Tulburări de personalitate

Psihopatii

Curs

1
 Definiţii

 Temperamentul surprinde însuşirile înnăscute, un

predeterminat, care asigură promptitudinea şi durata
răspunsurilor în funcţie de calitatea dispoziţiei.
 Caracterul este grefat pe temperament, dar este un
construct sociocultural, dobândit prin educaţie.

2
 Definitii
Personalitatea este rezultanta interacţiunii
unor particularităţi
•ereditare, constituţionale, fiziologice, t
•temperamentale, a
•proceselor formative şi a experienţelor trăite,
achiziţionate.
Personalitatea este o structură dinamică, formată în jurul
vârstei de 18 ani, desăvârşită la 25-30 ani, putând cunoaşte o
involuţie la senectute.
3
 Tulburarile de personalitate
 un sumum de
 experienţe interioare,
 modele de relaţionare, comportamente adânc
înrădăcinate, persistente, care
 sunt cotate de către societatea din care provine
individul ca deviante.

4
 Tulburarile de personalitate

 Reacţiile
 neadecvate,
 rigide,
 disproporţionate, cauzează o deteriorare a
integrării sociale şi eventual detresă
subiectivă.
 Nerespectarea normelor sociale şi etice de
convieţuire impuse de societatea în
mijlocul căreia individul trăieşte îi conferă
un statut de marginal, indezirabil. 5
 Psihopatii

 Deşi comportamentul deviat este marcat, se

poate constata şi afectarea altor domenii ale
psihismului:
- cogniţii (modalităţi particulare de percepere a sinelui
şi a altora);
- afectivitate (intensitate extremă, labilitate);
- funcţionalitate interpersonală defectuoasă;
- scăderea pragului perceptiv;
- absenţa unui sistem etico-moral.

6
Tipuri de tulburari de
personalitate

7
 Istoric

 Hipocrate-teoria umorilor (patru temperamente:

sangvinic, melancolic, coleric, flegmatic).
 Biopsihotipologia lui Kretschmer izolează trei
tipuri constitutive: picnic, leptosom, atletic.
 Pinel - “manie fără delir”.
 Esquirol ca “monomanie”,
 Morel, Magnan ca “degenerare”.
 Pritchard- “moral insanity”
 Kraepelin - psihopatii.
 sinonime- sociopatie, anetopatie.
8
 TEMPERAMENTE –GRECIA-
UMORI

introvert/thinker introvert/watcher extrovert/doer extrovert/talker

9
 Epidemiologie
 Majoritatea- “silenţioase” clinic datorită
faptului că persoana în cauză e egosintonă sau
tulburările psihopatice nu vin în conflict
flagrant cu legea.
 Prevalenţa-5‑15%, cu o preponderenţă a
personalităţii antisociale de 5,8%
 Bărbaţii sunt mai degrabă personalităţi
antisociale, schizoide, anancaste;
 Femeile prezintă riscul de a fi histrionice,
dependente sau nesigure.
 Personalităţile schizotipală şi border-line cunosc
o distribuţie egală de sex. 10
 Etiopatogenie- multifactorială

 Teoria psihodinamică incriminează perturbări ale

fazelor precoce de dezvoltare.
 cantonarea în faza orală-comp. dependent sau de tip pasiv-agresiv.
 O oprire în faza anală perpetuează preocuparea pentru curăţenie,
verificări- personalităţi rigide, anancaste.
 Probleme în faza falică antrenează mai o emoţionalitate turbulentă
dar superficială, incapacitatea de a menţine relaţii tipice
personalităţilor histrionice.
 Tulburări în stadiile mai precoce- generatoare de schizmarea vieţii
interioare în lunile 6-18 şi tardiv de tulburare de personalitate
schizoidă;
 confuzia de identitate din lunile 18-36 pare a sta la baza tulburării
de tip border-line
11
FREUD
Oral
Anal
Phallic
Genital

12
 Etiopatogenie

 Din perspectiva teoriei învăţării şi a tehnicilor

comportamentaliste, ar putea fi incriminate
următoarele mecanisme:
 comportamentul învăţat (strategii interpersonale,
care se dezvoltă pe predispoziţiile moştenite
combinate cu factori de mediu),
 condiţionarea operantă (influenţarea
comportamentului prin întăriri pozitive, negative) şi
 învăţarea prin modele (model imitativ).

13
 Etiopatogenie

 Moduri particulare de gândire:

 persoana cu tulburare paranoică de
personalitate – “toţi sunt împotriva mea,
potenţiali duşmani”;
 dependentul – “sunt slab, neajutorat, trebuie
să cer sprijinul cuiva”;
 anancastul – “alţii sunt fuşeriţi, murdari”.

14
 Etiopatogenie

 Ipotezele neurobiologice
 studiile pe gemeni şi adopţii atât predispoziţie ereditară cât
şi valoarea educaţională în dezvoltarea personalităţilor
psihopatice. În favoarea componentei genetice a
psihopatiilor (antisocială şi border-line) stă mărturie
cariotipul XYY – gena criminalului.
 La personalităţile antisocială şi border-line s-a putut
constata o disfuncţie cerebrală minimă (probabil datorită
unor naşteri distocice), anomalii şi iritabilitate (unde theta)
pe EEG, anomalii lob frontal, sistem limbic, ↓serot,↑rec
alpha 2 noradrenergici.

15
 Simptomatologie- polimorfism

 Toate tulburările de personalitate au în comun:

 o slabă flexibilitate,
 o adaptabilitate redusă şi
 egocentrism, hedonism(placer
 ).
 Sferele psihismului afectate vizează:
comporatemntul voluntar şi instinctual, slabul
control al impulsurilor, relaţiile dificile,
afectivitatea tumultoasă, gândirea şi percepţia.
Marca psihopatului este dată de egoism, hedonism
şi nerespectarea normelor.
16
 Grupe de tulburări

 Grupa A
- tulburarea de personalitate paranoidă
- tulburarea de personalitate schizoidă
- tulburarea de personalitate schizotipală
 Reprezentanţii grupei A sunt ciudaţi,
excentrici.

17
18
Grupa A de tulb. de
personalitate

19
 Grupe de tulburări

 Grupa B cuprinde:
-tulburarea de personalitate dissocială
(antisocială)
-tulburarea de personalitate histrionică
-tulburarea de personalitate narcisică
-tulburarea emoţional-instabilă (tip impulsiv şi
tip border-line)
 Reprezentanţii grupei B sunt dramatici,
instabili, capricioşi.

20
 Grupe de tulburări

 Grupa C este formată din:

 tulburarea de personalitate evitantă
 tulburarea de personalitate dependentă
 tulburarea de personalitate obsesiv-
compulsivă (anancastă)
 tulburarea de personalitate fără altă
specificare (FAS).
 Reprezentanţii grupei C sunt sperioşi.

21
 Tulburarea de personalitate
paranoidă
 suspiciozitate, neîncredere în onestitatea altora, rigiditate, vanitate,
scrupulozitate.
 aspiră spre poziţia de lider, nedelegând sarcinile subalternilor pe
care îi subevaluează şi le pune sub semnul îndoielii loialitatea.
 persoane harnice, chiar fanatice în muncă, dovedind o imposibilitate
de relaxare.
 Proiectează vina, în general, pe alţii, neadmiţând că ar putea greşi.
 Lipsa de umor, a unor hobby-uri
 Atitudinea inflexibilă, ranchiunoasă, se manifestă şi în viaţa
particulară, suferind de gelozie patologică. Râvna cu care îşi
urmăresc scopul îi îndreptăţeşte să fie performeri, dar cu
 lipsă marcată pe partea componentelor “soft” ale afectivităţii:
tandreţe, gingăşie.

22
23
 Tulburarea de personalitate
schizoidă
 indiferenţă faţă de relaţiile sociale şi o exprimare
redusă a emoţionalităţii, cu înclinaţii spre
introspecţie şi reverie. De altfel, şi registrul
emoţiilor trăite este modest.
 afişează răceală, indiferenţă faţă de critică /
laudă.
 Apariţia lor este uşor excentrică.
 Sunt solitari dar se simt bine în această ipostază,
preferând muncile abstracte. Se simt stânjeniţi
de munca în echipă. În afara rudelor apropiate,
nu simt nevoia stabilirii unor prietenii, relaţii.
24
Tulburare schizoida

25
 Tulburarea de personalitate
schizotipală
 Excentricitatea şi ciudăţaniile concepţiilor
personale, a apariţiei, comportamentului sunt
mai evidente în tulburarea de personalitate
schizoidă, tinzând spre manierism.
 Afişează o afectivitate rece, nu cultivă şi nu îşi
doresc relaţii sociale, izolându-se de bună voie.
 Sistemul de convingeri insolite cuprinde gândire
magică, clarviziune, capacitate de premoniţie,
telepatie, al şaptelea simţ, exprimate într-un
limbaj vag, alambicat. Un refuz poate genera
idei de relaţie sau paranoide pasagere.
26
Maicutza cosmica

27
 Tulburarea de personalitate
dissocială (antisocială)
 desconsiderarea şi neadaptarea la normele sociale, sfidarea şi
violarea drepturilor altora, amoralitate, toleranţă scăzută la
frustrare, hedonism marcat.
 în copilărie şi adolescenţă -eretism comportamental, chiul, furturi,
vagabondaj, impoliteţe faţă de autorităţi, organizarea în găşti, cu
terorizarea colegilor, acte sadice împotriva animalelor. Adolescenţii
îşi încep precoce viaţa sexuală, au un comportament sexual
iresponsabil, cu multipli parteneri.
 impostura şi comportamentul manipulativ se materializează în:
minciuni, şantaj, escrocherii, împrumuturi, fraude.
 toleranţa slabă la frustrare, pragul scăzut de iritabilitate se descarcă
la contrariere, incitare prin manifestări clastice, violenţă şi, uneori,
autovătămare (ceea ce explică leziunile superficiale cu lama, extincţie
pe dermă a ţigaretelor etc.).
28
Tulb. de personalitate dissocială

 Hedonismul îi îndeamnă la câştiguri

facile, explică propensiunea pentru viaţa
de noapte. Desconsideră munca cinstită,
supunerea faţă de autorităţi (schimbă
multe locuri de muncă), neagă
responsabilităţile în familie (paternitatea,
îngrijirea copiilor etc.).
 Recurg adesea la consum abuziv de
alcool, droguri, conducând hazardat
autovehicule. Erotizarea riscului îi
îndeamnă să caute senzaţii tari noi,
implicându-se în sporturi extreme.

29
 Tulb. de personalitate
dissocială
 Exploziile de furie oarbă se manifestă prin cverulenţă,
limbaj trivial şi injurios, violenţă extremă. Antisocialii
nu sunt capabili să înveţe din experienţe

30
 Tulburarea de personalitate
histrionică
 emoţionalitate debordantă
şi teatrală, prin
demonstrativitate şi nevoia
permanentă de a fi în
centrul atenţiei.
 comportament provocator,
seducător sexual, tinzând să
extindă această seducţie
erotică în multiple sfere
(profesionale, sociale,
familiale).
 seducţia şi romantismul
coabitează; expresia
emoţiilor este impresionantă
dar frapează
superficialitatea şi
versatilitatea lor.

31
 Tulburarea de personalitate
histrionică

 apariţie vestimentară
căutat excentrică şi impun
prin discurs declarativ,
exprimare afectată şi
emfatică.
 joacă în permanenţă
roluri, influenţate de
stereotipiile rolului sexului

Liberace 32
 uzează de farmecul lor
pentru a manipula
afectiv. Povestesc
istorioare edulcorate şi
tind la mitomanie.
 sugestibilitatea lor este
marcată, fiind asemuite
cu un “burete afectiv”. Se
implică superficial în
multiple relaţii, dar se şi
plictisesc repede, căutând
noi medii în care să
strălucească.
33
 Tulburarea de personalitate
narcisică
 două trăsături opuse: grandoare şi nesiguranţă;
 simt nevoia continuă de a fi admiraţi şi lăudaţi,
desconsiderându-i pe alţii.
 expectaţii fanteziste despre bogăţie, poziţii importante
sociale, pretinzând recunoaştere şi admiraţie.
 în ciuda imaginii publice “strălucitoare”, stima de sine
este fragilă, simţindu-se singuri, nesiguri.
 sunt invidioşi pe succesul altora şi incapabili să
stabilească şi să întreţină relaţii trainice. Se consideră
nedreptăţiţi şi întreprind diverse manevre neloiale şi de
exploatare a altora pe care îi sfidează.
 aroganţa şi lipsa de empatie îi diferenţiază, printre altele,
de histrionici. 34
Mitul lui Narcis

35
 Tulburarea de personalitate
emoţional-instabilă
 Tipul impulsiv-acte intempestive, cverulenţă, explozii de
furie şi violenţă şi un slab control al acestor impulsiuni în lipsa unei
recompense imediate. Starea afectivă este schimbătoare.
 Tipul border-line (de graniţă)
 instabilitate a imaginii de sine, inclusiv a orientării sexuale, a ţelurilor în viaţă,
relaţionară, afectivă.
 Fondul afectiv general este cel de vid, cu toate că investiţiile afective sunt mari şi
 teroarea de a fi părăsit este devastatoare. Partenerii sunt idealizaţi, apoi
defăimaţi.Teroarea de a fi părăsiţi generează
 varii conduite de autovătămare: consum de alcool, droguri, automutilări,
comportament alimentar compulsiv, condus hazardat, cumpărături nejustificate
şi gesturi suicidare sau ameninţări recurente (8-10% din indivizii cu acest
diagnostic decedează prin suicid – DSM IV).
 Variaţiile dispoziţionale între exaltare şi manifestări
coleroase survin pe un fond general de plictiseală, gol interior. În
istoricul acestor persoane se decelează pierderi parentale precoce,
abuzuri sexuale. 36
37
T pers borderline

38
 Tulburarea de personalitate
evitantă
 hipersensibilitatea la un eventual scrutin negativ, sentimentele
de inadecvare, reticenţe în angajarea în noi relaţii sociale. Drept
urmare, persoanele cu această tulburare sunt crispate, uşor de
lezat, se tem de o potenţială rejectare şi evită situaţiile
unilitoare. Prezintă o slabă stimă de sine, se devalorizează
(considerându-se incapabile, neatrăgătoare, penibile),
limitându-şi prin sociofobie, dificultăţi de deliberare, accesul la
statutul socio-profesional meritat.
 Starea de aprehensiune (anxietate permanentă) declanşează
reacţii ridicole: eritem facial, balbism, care augmentează starea
de tensiune şi accentuează retractilitatea;îşi doresc să fie
acceptate, iubite, securizate, dar manifestă prudenţă excesivă în
încropirea unor noi relaţii, solicitând reasigurări repetate.
Relaţiile consolidate sunt menţinute cu disperare 39
 Tulburarea de personalitate
dependentă
 subestimarea calităţilor şi disponibilităţilor personale;
 indecizia şi lipsa de iniţiativă atrag după ele delegarea
responsabilităţilor unei persoane importante faţă de care
se perpetuează o relaţie de submisivitate, dependenţă.
Dezacordul nu este exprimat clar din teama de a nu fi
rejectaţi. Teama de abandon explică şi corvezile la care
se supun de bunăvoie. Reiese că relaţiile întreţinute sunt
inegale, bazate pe dominare-supunere.
 Ruperea unei relaţii înseamnă o catastrofă, dar
autonomia nu este o cale proprie dependentului, care se
angajează cât mai repede într-o nouă relaţie de
dependenţă, acceptând umiliri, abuzuri, cedând mult.
40
41
 Tulburarea obsesiv-
compulsivă (anancastă)
 pedanterie, meticulozitate, exigenţă,
scrupulozitate + nesiguranţă, indecizie,
dubitaţie, inflexibilitate.
 Valorile axiologice-onoare, loialitate, sârguinţă;
încearcă să-şi impună stilul şi altora.
 Atenţia pentru detalii, verificări atrage după
sine pierderea esenţei, amânarea termenelor.
Pretind cu obstinaţie ca cei din jur să se
conformeze stilului rigid. Corectitudinea,
formalismul se răsfrâng şi în viaţa privată
42
 Tulburarea de personalitate
pasiv-agresivă
 descrisă de DSM III-R ca entitate diagnostică
distinctă este adesea recognoscibilă în practică.
Indivizii cu această tulburare opun o rezistenţă
neostentativă, dar tenace la orice solicitare, îşi
îndeplinesc prost sau cu întârziere sarcinile, sunt
iritabili, încăpăţânaţi, cu frondă mascată şi nu
recunosc autoritatea.

43
 Diagnostic diferenţial

 tulburări de personalitate organice

(achiziţionate după traumatisme
craniocerebrale, tumori, AVC);
 modificări durabile de personalitate după
experienţe traumatice;
 epilepsie;
 retard mintal;
 tulburări psihotice, schizofrenie.

44
 Evoluţie
 Psihopatiile încep să se contureze în copilărie,
adolescenţă, dar se manifestă plenar la
maturitate multe decenii.
 Evoluţia este cronică cu fluctuaţii.
 Decompensările psihotice nu sunt rare.
 Impactul negativ social, sistemul de penalizare a
abaterilor comportamentale contribuie cu
timpul la încapsularea acestor tulburări.
 Persoanele cu tulburări de personalitate
dovedesc o propensiune pentru uz, abuz şi
dependenţă de / la alcool, substanţe psihotrope.
45
46
 Terapie
 Nihilism datorită lipsei motivaţionale a subiectului.
 Farmacoterapia-simptomatică, fiind vorba de atenuatori ai
comportamentelor deviante.
 Propericiazina (Neuleptil) 30-60 mg/zi;

 stabilizatori ai dispoziţiei, antiepilepticele (Carbamazepina,

sărurile de Litiu, acidul valproic, Rivotrilul).

 Pentru psihopatiile din grupa C par a fi indicate anxioliticele,

Sulpiridul, antidepresivele.
 Psihoterapia este foarte anevoios de aplicat psihopaţilor.
 Socioterapia, probabil măsura cea mai eficientă- grupuri de
autoajutorare; liderii grupului provin din acelaşi mediu şi
prezintă un ascendent credibil.
47
TULBURĂRI ALE CONTROLULUI
IMPULSURILOR

Curs

48
 Definiţie

 grup de cinci tulburări care au câteva elemente

comune:
 incapacitatea de a rezista unui impuls sau
tentaţiei de a da curs unui act dăunător sieşi sau
altora.
 Persoana resimte
 tensiune şi excitaţie înaintea comiterii actului,
 plăcere şi uşurare în timpul actului şi
 regrete după săvârşirea lui.

49
 Entităţi nozologice

 Tulburarea explozivă intermitentă

 Cleptomania
 Piromania
 Tricotilomania
 Jocul de şansă patologic.

50
 Tulburarea explozivă
intermitentă
 episoade bruşte de descărcări agresive de
violenţă extremă fără un trigger contextual
deosebit.
 Forma:vătămări corporale, manifestări clastice,
distrugeri de proprietăţi.
 Furia oarbă şi îngustarea câmpului de conştiinţă
sunt urmate de uşurare, remuşcări,
culpabilizare.
 variantă transculturală din perimetrul Asiei de
Sud-Est este Amok-ul, în care accesul de violenţă
este însoţit de amnezie. 51
 Diagnosticul diferenţial
 stări psihopatoide,
 epilepsie,
 demenţe,
 intoxicaţii sau sevrajul la anumite substanţe,
 tulburări de personalitate de tip antisocial şi border-line.
 Tratamentul
 izolarea şi liniştirea pacientului cu benzodiazepine.
 Carbamazepină, Valproat de sodiu, inhibitoare ale recaptării
serotoninei.
 Factorii corectivi de tip socioterapeutic au eficienţă
diminuată.
52
 Cleptomania (furtul patologic)

 impulsiune de a fura obiecte lipsite de valoare sau

trebuinţă personală.
 situaţie financiară prosperă,
 produsele furate fiind aruncate, dăruite sau stocate.
 Comportamentul tinde să fie repetitiv în ciuda
riscului mare, a nonsensului actului şi prejudiciului
de imagine.
 Persoana simte o tentaţie irezistibilă spre furt, o
gratificaţie la achiziţia obiectului şi remuşcări,
depresii după săvârşirea furtului.
53
54
 Cleptomania

 frecventă la femei; 5% din furturile reclamate şi

descoperite
 cumpărăturile impulsive-multiple lucruri inutile
sunt achiziţionate ca echivalent depresiv.
 Diagnosticul diferenţial- furtul deliberat,
planificat
 Tratamentul
 Farmacologic
 antidepresive de tipul inhibitorilor recaptării serotoninei
(Fluvoxamină, Fluoxetină),
 timostabilizatoare (Litiu, Valproat de sodiu)
 psihoterapeutic comportamental. 55
 Piromania
 incendierea deliberată şi
repetitivă a unor obiective.
 Subiectul este fascinat de foc,
asistând cu interes ca spectator
la operaţiile de stingere a
incendiilor. În timpul incendierii
se simte gratificat, la fel şi la
stingerea focului, înrolându-se
adesea ca pompier.
 o tulburare relativ rară, apărând
la băieţi adolescenţi.
 psihanaliza vede în actul
piromanic un echivalent
masturbator.
56
 Piromania

 Diagosticul diferenţial exclude actele de sabotaj, criminale,

actele de imprudenţă, neglijenţă, tulburările de conduită
din episodul maniacal, din tulburările de personalitate,
actele iresponsabile ale demenţilor, retardaţilor mintali,
ale deliranţilor sau săvârşite sub influenţa alcoolului sau a
altor substanţe psihoactive.
 Terapia- modestă şi fără mare eficienţă.

57
 Tricotilomania
 smulgerea episodică a propriului păr (de pe scalp, axilar,
pubian, sprâncene, gene). Smulgerea părului are loc în situaţii
stresante, în secret, cu relaxare după efectuarea actului.
 se asociază cu tricofagie, roaderea unghiilor, scărpinat.
 relativ rară, se instalează din copilărie, adolescenţă. Evoluţia
este în pusee, cu exacerbări în perioade de decompensări
afective, anxioase.

58
 Tricotilomania

 Diagnosticul diferenţial elimină cauzele de alopecie,

retardul mintal, tulburările delirante, tulburarea
obsesiv-compulsivă, ticurile.
 Terapia este bimodală:
 de tip comportamental, familiar
 terapia farmacologică (antidepresive – Sertralina, Paroxetina în
combinaţie cu neuroleptice).

59
 Jocul de şansă patologic
(joc de noroc patologic)
 pattern de comportament dezadaptativ recurent
cu tentaţia irezistibilă de implicare în jocuri de
noroc, cu o senzaţie de omnipotenţă în timpul
jocului şi numeroase consecinţe profesionale,
sociale, familiale.
 Recurgerea la un anumit tip de joc de noroc este
determinată cultural, personal şi de
disponibilitate (cazinouri cu pocker, black-jack,
pariuri hipice, curse de cocoşi).
60
 Patternuri ale jocului de noroc
 preocupare excesivă:fantezii de bogăţie, omnipotenţă;
 mizele devin din ce în ce mai mari pentru a creea satisfacţie;
 eforturile repetate de a limita jocul dau greş;
 simptome de sevraj: iritabilitate, tensiune;
 continuarea jocului în ciuda pierderilor evidente;
 jocul nu se face pentru plăcere, divertisment, ci ca eschivă a
unor trăiri disforice;
 câştigul iniţial este urmat de pierdere, punerea în joc a unor
bunuri, valori, care vor fi la rândul lor pierdute;
 recurgerea la metode ilegale (furt, escrocherii, ipotecări);
 deteriorarea relaţiilor familiale;
 declin profesional, social, vocaţional abrupt şi ireversibil;
61
 Prevalenţa-1-3%; preponderenţă net masculină (3/1);
adolescenţă,la maturitate în perioade de vulnerabilitate
psihologică.
 Terapie-recunoaşterea unei “instanţe secunde”
Terapia psihanalitică identifică mecanismele vicioase de
defensă ale Eului. Psihoterapia familială armonizează
relaţiile viciate.
 Terapia cu antidepresive (inhibitori ai recaptării
serotoninei), cu frenatoare ale comportamentului
impulsiv (Carbamazepina) dă roade în timp.
 grup de autoajutor (gambler anonymus) similar celui
pentru alcoolici anonimi.
62
TULBURĂRI DE ALIMENTAŢIE

Definiţie:
 teamă exagerată faţă de îngrăşare,
 comportament alimentar deviat şi
 dismorfofobie.

63
 Anorexia
nervoasă

Bulim-anorexia

Bulimia nervoasă

64
 Epidemiologie
 apanajul vârstei tinere (debut la pubertate şi la adultul
tânăr).
 prevalenţă la femeile tinere de 0,5-1% a anorexiei
nervoase. 90% din patologie este raportată la femei.
Incidenţa anorexiei nervoase a crescut în ultimii ani,
fiind raportată şi la adolescentele din România
provenind din păturile sociale înalte.
 bulimia nervoasă, prevalenţa-2-4%.
 “cifre negre” în tulburările de alimentaţie printr-un
comportament alimentar “camuflat”.

65
 Etiopatogenia
 factori genetici: gemeni monozigoţi de 50% faţă de gemenii dizigoţi de
10%. La rudele de gradul unu ale unei persoane anorectice, maladia apare
de opt ori mai frecvent;
 factori organici: o dereglare a hipotalamusului
 factori socioculturali: reprezintă presiune în impunerea unor norme de
frumuseţe, în stabilirea unor mode de alimentaţie;
 factori familiali: perturbări majore în dinamica familiei de obârşie sunt de
tipul rigidităţii, supraprotecţiei, evitării prelucrării conflictelor.Abuzuri
sexuale săvârşite de către membri de familie.
 teoria învăţării: se stabileşte o legătură între stima de sine şi greutate.
Variaţia greutăţii este un factor manipulativ pus în joc ca strategie de
rezolvare a problemelor (succes, admiraţie);
 teoria psihanalitică: tulburarea de alimentaţie este privită ca regresie
neurotică faţă de dezvoltarea feminităţii şi presiunea rolului sexual.

66
 Anorexia nervoasă

 abţinere deliberată de alimentare în prezenţa apetitului. Scăderea

ponderală este dramatică. Chiar şi caşexia este percepută ca
suprapondere de către pacientă.
 Amenoreea este un indicator al disfuncţiei fiziologice. Se explică prin
depleţia estrogenilor datorată secreţiei deficitare de hormon
foliculinostimulant (FSH) şi hormon luteinizant (LH).
 Pierderea în greutate se realizează prin două mecanisme:
 restrângerea cantităţii de alimente ingerate, selectarea lor în funcţie de valoarea
nutritivă, la care se adaogă exerciţii fizice intense (tipul restrictiv);
 mâncarea în exces, dar apelarea la vărsături autoprovocate, abuz de laxative, diuretice,
clisme.
 refractare la orice demers terapeutic.

67
68
69
 În plan psihologic, anorecticele prezintă o stimă de sine
şubrezită, depresie cu suicidalitate, iritabilitate, insomnie,
libido scăzut. Elemente obsesiv-compulsive acompaniază
aportul alimentar.
 problemă somatică cu impact vital: intoleranţă la frig,
hipotermie, letargie, hipotensiune, bradicardie, tegumente
şi fanere friabile, dezvoltarea de lanugo, edeme periferice,
eroziuni ale smalţului dentar la persoanele care îşi
provoacă vărsături.
 Paraclinic: anemie cu leucopenie, uremie în cazuri
extreme, hipercolesterolemie, alcaloză prin vărsături,
acidoză la abuz de laxative, scăderea Cl, K, disfuncţii
tiroidiene.
70
 Evoluţia: se înregistrează un caracter fluctuant dar deloc de
neglijat şi evoluţie cronic deteriorativă a bolii cu o mortalitate
încă redutabilă (10%). Decesul survine datorită complicaţiilor
inaniţiei, diselectrolitemiilor, suicidului.
 Diagnosticul pozitiv este clinic, prin înregistrarea deficitului de
masă corporală produs voluntar (pierdere de până la 85% din
greutatea expectată), fricii de îngrăşare, dismorfofobiei,
amenoreii. Nerecunoaşterea problemei de către pacientă conduce
la situaţia apelării tardive la ajutor medical, la iniţiativa familiei.

71
 Diagnosticul diferenţial pune în discuţie
excluderea bolilor somatice consumptive
(boli gastro-intestinale, sindroame de
malabsorbţie, tumori oculte, SIDA),
sindromului arterei mezenterice superioare,
depresiilor, schizofreniei, tulburării obsesiv-
compulsive, dismorfofobiei, fobiei sociale.

72
 Bulimia nervoasă
 accese de mâncat excesiv, urmate de
 vomismente iniţial provocate şi apoi reflexe. Creşterea în greutate este
variabilă. Accesele de mâncat se petrec adesea în secret; ingurgitarea de
alimente este de tip impulsiv şi nediscriminativ
 În timpul accesului de mâncat, persoana trăieşte o stare frenetică, cu
imposibilitatea stopării consumului. După accesul de mâncat, starea
sufletească este considerată “mizerabilă”, depresivă, de culpabilizare.
 Comportamentul compensator inadecvat are ca scop prevenirea
creşterii în greutate, fiind de două tipuri:
 tipul de purgare – apelarea în cursul episodului curent bulimic la vărsături autoprovocate,
abuzul de laxative, diuretice, clisme;
 tipul de nonpurgare – se referă la post, exerciţii fizice excesive.
 Comportamente de autovătămare nu sunt rare.

73
74
 Diagnosticul diferenţial

 hiperfagia habituală,
 disfuncţii endocrine, metabolice
 sindromul Kleine-Levin (cu comportament
alimentar perturbat, dar fără tulburări de
schemă corporală)
 depresia atipică
 tulburări de personalitate – border-line).

75
76
 Terapie
 reechilibrarea hidroelectrolitică, nutriţională impune tratament
perfuzabil vitaminic, de suplimentare a electroliţilor, hrănire
prin sondă gastrică; separaţia de familie este benefică întrucât
slăbeşte factorii de tensiune existenţi;
 cointeresarea în stabilirea unei diete adecvate; includerea într-un
program zilnic structurat, de psihoterapie individuală şi de grup;
 tratarea acuzelor depresive cu Fluoxetină, a anxietăţii şi
impulsiunilor;
 Măsuri socioterapeutice ca locuinţa protejată, terapia
ocupaţională facilitează trecerea spre lumea reală. În această
etapă pot fi încurajate demersurile de ameliorare a climatului
familial, cu angajarea într-un program de psihoterapie familială.
77
78