CIUPERCI PSIHOTROPE.

CIUPERCI HOMEOPATE
CURS 6
 • Există în natură diverse specii de ciuperci ce pot
induce, după ingestie, modificări senzoriale sau chiar
halucinaţii. Din această cauză, ele au făcut şi mai fac,
în multe regiuni ale globului, obiectul unor ritualuri.
Acest lucru se observă mai ales în America Centrală,
sub forma şamanismului.

GENERALITĂȚI • Şamanismul este un ansamblu de metode puse în

practică în raport cu diverse concepţii cosmogonice şi
o cunoaştere experimentală codificată de un
intermediar, care este şamanul. Se întâlneşte acest
ritual şi la anumite societăţi din Asia Centrală şi din
regiunea arctică. Expresia cea mai spectaculară a
şamanismului este o stare de transă individuală sau
colectivă, obţinută prin utilizarea de substanţe
halucinogene de origine naturală. Cel mai adesea se
folosesc ciupercile halucinogene, care acum sunt
folosite şi în societăţile occidentale de către unii care
caută senzaţii extreme.
Se cunosc trei clase de ciuperci psihotrope, în funcţie de efectele determinate de ingestia lor:
 ciupercile cu acţiune psihotonică (de exemplu: pălăria-şarpelui din pădurile noastre sau ciuperca
nonda din Papua Noua Guinee) - induc o psihostimulare însoţită de modificări senzoriale
moderate. În funcţie de viteza de metabolizare, la unii indivizi poate să apară o frenezie
combativă, însoţită de tulburări de vedere. În pădurile noastre mai există o varietate de acest
tip, numită popular „hribul dracului“;

 ciupercile cu acţiune psihodisleptică, care au o puternică acţiune anxiolitică şi modifică puternic

conştiinţa. Aceste specii de ciuperci se găsesc mai ales în America Centrală şi şamanii preferă, în
funcţie de tradiţie şi de experienţă, o specie sau alta. „Beţiile“ produse astfel sunt însoţite de
viziuni colorate, caleidoscopice şi cu halucinaţii auditive;

 ciupercile cu acţiune psiholeptică, care au în special un efect hipnotic, ce favorizează onirismul.

Onirismul este o experienţă halucinatorie, însoţită de tulburări ale cunoştinţei şi de o
dezorientare temporo-spaţială. Acest tip de ciuperci de genul Lycoperdon este utilizat mai ales
de către mixtecii din Mexic.
 Abia prin anii 1930, occidentalii au
redescoperit modul în care indigenii
utilizau ciupercile halucinogene şi au
coroborat datele din povestirile locale cu
ceremoniile observate în urma
expediţiilor efectuate în America
Centrală. Cu ocazia acestor expediţii şi a
activităţii de laborator ulterioare, au fost
În Evul Mediu, cuceritorii spanioli au
izolate droguri precum psilocibina şi
reacţionat violent în faţa acestui cult
psilocina. Toate acestea au condus, în
pentru ciuperci, interzicând utilizarea lor.
Occident, la apariţia aşa-numitei mişcări
Din această cauză, tradiţia cultului
psihedelice, care se baza pe favorizarea
ciupercilor sacre s-a pierdut, rămânând
introspecţiei ca urmare a consumului de
mai ales mărturii cu privire la ceremoniile
ciuperci halucinogene. Deşi culegerea
cultului pentru peyotl, un mic cactus cu
acestei ciuperci este interzisă în multe
proprietăţi halucinogene, care conţine, în
ţări, materialul necesar pentru a le cultiva
tulpină, printre alte droguri, şi mescalina.
se găseşte în comerţ, legal, în Olanda, iar
specii uscate sunt oferite prin internet şi
furnizate prin corespondenţă. În multe
ţări, printre care şi România, utilizarea
acestor ciuperci este prohibită, deoarece
figurează printre produsele specificate în
reglementările internaţionale ca
stupefiante.
Ciuperci psihotrope

Gymnopilus luteoviridis Panaeolus cinctulus

Psilocybe semilanceata

Psilocybe cubensis
Psilocybe mexicana
Pluteus salicinus
 Încrengătura Basidiomycota
 familia Hymenogastraceae
 genul Psilocybe,
 denumită în popor sub numele comun cu alte specii ciupercă
halucinogenă este o specie saprofită de ciuperci halucinogene. Această
specie, originară din Africa tropicală, dar prim-descoperită în Cuba, este
foarte răspândită în zonele calde ale lumii, incluzând Europa de Sud,
unele specii precum Psilocybe semilanceata fiind prezente și
în România. Se dezvoltă pe balegă, excremente de animale, de
Psilocybe asemenea și pe sol gras, humos sau putregaiuri vegetale.

cubensis Aceste ciuperci sunt folosite atât în scopuri medicinale pentru

tratarea depresiei, sindromului de stres posttraumatic, anxietății și a
altor tulburări psihice și psiho-emoționale cât și în scopuri recreative
datorită efectelor ce pot varia de la stări plăcute de relaxare,
creativitate sporită, bucurie la stări profunde de introspecție, viziuni,
halucinații, iluzii, psihoză, în funcție de doză și de modul de
administrare, de persoana care le consumă, și de mediul în care
acestea sunt consumate. Este foarte important de ținut cont de
faptul că orice substanțe ce acționează asupra psihicului și a
percepției (cofeină, alcool, cannabis, antidepresive, opioide, etc.)
combinate intre ele pot avea un efect cumulativ ce poate duce la
experiențe neplăcute, traumatice, sau cu un final tragic.
• Pălăria: are un diametru de aproximativ 4-7 cm (cultivată
până la 10 cm), fiind inițial ușor ascuțită, în formă de clopot,
apoi, la maturitate, devine din ce în ce mai aplatizată și la
mijloc adesea ușor cocoșată. Cuticula este netedă, mat
Descriere
lucioasă și la umezeală ceva lipicioasă. Coloritul pălăriei variază
între albicios, ocru-galben, galben-portocaliu până brun roșcat.
dar întotdeauna ceva mai deschis spre margine.
• Lamelele: cu lameluțe intermediare stau des, fiind destul de
late și sinuos aderente la picior. Coloritul, inițial ocru, schimbă
în galben-maroniu, devenind în sfârșit brun-măsliniu.
• Piciorul: are o înălțime de 5-8 cm (cultivat: 15 cm) și o
lățime de 0,5-1,5 cm (cultivat până la 2,5 cm), fiind plin, destul
de stabil, cilindric și ușor îngroșat spre bază. Tija este
albicioasă cu nuanțe ocru-gălbuie, fiind străbătută de fibre
colorate ceva mai închis, la bază de culoare brun-portocalie.
Poartă un inel canelat, maroniu, inițial destul de bătător la
ochi, care devine din ce în ce mai subțire și de culoare aproape
negricioasă.
• Carnea: este compactă, apoasă și albicioasă până la
maroniu deschis. Mirosul este făinos neplăcut, cu gust
dezgustător. Când se efectuează o secțiune, își modifica
culoarea la albastru în 30-60 de minute.
• Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali până
aproape ovoizi, netezi, cu o mărime de 11,5-17 x 8-11 microni.
Pulberea lor este brun-măslinie până brun-purpurie. Basidiile
poartă mereu 4 spori.
 Toxicitate
 Structura moleculei nu a fost stabilită până in 1958, când au fost izolate principiile active ale acestor
ciuperci, de către Albert Hoffman la Sandoz Pharmaceuticals. (Cu câțiva ani înainte, Hoffman sintetizase
cu succes LSDul.)

 Ingredienții psihoactivi ai acestei ciuperci halucinogene sunt psilocina și psilocibina.

 Psilocina (4-fosforil-N,N-dimetiltriptamina) este esterul fosforic al 3-[2-(dimetilamino)etil]-1H-indol-4-ol.

Psilocina, analogul 4-hidroxil al psilocibinei, este obținut prin defosforare metabolică. Psilocina este forma
activă la nivelul sistemului nervos central și la doze egale este mult mai potentă decât psilocibina. Cele
doua substanțe fac parte din clasa derivaților de triptofan.

 Psilocibina (4-fosforil-N2-N-dimetiltriptamină) este compusă din 50,7% carbon, 6% hidrogen, 9,9% azot,
22,5% oxigen și 10,9% fosfor; formula moleculară este C12H17N2O4P. Psilocina, analogul 4-hidroxil al
psilocibinei (4-hidroxil-N2-N-dimetiltriptamină) are formula moleculară C11H16N2O și este obținută prin
defosforare metabolică. Psilocina este forma activă la nivelul sistemului nervos central și la doze egale
este mult mai potentă decât psilocibina. Psilocibina are un conținut mediu de 10 mg/g în ciupercile
proaspete, ceea ce reprezintă o doza destul de mare. Psilocina este de 1,5 ori mai potenta decât
psilocibina, însă, pentru că psilocibina se oxidează mai lent, cele doua substanțe contribuie în mod egal la
efectul creat.
O intoxicație acută cu psilocibină (la o doza de 10-20 mg p. o.), produce alterarea stării de conștientă.
Aceasta stare este marcată de un efect stimulator al abilității de introspecție și alterarea funcției psihice cu
îndreptarea acesteia către procesele primare freudiene. Apar iluzii, sinestezie, activări afective precum
alterarea perceperii timpului și spațiului. Din simptomele fizice a unei intoxicații acute se pot
enumera: midriază, creșterea alurii ventriculare, hipotensiune, tahicardie, tremor, greață și vomit. Auto-
periclitarea precum riscul de violență și autoagresivitate este mare, astfel și accidentarea de persoane
neimplicate.

Tratamentul intoxicației acute constă în administrarea medicației

simptomatice (administrare de glucoză, observare, stabilizare circulatorie,
sedare doar în cazurile cu manifestări violente).

Intoxicațiile mortale datorate direct ingestiei acestei

ciuperci halucinogene sunt foarte rare, dar au avut loc.

Efectul este asemănător cu cel al LSD-ului. Psilocibina

interacționează cu neurotransmițătorii serotoninergici, și
nu cu receptorii dopaminergici spre deosebire de LSD.
 1. Cei aflați sub efectul ei au impresia că își
amintesc și conștientizează trăiri uitate din vremuri
trecute. Se observă o schimbare profundă a
perceperii timpului și spațiului, iar uneori subiectul
își percepe propriul corp distorsionat în mod bizar.
Atenția este extrem de focalizată. Modificările
stării de conștiență sunt doar ușor schițate.
2. Doze de câteva miligrame vor determina
Intoxicația o relaxare psihică și fizică percepută subiectiv ca
fiind placută. La doze mai mari, tulburarile de
cronică percepție a timpului sunt mai pronunțate, iar
perceperea dimensiunii spațiului este modificată și
mai mult.
3. Dependența fizică și psihică apar și dispar
repede. Dacă consumatorul folosește drogul mai
mult de 3-4 ori pe săptămână (mai ales 2 zile la
rând), efectele scad.
 • În general, substanțele halucinogene au jucat un rol fundamental pentru
majoritatea civilizațiilor cunoscute. Cercetările arheologice au evidențiat
universalitatea utilizării acestora de către oamenii preistorici in scop
religios (de către șamani), inițiatic (rituri inițiatice sau rituri de pasaj) și
terapeutic. Cercetările istorice raportează utilizarea substanțelor
halucinogene
în Mesopotamia, India, Persia, Africa, China, Japonia, Europa și America
Utilizare precolumbiană. Anumiți antropologi sunt de părere că aceste substanțe
au ocupat un rol social central și au contribuit chiar la dezvoltarea
tradițională „culturii” anumitor civilizații.

• Această specie este considerată entuziasmară, astfel o serie de culturi

tradiționale văd în ea un efect terapeutic, spiritual și mistic. Astfel,
în Oaxaca, în Mexic, ciupercile sunt folosite de șamanii, unde sunt
poreclite „Bureții Sfântului Isidor și șamanii din Mazateco, îl numesc di-shi-
tjo-le-rra-ja, ce înseamnă literalmente „ burete divin de fumat”.
 Utilizare în medicină
Două studii noi sugerează că
drogul psihedelic psilocibină,
găsit în ciupercile
halucinogene, poate vindeca
depresia și anxietatea care se
dezvoltă la pacienții bolnavi
de cancer și ar putea pava
drumul către o revoluție în
psihiatrie.
Două echipe independente
de la Universitățile Johns
Hopkins și State University of
New York au investigat
optzeci de pacienți care
sufereau de depresie sau
anxietate cauzată de cancer.
După o singură doză de
psilocibină, între șaizeci și
optzeci de procente dintre
pacienți au experimentat
reducerea simptomelor, ceea
ce a dus la îmbunătățirea
calității vieții lor pe șase luni
sau mai mult.
Au mai existat descoperiri
similare de dezvoltare
emoțională pozitivă după
utilizarea de ciuperci și la
persoanele sănătoase, iar
acum se fac multe teste cu
psilocibină pentru tratarea
depresiei și a dependenței de
fumat.
Forme de comerț și utilizare ca drog
 Drogurile halucinogene sunt utilizate din mai multe motive, cel mai frecvent invocat fiind acela că aceste
produse induc un nou mod de a vedea lumea, de a considera problemele personale. Piața drogurilor oferă
nenumărate alternative, de la comercializarea unor kituri care conțin spori pentru cultivarea ciupercilor
halucinogene și informațiile necesare a cultivării, până la vinderea unor ciuperci nehalucinogene amestecate cu
mici cantități de LSD sau PCP (Pentaclorfenol).
 Cultivarea pentru scopuri neștiințifice este interzisă în aproape toate țările lumii (excepție de exemplu Brazilia),
astfel și în România și sunt persecutate penal.
 Mierea și ciocolata sunt folosite de către utilizatori pentru transportul și exportul ciupercilor halucinogene.
Conservarea acestora în miere oferă o mai buna păstrare a principiilor active decât uscarea sau conservarea
prin îngheț.
 Ciupercile sunt consumate proaspete sau uscate, sub forma de bucăți mărunțite, pudră sau amestecate cu
diverse băuturi. Sunt comercializate pe piața ilicită a drogurilor sub denumirea de psilocibină și se pot prezenta
de asemenea sub forma de comprimate sau capsule care conțin o pudră de culoare galben-brună. Psilocibina,
precursorul chimic esențial al psilocinei alcaloide psihedelice, are un punct de aprindere scăzut de 523,4°C.
Dacă temperatura este mai ridicată, psilocibina este distrusă, motiv pentru care ciupercile își pierd eficacitatea.
Problema: o țigară sau o pipă ating o temperatură de ardere mult mai mare, ajungând cu ușurință la 800-900°C.
De aceea, ciupercile care conțin această substanță, uscate și fărâmițe precum și amestecate cu tutun nu vor
avea efectele scontate la fumat, dar ele pot fi, măcinate fin, prizate.
Jurisprudență
În România, psilocina și psilocibina
sunt incluse în Tabelul 1 (drogurilor
de mare risc) prin „Convenția asupra
substanțelor psihotrope” ONU din 21
februarie 1971, privind substanțele
psihotrope (în vigoare de la 30
decembrie 1992).
Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea,
extragerea, prepararea, transformarea, oferirea,
punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu
orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea,
cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind
circulația drogurilor de mare risc, fără drept, se
pedepsesc cu închisoare de la câteva luni până la mai
mulți ani și interzicerea unor drepturi, depinde dacă
este pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de
droguri de risc pentru consum propriu, fără drept sau
pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară
de droguri de risc și/sau traficului cu ele, fără drept.
CIUPERCI HOMEOPATE

 Amanita muscaria
 Bovista gigantea
 Secale cornutum

Bovista gigantea

Amanita muscaria
 Homeopatia este o metodă de tratament care stimulează tendința naturală de vindecare a organismului,
folosind medicamente preparate din substanțe de origine minerală, vegetală și animală preparate prin
procese specifice în laboratoare farmaceutice specializate și care tratează organismul ca un întreg.
 Aceste medicamente se numesc remedii homeopate și ele sunt lipsite de toxicitate, nu au reacții adverse
și nu dau dependență.
 Homeopatia ia în considerare totalitatea caracteristicilor individuale ale pacientului analizând
simptomele bolii în contextul stării generale a organismului, în acord cu reactivitatea simptomelor cu
expunerea la temperaturi extreme (inclusiv, schimbările vremii), modificarea apetitului sau a senzației de
sete.

Avantajele Homeopatiei:
• Se folosesc cantități foarte mici de medicamente, ceea ce însemnă lipsa toxicității asupra organismului;
• Tratamentul este personalizat (pentru aceași boală, fiecare pacient primește remedii diferite);
• În cazul femeilor însărcinate, remediile homeopate sunt recomandate, știind faptul că multe din
medicametele alopate sunt contraindicate în timpul sarcinii;
• Orice boală poate fi abordată homeopat, fie ea acută sau cronică;
• Se adresează tuturor grupelor de vârstă.
Efectul terapeutic al homeopatiei este unul complex, care se exercită asupra întregului organism,
înbunătățind starea de sănătate fizică, mentală și emoțională.
Tratamentul homeopat nu exclude tratamentul alopat, cele două tipuri de terapii se pot asocia în multe din
cazuri medicale.
Amanita muscaria- buretele pestriţ
 Amanita muscaria, cunoscută și ca buretele muștelor sau muscăriță, este
Regn: Fungi o ciupercă otrăvitoare și psihoactivă care coabitează, fiind un simbiont
Încrengătură: Basidiomycota micoriză (formează micorize pe rădăcinile arborilor).

 Inițial răspândită în regiunile temperate și nordice ale emisferei

Clasă: Agaricomycetes
boreale, Amanita muscaria a fost neintenționat răspândită și în unele regiuni
din emisfera sudică, devenind astfel o specie cosmopolită.
Subclasă: Hymenomycetes
 Este frecventă în pădurile de conifere, fiind extrem de ușor de recunoscut
Ordin: Agaricales datorită pălăriei roșii-purpurii (cu un diametru de pana la 20 cm), cu puncte
Familie: Amanitaceae albe.

 Deși este considerată în general o ciupercă otrăvitoare, există puține decese

Gen: Amanita documentate de la consumul acesteia, iar după fierbere este consumată ca
Specie: A. muscaria aliment în unele părți din Europa, Asia și America de Nord.

 Amanita muscaria este renumită pentru proprietățile sale halucinogene,

principalul său constitutiv psihoactiv fiind muscimolul. Această specie de
ciuperci a fost folosită ca intoxicant și enteogen („care generează prezența
divină”), de populațiile din Siberia, și are o semnificație religioasă pentru aceste
culturi.

Descriere
• Pălăria este, la început
emisferică apoi convexă şi în
final mult lăţită şi câteodată
scobită în centru, de obicei de
culoare roşu-sângeriu,
diametru 8-20cm, roşie;
• Cuticula este lucioasă,
lipicioasă şi acoperită relativ
din abundenţă de negi albi,
care sunt resturi de volvă pe
care ploaia uneori le
desprinde;
• Piciorul este cilindric,
bulbos la bază, alb şi vâscos,
cu volvă delicată şi deseori
transformată în negi, înălţime
10-25cm, alb;
• Inelul este foarte lat, lăbărţat,
membranos, alburiu şi uneori
striat;
• Lamele sunt albe, foarte dese ;
• Variabilitate: Pălăria de un roşu
aprins, este foarte rar
portocaliu-închis. Lamele pot
avea de multe ori nuanţe
galbene ca lămâia. Piciorul este
iniţial plin apoi gol pe
dinăuntru;
• Perioada de creştere: vara-
toamna;
• Specii asemănătoare: poate fi
confundată cu Amanita
caesarea, care este comestibilă,
are întotdeauna piciorul, inelul
şi lamele galbene, sau cu
Amanita muscaria var. aureola,
la fel de toxică.

PERICULOZITATE: TOXICĂ
Cea mai importantă toxină nu este muscarina, ci acidul ibotenic și produsul sau de decarboxilare muscimolul. Aceștia pot
fi considerați înrudiți structural cu 2 neurotransmițători majori ai SNC, acidul glutamic și respectiv GABA (Acidul gamma-
aminobutiric ).
Deşi este considerată toxică
Este o specie extrem de
ciuperca este consumată ca
toxică, a cărei periculozitate
aliment (prin fierbere îşi
este datorată prezenţei a
pierde din toxicitate) în Prin procesul de uscare
doi alcaloizi, muscarina,
unele părţi din Europa, Asia poate creşte potenţa
care provoacă sindrom
şi America de Nord. Este principiilor active deoarece
nervos grav şi muscaridina,
renumită procesul facilitează
care dă crize
pentru proprietăţile sale conversia acidului ibotenic
gastrointestinale (semnele
halucinogene principiul său în muscimol mai puternic.
de otrăvire apar rapid între
psihoactiv
1-4 ore: dureri, vomă,
fiind muscimolul şi acidul
transpiraţie abundentă).
ibotenic.
Efecte și riscuri Efecte neutre:
•emoții mai puternice decât de obicei;
• Efecte pozitive: •schimbarea stării sufletești;
• stare de bine, veselie; •schimbarea percepției asupra timpului (trece
• creativitate, stare de meditație; mai repede sau mai greu decât de obicei);
• viziuni – halucinații vizuale. •luminile și culorile par mai puternice;
•somnolență, moleșeală;
Efecte negative: •dilatarea pupilelor;
•frică puternică; •impresia că obiectele se mișcă;
•dureri de cap a doua zi, cu o •dilatarea spațiului.
durată de aprox. 24 de ore;
•greață;
•gaze, dureri de burtă, usturimi;
•amețeală;
•stare de leșin;
•tulburări mintale;
•probleme de memorie.
Intoxicația acută
Intoxicatia cronica
Intoxicația survine în urma ingestiei
deliberate de Amanita muscaria Amanita muscaria este consumată rar în scop
pentru a obține efecte psihoactive, recreațional. Se folosește atât în ritualurile
simptomele aparand în 20-180 shamanilor, cât și de către populația din Siberia.
minute.
În acest caz apar somnolența si Efectele care apar în urma consumului prelungit din
vertijul, urmate de buna aceste ciuperci, cunoscute pentru efectele
dispoziție, creșterea activității halucinogene sunt: buna dispoziție, creșterea
motorii, tremor, agitație și activității motorii, tremor, agitație și halucinații.
halucinații (efectele care apar se pot
manifesta de la agitație până la
comă).
Din punct de vedere fizic
principalele semne și simptome sunt
cele neurologice. Efectele tipice
apar dupa 30-90 minute, cu un
„peak" atins după aproape 3 ore,
dar efectele pot să dureze până la
câteva zile. Mortalitatea este
redusă.
 Remedii homeopate
Monopreparatele/medicamentele (pelete/granule în tuburi translucide) sunt medicamente homeopatice fără indicații
terapeutice specifice. Conform principiilor homeopatiei, medicul homeopat le poate prescrie pentru a trata diferite boli și
în doze diferite, în funcție de natura bolii și de caracteristicile individuale cu care aceasta are loc la un pacient individual.

Din aceste motive, nu este posibilă

indicarea exactă a anumitor doze și
indicații în mono-preparate și nu este
H indică doar metoda de diluare utilizată,
disponibilă prospectul informativ pentru
CH este echivalent cu C referitor la rata de adică H indică faptul că medicamentul a
pacient. Deși mono-preparatele pot fi
diluare Centezimală sau 1/100, fost preparat conform metodei
cumpărate de la farmacie fără prescripție
Hahnemann).
medicală, alegerea lor adecvată și dozarea
adecvată sunt de competența medicului
homeopat calificat.

Agaricus Muscarius este o diluție homeopatică care

ameliorează mâncărimea de la expunerea la frig.

BOIRON Agaricus muscarius 30CH 4 g

 Bovista gigantea
 Calvatia gigantea (August Batsch, 1786 ex Curtis Gates Lloyd, 1904), sin. Bovista gigantea (August Batsch,
1786 ex Samuel Frederick Gray, 1821)
 Încrengătura Basidiomycota
- familia Agaricaceae
- genul Calvatia, este o specie de ciuperci saprofită și, atât timp cât este tânără, comestibilă, denumită în
popor bășica porcului, bovistă uriașă[ sau ciupercă uriașă.
 Buretele crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în grupuri mici, câteodată și solitar, în primul
rând prin grădini, pajiști, pășuni, livezi, dar de asemenea în poieni de foioase. Perioada favorită de
dezvoltare o are din iunie până în octombrie.

•Corpul fructifer: are o grosime de 10-50 (120) cm cu o greutate și peste 20 kg, este sferic până elipsoidal sau ușor
deformat. Stratul exterior (Exoperidium) este inițial de culoare albă, trece prin gălbui și galben-verzui către maroniu, este
neted și tare, cu aspect de piele, și se desprinde ușor de pe ciupercă. La maturitate se despică neregulat pentru a elibera
sporii. Către bază, suprafața poate fi ridată, iar la bază de obicei se poate observa un mic peduncul continuat prin
numeroase cordoane miceliare rizoide, datorită cărora ciuperca se fixează de substrat. Buretele nu are picior.
•Carnea (gleba): este inițial de culoare albă și relativ moale cu un ușor miros de ciuperci și gust plăcut. Cu maturizarea
trece prin gălbui spre măsliniu verzui, devenind apoasă și spongioasă cu un miros urinos. În final se transformă în praf
uscat și maroniu.
•Caracteristici microscopice: au spori rotunzi cu un vârfuleț, netezi, fiind foarte mici cu o mărime de 3,5 până la 5 µm.
Culoarea lor este brună. Buretele produce până la 7 miliarde de spori. Capillitium, care se formează din straturile
peretelui, constă din fire galbene cu o grosime de 4-7 microni.
Bovista gigantea este o soluție homeopată
care se folosește în diferite situații.
• Principalele indicații:
• Ginecologie
• - tulburări menstruale.
• Dermatologie
• - mâncărimea pielii
• - erupțiile cutanate herpetice, cum ar fi urticaria,
• Tulburări circulatorii
• -acroparestezia (tulburarea de tunel carpian-furnicături
și amorțeală la nivelul membrelor și articulațiilor).
• Reumatism
• Anxietate
 Secale cornutum
• Cornul secarei (Claviceps purpurea), numit și ergot, este o ciupercă fitoparazită din familia
Clavicipitaceae, genul Claviceps, ai cărei scleroți parazitează diferite cereale, mai ales secara.
•
• Termenul este folosit cu mai multe sensuri, toate în legătură cu ciuperca parazită: pentru a
denumi ciuperca parazită, Claviceps purpurea; pentru a denumi scleroții acesteia, și pentru a
denumi boala parazitară respectivă a secarei. Pentru secara parazitată se folosește și
denumirea de secară cornută.

• Scleroții ciupercii pot ajunge în produsele de panificație prin folosirea făinii obținute din
măcinarea unor boabe parazitate.

• Datorită conținutului ridicat de alcaloizi toxici din cornul secarei (ergotamina, ergotinina
etc.), consumul prelungit de cereale contaminate provoacă o intoxicație cronică gravă,
numită ergotism sau focul sfântului Anton. De aceea proporția maximă admisă este de 0,1%
în grâul alimentar și 0,05% în făină.
 Istoric
 Încă din antichitate erau cunoscute efectele scleroților de secară, mai ales asupra uterului gravid. Prima atestare istorică a
ergotului apare în scrierile chinezești din anul 1100 î.Hr. Marii istorici, Tucidide, Plinius, Dioscoride, cunoșteau efectele făinii
de secară infectată cu scleroți asupra femeilor gravide. Hipocrate este primul care observă efectul abortiv al făinii de
secară, crescută în condiții de iarnă umedă și primăvară uscată (condiții care se pare că favorizează creșterea scleroților).

 Din secolele XI și XII, sunt consemnate epidemii, mai ales în Franța, denumite „focul sfânt” (holy fire, feu sacré), sau „boala
celor care ard” (mal des ardents), pentru ca în secolul XIII să fie asociat cu „focul Sf. Anton”. Vindecări se obțineau prin
pelerinaje la Altarul Sfântului Anton care se găsea într-o regiune a Franței care nu era contaminată cu ciuperca
Claviceps purpurea. Cei care participau la pelerinaj nu mai consumau o perioadă de timp cereale infestate și
apăreau vindecări miraculoase.
 Primul raport complet asupra ergotului și a efectelor acestuia se datorează medicului curant al lui Ludovic al XIV-lea, Denis
Dodart, raport către Societatea Regală Franceză de Științe (1676). În 1853 micologul francez Louis René Tulasne este primul
care identifică ciuperca Claviceps purpurea, ca fiind cauza unor otrăviri. În 1938 chimistul elvețian Albert Hofmann, în
cursul cercetărilor sale efectuate în cadrul laboratoarelor Sandoz, sintetizează pentru prima oară LSD din ergot. Ulterior, s-a
descoperit că ergotul de secară era folosit de mii de ani de călugării tibetani la ritualuri mistice, ce s-au păstrat în celebra
lucrare ”Cartea morților”. În carte se menționează că ciuperca cornul-secarei produce efecte halucinogene asemănătoare
drogului numit LSD 25, evident în anumite doze și cu un anumit mod de preparare.
 • În general ergoții conțin:
• Nucleul ergolinic (lisergic)
• Alcaloizii clavinici: agroclavina, festuclavina, elimoclavina
• Alcaloizii lisergici, derivați ai acidului lysergic
• Amide simple ale acidului lisergic: ergometrina, ergina
• Alcaloizi peptidici: prin oxidarea lor se pune în libertate: acid
lisergic sau izolisergic, cetoacid R1 și un aminoacid R2.
• Pigmenți antrachinonici
• Pigmenți de culoare portocaliu-roșietică: endocrinina,
clavorubina
Compoziție • Pigmenți de culoare galben pal: ergocromul și ergocrisina.
• Acești pigmenți sunt responsabili de culoare brun-violet-
chimică roșiatică a ergotului.
• Alți compuși
• Lipide
• Steroli
• Amine
• monoamine (metilamină, etilamină, tiramină)
• diamine (putresceină, cadaverină)
• Aminoacizi (fenilalanină, histidină)
• Glucide
• Săruri minerale
Efecte farmacologice
 Alcaloizii din cornul secarei au o activitate fie agonistă fie antagonistă la nivelul diferiților receptori:
adrenergici, serotoninergici și dopaminergici. Aceste efecte depind de:
•natura alcaloidului
•doza acestuia
•organele (țesuturile) asupra cărora acționează.

 Din cauza acestei „nespecificități”, alcaloizii prezintă o mare varietate de acțiuni farmacologice. În general, pot
acționa selectiv (amidele acidului lisergic prezintă selectvitate pentru receptorii 5-HT), sau neselectiv, în cazul
alcaloizilor peptidici, care acționează atât asupra receptorilor adrenergici, cât și asupra receptorilor
dopaminergici. Modificarea structurii chimice poate determina și schimbări la nivelul acțiunii farmacologice:
•hidrogenarea are drept efect micșorarea acțiunii agoniste comparativ cu alcaloizii de bază.
•metilarea în poziția 1 determină o scădere a afinității pentru catecolamine.

 În general, alcaloizii naturali cresc activitatea uterului gravid. La administrarea de doze mici, are loc creșterea
frecvenței și forței contracție, urmate de o relaxare. Pe măsura creșterii dozei, contracțiile devin tot mai
puternice, mai dese și de durată mai lungă, efectul fiind susținerea contracțiilor. Datorită acestor efecte,
alcaloizii pot fi utilizați postpartum pentru oprirea sângerărilor și pentru menținerea contracțiilor.
Efecte asupra aparatului cardiovascular
Dintre alcaloizii ergotului, ergotamina are efect arteroconstrictor și venoconstrictor. Derivații hidrogenați ai ergotoxinei
determină hipotensiune arterială. Creșterea rapidă a concentrației plasmatice după administrarea injectabilă a ergotaminei și a
dihidroergotaminei, duce la o creștere la fel de rapidă a presiunii sanguine, presiune care revine la normal după câteva ore;
acest efect se datorează acțiunii asupra receptorilor α2 adrenergici.
Efecte asupra uterului
Dintre toți alcaloizii naturali care au efect asupra uterului, ergometrina este mult mai activă și mai puțin toxică comparativ cu
ergotamina. Ergometrina și derivatul său metilat - metilergometrina - sunt utilizați cel mai des în obstetrică. Ele sunt rapid
absorbite chiar și prin administrare orală, vârful plasmatic maxim înregistrându-se între 60-90 minute, timpul de înjumătățire
fiind de circa 2 ore (ergometrina). Efectul asupra uterului gravid se observă după 10 minute, în cazul administrării orale.

Efecte în Boala Parkinson

Datorită similarității nucleului ergolinic cu o serie de neurotransmițători (adrenalina, dopamina, serotonina), anumiți derivați
semisintetici și sintetici ai alcaloizilor din ergot sunt folosiți pentru tratarea anumitor simptome ale bolii Parkinson.
Bromocriptina, un antagonist puternic al receptorilor D2, a fost primul derivat cu nucleu ergolinic studiat pentru tratarea
acestei maladii; se utilizează de obicei ca terapie adjuvantă la bolnavii tratați cu levodopa (pentru micșorarea dozei de
levodopa). Lisuridul este un agonist D2, folosit de asemenea la bolnavii tratați cu levodopa (aminoacid neesențial biosintetizat
de organismul uman, animal și de către unele plante. Este obținut pe calea metabolică a catecolaminelor, fiind biosintetizat
direct din L-tirozină. Levodopa este un precursor al neurotransmițătorilor dopamină, noradrenalină (norepinefrină)
și adrenalină (epinefrină), toate fiind catecolamine).
Toxicologie Conținutul în alcaloizi
Intoxicațiile cu ergot erau destul de des
întâlnită în trecut, dar odată cu Este în general de 0,2% din greutatea uscată, dar poate
progresul cunoștințelor despre atinge și 1% din greutatea uscată a ergoților. În aceste
compoziția ergotului, acestea au condiții, consumarea a 5 – 10 g de ergoți poate avea
dispărut aproape complet. În Evul efecte letale. De aceea, există reglementări care
Mediu intoxicația era cunoscută sub definesc gradul de pericol al substanțelor care conțin
denumirea de focul Sfântului Anton, în ergoți. Aceste norme se exprimă în general în (%)
prezent intoxicația este pentru cereale și în μg alcaloizi totali pe kilogram
denumită ergotism. Acesta se pentru alimente. În general, toxicologii consideră că
datorează efectelor vasoconstrictoare și
halucinogene ale substanțelor doza zilnică maximă care nu duce la efecte toxice
farmacologic active din ergot, având 2 pentru oameni este de 0,1 mg/kg corp. Uneori acest
forme de manifestare: prag este definit ca nivel fără efect toxic. Pentru
•Forma gangrenoasă: arsuri la nivelul cerealele se acceptă în general un conținut de 0,1 în
extremităților, cianoza membrelor și cazul utilizării lor pentru furaje. Pentru cerealele
desprinderea cărnii de pe oase, fără utilizate pentru panificație, normele Uniunii Europene
sângerare. indică o valoare maximă de 0,05% Aceste valori ar
•Forma convulsivantă: debut cu corespunde unor praguri ale conținutului total de
senzație de sete foarte accentuată, alcaloizi de 2.000 μg/kg respectiv 1.000 μg/kg, deși
halucinații (intoxicații au comportament aceste valori nu sunt încă precizate în reglementările în
de păsări), contracții musculare vigoare
dureroase.
Metabolizare
• Metabolizarea diferiților alcaloizi are loc la nivel hepatic, iar scăderea
biodisponibilității la administrarea orală este dată de efectul primului
pasaj hepatic.
• Studiile efectuate pe diferite animale (animale mari, cobai), au scos în
evidență implicarea citocromului P450 în metabolizarea alcaloizilor din
ergot.

Contraindicații
• Nu se folosesc pentru declanșarea contracțiilor, nu se administrează în
HTA, insuficiență coronariană, nu se administrează concomitent
cu antibiotice macrolidice (eritromicina) (apare pericolul potențării
efectelor datorate receptorilor α2 adrenergici).

Farmacografie
• Alcaloizi puri Ergometrină
• Ergomet, Maleat de Ergometrină
• Cofedol
Indicații:
Vasele de sange:
• Arterita și arteriopatia.
Secale CORNUTUM,
• Angiopatie - vârstnici sau diabetici.
• Ulcere de picior, ulcere capilare, cangrenă.
Boiron
• Sindromul Reynauld

Creier și sistemul nervos:

• Dureri de cap sau migrene vasomotorii.
• Encefalopatie, mielopatie-paralizie de origine vasculara.
Sindromul vascular cerebral: amețeli, dureri de cap, tulburări
de vedere. Parestezii de origine vasculara, mai ales pe timp
de noapte. Retinopatia de origine arterială.
• Tulburări senzoriale și motorii de origine vasculară.
Crampe cu parestezii.
•
Sistemul de reproducere la femei: Menstruație cu sânge gros
negru.
• Metroragie cu sânge negru la femei slabe, astenice, palide.
Menometroragie după naștere sau la menopauză (în special
fibroame).

Sistem Digestiv: Ulcere persistente, Sindromul

Holeropodoben cu scăderea temperaturii cu scaune profuze
verzui cu crampe, dureri abdominale, scădere în greutate,
stare generală proastă.