AMINOALCOOLI.

AMINOFENOLI
AMINOALDEHIDE.AMINOCETONE.
AMINOACIZI

3/26/2019
 AMINOALCOOLI
HO CH2 CH2 NH2 ; HO CH2 CH2 NH CH2 CH2 OH Având în moleculă cele două funcţiuni, se
Etanolamina Dietanolamina citesc în funcţie de poziţiile reciproce ale
Obţinere celor două funcţiuni.
H2C CH2 NH3
HO CH2 CH2 NH2
etanolamina(colamina)
O
2 H2C CH2 NH3
HO CH2 CH2 2 NH
O dietanolamina
3 H2C CH2 NH3
HO CH2 CH2 3 N
O trietanolamina
LiAlH4
R CH COOR R CH CH2OH + ROH
(Ni-Raney)
NH2 NH2
CH3 -
-
H2C CH2 + N(CH3)3 HOH HO CH2 CH2 N+ CH3 OH

O CH3 -
Colina

Proprietăţi fizice. Aminoalcoolii sunt substanţe lichide cu vâscozitate mare, solubile în apă,
greu solubile în eter. Formează asociaţii moleculare prin legături de hidrogen, structură ce
influenţează ridicarea temperaturii de fierbere în comparaţie cu alcoolii sau aminele. Prezintă
caracter slab bazic.
3/26/2019
 AMINOALCOOLI

Proprietăţi chimice. Aminoalcoolii prezintă proprietăţile caracteristice celor două funcţiuni.

Reacţionează cu sodiu metalic şi formează alcoxizi +
Na-OCH2CH2NH2
.
Deshidratarea în prezenţa acidului sulfuric conduce la amine.

CH2 CH2OH - H2O

NH HN O
CH2 CH2OH
morfolina

Aminoalcoolii se pot esterifica sau oxida ca şi alcoolii.

Grupa amino poate fi primară, secundară, terţiară şi sub formă de bază cuaternară de
amoniu.

3/26/2019
 AMINOALCOOLI
Compuşi importanţi. Etanolamina (colamina), HOCH2CH2NH2, este componentă a fosfatidelor, în special a
cefalinelor. Este un produs de decarboxilare enzimatică a serinei. HOCH2 CH COOH HOCH2 CH2 NH2
- CO2
NH2
➢Dietanolamina (HOCH2CH2)2NH. Este substanţă lichidă (T.f. 270oC),
este materia primă pentru obţinerea morfolinei şi un bun solvent.
➢Trietanolamina (HOCH2CH2)3N. (T.f. 270oC/150mm Hg), esterificată
cu acizi graşi superiori formează săruri utilizate ca săpunuri neutre şi
emulgatori.
➢Colina este bază cuaternară de amoniu a colaminei N trimetilate. Se
găseşte liberă şi sub formă de lecitină. Este răspândită în regnul animal.
Face parte din grupul vitaminelor grupului B.
➢Acetilcolina este folosită ca mediator chimic al sistemului nervos
parasimpatic. Se formează din colină prin acetilare cu ajutorul coenzimei
A. Acetilcolina ia parte la transmiterea excitaţiilor nervoase. Are acţiune
vasodilatatoare.
➢Muscarina este produsul de oxidare al colinei.
➢Neurina rezultă prin deshidratarea colinei sub influenţa bacteriilor.
➢Betaina se găseşte în melasă ca atare şi ca amfion. A fost izolată
din sfeclă (Beta vulgaris). Se poate obţine sintetic prin alchilarea totală a
aminoacizilor corespunzători sau din acid monocloracetic şi amine fosfatidă
terţiare. De aceea betainele pot fi considerate şi ca derivaţi cuaternari N
alchilaţi ai aminoacizilor.

3/26/2019
 AMINOALCOOLI
Efedrina este 1-fenil – 2- metilamino propanol – 1. Se găseşte împreună cu alţi alcaloizi în Efedra
vulgaris (cârcel), sub forma a două perechi de enantiomeri şi doi racemici. Prin sinteză se obţine
racemic. Efedrina este folosită la menţinerea presiunii arteriale şi ca excitant al sistemului nervos
central. Se utilizează şi la combaterea unor stări alergice. În exces este drog.
Novocaina, (H5C2)2N-CH2-CH2-OOC-C6H4(p)-NH2 este o substanţă cu proprietăţi anestezice. Are rol în
întârzierea proceselor de înbătrânire a ţesuturilor (produse Gerovital).

Novocaina

Sfingosina, este un aminoalcool care ia naştere la hidroliza sfingomielinelor, fosfatide ale sfingosimei
din ţesutul nervos sau din ciuperci.

O NH2
HOH +
CH3 (CH2)12 CH=CH CH CH CH2 O P OCH2CH2 N+(CH3)3
- Sfingosinã OHCH2OH
OH NHCOR O
(2-aminooctadecaen-4-1,3-diol)
Sfingomielinã H3PO4+ HOH2C CH2 N+(CH3)3O-H

3/26/2019
 AMINOFENOLI

sunt produşi naturali sau de sinteză

Nomenclatura ţine seama de structură. Pentru unii derivaţi sunt denumiri uzuale
•Aminofenolii cu grupa amino în nucleu: orto-aminofenolul (2-aminofenol), meta-aminofenol
(3-aminofenol)
Aminofenolii cu grupa amino (sau amino-substituită) în catena laterală au denumiri empirice,
intrate în uz, datorită provenienţei lor
Se obţin prin mai multe metode

• Reducerea nitrofenolilor cu zinc şi acid clorhidric.

NO2 NHOH NH2

H+

OH
m-Aminofenolul rezultă din încălzirea rezorcinei cu amoniac sau cu săruri de amoniu, sub presiune, la 200oC

OH + OH
NH3, ( N )
o
200 C
OH NH2

3/26/2019
 AMINOFENOLI

Proprietăţi chimice: se aseamănă în comportarea chimică cu fenolii dihidroxilici.

• Formează chinone (o şi p), prin uşoară oxidare. Soluţiile lor se înnegresc repede datorită acestei uşurinţe cu
care se oxidează.
• Au proprietăţi reducătoare şi de aceea se folosesc ca revelatori foto .
o-Aminofenolul dă reacţii de ciclizare cu fosgenul sau cu rezorcina, formând structuri heterociclice.
OH Cl O
+ C O O
Cl NH
NH2
o-aminofenol benzoxazolona-2
m şi p-Aminofenolii se utilizează în obţinerea coloranţilor.
Grupa OH fenolică se poate eterifica, grupa amino se poate alchila şi acila.
Compuşi importanţi OH
OAc
o-Aminofenolul H+ - H2O O
NH2 CH3
NHAc N
2-metilizoxazol
m-Aminofenolul utilizat drept componentă de cuplare în sinteza coloranţilor. Prin condensarea cu anhidrila
ftalică formează rodamine. Se utilizează la obţinerea acidului p-aminosalicilic (PAS).
p-Aminofenolul are proprietăţi reducătoare, fiind utilizat ca revelator (Rodinal). Se foloseşte la colorarea
blănurilor, prin oxidarea lui direct pe fibră.
p-N-metilaminofenol (Metol) este revelator foto.
Eterul etilic al p-aminofenolului, p-etoxilina (Fenetidina), prin acilare conduce la fenacetina, medicament
analgezic şi antipiretic.
Ac2O
H5C2O NH2 H5C2O NHCOCH3

3/26/2019
 AMINOFENOLI

Aminofenolii cu grupa amino la o catenă laterală sunt substanţe naturale care se pot şi
sintetiza. OH
OH
HO CH2 CH2 NH2 si HO CH CH2 NHCH3

Tiramina (T.t.166oC) Adrenalina

Tiramina rezultă prin decarboxilarea enzimatică a tirosinei. Se găseşte în cornul de secară (ergot). Are
acţiune hipertensivă.
Adrenalina este substanţă naturală şi de sinteză cu proprietăţi simpatomimetice.
Sinteza adrenalinei are la bază transformările chimice ale pirocatehinei, potrivit schemei:
OH OCOCH2Cl OH OH OH

OH ClCH2COCl OH POCl3 OH CH3 NH2 OH red. OH

- HCl transp.

CO CH2Cl CO CH2NHCH3 CH CH2 NH

OH CH3
(+)
- Adrenalina
Sinteza racemicului, conform schemei de mai sus, a permis separarea enantiomerului (+) cu
acţiune fiziologică mai slabă (de 15 ori mai slab decât produsul natural), dar mai ieftin.

3/26/2019
 AMINOFENOLI

Hordenina are acţiune vasoconstrictivă. Este un hormon vegetal. Se găseşte în embrionul

orzului. Are acţiune asemănătoare tiraminei, din care se poate obţine prin metilare.
Mezcalina se găseşte în cacteele din genul anhalonium şi se obţine prin sinteze.
Serotonina se găseşte în regnul vegetal. Are rol asupra sistemul nervos central. Este şi un agent
vasoconstrictor.
CH2 CH2 NH2 CH2 CH2 NH2
HO
HO CH2 CH2 N(CH3)2 CH3O OCH3
hordenina NH
OCH3 5-hidroxi triptamina
mezcalina (serotonina)

Salbutamol
(RS)-4-[2-(tert-butylamino)-1-
hydroxyethyl]-2-
(hydroxymethyl)phenol
3/26/2019 (tratamentul astmului)
Salmeterol((RS)-2-(hidroximetill)-4-{1-hidroxi-2-[6-(4-fenilbutoxi) hexilamino]ethil}fenol)-tratrament
BPOC

3/26/2019
 AMINOALDEHIDE ŞI AMINOCETONE
Sunt substanţe de sinteză cu largi utilizări în industria coloranţilor şi a realizării inelelor heterociclice.
Aminoacetaldehida se obţine prin tratarea bromacetalului aldehidei cu amoniac.
- HBr - 2 ROH
Br CH2CH(OR)2 + NH3 H2N CH2CH(OR)2 + H2O H2NCH2CHO
Aminoacetaldehida

Aminoacetaldehida prezintă tantomerie ceto-enolică. Este intermediar în reacţia melanoidelor.

H2N CH2 CHO H2N CH CH OH

Aminobenzaldehidele (o, m-, p-) se formează prin reducerea nitrozobenzaldehidei corespunzătoare, cu

sulfat feros şi amoniac. Aminobenzaldehidele şi derivaţii N-metilaţi sunt reactivi chimici şi componente de
condensare în multe sinteze (v.reacţia Perkin). o-Aminobenzaldehida este componentă în sinteza chinolinei.

NH3 , FeSO4
ON C6H4 CHO H2N C6H4 CHO

3/26/2019
 AMINOALDEHIDE ŞI AMINOCETONE
Cetona lui Michler. 4,4’-Tetrametilaminobenzofenona este o substanţă stabilă.
Se formează din dimetilanilină şi fosgen

2 N(CH3)2+ COCl2
-2HCl CH3
O
N CH3
(CH3)2N OC N(CH3)2 C6H5
CH3
Cetona lui Michler Metadona
utilizată în tratamentul
utilizată la obţinerea coloranţilor trifenilmetanici (cristal violet). toxicomaniei

3/26/2019
 AMINOACIZI
Structura. Nomenclatura. Clasificare.

R CH COOH R CH COO-
NH2
+NH
I 3
II

20 de aminoacizi ce intră în componenţa proteinelor: alanină, valină, leucină, izoleucină,

prolină, triptofan, fenilalanină, metionină, glicocol, serină, treonină, tirozină, asparagină,
chimie organica anul I/
glutamină, cisteină, acid aspartic, acid glutamic, arginină, lisină, histidină ( aminoacid
FSIA/Rodica Dinica esenţial pentru copiii cu vârsta sub 1 an).
 Aminacizi standard
Nepolari (hidrofobi)

Alifatici Aromatici
O O O
H3N CHC O H2N CHC OH H2 N CHC OH
CHCH3
O O O
H CH3
CH3 H2N CHC OH H2N CHC OH H2 N CHC OH
Gly, G Ala,A
CH2 CH2 CH2
Val,V
O O O
H2N CHC OH H2N CHC OH H2N CHC OH
HN
CH2 CH2 CHCH3
CHCH3 CH2 CH2 OH
Trp, W
CH3 S CH3 Phe,F
Tyr, Y
CH3
Leu, L Met,M Ile,I

Polari (hidrofili)

Neincarcati Bazici (pozitivi) Acizi (negativi)

O O O
H2N CHC OH H2N CHC OH H2 N CHC OH
CH2 CHOH CH2
O O O O O
OH CH3 SH
H2N CHC OH H2N CHC OH H2N CHC OH
Ser, S Thr, T Cys, C
CH2
H2N CHC OH H2N CHC OH
CH2 CH2
O O
O CH2 CH2 CH2 CH2
H2N CHC OH H2N CHC OH N
C OH CH2 CH2 C O CH2
CH2 CH2 NH
CH2 CH2 NH
HN C O OH C O
NH2 C O NH2 C NH
His, H
Asn, N NH2 Lys,K NH2 OH
Pro, P Asp, D
3/26/2019 Gln, Q Arg, R Glu, E
3/26/2019
 Aminoacizi esentiali
nu pot fi produşi de organismul uman şi trebuie aduşi din exterior, prin alimentaţie

Amino acidul Mg/ kg corp

I Isoleucina 20

L Leucina 39

K Lisina 30

M Metionina 10.4+4,1(15)
C Cisteina
F Fenilalanina 25
Y Tirosina

T Treonina 15

W Triptofan 4

V Valina 26

3/26/2019
 AMINOACIZI

Metode de obţinere
a) Hidroliza proteinelor
La sfârşitul secolului trecut Emil Fischer a elaborat o metodă de cercetare a compoziţiei
hidrolizatelor proteice prin transformarea unităţilor în esteri ai aminoacizilor şi distilarea fracţionată în vid a
soluţiilor neutralizate (hidroliză cu soluţie de HCl 6N).
S-a stabilit că proteinele, în majoritate, sunt constituite din -aminoacizii şi în mică măsură conţin şi
alţi aminoacizi. Organismele diferă tocmai prin capacitatea de sinteză a aminoacizilor necesari în
menţinerea balanţei de azot, care pentru om este de 70-80 g zilnic.
b) Metodele de sinteză dau posibilitatea confirmării structurii aminoacizilor rezultaţi la hidroliza
proteinelor, studiilor biologice care necesită cantităţi mai mari de aminoacizi şi au un mare interes
preparativ şi ştiinţific.
Reacţia acizilor halogenaţi cu amoniac.
iau parte -halogenacizi sau esteri uşor accesibili şi un exces de amoniac pentru a evita alchilarea ulterioară
a grupei amino primară.
Reacţia este SN2, asemănătoare derivaţilor halogenaţi.
3 NH3, 50oC H+
CH3 CH COOH + CH3 CH COO-NH4+ CH5 CH COOH
- NH4Cl- - NH3
Cl NH2 NH2
-alanina

3/26/2019
 AMINOACIZI

Sinteza Gabriel este o variantă a reacţiei de aminare.

Randamentele sunt bune şi foarte bune când se lucrează cu halogenuri de alchil primar (glicocolul se obţine cu randament
de 85%).
CO CO - COOH
3 HOH/H,+ OH + H2N CH2 COOH
NK + ClCH2COOC2H5 N CH2 COOC2H5
- KCl COOH
CO CO

O variantă a sintezei Gabriel o constituie metoda în care intervine un derivat halogenat al esterului malonic
asupra căruia acţionează ftalimida.

CO COOR CO COOR CO COOR

NK + Cl CH N CH Na+ROH - +
- KCl N C Na
CO COOR CO COOR CO COOR
CO COOR COOH
H2O/ HCl + HOOC CH CH2 COOH
+ClCH2COOR N C CH2 COOR
- NaCl COOH NH2
CO COOR
Acid  -aminosuccinic
(acid aspartic)
CO COOR CO
H+, H2O , H2N NH2 NH
N C CH2 COOR + HOOC CH CH2 COOH
NH
CO COOR CO NH2
Acid aspartic

La reacţia de hidroliză finală se foloseşte hidrazina care necesită condiţii mai blânde în comparaţie cu hidroliza
alcalină obişnuită. 3/26/2019
 AMINOACIZI
Sinteze prin alchilarea esterului acilaminomalonic

Reactivul principal este esterul acetilaminomalonic care se obţine din ester malonic prin tratare cu acid azotos,
urmată de reducerea catalitică (H2/Pt) în prezenţa anhidridei acetice (pentru protejarea grupelor amino).

COOR COOR COOR COOR COOR

H2/Pt/Ac2O - +
C2H5O Na
CH2 + HONO CH NO C N OH CH NHCOCH3 Na+ -C NHCOCH3
- H2O
COOR COOR COOR COOR COOR
Combinaţie sodată
Ester izonitrozomalonic (reactant nucleofil)

COOR COOR
H3C HC CH2 Cl + Na+ -C NHCO CH3 H3C CH CH2 C NHCOCH3
-NaCl
CH3 COOR CH3 COOR
3 HOH
H3C HC H2C CH COOH
- 2 ROH ; -CO2
- AcOH H3C NH2
Sinteza se aplică pentru obţinerea valinei, fenilalaninei, leucinei.

3/26/2019
 AMINOACIZI

Sinteza metioninei
este necesar să se obţină mai întâi compusul halogenat cu sulf

HCl
CH3 SH + CH2 CH2 CH3 S CH2 CH2 OH CH3 S CH2 CH2 Cl
O

COOR
CH3 S CH2 CH2 Cl + Na+ -C NHCOCH3
- NaCl
COOR

COOR
3 HOH
CH3 S CH2 CH2 C NHCOCH3 CH3 S CH2 CH2 CH COOH
- 2 ROH ; -CO2
COOR - AcOH NH2

3/26/2019
 AMINOACIZI

Sinteza Streker. adiţia grupelor amino şi nitril la grupa carbonil din aldehide sau cetone, urmată de
hidroliza acidă a -amino nitrililor
NaCN, NH4Cl H2O/H+
CH2=O + CH2 CN CH2 COOH
NH2 NH2

NaCN, NH4Cl HOH/H+

CH3 CHO CH3 CH CN CH3 CH COOH
NH2 NH2
-alanina
NaCN, NH4Cl HOH/H+
C6H5 CH2 CHO C6H5 CH2 CH CN C6H5 CH2 CH COOH
NH2 NH2
Sinteza se aplică numai pentru obţinerea -aminoacizilor, în care o importanţă majoră o are combinaţia
carbonilică.
Transformarea -cetoacizilor în -aminoacizi prin intermediul iminelor, oximelor sau hidrazonelor

NH2OH H2/cat
CH3 C COOH CH3 C COOH CH3 CH COOH
- H2O p.scãzutã
O NOH NH2
Acid piruvic Oximã  - Alaninã
NH3 red.
CH3 C COOH CH3 CH COOH
3/26/2019 oxid
NH NH2
Iminã  - Alaninã
 AMINOACIZI

Unele oxime ciclice suferă transpoziţia Beckmann cu lărgire de ciclu formând compuşi uşor hidrolizabili.
O
NH2OH H2SO4 HOH/H+
=O C=N OH H2N (CH2)5 COOH
NH
e - Caprolactama Acid e - aminocapronic

Adiţia amoniacului la acizi şi nitrili nesaturaţi

NH3
HOOC CH = CH COOH HOOC CH2 CH COOH
NH2 Acid aspartic

CH2 = CH CN
NH3 HOH/H+
H2N CH2 CH2 CN CH2 CH2 COOH
NH2
adiţia ftalimidei la acizi nesaturaţi

CO CO
NH + CH2 = CHCOOH N CH2 CH2 COOH
CO CO

- COOH
OH
+ CH2 CH2 COOH
COOH NH2
3/26/2019 -Alanina (-Alanina este singurul -aminoacid natural).
 AMINOACIZI

Sinteza Erlenmeyer. Metoda constă în condensarea aldehidelor aromatice cu acidul hipuric

(benzoilglicocol) în prezenţa anhidridei acetice, cu formarea azlactonelor nesaturate. Acestea se reduc la
azlactone, care prin hidroliză trec în -aminoacizi. Prin această metodă se obţin aminoacizi aromatici şi
heterociclici. Reacţia decurge repede în condiţii blânde (100oC).

CH2 CH C O CH2 CH COOH

CHO CH2 COOH CH = C CO +
O P+HI O HOH/H NH2
+ NH COC6H5 N = C +
N=C
- 2 H2O NH C6H5 COOH
NH NH C6H5
acid NH C6H5 acid benzoic
3-indolilaldehida triptofan
hipuric azlactona nesaturata indolil-azlactona

Metoda are importanţă practică în sinteza acidului antranilic (acid o-aminobenzoic), care nu este
constituent al proteinelor.
CO COOH COOH
NH3 NaOBr
O
CO CONH2 NH2

Din anhidridele acizilor dicarboxilici prin tratarea cu amoniac şi degradare Hofmann rezultă -aminoacizi
sau aminoacizi aromatici.
CH2 CO CH2 CONH2 CH2 CH2 COOH
NH3 NaOBr
O
CH2 COOH NH2
CH2 CO  - Alanina
3/26/2019
 AMINOACIZI

Acidul p-aminoabenzoic se obţine prin reducerea acidului p-nitrobenzoic, care se obţine relativ uşor din toluen
prin reacţii cunoscute de nitrare şi oxidare.
Se poate obţine şi din acetanilidă prin acetilare şi hidroliză (M.Georgescu, M.Leonte).

NHCOCH3 NHCOCH3 NH2

Ac2O/H+ HOH/H+ acid p-aminobrnzoic
(vitaminaH)

COCH3 COOH

3/26/2019
 AMINOACIZI
Proprietăţi fizice Aminoacizii sunt substanţe cristaline, cu temperaturi de topire ridicate (unele şi cu descompunere)
datorită structurilor amfionice (“zwitterionice”), de sare, care rezultă ca urmare a salifierii interne.
Unii aminoacizi au gust dulce.
Aminoacizii naturali sunt substanţe optic active cu excepţia glicocolului. Cu puţine excepţii, -aminoacizii naturali
fac parte din seria L. Ei pot conţine în aceeaşi moleculă şi alte grupări de acelaşi fel sau diferite: COOH, NH2, OH,
SH, SCH3, -S – S-, fenil, histidil, indolil, halogeni, amidă, guanidină
Toţi -aminoacizii naturali conţin un atom de carbon chiral cu configuraţia S, deci aminoacizii aparţin seriei L.
Prioritate: NH2  COOH  R  H (v.regula C.I.P.). Stabilirea configuraţiei aminoacizilor se bazează, prin tradiţie,
pe înrudirea configurativă cu L-glicerinaldehida (configuraţie S).
Formule de proiecţie Fischer Formule de perspectivă
CHO COOH COOH COOH COOH
HO C H H2N C H H C NH2 C
H NH2 H2N C H
CH2OH R R R
L-Glicerinaldehida L-Aminoacid D-Aminoacid de R
(configuraţie S) sinteză (configuraţie R)
Configuraţie S

Dacă se urmăreşte structura treoninei şi treozei se observă că deşi CHO COOH

structural se aseamănă, treonina aparţine seriei L iar treoza, prin HO C H H2N C H
convenţia adoptată la zaharuri, seriei D.
H C OH H C OH
CH2OH CH3
3/26/2019
 AMINOACIZI

Unii aminoacizi în soluţie de acid clorhidric îşi pot schimba semnul activităţii optice. Aminoacizii sunt solubili în
apă şi insolubili în eter, benzen, eter de petrol. Nu pot fi distilaţi. Amestecurile racemice rezultate prin sinteză
se spară destul de greu în enantiomeri. Utilizarea enzimelor dă rezultate cantitative, dar se obţin enantiomerii
din seria D.
Aminoacizii având în aceeaşi moleculă gruparea amino şi gruparea carboxil au proprietăţi bazice respectiv
acide, prezintă fenomenul de neutralizare reciprocă, intramolecular, formând o structură dipolară, tautomeră,
un amfion sau “zwitterion”.
R CH COOH R CH COO-

NH2 +NH3
I II

Datorită acestei structuri (“zwitterion”) aminoacizii au caracter amfoter.

In mediu acid se comportă ca baze, care captează protonul şi trec în cationi.
In mediu bazic se comportă ca acizi, care neutralizează ionii hidroxil formând astfel anioni.
In aceste cazuri pH-ul soluţiei nu se schimbă, fapt pentru care soluţiile apoase ale aminoacizilor servesc ca
soluţii tampon, soluţii de o anumită concentrare ionică.
In spectrele IR ale aminoacizilor apar speciile existente in funcţie de condiţiile experimentale.
In starea solidă, apar vibraţiile grupelor –N+H3 şi COO- .
In mediu bazic, vibraţiile grupei NH2 şi COO-.
In mediu acid, vibraţiile N+H3 şi COOH.
In spectrele 1HRMN protonul din poziţia  din moleculele -aminoacizilor prezintă o deplasare chimică ,
cuprinsă între 4,20-4,80 ppm, diferită de deplasarea chimică a protonilor din grupa N+H3 ( = 7,54 ppm
(H3N+ - CH2 – COO-).
3/26/2019
 AMINOACIZI
Reacţii ale aminoacizilor
Reacţii cu acizi şi baze. Punct izoelectric. In stare solidă -aminoacizii există sub formă de amfion. In
soluţie există în echilibru cei trei ioni, predominând amfionii (II) Datorita caracterului polar al aminoacizilor,
solutiile de aminoacizi supuse curentului electric se observa ca migreaza spre catod, o serie de aminoacizi si
spre anod, alta serie de aminoacizi, in functie de sarcina. Sensul curentului este dat de pH-ul mediu.
pH-ul la care numarul sarcinilor cationice este egal cu numarul sarcinilor anionice se numeste pH
izoelectric. pHi = pH-ul la care [ baza ] = [ acid ] pI = 1/2 (pKa1 + pKa2)
R CH COOH
pKa1 NH2 (I) pKa2
HO- + R CH COOH H2O + R CH COO- R CH COO- + H3O+
+NH + NH2 (IV)
3 (III) NH3 (II)
Anion
Cation Amfion (mediu bazic)
(mediu acid) (mediu neutru)
Echilibrul protonic al acidului aspartic

3/26/2019
 pKa1 = 1.77, pKa2 = 6.10, pKa3 =9.18.

3/26/2019
 AMINOACIZI

•Valoarea pHi depinde de structura aminoacidului, respectiv de prezenţa unei

grupe bazice sau acide suplimentare
• pHi este o constantă caracteristică, individuală, a aminoacidului.
•Solubilitatea aminoacizilor la pHi este minimă, mulţi aminoacizi precipită,
proprietate folosită la separarea aminoacizilor.
•In realitate grupa carboxil este mai ionizată decât grupa amino şi deci soluţiile
aminoacizilor sunt slab acide, deci conţin în proporţie mică ioni de hidrogen şi
anioni (acizi monoamino monocarboxilici).
Pe baza cunoaşterii proprietăţilor acido-bazice ale aminoacizilor
•se poate explica de ce soluţiile de aminoacizi pot fi folosite ca soluţii tampon,
apreciind totodată importanţa pe care o prezintă aminoacizii, peptidele şi
proteinele în menţinerea aproximativ constantă a valorilor pH-ului celular.
•se poate explica comportarea soluţiilor de aminoacizi la trecerea unui curent
electric (conductibilitatea fiind funcţie de valorile pH-ului).
• în mediu acid sau bazic la trecerea curentului electric, speciile ionice vor
migra spre catod sau anod iar la pHi nu vor migra, aminoacizii găsindu-se sub
formă de amfion.
3/26/2019
 AMINOACIZI

Reacţiile grupei carboxil

Cu pentaclorură de fosfor, aminoacizii conduc la cloruri acide, iar cu alcooli, în prezenţa HCl gazos, formează esteri.

PCl5 HCl(g)
R CH COCl R CH COOH + R'OH R CH COOR' + H2O
NH2 NH2 NH2
La încălzire cu solvenţi inerţi aminoacizii se decarboxilează.
Reacţia are loc în organismele vii sub influenţa unor enzime specifice (decarboxilaze) cu formare de amine
biogene.
La tratare cu baze formează săruri. Cu amoniac formează amide (Wieland,1953).

CH2 CH2 NH2

CH2 CH COOH
CH2 CH2 CH2 CH COOH N
- CO2 CH2 CH2 CH2 CH2 N
NH2 NH2 NH2 NH2
NH2 - CO2
ornitina putresceina NH
NH
histidina histamina

3/26/2019
 AMINOACIZI

Reacţiile gruparii amino

Reacţii de alchilare CH3
CH3 CH CH COOH ICH3 CH3 CH CH COOH CH2 COOH - -OOC CH2 N+ CH3
3 ICH /OH
3
CH3 NH2 CH3 NHCH3 NH2 CH3
valina N-metilvalina glicocol betaina
Betaina se obţine însă în condiţii mai avantajoase din acid monocloracetic şi trimetilamina, în soluţie, la cald.
- +
ClCH2 COOH + N(CH3)3 OOC CH2 N(CH3)3
Reacţia cu 2,4-dinitrofluorbenzen conduce la dinitrofenil-aminoacizi, utilizaţi la identificarea aminoacizilor N-
terminali din peptide. NO2 NO2

HOOC CH2 NH2 + F NO2 HOOC CH2 NH NO2

-HF

Acilarea aminoacizilor -
CH2 COOH + ClCOC6H5 OH CH2 COOH
NH2 NHCOC6H5 Acid hipuric
(N-benzoil glicocol)
Reacţia de acilare cu anhidride, de exemplu cu anhidrida acetică, are loc uneori şi cu participarea grupei carboxil
conducând la azlactone, dacă se lucrează în exces de anhidridă şi reacţia se prelungeşte.
Ac2O CH2 COOH Ac2O CH2 C=O
- H2O
CH2 COOH CH2 C = O
NH2 NH C=O N OH O
C OH N=C CH3
3/26/2019 CH3
Azlactonã
CH3
 AMINOACIZI

Reacţia cu acid azotos, reacţia Van Slyke

O = N OH
HOOC CH2 CH COOH HOOC CH2 CH COOH
N2 ; -H2O
NH2 OH
acid aspartic acid malic

Reacţia cu aldehide conduce la baze Schiff

H3C CH COOH + CH2O - H2O CH3 CH COOH

NH2 N = CH2
-alanina metilenalanina

Cu ionii metalelor tranziţionale, -aminoacizii, datorită poziţiei reciproce a celor două

grupe funcţionale, formează complecşi coloraţi, chelaţi stabili, greu solubili în apă.

O NH2
2R CH COOH O= C
Cu II Cu HC R
NH2 R CH C =O
3/26/2019 NH2 O
 AMINOACIZI

Comportarea termică diferenţiază ,, şi -aminoacizii.

•-Aminoacizii
NH
O H o o O=C HC R
t t
R CH C N CH COOH - H O 2R CH COOH-
2 H2O R CH C= O
2
NH2 dipeptida R NH2
NH
H2O 2,5 - Diacetopiperazina
-Aminoacizii to
CH2 CH2 COOH CH2 = CH COOH
- NH3
NH2 -alanina acid acrilic
•  şi -Aminoacizii, la încălzire, elimină apa intramolecular cu formare de amide ciclice
numite lactame (care adoptă şi structura lactim). CH CH2 2
CH2 CH2
to to
CH2 CH2 CH2 CH2 COOH CH2
CH2 CH2 CH2 COOH
- H2O
CH2 CH2 CH2 CH2 - H2O CH2
NH2 NH C= O N C OH NH2 C =O
NH
-lactama −lactima
-lactama
(piperidona)

-Lactamele au fost mai mult cercetate având în vedere că (CH2)7

CH2 (CH2)8 COOH CH2 CH2

penicilina G (antibiotic produs prin fermentare cu Penicilium
notatum) şi alţi produşi posedă un ciclu -lactamic ( derivaţi de tiazol NH2 N C
H O
etc.).
3/26/2019
 AMINOACIZI

Reacţia cu ninhidrina (test de culoare).

O O
c c
c OH+ R CH COOH H c O
R CHO + CO2+ NH3+ c NH3 H
c
c OH NH2 c OH
c O NH2
O O I amina Streker
c O O=C O=C
H c O H
c + O = C c N = C
- H2O
c O NH2 O=C c O O=C
-+O NH4
OH O=C O=C
c C
NH3
c N = C C N=C
c=O O=C C= O O=C
complex albastru-violet

•Mersul reacţiei depinde de pH şi de aceea se lucrează la pH  5.

•Reacţia se utilizează pentru identificarea şi dozarea unor aminoacizi fie prin măsurarea volumului de CO2
degajat, fie colorimetric (absorbţie maximă la  = 570nm) sau prin vizualizare cromatografică.
•Intensitatea şi nuanţa culorii sunt funcţie de concentraţia aminoacidului (sensibilitate mare la 0,1 micromoli).
3/26/2019
 AMINOACIZI

Reacţii biochimice
aminoacidoxidazã
CH3 CH COOH CH3 C COOH
 Alanina
- - NH3
NH2 O Acid piruvic
+H2O NH3
CH3 C COOH
Dezaminarea aminoacizilor
NH
aminoacidhidrolazã CH3 CH COOH
- NH3
OH Acid lactic
aminoacidreductazã
- NH3 CH3 CH2 COOH
Acid propanoic
dezaminare desaturantã
- NH3 CH2 CH COOH
Decarboxilarea. Acid acrilic

CH2 CH COOH CH2 CH2 NH2

H3C CH COOH CH3 CH2 NH2 + CO2
N NH2 N
NH2 etilamina + CO2
-alanina NH NH
histidina histamina

3/26/2019
 AMINOACIZI

Histamina şi tiramina au acţiune asupra sistemului nervos simpatic şi provoacă alergii.

CH2 (CH2)2 CH COOH CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 (CH2)3 CH COOH CH2 CH2 CH2 CH2 CH2

NH2 NH2 NH2 NH2 NH2 NH2 NH2 NH2

cadaverina
ornitina putresceina lisina

Dezaminări şi decarboxilări simultane

- 2 [H] 2 [H]
R CH COOH R CO COOH CO2+ R CHO + R CH2 OH
+H2O
NH2 - NH3
dezaminare

Transaminarea
HOOC CH2 CH2 CH COOH + CH3 C COOH HOOC CH2 CH2 C COOH + CH3 CH COOH
NH2 O O NH2
acid glutamic acid piruvic acid -cetoglutaric -alanina

3/26/2019
 AMINOACIZI

Reacţia melaninei

HO
CH2 CH2 O
oxid CH2
oxid oxid
HO CH COOH CH COOH
HO CH COOH
O
Tyr H2N H2N
DOPA H2N

O HO
CH2 O
CH2 CH2 oxid
O OH CH COOH HO O CH COOH HO C
COOH
H2N H2N NH
H
O
CH2 O CO polime O =O O
oxid =O
rizare
CHCOOH - CO O =
O 2 CH2
NH NH NH NH
pigment rosu melania-polimer de culoare inchisa

3/26/2019
 AMINOACIZI

•Reacţia de îmbrunare (Maillard 1911)

• Reacţia de condensare a aminoacizilor cu zaharuri a fost

descoperită în 1911 de către Maillard şi continuă să prezinte mare
interes ştiinţific, teoretic şi practic în zilele noastre.

• Aminozaharurile formate participă la o serie de transformări care

duc prin reacţii de degradare Streker la formarea unor precursori
sau intermediari ai melanoidelor.

• In procesul complex al reacţiei iau naştere uneori produşi

dăunători, mutageni şi toxici.

3/26/2019
 AMINOACIZI

R' R NHR
R' CH COOH CH=N CH COOH CH=N CH2 R" CH
CHO
NH2 CHOH CHOH CHOH
CHOH + - O
( CHOH)3 - CO2 ( CHOH)3 (CHOH)2
(CHOH)3 H2O
CH2OH CH2OH CH
CH2OH
Glucozã CH2OH
Baza Schiff
Transpozitie Amadori Glicozilamina
CH NHR CH2 NHR
C OH C=O
(CHOH)3 ( CHOH)3
CH2OH CH2OH
o

3/26/2019
 AMINOACIZI

Aminoacizi importanţi
Glicocolul (glicos = dulce ; cola = clei). In organismul vegetal sau animal se găsesc betaine sau derivaţi trimetilaţi sub
forma sărurilor cuaternare.
Betaina glicocolului este izolată din sfeclă. Se acumulează la fabricarea zahărului din melasă. Se obţine prin alchilarea
glicocolului cu iodură de metil, în soluţie alcoolică. Este substanţă solidă care în soluţie se comportă ca bază.
o
t
H2N CH2 COOH + 3 CH3I (CH3)3N+CH2COO- + 3 HI
Metanol
Betaine formează şi alţi aminoacizi: betaina histidinei sau hercinina din ciuperci, betaina triptofanului sau tripaforina din
plante exotice, betaina prolinei sau stahidrina izolată din stânjenel,
 n- butiro-betaina este otrava care paralizează nervii motori etc.
acidul hipuric (benzoilglicocol) prezent în produsele de degradare ale mamiferelor

NH PO(OH)2 NH2
Sarcosina, N-metilglicocol, CH3NH-CH2- HN = C HN = C
COOH, este obţinută din creatină (acid N CH2 COOH N CH2 COOH
metilguanidinoacetic) care se găseşte în muşchii CH3 CH3
vertebratelor sub formă de acid creatin fosforic, Creatina
reactiv. NH CO
N C NH2 + HN = C + H2O
Cianamida N CH2
CH3
CH3 NH CH2 COOH
3/26/2019 Creatinina
Sarosina
 AMINOACIZI

-Alanina nu este o componentă a proteinelor, a acidului pantotenic, un biocatalizator şi

vitamină din grupul B.
CH3OH
HOH2C C CH CO NH CH2 CH2 COOH
CH3
Serina este importantă pentru sinteza glicogenului (în ficat).

CH2 CH COOH CH2 = C COOH CH3 C COOH CH3 C COOH glicogen

- H2O
OH NH2 NH2 NH O

3/26/2019
 AMINOACIZI

Ornitina şi arginina au rol în eliminarea amoniacului, rezultat în timpul degradării aminoacizilor, sub formă
de uree.
CH2 CH2 CH2 CH COOH CO /NH CH2 CH2 CH2 CH COOH NH3
2 3
NH2 NH2 - H2O NH NH2 - H2O
CO NH2
CH2 CH2 CH2 CH COOH
NH NH2 O = C NH2 + CH2 CH2 CH2 CH COOH

C NH2 NH2 NH2 NH2

NH Arginina Uree Ornitina

Acidul aspargic şi acidul glutamic joacă rol în reacţiile de transminare cu formare de acid oxalilacetic şi
-cetoglutaric
I I
Tirozina este precursor al tiroxinei, tetraiodderivatul eterului
p-hidroxifenilic al tirosinei, hormon din glanda tiroidă care HO O CH2 CH COOH

alături de diiodtirozina au rol în buna funcţionare a I Tiroxina

I
NH2

organismului. Tirozina, acid -amino- (p-hidroxifenil) –

propionic, se întâlneşte alături de fenil-alanină, în proteine.
Participă la formarea pigmenţilor negri-bruni, melaninici

Metionina, îndeplineşte în organismele vii rolul de agent de CH3S (CH2)2 CH COOH

transmetilare. NH2
3/26/2019
 AMINOACIZI

Triptofanul (Hopkins şi Cole, 1901), este un aminoacid esenţial, intră în structura proteinelor.

Acizii aminobenzoici nu intră în constituţia proteinelor dar prezintă importanţă deosebită.

Acidul o-aminobenzoic (acid antranilic) este o substanţă solidă care în soluţie apoasă prezintă fluorescenţă
albastră. In natură se găseşte ca esteri în ulei eteric de flori de iasomie, tuberoze, portocal şi mandarine
Acidul antranilic se esterifică uşor cu metanol, în prezenţa acidului clorhidric gazos. Se alchilează şi se
diazotează la grupe amino (v. Obţinerea roşului de metil).
COOH COOCH3 COOCH3
+
H
+ CH3OH + ClCH3
NH2 NH2 NHCH3
Acid antranilic Ester metilic al N-metilantranilat de
acidului antranilic metil,utilizat în parfumerie

Acidul p-aminobenzoic face parte din grupa vitaminelor H şi este factor de creştere pentru microorganisme.
Prezintă importanţă unii esteri care au proprietăţi anestezice.
Anestezina este esterul etilic al acidului p-aminobenzoic, anestezic local, liposolubil.
Esterul acidului p-aminobenzoic cu dietilaminoetanol este novocaina (sau sub formă de clorhidrat, procaina)
folosită ca anestezic local (în locul cocainei naturale) fiind mai puţin toxic.
COOC2H5 COOCH2CH2N(C2H5)2 COOCH2CH2N(C4H9)2

Esterul acidului p-aminobenzoic

cu dibutilaminoetanol este
3/26/2019 NH2 NH2 anestezicul butacaina.
NH2
 PEPTIDE. PROTEINE

• compuşi care se formează prin eliminarea apei între două sau mai multe molecule de aminoacizi pe
principiul “cap-coadă”.
• apar legături amidice –CO-NH- numite legături peptidice.
• au structuri omogene şi proprietăţi fizice şi chimice specifice.
• au funcţii structurale, altele au funcţii catalitice, antibiotice sau hormonale.
• După numărul de aminoacizi şi a greutăţilor moleculare, convenţional se disting:
• peptide – produşi cu un conţinut mai mic de aminoacizi şi cu structură mai puţin complexă, greutăţi
moleculare sub 10.000;
• proteine – produşi cu structură complexă tridimensională, cu greutăţi moleculare mai mari de
10.000.

H2N CH CO NH CH COOH
R Legãturã R
peptidicã

Capatul liber amino din peptide se numeste N-terminal,

iar gruparea carboxil liber se numeste C-terminal

3/26/2019
 Peptide

Peptidele se clasifică după numărul de aminoacizi conţinuţi în:

oligopeptide (di-,tri-,tetra-) care conţin 2-9 aminoacizi;
polipeptide care conţin 10-100 aminoacizi;
macropeptidele cu mai mult de 100 aminoacizi.

După cercetările lui Emil Fischer (Premiul

Nobel pentru chimie, 1902), în peptide
legarea aminoacizilor în structuri
macromoleculare se realizează prin legături
peptidice de natură amidică.

O H R
O H R C C
+
H2N CH CO NH CH COOH C C C N

R Legãturã R C N R H H
peptidicã
R H H Legãtura peptidicã
(stabilizare prin rezonantã)
3/26/2019
 AMINOACIZI

Denumirea peptidelor are la bază numele aminoacizilor componenţi (sau

prescurtările standard). Ele se definesc ca derivaţi ai aminoacidului care încheie
lanţul cu gruparea carboxil. Unele peptide au denumiri uzuale recunoscute
(aspartam, vasopresină, glutation, carnozina, oxitocina etc).
CH3
NH2 CH2 CO NH CH COOH H2N CH CH2 CH2 CO NH CH CO NH CH2 COOH
glicila-alanina( Gli-Ala) COOH CH2 SH
dipeptida
-glutamil-cisteinil-glicina (Glu-Cis-Gli)
Glutation
tripeptida

Proprietati fizice si chimice:

•sunt substante solide, cristaline,
•solubile in apa si insolubile in solventi organici,
•au caracter amfoter si au activitate optica.

3/26/2019
 AMINOACIZI
Metode de sinteză pentru peptide

• Sinteza urmăreşte realizarea unor compuşi peptidici identici cu cei din natură
• E.Fischer a reuşit să dovedească prezenţa legăturilor peptidice în peptide şi
proteine
• aminoacizii au două grupe funcţionale care intră în competiţie
• pentru a realiza sinteze de peptide se utilizează anumiţi compuşi care blochează
una din grupări, aminoacidul reacţionând astfel prin gruparea rămasă disponibilă
(liberă)
• alegerea blocanţilor: la sfârşitul sintezei să se poată îndepărta uşor
• realizarea sintezei unei peptide-condensare pas cu pas:
• protejarea unei grupe funcţionale;
• transformarea grupei carboxil într-o grupare activată;
• condensarea aminoacizilor din secvenţa dată;
• îndepărtarea grupei protectoare (blocant).
• sinteza se realizează în soluţie sau în faza solidă

3/26/2019
 AMINOACIZI
Sinteza peptidelor în soluţie
• în final, după deblocarea grupei funcţionale, se separă peptida propusă.
In timpul sintezei condiţiile trebuie să fie astfel alese încât să nu se producă inversii, racemizări sau
scindări ale legăturilor peptidice formate etc.
Pentru blocarea grupei amino dintr-un aminoacid sunt utilizaţi mulţi reactivi, anhidrida ftalică,
cloroformiat de etil sau de benzil, terţ-butoxicarbonilazida şi alţii.

CO COOH
OC
+ O R CH N
CO OC
COOH
+ C6H5 CH2 OC Cl R CH COOH
HC NH2 NHCOOCH2C6H5
O
R R CH COOH
+ ClCOOC2H5
NH COOC2H5

+ (CH3)3C OCON3 R CH COOH

NH COOC(CH3)3 (Bloc)
(Compusi numiti blocanti)

3/26/2019
 AMINOACIZI
Pentru transformarea grupei carboxil în grupă reactivă se transformă în clorură acidă sau se utilizează
diciclohexilcarbodiimida (DCC) sau cu cabonildiimida care prezintă multe avantaje: randament mare,
temperatură scăzută.
PCl3( sau DCC)
R CH COOH R CH COCl grupã activatã

NH Bloc NH Bloc
grupã blocatã
Condensarea între aminoacidul protejat la grupa NH2 şi activat la grupa carboxil cu un aminoacid
(identic sau diferit) neblocat şi neactivat.
R CH COCl + H2N CH COOH R CH CO NH CH COOH
- HCl
NH Bloc NH Bloc R
Dipeptida N- blocatã
Urmează o nouă activare şi iar o condensare până când se consumă în reacţie toţi aminoacizii
planificaţi.
Deblocarea grupei amino din catena peptidei se realizează prin hidroliză (sau hidrogenoliza) şi în final
îndepărtarea blocantului conduce la peptidă
HOH
R CH CO NH CH COOH R CH CO NH CH COO-
-Blocant +
R
Prin această metodă: NH Bloc R NH3

oxitocina (Vincent du Vigneaud – premiul Nobel, 1954)

insulina (în 1958 Sanger descoperă arhitectura exactă a insulinei şi primeşte premiul Nobel)
3/26/2019
 AMINOACIZI

Metoda de blocare a grupei carboxil se aplică pentru sinteza peptidelor pe suport solid
R.B.Merrifield (1963) -prima sinteză de peptide pe strat solid – premiul Nobel pentru
chimie în 1984).
1. Are loc mai întâi blocarea grupării carboxil prin esterificare
Aminoacidul ca ester se condensează cu un alt aminoacid-NHBloc.
R CH NH2 + HOOC CH NHBloc - R CH NH CO CH NHBloc
H2O
COOCH3 R COOCH3 R

Deblocarea
grupei amino R CH NH CO CH NH2 + HOOC CH NHBloc
- Blocant
COOCH3 R R
2. deblocarea grupelor carboxil şi amino cu obţinerea peptidei în care ordinea aminoacizilor este cea
dorită
3. Deblocarea are loc hidrolitic sau reductiv.
Hidrogenolizã
R CH NH CO CH NH CO CH NHBloc H2 /Pd

COOCH3 R R
H2N CH CO NH CH CO NH CH COOH + CH3OH + Blocant
R R Tripeptidã R
Metoda este mai rapidă dacă blocantul pentru protejarea grupei carboxil este polistiren clorometilat ca
suport solid.
Prin această metodă s-au sintetizat insulina şi hormonii hipofizari.
3/26/2019
 Analiza aminoacizilor terminali
• Determinarea succesiunii aminoacizilor într-o peptidă (ca şi într-o
proteină) constituie de fapt determinarea structurii primare prin
analiză secvenţială.
• Această metodă are la bază fragmentarea peptidei în unităţi
mici, determinarea grupelor marginale şi prin corelarea acestor date
cu rezultatele hidrolizei sau sintezei se deduce succesiunea lanţului
peptidic. Aşa s-a procedat pentru determinarea unor peptide
naturale cu rol deosebit fiziologic sau hormonal.
• Metoda de determinare a grupelor marginale constă în
identificarea aminoacizilor de la extremităţi pe baza reacţiei acestora
cu reactivi specifici cu care N-aminoacidul terminal, respectiv C-
aminoacidul terminal, formează combinaţii stabile care după
hidroliză, permit identificarea aminoacizilor. Treptat se pot identifica
aminoacizii în ordinea legării lor în lanţul peptidic sau polipeptidic.
3/26/2019
 Analiza aminoacizilor terminali
Identificarea N-aminoacizilor terminali
F.Sanger utilizează drept reactiv 1-fluoro-2,4-dinitrobenzen (reactiv Sanger)
• dă reacţii de substituţie cu grupa amino liberă (SN aromatică) formând N-dinitrofenilderivatul peptidei.
• Peptida N-substituită este hidrolizată;
• aminoacidul N-terminal legat (blocat), stabil la hidroliză, este separat şi identificat cromatografic.
• Dezavantajul metodei este că peptida rămasă se distruge şi deci o nouă reacţie nu mai este posibilă.

- HF
O2N F + H2N CH CO NH CH CO
R R'
NO2
2,4- Dinitro - Polipeptidã
fluorbenzen

HOH/H+
O2N NH CH CO NH CH CO
R R'
NO2

O2N NH CH COOH + H2N CH CO NH CH CO

R R' R"
NO2
Peptida cu un aminoacid mai puţin
Aminoacid N-terminal N-substituit (puţin
solubil în mediu acid)
H2O / H+
3/26/2019
Amestec de aminoacizi
 Analiza aminoacizilor terminali
• Peter Edman foloseşte ca reactiv izocianat de fenil care reacţionează cu N-aminoacidul terminal, în
mediu slab bazic şi formează derivaţi de tiouree.
• cu acid clorhidric, N-aminoacidul terminal blocat se separă şi apoi se identifică cromatografic sub
formă de feniltiohidantoină, faţă de martori.
• metodă are avantajul că lasă restul catenei peptidice intact, ceea ce permite continuarea procesului de
detaşare succesivă a N-aminoacizilor terminali.

mediu bazic
C6H5 N C S + H2N CH CO NH CH CO
R Polipeptidã R'
H2O/HCl
C6H5 NH C NH CH CO NH CH CO
S R R '
Polipeptidã N blocatã
S
C NH
C6H5 N H + H2N CH CO NH CH CO
C C R R'
R Polipeptida cu un aminoacid
O
Feniltiohidantoinã mai putin

3/26/2019
 Analiza aminoacizilor terminali
Identificarea aminoacizilor C-terminali
• determinare mai dificilă
• transformarea grupei COOH liberă (din C-aminoacidul terminal) în ester metilic care se reduce cu
LiBH4 la alcool primar (LiBH4 nu reduce gruparea –CO-NH-peptidică).
LiBH4
NH CH COOH NH CH COOCH3 NH CH CH2 OH
R R R
Polipeptidã
HOH H2N CH CH2OH + NH CH COOH
R R'
Aminoalcool

După hidroliză se identifică aminoalcoolul rezultat la scindarea ultimului fragment şi reacţia continuă
până la ultimul fragment.
O altă metodă - tratarea peptidei cu exces de hidrazină care transformă aminoacizii din catenă în
hidrazide cu excepţia aminoacidului C-terminal. Se îndepărtează excesul de hidrazină şi apoi se tratează
soluţia cu reactiv Sanger care permite separarea aminoacidului C-terminal sub formă de derivat, solubil
în mediu bazic.

3/26/2019
 Hidroliza enzimatică
• Se bazează pe utilizarea unor anumite enzime care produc scindări selective
şi eficiente.
• In mod obişnuit se folosesc peptidaze diferite care hidrolizează legături
amidice specifice.
• Carboxipeptidazele hidrolizează legături peptidice de la capătul care conţine
aminoacidul C-terminal.
• Aminopeptidazele produc scindarea legăturii peptidice de la capătul cu N-
aminoacid terminal.
• Unele enzime au proprietatea de a rupe legături peptidice vecine cu un
anumit aminoacid. Fragmentele mai mici se supun degradării Edman.
• Tripsina, enzimă digestivă, catalizează scindarea legăturii peptidice în care
grupa COOH face parte dintr-un rest de aminoacid bazic (arginina, lizina).
• Chimotripsina catalizează legăturile peptidice ale aminoacizilor aromatici
(fenilalanina, tirosina, triptofan) când legătura este adiacentă carboxilului
liber din C-aminoacidul terminal.

3/26/2019
 Peptide importante
L-Aspartil--fenil-L-alanilmetilesterul este o dipeptidă de 152 de ori mai dulce decât zaharoza.
Dacă radicalul fenil este înlocuit cu ciclohexil rezultă un compus de 225 de ori mai dulce decât
zaharoza.
H2N CH CH2 CO NH CH COOCH3
COOH CH2C6H5
Aspartam

Glutationul este o tripeptidă formată din acid L-glutamic, L-cisteina şi L-glicocol. Se

găseşte în celulele vii unde participă la reacţiile de oxido-reducere. Este prima tripeptidă
naturală şi de sinteză cunoscută şi importantă.
H2N CH CH2 CH2 CO NH CH CO NH CH2 COOH
COOH CH2 SH
Glutationul funcţionează ca o coenzimă a unor enzime.

Participă la reacţii redox, 2GSH G-S-S-G, importante pentru componentele organice din produsele
alimentare.

3/26/2019
 Peptide importante
carnozina: dipeptid natural ce se gaseste alaturi de anzerina in muschii mamiferelor
sau boabe de fasole, soia. (CH3)HN

H2C CH COOH
N
HN CO H2C CH2 NH2
carnozina
(anzerina)
Vasopresina si oxitocina-peptide neproteice cu activitate hormonală.
Bradichinina are rol în reglarea tensiunii arteriale.
Vasopresina:Cis-Tyr-Phe-Ala-Gly-Asg-Pro-Arg-Gly-NH2
Oxitocina:Cis-Tyr-Ile-Gly-Asn-Cis-Pro-Leu-NH2 Cis Tir Ile Cis Tir Fen
S S
S S
Cis Aspn Glu Cis Aspn Glu
Pro Leu Gli NH2 Pro Lis Gli NH2

au activitate hormonala fiind factori de reglare hipotalamica (hormoni hipofizari ce regleaza

tensiunea arteriala).
vasopresina este utilizata ca medicament pentru cresterea performantelor creierului.
Oxitocina are importanta in fertilizare si este implicata in contractile uterine la nastere si in secretia
lactata.
3/26/2019
• Insulina este o polipeptidă cu rol de hormon. Este secretată de pancreas şi controlează
metabolismul zaharurilor şi indirect influenţează asupra metabolismului altor compuşi.
• Arhitectura insulinei a fost stabilită de către Sanger, care a primit premiul Nobel (1958 şi
1980). Sintezele cercetătorilor americani asupra insulinei umane şi apoi a celor chinezi asupra
insulinei bovine (1963-1965) au elucidat aspecte structurale importante. Insulina bovină diferă de
insulina umană dar se foloseşte pentru compensarea insulinei umane la bolnavii de diabet.
• Ca structură insulina conţine două catene unite prin punţi de sulf. Catena A formată din 21
aminoacizi şi catena B din 30 aminoacizi.

Greutatea moleculară a insulinei este de cca. 6000, moleculele formează însă agregate prin asociere, cu
greutăţi moleculare mai mari (12.000-48.000).
Insuficienţa insulinei provoacă glicemie şi glucozurie şi unele modificări în metabolismul proteic şi
lipidic.
Unele antibiotice s-au dovedit a fi polipeptide cu o aranjare precisă a aminoacizilor. Faptul că multe
antibiotice conţin aminoacizi din seria D ar putea fi cauza proprietăţilor lor antibiotice.
Peptidele inferioare (oligopeptidele) sunt substanţe cristalizate, incolore. Ele au proprietăţile
3/26/2019 aminoacizilor. Sunt uşor solubile în apă. Insolubile în alcool. Au caracter amfoter. Sunt
caracteristice
solubile în soluţii concentrate de săruri şi nu coagulează cu creşterea temperaturii.
3/26/2019
 Proteine

Compuşi macromoleculari

3/26/2019
 Clasificarea proteinelor
☻După compoziţia chimică

➢ proteinele simple formate numai din aminoacizi (lizozimul,

ribonucleaza).

➢ proteinele conjugate conţin grupări adiţionale (prostetice)

–hem (hemoglobina, mioglobina, citocromii, catalaza, peroxidazele);
–coenzime provenite din vitamine (succinat dehidrogenaza,
transaminazele, lactat dehidrogenaza);
–metale (feritina, ceruloplasmina, carboxipeptidaza);
–acizi nucleici (ribozomii, nucleozomii);
–lipide (chilomicroni, lipoproteinele cu densitate foarte mică-VLDL,
lipoproteinele cu densitate mică-LDL, lipoproteinele cu densitate
mare-HDL);
–hidraţi de carbon (imunoglobulinele, colagenul).

3/26/2019
 Clasificarea proteinelor
☻ După mărime şi formă
• Proteine globulare
uşor solubile în apă
intracelulare: hemoglobina, mioglobina, imunoglobulinele,
ribonucleaza, lizozimul, citocromul c.

• Proteine fibrilare
insolubile în apă
extracelulare, cu roluri de susţinere: collagen, cheratină, miozină,
elastină.

3/26/2019
 Clasificarea proteinelor
☻ După funcţie
• Proteine cu rol structural: colagenul, elastina,
keratina;
• Proteine cu rol catalitic (enzime): tripsina,
chimotripsina, revers transcriptaza, ARN polimeraza.
• Proteine cu rol în apărare: imunoglobulinele ,
interferonii
• Proteine cu rol hormonal: insulina, glucagonul,
parathormonul;
• Proteine cu rol în transport:
- albuminele serice (transportă cationi, vitamine,
metaboliţi)
-hemoglobina (transportă oxigen)
-transferina (transportă fier)
-apoproteinele (componente ale lipoproteinelor care
3/26/2019
transportă trigliceride şi colesterol
 Structura proteinelor

• Organizare structurală:
-structura primară;
-secundară;
-terţiară;
-cuaternară

3/26/2019
 Aminoacid
a).Structura
primară
Legătură
peptidică

b).Structură
secundară

-foaie pliată
-helix
Legături de hidrogen

c).Structura Lasou
tertiară

d).Structura
cuaternară

3/26/2019
 Structura primară a proteinelor
sau structura
• Structura primară precizează:
covalentă
-tipul;
-numărul;
-secvenţa resturilor aminoacidice din moleculă
O R2 H O

H3 N+ CH C N CH C N CH C

R1 H O R3
• Secvenţa aminoacizilor din proteine este determinată
genetic
-fiecare aminoacid proteinogen este codificat de una sau mai
multe secvenţe de trei nucleotide numite codoni.

• Determinarea secvenţei aminoacidice este importantă

pentru patologia moleculară.
-anemia falciformă rezultă din înlocuirea Glu din poziţia 6 a
lanţului  al hemoglobinei cu Val.
3/26/2019
 AMINOACIZI

3/26/2019
 Structura secundară a proteinelor
☺ se referă la aranjamentul spaţial al axului catenei polipeptidice

O R2 H O

H3 N+ CH C N CH C N CH C

R1 H O R3

3/26/2019
• Conformaţia cea mai stabilă este aceia în care se realizează
cel mai mare număr de punţi de hidrogen între grupările –
NH- şi –CO- care aparţin diferitelor grupări peptidice.

N H O C

3/26/2019
 -elicea şi structura 
• Structura -helix
Lanţul format din L-aminoacizi C

se răsuceşte în jurul unui ax, O

C
la nivelul legăturilor simple, C
O
pentru ca grupările –CO- şi –NH- HO
C
N
să devină adiacente stereochimic O C N
HO
şi să formeze punţi de hidrogen. H N C
C O
O
N H
N

HH
NN
NN

3/26/2019
 Caracteristicile helixului
• –sensul răsucirii este de la
stânga la dreapta (elice
dreaptă);
• –distanţa între 2 aa pe
verticală este 0,15 nm;
• –pasul elicei, distanţa între
două puncte echivalente pe
verticală de-a lungul axei este
de 0,54 nm şi cuprinde 3,6
resturi aminoacidice per pas;
• –diametrul elicei este de 1,01
nm;
• –radicalii R ai tuturor
aminoacizilor sunt orientaţi
spre exteriorul -helixului
• –miezul helixului este strâns
împachetat, atomii săi sunt
legaţi prin forţe Van der Waals.
3/26/2019
• Structura  se află la proteinele fibrilare şi globulare.
• Mioglobina, proteină globulară, conţine structura  în
proporţie de 75% iar proteina fibrilară, keratina, conţine
aproape 100% structură .
a) Atomii C ai resturilor
aminoacidice b)
consecutive
R
R R

R
R
0.54 nm
3,6 aminoacizi R
per tur
R
R
Catena polipeptidică
3/26/2019
 Structura −foaie pliată
• Toate legăturile peptidice componente sunt implicate în
legături de hidrogen care sunt perpendiculare pe axul
catenei.
☺Structura , care se referă la legăturile de hidrogen
dintre punţile peptidice din cadrul aceluiaşi lanţ
polipeptidic,
☺Structura  se referă la legăturile de hidrogen dintre
punţile peptidice, care fac parte din lanţuri
polipeptidice diferite.

3/26/2019
 Tipuri de structuri 
• structură  cu lanţuri antiparalele

H R O H R O H
N N N

N N
R O H R O H R O

R H O R H O R H
N N N
N N
O R H O R H O
3/26/2019
 ☻Structură  cu lanţuri paralele
H R O H R O H
N N N

N N
R O H R O H R O

H R O H R O H

N N N

N N

R O H R O H R O

3/26/2019
 Structura  “ac de păr sau -turn”
• prolina şi glicina sunt aminoacizii cei mai răspîndiţi în
cadrul acestei structuri
H2 N

HOOC
• Structura  este întâlnită în proporţie de aproape 100%
în proteina din mătase, fibroina.
• Structurile  în proteine conţin între 2-12 catene
polipeptidice
• Fiecare catenă conţine până la 15 resturi aminoacidice,

3/26/2019
3/26/2019
 Structura terţiară a proteinelor
• descrie împachetarea lanţului polipeptidic ca urmare
a interacţiunilor necovalente dintre radicalii R de la
C

• este dictată de structura primară

3/26/2019
Tipuri de legături necovalente dintre
radicalii R ai aa
• Legături ionice
- între radicalii cu sarcină
negativă (din resturi aspartil,
glutamil)
-radicalii cu sarcină pozitivă
( din resturi lizil şi arginil):

NH NH
- +
CH CH2 COO H3N (CH2) 4 CH

CO CO

Aspartil Lizil
3/26/2019
 Punţi de hidrogen
• între radicalii cu grupări:
-alcoolice (din resturi seril,
treonil),
-fenolice (din resturi tirozil),
-amidice (din resturi glutaminil
şi asparaginil):

NH H NH
CH CH2 OH O CH2 CH
CO CO

3/26/2019
Seril Seril
 Interacţiuni hidrofobe
• între resturile aminoacizilor nepolari ca
valină, leucină, izoleucină, fenilalanină,
alanină:

NH H3 C NH
CH CH3 CH CH
CO H3 C CO

Alanil Valil

3/26/2019
 Legături disulfurice
• Între resturi de cisteină

NH NH
CH CH2 S S CH2 CH
CO CO

Cisteinil Cisteinil

3/26/2019
 Localizarea radicalilor în structura tridimensională a
proteinelor în funcţie de polaritatea lor

• Radicalii nepolari de la Val, Leu, Ile, Met şi Phe ocupă

în cea mai mare parte interiorul proteinei, fiind lipsiţi
de contactul cu apa

• Radicalii polari, cu sarcină electrică de la Arg, His, Lys,

Asp şi Glu sunt de obicei localizaţi la suprafaţa
proteinei în contact cu apa.

• Grupările polare neîncărcate electric de la Ser, Thr,

Asn, Gln şi Tyr sunt de obicei la suprafaţa proteinei dar
se pot localiza şi în interiorul moleculei.
3/26/2019
 Structura cuaternară
• proteine oligomere, sunt alcătuite din mai multe lanţuri peptidice,
de regulă un număr mic şi pereche

• Lanţurile individuale denumite protomeri prezintă fiecare structura

sa primară, secundară şi terţiară.
• Asamblarea protomerilor, structura cuaternară, se realizează
numai prin forţe slabe necovalente
• Complementaritatea suprafeţelor de contact asigură un grad
înalt de specificitate structurilor cuaternare
3/26/2019
 Proprietăţi electrochimice ale
proteinelor
• Proteinele pot fi considerate amfoliţi macromoleculari

• La pH fiziologic proteina apare ca un poliamfolit.

• pH izoelectric

–hemoglobina pI= 7,07

–miozina pI= 5,2
–insulina pI= 5,35
–histona pI= 10,8

3/26/2019
 Denaturarea proteinelor
• se modifică conformaţia nativă a proteinelor

• sunt afectate legăturile necovalente din structura

unei proteine, care asigură conformatia acesteia

• nu se rup legăturile peptidice, nu se modifică masa

moleculară

• se pierde, parţial sau total, activitatea biologică specifică.

• Agenţi denaturanţi: -radiaţiile UV, , X , -temperatura,

-pH-uri extreme (acide sau bazice), -alcooli,
-acizi organici, -ureea, -guanidina etc.
3/26/2019
 Solubilitatea
• depinde de pH-ul mediului în care se află proteina

• săruri ale metalelor uşoare, influenţează solubilitatea

proteinelor: NaCl, MgCl2, Na2SO4, etc.

• sulfatul de amoniu este utilizat pentru a separa

globulinele [care precipită când soluţiile în care se află
sunt aproximativ semisaturate cu (NH4)2SO4] de
albumina [care precipită în soluţie saturată de
(NH4)2SO4].

3/26/2019