Puşi Heterociclici Hexaatomici

COMPUŞI HETEROCICLICI HEXAATOMICI
COMPUŞI HETEROCICLICI HEXAATOMICI MONOHETEROATOMICI

PIRAN. TIAPIRAN. DERIVAŢI
4g
5 3 b
Grupa piranului şi benzopiranului 6
O
2 a
S S
O
1
O
a-Piran g-Piran a-Tiapiran g-Tiapira
g (2H-Piran) (4H-Piran)
a
O O O O
ion pyrylium pyrones
O O
5 4
6 3
7 2
O O O O O Ar
8 1
benzopyrylium coumarine chromone flavone
(chromylium)
O
8 9 1 https://www.youtube.com/
7 2
O 6 3
watch?v=jb2i8QdNL24
O
5 10 4
chromane xanthone
Sărurile de piriliu
Formal această structură poate să provină de la a- sau g-piran prin pierderea unui
proton şi a doi electroni. Cationul este stabil, cei 6 electroni  având repartizare aromatică.
- H+ - 2 e-
CH2 +
O CH2 O
Cation al sãrii
O de piriliu
Sinteze de pirani, săruri de piriliu şi pirone
Alchil a- sau g-piranii sunt instabili dar câţiva derivaţi care posedă grupări acide (sau
altele) au fost preparaţi din compuşii 1,2-dicetonici corespunzători, prin ciclizare în mediu acid.
CH2 CH2
CH2 CH2 CH CH
HOOC CO CO COOH HOOC C C COOH HOOC COOH

O
Acid a ,a ' - dicetopimelic OH OH Acid g -piran 2,6 - dicarboxilic
Sarea de 2.4.6-trimetilpiriliu a fost obţinută din izobutena şi clorura de acetil în prezenţa clorurii
de aluminiu (C.D.Nemiţescu; A.T.Balaban), sau prin varianta alcool terţiar butilic, cu anhidrida
acetică şi acid percloric (Prail, 1961, C.D.Nemiţescu, A.T.Balaban 1961).
CH3 CH3
C AlCl3
+ HCl + H2O
CH2 CH3 H3C + CH3
+ O
AlCl4-
CH3COCl ClCOCH3
Proprietăţi chimice. Sărurile de piriliu în mediu alcalin trec în pseudobaze instabile, în
echilibru tautomer cu 1,5-dicetonele izomere
R R R R
NaOH
R + R R R R C C R R C C R
O - O
ROH OH O OH O O
X
R R
O
Pseudobaze
Prin tratare, cu amoniac, sărurile de piriliu se transformă în derivaţi ai piridinei, iar cu amine
primare în săruri de N-alchil piridiniu
NH3
+ - HX C C
O N
X-
O NH2 O NH2
Pirone. Pironele şi tiapironele au o structură pseudoaromatică
O
=O + =O
O O O- O S
a - Pirona g - Pirona a - Tiapirona
a-Pirona rezultă din decarboxilarea acidului cumalic, care se sintetizează din acid
malic sau direct din acid formilacetic în prezenţă de H2SO4 (H.V.Pechmann, 1891,
R.H.Wiley şi N.R. Smith, 1951).
H2SO4
HOOC CH2 CHOH COOH HOOC CH2 CHO + CO + H2O
HO CH HOOC
CH H2SO4 - CO2 =O
+ =O
O O
HOOC CH2 COOH
Acid cumalic a - Pironã
CHO (cumalina)
g-Pirona rezultă din esteri b-cetonici sub formă de derivaţi (F.Feist, 1890).
COOR CH2 CO CH3 COOR
CH + CO CH CH2 COCH3 - ROH
H3C C OR H3C C C=O
OH O
O O O
- HOH
H3C CO CO CH3 H3C C C CH3 H3C CH3
O
OH OH
g-2,6-Dimetilpirona
Se poate prepara şi acidul chelidonic din esterul acidului acetondioxalic

(E.R.Riegel, 1943), care prin decarboxilare trece în g-pirona, cu randament bun.
CO O O
HCl -2CO2
H2C CH2
HOOC COOH
ROOC CO COCOOR O O
Derivaţi naturali cu nucleu de pirone.
O O O
OH HO OH
HOOC COOH CH2OH CH3

O O O
Acidul Kojic maltolul
Acidul chelidonic produs de
izolat din Chelidonium majus bacterii şi are
în multe plante şi în opiu acţiune
antioxidantă
Benzopirani, benzopirone, săruri de benzopiriliu
Unii derivaţi se găsesc în natură sub formă de glicozide (Scilaren A)

a- şi b-Benzopiranii sunt instabili ca şi piranii.
O
=O
O O O O O
a- Cromena g- Cromena Croman Cumarina Cromona

(Benzo-a-piran) (Benzo-g-piran) (Dihidro (a-Benzopirona) (g-Benzopirona)
benzopiran)
BENZOPIRANI, BENZOPIRONE, SĂRURI DE BENZOPIRILIU
Benzopiranii fiind instabili se pot obţine ca săruri de benzopiriliu.
CH2
O
a - Cromena - H+, - 2 e-
H C H +
O
Cation de benzopiriliu
O
g - Cromena
Sărurile de benzopiriliu au fost obţinute prin condensarea aldehidei salicilice cu

acetaldehidă, în prezenţă de acid mineral.
CH
CHO CH3
CH
+ HCl
+ - H2O - H2O
CHO +
OH OH CHO O
Cl-
Clorurã de benzopiriliu
Sărurile de benzopiriliu în mediu alcalin formează pseudobaze (cromenoli), care

prin oxidare trec în benzopirone: cumarină şi cromonă. H OH
-
OH
+
+ +
H OH
O - O H O
X a - Cromenol g - Cromenol
Sare de
benzopiriliu oxidare oxidare
O
=O
O O
Cumarina
Cumarina este o substanţă cristalizată, albă (T.t.70oC) care se găseşte în multe plante
•principiu odorifiant (miros de fân proaspăt cosit şi de sulfină)
•folosita în parfumerie şi cofetărie
• Cumarina şi cromona se găsesc în natură sub formă de derivaţi
OH O
OH
HO CH3 CH3
=O =O
HO O HO =O
O O CH3O O CH3
CH3
Umbeliferona Aesculetina 4-Hidroxi-3-metilcumarina

(Rol de vitamină K) Angustifolinol
Un derivat important este dicumarolul, cunoscut ca anticoagulant, obţinut din 4-

hidroxicumarină şi CH2O.
OH OH HO
AcOH CH2
2
=O + CH2O =O O=
O O Dicumarol O
Tocoferolii sau vitaminele E au structură de croman şi rest de fitol (vezi vitamine

cu rest de fitol). Prin oxidare tocoferolii trec în derivaţi de p-benzochinonă.
CH3 CH3
HO O
HNO3
H3C C16H33 H3C OHO C16H33

O CH
CH3 3 CH3 CH3
a-Tocoferol Derivat de p-benzochinonă

Flavone şi izoflavone. Culoarea galbenă a florilor se datorează flavonelor (flavus =

galben în limba greacă), care se găsesc libere sau sub formă de glicozide în plante.
Nomenclatură. Structură
5
O O
4 2' 3'
6 3
2 1' 4'
HO 7
8
O O
1 6' 5'
(2-Fenilcromonă) (3-Fenilcromonă)
Flavonă Izoflavonă
O O O
OH OH
O O O
Flavanonă Flavonol Flavanolone

(2,3-Dihidroflavone) (3-Hidroxiflavonă) (3 Hidroxi-2,3-dihidroflavone)
Flavonele şi derivaţii lor se obţin prin sinteză.
Derivaţi importanţi
Quercetina rezultă prin hidroliza ramnoglucozidului cunoscut sub numele
de rutină. OH O
O
Glucoza Ramnoza OH O OH
OH
OH
HO OH HO OH
O O
Rutina Quercetina
Izoflavone O OH O
OH OH
HO HO
O O
Formonetina Genisteina
cu activitate extrogenă)
Flavonele, flavonolii şi derivaţii lor îndeplinesc rol de vitamine P (v.rutina),

intervin în mărirea rezistenţei la rupere a vaselor sanguine, în bolile coronariene, în
dermatite şi altele.
Flavonele formează cu unele elemente (Fe,Al etc.) compuşi chelatici, fapt ce
permite folosirea lor la vopsitul textilelor şi ca agenţi sechestranţi.
Flavonele protejează vitamina C şi adrenalina împotriva oxidării. Ele au
acţiune sinergică cu vitamina C. Funcţionează ca sisteme redox. Unele flavone au
acţiune bactericidă.
Rutina (ramnoglucozidul quercetinei) este vitamină P, se găseşte în citrice
alături de vitamina C, pe care o protejează. Me
R5 OH CH2COMe
OH
O O O O O NO2 Me
C5H11 O Me
Psoralen R5 = H
Intal (astm)
Bergapten R5 = OCH3 • Canabinol
•Furocoumarine- Umbelifere si
Rutacee
•agenti bronzanti (Bergasol)
b-D-glucose
O
Antociani şi antocianidine cianidina O
b-D-glucos
Prin tratarea flavonolilor cu Zn/HCl OH

HO O
OH H OH
Cl OH
OH OH
Agliconii antocianilor sunt antocianidinele.
OH O OH HO OH
OH O
Cromenol
Zn/HCl HCl - H2O
HO OH HO
O OH OH
Quercetina
HO + OH
O -
Cl
Cianidinã
Antocianii sunt glicozide colorate, care prin hidroliză în mediu acid (HCl diluat) trec în
săruri colorate (agliconi) şi zaharuri.
OH OH OH
OH OH OH OCH3
OH
HO + OH HO + OH
HO + OH O O
O Cl- Cl-
Cl - Cianidina Peonidina
Pelargonidina (Clorura de cianidină)
(Clorurã de pelargonidinã)
OH OH
OH OH OH OCH3
HO + OH HO + OH
O O
Cl- Cl-
OH OCH3
Delfinidina Malvidina (Oenina)
(Clorura de delfinidina) (Clorura de malvidina)
Culoarea antocianidinelor se modifică în funcţie de pH-ul mediului. Dacă în mediu acid (pH=3),
sărurile sunt colorate în roşu, în mediu slab alcalin (pH=8) sunt incolore prin formarea unei
pseudobaze, iar în mediu puternic bazic (pH=11) culoarea trece în purpuriu. Virarea culorii este
legată de modificări structurale reversibile.
OH OH
OH OH OH OH H OH
OH OH OH R R
OH - HCl
HO H
H+ HO OH HO + OH
HO + OH HO OH -H2O O -
O O O H Cl R
R
Cl- OH
Cianidină (pH=3) Pseudobază

Sare (roşie) (pH=8,5) (pH=11)
Structura chinoidă Fenolat- albastru
(Purpurie)
Proantocianidinele sunt substanţe amorfe, solubile în apă şi alcool, insolubile în eter. Se

oxidează uşor trecând în antocianidinele corespunzătoare (v.metoda de dozare).
Din Acacia melanoxylon a fost izolată melacacidina, iar din Gleditsia japonica, gleditsina, ca
substanţe optic active.
OH OH
H OH OH H OH OH
H H
HO OH HO OH
O H O H
OH
Melacacidina Gleditsina
(7,8,3’,4’-tetrahidroxiflavan- (7,3’,4’-trihidroxiflavan-
3,4-diol) 3,4-diol
Catehinele sunt derivaţi de flavan care în locul grupei carbonil din poziţia 4 conţin o grupă
metilen iar în poziţia 3 o grupă hidroxil.
Compuşii principali sunt (+) catehina (3,5,7,3’,4’-pentahidroxiflavan) şi (-) epicatehina. Din

unele plante (specia Afzelia) s-a izolat (-) epiafzelechina (3,5,7,4’-tetrahidroxiflavan).
OH OH OH H OH H
OH OH
* H OH OH
HO * OH
HO
O
HO
O OH O OH
H H H
(+) Catehina (-) Epicatehina (-) Epiafzelechina
Catehinele au caracter fenolic. Cu FeCl3 dau o coloraţie verde iar cu vanilina în mediu acid formează o coloraţie roşie.
In aer se oxidează uşor trecând în flobafene, compuşi coloraţi. Sunt optic active, prezentând doi atomi de carbon chiral (2 şi
3). In natură se găsesc doi din cei patru enantiomeri posibili (+) catehina şi (-) epicatehina. Catehinele au acţiune de vitmină
P ca şi flavonele. In timp catehinele polimerizează şi cantitatea lor scade.
Dibenzpiran. Dibenzpiranul are structură liniară de xantenă sau dibenz-a-piran

şi ca derivat dibenz-g-pironă, xantona
O
O O O
Xantena Xantona Dibenz-a-piran
Xantena ca atare nu este importantă, dar unii coloranţi conţin acest sistem. O serie de
droguri cu structură de dibenzo-a-piran se extrag din reziduri de cânepă (cannabinol şi
derivaţi). Sub formă de derivaţi coloraţi se găseşte în rădăcină de genţiană.
PIRIDINA ŞI DERIVAŢI
PIRIDINA
Nomenclatură. Structură
. . orbital sp2 ( b') 5
4g
. .N.. 3( b )
. . ( a') 6
N
1
2 (a )
N N N N
+ +
N N N
N N
Structura Pechmann Structura Thiele Structuri cu sarcini despărţite
CH3 CH3 CH3

CH3
CH3 CH3 H3C CH3
N N N N N
a b g
Picoline Lutidina Colidina

(2,4-Dimetilpiridina) (2,4,6-Trimetilpiridina)
Metode de obţinere
Piridina se prepară din compuşi 1,5-dicarbonilici nesaturaţi şi amoniac
CH CH CH
HC CH2 + NH3 CH2 CH CH - H2O

HC - H2O
CHO CHO - + CHO CH C H
N
O CH NH3
Aldehida NH OH
Piridina
glutaconicã
- 3 H2
Pd
N
+ 3 H2 N
H
Sinteza colidinei (2,4,6-trimetilpiridinei) după Hantsch se realizează prin condensarea esterilor b-
cetonici cu aldehidă acetică şi amoniac.
CH3 CH CH3
H CH3
ROOC CH CHO CH2 COOR ROOC CH C COOR
+ + ROOC
COOR
- 2 H2O H
H3C C H3C C H3C CH3
C CH3 C CH3 N
OH
OH + NH3 O NH2 O H
Proprietăţi fizice
▪Piridina este substanţă lichidă (T.f.115,5oC), cu miros neplăcut, persistent. Este solubilă în apă, alcool şi în
dizolvanţi organici. Se foloseşte ca solvent pentru unii compuşi organici.
▪In spectrul RMN, protonii piridinei prezintă deplasări chimice, , caracteristice, tipic aromatice.
▪Piridina are caracter bazic. Bazicitatea piridinei (Kb=1,7.10-9) este mult mai diminuată faţă de aminele
terţiare alifatice (electronii neparticipanţi la piridină se află într-un orbital sp2, pe când la o amină terţiară
aceştia se află într-un orbital sp3 de la azot iar caracterul bazic al electronilor în orbitali variază în ordinea sp3
> sp2 (electronii din orbitalul sp nu au caracter bazic).
Proprietăţi chimice
Piridina posedă la atomul de azot un dublet de electroni într-un orbital sp2 ceea ce-i conferă un caracter
bazic mai slab comparativ cu aminele alifatice.
Cu acizii minerali formează săruri de piridiniu, solubile în apă.
+ HCl (pK a=5,29)

+
N N Cl-
H
Reacţii de substituţie electrofilă

E + E E
E
atac b
+ E+ H H
+ H + N +
N N N H N
atac a + +
H H H
N E N E N E
+
H E H E H E
atac g + +
N
+
N N
KNO3, H2SO4
370oC NO2 NO2
HNO3, H2SO4 +
N N N
250oC
H
SO3, H2SO4, HgSO4 SO3H SO3H
230oC 220oC 24 h +
N N
230oC
H
Br2(Cl2, 200oC) Br(Cl) (Cl)Br Br(Cl)

+
300oC
N N
Reacţii de substituţie nucleofilă. Aceste reacţii decurg uşor în poziţiile 2,4 (a, g), unde densitatea
electronică este mai scăzută (v. structuri dipolare).
+ Y- - H + H-
Y
N N N
Y
Reacţia generală are loc prin adiţie – eliminare, dar mult mai uşor decât la benzen.
Reacţia cu amidură de sodiu (Reacţia Cicibabin), este o reacţie de substituţie nucleofilă, în care ionul
amidură -NH2 este reactantul nucleofil.
-
NH2 -H Na+
NaNH2
N + 100o
N H NH2 NHNa
C N N N
NH2 2-Aminopiridina
KOH -H
H
320o C, [O] N OH =O
- OH N N
2- Hidroxipiridinã H
2 - Piridonã
C6H5Li -H
H
110o C , toluen N C6H5
- C6H5 N
2- Fenilpiridinã
CH3
700o C +
+ CH3
+ ICH3 N I- N N
N CH3
CH3 (CH2)15Br
+ Br- Bromocet
N
CH2 (CH2)14CH3
Ac2O Br2 , HBr

+ +
N Ac N N H Br3-
Agent de Agent de
acilare bromurare
so3 CrO3
+ + O
N ArSO2Cl
Cr O -
N
SO
-
3
Agent de O
sulfonare Agent de
+ oxidare
N
SO2Ar
Agent de sulfonilare
Piridina este rezistentă la oxidare, dar omologii ei se oxidează la catena laterală. Peracizii atacă uşor
piridina formând piridin-N-oxizi.
CH 3COOOH sau
+ +
N N N N
• AAlchilpiridinele sunt omologi importanţi ai piridinei. Se cunosc:

O O
O
• Picoline a-, b- sau g- metilpiridine
▪ LLutidine a-, b- ; a-, g- dimetilpiridine (există 6 izomeri)
• - Colidine a-, g-, a’ (2,4,6)- trimetilpiridina simetrică
• eTetrametilpiridine a, a’, b, b’
H+
+
+ CH2O H - H2O
CH3 CH2 CH2OH CH = CH2
N N N
Vinilpiridina (monomer)
+ HCN
CH2CH2CN
N
Vinilpiridina este folosită drept copolimer la

obţinerea fibrelor sintetice (PNA) sau a altor derivaţi.
CH3 -
CH2 CH2 CHO CH CH
B H+
- BH +
N N N N N N
+ Stilbazol
H
CO2
CH2COOH
N N
CH2
Acid a -piridilacetic
Acizii din clasa piridinei au proprietăţi şi utilizări deosebite

KMnO4 CH3 COOH [O]
; KMnO4 N
CH3 COOH
N N N N N CH3
Acid picolinic Acid nicotinic
CH3 COOH HOOC COOC3H7
C2H5
[O] 2C3H7OH
[O]
; COOH C=O
CH3 N N
N N N OC3H7
Acid izonico - Acid piridin- 2,5 -
tinic (T.t. 309oC) dicarboxilic
H3C CH3
H3C CH3
N
Tetrametilpiridina este stabilă la oxidare şi are aromă de ficat prăjit.
Acidul picolinic dă cu sulfatul feros, în soluţie apoasă, o coloraţie galbenă-roşie datorită formării unui chelat.
Reacţia nu este dată de acidul nicotinic şi izonicotinic
O C=O
N Fe N
O=C O
II
Acid picolinic - Fe - chelat
Acidul nicotinic a fost izolat din drojdie şi din tărâţe de orez. Apare în cantităţi mici în celule şi urină. A
fost primul acid din această clasă, obţinut prin oxidarea nicotinei (1867). Poate fi obţinut şi prin hidroliza
nitrilului corespunzător, uşor accesibil.
• ca atare sau ca ester prin tratare cu amoniac se transformă în nicotinamida (Vitamina PP).
Nicotinamida este curent folosită în combaterea pelagrei la om şi cunoscută ca “factor pelagro-preventiv”.
Un alt derivat este coramina (sau niketamida)
COOH(R) CONH2 CON(C2H5)2

- H2O ;
+ NH3
N N N
Nicotinamida Coramina sau
Niketamida
Nicotinamida este componentă analeptic şi stimulent respirator
a nucleosidelor şi nucleotidelor.
Acidul izonicotinic este important prin hidrazida corespunzătoare (HIN, Hydrazid) care se obţine prin
tratarea acidului sau esterului său cu hidrazina.
COOH COOR CONHNH2
ROH,H+ H2N NH2
- H2O - ROH
N N N
Hidrazida acidului
izonicotinic
Hidroxipridine
OH O
SO3H T.A. OH
OH =O
N N N N N N
H H
(Formă lactim) (Formă lactam) (Lactim) (Lactam) 3(b)-Hidroxi-
2(a)-Hidroxipiridina 4(g)-Hidroxipiridina piridina
Aminopiridinele sunt substanţe de sinteză. b-Aminopiridina se obţine prin aceleaşi metode ca şi aminele
aromatice.
NH2 NH
NH2 =NH
N N N N
H
H
Un important derivat de 2-aminopiridină este 2-(p-aminobenzensulfonamido)-piridina (sulfapiridina)
introdusă ca medicament în tratamentul meningitei pneumococice şi a bronhopneumoniei.
H2N SO2 NH
N
Vitamina B6. Piridoxalul, piridoxamina şi piridoxina se găsesc împreună ca vitamina B6.

Vitamina B6 a fost izolată din tărâţa de orz şi apoi din drojdie de bere şi ficat.
Piridoxina (T.t.160oC) se poate transforma în piridoxamina şi în piridoxal, componente ale
vitaminei B6.
CH2OCH3 CH2NH2
CH3OH HO CH2OH NH3 HO CH2OH

CH2OH H3C H3C
N N
HO CH2OH
CHO Piridoxamina
H3C
N oxidare HO CH2OH
Piridoxina H3C
N
Piridoxal
Dipiridilii. La încălzirea piridinei în prezenţă de catalizatori (Ni-Raney) rezultă dipiridili, sau în prezenţă de
pirol, pirolpiridili, reacţii ce au loc prin intermediul radicalilor liber
+ +
H3C N N CH3 2 CH3OSO3-
Paraquat
Unele săruri cuternare ale dipiridililor

sunt utilizate ca ierbicide, cum ar fi paraquatul
Derivaţi ai piridinei
Benzopiridinele
5 4 5 4 5 9 4
6 6 3
3 6 3
7 2 7
7 N2 N 2
N
8 N N
1 8 1 8 10 1
Chinolina Izochinolina Chinolizina Acridina Fenantridina
Chinolina, izochinolona şi acridina Ca structură, se aseamănă cu structura electronică a piridinei. Azotul

hibridizat sp2 are caracter bazic. Inelul benzenic este mai reactiv decât inelul piridinei, astfel încât, în
chinolină reacţiile de substituţie electrofilă au loc în 5 şi 8 iar la izochinolină în 5 şi mai greu. Acridina este o
bază mai slabă decât chinolina.
OHC (R)HCOOH H(R)
CH
+
+ ZnCl2
NH2
CH2 N N
OH OH NH
Acridinã
8 - Hidroxichinolona
Proprietăţi fizice. Chinolina este un lichid (T.f.238oC) cu miros caracteristic, insolubilă în apă, solubilă în
solvenţi organici. Are caracter aromatic slab (mai slab ca naftalina).
Izochinolina (T.t.24oC, T.f.240oC), este o substanţă solidă, de culoare galbenă, solubilă în solvenţi
organici. Acridina, în soluţie prezintă o fluorescenţă albastră, caracteristică. Este substanţă cristalină
(T.t.110oC), incoloră, solubilă în solvenţi organici.
Proprietăţi chimice
Bazicitatea. Chinolina este o bază mai slabă decât piridina, iar izochinolina o bază puţin mai tare (chinolina
pka= 4,8; piridina pka= 5,3; izochinolina pka= 5,4). Pe această proprietate se bazează separarea lor. Acridina
este o bază mai slabă decât chinolina. Pe baza acestei proprietăţi se explică formarea sărurilor cuaternare.
Substituţia electrofilă. In condiţii energice (temperaturi 200-300oC), cu reactanţi electrofili, chinolina dă

produşi de substituţie în poziţia 8, izochinolina în 5, iar reacţiile la acridină au loc foarte greu. In comportare,
chinolina se aseamănă cu 1-nitronaftalenul. Deci în reacţiile de substituţie electrofilă este atacat nucleul
benzenic
8-Hidroxichinolina (oxina), este o substanţă solidă (T.t.75oC). Este un antiseptic. Cu unele metale formează
chelaţi insolubili (Mg şi Ca) sau coloraţi (Fe). Cu metalele cu număr de coordinaţie 4 formează un chelat
stabil. Oxina se foloseşte în chimie ca reactiv analitic.
Aminoalchilderivaţii chinolinei pot funcţiona ca antioxidanţi, compuşi cu acţiune antifungică şi
drept reactivi analitici.
Unii derivaţi conţinând grupa amino substituită, uneori şi alţi substituenţi, sunt medicamente de sinteză. Ca
exemple: clorochin şi acrihin, medicamente antimalarice. Se cunosc şi alcaloizi, coloranţi şi alţi derivaţi.
Mulţi derivaţi conţinând nuclee de piridină, chinolină, izochinolină, acridină se găsesc în regnul
vegetal ca alcaloizi, unii obţinuţi şi prin sinteză. Ca exemple sunt date structurile chininei, papaverinei şi
melicopinei (alţi derivaţi în capitolul alcaloizi şi coloranţi).
COMPUŞI HEXAATOMICI POLIHETEROATOMICI
Oxazine,tiazine, derivaţi
Structural, ciclurile oxazinice şi tiazinice sunt înrudite cu a- şi g-piranii. Ele pot îndeplini condiţia de
aromaticitate numai sub formă de cationi de oxaziniu sau tiaziniu.
Ciclul 1,2-benzotiazinei formează structura de bază a piroxicamului, medicament de sinteză folosit în

tratamentul spondilitei, poliartritei şi gutei, iar ciclul 1,3-tiazolic este prezent în structura cefalosporinelor
substanţe asemănătoare penicilinelor.
OH
COOH
CO NH NH2
N CH3OOC N CO
N CH3
S C NH CO(CH2)3 CH COOH
S H
Piroxicam H Cefalosporinã
O O
Fenoxazina (dibenzo-1,4-oxazina) se obţine prin condensarea o-aminofenolului cu clorhidratul său, sau cu

pirocatehină. Fenoxazina este o substanţă solidă (T.t.156oC), insolubilă în apă dar solubilă în alcool şi eter.
Prin sinteză s-au obţinut coloranţi care prezintă structură de fenoxazină
Fenotiazina (dibenzo-1,4-tiazina) se obţine prin topirea difenilaminei cu sulf, în prezenţa urmelor de iod sau
a AlCl3. Este substanţă solidă (T.t.180oC), incoloră. In mediu acid formează săruri de tiaziniu instabile.
H H
9 1 9 1
N N 2
8 2 8 10
10
3 7 3
7
O5 6 S5 4
6 4
Fenotiazina dă reacţii de substituţie în 3 şi 7. Prin nitrare formează 3,7-dinitro derivatul fenotiazinei (uneori
oxidat la sulf), care prin reducere conduce la o substanţă colorată (violetul lui Lauth). Sub formă de produşi
hidrogenaţi, oxazani şi tiazani, se găsesc în diferite structuri care sunt analoage ciclohexanului. Unii derivaţi
din grupa 10-(dialchil-aminoalchil)-fenotiazinei au acţiune antihistaminică sau tranchilizantă (vezi
clorpromazina).
N
Diazine N N
N N
N N N
Piridazina Pirimidina Pirazina
1,2-diazina 1,3 -diazina 1,4 -diazina
Diazinele sunt trei structuri izomere, în care atomii de azot sunt aşezaţi 1,2- 1,3- şi 1,4- şi se citesc în
consecinţă ca 1,2-, 1,3-şi 1,4- diazine sau se utilizează denumirile empirice intrate în uz: piridazina,
pirimidină şi pirazină.
Azinele îndeplinesc condiţia de aromaticitate deşi prezintă dipolmomente caracteristice (2,4 D la pirimidină;
3,9 D la piridazină). In spectrele RMN azinele prezintă deplasări chimice tipic aromatice.
Proprietăţile diazinelor
Bazicitatea diazinelor. Cei doi atomi de azot hibridizaţi sp2, posedă fiecare încă un dublet de
electroni care se află în orbitali hibrizi sp2. Bazicitatea diazinelor este mai mică decât a piridinei.
Piridazina este lichidă (T.f.208oC). In spectrele RMN protonii prezintă deplasări chimice, , specific
aromatice.
N NH
[H]
N NH
Pirazina Piperazina
Pirimidina este un compus cu T.t.22,5oC şi T.f.124oC, solubil în apă. Cu acizii formează săruri. Nu dă reacţii
de substituţie electrofilă decât foarte greu în poziţia 5 şi numai când în nucleu există o grupare OH sau NH2.
Acest lucru se deduce şi din structurile limită, unde în poziţiile 2, 4, 6 există o scădere accentuată a densităţii
de electroni. In acelaşi timp substituenţii din poziţiile 2,4,6 sunt deosebit de reactivi, proprietate folosită la
obţinerea unor derivaţi.
Prin tratarea 2-aminopirimidinei cu clorura acidului acetilsulfanilic se obţine sulfadiazina,
medicament bacteriostatic.
N
N 1. condensare
2. hidrolizã H2N SO2 NH
CH3CONH SO2Cl + H2N N
N
Derivaţi ai pirimidinei. Mulţi derivaţi ai pirimidinei prezintă un interes teoretic şi practic deosebit ca
vitamine, baze pirimidinice, compuşi oxigenaţi etc.
Vitamina B 1 (Tiamina) se găseşte în drojdia de bere, în tărâţea cerealelor, în ficat etc. Face parte
din complexul de vitamine B. CH2
N
+
N CH3 O O
N
CH2 CH2 O P O P O-
CH3 NH2 S
OH OH
vitamina B1
Hidroxipirimidine. Uracilul (2,4-dihidroxipirimidinaTPPsau 2,4-diacetotetrahidro-pirimidina) prezintă

fenomenul de tautomerie lactam-lactim, cu forma predominantă lactam (I).
O OH O OH Uracilul se găseşte în celulele vii ca rezultat al scindărilor
hidrolitice a acizilor nucleici.
NH N NH N La hidroliza acizilor nucleici rezultă şi alţi derivaţi ai
=O OH pirimidinei, bazele pirimidinice, care conţin pe lângă grupe OH
=O OH
NH NH N N şi grupe NH2.
I II III IV
Bazele pirimidinice conţin grupe –OH, -NH2, -CH3, -CH2OH, în poziţiile 2,4- şi 5, au puncte de fierbere
ridicate datorită legăturilor de hidrogen. Prezintă un mare interes timina, citozina, 5-metilcitozina, 5-
hidroximetilcitozina.
O NH2 NH NH NH NH
OH 2 2 H3C 2 HOH2C 2
H3C NH H3C N NH N H3C N N N

=O OH =O OH OH =O =O
NH N NH N N NH NH
Timina Citozina 5-Metilcitozina 5-Hidroxi-metilcitozina

(5-Metiluracil) (2-Hidroxi-4-aminopirimidina)
Acidul barbituric (2,4,6-trihidroxipirimidina) nu se găseşte în natură, dar se sintetizează relativ uşor din uree
şi ester malonic (vezi sinteza pirimidinei). Acidul barbituric este o ureidă care prezintă tautomerie lactam-
lactim. Prezintă caracter acid datorită apariţiei grupei CH2 activă în forma lactam care predomină şi deci la
hidroliză trece în acid malonic, CO2 şi NH3.
O O OH O OH
H2C NH NH N NH N
O= =O HO =O HO =O HO OH HO OH
NH NH NH N N
Acid barbituric Acid barbituric
Lactam Lactim
Prin sinteză s-au obţinut derivaţi 5,5-disubstituiţi ai acidului barbituric, de mare interes farmaceutic, utilizaţi
ca narcotice şi sedative
CH3
H5C2 O H5C2 O O CH3(H2C)2 CH O
H5C2 NH H5C6 NH H5C2 NH H2C=HC H2C NH
O= =O O= =O O= =O O= =O
NH NH NH NH
Barbital Fenobarbital Ciclobarbital Seconal
Aloxanul – rezultă la degradarea bazelor purinice, respectiv prin oxidarea acidului uric. Este un
tetracetoderivat al pirimidinei (acidul 5-cetobarbituric). In apă, aloxanul formează un hidrat stabil în poziţia
5. Prin reducere energică aloxanul trece în acid dialuric care în prezenţa amoniacului trece în uramil.
Prin adiţia unei molecule de aloxan, cu o moleculă de acid dialuric, rezultă aloxantina.
O O O H2N O
HO H
HO NH HOH O NH red. HO NH NH3 H NH
O O O O O O O O
NH NH NH NH
Aloxan hidrat Aloxan Acid dialuric Uramil
Aloxantina prin tratare cu amoniac formează murexid – compus roşu-purpuriu. Această reacţie serveşte la
recunoaşterea purinelor
O OH H O OH O
HN O NH NH3 HN N NH
O O O O O O O O
NH NH NH NH
Aloxantina Murexid
Benzodiazine. Diazinele se pot prezenta sub formă condensată cu benzenul, ca benzodiazine.

Benzopiridazina se prezintă sub formă de izomeri: cinolina, ftalazina şi benzocinolină.
N
N N N
N N
Cinolina Ftalazina Benzocinolina
Dibenzpirazina (fenazina) se obţine prin reacţia de condensare a o-chinonelor cu o-fenilendiamina, sau din
nitrobenzen şi anilină, în mediu reducător.
O H2N N NH OH H2N
300oC
+ +
O H2N N NH OH H2N
Fenazinã
Mulţi pigmenţi produşi de bacili au ca structură de bază fenazina. Pigmentul purpuriu, piocianină, este
produs de Bacillus pyocyaneus iar Bacillus chlororaphis produce pigmentul galben, oxichlororafina.
O CONH2
N N
N N
CH3
Piocianina Oxichlororafina
Grupa purinei
Purinele sunt sisteme ciclice poliheteroatomice cu scheletul format dintr-un ciclu de pirimidină
condensat cu unul de imidazol. Numele vine de la latinescul purum uricum (E.Fischer).
Purina a fost identificată sub forma unei glicozide, nebularina (b-D-ribofuranozil-9-purina) în
ciuperca Agaricus nebularis. Se poate obţine prin sinteză din acidul uric prin tratare cu POCl3 şi reducerea
triclorpurinei.
O OH Cl
HN NH N N POCl3 N N H /Pd N N
2
O NH NH O HO N NH OH Cl NH N NH
N Cl
Acid uric Purina
Nucleul purinic este prezent în produşi naturali importanţi cum ar fi nucleotide, acizi nucleici, alcaloizi, acid
uric etc.
In nucleul purinei, numerotarea începe de la unul din atomii de azot din nucleul de pirimidină.
Purina prezintă tautomerie, de unde identitatea poziţiilor 7 şi 9.
6 6
1 5 5
N N7 1N NH 7
2 8 2 8
4
N NH Purina N 4 N
3 9 3 9
Purina este o substanţă cristalină, solubilă în apă şi în solvenţi organici. Prezintă caracter aromatic
plasat între pirimidină şi imidazol. Multe din purinele naturale sunt hidroxizi şi aminoderivaţi.
Hipoxantina (6-hidroxipurina) şi xantina (2,6-dihidroxipurina) se găsesc în ceai şi în
ţesuturi animale. Ele rezultă la hidroliza acizilor nucleici. Pot exista în două forme tautomere.
OH O OH O
N N HN N N N HN N
N NH N HO N NH O NH NH
NH
Hipoxantina Xantina
Xantina se prezintă sub forme tautomere lactim-lactam, predominând forma lactam. Xantina se găseşte în
cantităţi mici în sânge, urină şi calculi renali. In plante se găsesc metilxantine, din care importante sunt
teofilina, teobromina şi cafeina.
Aminopurinele se găsesc în acizii nucleici de unde rezultă prin hidroliză şi se cunosc ca baze
purinice. Adenina a fost descoperită în pancreas, (Kossel, 1885), se găseşte însă şi în unele plante (ceai).
Unii derivaţi ai adeninei prezintă importanţă fundamentală în procesele enzimatice (nucleotide, coenzima A
etc.). Guanina a fost descoperită în excrementele păsărilor (guano), de unde şi numele de guanina
(Unger,1844). Se mai găseşte în solzii unor peşti şi în pielea reptilelor, conferindu-le strălucire.
NH2 NH OH O
N N HN N N N HN N
N NH N H2N N NH H2N N NH
NH Guanina
Adenina
6-Aminopurina 2-Amino-6-hidroxipurina
Acidul uric (2,6,8-trihidroxipurina) se găseşte în corpul mamiferelor ca produs al metabolismului azotat
(Schelle,1776, în pietre din vezica urinară). Bolnavii de gută prezintă exces de uraţi. Acidul uric a servit ca
materie primă de sinteză a purinei. Spectrele IR confirmă forma lactam, deşi acidul uric reacţionează şi sub
forma lactim (cu POCl3). O OH
HN NH N
O NH NH O HO N NH OH
Acid uric
Forma lactam Forma lactim
Pentru confirmarea structurii acidului uric s-au folosit sinteza şi degradarea oxidativă. In urma degradării
oxidative, în mediu acid, acidul uric trece în aloxan şi uree. In prezenţă de permanganat, în mediu neutru sau
alcalin, se formează alantoina, în care se menţine inelul imidazolic. Acestea sunt dovezi ale structurii
acidului uric. O
NH2
HNO3 HN O
+ C=O
O mediu acid O O O
NH H2N
HN NH HN
oxid
O O O O
NH NH NH
KMnO4 NH2
NH
m. alcalin H2N O 2 C=O + CHO
sau neutru O
O NH NH NH2 COOH
Alantoina
PTERIDINE (Tetrazanaftalen)
Derivaţii pteridinei sunt puţin răspândiţi în natură, în splină, pancreas, urină şi în unele vegetale (spanac,
lăptuci, sparanghel) dar au fost identificaţi o serie de pigmenţi coloraţi în galben, care au în componenţă
pteridina.
Pteridina este formată dintr-un nucleu de pirimidină condensat cu unul de pirazină. In pteridină numerotarea
se începe din nucleul pirimidinic.Sinteza pteridinei a fost realizată prin condensarea 4,5-diamino pirimidinei
cu glioxalul.
Derivaţii, cum ar fi xantopterina (din splină, pancreas, urină), leucopterina şi alţii pot fi sintetizaţi din
hidroxiaminopirimidine şi acid glioxilic sau acid oxalic.
5 4 OH OH
N N N
6 N 3 HO N HO N
7 2 NH2 HO NH2
N N N N N N
8 1
Pteridina Xantopterina Leucopterina
1,3,5,8-tetrazanaftalen (pigment galben)
Acidul folic, acid pteroilmonoglutamic este un important factor de creştere pentru multe organisme. Cea mai
mare cantitate de acid folic este sintetizată de flora intestinală. Se întâlneşte în frunze de spanac, lăptuci, dar
şi în ficat, având rol de stimulator de creştere pentru unele bacterii sau pentru producerea globulelor roşii.
Din punct de vedere structural este constituit dintr-un nucleu pteridinic, un rest de acid p-aminobenzoic şi
dintr-un rest de acid (S)-glutamic.
Structura acidului folic a fost dovedită pe calea degradării oxidative şi prin sinteză. Sinteza se realizează
prin condensarea 2,4,5-triamino-6-hidroxipirimidinei cu aldehida acrilică bromurată şi cu acidul p-
aminobenzoilglutamic. Prin topire, în prezenţa acidului sulfuric, se realizează o fracţionare la grupele amino
cu izolarea celor trei fragmente.
OH OH
N CHO H2N CH CH2 CH2
N N
N CH2 NH CONH CH CH2 CH2 COOH COOH
Acid folic COOH Acid glutamic
H2N N N H2N N COOH
N
Pteridinaldehida
H2N COOH
Acid p-aminobenzoic
Se foloseşte la combaterea unor forme de anemie şi pentru dezvoltarea normală a sistemului nervos. In
organism acidul folic este transformat în acid tetrahidrofolic din care iau naştere mulţi compuşi, cel mai
important fiind acidul 5-formil-5,6,7,8-tetrahidropteroilglutamic, cunoscut ca acid folinic.
Diviziunea celulelor este condiţionată de prezenţa acidului folinic în organism şi este stopată de
aminopteridină. Aminopteridina este folosită în combaterea leucemiei acute.
Flavine. Aloxazina şi derivaţi. Aloxazina şi izoaloxazina conţin un nucleu de chinoxalină condensat

cu pirimidină sau un nucleu pteridinic condensată cu benzen. Se cunosc produşi naturali (B2, antibiotice) şi
de sinteză (B2, coloranţi), cu nucleu flavinic.
Riboflavina , vitamina B2, se găseşte în toate celulele plantelor şi animalelor în cantităţi mici,ca factor de
creştere. Structura de bază este lumicromul, un derivat al aloxazinei.
N N
N
N
Aloxazina
Lumiflavina, derivat al lumicromului (şi al aloxazinei), a fost obţinută prin sinteză din derivaţi de
diaminoxilen şi aloxan. Sinteza vitaminei B2 se realizează prin condensarea aminoxilenului cu
riboză. Riboflavina de sinteză este o substanţă solidă, cristalizată în ace galbene-oranj (T.t.280oC), cu mare
sensibilitate la lumină. Cu metalele formează combinaţii chelate. Intră în structura coenzimelor. Riboflavina
de sinteză este identică cu produsul natural.
CH3 CH2 (CHOH)3CH2OH
N NH N N N N
H3C O H3C O H3C O
H3C NH H3C NH H3C NH
N N N
Lumicrom O O O
Lumiflavina (9-Metillumicrom) Vitamina B2
Riboflavina
Derivaţii de pirimidină şi purină sunt prezenţi în nucleozide, nucleotide şi acizi nucleici. Nucleoproteidele
prezente în nucleele celulelor dau prin hidroliză menajată proteine şi acizi nucleici. Acizii nucleici, fiind
polinucleotide, prin hidroliză blândă cu amoniac trec în mononucleotide, iar prin hidroliză avansată, cu
amoniac concentrat, trec în nucleozide, substanţe formate dintr-o bază azotată şi o pentoză.
Nucleozidele conţin o bază azotată după care primesc numele şi sunt ribozide sau dezoxiribozide după cum
baza purinică se leagă de riboză sau de dezoxiriboză. Nucleotidele sunt nucleozide esterificate cu acid
fosforic şi se numesc corespunzător ribonucleotide şi dezoxiribonucleotide.
Nucleozide OH Dezoxinucleozide
OH NH2 NH2
N N N N
3 O 3 O O O
N HOH2C O N HOH2C N N
HOH2C O O HOH2C O
1' 1' 1
1' H H'
OH OH OH OH OH H OH H
Uridina Citidina Dezoxiuridina Dezoxicitidina
Baza azotatã uracil citozinã uracil citozinã
ribofuranozã ribofuranozã dezoxiribofuranozã dezoxiribofuranozã
Pentoza
NH2 OH NH2 OH
N N N N N N N
N
9 H2N 9 9 H2N 9
N N N N N N N
N
HOH2C O HOH2C O HOH2C O HOH2C O
1'
1' H1' H
1'
OH OH OH OH OH H OH H
Adenozina Guanozina Dezoxiadenozina Dezoxiguanozina
Baza azotatã adenina guanidina adenina guanidina
Pentoza ribofuranozã ribofuranozã dezoxiribofuranozã dezoxiribofuranozã
L'ADN este divizat în cromozomi
Génom = 3,2 miliarde de perechi
de nucleotide 24 cromozomi diferiţi
1 cromozom = 1 moleculă de ADN
+ proteine
ADN + protéine = cromatina

Puşi Heterociclici Hexaatomici

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Puşi Heterociclici Hexaatomici

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COMPUŞI HETEROCICLICI HEXAATOMICI

COMPUŞI HETEROCICLICI HEXAATOMICI MONOHETEROATOMICI

ion pyrylium pyrones

HOOC CO CO COOH HOOC C C COOH HOOC COOH

Se poate prepara şi acidul chelidonic din esterul acidului acetondioxalic

HOOC COOH CH2OH CH3

Benzopirani, benzopirone, săruri de benzopiriliu

Unii derivaţi se găsesc în natură sub formă de glicozide (Scilaren A)

a- Cromena g- Cromena Croman Cumarina Cromona

Benzopiranii fiind instabili se pot obţine ca săruri de benzopiriliu.

Sărurile de benzopiriliu au fost obţinute prin condensarea aldehidei salicilice cu

Sărurile de benzopiriliu în mediu alcalin formează pseudobaze (cromenoli), care

Umbeliferona Aesculetina 4-Hidroxi-3-metilcumarina

Un derivat important este dicumarolul, cunoscut ca anticoagulant, obţinut din 4-

Tocoferolii sau vitaminele E au structură de croman şi rest de fitol (vezi vitamine

H3C C16H33 H3C OHO C16H33

a-Tocoferol Derivat de p-benzochinonă

Flavone şi izoflavone. Culoarea galbenă a florilor se datorează flavonelor (flavus =

Flavanonă Flavonol Flavanolone

Flavonele, flavonolii şi derivaţii lor îndeplinesc rol de vitamine P (v.rutina),

Prin tratarea flavonolilor cu Zn/HCl OH

Cianidină (pH=3) Pseudobază

Proantocianidinele sunt substanţe amorfe, solubile în apă şi alcool, insolubile în eter. Se

Compuşii principali sunt (+) catehina (3,5,7,3’,4’-pentahidroxiflavan) şi (-) epicatehina. Din

(+) Catehina (-) Epicatehina (-) Epiafzelechina

Dibenzpiran. Dibenzpiranul are structură liniară de xantenă sau dibenz-a-piran

Xantena Xantona Dibenz-a-piran

CH3 CH3 CH3

Picoline Lutidina Colidina

HC CH2 + NH3 CH2 CH CH - H2O

Cu acizii minerali formează săruri de piridiniu, solubile în apă.

+ HCl (pK a=5,29)

Reacţii de substituţie electrofilă

Br2(Cl2, 200oC) Br(Cl) (Cl)Br Br(Cl)

Ac2O Br2 , HBr

• AAlchilpiridinele sunt omologi importanţi ai piridinei. Se cunosc:

Vinilpiridina este folosită drept copolimer la

Acizii din clasa piridinei au proprietăţi şi utilizări deosebite

COOH(R) CONH2 CON(C2H5)2

Vitamina B6. Piridoxalul, piridoxamina şi piridoxina se găsesc împreună ca vitamina B6.

CH3OH HO CH2OH NH3 HO CH2OH

Unele săruri cuternare ale dipiridililor

Chinolina, izochinolona şi acridina Ca structură, se aseamănă cu structura electronică a piridinei. Azotul

Substituţia electrofilă. In condiţii energice (temperaturi 200-300oC), cu reactanţi electrofili, chinolina dă

Ciclul 1,2-benzotiazinei formează structura de bază a piroxicamului, medicament de sinteză folosit în

Fenoxazina (dibenzo-1,4-oxazina) se obţine prin condensarea o-aminofenolului cu clorhidratul său, sau cu

Hidroxipirimidine. Uracilul (2,4-dihidroxipirimidinaTPPsau 2,4-diacetotetrahidro-pirimidina) prezintă

H3C NH H3C N NH N H3C N N N

Timina Citozina 5-Metilcitozina 5-Hidroxi-metilcitozina

Benzodiazine. Diazinele se pot prezenta sub formă condensată cu benzenul, ca benzodiazine.

Flavine. Aloxazina şi derivaţi. Aloxazina şi izoaloxazina conţin un nucleu de chinoxalină condensat

S-ar putea să vă placă și