
17)separarea echilibrului puterilor in RM
Prima reglementare privind separarea puterilor în Republica Moldova a fost
enunţată în Declaraţia Suveranităţii aoptată la 23 iunie 1990.După 27 august
1991, Republica Moldova ca stat suveran şi independent a început
implimentarea noilor principii de dezvotarea a statalităţii, bazate pe tradiţiile
statelor democratice occidentale. În noua Constituţie adoptată la 29 iulie 1994 în
art.6 a fost fixată reglementarea: “În Republica Moldova puterea legislativă,
executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea
prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei”. În baza acestei
reglementări, toate acţiunile, raporturile autorităţilor care exercită puterea
trebuiesc corelate cu principiul enunţat. astăzi nu există un etalon al separării,
sau a echlibrului puterilor, după care s-ar putea verifica corectitudinea aplicării
principiului. Fiecare stat găseşte mecanismele necesare pentru a echilibra
puterile, pentru exercitarea atribuţiilor ce le revin în limitele stabilite de
Constituţie, pentru a nu permite uzurpare puterii, suprimarea democraţiei şi
libertăţii.Şi în Republica Moldova, adesea ori, aplicarea principiului trezeşte
unele nedumeriri, obiecţii şi sugestii critice, unele pronunţate altele nepronunţate
public, dar perceptibilşe din raporturile legislativului cu executivul.

18) Raporturile Parlament – Şef de Stat

Alin.2 al art.1 din Constituţie fixează forma de guvernământ a statului –
republica, iar alin.3 al aceluiaşi articol prevede că Republica Moldova este un
stat de drept, democratic, în care demnitatea omului şi libertăţile lui, libera
dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă
valorile supreme şi sunt garantate. Această garanţie nu are un aspect declarativ,
sau decorativ, ea este realizată şi prin sistemul de fraâne şi balanţe care vin să
echilibreze puterile în stat.
Parlamentul, conform art.60 din Constituţie, este organul reprezentativ
suprem al poporului şi unica autoritate legislativă a statuluui. Aceată
reglementare dezvoltă prevederile art.2 din Constituţie care stabileşte că
suveranitatea naţională este exercitată şi prin organele reprezentative ale statului.
Constituţia stabileşte unele limite de competenţă şi fixează unele
mecanisme pentru a înlesni raporturile cu alte autorităţi care exercită puterea.
Astfel, conform art.66 din Constituţie Parlamentul:
 adoptă legi, hotărâri, moţiuni;
 aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului;
 aprobă doctrina militară a statului;
 aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lşui;
 alege şi numeşte persoane oficiale de stat;
 exercită controlul parlamentar asupra puterii executive;
 iniţiază cercetarea şi audierea oricăror chestiuni ce se referă la
interesele statului;
suspendă activitatea organelor de administraţiei publice locale, în cazurile
prevazute de lege. Atribuţiile enumerate pot fi divizate în două categorii: 1) de

16
conducere; 2) de control. Prima categorie serveşte pentru îndeplinirea functiei
legislative iar a doua categorie pentru controlul activităţii organelor executive.
raporturile Parlamentului cu Şeful Statului au următorul conţinut:
- în baza art.79 primeşte jurământul Preşedintelui;
- poate prelungi mandatul acestuiea prin lege organică, în caz de
război sau catastrofă (art.80);
- poate hotărî punerea sub acuzare, cu votul a cel puţin două treimi
din numărul deputaţilor aleşi, în cazul în care săvârşeşte o
infracţiune (art.80);
- ascultă message cu privire la principalele probleme ale naţiunii
(art.84);
- ratifică tratatele internaţionale încheiate (art.86);
- aprobă declararea mobolizării parţiale sau generale (art.87);
- în cazul săvârşirii unor fapte grav, suspendă preşedintele din
funcţie cu votul a două treimi din deputaţii aleşi (art.89);
- aprobă resursele finaciare ale aparatului preşedintelui şi le include
în bugetul de stat (art.95):
Şeful statului, la rândul său, este dotat cu unele mecanisme de influenţă
asupra legislativului.
- conform art.73 dispune de iniţiativă legislativă;
- după consultarea majorităţii parlamentare desemnează un candidat
la funcţia de Prim-ministru(art.82);
- poate lua patre la lucrările Parlamentului adresându-i message
(art.89);
- poate dizolva Parlamentul în cazul imposibilităţii formării
guvernului sau a blocării procedurii de adoptare a legilor timp de
trei luni, precum şi înb cazurile în care acesta nu a aceptat viotul
de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 zile de
la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două
solicitări de investitură (art.85);
- prezină parlamentului cererea de demisie (art.90);

19) Raporturile Parlament-Guvern.

Guvernul Parlamentul Republicii Moldova dispune de importante mecanisme de
influenţă asupra activităţii lui. Printre acestea vom enumera:
- acordă votul de încredere asupra programului de activitate şi a
întregii liste a Guvernului(art.98);
- poate cere informaţii şi documente necesare (art.104);
- poate solicita prezenţa membrilor Guvernului la lucrările
Parlamentului (art.104);
- Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la
întrebări şi interpelări formulate de deputaţi (art.105);
- retrage încrederea acordată la propunerea a cel puţin o pătrime din
deputaţi (art.106).

17
 Cât priveşte instrumentele puse în mâna Guvernului pentru a influenţa
legislativul ele sunt foarte modeste, am spune chiar lipsesc aproape total.
Guvernul dispune numai de:
- iniţiativa legislativă (art.73);
- dreptul de a demisiona (art.6 din Legea cu privire las Guvernul
republicii);
- dreptul de a participa la lucrările sesiunilor Parlamentului cu
exprimarea opiniilor pe marginea chestiunilor examinate (art.8
din Legea cu privire las Guvernul republicii)
Leguitorul nu a prevăzut pentru executiv solicitarea adoptării, cu
procedura de urgenţă, a proiectelor sau propunerilor legislative; Guvernul nu-şi
poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui program, declaraţii
de politică generală sau proiect de lege precum nu este nici abilitat de a emite
ordonanţe în domeniile care nu ţin de obiectul legilor organice. Preşedintele nu
dispune de instrumente constituţionale necesare pentru a influenţa politica
promovată de Guvern în diferite domenii, precum şi asupra actelor adoptate de
Guvern vom menţiona următoarele.
1. Guvernul este un organ colegial, selectat sau acceptat de Prim-ministru
(echipa sa) după calităţile profesionale, unitatea de opinii sau de convingeri ale
acestora asupra programuluii de guvernăţânt cu scopul de al transpune în viaţă;
2. Echipa Guvernului se constituie în funcţie de direcţiile principale ale
programului de guvernământ acceptat de Parlament care prin el îşi
materializează promisiunile electorale. Guvernul primind investitura îşi asumă
responsabilitatea politică pentru realizarea programului.

20. Pluralismul politic şi pluripartidismul.

prin pluralism trebuie să înţelegem o multiciplitate de factori echivalenţi, care
nu pot fi reduşi la unanimitate.Constituţia Republicii Moldova (art.5)
proclamă că democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile
pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi totalitarismul. Prin
pluralism politic, înţelegem şi posibilitatea cetăţenilor unui stat de a-şi
realiza dreptul la libertatea de opinii politice prin intermediul formaţiunilor
politice în care se pot asocia.În acest scop art.41 cuprinde dreptul cetăţenilor
de a se asocia liber în partide şi alte organizaţii social politice. După cum
vedem noţiunile de pluralism politic şi pluripartidism nu sunt identice şi nu se
confundă. Ambele sunt valori democratice ale societăţii. În concluzie putem
afirma că pluripartidismul este o condiţie de bază a pluralismului politic,
condiţie fără de care nici nu poate exista. Alternativa pluripartidismului o
constituie sistemul partidului unic, în care puterea este concentrată la un pol al
societăţii şi în care se instituie o doctrină şi o ideologie dominante. partidul
politic este o organizaţie social-politică ce reprezintă un anumit grup de
cetăţeni, are la bază un statut de organizare şi program de guvernământ şi
tinde să ajungă la conducerea statului pentru a-şi realiza programul.

18
21.Partidele politice - condiţie de bază a pluralismului politic
prin pluralism trebuie să înţelegem o multiciplitate de factori echivalenţi, care
nu pot fi reduşi la unanimitate. În acest sens Constituţia Republicii Moldova
(art.5) proclamă că democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile
pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi totalitarismul. ,
Constituţia Republicii Moldova (art.32) garantează fiecărui cetăţean libertatea
gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt,
imagine, sau prin alte mijloace posibile. Alineatele 2 şi 3 ale aceluiaşi articol
fixează şi condiţiile de exercitate a acestui drept. Libertatea exprimării nu
poate prejudeca onoarea, demnitatea sau dreptul persoanei la viziune proprie.
Prin pluralism politic, înţelegem şi posibilitatea cetăţenilor unui stat de a-şi
realiza dreptul la libertatea de opinii politice prin intermediul formaţiunilor
politice în care se pot asocia.dreptul de asociere liberă în partide politice
atrage după sine pluripartidismul care se caracterizează prin situaţia în care
există mai mult de două partide politice. Acest sistem multiplică posibilităţile
de alegere şi înlesneşte o mai mare distribuire a opiniilor politice, fiecare
dintre partide având la dispoziţie condiţii egale de desfăşurare a campaniei
electorale, precum şi în stabilirea unui statut al opoziţiei. Importanţa
pluripartidismului politic o vom demonstra prin următoarele funcţii pe care le
exercită partidul politic, evidenţiate de Ion Deleanu:
a) de corp intermediar între popor şi putere, ceea ce contribuie la
degajarea voinţei generale şi la valorizarea ei ca impuls faţă de putere,
b) de realizator al conducerii societăţii prin accedarea la statutul de
partid de guvernământ şi prin transformarea programului său în program
guvernamental;
c) de agent al acţiunii de informare şi educare politică a cetăţenilor, de
formar a exigenţelor acestora faţă de putere, de armonizare şi agregare a
diverselor interese;
d) de asigurare a unui cadru tematic, doctrinar sau ideologic
campaniei electorale, de formare şi informare a opiniei alegătorilor, de
selectare a candidaţilor, de încadrare în grupuri parlamentare a celor aleşi,
de asigurare a asistenţei politice pentru aceste grupuri şi a legăturilor lor cu
alegătorii .
Relaţiile sociale în care participă partidele politice sunt reglementate în primul
rând de constituţie, legea privind partidele politice, legile electorale şi de alte
acte juridice normative. Menţionăm că, în majoritatea lor, aceste acte sunt
norme de drept constituţional.
În raporturile juridice electorale, partidele politice, alături de organele
oficiale ale statului, au calitatea de subiect al acestor raporturi, deoarece sunt
titulari de drepturi subiective şi obligaţii electorale. Din sfera raporturilor
juridice electorale fac parte trei categorii de raporturi: cele privind alegerile
parlamentare; cele privind alegerile prezidenţiale; cele privind alegerile
locale.

19
22.Partidele politice în Republica Moldova.
În Republica Moldova, sunt înregistrate şi funcţionează legal un număr de
circa 53 de partide politice. Desigur, din 1990 până în prezent s-au realizat şi
multe unificări de partide, schimbări de denumiri. Legea cu privire la partidele si
alte organizatii sociale defineşte noţiunea de partide şi alte organizaţii social-
politice ca asociaţii benevole ale cetăţenilor constituite pe baza comunităţii de
concepţii, idealuri şi scopuri care contribuie la realizarea voinţei politice a unei
părţi a populaţiei şi care prin reprezentanţii lor participă la elaborarea politicii
republicii, la conducerea treburilor statului, la soluţionarea problemelor
economice şi social-politice.Dreptul la asociere în partide politice fiind un drept
fundamental al cetăţenilor, totuşi, prin lege este limitat, şi nu cetăţenilor ci unor
categorii de funcţionari publici. Astfel, conform art.8 militarii, lucrătorii
afacerilor interne, securităţii statului, serviciilor vamale, judecătorii, procurorii,
anchetatorii, controlorii de stat, precum şi lucrătorii presei şi radioteleviziunii
oficiale nu pot face parte din partide şi alte organizaţii social-politice.
Înregistrarea partidelor (art.13) se face de cître Ministerul de Justiţie al
republicii, în termen de o lună din ziua prezentării statutului. La acest capitol
avem o obiecţie destul de serioasă. Art.5 din lege prevede că statutul partidului
sau al organizaţiei social-politice se înregistreazî în cazul în care formaţiunea
respectivă face dovadă că are cel puţin 300 de membri, program şi organe de
conducere alese. Se disting urmatoarele formatiuni politice care au si pot
influenta situatia social-politica:
1.Frontul Popular Creştin Democrat. A apărut pe scena politică în a
doua jumătate a anilor ‘ 80 în confruntare directă cu Partidul Comunist din
Moldova.
2. Mişcarea Pentru Egalitate în Drepturi “Unitate - Edinstvo”. Înfiinţată
în perioada destrămării Uniunii Sovieticii şi a colapsului întregului sistem
totalitar de tip socialist din Europa,
3. Partidul Democrat Agrar din Moldova.
4. Partidul Social-Democrat din Moldova
5. Partidul Forţelor Democratice din Moldova (PFD)
6. Partidul Comunist din Moldova
7. Partidul Liberal din Moldova

23. Organizarea internă a Parlamentului

Camerele parlamentului, precum si parlamentul în întregul sau (mai ales ca,
uneori, în sistemul bicameral se lucreaza si în sedinte comune) sunt organisme
colegiale, cu o compozitie numeroasa, care lucreaza si decid numai în plenul lor,
în sesiuni. Pentru ca munca parlamentara sa se desfasoare în bune conditiuni,
pentru ca proiectele de legi, de decizii, de hotarâri, sa fie pregatite, se
organizeaza si formatiuni restrânse de lucru, care sunt partiale si închise. Astfel
s-a realizat o organizare interna a deputatilor sau senatorilor, organizarea
cuprinzând birouri, comitete, comisii, grupuri etc. Aceste structuri interne, de
lucru, sunt organizate si îsi desfasoara activitatea potrivit regulamentului fiecarei

20
camere. Ele sunt alese, numite, formate de catre fiecare camera, fara amestecul
executivului (guvernului). Deci aceasta organizare interna este prin excelenta
opera parlamentului (autonomia organizatorica a Parlamentului).
Grupurile politice parlamentare
Grupurile parlamentare se organizeaza separat pentru Camera Deputatilor si
pentru Senat. Ele se formeaza imediat dupa ce deputatii si senatorii s-au întrunit
în prima lor sedinta. Potrivit regulamentelor celor doua Camere, î 19419s187t n
vederea „formarii organelor de lucru si desfasurarii activitatii" deputatii sau
senatorii se constituie în grupuri parlamentare alcatuite din cel putin 10 membri
(la Camera Deputatilor) si 7 membri (la Senat) care au figurat în alegeri pe
listele acelorasi partide sau formatiuni politice

Opozitia parlamentara

Ca rezultat al pluralismului politic în orice parlament ce functioneaza într-

un sistem democratic se identifica majoritatea parlamentara (care sustine
guvernul) si opozitia (minoritatea parlamentara).

Un sistem democratic si elastic permite însa reflectarea în deciziile parlamentare

si a celorlalte tendinte, care nu-s majoritare, dar care pot avea o asemenea
perspectiva. De aceea opozitia, care poate fi majoritatea de mâine, ocupa uneori
un loc oficial în cadrul institutiilor politice si, deci, si a parlamentului.

Birourile si comitetele

În functie de structura concreta a parlamentelor, fiecare camera sau

parlamentul în întregul sau îsi alegbirouri, denumite
uneori permanente. Aceste birouri sunt organe interne ale camerelor
parlamentare (ale parlamentului cu structura unicamerala) a caror organizare,
atributii si functionare sunt stabilite prin constitutie si regulamentele camerelor.

Biroul permanent este format din deputati, respectiv senatori, se alege pe

durata unei legislaturi sau numai a unei sesiuni si cuprinde, de regula, un
presedinte, vicepresedinti, secretari si chestori. Biroul permanent are o serie de
atributii care privesc buna organizare si desfasurare a lucrarilor camerei,
sprijinirea activitatii deputatilor sau senatorilor. Unele atributii apartin, de
regula, presedintelui biroului permanent, sau vicepresedintelui care-1 înlocuieste
precum prezidarea lucrarilor, masurile de ordine, supunerea la vot anuntarea
rezultatului votului.

Secretarii biroului permanent au ca atributii: întocmirea listei înscrierilor la

cuvânt; prezentarea propunerilor, amendamentelor si oricaror alte comunicari
adresate adunarii; efectuarea apelului nominal; notarea rezultatului votului;
tinerea evidentei hotarârilor adoptate; vegherea la întocmirea stenogramelor si
proceselor-verbale; asistarea presedintelui în realizarea atributiilor care-i revin.

21
24. Protecţia mandatului parlamentar
Pentru a se asigura parlamentarului conditiile necesare exercitarii mandatului
sau, el trebuie sa se bucure de o protectie speciala. In sistemul masurilor de
protectie a mandatului parlamentar sunt incluse incompatibilitatile, imunitatile,
indemnitatile si regimul disciplinar propriu.
1.Incompatibilitatile.are drept scop protectia si independenta celui ales. Ele
implica o alegere din partea celui in cauza intre mandatul parlamentar si o
functie publica sau privata sau orice alta activitate incompatibila cu mandatul. In
acest sens art. 68 din Constitutie mentioneaza pe de o parte o incompatibilitate
speciala, aceea intre deputat si senator - nimeni neputand fi in acelasi timp
membru al celor doua Camere- iar pe de alta parte o incompatibilitate generala
intre calitatea de deputat sau senator si orice alta " functie publica de autoritate "
cu exceptia celei de membru al Guvernului.

2. Imunitatile. Regulile privitoare la imunitati au ca scop asigurarea

independentei parlamentarului in exercitarea mandatului sau si punerea lui sub
protectie fata de acte sau fapte abuzive ale autoritatilor administrative, judiciare
sau ale persoanelor fizice. Potrivit cu obiectul acestor imunitati ele sunt:
iresponsabilitatea juridica si inviolabilitatea (art.69 si 70).

a) Iresponsabilitatea juridica previne declansarea sau stabilirea unor consecinte

nefavorabile parlamentarului pentru votul sau pentru opiniile politice exprimate
in exercitarea mandatului. Potrivit art. 70 " deputatii si senatorii nu pot fi trasi la
raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in
exercitarea mandatului".

b)Inviolabilitatea, denumita si imunitate parlamentara este o asa zisa "imunitate

de procedura" consacrata in considerarea eventualelor imputari facute
parlamentarului pentru alte fapte decat cele savarsite in exercitarea mandatului si
in legatura cu continutul acestuia. Ea are drept scop sa previna urmarirea
judiciara nefondata arbitrara sau sicanatorie a parlamentarului, impiedicandu-l
astfel sa-si exercite mandatul incredintat sau obligandu-l astfel sa-l exercite intr-
un mod contrar convingerilor si vointei sale.

3) Indemnitatile. Aceste sunt considerate si ele masuri de protectie a

parlamentarului, asigurandu-i acestuia o existenta decenta si punandu-l la
adapost de tentativele coruptibile. Pe timpul exercitarii mandatului, de regula,
contractul de munca al parlamentarului se suspenda, cu exceptia cazurilor in
care Biroul Permanent al Camerei, la cererea parlamentarului, decide altfel. In
ipoteza suspendarii contractului de munca cerinta suplinirii veniturilor este
evidenta. Dar chiar si in celelalte imprejurari parlamentarului trebuie sa i se
asigure conditii - rezonabile, nu privilegiate - pentru exercitarea mandatului.
Indemnizatiile principale constau intr-o suma fixa lunara , diurna pe perioada cat
parlamentarul este prezent la lucrarile in plen si in comisie si cazarea gratuita
sau indemnizatia de cazare pentru cei care nu domiciliaza in Bucuresti.

22
Indemnizatiilesecundare constau in diurne de deplasare, gratuitatea transportului
pe toate liniile interne s.a.

4) Regimul disciplinar. Independenta parlamentarului ar fi afectata daca alte

organe decat cele ale Camerei din care face parte i-ar putea statua si angaja
raspunderea disciplinara. De aceea regulamentele Camerelor stabilesc
sanctiunile disciplinare aplicabile membrilor lor precum si procedura de
sanctionare. Aceste regulamente stabilesc pentru abaterile de la prevederile lor
urmatoarele sanctiuni: avertisment, chemarea la ordine, retragerea cuvantului,
eliminarea din sala de sedinte, interzicerea de a participa la lucrarile adunarii pe
timp determinat si excluderea temporara. Primele forme de sanctionare sunt la
dispozitia presedintelui Camerei iar ultimele doua la dispozitia Biroului
Permanent al Camerei.

25.Organizarea alegerilor parlamentare.26. Reguli in desfasurarea aleg.

Parlamentul este organul reprezentativ supreme al poporului R.M si unica
autoritate legislative a statului. Formarea Parlamentului R,M are loc prin
intermediul alegerilor. Parlamentul se alege prin vot universal… pentru un
mandat de 4 ani. Alegerile Parlamentului se efectueaza оntr-o singura
circumscriptie electorala nationala, оn care se aleg 101 deputati.
Circumscriptiile electorale se divizeaza оn sectii de votare оn modul
corespunzator.
La sectiile de votare se formeaza birouri electorale ale acestora.
Candidati la functia de deputat оn Parlament pot fi persoanele cu drept de vot
care au оmplinit vоrsta de 18 ani, detin cetatenia Republicii Moldova, au
domiciliul оn tara si оntrunesc conditiile prevazute de cod.
Alegerile deputatilor оn Parlament se desfasoara оn cel mult 3 luni de la
expirarea mandatului Parlamentului.Data alegerilor Parlamentului se stabileste
prin hotarоre a Parlamentului cu cel putin 60 de zile оnainte de ziua alegerilor.
Оn cazul dizolvarii Parlamentului, prin acelasi decret al Presedintelui Republicii
Moldova, se stabileste data alegerii noului Parlament. Alegerile anticipate vor
avea loc оn termen de cel mult 45 de zile de la data intrarii оn vigoare a
decretului.
Conditiile speciale pentru listele de subscriptie
Pentru a fi оnregistrat de Comisia Electorala Centrala, candidatul independent
prezinta liste de subscriptie care contin semnaturile a cel putin 2000 si cel mult
2500 de sustinatori cu drept de vot.
Conditiile speciale pentru оnregistrarea listelor de candidati
Numarul de candidati inclusi оn liste la data оnregistrarii nu poate fi mai mic de
51 de persoane si nici mai mare decоt numarul de deputati оn Parlament,
prevazut de Constitutie, plus doi candidati supleanti.
Modificarea listelor de candidati
Concurentii electorali au dreptul sa-si retraga candidatura, sa retraga оntreaga
lista de candidati, sa anuleze decizia privind includerea оn lista a unui candidat

23
anume,dar nu mai tоrziu de 7 zile оnainte de ziua alegerilor. Candidatul poate fi
оnlocuit оnainte de expirarea termenului de оnregistrare a candidatilor.
Listele electorale
Listele electorale se оntocmesc de catre primarie, оn doua exemplare, pentru
fiecare sectie de votare si includ toti cetatenii cu drept de vot care, la momentul
оntocmirii listelor, domiciliaza оn raza acestora.
Verificarea listelor electorale
Listele electorale se afiseaza оn localurile sectiilor de votare cu 20 de zile
оnainte de ziua alegerilor. Un exemplar al listei se pastreaza la primarie.
Buletinele de vot
Candidatul independent se оnscrie оn buletin оntr-un patrulater aparte, оn care
se indica numele, prenumele si se scriu cuvintele "Candidat independent".
Votarea
Votarea se efectueaza оn ziua alegerilor оntre orele 07.00 si 21.00. Biroul
electoral al sectiei de votare aduce la cunostinta publica timpul si locul votarii
cel mai tоrziu cu 10 zile оnainte de ziua alegerilor.
Conditiile votarii
Оn timpul rezervat votarii se interzice de a оnchide localul de votare si de a
suspenda votarea, cu exceptia cazurilor de dezordine оn masa, de calamitati
naturale, de alte circumstante neprevazute, care оi pun pe alegatori оn pericol
sau fac imposibila efectuarea votarii. Оn aceste cazuri, presedintele poate
suspenda votarea pentru cel mult 2 ore, timp оn care va aduce localul sectiei de
votare оn starea corespunzatoare sau va gasi un alt local, оnstiintоnd despre
acest fapt alegatorii.
acte de identitate:
a) buletinul de identitate al cetateanului Republicii Moldova, cu fisa de
оnsotire оn care se indica domiciliul sau resedinta alegatorului pe teritoriul
sectiei de votare;
b) pasaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 cu mentiunea privind
cetatenia Republicii Moldova, numarul de identificare de stat al persoanei fizice
(IDNP) si оnregistrarea la domiciliu;
c) pasaportul de tip ex-sovietic modelul anului 1974 fara numar de
identificare de stat (IDNP) cu mentiunile: “valabil pe un termen nelimitat”,
cetatenia Republicii Moldova si оnregistrarea la domiciliu - pentru persoanele
care au renuntat la actele de identitate ale Republicii Moldova din considerente
religioase;
d) actul de identitate provizoriu de tip F-9 cu mentiunile privind cetatenia
Republicii Moldova, domiciliul titularului;
e) pasaportul pentru intrare - iesire din tara, livretul de marinar, оn cazul
alegerilor Parlamentare sau оn cazul referendumului national, оn sectiile de
votare constituite peste hotarele Republicii Moldova;
f) livretul militar pentru ostasii оn termen, livretul eliberat de Centrul
Serviciului Civil pentru persoanele care satisfac serviciul civil (de alternativa).
Numarul de mandate obtinut de concurentii electorali se calculeaza de catre
Comisia Electorala Centrala prin оmpartirea succesiva a numarului de voturi

24
valabil exprimate pentru fiecare concurent electoral, cu exceptia candidatilor
independenti, la 1, 2, 3, 4...etc. pоna la cifra ce corespunde numarului de
mandate stabilit pentru Parlament.
Din rezultatele tuturor оmpartirilor si din numarul de voturi valabil exprimate
pentru candidatii independenti se iau оn descrestere atоtea numere, cоte mandate
urmeaza sa fie distribuite. De cоte numere din acest sir descrescator dispune
partidul, alta organizatie social-politica, atоtea mandate i se atribuie.
Candidatul independent se considera ales daca numarul de voturi valabil
exprimate obtinut de el constituie cel putin trei la suta din voturile valabil
exprimate оn ansamblu pe tara.
Atribuirea mandatelor
Mandatele se atribuie concurentilor electorali de catre Comisia Electorala
Centrala оn ordinea оnscrierii lor оn liste.
Оn cazul оn care alegerile sint declarate legale, CEC elibereaza legitimatii
deputatilor alesi.

27.Definiţia şi semnificaţiile Constituţiei.

Constituţia este o Lege Fundamentală care răspunde unor cerinţe
contemporane din punct de vedere ce trebuie să conţină o constituţie. O scurtă
generalizare ne permite să spunem că ea conţine:
 un echilibru la puterilor;
 instituie garanţii temeinice ale pluralismului politic;
 garantează proprietatea privată şi publică;
 organizează exercitarea puterii în teritoriu conform
principiului descentralizării administrative şi autonomiei
locale;
 prevede o Curte Constituţională, o Curte de Conturi;
reglementează drepturile, libertăţile şi îndatoririle
fundamentale ale cetăţenilor;
 prevede garanţii pentru respectarea tratatelor internaţionale.
Sub acest aspect constituţia apare ca un act fundamental, democratic ce
constituie fundamentul întregii vieţi sociale, economice, politice şi juridice
ale poporului şi poate fi apreciată ca o constituţie democrată.

28. Procesul adoptării constituţiei

Necesitatea unei noi constituţii, care ar fi legiferat cu adevărat
suveranitatea poporului moldovenesc, a apărut înainte de 27.08.1991. La
16.06.1990 prin Hotărârea nr.118-XII Sovietul Suprem al RSS Moldova creează
Comisia pentru elaborarea proiectului noii constituţii din 58 membri în frunte cu
Preşedintele Sovietului Suprem Mircea Snegur.
După o ,perioadă excesiv de lungă, în martie 1993 când Republica
Moldova devenise deja suverană şi independentă Comisia a prezentat
Parlamentului proiectul constituţiei. La 12 martie 1993 în urma unor discuţii
25
furtunoase, Parlamentul a adoptat proiectul ca bază, la publicat în presă ţi a creat
o nouă comisie însărcinată să-l redacteze şi definitiveze.
La 15 martie 1993 Prezidiul Parlamentului adoptă Hotărârea legea Cu
privire la măsurile în vederea organizării şi desfăşurării discutării proiectului
constituţiei de către întregul popor” urmând ca cetăţenii republicii să-şi exprime
atitudinea faţă de noile reglementări constituţionale. La 27-28 mai 1993 la
Chişinău a avut loc o conferinţă ştiinţifică internaţională la care au participat
renumiţi savanţi, inclusiv “patriarhul” dreptului constituţional francez Gacques
Cadart, experţi în domeniul dreptului din diverite ţări care au supus proiectul
constituţiei unei analize minuţioase, cu observaţii şi propuneri concrete.
Proiectul a fost avizat de multiple organisme internaţionale cum ar fi:
Consiliul Europei; Comisia Europeană din Veneţia; prestigioasa instituţie de
învăţământ Universitatea din Sorbona şi altele.
La 24 februarie 1994 a fost ales un nou Parlament în care majoritatea
mandatelor au fost obţinute de către Partidul Democrat Agrar care formând o
alianţă cu socialiştii din Parlament au creat o majoritate agro-socialistă, aducând
mari prejudicii economiei statului şi a sistemului de drept creând o imajine
proastă a republicii pe plan extern.
La 1 aprilie 1994 a fost creată o nouă comisie pentru redactarea şi
completarea textului constituţiei care a desfăşurat peste 15 şedinţe pe parcursul
căror proiectul a fost definitivat şi prezentat Parlamentului.
Parlamentul, fără a publica proiectul în presă, fără emisiuni indirecte de la
şedinţa constituantă, fără a familiariza cetăţenii cu ceea ce se numeşte Lege
Fundamentală, pe data de 29 iulie 1994 a adoptat noua Constituţie a Republicii
Moldova, promulgată în 3 zile de Şeful Statului şi care a intrat în vigoare la
27.08.1994.

29.supremaţia constituţiei.
Supremaţia Constituţiei, trăsătura esenţială a statului de drept, constituie un
fenomen nu numai juridic, ci şi mai ales social-politic, extrem de complex.
Constituţia asigură un pol de stabilitate în fluctuaţiile inerente vieţii publice ca
urmare a pluralismului politic. Sub acest aspect rolul jurisdicţiilor
constituţionale este esenţial în consolidarea operei legiuitorului, prin eliminarea
acelor aspecte care, fiind neconstituţionale, i-ar submina recepţia socială.
Conflictele de neconstituţionalitate sunt inevitabile, ca şi conflictele de ordin
juridic în general. Ele sunt în mare măsură expresia ataşamentului oamenilor la
drepturile şi libertăţile de care beneficiază în apărarea intereselor lor. Importantă
este soluţionarea unor asemenea conflicte în condiţii de transparenţă şi
imparţialitate, pentru consolidarea şi dezvoltarea valorilor democratice ale
societăţii moderne. Or, din acest punct de vedere, jurisprudenţa Curţii
Constituţionale a creat un nou domeniu de afirmare şi protecţie a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale, pe temeiul supremaţiei Constituţiei, ceea ce justifică,
în mare măsură, prestigiul de care se bucură în prezent. Totodată, aceasta a
condus şi la consolidarea regimului nostru constituţional, îndeosebi sub aspectul

26
respectării principiului separării puterilor şi al întăririi ordinii constituţionale a
ţării, a stării de constituţionalitate a societăţii în ansamblul său.

30.Garanţiile juridice ale supremaţiei constituţiei

Supremaţia constituţiei beneficiază atât de garanţiile specifice întregului

drept, carefac ca sistemul normativ să se aplice şi să fie respectat,
cât şi de unele garanţii juridicespecifice.
Aceste garanţii sunt: controlul general al aplicării constituţiei,
controlulconstituţionalitătii legilor, îndatorirea fundamentală de
a respecta
constituţiaCon t rol u l gene ral al apli că ri i const i tuţ i ei est e rez
u lt at ul f ap tu l u i că î n t rea ga activitatea statală este organizată
prin constituţie. Constituţia stabileşte formelefundamentale de
realizare a puterii de stat, categoriile de organe ale statului şi
competenţaacest ora. Exerci t area put eri i de căt re popor
im p l i că o d i vi zi u n e a com pet enţ el or şi o autonomie a organelor
de stat. Toate organele statului trebuie să-şi desfăşoare
activitateaî n con form i t a t e şi î n l i m it e l e st a bi l it e pri n cons ti t
uţ i e. P ent ru ca acest l uc ru să f i e realizabil constituţia
organizează un sistem complex şi eficient de control al aplicării
ei.Controlul constituţionalităţii legilor este activitatea organizată
de verificare aconformităţii legii cu constituţia şi cuprinde regulile
privitoare la organele competente săfacă această verificare,
procedura de urmat şi măsurile ce pot fi luate după
realizareaacestei proceduri.Îndatorirea fundamentală de a respecta
constituţia asigură ca prevederile constituţionalesă fie aplicate şi
respectate de către cetăţeni. Izvorul acestei obligaţii fundamentale
segăseşte în chiar conţinutul şi poziţia constituţiei, în faptul că aducerea
la îndeplinire aprevederilor constituţionale înseamnă de fapt tocmai
realizarea măsurilor pe care statul leia în vederea dezvoltării materiale
şi culturale a societăţii.

31. Continutul normativ al constitutiei RM.

Din punct de vedere juridic constitutia este structurata in 143 articole, 7 titluri
unele avand capitole si sectiuni.
Titlul I. Principii generale. In primele 13 articole este legiferat fundamentul
juridic si politic al statului. Art.1 declara RM stat suveran, independent, unitar si
indivizibil, cu forma de guvernamant republicana, stat de drept, democratic, in
care demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a
personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si
sunt garantate. Celelalte articole din titlu sunt armonios legate cu cel citat,
reprezentand o dezvoltare a reglementarii date cum ar fi: suveranitatea nationala
apartine poporului care o exercita in mod direct si prin organele sale

27
reprezentative (art.2); teritoriul este inalienabil, frontierele fiindu-i consfintite
prin lege organica (art.3); democratia se exercita in conditiile pluralismului
politic care este incompatibil cu dictatura si totalitarismul (art.5). Art.6 fixeaza
separarea si colaborarea puterii legislative, executive si judecatoresti in
exercitarea prerogativelor ce le revin. Art.9 declara proprietatea publica si
privata, iar piata, libera initiativa economica, concurenta loiala ca factori de baza
a economiei. Prin acest articol principiul economiei de piata ca fiind definitoriu
pentru dezvoltarea economica si sociala a statului.
Constitutia recunoaste si garant. drepturile tuturor cetatenilor la pastrarea, dezv.
si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.
Titlul II. Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale. Acest titlu cuprinde
3 capitole si 45 articole prin care sunt consacrate cele mai esentiale drepturi ale
omului, fiind indisolubil legate de indatoririle pe care le au cetatenii fata de stat.
Tutlul III. Autoritatile publice. Acest titlu este structurat in 6 capitole, 6 sectiuni
si 65 articole in care sunt stabilite autoritatilr publice din RM, limitele
competentelor lor si raporturile dintre ele.
Cap. 4 este consacrat Parlamentului in care acesta este calificat ca organ
reprezentativ suprem si unica autoritate legislativa a statului. Tot aici sunt
stabilite principii. de ,baza de constituire a Parlamentului, durata mandatului de
4 ani, validarea mandatului de catre Curtea Constit., organizarea interna.
Atributiile de baza a puterii legislative sunt redate in art.66, sau intr-o alta optica
pot fi numite si limitele competentei deoarece Parlamentul nu are dreptul sa le
depaseasca.
Sectiunea a 2-a al capitolului respectiv, legifereaza statutul deputatilor din
Parlament.
Sectiunea a 3-a stabileste categoriile de legi: constitutionale, organice si
ordinare, stabileste si procesul adoptarii lor si intrarii in vigoare.
Capitolul 5 este destinat Presedintelui Republicii Moldova in care este stabilit
modul de alegere, durata mandatului, incompatibilitatile si imunitatile precum si
atributiile, formele de activitate si modalitatile de suspendare din functie.
Guvernul este reglementat in capitolul 6.Capitolul 7, realizand principiul
separarii si echilibrului puterii in stat, este consacrat raporturilor Parlamentului
cu Guvernul in care se stabilesc mecanismele de influenta asupra executivului.
Administratia publica este reglementata in capitolul 8 care o divizeaza in
administratie publica centrala de specialitate, din care fac parte ministerele, si
administratie publica locala din care fac parte consiliile locale, orasenesti,
raionale si primarii alesi prin vot universal, secret, direct si liber exprimat si care
activeaza in baza principiilor: descentralizarii serviciilor publice, autonomiei
locale, eligibilitatii autoritatilor publice locale si consultarii cetatenilor in
problemele locale de interes deosebit.
Capitolul 9 divizat in trei sectiuni si 12 articole se refera la autoritate
judecatoreasca, stabilind sistemul organelor judecatoresti, statutul judecatorilor,
caracterul public al dezbaterilor judiciare, folosirea cailor de atac si altele
necesare bunei functionari a puterii judecatoresti.

28
Sectiunea a 2-a din acest capitol legifereaza un nou organ numit Consiliul
Superior al Magistraturii care este abilitat cu asigurarea numirilor, deplasarilor,
promovarilor si masurilor disciplinare fata de judecatori.
Procuratura este legiferata de sectiunea a 3-a art.124, 125 fiindu-i stabilita
structura, atributiile precum si mandatul procurorilor.
Titlul IV. Economia nationala si finantele publice. 8 articole ale acestui titlu sunt
destinate:
economiei, care este calificata de piata, de orientare sociala, bazata pe
proprietatea privata si pe proprietatea publica antrenate in concurenta libera;
proprietatii, prin care proprietatea se garanteaza in formele solicitate de titular,
iar bogatiile de orice natura a subsolului, spatiul aerian, apele si padurile
folosite in interes public, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului
continental, caile de comunicatie, precum si alte bunuri stabilite de lege sunt
declarate ca obiect exclusiv al proprietatii publice; sistemului financiar-creditar,
prin care moneda nationala a republicii Moldova este stabilit leul, cu dreptul
exclusiv de emisie al Bancii Nationale; bugetului public national, stabilindui
structura si modalitatile de elaborare si adoptare;
sistemului fiscal, prevazut din impozite, taxe si orice alte venituri cere se
stabilesc de autoritatile reprezentative ale statului.
Titlul V. Curtea Constitutionala cuprinde 7 articole prin care se stabileste statutul
acestui organ de jurisdictie constitutionala, atributiile, structura, independenta,
conditiile pentru numire, incompatibilitatile si hotararile pe care le adopta.
Tltlul VI. Revizuirea constitutiei este consacrat modalitatilor si procedurilor de
revizuire (modificare). Art.141 al acestui titlu stabileste subiectii investiti cu
dreptul la initiativa revizuirii, art.142 – limitele revizuirii si art.143 legea privind
modificare constitutiei.
Titlul VII. Dispozitii finale si tranzitorii. Cuprinde reguli referitoare la intrarea
in vigoare a constitutiei. Astfel, art.II prevede ca legile si celelalte acte
normative ale statului raman in vigoare in masura in care nu contravin
prevederilor constitutiei, iar comisiile permanente ale Parlamentului si Guvernul
sunt obligata ca in decursul unui an, adica pana la 27.08.1995, sa examineze
conformitatea legislatiei cu constitutia.
Tot in acest titlu se stabileste statutul institutiilor care activau la momentul
adoptarii constitutiei si a celor viitoare care urmai a fi create.

32. Controlul constitutionalitatii legilor

Controlul constitutionalitatii e controlul asupra transpunerii in viata a
Constitutiei, legilor constitutionale si celor organice. Controlul constitutional
inseamna verificarea actelor emise de organele de stat, proces prin care organul
ce verifica poate anula actele organului controlat. Sunt 3 teorii ce argumenteaza
controlul constitutional:
1. Teoria organica ce reiese din faptul k, fdk Constitutia e actul legislativ,
atunci actele organelor puterii de stat prevazute de Constitutie nu trebuie sa
contrazica actul acestei puteri.

29
 2. Teoria institutionala reiese din faptul k, Constitutia instituie „reguli de
joc” pt organele puterii de stat, nici unul din ele neputind atenta la competenta
celuilalt.
3. Teoria natural-juridica considera k Constitutia instituie reguli pt
guvernanti si guvernati fiind garantii a dr omului si cetateanului, iar Controlul
constitutionalitatii e chemat sa supravegheze respectarea lor.
Doctrina juridica include constitutionalitatea legilor in principiul legalitatii.
Legalitatea e principiul ce reprezinta principalul mijloc de realizare si
promovare a ordinii juridice, de mentinere a unor relatii bazate pe legem pe
normele juridice. In sistemul nostru de drept, suprematia legii si a legii
fundamentale a fost ridicata la rangul de principiu constitutional. Superioritatea
legii fundamentale rezulta din faptul k ea reglementeaza competentele, ceea ce
asigura intarirea legalitatii. Suprematia legii fundamentale legitimeaza puterea,
transformind vointele individuale sau colective in voinetele statului. Legalitatea
e un principiu fundamental al dr, fdk constituie garantia exercitarii guvernarii
societatii pe baza exigentelor democratismului, ce sunt consacrate in legea
fundamentala. Controlul constitutionalitatii legilor k parte a principiului
legalitatii e sanctiunea juridica, garantie a respectarii Constituiei, adica a
suprematiei ei. Controlul constitutionalitatii reprezinta unul din mijloacele
priveligiate de aparare a societatii civile impotriva dominatiei fara potential a
executivului si legislativului, in pofida regulilor existente.
Controlul constitutionalitatii e acea activitate organizata care verifica
conformitatea legilor cu Constitutia si e efectuat de Curtea Constitutionala.

33. Curtea Constituţională:

a) exercită la sesizare controlul constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi
hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui RM, a hotărârilor şi
dispoziţiilor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care RM este parte;
b) interpretează Constituţia;
c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
e) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova,
f) rezolvă excepţiile de ne constituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea
Supremă de Justiţie;
h) hotărăşte asupra chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid;
Curtea Constituţională se compune din 6 judecători numiţi pentru un mandat de
6 ani. dacă la adoptarea unei hotărâri privind constituţionalitatea actului normativ
se înregistrează paritatea de voturi, atunci actul normativ se prezintă
constituţional. Durata mandatului Curţii Constituţionale nu este limitată, dar
judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a două
mandate consecutive. Curtea Constituţională se compune din şase judecători.
Doi judecători sunt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul
Superior al Magistraturii.
Preşedintele Curţii Constituţionale este ales prin vot secret,
pentru un termen de 3 ani, cu majoritatea de voturi ale judecătorilor Curţii.

30
Numărul de candidaţi la funcţia de Preşedinte al Curţii Constituţionale
este nelimitat. Dacă la primul tur de scrutin candidaţii nu întrunesc majoritatea
de voturi, se va proceda la al doilea tur de scrutin şi va fi ales preşedinte
judecătorul care a obţinut cel mai mare număr de voturi. Dacă la cel de-
al doilea tur de scrutin candidaţii întrunesc acelaşi număr de voturi,
preşedintele va fi ales prin tragerea la sorţi între candidaţi..
Preşedintele Curţii Constituţionale are următoarele atribuţii:
a) convoacă Curtea Constituţională şi prezidează şedinţele acesteia;
b) coordonează activitatea Curţii Constituţionale şi repartizează cauzele
spre soluţionare;
c) reprezintă Curtea Constituţională în faţa autorităţilor publice din ţară
şi străinătate;
d) constată cazurile de încetare a mandatului judecătorului,
prevăzute în prezenta lege, şi sesizează autoritatea publică ce l-a numit ca să
numească un judecător pentru postul devenit vacant;
e) exercită conducerea generală a Secretariatului Curţii Constituţionale,
angajează şi eliberează din funcţie lucrătorii Secretariatului, în condiţiile
acordului de muncă;
Preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale sunt asistaţi în activitatea
lor de către şase judecători asistenţi. Condiţiile necesare pentru a candida la
postul de judecător asistent: pregătire juridică superioară; vechime de cel puţin
zece ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior. Judecătorii
asistenţi ai Curţii Constituţionale sunt angajaţi prin concurs. Judecătorii asistenţi
sunt asimilaţi cu judecătorii Curţii de Apel şi au acelaşi statut ca şi judecătorii
din alte instanţe judecătoreşti.
Pe lângă Curtea Constituţională activează Consiliul Ştiinţific Consultativ
constituit din savanţi şi practicieni în drept în vederea schimbului de opinii
legate de problemele de drept abordate în activitatea Curţii Constituţionale.
Pe lângă Curtea Constituţională este instituit Secretariatul care acordă Curţii
asistenţă informaţională, organizatorică, ştiinţifică.

34. Cetatenia RM
Cetatenia e definita k o calitate juridica de cetatean, ce sintetizeaza ansamblul
relatiilor social-economice, politice si juridice dintre acestea si un anumit stat.
Notiunea de cetatenie are un dublu sens: institutie juridica si conditie juridica.
Cetatenia k instituie juridica repr un ansamblu de norma juridice ce
reglementeaza raporturi sociale grupate in jurul necesitatii de a asigura
plenitudinea drepturilor si obligatiilor prevazute de Constitutie. Cetatenia rept
conditia juridica ce se creeaza prin normele juridice acelor persone care au
calitatea de cetatean. Cetatenia e o calitate persoanei fizice ce desemneaza o
legatura politica si juridica permanenta intre persoana fizica si stat, nelimitata in
spatiu si timp si care acorda persoanei fizice posibilitatea sa beneficieze de toate
drepturile si libertatile fundamentale cunoscute si garantate de stat, inclusiv de a
participa la realizarea suveranitatii poporului si isi asuma obligatia de a respecta

31
toate indatoririle fundamentale prevazute de Constitutie si legislatia statului in
vigoare. Teorii ce identifica natura juridica a cetatetiei:
 Teoria contractuala, conform careia cetatenia e rezultatul unui raport
contractual, ceea ce ar insemna k ea se naste numai dintr-un acord de vointa a
statului si a pers fizice.
 Teoria manifestarii unilaterale a vointei de catre stat, esenta careia se reduce
la aceea k la dobindirea cetateniei prin naturalizare, statul isi manifesta in mod
unilateral vointa sa.
 Teoria conditiei juridice presupune k cetatenia e definita k apartenenta a
pers la stat in virtutea careia aceasta are fata de stat drepturi si obligatii stabilite
prin lege.
 Teoria statutului juridic, conform careia cetatenia statului e un statut
personal, cum ar fi sexul sau confesiunea religioasa.
 Teoria raportului juridic explica k cetatenia e un raport politic si juridic de
dominatiune si supusenie din care izvorasc drepturi si obligatii reciproce intre
individ si stat
 Teoria cetateniei – element al capacitatii juridice, potrivit careia cetatenia e
o componenta, un element al capacitatii juridice, ce repr o prerogativa a
subiectelor de drept.
 Teoria legaturii de apartenenta statului indica k cetatenia exprima legatura
ce uneste un individ, un grup cu un anumit stat.
 Teoria cetateniei – element constitutiv al statului e acea opinie conform
careia cetatenia e pur si simplu un element constitutiv al statului.

35. Reglementarea juridica si principiile cetateniei RM.

Problemele legate de cetatenie sunt reglementate de dreptul constitutional,

deoarece normele care o compun sunt edictate de stat ca instrument in care este
concretizata organizatoric insasi puterea suverana a poporului si, pe de alta
parte, pentru ca cetatenia exprima juridiceste unul din factorii care conditioneaza
organizarea concreta a statului.
Cetatenia RM e reglementata de urmatoarele acte normative si tratate
internationale: Constitutia RM, Legea cetateniei RM din 2.6.2000, Hotarirea
Guvernului din 12.3.2001 pt aprobarea Regulamentului cu privire la procedura
dobindirii si pierderii cetateniei RM; Hotarirea Guvernului din 19.11.2002 pt
aprobarea Regulamentului cu privire la evaluarea gradului de cunoastere a
prevederilor Constitutiei si limbii de stat; Decretul Presedintelui RM din
28.7.1998 cu privire la aprobarea componentei Comisiei pt problemele
cetateniei si acordarii de azil politic de pe linga Presedintele RM; Declaratia
Universala a Drepturilor Omului; Pactul international privind drepturile civile si
politice; Pactul international privind drepturile civile si politice; Pactul
international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale; Conventia
Europeana cu privire la cetatenie.

32
Principiile cetateniei RM sunt reguli de baza ce stabilesc cadrul juridic general
de dobindire, exercitare si de pierdere a calitatii de cetatean RM de catre o pers
fizica. Principiile de baza sunt:
 Pr. Egalitatii cetatenilor in drepturi si obligatii, fara deosebire de
rasa,nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta
politica…
 Pr non-discriminarii cetatenilor statului indiferent daca sunt cetateni prin
nastere sau si-au dobindit cetatenia ulterior.
 Pr plenitudinii dr si libertatilor cetatenilor RM repr k doar cetatenii RM
pot beneficia de toate dr si libertatile fundamentale.
 Pr conform caruia cetatenia RM se dobindeste in virtutea legaturii de
singe, asigura continuitatea neamului si protectia genofondului national;
astfel incit copii, indiferent de locul nasterii, sunt cetateni RM, daca ambii
sau unul din parinti are cetatenie RM.
Cetatenia RM nu poate fi retrasa in mod arbitrar, iar cetatenii nu pot fi privati de
dreptul de a-si schimba cetatenia.
Actele normative care reglementeaza cetatenia in RM contin principiile
unanim recunoscute de comunitatea internationala. Printre care:
1. Egalitatea in drepturi a cetatenilor.
2. Dotarea cetatenilor cu toate drepturile si libertatile necesre unui mod de
viata liber, decent.
3. Obligatiunea de a indeplini unele indatoriri( sa fie devotati fata de tara, sa
apere tara, sa contribuie prin impozite si taxe la cheltuielile publice etc.)
4. Obtinerea cetateniei ca efect al principiului jus sangvinus.
5. Cetatenia unica este o consideratie a statului unitar.art.6 lege
6. Unitatea cetateniei si familiei(art. 18 lege).

36. Modalitatile de dobindire a cetateniei R.M.

Cetatenia- legatura politica si juridica permanenta, nelimitata in timp si spatiu,
dintre persoane fizice si stat, legatura ce semnifica apartenenta acestora la statul
respectiv si se exprima prin ansamblul drepturilor si obligatiilor reciproce pe
care statul le garanteaza.
Cetatenia R.M se dobindeste prin: nastere; recunoastere; infiere; redobindire;
naturalizare.
Dobindirea cetateniei R.M prin nastere.
Se considera cetatean al R.M copilul:
- nascut pe teritoriul R.M din parinti care au cetatenia unui alt stat sau unul
dintre care este apatrid, iar celalalt cetatean strain daca statul acela nu acorda
cetatenie.
- nascut pe teritoriul R.M din parinti apatrizi.
- nascut din parinti, ambii sau unul dintre care, la momentul nasterii copilului,
este cetatean al R.M.
Dobindirea cetateniei R.M prin recunoastere.

33
 Conform legislatiei in vigoare sunt recunoscuti ca cetateni ai R.M persoanele
care au dobindit si au pastrat aceasta cetatenie potrivit legislatiei anterioare. De
asemenea persoanele care nu sunt cetateni ai unui alt stat, dar care si-au
exprimat dorinta de a deveni cetateni ai R.Msi anume:
- persoanele nascute pe teritoriul R.M sau persoanele unul dintre ai caror parinti
sau bunei sau nascut pe teritoriul numit.
- persoanele care pina la 28 iunie 1940 au locuit in Basarabia, in Nordul
Bucovinei, in tinutul Herta si in R.A.S.S.M.,urmasii lor,daca domiciliaza in mod
legal si obisnuit pe teritoriul R.M.
- persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul R.M incepind cu 28 iunie
1940, precum si urmasii lor.
Dobindirea cetateniei R.M prin infiere.
- copilul apatrid dobindeste automat cetatenia R.M prin infiere daca infietorii
(infietorul) sunt cetateni ai R.M.
- copilul cetatean strain ambii sau numai unul dintre ei fiind cetatean al R.M, iar
celalalt cetaten strain sau apatrid poate deveni cetatean al R.M daca renunuta la
cetatenia statului strain, cu exceptia cazurilor prevazute de acordurile
internationale la care R.Meste parte.
- aceleasi dispozitii se vor aplica si in cazul stabilirii tutelei asupra copilului
apatrid sau copilului cucetatenie straina.
Dobindirea cetateniei R.M prin redobindire.
- persoana care a avut anterior cetatenia R.M o poate redobindi la cerere daca
intruneste conditiile prevazute de lege.
- persoana careia i s-a retras cetatenia pe motiv ca a savirsit fapte deosebit de
grave prin care s-a adus prejudicii esentiale statului, dovedite de instanta de
judecata nu o mai poate redobindi.
Dobindirea cetateniei prin naturalizare.
- se aplica cetatenilor straini sau persoanelor fara cetatenie care manifesta
dorinta de a obtine cetatenia R.M si indeplinesc conditiile stabilite de lege.
Cetatenia R.M se poate acorda la cerere persoanei care a implinit 18 ani si care:
1. de-si nu s-a nascut pe acast teritoriu, domiciliaza legal si obisnuit aici cel
putin in ultimii 10 ani sau este casatorita cu un cetatean al R.M de cel putin 3
ani, sau domiciliaza legal si obisnuit nu mai putin de 3 ani la parinti sau copii
(inclusiv infietori si infiati) cetateni ai R.M; sau
2. domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R.M timp de 5 ani inaintea implinirii
virstei de 18 ani; sau
3. este apatrid sau recunoscuta ca fiind refugiat, conform porevederilor legii
nationale, si domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul R.M nu mai putin de 8 ani,
precum si:
4. cunoaste si respecta prevederile Constitutiei;
5. cunoaste limba de stat in masura suficienta pentru ase integra in viata sociala;
6. are surse legale de existenta;
7. pierde sau renunta la cetatenia unui alt stat, daca o are, cu exceptia cazurilor
cind pierderea sau renuntarea este iposibila sau nu poate fi rezonabil ceruta;
Cetatenia R.Mnu poate fi acordata persoanelor care:

34
- au savirsit crime internationale, militare sau crime impotriva umanitatii;
- au fost implicate in activitateterorista;
- au fost condamnate la privatiune de libertate pentru infractiuni premeditate si
au antecedente penale sau la momentul examinarii cererii se afla sub urmarire
penala;
- desfasoara activitate ce pericliteaza securitatea statului, ordinea publica,
sanatatea si moralitatea populatiei;
-este cetatean al unui stat cu care R.M nu a incheiat acord asupra dublei
cetatenii, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.

37.Modalitatile de pierdere a cetateniei R.M

Pierderea cetateniei R.M poate interveni in trei cazuri:

1. la renuntare benevola;
2. la retragere;
3. in temeiul acordurilor la care R.M este parte.
Renuntarea la cetatenie este un drept fundamental al omului.
Renuntarea la cetatenie se aproba persoanei care aimplinit virsta de 18 ani,cu
exceptia cazului in care:
- nu va prezenta adeverinta detinerii sau dobindirii cetateniei unui alt stat, ori
garantia dobindirii unei alte cetatenii.In acest caz persoana careia I s-a aprobat
renuntarea la cetatenia R.M,in pofida garantiei, nu va dobindi cetatenia unui alt
stat,adica va devein apatrida, partea din decretul Presedintelui R.M privind
aprobarea renuntarii la cetatenia R.Mreferitoare la aceasta persoana se va abroga
in modul stabilit.
- a primit ordin de chemare sau se afla in serviciu militar in termen sau de
alternative, cu conditia detinerii unui domiciliu legal si obisnuit in R.M.
Retragerea cetateniei apare ca o sanctiune de catre stat cetateanului care a
incalcat unele obligatii prevazute de lege.
Cetatenia R.Mpoate fi retrasa printr-un decret al Presedintelui R.M persoanei
care:
- a dobindit cetatenia R.M in mod fraudulos, prin informatie falsa sau prin
ascunderea unui fapt pertinent dovedit de instant de judecata;
- s-a inrolat benevol in fortele armate straine;
- a savirsit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudiciiesentiale statului,
dovedite de instant de judecata;
- a dobindit voluntar cetatenia unui alt stat cu care R.Mnu a incheiat un acord
care prevede cetatenia dubla si nu renunta in termen de pina la un an la cetatenia
unuia dintre state.
Pluralitatea de cetatenii – situatia in care se afla un cetatean care dobindind si
cetatenia altui stat, nu a pierdut sau nu I s-a retras prima cetatenie.

35
38. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor R.M
Drepturile fundamentale – acele drepturi subiective, esentiale pentru viata,
libertatea si demnitatea cetatenilor, necesare pentru ;libera dezvoltare a
personalitatii umane, care sunt stabilite de Constitutie, garantate de ea si legi.
Drepturile omului repr o realitate si o finalitate a intregii activitati umane doar in
statul de drept. Scopul statului de drept e asigurarea drepturilor fiecarui om, fara
nici o discriminare pe criterii de sex, rasa, nationalitate, origine etnica, cetatenie,
religie, limba, apartenenta politica,virsta,stare civila/materiala… Drepturile si
libertatile fundamentale sunt consecrate prin Constitutie in vederea asigurarii si
liberei manifestari a lor.
Prin drepturi subiective se subinteleg posibilitatile conferite de lege titularilor
acestor drepturi de a avea o anumita conduit si de a pretinde celorlalti o atitudine
corespunzatoare pentru valorificarea unor interese personale, directe, actuale si
legale, sub sanctiunea prevazuta de lege.
Particularitatea drepturi esentiale pentru cetateni dovedeste ca nu toate drepturile
cetatenesti intra in categoria drepturilor fundamentale. O problema care se ridica
este aceea privitoare la principiul care face ca anumite drepturi sa fie
fundamentale si altele nu.
Principiul acesta priveste valori ca: viata, libertatea, personalitatea cetateanului.
39. Categorii de dr si clasificaea dr.
Necesitatea unei clasificari a dr a aparut doar dupa ce ele au fost proclamate prin
declaratii de dr si prin constitutii. Cea mai autorizata cl in : dr private, publice,
politice. In egalitate civila si libertate individuala; dr individuale (dr la
proprietate, libertatea presei) dr colective (egalitate nationala,intre sexe, dr de
asociere in sindicate). Clasificarea dr fundamentale ale cetatenilor RM –
inviolabilitati (dr civile), dr social-economice si culturale, dr exclusiv politice, dr
social-politice, dr-garantii (dr de petitionare, dr celui vatamat)
40. drepturile civile
Dreptul la viata si integritate fizica si psihica(art.24)
- dreptul la viata este dreptul “cel mai natural” datorat tocmai insusi faptului
nasterii. Dreptul la viata al oricarei persone este protejat prin lege. Nimeni nu
poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
Libertatea individuala si siguranta persoanei (art.25)
- analizind documentele internationale in materie, constatam ca orice fiinta
umana are dreptul la libertate si siguranta personala acestea fiind inviolabile.
Acest drept interzice arestarea, retinerea sau perchezitionarea. Pentru
intelegerea, conceptului juridic (constitutional) de libertate individuala, trebuie
sa plecam de la o constatare de notorietate si anume ca libertatea individuala nu
este si nu trebuie sa fie absoluta.Aceasta inseamna ca incalcarea ordinii de drept
prilejuieste autoritatilor competente interventia la represiune, luarea unor masuri
in legatura cu libertatea individuala ca: retineri,arestari, perchezitii. Dar aceste

36
masuri procesuale ale autoritatilor publice trebuie sa fie in cadrul legal pentru ca
nici o persoana sa nu fie victima unor abuzuri sau ilegalitati.
Dreptul la aparare (art.26)
- acest drept stabileste dreptul cetatenilor de a reactiona independent, dar prin
mijloace legitime, atunci cind sunt incalcate drepturile si libertatile lor. Astfel,
partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, in tot
cursul procesului.
Viata intima, familiala si privata (art.28)
- acest drept are o semnificatie complexa. Autoritatile publice sunt obligate sa
respecte sis a ocroteasca viata intima, familial si private. Nimeni nu poate fi
obiectul unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara, in familia sa, nici a unor
atingeri ale onoarei sau reputatiei sale. Aceasta inseamna ca nici autoritatile
publice, nici persoanele nu pot, sub nici o forma, sa aduca atingere acestor
valori. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de
imixtiuni sau atingeri.
Inviolabilitatea domiciliului (art.29)
- domiciliul sau resedinta sint inviolabile. Aceasta inseamna ca nimeni nu poate
patrunde sau ramine in domiciliu ori in resedinta unei persoane fara invoirea
acesteia.
Insa legislatia stabileste derogari de la aceasta regula. Astfel se patrunde in
domiciliu ori in resedinta unei persoane, fara invoirea acesteia pentru executarea
unui mandate de arrest sau a unei hotariri judecatoresti, precum inlaturarea unei
primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane, pentru
prevenirea raspindirii unor epidemii.
Se admite ca autoritatile sa patrunda in domiciliul sau resedinta persoanei, insa
cu conditia respectarii legii.
Secretul corespondentei(art.30)
Statul asigura secretul scrisorilor, telegramelor, al altor trimiteripostale, al
convorbirilor telefonice si al altor mijloace legale de comunicare. Nu este admis
amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decit in masura in
care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care , in
societatea democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta
publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor
penale, protejarea sanatatii sau a moralei,ori protejarea drepturilor si libertatilor
altora.
Familia(art.48)
- familia constituind elemental fundamental al societatii beneficiaza de ocrotire
din partea societatii si statului. Conditiile de incheiere, desfacere si de nulitate a
casatoriei se stabilesc prin lege. Copiii dinafara casatoriei sunt egali in drepturi
cu copiii din casatorie.
Dreptul unei persoane vatamate de o autoritate publica (art.53)
- persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act
administrativ sau prin solutionarea in timp legal al unei cereri, este indreptatita
sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.
Conditiile si liimitele exercitarii acestui drept, se stabilesc prin lege organic.

37
41. Drepturile politice.
Drepturile politice sunt acele drepturi ale cetatenilor R.M, care au ca obiect de
reglementare participarea cetatenilor la conducerea de stat si ele urmeaza:
Libertatea constiintei (art.31)
- Acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerile precum
si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile sale, individual sau
colectiv, atit in mod public cit si privat. Libertatea de manifestare se poate
exercita atit in domeniul invatamintului cit si prin diferite practice de cult si
indeplinirea de ritualuri.
Libertatea opiniei si a exprimarii(art.32)
- orice persoana are dreptul la libertatea de opinie si de exprimare. Prin urmare,
are dreptul de a nu fi tulburata pentru opiniile sale si acela de a cauta, de a primi
si de a raspindi, fara consideratii de frontier, informatii si idei prin orice mijloc
de exprimare.
Extiorizarea gindurilor si opiniilor, a informatiilor si ideilor se face in forma
orala, scrisa, tiparita ori artistic sau prin orice alt mijloc ales de persoana.
Dreptul la informatie (art.34)
- acest drept poate fi definit ca dreptul persoanei de a avea acces la orice
informatie de interes public(stiintifica si tehnica,sociala cultural,
sportiva).Continutul complex al acestui drept fundamental cuprinde:dreptul
persoanei de a fi informata promt, correct si clar cu privire la masurile
preconizate si luate de autoritatile publice, posibilitatea persoanei de a reception
direct siin mod normal emisiunile de radio si televiziune, obligatia autoritatilor
guvernamentale de a difuza liber si amplu orice informatie.
Dreptul la vot si dreptul de a fi ales(art.38)
- in Constitutia R.M se consacra ca suveranitatea nationala apartine poporului,
care o exercita in mod direct sau prin intermediul organelor respective. Luind in
considerare faptul ca in present poporul nu realizeaza in mod direct
suveranitatea, apare necesitatea unor organe representative, si de aici rezulta
dreptul de a allege si de a fi ales.
Dreptul la administrare(art.39)
- cetatenii R.Mau dreptul de a participa la administrarea treburilor publice
nemijlocit(accesul la o functie publica), precum si prin reprezentantii lor.
Libertatea intrunirilor(art.40)
Este posibilitatea oamenilor de a se reuni in mitinguri, demonstratii,procesiuni
pentru a-si exprima gindurile, opiniile, credintele.
Libertatea partidelor si a altor organizatii social-politice (art.41)
- cetatenii se pot asocial liber in partied si in alte organizatii social-
politice.Legiuitorul constituent a prevazut ca cetatenii se pot asocial si in alte
forme, ca:uniuni, ligi, asociatii in vederea participarii la diverse activitati legate
de profesia sau calificarea acestora.
Dreptul la libera circulatie (art.27)

38
- orice persoana are dreptul sa circule liber si sa-si aleaga resedinta in interiorul
unui stat. Rezulta posibilitatea liberei circulatii pe teritoriul R.M si in afara
teritoriului ei.
Dreptul la petitionare (art.52)
- este posibilitatea cetatenilor de a se adresa autoritatilor publice, unitatilor
economice si altor organizatii cu sesizari, reclamatii, propuneri si cereri privind
interesele personale sau publice si obligatia acestor organism de a primi, de a
examina, rezolva petitiile si de a comunica solutiile adoptate.

42. Drepturile economice si sociale.

Drepturile economice si sociale –acele drepturi cetatenesti ce asigura
dezvoltarea si prosperarea materiala a persoanei.
Dreptul la ocrotirea sanatatii(art.36)
- persoana are dreptul de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala
pe care o poate atinge. Pentru gatrantarea acestui drept statul tebuie sa ia masuri
de imbunatatire a tuturor aspectelor igienice mediului si ale igienei industriale,
profilaxia si tratamentul maladiilor epidemice, ajutor medical in caz de boala.
Dreptul la un mediu inconjurator sanatos.
- fiecare om are dreptul la un mediu inconjurator lipsit de pericole din punct de
vedere ecologice pentru viata si sanatate si laproduse alimentare, obiecte de uz
casnic inofensive.
Dreptul la munca si la protectia muncii.
- Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a ei, la conditii echitabile
si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea impotriva somajului.
Dreptul la greva(art.45)
- greva consta in incetarea partial sau totala a activitatii de catre salariatii unei
societati sau sectoare din cadrul acesteia, urmarindu-se satisfacerea cererilor
privitoare la salarii si conditii de munca.
Dreptul la proprietate privata si protectia acesteia.
- proprietatea este dreptul pe care il are cineva de a se bucura si dispune de un
lucru in mod exclusive si absolut.
Dreptul la asistenta si protective sociala.
- statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice cetatean sa aiba un nivel de trai
decent, sanatos,cuprinzind hrana, imbracamintea,locuinta, ingrijirea medicala.
Protectia familiei si copiilor orfani.
- toate preocuparile de intretinere,instruire, educatie a copiilor orfani si celor
lipsiti de ocrotirea parintilor revin statului si societatii.
Ocrotirea mamei, copiilor si tinerilor
- copiii si adolescentii trebuie ocrotiti impotriva exploatarii economice si
sociale, sanctionarea prin lege a celor ce ii folosesc la lucrari ce le pune in
pericol viata, sanatatea. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciala.
Protectia persoanelor handicapate.
- statul asigura realizarea unei politici nationale de prevenire, de tratament, de
readaptare, de invatamint, de instruire si de integrare in societate a
handicapatilor.

39
43. Drepturile culturale.
Drepturile culturale- acele drepturi care asigura dezvoltarea cultural a persoanei.
Libertatea creatiei
- Acest drept presupune libertatea creatiei artistice si stiintifice.
Dreptul la invatatura.
- orice persoana are dreptul la invatatura. Invatamintul(elementar si general) este
gratuit. Dreptul la invatatura e garantat prin caracterul deschis al sistemului de
invatamint si indeosebi, prin asigurarea de sanse egale, care sa permita accesul
la treptele superioare de invatamint doar pe criteriu componentei profesionale a
candidatilor.

44. Indatoririle fundamentale ale cetatenilor R.M.

1.Devotamentul fata de tara.
Fidelitatea fata de tara este sacra. Aceasta presupune loialitate fata de tara, de
pamintul stramosesc si in situarea mai intii de toate a apararii intereselor R.M.
2. Apararea patriei.
Este un drept si o datorie sfinta a oricarui cetatean, a tuturor celor care se simt
“ai acestui popor si ai acestui pamint”.
3. Indatorirea la contributii financiare.
Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si print taxe la cheltuielile
publice. Sistemul legal de impunere trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor
fiscale, este de natura sa reglementeze egalitatea tuturor cetatenilor in
indeplinirea acestor obligatii fundamentale conform cistigului realizat de fiecare.
4. Protectia mediului inconjurator si ocrotirea monumentelor.
Conservarea si ocrotirea monumentelor istorice si cultural precum si protectia
mediului inconjurator, constituie o obligatie a fiecarui cetatean.
5. Respectarea constitutiei si a legilor.
Aceasta indatorire este stipulata sub for a unui principiu fundamental.
6. Respectarea drepturilor si a libertatilor.
Cetatenii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna
credinta fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti. Cu alte cuvinte, nu
este ingaduit nimanui ca in numele exercitarii drepturilor si libertatilor sale, sa le
incalce pe ale altora.

45. Locul parlamentului RM in regimul reprezentativ al statului.

Conform ideii k poporul trebuie sa exercite in mod direct si nemijlocit puterea
care-i apartine, poporul face asta prin reprezentantii sai. Parlamentul e corpul
reprezentativ, imputernicit sa exercite puterea k expresie a vointei poporului.
Odata cu aparitia parlamentului a aparut si notiunea de reprezentare -> notiunea
de regim reprezentativ, definit k forma de exercitare indirecta a suveranitatii de
catre popor, prin intermediul reprezentantilor sai alesi. Art 60 parlamentul se afla
pe o treapta superioara fata de celelalte autoritati publice din stat. Totodata,

40
parlamentul indeplineste una din functiile statului – stabilirea controlului
legislativ. Alte imputerniciri: adopta legi, declara referendum, aproba doctrina
militara a statului, controlul executiv, alegerea si numirea pers oficiale.

46. Durata si incetarea mandatului

Durata mandatului difera de la un sistem const la altul. In Australia, Suedia – 3
ani, Anglia, Franta – 5 ani, In RM – 4 ani. Durata mandatului poate fi prelungita
prin lege organica in 2 impreujurari in caz de razboi sau in caz de catastrofa.
Mandatul deputatului incepe de la data validarii rezultatelot de Curtea Const, de
la data intrunirii primei sedinte a Parl. Calitatea de deputat inceteaza la data
intrunirii legale a Parl nou ales, in caz de dizolvare, individuala : demisie sau
deces.

47. Functiile Parlamentului

P e organul reprezentativ suprem, unica autoritate legislativa. Functia principala-
f. Legislativa , sarcina principala e de a reglementa prin legi. F secundare:
1. F guvernamentala – aprobarea directiilor principale ale politicii interne si
externe a statului; aprobarea doctrinelor militare, exercitarea controlului
asupra imprumutului de stat,alege si numeste pers oficiale.
2. F de control – exercita controlul executivului. Direct – examenind info
guvernului; indirect – de avocatii parlamentari.

48. Presedintele RM
Art 77-95. Presedintele RM e seful statului si garantul suveranitatii si
independentii nationale, al unitatii si integritatii nationale. E ales pt 4 ani de
parlament prin vot secret,daca a obtinut 3/5 din nr deputatilor. Presedintele
poate fi : cetatean u dr de vot dupa 40 ani,locueste pe teritoriul RM, poseda
limba de stat. El e comandantul suprem al armatei, numeste judecatorii la
propunerea CSM, confera decoratii,titluri de onoare. Poate fi demine de
parlamentu cu vot a 2/3 din deputati,in cazul incalcarii const. Pr promulga legi si
e in drept sa le trimita spre examinare. In cazul imposibilitatii formarii
guvernului,blocarii activitatii parl 3 luni dizolva Parlamentul.

49. Functiile si competentele Presedintelui R.M.

Functiile presedintelui R.Msunt:
- functia de reprezentant si de garant – Constitutia stabileste ca Presedintele R.M
reprezinta statul si este garantul suveranitatii independentei nationale, al unitatii
si integritatii teritoriale a tarii. Presedintele reprezinta statul atit pe plan intern ,
cit sip e cel extern. El este comandantul supreme al fortelor armate.
- functia de control- forma de control pe care o poseda Presedintele este
specifica si diferita de formele traditionale de control. Promulgarea legilor este
un mecanism politico- juridic de echilibrare a puterilor si in acelasi timp o forma
de control asupra vutilitatii si legalitatii lor, permitind Presedintelui sa intoarca
spre reexaminare legile la care are obiectii. Presedintele exercita contolul si prin

41
petitiile cetatenilor, fiind obligat sa organizeze adierea cetatenilor si examinarea
petitiilor.
Competentele Presedintelui R.M. sunt:
- desemneaza un candidat pentru functia de Prim-ministru duma consultarea
fractiunilor parlamentare.
- numeste Guvernul in baza votul de incredere acordat de Parlament.
- revoca si numeste, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai
Guvernului in caz de remaniere guvernamentala sau de vacant a functiei.
- desemneaza un alt membru al Guvernului caPrim-ministru interimar (pina la
formarea noului Guvern) in cazul decesului sau imposibilitatii Prim-ministrului
de a-si exercita atributiile.
- participa la sidintele Parlamentului- Presedintele poate lua parte la lucrarile
Parlamentului, deasemenea poate adresa mesaje cu privire la principalele
problem ale natiunii.
-dizolva Parlamentul.
-atributii in domeniul apararii- poate declara, cu aprobarea prealabila
aParlamentului, mobilizarea partial sau generala, declara razboi, ia masuri de
respingere a agresiunii.
- atributii in domeniul politicii externe- poarta tratative si ia parte la negocieri,
incheie tratate international, acrediteaza si reclama reprezentantii diplomatic ai
R.M si aproba desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
- indeplineste si alte atributii ca:
-confera decoratii si titluri de onoare;
-acorda grade militare supreme prevazute de lege;
-acorda gratierea individuala;
-sulutioneaza problemele cetateniei R.M si acorda azil politic;
- acorda ranguri diplomatice;
- confera gade superioarte lucratorilor din Prociuratura, judecatorii,etc.
- poate cere poporului sa-si exprime , prin referendum, vointa asupra
problemelor de interes national.

50. Guvernul Republicii Moldova .

Conform art.96 din Constitutie .Guvernul Republicii Moldova asigura realizarea
politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a
administratiei publice. In activitatea sa Guvernul se conduce de programul sau
de activitate ,acceptat de Parlament. Guvernul reprezinta componentul de baza al
puterii executive,deoarece lui ii revin cele mai importante atributii in realizarea
functiei de aducere la indeplinire a legilor.
Principiile de baza ale activitatii Guvernului.
-se calauzeste de Constitutia republicii,de legile constitutionale,organice si
ordinare adoptate de Parlament,de decretele Presedintelui republicii,precum si
de tratatele internationale la care Republica Moldova este parte.
-se subordoneaza principiilor :democratiei,legalitatii,colegialitatii,echitatii
sociale s.a.

42
-asigura colegialitatea si raspunderea personala a membrilor Guvernului in
procesul elaborarii,adoptarii si realizarii hotarirelor.
-asigura exercitarea principiilor stiintifice de administrare,tine seama de
experienta mondiala in sfera administratiei de stat si o aplica.

51)FUNCTIILE GUVERNULUI
Guvernul reprezinta componenta de baza a puterii executive deoarece lui ii revin
cele mai importante atributii in realizarea functiei de aducere la indeplinirea
legilor
Functia guvernamentala –elaboreaza conceptia dezvoltarii social-economice a
republicii,programul si mecanismul trecerii la economia de piata.
Functia de adminisrare cuprinde activitatea tuturor serviciilor publice destinate
sa asigure satisfacerea intereselor generale ,uzind in acest scop prerogative
specifice puterii publice.
Functii secundare:
Functia de control
Control de ordin general se efectueaza in baza prevederilor constitutionale si
este limitat.Guvernul poate sesiza curtea constitutionala privind
neconstitutionalitatea legilor sau decretelor presedintelui republicii.Si guvernul
ca si alte autoritati publice este obligat sa organizeze audienta cetatenilor sis a
examineze petitiile venite in adresa sa exercitind astfel controlul prin petitii.
Controlul specializat –guvernul exercita controlul permanent asupra activitatii
ministerelor ,departamentelor si altor organe subordinate lui.

52) 56)Sistemul autoritatilor judecatoresti

Infaptuirea justitiei are loc printr-un ansamblu de organe cu character
judecatoresc si nejudecatoresc. au organelle judecatoresti care solutioneaza
litigiile civile,penale si de alta natura si conform constitutiei puterea
judecetoreasca este realizata prin:curtea supreme de justitie ,curtea de apel,prin
tribunale si judecatorii.
Curtea suprema de justitie este instanta judecatoreasca suprema care asigura
aplicarea corecta si uniforma a legislatiei de catre toate instantele judecatoresti
,solutonarea litigiilor aparute in cadrul legilor ,garanteaza responsabilitatea
ststului fata de cetateni si a cetateanului fata de stat.Curtea suprema de justitie
asigura respectarea principiilor prezumptiei nevinovatie si suprematiei
legii,contribuie la construirea unui stat de drept.Activitatea curtii supreme de
justitie este organizata in baza urmatoarelor principii:legalitatii si
publicitatii,independentei puterii judecatoresti,separarii puterii judecatoresti de
celelalte puteri ,pregatirii si prezentarii bugetului propriu,echitatii…
Consiliul superior al magistraturii –organ de autoadministrare
judecatoreasca ,garant al independentei autoritatilor judecatoresti.Asigura
numirile,deplasarile promovarile si masurile disciplinare fata de judecatori.El
este alcatuit din 11 magistrati.CSM face propuneri presedintelui R.M.sau
parlamentului de numire promovare transferare sau eliberare din functie a
judecatorilor ,presedintilor si vicepresedintilor instantelor judecatoresti ,primeste

43
juramintul judecatorilor,aplica masuri de incurajare si sanctiunedisciplinara in
privinta judecatorilor,asigura inviolabilitatea judecatorilor in conditiile
legii,aproba programul pregatirii profesionale a candidatului la functia de
judecator…

53)AVOCATII PARLAMENTARI
Avocatii parlamentari este o institutie recunoscuta de constitutie sau de lege
condusa de o persoana independenta care raspunde de actele sale in fata
parlamentului si primeste plingerile cetatenilor si actioneaza din proprie
initiative pentru a apara legalitatea actelor juridice sau administrative,face
recomanadari ori sugestii si face publice informatii
Art.2. - Avocaţii parlamentari contribuie la apărarea drepturilor omului prin
prevenirea încălcării acestora şi repunerea în drepturi a omului, la perfecţionarea
legislaţiei ce ţine de domeniul apărării drepturilor omului, la instruirea juridică a
populaţiei prin aplicarea procedeelor menţionate în prezenta lege.
Avocat parlamentar poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova licenţiat în
drept, care are o înaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 5 ani în
activitatea juridică sau în învăţămîntul juridic superior şi o reputaţie ireproşabilă.
Art.4. - (1) Parlamentul numeşte 4 avocaţi parlamentari, egali în drepturi,
unul dintre care este specializat în problemele de protecţie a drepturilor
copilului.
(2) Avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului îşi exercită
atribuţiile pentru garantarea respectării drepturilor şi a libertăţilor constituţionale
ale copilului şi realizării, la nivel naţional, de către autorităţile publice centrale şi
locale, de către persoanele cu funcţie de răspundere de toate nivelurile, a
prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului.
Art.5. - (1) Avocaţii parlamentari sînt numiţi în funcţie cu votul majorităţii
deputaţilor aleşi.
(2) Propunerile privind candidaturile avocaţilor parlamentari sînt înaintate în
Parlament de către Preşedintele Republicii Moldova, de cel puţin 20 de deputaţi
ai Parlamentului, în decursul ultimei luni a mandatului avocaţilor parlamentari
desemnaţi anterior.Comisia parlamentară pentru drepturile omului prezintă
Parlamentului un aviz argumentat asupra fiecărei candidaturi.
Art.6. - (1) Avocaţii parlamentari sînt numiţi în funcţie pentru un mandat
de 5 ani. (2) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de avocat parlamentar
mai mult decît două mandate consecutive.
La intrarea în funcţie, avocatul parlamentar depune în faţa Parlamentului
următorul jurămînt
Avocatul parlamentar nu poate deţine nici o funcţie electivă sau publică, nu
poate practica alte activităţi retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi
ştiinţifice.
Avocatii parlamentari sunt independenti fata de parlament,presedinte autoritati
precum si fata de persoanele cu functii de resundere .In activitatea lor avocatii

44
parlamentari se conduc de principiile :legalitatii,transparentei,echitatii
sociale,transparentei democratuei,umnismului,accesibilitatii.
Poate fi eliberat din functie :
a)din proprie initiative
b)la atingerea virstei de pensionare
c)expirarea mandatului

54)FUNCTIILE SI COMPETENTELE AVOCATULUI PARLAMENTAR

a)functia de supraveghere a respectarii drepturilor fundamentale si a legalitatii
b)f.de cercetare si control a administratiei publice
c)f.de mediere sau de sugerare a unor masuri legale
d)f.de sanctionare sau penalizare a autoritatilor care ingreuneaza activitatea
Avocaţii parlamentari examinează sesizările cetăţenilor Republicii Moldova,
cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe
teritoriul ei, denumiţi în continuare petiţionari, ale căror drepturi şi libertăţi au
fost încălcate în RM.
(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), avocatul parlamentar pentru
protecţia drepturilor copilului examinează petiţii privind protecţia drepturilor
copilului şi, în limitele competenţei, este în drept să acţioneze din proprie
iniţiativă. Art.14. - (1) Cererile sînt prezentate avocatului parlamentar în scris
în limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la
funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Cererile adresate avocatului parlamentar sînt scutite de taxa de stat.
(3) Avocaţii parlamentari examinează, de asemenea, cererile remise de către
deputaţii Parlamentului, în cazul cînd subiectul sesizării ţine de competenţa lor.
Art.15. - Avocaţii parlamentari examinează cererile privind deciziile sau
acţiunile (inacţiunile) autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor,
organizaţiilor şi întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate, asociaţiilor
obşteşti şi persoanelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care, conform
opiniei petiţionarului, au încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale.

55. Locul procuraturii in ordinea constitutionala a RM

Procuratura e o institutie independenta, specializata, ce activeaza in cadrul
autoritatii judecatoresti. Procuratura e independenta in relatiile cu alte autoritati
publice si prin exercitarea atributiilor sale repr interesele generale ale societatii,
apara ordinea de drept, dr si libertatile cetatenilor, conduce si exercita urmarirea
penala, participa in conditiile legii la judecarea cauzelor civile, contraventiilor
adm si ale litigiilor economice, exercita controlul asupra legalitatii aflarii
persoanelor in instantele de retinere si de detentiune preventiva, examineaza si
solutioneaza cererile si reclamatiile cetatenilor. In scopul asigurarii aplicarii legii
penale de organele de urmarire penala, procurorul conduce succinta urmarire.
Procuraturile in ordinea constitutionala joaca un rol important,fdk asigura
aplicarea corecta a legii, a ordinii constitutionale, tinind cont de principiul
prezumtiei nevinovatiei. Este: pr generala, pr Gagauziei, pr raionale si
municipale de sector; pr specializate. Procuratura contribuie la mentinerea

45
ordinii constitutionale a RM si anume prin controlul asupra executarii legilor de
fortele armate, examineaza si solutioneaza cererile si reclamatiile cetatenilor,
repr interesele generale ale societatii, apara ordinea de drept, drepturile si
libertatile cetatenilor. Art 124 stipuleaza k procuratura repr interesele generale
ale societatii, apara ordinea de drept.

57. Actele autoritatii publice si forta lor juridica.

Parlamentul:
1. Legi – constitutionale (de revizuire a Const); organice ( reglementeaza
sistemul electoral, organizarea si desfasurarea refer, functionarea guvernului,
organizarea si functionarea curtii constitutionale, functionarea partidelor
politice), ordinare (intervin in orice domeniu al relatiilor sociale, cu exceptia
celor rezervate const si org.
2. Hotariri;
3. Motiuni ( o viziune a Parl asupra politicii externe si interne a statului) – de
cenzura ( acordarea votului de neincredere Guvernului)
Presedintele RM – reprezentantul statului, garantul suveranitatii si independentii
nationale. Pr emite decrete,publicate in MO. Decrete privind:
 La propunerea guvernului Pr acrediteaza si recheama reprezentantii
diplomatici ai RM;
 Declara cu aprobarea prealabila a parl mobilizarea partiala sau generala;
 In caz de agresiune armata indreptata impotriva tarii, emite decret privind
respingerea agresiunii, declara razboi, si le aduce la cunostinta parl;
 Asigurarea securitatii nationale si a ordinii publice.
Guvernul adopta :
1. Hotariri pt organizarea executarii legilor;
2. Ordonante ( act cu putere de lege ordinara)
3. Dispozitii - se emit de prim-ministru pt organizarea actvitatii interne a
guvernului. Toate acestea au forta juridica obligatorie de a se respecta si
infaptui.

58. statutul juridic al unitatilor adm-terit cu statut special in RM

Gagauzia e o unitate terit autonoma cu un statut special care fiind o forma de
autodeterminare a gagauzilor, e parte componenta RM. Gagauzia solutioneaza
de sine statator, problemele dezvoltarii politice, economice, culturale. Pe
teritoriul Gagauziei sint garantate toate dr si libertatile prevazute de Constitutie
si legisl RM. Localitatile ce au intrat in componenta Gagauziei isi pastreaza dr
de a iesi din componenta ei printr-un referendum local efectuat din initiativa a
cel putin 1/3 din alegatori, nu mai devreme de un an din momentul intrarii in
componenta. Pamintul, subsolul, apele, bunurile..aflate pe teritotiul Gagauziei
sunt proprietatea poporului RM si totodata constituie baza economiei a
Gagauziei. Guvernatorul (baskan) e pers oficiala suprema a Gagauziei. El e ales
prin vot universal,.. pt 4 ani. Judecatorii instantelor de jud ale Gagauziei sint
numiti in functie prin Decretul pres RM la propunerea Adunarii populare a
Gagauziei cu acordul CSM.

46
59.Principii constit in organizarea si functionarea autoritatilor publice
locale.
Organ al administratiei publice locale.
-autoritatea reprezentativa organizata de populatia unitatii administrative-
teritoriale in scopul solutionarii intereselor locale tinind cont de prevederile
Constitutiei si altor acte normative in vigoare.
Principiile administratiei publice locale.
1.Autonomiei locale.
-tinind cont de specificul social-demografic si geografic acest principiu
presupune dreptul si capacitatea colectivitatilor locale de a rezolva si de a
gestiona,in conditiile legii,sub proprie raspundere si in favoarea lor,o parte din
treburile publice.
2.Descentralizarii.
-conform acestui principiu o parte din atributiile organelor administratiei publice
centrale sint trecute in competenta organelor administratiei publice locale cu
conditia ca politica promovata de organele administratiei publice locale sa nu
vina in contradictie cu politica promovata la nivel national.
3.Legalitatii.
-conform acestui principiu organele administratiei publice locale isi desfasoara
activitatea in stricta conformitate cu constitutia,alte acte normative in vigoare si
In stricta conformitate cu competent sa.
4.Eligibilitatii
-fiind organe reprezentative, organelle administratiei publice locale se aleg cu
concursul locuitorilor unitatii administrativ –teritoriale date prin vot universal
,egal,direct,secret si liber exprimat.
4.Consultarile cetatenilor in problemele locale de interes deosebit.
-acest principiu prevede posibilitatea consultarii directe a locuitorilor
colectivitatilor respective in probleme de interes comunal.

60. Procesul legislativ

Competenta de legiferare a Parl rezulta din prevederile constitutionale si se
realizeaza printr-un amplu process legislative, ce implica pregatirea, initierea,
elaborarea si aprobarea NJ. Procesul legislative cuprinde o serie de actiuni,
operatiuni si procedure ce se desfasoara in cadrul diferitelor niveluri
institutionale, prin succesiunea mai multor etape, faze distincte, riguros
reglementate. Termenul de process legislative poate fi utilizat in 2 sensuri: 1.
etapele premergatoare procedurilos parlamentare propriu-zise si cele post-
parlamentare; 2. Acele procedure ce se desfasoara in fata Parlamentului.

61)CURTEA DE CONTURI.STRUCTURA SI FUNCTII

47
 Curtea de Conturi este unica autoritate publică a statului care exercită
controlul asupra formării, administrării şi intrebuinţării resurselor financiare
publice şi administrării patrimoniului public prin realizarea auditului extern in
sectorul public in calitate de instituţie supremă de audit şi este protejată legal de
interferenţa din partea organelor de drept sau cu funcţii de control.
(2) Curtea de Conturi este persoană juridică de drept public, finanţată integral
din bugetul de stat, şi dispune de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a
Republicii Moldova.
Curtea de Conturi este constituită din conducere, Plen şi aparat.
(2) Curtea de Conturi, la necesitate, poate avea subdiviziuni in unităţile
teritoriale autonome cu statut special, determinat conform Constituţiei
Republicii Moldova.
(3) Pe lingă Curtea de Conturi poate activa un consiliu consultativ, format
din specialişti calificaţi şi savanţi din diferite domenii. Funcţionarea consiliului
se stabileşte printr-un regulament, aprobat de Plenul Curţii de Conturi.
Articolul 13. Conducerea Curţii de Conturi
(1) Conducerea Curţii de Conturi se exercită de Preşedintele Curţii de
Conturi.
(2) In cazul absenţei Preşedintelui Curţii de Conturi, atribuţiile acestuia sint
exercitate de vicepreşedintele Curţii de Conturi.
Articolul 14. Atribuţiile Preşedintelui Curţii de Conturi
(1) Preşedintele Curţii de Conturi are următoarele atribuţii:
a) exercită conducerea Curţii de Conturi in conformitate cu legislaţia şi
organizează activitatea acesteia;
b) aprobă structura organizatorică a Curţii de Conturi, schema de incadrare,
numeşte şi eliberează din funcţie, in condiţiile legii, angajaţii Curţii de Conturi;
c) propune Plenului Curţii de Conturi spre numire candidaturi pentru
funcţiile de directori de departamente;
d) semnează hotăririle Curţii de Conturi;
e) reprezintă Curtea de Conturi in relaţiile acesteia cu alte instituţii din ţară
şi de peste hotare;
f) administrează mijloacele financiare conform devizului de cheltuieli
aprobat;
g) convoacă şi prezidează şedinţele Plenului Curţii de Conturi;
h) aprobă ordinea de zi a şedinţelor Plenului Curţii de Conturi;
i) organizează efectuarea auditelor neincluse in programul de activitate al
Curţii de Conturi;
j) aprobă componenţa echipelor de audit;
k) comunică Parlamentului posturile vacante de membru al Curţii de
Conturi;
l) participă, in caz de necesitate, la şedinţele Parlamentului şi ale
Guvernului;
m) incheie cu specialişti din alte domenii contracte de prestare a serviciilor;
n) aplică sancţiuni disciplinare personalului Curţii de Conturi;
o) exercită şi alte atribuţii prevăzute de lege.

48
 (2) In exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Curţii de Conturi emite
ordine şi dispoziţii.
Articolul 15. Plenul Curţii de Conturi
(1) Plenul Curţii de Conturi este organ colegial, alcătuit din 7 membri,
inclusiv Preşedintele şi vicepreşedintele Curţii de Conturi.
(2) Deciziile Plenului Curţii de Conturi se emit sub formă de hotăriri ale
Curţii de Conturi.
(3) La luarea deciziilor de către Plenul Curţii de Conturi se păstrează
secretul deliberării şi al votului.
(4) Şedinţele Plenului Curţii de Conturi sint deliberative, cu prezenţa a cel
puţin 5 membri ai Curţii de Conturi, iar hotăririle Curţii se adoptă cu votul a cel
puţin 4 membri.
(5) Şedinţele Plenului se desfăşoară in limba moldovenească şi sint publice.
(6) Preşedintele Curţii de Conturi poate dispune desfăşurarea şedinţelor
inchise cind acest lucru este necesar pentru păstrarea secretului de stat,
comercial sau a altui secret protejat prin lege.
Articolul 16. Atribuţiile Plenului Curţii de Conturi
Plenul Curţii de Conturi are următoarele atribuţii:
a) adoptă politicile şi strategiile Curţii de Conturi;
b) aprobă proiectul de buget al Curţii de Conturi;
c) examinează rapoartele de audit;
d) aprobă manuale, standarde de audit, regulamente şi ghiduri;
e) aprobă programele multianuale şi anuale de activitate a Curţii de
Conturi;
f) aprobă normele de angajare, testare şi promovare a personalului Curţii de
Conturi;
g) numeşte in funcţiile de directori de departamente;
h) aprobă rapoartele prevăzute la art.8;
i) exercită şi alte atribuţii prevăzute de lege.
Membrii Curţii de Conturi sint independenţi in exercitarea mandatului lor şi
inamovibili pe durata acestuia. Ei deţin funcţii de demnitate publică prin numire
şi se supun reglementărilor legislaţiei serviciului public.
Functii:
formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor
sociale de stat, ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, ale fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală, inclusiv:
- formarea, utilizarea şi gestionarea fondurilor speciale, precum şi a fondurilor
de tezaur public;
- formarea şi gestionarea datoriei publice, respectarea garanţiilor
guvernamentale pentru creditele interne şi externe;
- utilizarea de către instituţiile publice a granturilor şi finanţelor alocate de
donatorii externi
- utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor şi altor forme de
asistenţă financiară din partea statului;
• administrarea şi gestionarea patrimoniului public;

49
• administrarea şi utilizarea resurselor naturale;
• utilizarea resurselor creditare şi valutare ale statului;
• ţinerea evidenţei contabile şi raportarea financiară;
• activitatea altor organe de control/audit financiar public, precum şi a sistemelor
de control intern;

62. Ministerele si alte organe centrale de specialitate.

Ne vom afla în fata unui organ de specialitate al administratiei publice ori de
câte ori atributiile acestuia se limiteaza la o singura ramura sau la un singur
domeniu de activitate (minister, serviciu public al comunei, orasului, etc).
Notiunea de organe de specialitate ale administratiei publice la rândul ei se
refera ori la notiunea de “ramura”, ori la cea de “domeniu”, situatie ce a dus la
clasificarea organelor de specialitate ale administratiei publice în organe ale
administratiei publice de ramura si organe ale administratiei publice de
domeniu[1]. Organele de ramura se caracterizeaza prin faptul ca îsi exercita
competenta într-un singur sector de activitate Organele de domeniu îsi extind
competenta la mai multe sectoare de activitate, dar desfasoara activitati, în
special, de îndrumare, coordonare si control interesând competenta acelor
organe, fie cu competenta generala, fie de specialitate ale administratiei publice.
Ministerele sunt organe de specialitate ale administratiei publice centrale care
realizeaza politica guvernamentala în domeniile de activitate ale acestora.
Ministerele se mai caracterizeaza prin faptul ca sunt organe unipersonale având
în fruntea lor un ministru. In RM Ministerul : Economiei, Finantelor, Justitiei,
Afacerilor Interne, Afacerilor Externe si Integrarii Europene, Apararii,
Dezvoltarii regionale si constructiilor, Agriculturii si Industriei Alimentare,
Transporturilor si Infrastrusturii Drumurilor; Mediului; Educatiei; Culturii;
Muncii,Protectiei Sociale si Familiei; Sanatatii; Tineretului si Sportului;
Tehnologiei,Informatiei si Comunicatiilor.

63)FUNCTIA LEGISLATIVA A GUVERNULUI

Guvernul participă la realizarea funcţiei legislative a statului, atât cu titlu de
„colaborator”, aportul lui simţitor în exercitarea funcţiei legislative a
Parlamentului manifestându-se pe planul iniţiativei legislative (inclusiv la
revizuirea Constituţiei)1, prin dreptul de a stabili prioritatea examinării unui
proiect de lege şi dreptul de a solicita adoptarea unei anumite legi în procedură
de urgenţă2, prin avizarea obligatorie de către Guvern a proiectelor de lege,
propunerilor legislative şi amendamentelor la legile financiare3, prin dreptul
Guvernului de a-şi angaja răspunderea în faţa Parlamentului printr-un proiect de
lege4 , cât şi dispunând de atribuţii în domeniul reglementării juridice a relaţiilor
sociale „în nume propriu” – în cazul adoptării ordonanţelor5. Iniţiativa

1
2

3
4

50
legislativă presupune dreptul de a sesiza Parlamentul prin proiecte de legi sau
propuneri legislative, corelat cu obligaţia acestuia de a declanşa mecanismul
legislativ6. Prin iniţiativa legislativă se pune începutul şi poate fi orientat întregul
proces de adoptare a legilor. În general, iniţiativa legislativă este conferită
deopotrivă Parlamentului şi autorităţilor executive, însă, în practica
constituţională a majorităţii statelor, inclusiv Republica Moldova, iniţiativa
legislativă a Guvernului prevalează. Guvernul trebuie să deţină prerogativa de a
propune Parlamentului proiecte de legi şi, totodată, de a face amendamente la
propunerile legislative prezentate de alte subiecte ce dispun de acest drept. În
plus, Guvernul pregăteşte proiectele de lage chiar şi atunci când iniţiativa
legislativă emană de la alte autorităţi. Parlamentul prin hotărârea sa cere
Guvernului întocmirea proiectului de lege7 . Prin urmare, este evident că dreptul
de iniţiativă legislativă asigură o participare determinantă a Guvernului la
procesul legislativ, acesta având posibilitatea (prin elaborarea propriilor proiecte
de legi şi prin asistarea altor subiecte la realizarea dreptului său de iniţiativă
legislativă) de a orienta legiferarea şi de a dirija politica legislativă a statului.

64)ACTELE CURTII CONSTITUTIONALE

Curtea Constitutionala nu constituie o veriga in ierarhia instantelor judecatoresti
de drept comun din tara. Ea este unicul organ de jurisdictie constitutionala,
autonom si independent de puterea legislativa, puterea executiva si puterea
judecatoreasca. Sarcina Curtii Constitutionale este garantarea suprematiei
Constitutiei, asigurarea principiului separarii puterii lor in stat in putere
legislativa, putere executiva si putere judecatoreasca, garantarea responsabilitatii
statului fata de cetatean si a cetateanului fata de stat. Curtea Constitutionala, la
sesizare, interpreteaza Constitutia si exercita controlul constitutionalitatii legilor
si hotaririlor Parlamentului, decretelor Presedintelui Republicii Moldova si
actelor Guvernului.
Actele Curtii se adopta cu votul majoritatii judecatorilor. Judecatorii nu sint in
drept sa se abtina de la deliberari sau de la votare. Presedintele sedintei voteaza
ultimul. In caz de paritate de voturi, votul Presedintelui este hotaritor.
Articolul 26. Actele Curţii Constituţionale
(1) Curtea Constituţională adoptă hotărîri, decizii şi emite avize.
(2) Hotărîrile şi avizele se adoptă în numele Republicii Moldova.
(3) După adoptare, actele Curţii Constituţionale se pronunţă în plen.
(4) Hotărîrile şi avizele Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova în decursul a 10 zile de la data adoptării.
(5) Actele Curţii Constituţionale nu sînt supuse nici unei căi de atac, sînt
definitive şi intră în vigoare la data adoptării. La decizia Curţii, unele acte intră
în vigoare la data publicării sau la data indicată în ele.
(6) Actele Curţii Constituţionale sînt semnate de Preşedintele Curţii sau de
judecătorul care îl înlocuieşte.
(7) Hotărîrile Curţii Constituţionale produc efect numai pentru viitor.
6

51
65)CONSTITUTIONALISMUL MOLDOVENESC
al XIX-a, anexarea părţii răsăritene a Moldovei (denumită ulterior
Basarabia de către Ţarul rus din considerente politico-diplomatice) de către
imperiul rus, in baza Tratatului de pace incheiat la Bucureşti in 1812 intre Rusia
şi Turcia. După acest eveniment Basarabia a fost transformată intr-o provincie a
Rusiei şi deci, nu se putea vorbi de vre-o formă de statalitate sau
autodeterminare.
Este cunoscut şi faptul că pe data de 2 decembrie 1917 Sfatul Ţării,
organ legislativ constituit la Congresul ostăşesc, ţinut la Chişinău intre 20-22
octombrie 1917, a proclamat Basarabia Republică Democrată Moldovenească,
iar la 24 ianuarie 1918 declarandu-se şi independenţa. Două luni mai tarziu, la
27 octombrie 1918, Sfatul Ţării adoptă Declaraţia de Unire, integrand Basarabia
in hotarele fireşti a naţiunii romane.
Republica Moldovenească a avut şi o constituţie, croită după modelul
Constituţiei Romaniei din 1866.
La 12 octombrie 1924 in cadrul PSS Ucraina se creează Republica
Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, fiindu-i imprumutate in acest
scop cateva raioane cu populaţie ucraineană (Cotovsk, Ananievsc, Codama,
Crasnookneansc şi altele care după crearea RSSM in 1940 au fost restituite
Ucrainei)..
La 23.04.1925 a fost adoptată Constituţia RASSM, renovată apoi in 1938
in conformitate cu Constituţia URSS din 1936 şi a RSS Ucraina din 1937,
ambele constituţii avand un caracter la fel de artificial ca şi RASSM, care nu
cerea recunoaşterea nimănui, fiind creată in baza politicii imperiale sovietice de
către Comitetul Central al Partidului Comunist din URSS.
In urma evenimentelor care au avut loc in 1940, “eliberarea” teritoriului
care nu a aparţinut pană atunci URSS-ului sub nici o formă, a fost constituită
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
. Statul a fost creat şi integrat in URSS, ce este demonstrat convingător
de Legea Sovietului Suprem al URSS din 2 aprilie 1940 in care se spunea
următoarele: Sovietul Suprem hotărăşte:
1. A crea Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
2. A include in componenţa RSSM următoarele oraşe, judeţe şi
raioane(sunt nominalizate 15 unităţi administrativ-teritoriale, o parte din
teritoriul RASSM).
La 10.02.1941 a fost adoptată Constituţia Republicii Sovietice Socialiste
Moldoveneşti, apoi in 1978 o altă constituţie adoptată la Constituţia
socialismului dezvoltat a URSS din 1977.
Pentru istoria Republicii Moldova perioada 1940-1991 bineinţeles,
prezintă un interes istoric deoarece, a fost o perioadă de dezvoltare a societăţii şi
din punct de vedere economic şi din punct de vedere cultural, deşi cu amprenta

52
ideologiei comuniste, totuşi s-a păstrat unitatea naţională, limba romană,
tradiţiile, obiceiurile naţionale
Necesitatea unei noi constituţii, care ar fi legiferat cu adevărat suveranitatea
poporului moldovenesc, a apărut inainte de 27.08.1991. La 16.06.1990 prin
Hotărarea nr.118-XII Sovietul Suprem al RSS Moldova creează Comisia pentru
elaborarea proiectului noii constituţii din 58 membri in frunte cu Preşedintele
Sovietului Suprem Mircea Snegur.
După o ,perioadă excesiv de lungă, in martie 1993 cand Republica
Moldova devenise deja suverană şi independentă Comisia a prezentat
Parlamentului proiectul constituţiei. La 12 martie 1993 in urma unor discuţii
furtunoase, Parlamentul a adoptat proiectul ca bază, la publicat in presă ţi a creat
o nouă comisie insărcinată să-l redacteze şi definitiveze.
La 15 martie 1993 Prezidiul Parlamentului adoptă Hotărarea 2Cu privire
la măsurile in vederea organizării şi desfăşurării discutării proiectului
constituţiei de către intregul popor” urmand ca cetăţenii republicii să-şi exprime
atitudinea faţă de noile reglementări constituţionale. In rezultat, comitetele
executive raionale au prezentat Parlamentului peste 400 de scrisori din numele a
peste 380000 cetăţeni care vizau, practic, toate articolele din constituţie.
La 27-28 mai 1993 la Chişinău a avut loc o conferinţă ştiinţifică
internaţională la care au participat renumiţi savanţi experţi in domeniul dreptului
din diverite ţări care au supus proiectul constituţiei unei analize minuţioase, cu
observaţii şi propuneri concrete.Proiectul a fost avizat de multiple organisme
internaţionale cum ar fi: Consiliul Europei; Comisia Europeană din Veneţia;
prestigioasa instituţie de invăţămant Universitatea din Sorbona şi altele.
Anul 1993 insă, nu sa finalizat cu adoptarea noii constituţii deoarece
Parlamentul de legislatura a XII s-a autodizolvat, ne fiind in stare s-ă
prelungească procesul de legiferare.La 24 februarie 1994 a fost ales un nou
Parlament in care majoritatea mandatelor au fost obţinute de către Partidul
Democrat Agrar care formand o alianţă cu socialiştii din Parlament au creat o
majoritate agro-socialistă, aducand mari prejudicii economiei statului şi a
sistemului de drept creand o imajine proastă a republicii pe plan extern.Perioada
legislaturii a XIII-a (1994-1998) poate fi numită o perioadă de stagnare, in care
statalitatea Republicii Moldova a inceput să se dezvolte sub o anumită optică
agro-socialistă, ignorandu-se doctrine, teorii, tradiţii şi principii de dezvoltare a
statului verificate pe parcursul a sute de ani in democraţiile occidentale.La 1
aprilie 1994 a fost creată o nouă comisie pentru redactarea şi completarea
textului constituţiei care a desfăşurat peste 15 şedinţe pe parcursul căror
proiectul a fost definitivat şi prezentat Parlamentului.Parlamentul, fără a publica
proiectul in presă, fără emisiuni indirecte de la şedinţa constituantă, fără a
familiariza cetăţenii cu ceea ce se numeşte Lege Fundamentală, pe data de 29
iulie 1994 a adoptat noua Constituţie a Republicii Moldova, promulgată in 3 zile
de Şeful Statului şi care a intrat in vigoare la 27.08.1994.
§4. Conţinutul normativ al constituţiei.Din punct de vedere juridic constituţia
este structurată in 143 articole, 7 titluri unele avand capitole şi secţiuni.

53
66. Premisele aparitiei si adoptarea noii constitutii.
Prima constitutie, оn sensul modern al acestui cuvint, a aparut оn Anglia si
consta оntr-un ansamblu de obiceiuri juridice si dintr-un numar de acte scrise,
care pot fi оnsa modificate prin legi ordinare.
Printre actele scrise care se considera ca stau si astazi la baza constitutiei
engleze se numara:
- Magna Charta Libertatum din 1215 – document prin care regele a confirmat
privilegiile marilor feudali, facind si unele concesii оn folosul paturilor bogate
orasenesti. Din perspectiva dezvoltarii constitutionalismului englez, documentul
este important prin prevederea cuprinsa оn articolul 14, pe baza caruia a fost
organizat Marele Consiliu al Regatului, organism alcatuit din arhiepiscopi,
episcopi, conti si baroni. Acest consiliu, largit apoi (1265) cu reprezentanti ai
oraselor si cavalerilor din comitate, constituit forma embrionara din care s-a
format Parlamentul englez modern, cu cele doua camere ale sale (Camera
Comunelor si Camera Lorzilor), devenit, оncepind cu anul 1295, o institutie
permanenta.
- Petitia drepturilor din 1628 - a stabilit garantii оmpotriva perceperii de
impozite fara aprobarea Parlamentului, a arestarilor si a confiscarilor de bunuri
fara respectarea procedurii de judecata normala.
- Habeas Corpus din 1679, prin care s-a оncredintat tribunalelor controlul asupra
retinerii si arestarii cetatenilor. Оn conformitate cu Habeas Corpus, la cererea
arestatului sau a oricarei alte persoane, tribunalul este obligat sa emita un
mandat de aducere a arestatului, putind hotarо ca urmare fie retrimiterea lui la
оnchisoare, fie punerea lui оn libertate cu sau fara cautiune.
- Bill-ul drepturilor din 1689. Prin acest act a fost declarata ilegala orice preluare
de bani pentru coroana sau pentru folosul ei pentru o alta perioada de timp si оn
alte conditii decit cele stabilite de parlament. Ca urmare a punerii оn practic a
prevederilor acestui document, Parlamentul englez a ajuns оn situatia de a fi
convocat regulat.
Adoptarea constitutiei este un proces complex cu profunde semnificatii politico-
juridice, proces in care se detaseaza clar puterea constituanta si modurile de
adoptare. Initiativa adoptarii constitutiei constituie prima etapa in adoptarea unei
constitutii. In principiu, se considera ca initiativa constitutionala trebuie sa
apartina acelui organism statal, politic sau social care, ocupand in sistemul
politic al unei societati locul cel mai inalt, este cel mai in masura sa cunoasca
evolutia societatii date, perspectivele sale. Un rol aparte il poate avea si initiativa
populara. La intrebarea de a sti cine trebuie sa aiba dreptul de a adopta o
constitutie, s-a raspuns si se raspunde prin teoria puterii constituante. Puterea
constituanta apare sub doua forme, originara si instituita. Fara a analiza
clasificarile modurilor de adoptare a constitutiei, consideram ca este mai
importanta analiza procedeelor de adoptare a constitutiilor, observandu-se ca
aceste moduri explica in mare masura si evolutia constitutiilor in ceea ce
priveste forma si continutul lor. a. constitutia acordata este constitutia adoptata
de un monarh ca stapan absolut care isi exercita puterea. Este cea mai
rudimentara forma de constitutie. b. Statutul sau constitutia plebiscitara este o

54
varianta a constitutiei acordate, mai dezvoltata. Statutul este initiat tot de
monarh dar este ratificat prin plebiscit. Constituia Romaniei din 1938 a fost o
constitutie statut. c. Constitutia pact reprezinta un contract intre rege si popor,
poporul fiind reprezentat prin parlament. Exemple de constitutii pact: Constitutia
Romaniei din 1866 si cea in 1923. d. Constitutia conventie este rezultatul
activitatii unei adunari ce poarta numele de Conventie. Aceasta adunare este
special aleasa pentru a adopta constitutia, ea exprimand conventia intervenita
intre toti membrii societatii si era considerata deaspura parlamentului. O
varianta a constitutiei conventie este constitutia referendara, in sensul ca o data
adoptata o constitutie este supusa ratificarii populare. Constitutia Romaniei din
1991 este o constitutie referendara. e.Constitutia parlamentara. Dupa cel de-al
doilea razboi mondial adoptarea constitutiilor s- a realizat de regula de catre
parlamente, mai ales in tarile din estul Europei. In acest mod au fost adoptate
constitutiile tarii noastre din 1948, 1952 si 1965

67. Faza parlamentara a procesului legislativ

Procedura legislativa parlamentara cuprinde urmatoarele etape:
1. initiativa legislativa;
Declansarea procedurii parlamentare legislative se face prin sesizare. Principala
modalitate de sesizare consta оn exercitarea dreptului de initiativa legislativa.
Initiativele legislative care apartin Guvernului poarta denumirea de proiecte de
lege. Acestea se transmit catre Camera competenta sa le adopte, ca prima
Camera sesizata.
Propunerile legislative pot fi initiate fie de catre senatori sau deputati, fie de
catre cetateni. Senatorii si deputatii pot exercita dreptul de initiativa legislativa
individual sau colectiv, prin grupul parlamentar de care apartin.
2. examinarea si avizarea proiectelor de lege sau propunerilor legislative оn
cadrul comisiilor permanente;
Оn vederea dezbaterii si adoptarii initiativelor legislative de catre plenul
fiecarei Camere, proiectele de lege si propunerile legislative sunt analizate оn
cadrul comisiilor permanente.comisiile permanente ale Senatului sunt organe de
lucru, alese pe toata durata mandatului Senatului, care examineaza proiectele de
lege si propunerile legislative оn vederea elaborarii rapoartelor si avizelor, care
pot efectua anchete parlamentare si care pot solicita rapoarte, informatii si
documente de la autoritatile publice a caror activitate intra оn sfera lor de
competenta.Comisia permanenta sesizata оn fond este cea care va supune
dezbaterii plenului Senatului raportul asupra proiectului sau propunerii
legislative cu care a fost sesizata, asigurind, astfel, pregatirea lucrarilor оn plen.
O alta trasatura specifica procedurii оn cadrul comisiilor o constituie caracterul
оnchis al sedintelor, cu alte cuvinte, faptul ca sedintele comisiilor nu sunt
publice. Conditiile оn care reprezentantii mijloacelor de informare оn masa au
acces la lucrarile comisiilor se stabilesc de plenul acestora.
3. includerea proiectului de lege sau a propunerii legislative pe ordinea de zi a
Camerei competente sa o dezbata; Regulamentele celor doua Camere ale
Parlamentului cuprind dispozitii referitoare la оntocmirea, continutul, adoptarea

55
si modificarea ordinii de zi si a programului de activitate.
Potrivit regulamentelor parlamentare, proiectul ordinii de zi a sedintelor
Senatului si programul de activitate se оntocmesc de catre Biroul permanent, cu
participarea presedintilor grupurilor parlamentare si ai comisiilor permanente,
precum si cu consultarea reprezentantului Guvernului pentru relatia cu
Parlamentul, si se aproba de plenul Senatului. Pentru a se putea оntocmi
proiectul ordinii de zi si al programului de activitate, materialele care se supun
dezbaterii, se transmit Biroului permanent. Оn cazul altor propuneri sau
documente decit cele din domeniul legislativ, acestea se transmit Biroului
permanent cu cel putin doua zile оnainte de sedinta Biroului permanent, cu
exceptia cazurilor оn care prin lege, prin regulament sau printr-o hotarire a
Senatului nu se prevede un termen mai scurt.
4. dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative оn cadrul
Camerei competente;
Dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative оn plenul
Senatului se face succesiv, potrivit ordinii de zi adoptate, si presupune trei faze
distincte: dezbaterea generala, dezbaterea pe texte si votul final.
5. votarea proiectului de lege оn plenul Camerei;
votul senatorului este personal, ceea ce presupune ca acesta nu poate fi exercitat
prin reprezentant. Оn ceea ce priveste modalitatile de exprimare, votul poate fi
deschis sau secret.
Votul deschis sau public se poate face prin ridicare de miini, prin apel
nominal, prin ridicare оn picioare sau electronic. Dintre aceste modalitati, cel
mai des uzitat оn practica parlamentara, la Senat este votul electronic, iar la
Camera Deputatilor, votul prin ridicare de miini.
Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, pentru alegerea sau
numirea оn unele functii, prin bile sau electronic, оn cazul votarii legilor,
hotaririlor sau motiunilor. Оn cazul оn care prin Regulament nu se stabileste o
anumita procedura de vot obligatorie, aceasta se va hotarо de Senat, la
propunerea presedintelui.
6. Intoarcerea legii la Camera care are competenta decizionala оn conditiile
art.75 alin.(4) si (5) din Constitutie;Potrivit actualelor dispozitii constitutionale,
prima Camera sesizata este obligata sa adopte un proiect de lege cu 30, 45 sau
60 de zile, dupa cum este vorba despre o ordonanta de urgenta, sau despre
coduri ori alte legi complexe.
Daca prima Camera sesizata nu adopta proiectul de lege оn termenul prevazut
de Constitutie, proiect de lege sau propunerea legislativa se considera adoptata
оn forma depusa spre dezbatere de initiator. Dupa adoptarea sau respingerea de
catre prima Camera sesizata, proiectul de lege se trimite celeilalte Camere care
va decide definitiv.
7. semnarea legii de catre presedintii Camerelor;
8. promulgarea si publicarea legii.
Faza "parlamentara" a procedurii se оncheie оn momentul trimiterii legii spre
promulgare. Оn cazul reexaminarii solicitate fie de Presedintele Rominiei, fie ca
urmare a deciziei Curtii Constitutionale, procedura legislativa se reia, оn

56
conditiile stabilite de Constitutie si de regulamentele parlamentare. Considerata
drept o procedura complementara, procedura reexaminarii legii prezinta o
importanta deosebita, оntrucit face parte nemijlocit din adoptarea legii.

68. Faza extraparlamentara a procesului legislativ

S-a sustinut ca procedura legislativa ordinara este formata dintr-o faza
extraparlamentara si faza parlamentara. Faza extraparlamentara are o
componenta pre-parlamentara (initiativa legislativa, avizarea proiectelor de lege
si a propunerilor legislative) si o componenta post- parlamentara (promulgarea
legii si publicarea acesteiaоn Monitorul Oficial al Rominiei). Faza parlamentara
cuprinde: sesizarea Parlamentului, prima lectura aproiectului, examinarea si
dezbaterea оn cadrul comisiilor parlamentare, a doua lectura оn plenul
Camerelor, votarea si, eventual, reexaminarea proiectului sau a propunerii
legislativeоn cazulexercitarii controlului de constitutionalitate anterior

73.Statutul deputatului in Parlament

Statutul deputatului оn Parlament este determinat de constitutie,de legea
republicii moldova despre statutul deputatului in parlament si de regulamentul
parlamentului. Deputatul este persoana oficiala si reprezentant al puterii
legislative supreme. In exercitarea mandatului deputatii sunt in serviciul
poporului. Deputatii fiinnd reprezentantii poporului si exercitind suveranitatea
nationala in numele lui. Activitatea lor trebuie efectuata fara nici o presiune atit
din interiorul tarii cit si din exteriorul ei. Parlamentarii se afla in exercitarea
unei functii publice de aceea ei sunt retribuiti pentru munca depusa.
Indemnizatiile parlamentarilor sunt divizate in doua categorii de plati: una fixa
(salariul) si alta variabila(legata de participarea la sedinte).
Componenta indemnizatiilor deputatilor Republicii Moldova cuprind: salariul de
baza, sporul pentru vechime in munca, sporul pentru grad stiintific, indemnizatia
simpla pentru participare la lucrarile in plen, in comisii sau la sedintele biroului
permanent. D eputatii care nu dispun de spatiu locatin in Chisinau sunt asigurati
cu apartament de serviciu pe durata mandatului. Deputatii in parlament au
dreptul la concediu anual platit la concediu pentru interesele personale si la
concediu medical. Deputatului i se confera pe viata gradul de consilier de stat al
RM de guadul 1. Mandatul de deputat este incompatibil cu :
a . functia de presedinte al RM
b. functia de membru al guvernului
c. functia de avocatparlamentar
d. exercitarea oricarei alte functii remuunerate
Cererea de retinere arest perchezitie sa trimitere in judecata penala ori
contraventionala este adresata presedintelui parlamentului de catre procurorul
general.
In cazul de infractiune flagranta deputatul poate fi retinut la domiciliu pe o
durata de 24 ore numai cu incuviintarea prealabila a procurorului general.
Deputatul care a lipsit nemotivat la sedintele parlamentului sau ale organelor lui
de lucru pierde dreptul de indemnizatie.

57
Deputatilor li se interzice : amenintari sau calomnii
b. dialogul intre vorbitorul aflat la tribuna si persoana aflata in sala
c. convorbiri la telefon in sala de sedinte
d. tulburarea dezbaterilor sau crearea agitatiilor

74.Protectia mandatului parlamentar.

Mandatul parlamentarilor se bucura de o protectie constitutionala speciala оn
scopul asigurarii independentei si libertatii de actiune a deputatilor si senatorilor
оn exercitarea оndatoririlor, dar si оnvederea eliminarii unor posibile ingerinte,
presiuni sau amenintari la adresa parlamentarilor. Protectia mandatului оmbraca
mai multe forme: 1. incompatibilitatile 2. imunitatea 1. Incompatibilitatile cu
mandatul de parlamentar Incompatibilitatea este situatia оn care, prin lege, se
interzice cumulul de catre o persoana, adouasau mai multe calitati sau functii
care, prin caracterul lor, sunt contradictorii4. Incompatibilitati prevazute expres
de Constitutia Rominiei (art. 71 alin. 1 si 2): a.nimeni nu poate fi оn acelasi timp
si deputat si senator b.calitatea de parlamentar este incompatibila cu orice alta
functie publica de autoritate,cu exceptia aceleia de membru al Guvernului (de
exemplu, Presedintele Rominiei, Avocatul Poporului, judecator sau procuror,
judecator al Curtii Constitutionale, membru al Curtii de Conturi, functii de
conducere specificeministerelor, prefect, primar, vice-primar etc.)
Alte incompatibilitati (pot fi stabilite si prin lege organica sau prin
regulamentele Camerelor): incompatibilitatea cu functii private (de exemplu,
este interzisa utilizarea numelui оnsotit de calitatea de deputat оn orice actiune
publicitara privitoare la o activitate care aduce profit; functia de presedinte,
vicepresedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului
de administratie saucenzor la societatile comerciale, inclusiv banci sau alte
institutii de credit; calitatea de comerciant persoana fizica, calitatea de membru
al unui grup de interes economic). Starea de incompatibilitate atrage demisia
parlamentarului. 2. Inumitatea parlamentara Imunitatea parlamentara este acea
trasatura a mandatului parlamentar оn temeiul careia parlamentarul este protejat
fata de eventualele presiuni sau abuzuri comise оmpotriva persoanei sale si care
оi asigura independenta, libertatea si siguranta оn exercitarea drepturilor si a
obligatiilor ce оi revin conform Constitutiei si legilor5. Imunitatea parlamentara
оmbraca doua forme : a. iresponsabilitatea juridica b. inviolabilitatea. a.
Iresponsabilitatea juridica. Conform art. 72 alin. 1 din Constitutie parlamentarii
nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau opiniile politice
exprimate оn exercitarea mandatului. Iresponsabilitatea se referanum ai la actele
facute оn exercitarea mandatului de parlamentar. Este o imunitate totala care оl
apara pe parlamentar оmpotriva oricarei forme de raspundere juridica, atit оn
timpul mandatului, cit si dupa expirarea acestuia. Pentru opinii si acte facute оn
afara limitelor mandatului, parlamentarul va raspunde juridic conform dreptului
comun b. Inviolabilitatea reprezinta o „imunitate de procedura”6 ce presupunere
gul i procedurale speciale derogatorii de la cele de drept comun privind tragerea
la raspundere juridica. Оn primul rind, este vorba numai de fapte savirsite de
parlamentar, dar care nu au legatura cu exercitarea atributiilor. Оn al doilea rind,

58
imunitatea protejeaza numai cu privire la raspunderea penala. Regulile speciale
se refera la perchezitionarea, retinerea, arestarea, competenta speciala de
urmarire si de trimitere оn judecata si judecarea.Astfel, parlamentarii pot fi
urmariti si trimisi оn judecata penala pentru faptele care nu au legatura cu
voturile sau opiniile exprimate оn exercitarea mandatului, dar perchezitionarea,
retinerea sau arestarea se pot face numai cu оncuviintarea Camerei
Parlamentului din care fac parte, dupa ascultarea lor (procedura ridicarea
imunitatii). Urmarirea si trimiterea оn judecata intra оn competenta Parchetului
de pe linga Оnalta Curte de Casatie si Justitie, iar competenta de judecata
apartine Оnaltei Curti de Casatie si Justitie (art. 72 alin. 1 si 2). Cererea de
retinere, arestare sau perchezitie se adreseaza presedintelui Camerei de catre
Ministrul Justitiei. Presedintele Camerei aduce la cunostinta deputatilor sau
senatorilor cererea, оn sedinta publica, dupacare o trimite de оndata Comisiei
juridice, de disciplina si imunitati spre examinare, care va stabili, prin raportul
sau, daca exista sau nu exista motive temeinice pentru aprobarea cererii.
Hotarirea comisiei seadopta prin votulsecretal majoritatii membrilor acesteia. Pe
baza raportului comisiei permanente, ridicarea imunitatii se decide оn plenul
Camerei, cu votul majoritatii membrilor. Оn caz de infractiune flagranta,
parlamentarii pot fi retinuti sau perchezitionati, dar, Ministrul Justitiei are
obligatia de a-l informa de оndata pe presedintele Camerei din care face parte
parlamentarul, pentru a declansa procedura ridicarii imunitatii. Daca, оnsa,
Camera sesizata constata ca nu existatemei pentruretinere, poate dispune
neоntirziat revocarea masurii retinerii (art. 72 alin. 3 din Constitutie). Toate
cererile privind ridicarea imunitatii parlamentare se оnscriucu prioritate pe
ordinea de zi a sedintei Camerei sesizate.

75. Alegerea Sefului statului

1.Desemnarea, alegerea sefului statului
Desemnarea sau alegerea sefului statului, atributiile si prerogativele acestei
institutii tin de o serie de factori:
-natura sistemului politic;
-sistemul constitutional si forma de guvernamant;
-anumite traditii istorice si nationale.
Nu in toate cazurile si in mod automat modul de desemnare al sefului statului
determina locul si rolul acestuia in societate in stat. Cuantumul si extensiunea
acestei functii este in raport cu celelalte puteri, in principiu cu executivul si
legislativul, dar si de categoria puterii in care este incadrata.
Practica social-istorica de pana astazi a relevat patru mari moduri, cai de
desemnare a sefului statului: a) Pe cale ereditara
Este prima si cea mai veche modalitate de desemnare a sefului statului. Ea a fost
si este caracteristica regimurilor monarhice, constitutionale.
Dupa anumite reguli constitutionale, monarhul ascede la functia de sef al statului
pe cale ereditara ca in Anglia, Olanda, Suedia sau el insusi isi poate desemna un
succesor din cadrul casei regale, ca in Spania, Belgia, Maroc, Iordania. Prin
aceasta modalitate de desemnare a sefului statului, parlamentul sau alta institutie

59
nu au nici un rol sau unul minor, cel mult de a veghea la respectarea regulilor
constitutionale de desemnare a acestuia, sau in caz de stingere a dinastiei, la
numirea unui succcesor la tron sau participa la alegerea acestuia.
b) Alegerea de catre parlament
Aceasta modalitate de desemnare a sefului statului este o consecinta, un rezultat
al revolutiei burgheze, al luptei acesteia impotriva absolutismului, fiind in
acelasi timp si un mod eficient de control al parlamentului asupra acestei
institutii.
In practica politica aceasta modalitate cunoaste doua forme:
-parlamentul desemneaza direct prin votul membrilor sai pe seful statului, de
regula pe presedinte, asa cum este situatia in Grecia, Israel, Republica Sud
Africana. In acest caz, institutia sefului statului imbraca forma uni-personala;
-parlamentul alege organe colegiale, ca sefi de stat, situatii intalnite in fostele
tari socialiste, dar si in state ca Elvetia.
c) Desemnarea sefului de stat de catre un colegiu electoral
In principiu, parlamentul si adunarile landurilor in Germania, adunarile
legislative ale statelor federale in India, si adunarile regionale in Italia
desemneaza membrii care impreuna formeaza colegiul electoral si care vor
desemna pe seful statului.
O situatie mai aparte se petrece in S.U.A. si Coreea de Sud unde membrii
colegiului electoral care il vor alege pe presedinte, sunt desemnati prin vot
universal.
d)Alegerea sefului statului prin vot universal
Aceasta modalitate de alegere a sefului statului este o consecinta a adancirii
democratismului vietii politice, dar si o masura de asigurare a echilibrului intre
executiv si legislativ. Alegerea sefului statului prin vot universal ii confera
acestuia o sporita autoritate si respect, care se pot materializa prin atributii si
prerogative. O asemenea situatie intalnim in Romania, Rusia; Franta, Indonezia,
etc.

76. Sisteme electorale contemporane.

Sistemul electoral -; poate fi definit ca fiind ansamblul procedurilor de
desemnare a repezentantilor corpului electoral in organismele puterii locale si
centrale.
- modalitatea de transformare a voturilor exprimate in mandate
Principalele tipuri de sisteme electorale
I. Sistemul majoritar -; acel scrutin in care candidatul cu cele mai multe voturi
obtinute este declarat ales.
Sistemul majoritar uninominal -; votul e acordat unei persoane
plurinominal- se voteaza liste de candidati
In cazul votului plurinominal cetateanul poate fi pus in doua situatii: a. sa voteze
o lista care nu poate fi modificata (sistemul listelor blocate) b. are posibilitatea
sa indice ordinea de preferinta pentru persoanele inscrise pe liste
In practica electorala atat sistemul majoritar uninominal cat si sistemul majoritar
plurinominal pot fi practicate cu un singur tur de scrutin (majoritate relativa) sau

60
cu doua tururi de scrutin (majoritate absoluta)
Scrutinul majoritar uninominal cu un singur tur de scrutin consta in aceea ca
alegatorul isi exprima un singur vot pentru un singur candidat iar acela care
obtine cele mai multe voturi e declarat ales.
Cel declarat ales are mai multe voturi impotriva decat pentru.
Acest tip de scruit duce la exprimarea de catre alegatori a unui vot “tactic”.
Alegatorul care considera ca sansele candidatului sau preferat sunt destul de
reduse va vota pentru candidatul care pentru el e cel mai putin inacceptabil
dintre cei care in viziunea lui au cele mai mari sanse sa fie alesi.
Voturile pentru diversi candidati nu mai reflecta adevaratul raport de care acestia
se bucura.
Sistemul majoritatii uninominale cu un singur tur se practica in special in S.U.A.
si U.K.
Scrutinul majoritar uninominal cu doua tururi de scrutin. Conform acestui sistem
e declarat ales candidatul care obtine cel putin Ѕ din totalul voturilor corect
exprimate.
In cazul in care nici un candidat nu obtine dupa primul tur majoritatea absoluta
se organizeaza un al doilea tur de scrutin de regula intre primii doi candidati.
Dezavantajele sistemului majoritar uninominal
a. votul “tactic” b. suprareprezentanta partidului invingator in detrimentul altor
partide c. micsorarea numarului de partide ce acced in Parlament
Avantajele sistemului amjoritar uninominal a. simplitate -; totul incepe, se
desfasoara si se incheie la nivelul circumscriptiei electorale. Acest lucru
contribuie la sporirea gradului de intelegere a procesului electoral de catre
alegator.
b. Scrutinul majoritatii uninominale conduce la o selectie mai riguroasa a
persoanelor care ajung in Parlament. c. Scrutinul majoitatii uninominale
intareste legatura dintre paerlamentar si circumscriptia electorala pe parcursul
mandatului.

77. Garantii juridice si mecanisme privind protectia drepturilor fundamentale

ale cetatenilor.
..Drepturile garantii
1. Dreptul de petitionare este un drept cetatenesc de traditie оn sistemul juridic
rominesc. Exercitarea dreptului de petitionare este o modalitate eficienta de
rezolvare a unor probleme personale sau care privesc o colectivitate. Оn
conditiile articolului 51 din Constitutie, dreptul de petitionare poate fi exercitat
fie individual, de catre cetaСean, fie de catre un grup de cetateni, fie de catre
organizatii legal constituite. Petitiile adresate autoritatilor publice si care, deci,
se bucura de regimul juridic stabilit prin art. 51 din Constitutie se fac numai оn
numele petitionarilor sau, оn situatia de la alineatul (2), оn numele colectivelor
pe care organizatiile petitionare le reprezinta. De aici rezulta ca orice petitie
trebuie semnata si, deci, trebuie sa contina datele de identificare a petitionarului.
Prin formularea sa clara, textul constitutional nu priveste si, deci, nici nu
protejeaza juridic petitiile anonime. 2. Dreptul persoanei vatamate de catre o

61
autoritate publica Persoana vatamata оntr-un drept al sau se poate adresa,
potrivit legii, diferitelor instante, dupa caz. Astfel, cel vatamat оntr-un drept al
sau printr-o infractiune se adreseaza organelor judiciare, care, оn conformitate
cu procedura penala, iau masuri de reparare, despa-gubire, pedepsire a celui
vinovat etc. De asemenea, celui vatamat оntr-un drept al sau, printr-un act sau
fapt juridic civil, i se face dreptate, pe calea prevazuta de procedura civila, de
catre o instanta civila
Drepturile fundamentale ale cetatenilor nu constituie o categorie de drepturi
deosebite prin natura lor de celelalte drepturi subiective. La fel ca orice drepturi
subiective ele constituie o anumita facultate (posibilitate) recunoscuta de dreptul
obiectiv unei persoane de a adopta o anumita conduita juridica sau de a cere
celuilalt sau celorlalte subiecte o atitudine corespunzatoare si de a beneficia de
protectia si sprijinul statului оn realizarea pretentiilor legitime.
Totodata astazi, sub forma de drepturi ale omului, drepturile fundamentale ale
cetatenilor, spre deosebire de alte drepturi, оsi gasesc ocrotire si оn o serie de
documente internationale, cum ar fi Declaratia universala a drepturilor omului si
cele doua Pacte din 1966 adoptate de Adunarea Generala a O.N.U.

78. Izvoarele si subiectii dreptului constitutional.

Prin izvor de drept se intelege acea forma specifica, particulara, de exprimare a
normelor juridice care sunt determinate de modul de edictare sau de sanctionare
a lor de catre stat. Constitutia actuala a Romaniei repune obiceiul in randul
izvoarelor dreptului, valorificand rolul si importanta sa aparte in reglementarea
relatiilor sociale. Aceasta rezulta din nominalizarea obiceiului in art 41 din
Constitutie (protectia proprietatii private). Cele mai importanteizvoare formale
ale dreptului constitutional sunt:
-Constitutia si legile de modificare a Constitutiei
Constitutia este principalul izvor al dreptului constitutional,deoarece, asa cum
am mai precizat,toate normele cuprinse оnConstitutie sunt norme de drept
constitutional. Constitutia este оntotalitate izvor al dreptului constitutional.
Acelasi caracter оl au si legile de modificare a Constitutiei.
Legea ca act juridic al Parlamentului.
Imediat dupa Constitutie, izvor al dreptului constitutional estelegea, оnteleasa
оn acceptiunea sa restrinsa de act juridic alParlamentului. Vom observa ca nu
toate legile sunt izvoare aledreptului constitutional, ci numai unele dintre ele, оn
timp ce celelaltesunt izvoare ale altor ramuri de drept. Astfel, de exemplu,
CodulCivil este izvor de drept pentru dreptul civil, Codul Muncii pentrudreptul
muncii. Legile ordinare sunt izvoare ale dreptuluiconstitutional cu conditia sa
reglementeze relatii sociale funda-mentale ce apar оn procesul instaur arii,
mentinerii si exercita riiputerii. Sunt izvoare ale dreptului constitutional,printre
altele, legeaprivind cetatenia romina, legile electorale.
Regulamentele Parlamentului constituie izvoare ale dreptuluiconstitutional,
pentru ca reglementeaza relatii sociale fundamentalece apar оn procesul
instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii. Оnsistemul nostru parlamentar exista
trei categorii de regulamente,si anume: Regulamentul Camerei Deputatilor,

62
Regulamentul Senatului si Regulamentul sedintelor comune ale Camerei
Deputatilor si Senatului.
- Ordonantele Guvernului
Aceste ordonante se emit оn baza art. 114 din Constitutie. Elepot fi izvoare ale
dreptului constitutional daca оndeplinesc conditiade a reglementa relatii sociale
fundamentale privind instaurarea,mentinerea si exercitarea puterii. Cit priveste
cealalta conditie, ea seconsider a оndeplinita ca urmare a delegarii legislative
date deParlament.
- Tratatul international
Un alt izvor de drept constitutional este tratatul international.Pentru ca un tratat
de drept international sa fie izvor al dreptului constitutional, el trebuie sa fie
ratificat conform dispozitiilor constitutionale si sa cuprinda reglementari ale
relatiilor specifice reptului constitutional. De asemenea, tratatul safie licit, ca ci
numaitratatele licite sunt izvoare de drept. Ca exemple sunt conventiile
оncheiate cu alte state privind reglementarea cetateniei, precum si tratatele оn
domeniul drepturilor si libertatilor cetatenesti (pactele si conventiile privitoare la
drepturile omului).
Cu privire la subiectele raportului de drept constitutional, trebuie sa subliniem
faptul ca unul dintre subiecte este totdeauna fie detinatorul puterii, fie statul, fie
un organ reprezentativ si ca aceste subiecte actioneaza intr-un mod necesar intr-
un raport juridic aparut in activitatea de instaurare, mentinere si exercitare a
puterii. Subiectele raportului sunt: Poporul, statul, Organele statului , Partidele
politice, formatiunile politice, alte organizatii , Cetatenii; 6. Strainii si apatrizii

79. Raporturile si normele de drept constitutional.

De la inceput se impune identificarea relatiilor sociale reglementate de drept
care, prin continutul lor specific, sunt raporturi de drept constitutional. Aceste
relatii sociale sunt acelea care apar in procesul instaurarii, mentinerii si
exercitarii statale a puterii.In obiectul dreptului constitutional sunt cuprinse doua
categorii de relatii, si anume: a. relatii cu dubla natura juridica (acele relatii care
sunt reglementate si de alte ramuri de drept si in acelasi timp si de catre
Constitutie) b. relatii specifice de drept constitutional (ce formeaza obiectul de
reglementare numai pentru normele de drept constitutional). Specific acestor
relatii este faptul ca se nasc in procesul complex de instaurare, mentinere si
exercitare a puterii.
In explicarea specificului normelor de drept constitutional trebuie sa se plece de
la teoria normei juridice, urmand ca apoi sa regasim elementele generale in
norma de drept constitutional si sa observam ce trasaturi proprii are aceasta din
urma. Norma juridica este definita ca fiind o regula sociala de conduita, generala
si obligatorie, instituita sau sanctionata de puterea de stat in diferite forme. Orice
norma juridica este un comandament impus de puterea publica, formulat uneori
chiar sub forma supletiva sau de recomandare. Normele constitutionale, pe langa
prevederi ce reglementeaza nemijlocit unele relatii sociale, au si prevederi care
contin formularea unor principii, consfiintesc bazele puterii, definesc unele
institutii.

63
80. Clasificarea partidelor politice.
Cea mai raspandita clasificare a sistemelor de partide este urmatoarea:
- partidul unic: unipartidismul
- bipartidismul: dualismul
- multipartidismul
Unipartidismul se refera la existenta unui singur partid pe scena politica a unei
tari. Situatii de acest gen s-au intalnit in urmatoarele cazuri:
1. La inceputul dezvoltarii capitalismului, datorita faptului ca exprima coalizarea
impotriva absolutismului feudal. Partidul avea un pronuntat caracter national.
2. In tarile in curs de dezvoltare, in faza de eliberare de sub dominatia coloniala,
perioadele in care se incerca pastrarea independentei, cand s-a dorit lichidarea
decalajelor, a subdezvoltarii. A fost o situatie de moment, altfel avem de-a face
cu un regim dictatorial.
3. Dictatura - atunci cand interesul unicului partid este de a ramane cu orice pret
la putere, chiar daca vointa poporului este cu totul alta. In perioada interbelica
distingem: in Italia (partidul fascist) si in Germania (partidul nazist).
4. Regimul Comunist. Daca ne referim la instaurarea acestuia in Romania,
trebuie se amintim mai intai: Dictatura Regala (1938-1940) - cand toate
activitatile partidelor politice inceteaza, singurul partid fiind Frontul Renasterii
Nationale, Dictatura Antonesciana (1940-1944) cand a functionat o perioada
Partidul Legionarilor (septembrie 1940 - ianuarie 1941), iar apoi un partid
prohitlerist si in final Dictatura Comunista (1947) pana in 1989.
Bipartidismul se inscrie in cadrul democratiei pluraliste si liberale. Apare in
fazele dezvoltarii democratice a societatii. Isi are geneza in inlaturarea
absolutismului feudal. Intr-o prima faza a existat urmatoarea impartire a celor
doua partide:
- partidul progresist (forma noua)
- partidul conservator (forma veche, conservatoare)
Daca luam exemplul Angliei, in sec. XVIII s-au format doua partide:
- whig-ii (conservatorii, si-au luat numele de la de la cuvantul derivat din
scotiana ce inseamna conducator de cai sau de vite.)
- tory-ii (liberalii, care-si trag numele de la o injurie de origine irlandeza - hot la
drumul mare, gangster.)
Pe scena politicii actuale a Angliei regasim si astazi cele doua grupari, cu
exceptia ca partidul laburist a luat locul partidului liberal (1920).
Si in SUA exista tot doua partide politice care domina scena politica, si anume:
- partidul republican
- partidul democrat
dar aparitia amandurora este strans legata de lupta pentru independenta a
coloniilor engleze din America de Nord.
Amintim despre bipartidism ca fiind specific democratiei, deoarece existenta

64
celor doua partide asigura alternanta la putere, controlul unuia asupra celuilalt,
facand imposibile abuzurile de orice fel.
Multipartidismul este forma frecvent folosita in democratiile pluraliste (cu mai
mult de doua partide politice) si liberale. Ele ofera alegatorilor o paleta mai
variata de alegere functie de opiniile fiecaruia. In cazul in care partidele au
platforme politice asemanatoare, acest lucru nu face altceva decat sa ingreuneze
decizia si sa induca in eroare.
Se afirma dupa cele doua razboaie mondiale in tarile occidentale, cu traditie in
democratie.
Partidele se pot grupa astfel:
- partide de dreapta: centru dreapta, extreama dreapta (Partide Conservatoare,
Partidul Fascist)
- partide de stanga: centru stanga, extrema stanga (Partidul Socialist, Partidul
Comunist, Partidul Social-Democrat)
- partide de centru: Partide Social-Crestine, Partide Democrat-Crestine

81. Regimul politic al Republicii Moldova

Regimul politic exprima totalitatea procedeelor de realizare a puteri de
stat,evoca raporturile dintre componentele sistemului social-politic si
economoc,adica reprezinta ansamblul institutiilor si al mijloacelor prin care se
realizeaza puterea.In practica nu exista regimuri politice ideale,deoarece fiecare
stat are anumite metode concrete de exercitare a puteri din aceste considerente in
literatura de specialitate exista o tipologie a regimurilor politice.In functie de
criteriul separatiei puterilor si in functie de metodele utilizate la exercitarea
puteri.
1.in functie de criteriul separatiei puterilor regimurile politice sunt clasif.in
-regimul confuziei puterilor
-regimul separatiei suple sau al colaborari puterilor (parlamentar)
-regimul separatiei rigide(prezidential )si regimul semiprezidential(mixt)
2.in functie de metodele utilizate la exercitarea puteri regimurile politice se
clasif.in
-democratice si antidemocratice.
Particularitatile si principiile democratiei sunt urmat>a.participarea tuturor
cetatenilor cu drept de vot la rezolvarea problemelor politice
b.consacrarea si garantarea drepturilor si libertatilor publice private
c.pluralism ideologic
d.aplicarea principiului majoritati
e.pluralism institutional in formele sale-sufragiu universal, initiativa
legislativa ,dreptul de revocare, referendumul.Sau conturat alte doua concepti
justificind doua sisteme de guvernare reprezentativa -siveranitatea populara si
suveranitatea nationala.

82.Criza constituționala оn Republica Moldova

Criza constitutionala priveaza Republica Moldova, tara cea mai saraca din
Europa, de un presedinte ales, de 630 de zile, ceea ce constituie un record

65
mondial, informaza Institutul pentru Relatii Internationale si Strategice.
Informatia vine intr-un comentariu publicat pe site-ul institutului, prilejuit de
vizita premierului moldovean Vlad Filat in Franta.

Republica Moldova trece printr-un impas constitutional si nu reuseste de

aproape doi ani sa-si aleaga un presedinte. Presedintele trebuie ales de
Parlament, cu majoritate de voturi, care nu a putut fi atinsa in ciuda celor doua
scrutine anticipate, convocate in acest timp.
Republica Moldova nu se confrunta cu o criza politica, avоnd оn vedere ca
institutiile puterii functioneaza eficient, ci cu o problema constitutionala, fiindca
din cauza unui articol din legea fundamentala, Parlamentul nu a putut alege
presedintele si va fi nevoie de noi alegeri legislative

83.Organizarea referendumurilor constituționale

Referendumul reprezinta o modalitate de exercitare directa a suveranitatii prin
care poporul se pronunta asupra celor mai importante probleme a statului si
societatii. Codul electoral stabileste doua tipuri de referendumuri: r.republican;
.r.local. Referendumul republican poate fi de 3 tipuri:
a. constitutional prin care se modifica constitutia
b. legislativ(prin care se modifica sau se adopta vreo lege)
c. consultativ(solicita opinia cetatenilor pentru solutionarea unor probleme)
Un referendul republican poate fi initiat de 200.000 de cetateni cu drept de vot,
guvernul si 1/3 din deputati.Presedintele poate initia doar referendum legislativ
si consultativ. Parlamentul poate hotari desfasurarea oricarui tip de referendum
constitutional.
Referendumul republican este valabil daca la el participa cel putin 1/3 din
cetateni cu drept de vot . Referendumul privind modificarea caracterului suveran
independent si unitar al statului precum si neutralitatea permanenta este valabil
daca la el participa cel putin 3/5 din cetateni cu drept de vot. Hotarirea la un
asemenea referendum se adopta cu votul majoritatii cetatenilor care au participat
la alegeri. Un nou referendum republican pe acelasi subiect poate fi organizat
doar dupa 2 ani de zile. Referendumurile locale poate fi initiat de catre primar,
2/3 din consilierii locali cel putin 10% din persoanele cu drept de vot din
localitate. Hotarirea privind desfasurarea referendumului se adopta de consiliul
local sau primar. Un nou referend. local pe aceeas tema poate fi invocat peste un
an de zile.
R constitutional e daca cu ajutorul lui se aproba Constitutia sau amendamentele
la ea. Se considera obligatoriu, daca modificarea Const a fost declarata
inadmisibila fara a fi votata de catre alegatori. Se considera facultativ, daca
amendamentele pot fi operate in Const fara a fi votate de catre alegatori, fiind
desfasurat doar la solicitarea speciala.

66
67