Sunteți pe pagina 1din 72

TOXICOMANIILE

Curs
Istoria drogurilor
 Opiul-valenţe euforizante şi sedative-cel mai vechi
drog.
 Iemeniţii mestecau frunzele tufei quat. Indienii din
epoca prehispanică mestecau nuci de betel. Polinezienii
preparau o fiertură din rădăcini de cava.
 Paracelsus recomanda “cura de opiu” în revigorarea
persoanelor cu depresie.
 În spaţiul asiatic, era şi este mai răspândit haşişul
(cânepa indiană), în timp ce în spaţiul sudamerican mai
cunoscute sunt: koka, mescalina, psilocibina.
 La finele secolului al XVIII-lea, comercianţii englezi
interzic traficul de opiu în China, cu declanşarea celor
două războaie ale opiului.
khat
Betel
Istoria drogurilor
 Farmacistul Seetürmer izolează principiul hipnotic din
mac numit “morphium”
 Sigmund Freud concepe, sub influenţa cocainei,
“Interpretarea viselor” şi descoperă inconştientul.
Avangarda artistica a anilor’20
În anii ’20, consumul ocazional de cocaină, morfină,
opiu în cercuri literare avangardiste(Gautier,
Baudelaire, Poe, Modigliani fumau haşiş; Cocteau,
Novalis erau opiomani).
Max Ernst –Castor &Polux
Istoria drogurilor
 Anii ’60, generaţia hippie-“Flower power” deschide, în
mod programatic, drumul cu haşiş, ca apoi, lucrurile să
degenereze cu substanţe psihedelice – LSD, până la
morţile unor figuri de cult (Chet Baker, Janis Joplin,
Jimmy Hendrix) în urma supradozelor de heroină.
 campanii hotărâte antidrog în anii ’70
 Anii ’85 lansează moda drogurilor de sinteză – extazy
(designer-drugs), care surclasează drogurile injectabile.
Manifestul anilor’60 Sex, drugs
and rock’and roll
Politoxicomanii
Clasificări
 toxicomanii
minore:  Disponibilitatea şi
– cafeinismul, legalitatea
– nicotinismul, substanţelor:
– teismul  licite – alcool,
 toxicomanii unele
majore: medicamente şi
– alcoolismul,  ilicite – droguri.
– dependenţa la
Trusa de preparare opiu_China
Geneza toxicomaniilor
Personalitate
(predispoziţie,
dezvoltare)
Uz

Abuz
Dependenţă

Drog Complicaţii Mediu


(disponibilitate, (anturaj,
consecinţe) societate)
Factori psihologici
 Toleranţă scăzută la frustrare,
 căutarea unor senzaţii inedite,
 labilitate dispoziţională. Copilăria este marcată de
conflictualităţi parentale, abuzuri, separaţii, neglijenţă.
 Trăsături senzitive, nesigure determină ingestia
toxicului pentru escamotarea timidităţii.
 Personalitatea antisocială şi diversele adicţii se
completează prin nevoia de senzaţii tari şi camuflarea
frustrărilor.
 Unele persoane depresive, anxioase încearcă să-şi
depăşească stările recurgând la toxic.
Factori psihologici
 Motivaţii gen “plictiseală”, “curiozitate”,
solitudine, spirit imitativ stau la baza
experimentării
 Presiunea grupului, disponibilitatea
drogului, imitaţie, “seducţia” unor
“prieteni”, dealeri, tentaţia riscului şi
interzisului. Ulterior, sunt “rezolvate”
conflicte, este surmontată labilitatea
emoţională, crizele identitare.
Alţi factori
 Factori psihodinamici
– detensionări obţinute faţă de un supraeu autopunitiv
– anumiţi indivizi rămân cantonaţi sau regresează în faza orală
de dezvoltare psihosexuală, alcoolul oferind o satisfacţie la
acest nivel.
 Teoria învăţării
Persoana constată că prin ingestia toxicului obţine
relaxare, dezinhibiţie, euforie, determinând-o la
repetiţia comportamentului.
 Factori socioculturali
– Disponibilitatea alcoolului şi a altor toxice,
– atitudinea tolerantă faţă de cei care le consumă Cutumele
populare stipulează asocierea între bărbăţie şi băutul excesiv.
– “spiritul vremii”; LSD-ul făcea deliciul concertelor rock fiind,
mai târziu, dezavuat de noile droguri de sinteză.
Stadiile adictiilor
Dependenţa la
medicamente şi droguri
Caracteristici comune
 Întregul comportament este orientat spre
procurarea, consumul, revenirea după drog.
 Consumul se face predilect în locuri propice,
aşa-numita “scena drogurilor” sau în
solitudine.
 Accesul la scena drogului este permis doar
pentru “iniţiaţi”; este propriu un jargon.
 Cu timpul, personalitatea se deteriorează
(îngustare, nivelare, dezinteres, neglijenţă).
 Costurile relativ ridicate ale drogurilor îi
împing pe consumatori spre infracţionalitate
(dealeri, prostituţie).
 Consumul unui toxic poate deschide calea unui
alt toxic, mai nociv.
Posibile mecanisme
De ce se consuma
Costurile drogurilor
Dependenţa la opiacee

 alcaloizi de extracţie naturală-opiumul, extras din


Papaver somniferum şi
 alcaloizi semisintetici (Heroina, Morfina,
Hidromorfina, Metadona).
 Opiaceele sunt drogurile cu potenţialul cel mai ridicat
de dependenţă. Sunt administrate prin: fumat, prizare,
injectare intravenoasă.
 Heroina, preparatul preferat astăzi, dezvoltă rapid
toleranţă.
Consecinţe ale opiului
 Intoxicaţia acută
– euforie,
– detaşare, asociate cu
– semne vegetative: mioză, constipaţie, tulburări de micţiune.
 Intoxicaţia supraacută. Persoanele adictive îşi injectează
rapid intravenos “flush” pentru a obţine o senzaţie de căldură,
fericire, somnolenţă.
 De cele mai multe ori supradoza (overdose) poate antrena
depleţie respiratorie, hipotensiune, colaps, aritmii, aspiraţie de
secreţii sau morţi subite.
Consecinţe ale opiului
 Dependenţa se recunoaşte după pielea teroasă,
inapetenţă, pierdere ponderală, greţuri, vărsături,
constipaţie, tremor, tulburări micţionale.
 Un dependent se recunoaşte şi după multiplele
locuri de injectare, abcese. Riscul infectării cu
HIV, hepatită C este mare prin folosirea în comun
a seringilor.
 Sevrajul se instalează după 6-12 ore, atingând
apogeul la 24-48 de ore şi remisiune în 10 zile.
Dependentul devine neliniştit, cu o nevoie
imperioasă de drog (craving), cu rinoree, midriază,
crampe musculare, insomnii, febră, ascensiuni
tensionale
Terapie
 Intoxicaţia acută-antidoturi: Naloxonă, Naltrexonă.
 Tratamentul dependenţei -substituţia cu Metadonă (10
mg cu posibilitatea de augmentare cu încă 5-10 mg)
prezintă avantajul administrării orale şi a unei
euforizări modeste.
 Cu timpul se poate instala dependenţă şi la Metadonă.
Sunt descrise şi tentative de cupare a sevrajului cu
Clonidină.
 Psihoterapia este un demers, care poate fi aplicat în
comunităţile terapeutice după risipirea simptomelor de
sevraj. Cheia succesului terapeutic rezidă din selecţia
persoanelor realmente motivate cu un suport social
consistent. Şi membrii familiei participă la grupuri.
Cele mai eficiente sunt programele de prevenţie a
experimentării şi consumului de droguri în şcoli, medii
periclitate.
Uzul cannabinoidelor
(marijuana)

 Cannabis sativa (cânepa indiană)-drog de chef


 oarecare obişnuinţă psihologică, dar nu dezvoltă
dependenţă, toleranţă, sevraj. Nocivitatea sa constă în
faptul că deschide calea consumului unor droguri “hard”.
 Tratamentul-suport psihoterapeutic cu screening periodic
urinar al drogurilor.
Consumul de cannabis
• senzaţiile durează maxim trei ore: euforie,
lipsa grijilor, depersonalizare, alterarea
timpului trăit, exacerbarea unor senzaţii
(hiperacuzie), pseudohalucinaţii acustice,
optice.
• Unii experimentatori descriu de la început o
anxietate marcată, stări schizofreniforme
(horror trip) impunând renunţarea la alte
experienţe. Alţii trăiesc luni de zile
reverberaţii psihotice (flashback) şi în lipsa
drogului.
• sindrom de demotivare (dezinteres, izolare,
apatie),efectele de durată: depresie
imunitară, efecte teratogene şi de
Dependenţa la medicamente

 tranchilizante (Meprobamat, Diazepam),


 sedative, hipnotice (barbiturice – Ciclobarbital,
Fenobarbital şi nebarbiturice – Glutetimid),
 analgetice (Fortral),
 antiparkinsoniene (Romparkin) şi, mai rar, laxative.
 Dependenţa se formează în parte iatrogen prin
prescripţiile mult prea facile a tranchilizantelor şi prin
regimul lax de eliberare al medicamentelor în unele
ţări.
 Intoxicaţia acută -similară beţiei alcoolice. În rare
cazuri se constată un efect paradoxal: nelinişte, agitaţie
motorie, cverulenţă.
 Dependenţa medicamentoasă se instalează în luni, ani,
cu atingerea unor doze zilnice redutabile. Tenul
persoanei este teros, privirea este neclară, vorbirea
dizartrică, mersul este ebrios, tremorul extremităţilor
este fin.
 Sevrajul se instalează la câteva zile de la cuparea
intempestivă a medicaţiei: anxietate marcată, confuzie,
tremor marcat, insomnii, coşmaruri, crize
convulsivante, greţuri, vărsături.
Terapia
 Intoxicaţiile acute, supraacute cu benzodiazepine pot fi
abordate cu
– Flumazenil, un antagonist benzodiazepinic, scăzând considerabil
letalitatea.
 Sevrajul se tratează optim în servicii de terapie intensivă.
 Se administrează din preparatul uzat o doză similară, care
se reduce treptat.
 Preparatul în cauză se înlocuieşte cu un altul cu T½ mai
lung şi cu potenţial adictogen mai redus.
 Carbamazepina preîntâmpină crizele comiţiale, atenuează
simptomele de sevraj şi nu dă dependenţă în timp.
Funcţiile vitale sunt susţinute.
 Cura vitaminică ameliorează simtomele carenţiale.
 Măsurile psihoterapeutice, cu un succes moderat, sunt
similare cu cele pentru alcoolici.
Tulburările date de uzul de
Cocaină
 pudra de Cocaină este prizată.
 “crackul”-combinarea unui compus al cocainei
cu bicarbonat de sodiu este încălzit şi inhalat.
 “freebase”-încălzirea cu eter, amoniac şi, apoi,
fumarea amestecului.
 “speedball”-combinarea Cocainei cu Heroina
produs deosebit de nociv injectat intravenos.
 Potenţialul mare adictogen rezidă în instalarea
rapidă a efectului, repetitivitatea consumului
prin craving şi dezvoltarea precoce a toleranţei.
Consecinţele cocainei
 Intoxicaţia acută- rapid o stimulare (“rush”, “kick”):
euforie, fericire, locvacitate, dinamism, creativitate,
dezinhibiţie erotică şi creşterea libidoului, scăderea
nevoii de somn şi a apetitului.
 La apogeul narcotizării (stare cunoscută cu cuvântul
german Rausch) este posibil să apară halucinaţii tactile
(insectele cocainei).
 Risipirea toxicului este deosebit de neplăcută: disforie,
anxietate, idei de referinţă, midriază, tahicardie, variaţii
tensionale, dureri precordiale, comiţialitate, diskinezii,
tulburări comportamentale. Administrarea repetitivă are
motivaţia înlăturării acestor stări.
 Simptome de abstinenţă acută (“crash”) sunt observabile
după curse de administrări de droguri: fatigabilitate,
insomnii, coşmare, malnutriţie.
 Cocainomanii pot fi recunoscuţi şi după accidente:
perforări de sept nazal, abcese cutanate, tromboze de ac.
Cocaine& Heroine iv
Tratamentul
 Nu se specifică vreun tratament etiologic, care să
amelioreze stările de craving.
– Amantadina (augmentând eliberarea dopaminei),
– Bromocriptina (agonist al receptorilor dopaminergici)
ameliorează simptomele de sevraj.
 Unele persoane nu necesită tratament pentru stările de
sevraj, putând surmonta perioada respectivă.
 Tratamentul simptomatic al anxietăţii, sindroamelor
paranoide, halucinaţiilor, depresiei îşi aduce aportul în
stabilizarea pacientului.
 Demersul de includere în comunităţi terapeutice,
terapii comportamentale sunt benefice.
 Controale inopinate toxicologice urinare verifică
complianţa terapeutică. Extramuros persoanele aderă
la asociaţiile de narcomani anonimi
Modificări psihice şi
comportamentale induse de
stimulante
 Amfetamina–amfetamina,dextroamfetamina,
metamfetamina-speed cu efect stimulant sau
suprimante ale apetitului – metilfenidat
 se administrează oral, fumat – compusul foarte pur
“ice”, inhalat, injectat. Forma naturală se găseşte în
frunzele plantei khat.
 Amfetaminele sunt substanţe simpaticomimetice, cu
activarea sistemelor dopaminergice mezolimbice şi
mezocorticale.
 substanţe similare – amfetamin-like – denumite
“designer-drugs”. 3,4 Methylendioxy-metamfetamina,
cunoscută ca “extazy”.
Amfetaminele
 nu dezvoltă dependenţă fizică sau simptome de sevraj,
nocivitatea lor rămâne redutabilă, chiar şi în regimul
administrărilor ocazionale (speed runs).Preferate de
adolescenţi în discoteci
 Intoxicaţia: euforie, energie, locvacitate, omnipotenţă,
senzitivitate, activităţi stereotipe, prag scăzut pentru
izbucniri coleroase.
 Somatic se constată: tahicardie, midriază, variaţii
tensionale, aritmii, acuze algice, senzaţie de frig, crize
comiţiale, chiar comă. În multe ipostaze, intoxicaţia
amfetaminică se aseamănă cu cea produsă de cocaină.
 Fenomene de abstinenţă se constată după acele excese
“speed runs” – apatoabulie, depresie
 Tratamentul este similar cu dependenţa la cocaină.
Phenciclidina
 ketamina a fost iniţial produs ca anestezic.
 zona ilicită în anii ’60, cu denumiri de jargon: PCP-PeaCe Pill,
angel dust.
 Nu s-au descris fenomene de toleranţă şi abstinenţă cu toate că
“cravingul” este prezent.
 Intoxicaţia acută măreşte impulsivitatea, agresivitatea, nevoia de
beligeranţă. Efectele sunt proporţionale cu cantitatea.
– La doze mici se constată: nistagmus, vertij, ataxie, HTA,
dizartrie.
– La doze intermediare se instalează modificări ale imaginii
corporale, tulburări de percepţie, senzaţii de irealitate.
– Dozele mari induc analgezie, amnezie, comă.
 Paraclinic se constată TGO, CPK elevate.
 Tratamentul vizează izolarea pacientului, calmarea cu Haloperidol
5 mg im, Diazepam 5 mg iv. Comiţialitatea este preîntâmpinată cu
Diazepam.
 Psihoterapie individuală, familială
Tulburări induse de halucinogene
(subst. psihedelice)
 substanţe naturale (din ciuperci se extrage psilocibina; mescalina
se extrage din cactusul peyote) şi sintetice (dietilamida acidului
lisergic – LSD);
 LSD, cel mai utilizat drog din clasa sa, se administrează oral.
Toleranţa la efectele halucinogene se dezvoltă rapid, impunând
administrări repetitive dar nu apar semne de sevraj somatic.
 Inconveniente-revenire-“bad trips” (cu anxietate, depersonalizare)
sau flash-back, posibilele accidente.
 Intoxicaţia cu halucinogene generează: anxietate, euforie, idei de
referinţă, frica de a nu-şi pierde minţile, modificări de percepţie
importante (iluzii, halucinaţii, sinestezii, depersonalizare,
derealizare), alterări ale timpului, spaţiului. Fenomenele
vegetative de acompaniament sunt: midriază, tahicardie,
transpiraţii, vedere neclară, tremor.
 Tratamentul-climat securizant în timpul intoxicaţiilor, tratarea
simptomatică a halucinaţiilor (cu haloperidol) a anxietăţii apoi
program psihoterapeutic de cursă medie.
Drogurile “etnobotanice”

 Amestec de:
– Ierburi (coriandru,Maconha
brava)
– Substante canabinomimetice
• Canabiciclohexan CP 47
• Mefedrona-stimulant
• Foxy-methoxy-halucinogen
• Spice-K2
Drogurile “etnobotanice”

 Particularitati
– Componentele amestecului sunt legale dar
nu neaparat destinate uzului uman intern
(ex saruri de baie)
– Aromatizanti (vanilie,tamie)
– Cantitatea de substanţă care se consumă
la o priză) încă nu este pe deplin
cunoscută, deoarece compuşii chimici sunt
pulverizaţi peste amestecurile de plante
– Producere in laboratoare “artizanale”
Efectele d “etnobotanice”

 Mai nocive ca a THC,


 Efecte scontate:
– euforie,
– lipsa oboselii,
– detasare,
– relaxare
Efectele d. “etnobotanice”

Halucinatii,
idei paranoide,
anxietate,
agresivitate

Somatice:
greturi,
tahihardie,
Tratament HTA,
Simptomatic complex convulsii,
coma, deces
Tulburări datorate inhalantelor
 substanţe volatile (hidrocarburi alifatice, aromatice, halogenate),
aflate în adezivi, diluanţi, sprayuri.
 inhalarea vaporilor din pungi încălzite. Şi inhalarea directă sau
printr-o batistă sunt posibile.
 nu dau dependenţă fizică, dar afectările somatice sunt
considerabile.
 Intoxicaţia acută creează-narcoză de inhalaţie: stare onirică,
euforie, confuzie, ataxie, beligeranţă, sindrom paranoid, diplopie,
nistagmus, iluzii (micropsii, macropsii, alterări în perceperea
timpului) şi convingeri delirante necoordonare. La doze mari se
constată letargie, stupor, comă.
 Afectările somatice: afecţiuni respiratorii, insuficienţa hepato-
renală, polineuropatii, atrofii cerebrale, degenerare cerebrală.
Moartea subită prin depresie respiratorie/cardiovasculară poate
rezulta în urma aritmiilor, a unor diselectrolitemii.
 Tratamentul vizează în special măsuri de “asanare
socială”, cu instituţionalizarea “copiilor străzii”.
Politoxicomanii (dependenţe
polivalente)

 Toxicomanii înveteraţi îşi sporesc


efectele dorite prin combinarea unor
substanţe (ex. Alcool + Diazepam, Alcool
+ Romparkin). Există un balans
permanent între tentativele de sedare şi
cele de autostimulare pentru cuparea
efectelor neplăcute.
Scopurile terapiei
Centre de reabilitare
Campanii de constientizare
Explicatii simple si
exemplificare
Mesaj

S-ar putea să vă placă și