Tulburările de personalitate

Personalitatea unui om este compusă din modul său de a simți, gândi și acționa.
Acest mod de a fi este influențat de mediul înconjurător, de experiențele de viață avute și de
caracteristici moștenite genetic. Personalitatea unui om rămâne, de obicei, neschimbată pe
parcursul vieții, existând însă și excepții.
Acestea sunt cazurile în care o persoană suferă de o tulburare de personalitate,
având un model rigid și nesănătos de gândire, funcționare și comportament. O persoană cu
o tulburare de personalitate are probleme în a înțelege oamenii din jur și a relaționa cu ei și
situațiile în care se găsesc. Acest lucru înseamnă că reacțiile sale pot fi dramatice, anxioase,
inhibate sau excentrice, adică anormale raportat la ceea ce se așteaptă cei din jur. Dacă
tulburarea este gravă, ea îi poate aduce probleme și limitări semnificative în relații, în
activitățile sale sociale, la muncă sau la școală.

O persoană care suferă de tulburări de personalitate are anumite dificultăți de

percepție și o inabilitate de a-și ajusta comportamentul în funcție de circumstanțele în care
se regăsește la un anumit moment dat. De exemplu: cum este cazul tulburării de
personalitate de tip borderline, persoana trăiește cu o teamă puternică de abandon, real sau
imaginar. 
În cele ce urmează vom vedea care sunt cauzele tulburărilor de personaliate.
Studiile sugerează că tulburările de personalitate pot proveni dintr-o combinație a
genelor pe care le moștenește cineva și din influențele timpurii ale mediului în care persoana
se dezvoltă. Astfel, o experiență dureroasă din copilărie, cum ar fi abuzul sau neglijarea,
poate conduce la o tulburare de personalitate.
Dacă în vechime, oamenii îi considerau pe cei care suferă de astfel de tulburări leneși
sau malefici, astăzi, oamenii de știință au ajuns la concluzia că inclusiv limbajul abuziv al
părinților poate predispune copilul la dezvoltarea unei tulburări de personalitate în viitor.
Tulburările de personalitate au mai multe forme, sistemul de diagnosticare a acestora
identificând 10 tipuri diferite, grupate în trei categorii.
1. Suspicioase: Tulburarea paranoidă
Tulburarea schizoidă
Tulburarea schizotipală
Tulburarea antisocială
2. Emoționale și impulsive: Tulburarea borderline
Tulburarea histrionică
Tulburarea narcisică
3. Anxioase: Tulburarea de personalitate evitantă
Tulburarea de personalitate dependentă
Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă
 Tulburarea paranoidă: Persoanele cu această afecțiune mintală suferă de
paranoia, o neîncredere neîncetată și suspiciune față de ceilalți, chiar și atunci când
nu există niciun motiv pentru a fi suspicioși.
Tulburarea schizoidă: individul prezintă un tipar constant de indiferență față de
ceilalți și de izolare socială. Aceasta poate fi inclusă în spectrul caracterizat prin absența
exprimării emoțiilor, excentricitate și inabilitatea de a construi relații sociale. Este o
tulburare relativ rară, persoanele având un cerc restrâns de posibilități de exprimare și de
experiențe emoționale.
Tulburarea schizotipală: cei care se înscriu în această tulburare de personalitate sunt
prin excelență persoane introverte care trăiesc într-o lume interioară, detașați de exterior și
de lumea reală. Lipsa prietenilor, suspiciunea exagerată sau distorsiunile cognitive
(convingerea că se vorbește despre ei sau ceilalți oameni îi doresc răul), anxietatea și
disconfortul semnificativ în relațiile sociale, comportamentul ciudat sau bizar sunt
sindromuri vizibile și caracteristice ale tulburării de personalitate schizotipale.
Tulburarea antisocială: cei care suferă de acest tip de tulburare folosesc adesea
înșelătoria și manipularea pentru a obține ceea ce își doresc. De regulă, ceea ce își doresc
este din sfera banilor sau puterii. Aceste persoane sunt deseori implicate în scheme
complicate de înșelătorie, în operațiuni de tip catfish (atunci când prezinți în mod eronat o
altă identitate în mediul on-line, cu scopul de a câștiga încrederea unei persoane, în vederea
obținerii unor foloase materiale), pot folosi intimidarea sau agresivitatea și pot chiar ajunge
până la comiterea unor infracțiuni cu violență precum tâlhăria, violul sau omuciderea.
Tulburarea borderline: Mulți psihologi și psihiatrii au ajuns la concluzia că acest tip
de personalitate este cauzat de un episod traumatic (abuz sexual/fizic/verbal) care a avut loc
în perioada copilăriei. Cercetările susțin parțial această teorie, deoarece nu toate persoanele
diagnosticate cu Tulburare de Personalitate Borderline (TPB) au avut o experiență
traumatică în copilărie. Desigur, nu putem exclude percepția subiectivă asupra unui
eveniment, care, obiectiv nu a fost traumatic, însă pentru persoana în cauză a avut un
impact emoțional puternic (negativ).
Tulburarea hristionică: Tulburarea de personalitate histrionică include următoarele:
Nevoia de a fi în centrul atenției, egoism de tip captativ ("vânător"), slabă capacitate de
transfer afectiv, sociabilitate, sugestionabilitate, toleranță redusă la frustrare,
hipermotivitate (exagerare în exprimarea emoțiilor), plâns facil, superficialitate, labilitate
emoțională, comportament teatral, manipulator, seducător, de atragere a atenției asupra sa
prin aspectul fizic (seducție prin comportament și înfățișare).

Tulburarea narcisică de personalitate este caracterizată printr-un model de

grandiozitate (fantezie sau comportament real), o nevoie copleșitoare de admirație și,
de obicei, o lipsă totală de empatie față de ceilalți.
Tulburarea de personalitate evitantă: cele mai multe persoane au o atitudine
evitantă în anumite momente din viața lor, mai ales când doresc să se elibereze de anxietate
ori atunci când se confruntă cu alegeri sau situații dificile. Aceste tulburări, în general, sunt
tipare de comportament de durată care nu respectă normele culturale care provoacă
suferință pentru un individ sau pentru cei din jur.
Tulburarea de personalitate dependentă: Persoanele care se confruntă cu
tulburarea de personalitate dependentă consideră că nu pot trăi pe propriile picioare și au în
permanență nevoie de sprijin și încurajare. De asemenea, se simt în permanență anxioase și
le este teamă că vor fi părăsite și vor trebui să se descurce singure. Au nevoie de un partener
care să le ofere atenție și protecție.
O persoană cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă poate fi caracterizată
ca fiind una perfecționistă, constant preocupată de reguli și de ordinea lucrurilor, cu un
caracter inflexibil. Aceste persoane se pot pierde adesea în detalii, neglijând obiectivul major
al activității. Pot fi atât de implicați în clarificarea fiecărui detaliu, încât nu mai finalizează
proiectul ca întreg. Proiectele care ajung să fie terminate sunt verificate de un număr foarte
mare de ori pentru eventuale greșeli, unele fiind insesizabile sau nesemnificative.