Clasificarea, caracteristicile şi efectele drogurilor

Amploarea fenomenului consumului de droguri a generat un interes maxim în acest

sens şi a făcut ca drogurile să fie clasificate după mai multe criterii, fiecare prezentând
interese particulare.1
În textele juridice, drogurile sunt împărţite în droguri de mare risc şi droguri de
risc.2 În tratatele de psihiatrie3 drogurile sunt clasificate după efectele lor, iar în cele de
chimie sunt împărţite în funcţie de originea lor. De asemenea, în lucrările de politici sociale
sunt clasificate ca droguri „uşoare” şi „puternice” sau „tari.”4
Una din primele clasificări aparţine savantului L.Lewin5, care în lucrarea sa
Phantastica apărută în 1924, distingea cinci grupe de substanţe după efectele căutate de
utilizatori şi anume:
a) Euphorica-substanţele care produc liniştea interioară şi un sentiment de bună
fiinţare, cuprinzând îndeosebi opiaceele şi cocaina;
b) Phantastica-drogurile care corespund halucinogenelor (peyotl, datura),
canabisului şi derivatelor sale;
c) Inebriantia-substanţele care produc beţia: alcool, eter;
d) Hypnotica-substanţele care provoacǎ somn: cloralul, kawakawa, veronalul,
barbituricile, tranchilizantele şi somniferele;
e) Excitantia-substanţele ce reprezintǎ stimulente: cafeaua, amfetaminele şi
cocaina.
O altǎ clasificare este cea dată de J. Delay şi P. Deniker6, aceasta fiind compusă din
trei grupe:

1
O. Isac, Sociologia devianţei, Chişinău, Ed. Union-Fenosa, 2000, p.183.
2
art.1,lit.a din Legea 143/2000.
3
v. ICD-10”Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament” Ed. ALL, 1994;p.109.
4
S.L. Mihai, 14 Paşi în lumea drogurilor, Bucureşti, 2005, p.22;Gh.Scripcaru, V.Astărăstoaie,Criminologie
clinică,Iaşi,Ed.Polirom,2003,p.163.
5
I.Holdevici, Rolul terapiei cognitive comportamentaleîn ameliorarea anxietăţii la toxicomani, Bucureşti, 2006, p.3.
6
Ibidem, p.4
 1)Psiholepticele sau inhibitoare ale SNC diminuează activitatea psihică; din
această grupă fac parte neurolepticele cu efect antidelirant utilizate în psihoze,
tranchilizantele, sedativele, anxioliticele şi hipnoticele (somnifere, barbiturice);
2)Psihoanalepticele sau stimulatoare ale SNC includ nooanalepticele care
stimuleazǎ vigilitatea (cafea, amfetaminele) şi timoanalepticele care au un efect pozitiv
asupra dispoziţiei (antidepresive);
3)Psihodislepticele sau psihedelicele care produc modificări ale SNC, modificări
psihice îndeosebi în sfera cognitivă şi perceptuală includ halucinogenele şi canabisul.
Însă, cele mai frecvente clasificări7ale drogului sunt:
a) după efectul produs asupra SNC se pot identifica: produse depresoare (opiul, morfina,
heroina, barbituricile, benzodiazepinele, tranchilizantele, hipnoticele, metaqualona, etc.);
produse stimulente (cocaina, crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele, etc.) şi
produse perturbatoare sau halucinogene (canabis, LSD, fencyclidina, mescalina,
psilocybina etc.)
b) după originea produsului regăsim: 1) produse naturale: - obţinute direct din plante:
opiumul şi opiaceele, realizate din latexul macului opiaceu; cannabisul şi răşina obţinute
din planta Cannabis stativa; frunzele de coca şi derivaţii săi; 2) produse de semi-sinteză
realizate în întregime prin procedee chimice: metadona, mescaline, psylogina etc.; 3)
produse de sinteză - realizate în întregime prin procedee chimice.
c) după regimul juridic al substanţelor sunt întâlnite substanţe a căror fabricare şi
administrare sunt supuse controlului (morfina şi barbituricile) şi substanţe total interzise
(LSD, heroina, crack-ul); substanţe legale: tutunul, cafeaua şi alcoolul; ilegale ca
marijuana şi produşii din cannabis, amfetamina, heroina şi alte opiacee, cocaina şi derivaţii
săi, benzodiazepidele, ecstasy, halucinogenele, barbituricele, solvenţii, steroizii.
d) după dependenţa generată sunt droguri care creează dependenţă psihică, droguri ce
creează dependenţă fizică şi droguri ce dau dependenţă mixtă.

7
v. P. Abraham, Capcana drogurilor, Bucureşti,Ed. Detectiv,2005,p.27;G. Trifan, Moartea albă, Brăila, Ed. Olimpiada,2003,
p.19; L.Vasilescu, E.Tihan, L.Tihan, C.Drăgulescu, C.Oprea; A.M. Tudor, Modificări neuropsihice induse de consumul de
droguri, Bucureşti,Ed. Focus,2003 p.21;S.L.Mihai, Op. Cit.,p.21;
 Pentru o mai bună înţelegere a efectelor pe care drogurile le provoacă asupra
persoanelor consumatoare voi face o trecere în revistă a principalelor droguri.
Opiaceele8 sunt derivaţi ai opiului, produşi prin metode de prelucrare relativ simple,
mai mult fizice decât chimice; opioidele includ şi substanţe recente produse prin sinteze
chimice uneori destul de complexe. Opioidele se împart în naturale (opium, morfina,
codeina), semisintetice (heroina, hydromorphone, oxycodone) şi sintetice (metadona,
buprenorfina, meperdine).
Opiul9 se obţine din capsulele verzi dintr-o variantă de mac, prin crestarea
săculeţului de seminţe al plantei, în scopul colectării substanţei care picură din crestătură.
Picăturile, prin uscare, se închid la culoare, devenind maro închis, după care se rad cu
cuţitul de pe săculeţul de seminţe al plantei, obţinându-se opiul brut. Tot de aici se obţin şi
morfina, codeina, tebaina şi papaverina. În zonele unde consumul de opium este cunoscut
de mult timp, el se fumează (de la 10 pipe pe zi până la 80-100 în cazul unui mare
fumător). Datorită faptului că sub influenţa opiului percepţiile sunt exacerbate, inclusiv
vederea, locurile în care se fumează sunt foarte liniştite, fără zgomote şi întunecoase. Unele
forme prelucrate de opium sunt : elixirum paregoricum, Laudanum etc.
Efectele opiului în afară de cele meţionate sunt neplăcute : vomă mai ales la mişcare,
ameţeală, durere de cap; acestea sunt, însă, repede depăşite şi mascate de cele de euforie,
activitate cerebrală accelerată, exaltarea imaginaţiei, consumatorul având o stare de linişte
cu vise contemplative. Consumul repetat, creşterea dozelor, duc la degradare psihică (lipsă
de voinţă, indiferenţă) şi fizică (slăbire în greutate, privire fixă, paliditate, pierderea totală a
poftei de mâncare).
Cel mai important constituent al opiului este morfina10 (principalul alcaloid).
Termenul provine de la numele lui Morpheu, zeul visurilor în mitologia greacă. A fost
izolată în 1804 de farmacistul german Friedrich Wilhelm Adam Sertürner care a numit-o

8
v.V.V. Stanciu., D.I. Sgârcitu, Drogurile o realitate care poate ucide, Brăila,Ed Centrul de Creaţie,2002,p.36; D. Prelipceanu,
Ghid de tratament în abuzul de substanţe psiho-active, Bucureşti,Ed. Infomedica, 2002, p.35.
9
P. Abraham, A.L. Roncov, .C.Cărăuşu, Drogurile, aspecte juridice şi psihosociale, Timişoara ,Ed. Mirton, 2004, p.26.
10
v. C. Măruţoiu, A. Pop, Droguri,Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2002,p. 19; G. Trifan,Op.cit.,p.23;Richard, Denis, Senon,
Jean-Louis, Op.cit.,p.617-618.
„morphium”. După dezvoltarea acului hipodermic11 (1853) utilizarea sa a început să fie din
ce în ce mai răspândită în special ca analgezic şi sedative, dar şi ca tratament al depresiilor
şi al dependenţei de opiu. Dozele terapeutice provoacă la persoanele sănătoase somnolenţă,
scăderea performanţelor cerebrale, indiferenţă, diminuarea mişcărilor, uscăciunea gurii,
senzaţie de căldură. Administrată la bolnavi cu dureri intense, morfina are un intens efect
analgezic. Administrarea la toxicomani se face intravenos, intramuscular şi se ajunge la
aceleaşi trăiri ca şi la opiomani. După scurt timp apare şi toxicomania. Individul e conştient
de dependenţa sa şi încearcă să scape, însă, de cele mai multe ori nu reuşeşte.
Un alt preparat renumit al opiului este heroina12 care cauzează o dependenţă foarte
rapidă. Heroina este un antidepresiv al SNC, produce o stare de bunǎ dispoziţie, de reverie,
elimină durerea şi induce somnul. Intoxicaţia severă datorată unei supradoze de heroină
poate duce la comă, dilataţie pupilară, depresie, pierderea cunoştinţei şi care în extrem
cauzează moartea.
Consumul de herionă dă naştere senzaţiilor euforice (acţiunea ei euforică e mai
scurtă decât a morfinei), activează regiuni cerebrale prin care se produce dependenţa fizică
şi psihologică caracterizată prin dorinţa pentru drog, toleranţă (necesitatea pentru doze din
ce în ce mai mari pentru a ajunge la acelaşi rezultat ) şi sevraj dureros şi periculos ce
include panică, frisoane, anxietate, greaţă sau vomă, insomnie, febră, diaree, lăcrimare sau
rinoree.
Această substanţă consumată în perioada de sarcină creşte riscul de avort şi naştere
de copii morţi. Copilul aflat în uter poate ajunge la naştere în sevraj şi există posibilitatea
să manifeste diferite probleme de dezvoltare.
Căile de administrare a heroinei sunt diverse. De obicei consumatorii „recurg direct
la injectarea heroinei intravenos în braţe, gambe, glezne, sub limbă, dar pot injecta şi
subcutanat, intramuscular, pot fuma sau inhala (priza).”13 Fiecare mod de administrare
aduce cu sine posibilitatea instalării bolilor prin contaminare, SIDA, hepatită, pneumonie şi
11
B. Ioan, Op.cit.,p.13;
12
v. D. Baconi,Toxicomanii(note de curs)Bucureşti, Ed. Tehnoplast Company, 2005,p.89; P.Abraham, Fuică, L., Nicolăescu,
V., Prevenirea consumului de droguri; Ghid pentru profesori,Bucureşti, Ed. Detectiv, 2005, p.14; Richard, Denis, Senon,
Jean-Louis, Op.ci.,562; C. Măruţoiu, A. Pop, Op.cit.,p.22; B. Ioan, Op.cit.,p.97; I.Dunăreanu, Op.cit.,pp.43-44.
13
P. Abraham, Capcana drogurilor, Bucureşti, Ed. Detectiv, 2005,p.39.
pericolul supradozei, deoarece concentraţia şi tăria drogului sunt variabile ce nu pot fi
monitorizate.
Consumul de heroină are consecinţe grave şi asupra comportamentului.
Dependentul decade într-un ritm de viaţă dezordonat de căutare de bani, achiziţionare a
drogului şi consum care se datorează sevrajului violent. Dezvoltarea comportamentului
este încetinită, toxicomanul plafonându-se din punct de vedere emoţional, fiind dependent
de drog nu numai fizic, ci şi psihic.
Dar consumul de heroină generează şi probleme sociale. Unii dependenţi fură,
jefuiesc, comit spargeri sau se prostituiază pentru a-şi cumpăra doza zilnica de drog, căci
toţi banii sunt cheltuiţi numai pe droguri sau se economisesc bani de la mâncare,
îmbrăcăminte ori chirie. Contactele sociale se limitează până la faza în care le eşti prieten
numai dacă le oferi bani sau droguri. Rezultatul este neglijenţa emoţională şi fizică,
precum şi marginalizarea persoanei dependente. Pentru a supravieţui, dependentul trebuie
să mintă, să înşele şi să ameninţe. El nu se mai gândeşte decât la un singur lucru: doza
zilnică.
Marijuana14 este un amestec verde - cenuşiu preparat din frunzele, tulpina şi
seminţele uscate şi mărunţite ale plantei numite Cannabis sativa (cânepă). Haşişul este
obţinut din aceeaşi plantă şi există sub formă de răşină (care variază la culoare de la galben
la maro-închis şi negru) sau de ulei vâscos.
Cel mai adesea marijuana este fumată din ţigări răsucite manual. Poate fi însă fumată
şi din pipe obişnuite sau pipe speciale numite pipe-cu-apă (water pipes). Unii utilizatori o
fumează din ţigări obişnuite, înlocuind tutunul din ele cu marijuana şi amestecând-o şi cu
alte substanţe stupefiante (ex.:crack). Marijuana poate fi consumată şi sub formă de infuzie
(ceai) sau amestecată în mâncăruri sau prăjituri. În unele ţări este permisă utilizarea

marijuanei în scopuri medicale, mai ales în tratamentul cancerului, al bolii SIDA şi al

glaucomului. Este cunoscut faptul că multe dintre persoanele bolnave de SIDA îşi pierd
pofta de mâncare, ori este foarte important pentru ele să îşi păstreze o greutate corporală

14
v. I.Dunăreanu,Op.cit,p.31; G.Trifan, Op.cit., p.24; Richard, Denis, Senon, Jean-Louis, Op.cit.,p.608.
adecvată. În aceste condiţii, consumul de marijuana poate fi benefic, întrucât îi ajută să îşi
păstreze sau să îşi crească apetitul. Pe bolnavii de cancer, marijuana îi ajută să scape de
stările puternice de greaţă provocate adesea de chimioterapie.
Efectele imediate ale produselor pe bază de cannabis nu sunt atât de puternice, însă
ele pot fi influenţate de mulţi factori: cantitatea utilizată, vârsta utilizatorului, modul de
administrare, starea psihologică a utilizatorului, scopul utilizării, locul (ambientul) în care
sunt utilizate etc.15
Efectele pe termen scurt - pentru care mulţi utilizatori consideră consumul de
marijuana ca fiind o experienţă plăcută - sunt: relaxarea, reducerea stresului, intensificarea
senzaţiilor de gust, miros, văz şi auz, creşterea creativităţii, diminuarea durerilor (ex.:
migrene, crampe); reducerea senzaţiei de greaţă, creşterea poftei de mâncare, euforie, lipsă
de inhibiţii şi locvacitate, senzaţia că timpul s-a „dilatat.”
Dintre efectele considerate neplăcute, cele mai frecvente sunt: greaţa (mai ales dacă
marijuana este luată în combinaţie cu alcool sau alte droguri cu efect stimulant), gură
uscată, iritarea ochilor (roşeaţă), migrenă, lipsă de coordonare în mişcări şi lipsa
echilibrului, tuse slabă şi frecventă.
Efecte pe termen lung: consumul îndelungat de marijuana are adesea efecte
psihologice şi fiziologice adverse, uneori extrem de neplăcute.
Dintre efectele fiziologice cel mai des întâlnite trebuie menţionate: salivaţie
abundentă, insomnie, conjunctivită, nas înfundat, bronşită, imunitate scăzută a
organismului în faţa infecţiilor.
Cele mai des întâlnite efecte psihologice pe termen lung sunt: modificări frecvente
de dispoziţie, lipsă de motivaţie şi de interes pentru orice fel de activitate, toleranţă redusă
la insuccese, performanţe reduse la şcoală sau la locul de muncă, mişcări lente, reducerea
capacităţii de memorare şi de concentrare a atenţiei. În cazul intoxicaţiei cu cannabis,
utilizatorii pot suferi de: mania persecuţiei şi paranoia, incoerenţă în vorbire, confuzie,
anxietate, depresie, reacţii de panică, halucinaţii vizuale, delir,etc.

15
C.Pletea, V.Bercheşan,Op.cit.,p.116.
 Consumul îndelungat de cannabis influenţează negativ personalitatea
consumatorului. Schimbarea personalităţii putând fi uneori chiar dramatică. Unii tineri se
transformă în persoane mofturoase şi ostile care sub influenţa drogului neagă cu toată tăria
că ar avea vreo problemă. Alţii se retrag în lumea lor, devenind depresivi, apatici şi greu de
abordat. Este dificil de stabilit în ce măsura consumul de cannabis este cauza acestor
simptome, dar un lucru este sigur şi anume că, împreună cu alţi factori, are o contribuţie
importantă la acest comportament.
Haşişul (engl. "pot", "shit") este răşina secretată de glandele situate la nivelul
frunzelor de cânepă (Cannabis) şi se comercializează în "bulgări" solizi sau plăci presate
în nuanţe de culoare roşie, maron, verde sau negru.16 Efectele sale sunt la fel de nocive ca
şi ale marijuanei.
Amfetaminele şi alte stimulente17 (efedrină, crack, ice, rocks, ecstasy) produc stări de
euforie, lipsa oboselii, pot realiza performanţe în cadrul unor acţiuni simple, măresc nivelul
de activitate, produc anorexie, duc la creşterea nivelului de violenţă. Amfetaminele creează
dependenţă, pot fi administrate oral, injectate sau inhalate (prizate) pe cale nazală sau
fumate. Consumul de amfetamine conduce la modificări psihologice sau comportamentale
dezadaptative, semnificative clinic, cum ar fi euforia sau aplatizarea afectivă, modificarea
de sociabilitate, hipervigilitatea, sensibilitatea interpersonală, tensiunea sau mânia.
Cocaina18este o substanţă stupefiantă care creează o dependenţă puternică, acţionând
direct asupra creierului. Cocaina pură a fost extrasă din frunzele plantei coca la mijlocul
secolului XIX; la începutul secolului XX era deja folosită ca ingredient în majoritatea
produselor farmaceutice destinate tratării diverselor boli. În prezent, deţinerea, utilizarea
sau comercializarea cocainei sunt ilegale, cu o singură excepţie: medicii o pot folosi ca
anestezic în timpul unor intervenţii chirurgicale la ochi sau la gât.
Efecte imediate - cocaina este un anestezic local. Luată în doze mici, cocaina
provoacă o stare de euforie, stimulează senzaţiile de percepţie (mai ales auz şi simţ tactil),
dă sentimente de putere fizică şi de îmbunătăţire a abilităţilor mentale, înlătură senzaţiile
16
www.ana.gov.ro/rom/dicţionardroguri.htm
17
v. Richard, Denis, Senon, Jean-Louis, Op.cit.,p.389; B. Ioan, Op.cit.,p.124; G.St. Gorun, Op.cit.,p.161.
18
v. Richard, Denis, Senon, Jean-Louis, Op.cit.,p.444-449; S.L.Mihai,Op.cit.,p.59; B. Ioan, Op.cit.,p.118.
de somn şi foame. În acelaşi timp însă, ea provoacă tahicardie, creşterea temperaturii
corpului şi a presiunii arteriale, vasoconstricţie. Efectele psihologice sunt şi ele foarte
variate, depinzând de starea de spirit a utilizatorului şi de aşteptările sale legate de
consumul de cocaină. O persoană poate simţi doar o simplă stare de agitaţie, în timp ce alta
poate dobândi un sentiment de putere absolută.
Efecte pe termen lung - cu fiecare nouă doză consumatorul caută, dar nu reuşeşte, să
retrăiască senzaţiile pe care i le-a oferit doza anterioară. Astfel, consumul pe termen lung
naşte dependenţă şi provoacă iritabilitate şi schimbări bruşte de dispoziţie, paranoia sau
halucinaţii auditive. Consumul în doze din ce în ce mai mari creşte toleranţa
consumatorului faţă de starea de euforie, dar creşte şi sensibilitatea lui faţă de efectul
anestezic al cocainei. În astfel de momente, pot surveni decese accidentale, funcţia
anestezică a cocainei putând provoca consumatorului un stop respirator şi de aici un stop
cardiac.
Una din problemele dureroase generată de consumul de droguri este şi cea a
părinţilor dependenţi. Datorită înaintării în vârstă apare şi la ei dorinţa de a avea copii,
motivaţi şi de gândul că aceştia îi vor determina să se lase de droguri şi să rămână curaţi.
Copiii care se nasc sunt adesea dependenţi de drogul folosit de mamă fie că au consumat
heroină, metadonă sau „ baza’’ de cocaină. La scurt timp după naştere, copilul manifestă
simptome de dezintoxicare: stare de nervozitate, irascibilitate crescută, nevoie marită de
supt. Copilul nu doarme bine, nu se hrăneşte bine, plânge mult şi cu vocea ridicată, are
convulsii şi temperatura ridicată. Pentru a preveni simptomele de dezintoxicare grave,
copiii sunt trataţi cu fenobarbital a cărui doză se reduce treptat. Copiii necesită multă
mângâiere şi atenţie, dar se lasă greu mângâiaţi şi luaţi în braţe, reacţionând violent la
atingeri, respingând prin toate gesturile dragostea şi atenţia celor din jur. Această stare
întăreşte şi mai mult sentimentul de culpabilitate al mamei şi îngreuiază foarte mult primul
contact mamă-copil. Prin alăptare copilul primeşte şi el droguri, în cazul în care mama
încă le mai foloseşte. În aceste cazuri asistenţa profesională rămâne necesară şi după
terminarea perioadei de alăptare.
 Prevenirea consumului de droguri
Prevenirea este privită ca „ un proces continuu de promovare a creşterii şi a
potenţialului individului, al familiei şi al comunităţii în scopul diminuării probabilităţii de
apariţie a problemelor legate de abuzul în consumul de alcool şi/sau drogui”19
Pentru eradicarea flagelului toxicomaniei este necesar să fie luate măsuri efeciente
de prevenire, care trebuie să implice toate aspectele spectrului emoţional, interpersonal şi
social acolo unde apare abuzul în consumul alcool sau droguri.
În ultimul timp au fost elaborate mai multe strategii de prevenire din care amintesc
pe cele orientate pe educaţie şi cele orientate spre politica socială.
Prevenirea orientată spre educaţie se referă la unele activităţi cum ar fi planul de
învăţământ destinat educării elevilor şi studenţilor în legătură cu efectele alcoolului şi ale
altor droguri şi campanile de publicitare menite să avertizeze publicul din timp în legătură
cu semnele dependenţei de droguri.
Prevenirea orientată spre politica socială include pachete de legi care împiedică
vânzarea de alcool minorilor, consumul de alcool pe şantierele de construcţii cu scopul
reducerii accidentelor şi a creşterii productivităţii muncii.
Totuşi, s-a constat că cele mai eficiente strategii şi metode sunt cele combinate
“neexistând o abordare singulară care să fie potrivită pentru un anumit grup.”20
Cele mai cunoscute clasificări ale strategiilor de prevenire sunt cele realizate de
O.S.A.P.21(Office for Substance Abuse Prevention-U.S.A.), Kumfer22, Gerstein&Green.23
În România activităţile de prevenire a consumului illicit de droguri sunt solid
ancorate în principii24 elaborate în urma expierenţei acumulate în acest domeniu şi constau
în :

19
G. Trifan,Op.cit.,p.119
20
P. Abraham (coord.), Drogurile-aspecte juridice şi psihsociale,Timişoara, Ed.Mirton,p.42.
21
Ibidem.
22
Ibidem
23
Ibidem.
24
Elisabeth B. Robertson, Susan L. David,, Suman A. Rao, Preventing Drug Use among Children and Adolescents, National Institute on
Drugs Abuse, U. S. Departement of Health and Human Services, National Institues of Healt,second edition, October 2003, apud Sorin M.
Rădulescu, Op.cit. p.280;v. P. Abraham –Capcana drogurilor , Bucureşti, Ed. Detectiv ,2005, p.85.
 - organizarea de programe educative adresate preşcolarilor, ce presupun promovarea
unui stil de viaţă sănătos în familie şi/su în comunitate, vizând sănătatea publică;
- organizarea de programe educative adresate elevilor, ce presupin activităţi de
instruire, informare, incluse în programa şcolară;
- Organizarea de programe educative pentru adolescenţi, în afara şcolii, ce presupun
organizarea de către instituţiile de învăţământ de activităţi alternative pentru
petrecerea timpului liber;
- realizarea de campanii mass-media ce presupun activităţi de informare a populaţiei,
prin mijloace precum: articole în presa scrisă, anunţuri publice, emisiuni, reportaje,
concursuri video şi audioclipuri tematice;
- furnizarea de informaţii şi sfaturi privind efectele negative ale drogurilor,
consecinţele deţinerii şi traficului illicit de droguri, precum şi posibilităţile de
prevenţie şi tratament, care pot fi aduse la cunoştinţa părinţilor, profesorilor, tinerilor
şi consumatorilor de droguri prin linii telefonice de informare şi ajutorare;
- organizarea de programe comunitare ce presupun activităţi care implică o largă
participare a membrilor unei comunităţi;
- organizarea de programe de consiliere psihologică şi psihoterapeutică ce presupun
activităţi specializate.

Măsurile de prevenire sunt deosebit de importante şi includ următoarele niveluri25:

- prevenţia primară, bazată pe precontemplare (strategii de schimbare) şi
contemplare, având drept scop - neutilizarea drogurilor;
- prevenţia secundară, bazată pe preconteplare, contemplare şi pregătire, scopul fiind
stoparea consumului;
- prevenţia terţială bazată pe pregătire, acţiune, menţinere, scopul fiind tratamentul.
Prevenirea primară are drept scop evitarea consumului de droguri de către
persoanele care nu au utilizat droguri până acum, încercându-se protejarea acestora prin

25
v. C. Măruţoiu, Op. cit.,p.75-76.
inducerea în setul lor de abilităţi a altora noi, necesare pentru a face faţă acestei probleme
atât de acută astăzi.
Avantajul acestei măsuri este că se derulează în şcoli şi oferă accesul la un număr
mare de elevi. Ea ar trebui începută încă din grădiniţă şi continuată pe toată perioada
şcolară pentru a putea clădi o atitudine şi o convingere fermă despre consecinţele nefaste
ale drogurilor.
Prevenţia secundară include activităţi de minimalizare a pagubelor pe care le
provoacă drogurile şi de identificare a persoanelor care prezintă un risc addictiv. De cele
mai multe ori prevenţia secundară este cunoscută şi ca o primă formă de intervenţie, care
constă în identificarea precoce a tinerilor care consumă alcool şi care prezintă un risc
crescut de a deveni dependenţi de drog. Aceste acţiuni urmăresc reducerea consumului de
alcool şi se realizează prin consilierea motivaţională sau consilierea de grup.
Prevenţia terţială este focalizată pe persoanele care deja au devenit dependente.
Acest tip de intervenţie implică tratament medical, facilitate de reintegrare şi reabilitare a
persoanelor dependente de drog. Scopul principal este obţinerea abstinenţei din partea celui
dependent.26

Instituţii specializate în combaterea traficului ilicit şi prevenirea consumului

de droguri.
a) Vama
În cadrul Direcţiei Generale a Vămilor-Direcţia de Supraveghere şi Control Vamal
există un serviciu special cu atribuţii în domeniul drogurilor, armelor, materialelor
explozive şi radioactive, substanţelor toxice şi al bunurilor din patrimoniul naţional.
În cazul descoperirii unor substanţe suspecte, cum ar fi drogurile, organele vamale
actul de constatare şi împreună cu organele Poliţiei de Frontieră nu permit persoanelor

26
P.Abraham, Fuică, L., Nicolăescu, V., Prevenirea consumului de droguri; Ghid pentru profesori,Bucureşti, Ed. Detectiv,
2005,p.21-23.
implicate să părăsească punctul de trecere a frontierei şi asigură securitatea, predând spre
cercetare poliţiei cazul respectiv.27

b) Poliţia
Poliţia joacă un rol important nu numai pe planul detectării şi combaterii, dar şi al
prevenirii, luând parte activă la toate etapele acţiunii preventive.28
Prin expierenţa şi raporturile pe care le întreţine cu toate categoriile sociale, poliţia
deţine o poziţie de frunte, având posibilitatea de a da exemplu şi a promova respectul şi
înţelegerea legii, de a trezi conştiinţa oamenilor, de a contribui la educarea acestora, de a
acorda asistenţă de specialitate unei colectivităţi, şi chiar din interiorul acesteia pentru a
preveni, combate şi reduce criminalitatea şi delincvenţa legată de droguri, în special la
tineri.
De asemenea, poliţia este un factor de educaţie la nivel social în sensibilizarea
opiniei publice cu privire la pericolul reprezentat de drog în rândul tinerilor vulnerabili,
ajutându-i să cunoască tipurile de droguri şi efectele lor nefaste.
Înţelegandu-şi rolul, Poliţia Româna a analizat permanent, calitativ, extinderea
fenomenului drogurilor încercând să estimeze amploarea problematicii sociale, precum şi
situaţiile de risc pentru populaţie ce au la origine consumul de droguri.
Din aceste analize a rezultat cu certitudine faptul că la originea extinderii
fenomenului drogurilor în România în perioada de tranziţie se află: şomajul, inflaţia, stress-
ul, concurenţa neloială, inadaptabilitatea, săracia, prăbuşirea sistemelor de protecţie
socială,etc.
De asemenea, abuzul şi traficul illicit de droguri crează probleme foarte mari
serviciilor de combatere a acestor fapte. Pe de o parte, poliţiştii, prin natura activităţilor
specifice, se află deseori în contact cu indivizi aflaţi sub influenţa drogurilor, al căror
comportament este imprevizibil şi riscă să fie agresaţi. Pe de altă parte, fondurile
financiare enorme puse în joc de comerţul illicit de droguri pot fi un factor de corupere.

27
v. G.Tifan, op.cit.,p56;G.M., Ţical,Op.cit.,p.7.
28
v.P. Abraham,Drogurile aspecte şi psihosociale, Timişora, Ed. Mirton, 2004,p.60.
 Poliţia, prin cadrele cu atribuţii comunitare şi Serviciul de Prevenire din cadrul
Agenţiei Naţionale Antidrog ,se implică din ce in ce mai mult în activităţile specifice de
reducere a cererii luând parte activă la acţiuni de prevenire.

c) Instanţele de judecată
Atribuţii generale în sensul combaterii traficului illicit îl au Parchetul şi Instanţele de
Judecată cu rol deosebit în sancţionarea şi descurajarea săvârşirii infracţiunilor legate de
droguri.29
d) Ministerul Sănătăţii
Este principala instituţie implicată în acest domeniu. În cadrul acestui Minister există
mai multe direcţii care concură la prevenirea consumului ilicit de substanţe stupefiante şi la
tratarea toxicomanilor.
În acest sens, Direcţia Farmaceutică are sarcina asigurării respectării circuitului legal
al medicamentelor cu conţinut stupefiant sau psihotrop, al producerii, depozitării şi
utilizării substanţelor respective.
Direcţia medicinii preventive are drept scop coordonarea şi punerea în aplicare a
măsurilor cu caracter preventiv, iar Direcţia Medicală asigurarea tratării toxicomanilor. Tot
la acest minister se centralizează date epidimiologice legate de droguri şi prin unităţile sale
teritoriale se efectuează tratamentul toxicodependenţilor.
Atribuţiile specifice Ministerului Sănătăţii se se materilizează în următoarele
programe derulate la nivel naţional: „Terapia dependenţei de droguri” şi „Promovarea
sănătăţii şi educaţia pentru sănătate.”
e) Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Acest Minister, a implementat la nivel naţional programul „Educaţie pentru sănătate

în şcoala românească” precum şi programul „Educaţie pentru cetăţenie democratică”. Cele
două programe, iniţiate în 2004, produc „efecte benefice la nivel preuniversitar”30
furnizând cunoştinţe în rândul elevilor şi studenţilor cu privire la pericolul pe care îl

29
Ibidem,p.61.
30
P.Abraham,Justiţia terapeutică,Ed.Concordia,Arad,2006,p.55.
reprezintă drogul pentru individ şi societate, precum şi la consecinţele ce derivă din
consumul drogurilor cum ar fi absenteismul şi abandonul şcolar, delincvenţa juvenilă etc.
f) Agenţia Naţională Antidrog
Înfiinţată în anul 2003, Agenţia Naţională Antidrog (ANA) are ca scop principal
stabilirea concepţiei de ansamblu şi coordonarea unitară, pe baza unei startegii naţionale, a
luptei împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri, desfăşurată de către autorităţile
competente, de alte instituţii ale statului şi de organizaţii neguvernamentale, centralizarea
şi monitorizarea rezultatelor cooperării dintre instituţiile abilitate române şi instituţiile şi
organizaţiile străine cu atribuţii în acest domeniu.31
În structura Agenţiei funcţionează următoarele compartimente:
a) Direcţia de evaluare-coordonare, care centralizează datele cu privire la producţia,
traficul şi consumul illicit de droguri şi spălarea capitalurilor; elaborează studii şi sinteze
privind fenomenul drogurilor; coordonează acţiuni cu grad mare de complexitate ce
necesită implicarea mai multor ministere; monitorizează operaţiunile cu precursori folosiţi
la fabricarea ilicită a drogurilor.
b) Direcţia pentru prevenirea consumului illicit de droguri şi de coordonare a activităţii la
nivel naţional a centrelor de prevenire şi consiliere antidrog;
c) Direcţia de resurse umane şi financiare, care coordonează atribuirea de resurse
financiare Agenţiei; elaborează documentaţia necesară de punere în aplicare a programelor
de finanţare; gestionează aspectele legate de resursele humane, economice şi tehnice ale
Agenţiei.
d) Direcţia de relaţii internaţionale, care coordonează activităţile de cooperare şi
colaborare cu instituţiile similare din străinătate.
e) Observatorul român pe droguri şi toxicomanii, care stabileşte indicatorii şi criteriile de
apreciere a fenomenului drogurilor.
f) Compartimnetul audit.

31
v. H.G. nr.1489/2002 privind înfiinţare agenţiei antidrog,publicată în M.O al României, Partea I, nr.956 din 27 decembrie
2002, modificată prin H.G. nr.182/2003,publicată în M.O. nr.131 din 23 februarie 2003.
 Una din priorităţile Agenţiei Naţionale Antidrog a fost elaborarea şi implementarea
Strategiei Naţionale Antidrog pentru perioada 2005-2012 care să fie în concordanţă cu
prevederile noii stratgii europene în domeniu, având următoarele obiective: a) reducerea
cererii şi a ofertei; b) întărirea cooperării internaţionale; c) dezvoltarea unui sistem global
integrat de informare, evaluare şi coordonare privind fenomenul drogurilor. Aceasta a fost
publicată în M.O. în februarie 2005.32
În Strategia Naţională Antidrog 2005-2012 prevederile referitoare la prevenirea
consumului de droguri sunt structurate pe trei paliere: prevenirea în şcoală, prevenirea în
familie şi prevenirea comunitară.33
a) Prevenirea în şcoală. Şcoala are o funcţie cheie în socializarea individului şi
contribuie în mod special la dezvoltarea socială, emoţională şi cognitivă a acestuia. În
acelaşi timp reprezintă platforma de interacţiune socială în care se pot atenua într-o anume
măsura deficitele care apar în cadrul altor medii sociale. Prin prevenirea în şcoală se
urmăreşte:
- dezvoltarea unor atitudini şi practici la nivelul întregii populaţii aflate într-o formă de
învăţământ, prin intermediul programelor şcolare şi de petrecere a timpului liber, în scopul
adoptării unui stil de viaţă sănătos, fără tutun, alcool şi droguri;
- creşterea influenţei factorilor de protecţie la vârste mici pentru evitarea sau cel puţin
întârzierea debutului consumului de alcool, tutun şi droguri;
- sensibilizarea şi educarea populaţiei şcolare în scopul evitării consumului
experimental/recreaţional de droguri şi trecerii de la acesta la cel regulat;
În acest domeniu ANA a iniţiat şi coordonat mai multe proiecte ca:
- Mesajul meu antidrog-2005;
-Clase fără fumat-2005-2006;
-Vigilent-Independent-Puternic(VIP)fără alcool-2006;
-Tutunul- letal în orice formă sau conţinut-2006.

32
HG nr.73/27 ianuarie2005 privind aprobarea Strategiei Naţionale antidrog în periaoada 2005-2012, publicată în M.O.nr112/3
februarie 2005
33
www.ana.go.ro/rom/strategia 1.htm
 b)Prevenirea în familie. Familia reprezintă cadrul esenţial procesului de socializare
al copilului. În cadrul familiei copilul achiziţionează nu doar limba şi obiceiurile, ci şi
atitudinile, valorile şi normele societăţii în care trăieşte.
Părinţii sunt factorul determinant în procesul de socializare întrucât oferă dragoste şi
protecţie, dar şi modele cu care copilul se identifică. De asemenea, părinţii sunt cei care
formează şi corectează comportamentul copiilor, controlează lumea lor stabilind tipul de
experienţe pe care le vor avea aceştia.
Prevenirea în familie urmăreşte:
- sensibilizarea, conştientizarea şi motivarea părinţilor în vederea implicării active,
obiective şi corelarea acestora cu celelalte arii de intervenţie preventivă;
- oferirea de programe de prevenire care să permită părinţilor să devină activi în prevenirea
consumului de droguri în cadrul familiei;
- dezvoltarea unor programe de formare a părinţilor în vederea creşterii influenţei factorilor
de protecţie şi scăderii celor de risc în consumul de droguri.
Prevenirea în familie se desfăşoară, începând cu anul 2006, printr-o serie de proiecte
în domeniu, implementate de centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog
judeţene, şi anume:34
- Şcoala părinţilor- Cluj;
- Parteneri antidrog- Constanţa;
- Maternitatea fără riscuri- Teleorman;
- Pregătirea antidrog a părinţilor-Timiş;
c)Prevenirea comunitară.
Prevenirea consumului de droguri în comunitate are ca scop reducerea numărului de
persoane care încep să consume droguri şi întârzâierea vârstei de debut în consumul de
droguri.
Prevenirea consumului de droguri în comunitate se realizează prin participarea
actorilor sociali de referinţă care formează comunitatea respectivă cum ar fi asociaţiile
profesionale, religioase, organizaţiile neguvernamentale etc.
34
P.Abraham,Op.cit.,p.247.
 Prevenirea comunitară urmăreşte:
- iniţierea şi derularea de către autorităţile administraţiei publice locale a unor proiecte în
parteneriat public-privat, de interes local, pentru protecţia antidrog a comunităţilor proprii,
cu sprijinul centrelor judeţene de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog:
- stimularea şi sprijinirea de către autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv
financiar, a iniţiativelor organizaţiilor neguvernamentale ce desfăşoară activităţi de
prevenirea consumului de droguri în comunităţile locale;
- elaborarea şi derularea programelor finanţate de la bugetul de stat pentru prevenirea
consumului de droguri în arii regionale de interes, diferenţiate în raport de numărul
consumatorilor, preferinţele de consum, statutul ocupaţional, caracteristicile grupurilor de
risc, particularităţi ale dezvoltării economice, turistice, de infrastructură, mediu etc.
-iniţierea şi dezvoltarea unor proiecte şi programe adecvate în folosul comunităţilor locale,
pentru consolidarea educaţiei civice, culturale şi spirituale, ce se constituie în alternativa de
viaţă sănătoasă, cultivarea abstinenţei la consumul de droguri, inclusiv alcool şi tutun,
încurajarea formării unui climat social care să împiedice stigmatizarea şi marginalizarea
persoanelor afectate de consumul de droguri;
- creearea oportunităţilor şi stimularea participării mass-media la susţinerea, prin mijloace
specifice, programelor, proiectelor şi campaniilor antidrog;
- dezvoltarea de programe de informare şi conştientizare a întregii populaţii pentru
dobândirea unei atitudini de toleranţă în scopul diminuării marginalizării şi stigmatizării
consumatorilor de droguri, precum şi a unei atitudini de responsabilitate în prevenirea
consumului;
-dezvoltarea unui sistem de evaluare şi monitorizare, integrat şi individualizat, al copiilor şi
tinerilor aflaţi în situaţii de risc, care să favorizeze procesul de maturizare, integrare
socială, educaţie şi formare profesională;
- sensibilizarea, informarea şi responsabilizarea tuturor mediilor de comunicare în masă, în
vederea transmiterii unor mesaje cu caracter preventiv bazate pe evidenţe ştiinţifice;
- dezvoltarea unor programe de informare şi educare antidrog adresate tuturor persoanelor
aflate în serviciul militar, precum şi altor categorii profesionale ce implică responsabilitate
şi risc public;
- extinderea programelor de educaţie pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos şi pentru
prevenirea consumului de droguri în rândul tuturor persoanelor aflate în penitenciare
- îmbunătăţirea prevederilor legislative pentru implementarea măsurilor de protecţie
antidrog şi antidoping a sportivilor;
- crearea şi dezvoltarea unui sistem naţional integrat de servicii specializate de prevenirea
consumului de droguri, precum şi a unui sistem naţional de formare profesională în
domeniu, inclusiv elaborarea şi validarea standardelor minime de calitate a serviciilor de
prevenire.
Dintre activităţile derulate în anul 2006 de centrele de prevenire, evaluare şi
consiliere antidrog judeţene, ce au avut ca scop prevenirea consumului de droguri în
comunitate se pot evidenţia următoarele:35
- Să spunem Nu drogurilor-Sibiu;
- Alexandria fără droguri-Teleorman;
- Fii informat-fii câştigat! şi Împreună pentru viitor-Iaşi;
- Drogurile pe loc repaus-Timiş;
- Frontiere fără droguri- Timiş;
- Spune Nu drogurilor-Galaţi;
- Prevenirea fenomenului”copiii străzii”-sector 3 Bucureşti.
Astfel, prevenirea reprezintă un ansamblu de măsuri care se întreprinde în domeniul
educaţiei, condiţiilor de locuit şi de muncă, de consumare a timpului liber, de facilitare a
comunicării, de modelare a comportamentului, de ameliorare a conditiilor de mediu, în
scopul diminuării (înlăturării) factorilor de risc şi de întărire a factorilor de protecţie în
familie, şcoală şi comunitate.

35
Ibidem