BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

 Furdui B., Dinică R., Georgescu M., Chimie organică. Noţiuni

teoretice şi practice, Editura Galaţi University Press, 2010;
Dinică R., Georgescu M., Chimie Organică, Ed. Fundaţiei
Universitare „Dunărea de Jos”, Galaţi, 2004;
Florea T., Furdui B., Dinică R., Creţu R., Chimie organică.
Sinteza şi analiza funcţională, Galaţi, 2009;
 Avram M., Chimie organică, vol. I, II, Ed. Academiei RSR,
Bucureşti, 1983, 1994, 1995;
 Neniţescu C.D. – Chimie organică, vol I, II, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1980.

1
 COMPUŞI CARBONILICI
Definiție – sunt compușii organici care conțin gruparea funcțională
carbonil

Formula generală R R' R H

C
C C
O
gruparea O O
carbonil cetona aldehida

 Clasificare
• compuşi monocarbonilici saturaţi și aromatici: aldehide şi cetone
• compuşi dicarbonilici şi policarbonilici saturaţi;
• compuşi carbonilici nesaturaţi (ce conţin dublă legătură în radicalul organic).

2
 COMPUŞI CARBONILICI
Nomenclatură
1. Denumiri IUPAC

 denumirea cetonelor – numele hidrocarburii (corespunzătoare celei mai lungi catene care conține
atomul grupei carbonil) urmat de sufixul –ona. Catena se numerotează de la capătul cel mai apropiat
de legătura carbonilică O
1
1 2 3 4 5 1 2 3 6
1 2 3 4 C CH2 CH3 2
H3C C CH2 CH3 H3C HC C CH CH3
O 5 3
O H3C O CH3 4
2-butanona 2,4-dimetil-3-pentanona 1-fenil-1-propanona 2-ciclohexenona

 denumirea aldehidelor – numele hidrocarburii (corespunzătoare celei mai lungi catene care
conține atomul grupei carbonil) urmat de sufixul –al. Catena se numerotează de la carbonul
grupării aldehidice
7 6 5 4 3 2 1 4 3 2 1 CHO
H3C C H H3C H2C H2C HC HC H2C C H H3C HC H2C C H
O Br CH3 O OH O
etanal 4-bromo-3-metilheptanal 3-hidroxibutanal

ciclohexancarbaldehida
 denumirea compuşilor cu funcţiuni mixte – prefixul oxo- pentru cetone şi formil- pentru aldehide
O
H3C H2C C CH2 CHO
O CHO H3C C CH2 COOH
3-oxo-pentanal O 3
2-formilciclopentanona acid 3-oxobutanoic
 COMPUŞI CARBONILICI
2. Denumiri comune
 
H3C C CH2 CH3 Br H2C H2C C CH CH3 H3C C CH3 C CH3
O O CH3
metil etil cetona O O
-bromoetil izopropil cetona acetona
acetofenona
 Numele aldehidelor derivă deseori de la cel al acizilor carboxilici:

Acidul carboxilic Aldehida

H C OH H C H
Formica, furnici
O O
acid formic formaldehida
H3C C OH H3C C H
Acetum, acru
O O
acid acetic acetaldehida
H3C H2C C OH Protos pion, primul H3C H2C C H
O acid O
acid propionic propionaldehida
H3C H2C H2C C OH Butirium, unt H3C H2C H2C C H
O O
acid butiric butiraldehida

4
 COMPUŞI CARBONILICI

 Structura grupării carbonil

 Gruparea C=O este o funcţiune divalentă formată dintr-o legătură dublă între un atom de C sp2
şi un atom de O sp2
 Gruparea C=O este o grupare polară
 Electronii p ai dublei legături sunt deplasaţi spre atomul de oxigen  apare un dipolmoment
ridicat

H H
C O C O
H3C 1.23 H3C =2.8D
Å

5
 COMPUŞI CARBONILICI

Metode de sinteză
I. Metode oxidative
1. Oxidarea directă a hidrocarburilor:
a. Oxidarea alcanilor şi cicloalcanilor:
400-600oC H 100 0
CH4 + O2 CH2O O
oxizi de H 5-6atm
azot formaldehida
b. Oxidarea alchil benzenilor ciclohexanona
[O]
C6H5 CH2CH3 C6H5 C CH3

etilbenzen O
acetofenona
c. Oxidarea mai uşoară a grupărilor metilenice active:

CH2
indan O
indanona
d. Oxidarea alchenelor (vezi alchene) conduce la compuși carbonilici în condiții energice sau
la ozonoliză
e. Oxidarea alcoolilor: în cataliză anorganică sau cu K2Cr2O7 (sau Na); H2SO4( vezi alcooli). 6
 COMPUŞI CARBONILICI

II. Metode hidrolitice

1. Adiţia apei la alchine
R H
R C C R +H2O C C R C CH2 R
HO R O
cetona
enol
HgSO4
H C C H +H2O CH2 CHOH CH3 CHO
H2SO4

2. Hidroliza derivaţilor dihalogenaţi geminali: intermediar se obţin dioli geminali

instabili.
Cl 2 H2O OH
R CH R CH RCHO
Cl SN1 OH - H2O
Cl
H2O
R C R' R C R'
Cl O

7
 COMPUŞI CARBONILICI
III. Metode de sinteză pentru cetone
1. Reacţia compuşilor organomagnezieni (Reactivi Grignard) cu derivaţii funcţionali ai
acizilor organici  
C6H5 C Cl + C6H5 MgCl MgCl2 + C6H5 C C6H5
Clorura de fenil magneziu
 O O
Clorura de benzoil benzofenona

  A.N. H2O

C6H5 C N + CH3MgI C6H5 C NMgI
benzonitril Iodura de metil magneziu
Mg(OH)I
CH3
H2O
C6H5 C NH C6H5 C O
- NH3
acetofenona
CH3 CH3
2. Sinteza Fridel-Crafts: reacţie cu vaste aplicaţii; utilizează substanţe aromatice, halogenuri acide
şi catalizatori acizi Lewis (reacţie de acilare prin mecanism de SEAr).
+ -
CH3 C Cl + AlCl3 CH3C [AlCl4 ]
O +
O
Clorura de acetil E

+ C CH 3
+ C CH3
O O 8
acetofenona
 COMPUŞI CARBONILICI
 Proprietăţi fizice
 Au puncte de fierbere mai mici decât ale alcoolilor corespunzători, dar mai mari decât ale alcanilor şi
eterilor
 Nu formează asociaţii moleculare
 Formaldehida (CH2O) – gaz la temperatura camerei, este depozitată şi utilizată ca soluţie apoasă
40%, numită formalină.
 Formaldehida uscată este furnizată din:
•Trioxan – trimer ciclic al formaldehidei
•Paraformaldehida – polimer liniar conţinând mai multe unităţi de formaldehidă
 Termenii superiori sunt lichizi şi solizi.
 Primii termeni sunt solubili în apă, cei superiori sunt greu solubili.
 Unele aldehide au miros plăcut fiind utilizate în parfumerie: aldehida benzoică - miros de
migdale amare, aldehida cinamică - de scorţişoară.

9
 COMPUŞI CARBONILICI
 Proprietăţile grupării carbonil
 Tautomeria ceto-enolică
- Aldehidele şi cetonele se află în echilibru cu formele tautomere, enolice. Poziţia echilibrului
depinde de tipul compusului carbonilic.
- La unii compuşi carbonilici echilibrul este mult mai deplasat spre forma carbonilică:
CH3 C CH3 CH2 C CH3 CH3 CH O CH2 CH OH
100% 0%
O OH
99,99% 0,01%
 Reacţiile chimice ale compuşilor carbonilici pot fi grupate în trei categorii:
1. reacţii specifice grupării carbonil
2. reacţii ale poziţiei  faţă de gruparea carbonil
3. reacţii specifice aldehidelor
A. Reacţii specifice grupării carbonil
I. Reacţii de adiţie nucleofilă
1. Adiţia apei OH
CH3 CH O + H2O CH3 CH
OH
hidrat instabil
2. Adiţia hidracizilor  halohidrine instabile, care se stabilizează prin reacţia cu alcoolii
OH OR'
+ - R'OH
C O + H Cl C C
Cl Cl 10
halohidrina eter -halogenat
 COMPUŞI CARBONILICI
3. Adiţia acidului cianhidric  cianhidrine
OH
C O + HCN C
CN
4. Adiţia alcoolilor  semiacetali ce pot reacţiona cu o moleculă nouă de alcool  acetal.
OH HOCH3 OCH3
RCHO + HOCH3 R CH R CH
- H2O
OCH3 OCH3
0
semiacetal t acetal

5. Adiţia bisulfitului de sodiu  combinaţii bisulfitice frumos cristalizate şi reacţia serveşte

pentru identificarea aldehidelor şi cetonelor:
OH
+ -
C O + Na SO3H C - +
SO3 Na

6. Adiţia acizilor organici  semiacetaţi sau acetaţi ai aldehidelor şi cetonelor.

OCOCH3
C6H5 CHO + HOOC CH3 C6H5 CH OCCH3 + HOOC CH3 C6H5 CH
- H2O
OH O OCOCH3

11
 COMPUŞI CARBONILICI
II. Reacţii de condensare
 Combinaţiile carbonilice pot da reacţii de condensare de tip aldolic, crotonic şi trimolecular.
 În reacţiile de condensare participă două componente: una carbonilică (c.c) şi una metilenică (c.m).
- Componenta carbonilică poate fi: orice aldehidă sau cetona RCHO, R2C=O.
- Componenta metilenică poate fi: CH3-Y, RCH2-Y, R2CH-Y.
Y: -CHO, =C=O, -COOH, COOR, -CN, NO2, sau hidrocarburi sau compuși cu atomi de hidrogen
mobili:
1. Condensarea compuşilor carbonilici între ei
B- sau H+ E
CH3 CH O + H CH2 CH O CH3 CH CH2 CH O CH3 CH CH CH O
A.N. - H2O
OH 2-butenal
-hidroxialdehida

  

C6 H5CHO + CH3 CH2 CHO C6 H5 CH CH CHO C6 H5CH C CH O
-H O
2
OH CH3 CH3

CH2O + H3C C CH3 HO H2C H2C C CH3 H2C HC C CH3

O -H2O
O O

12
 COMPUŞI CARBONILICI
2. Condensarea compuşilor carbonilici cu alţi compuşi cu hidrogen mobil
a) Condesarea aldehidelor cu fenolii
OH OH OH
+ CH2 OH
+CH
H
2 O +

o
CH2 OH
p
- Novolacul
OH OH OH OH
+ CH2
H2 C
n + nCH2 O H
CH2 CH2
n
- bachelita
OH
H2C CH 2
HO
CH2
CH 2

H2 C CH2
OH 13
 COMPUŞI CARBONILICI
3. Reacţii de condensare cu compuşi cu azot
a. cu amoniac:
OH - H2O
C O+ H NH2 C C NH
NH2 aldimine(cetimine)
b. cu amine
- H2O H2
C O + R NH2 C N R CH NHR
bazã Schiff (combinatii azometinice)
c. cu hidroxilamina
OH - H2O
C O + NH2 OH C C N OH
NHOH oxime (aldoxime si cetoxime)
d. cu hidrazina:
C O + NH2 NH2 C N NH2
hidrazone cristalizate,
(medicamente cu
actiune antituberculoasã)
e. cu fenilhidrazina sau 2,4-dinitro-fenilhidrazina (DNFH)
C O + NH2 NHC6 H5 C N NHC6 H5
fenilhidrazina fenilhidrazona

14
 COMPUŞI CARBONILICI
f. condensarea aldehidei formice cu amoniacul conduce la urotropină

CH2 O + NH3 CH2 NH

aldimina
N
H
N
trimerizare 3 CH2 O N N (CH2)6N4
3 CH2 NH
HN NH NH3 N
trimetilentriamina hexametilentetramina
(urotropina)
- oxidarea urotropinei cu acid azotic formează un trinitroderivat exploziv:
O 2N N N NO2
HNO3
(CH2)6N 4
N
NO 2
hexogen

III. Reacţii ale poziţiei  faţă de gruparea carbonil

1. Halogenarea
Cl2
R CH2 C R - HCl
R CH C R
O Cl O
-halogenocetonã
15
 COMPUŞI CARBONILICI
IV. Proprietăţile specifice aldehidelor
1. Reacţia de oxidare - aldehidele se oxidează în condiţii blânde (Ag2O, Cu(OH)2, KMnO4,
CrO3, HNO3, O2), trecând în acizi organici
a) oxidarea cu permanganat de potasiu în mediu apos neutru

KMnO4/H2O
RCHO RCOOH

b) oxidarea cu reactiv Tollens (formarea oglinzii de argint)

AgNO3 + NaOH AgOH + NaNO3
AgOH + 2 NH3 [Ag(NH3)2]OH
RCHO + 2 [Ag(NH3)2]OH 2 Ag + RCOOH + 4 NH3 + 2 H2 O
reactiv Tollens

c) oxidarea cu reactiv Fehling

NaOH
RCHO + [Cu(tartrat)2](OH)2 RCOO-Na+ + Cu2O + 2 H2O
rosu-
R. Fehling - albastru caramiziu
d) Oxidarea cu oxigen molecular (O2 din aer) :
O
C6H5 CHO 2 C6H5 COOOH + C6H5 CHO 2 C6H5 COOH
acid perbenzoic
16
 COMPUŞI CARBONILICI

2. Reacţia de oxido – reducere Cannizzaro – specifică aldehidelor terțiare, aromatice

sau aldehidei formice
NaOH 50%
2 C6H5 CHO C6H5 CH2OH + C6 H5COO-Na +
aldehida benzoica alcool benzilic benzoat de sodiu
NaOH 50% - +
2 CH2O HCOO Na + CH3OH
aldehida formica formiat de sodiu
- reacţia Cannizzaro mixta
NaOH conc. - +
ArCHO + CH2O ArCH2OH + HCOO Na

3. Condensarea benzoinică.
KCN
2 C6H5 CHO C6 H5 CH C C6 H5
OH O

17
 COMPUŞI CARBONILICI
4. Polimerizarea aldehidelor
H2SO4/HCl n = 8-100
nCH2O HO CH2O H
n
paraformaldehida
- Paraformaldehida cu gradul de polimerizare 8100 este solidă şi deci uşor transportată. Prin încălzire
la 140-1600C se depolimerizează transformându-se în formaldehidă gazoasă.

- Paracetaldehida rezultă prin polimerizarea acetaldehidei în mediu acid:

CH O
nCH3 CHO CH3 n
CH3
CH O
O CH CH3
CH O
CH3
paracetaldehida

18
 COMPUŞI CARBONILICI
 Reprezentanţi
Metanalul sau formaldehida, CH2O, are largi utilizări la obţinerea fenoplastelor, a răşinilor
carbamidice, a unor coloranţi şi medicamente. Are proprietăţi reducătoare. În soluţii apoase este puternic
germicidă şi antivirotică. Este folosită la conservarea preparatelor anatomice. Cancerigenă fiind, nu se mai
foloseşte drept conservant.
Etanalul sau acetaldehida, obţinută industrial prin hidroliza acetilenei, este folosită la obţinerea
acidului acetic şi a acetatului de etil.
Cloralul, Cl3C-CHO, este hipnotic, sedativ, anticonvulsivant şi analgezic. Prin condensare cu
clorbenzen formează DDT.
Heptanalul sau oenantolul, CH3(CH2)5-CHO, se obţine prin descompunerea termică a acidului
ricinoleic. Este folosit în parfumerie.
Aldehidele cu catenă normală cu C8-C10 care se găsesc în uleiurile eterice de lămâie, trandafir se obţin
şi pe cale sintetică în scopul folosirii în parfumerie.
Benzaldehida, C6H5-CHO se găseşte în migdale amare sub formă de glicozid, amigdalina . Se foloseşte
în parfumerie şi ca intermediar în sinteze organice.
19
 COMPUŞI CARBONILICI
Acetona sau propanona, CH3-CO-CH3, este un lichid incolor, inflamabil, cu miros aromat, solubil în
apă. Este materia primă pentru obţinerea metacrilatului de metil, a oxidului de mesitil, a cetenei, a
bisfenolului. Este folosită ca solvent pentru acetatul de celuloză, nitroceluloză, acetilenă, etc.
Ciclohexanona se foloseşte la sinteza caprolactamei (utilizată la obținerea nylonului).
O serie de compuşi naturali sunt activi împotriva insectelor: poligodial este o dialdehidă activă
împotriva unui vierme african iar ajugarina împotriva lăcustelor. Pentru că sunt molecule naturale,
costisitoare, cercetări recente au adus în prim plan molecule de sinteză, mult mai simple şi mult mai
active cum este acetalul de mai jos. Aceste molecule sunt insecticide naturale ce împiedică insectele să
se hrănească (molecule ce taie foamea insectelor!).
O
O

CHO H3C
CH3 H
CHO CH3

O O

H O CH2 OCOCH 3 compus sintetic

Poligodial OCOCH 3
Ajugarina
20
 COMPUŞI CARBONILICI
COMBINAŢII DICARBONILICE
 Clasificare
1. În funcţie de poziţia reciprocă a grupărilor carbonilice
 compuşi 1,2- sau  - dicarbonilici;
 compuşi 1,3- sau  - dicarbonilici;
 compuşi 1,4- sau  - dicarbonilici..
A. Combinaţii 1,2-dicarbonilice
 Nomenclatura
1. Denumiri comune:
CHO H3 C C O H6 C5 C O H3 C C O H6 C5 C O
CHO H3 C C O H6 C5 C O H C O H C O
glioxal diacetil benzil metil-glioxal fenil-glioxal

B. Combinaţii 1,3 – dicarbonilice

 Astfel de compuşi nu există ca atare în stare liberă, dar există ca săruri.
 Exemple:

OHC CH2 CHO CH3 CO CH2 C CH3 OHC CH2 C CH3

dialdehida malonica
O O
acetilacetona formilacetona
 Gruparea CH2 cuprinsă între grupările CO din poziţiile 1,3 are o reactivitate deosebită 21
 COMPUŞI CARBONILICI
C. Combinaţii 1,4 – dicarbonilice
 Compuşi 1,4 – dicarbonilici se obţin prin oxidarea dienelor corespunzătoare

COMPUŞI CARBONILICI NESATURAŢI

 Compuşi organici ce conţin în moleculă legături duble C=C şi C=O
 Clasificare
1. După poziţia legăturii duble faţă de gruparea carbonil în:
• sisteme cumulate (cetene)
• sisteme conjugate (,-nesaturate)
• sisteme izolate
A. Sisteme cumulate

 Clasificare
 aldocetene
CH2 C O RCH C O R2C C O
 cetocetene. cetena aldocetena cetocetena

22
 COMPUŞI CARBONILICI
B. Sisteme conjugate și izolate : ,; ,; , - nesaturate
  
CH2 CH CH O C6 H5 CH CH CHO CH3 CH CH CHO
propenal (acroleina) aldehida cinamicã 2-butenal
(fenil acroleina) Aldehida crotonică
 Acroleina rezultă prin deshidratarea glicerinei:
CH2 OH CHOH CHO CHO
H2SO4 izomerizare -H2 O
CHOH CH CH2 CH
- H2O
CH2 OH CH2 OH CH2 OH CH2
acroleina
 Aldehida crotonică, CH3-CH=CH-CHO, rezultă prin condensarea crotonică a două molecule de
aldehidă acetică.
 Aldehida cinamică, C6H5-CH=CH-CHO, se găseşte în scoarţa arborelui de scorţişoară şi se obţine
prin condensarea acetaldehidei cu benzaldehida; are rol antifungic şi antimicrobian.

23
 COMPUŞI CARBONILICI
CHINONE
 Dicetone ciclice ,-nesaturate conjugate
 Nomenclatura
Denumirea lor derivă de la numele hidrocarburilor de la care provin, urmată de cuvântul chinonă
O O O O1 OH
O 2
O O -
3
+ 2H
+ +2e
-
O 4 -2e
5
O -nafochinona amfinaftochinona 1,2-antrachinona
-naftochinona 2,6-naftochinona O6 OH
1,2-nafochinona
1,4-naftochinona
O O

O
O O O
1,4-antrachinona 9,10-antrachinona 9,10-fenantrochinona
 Derivaţi chinonici naturali
 Unii derivaţi alchilaţi ai naftochinonei constituie vitaminele K, cu rol important în menţinerea
proprietăţilor coagulante ale sângelui.
O O O OH O
CH3 CH3 OH

R
O O O OH O
vitamina K3 vitamina K naturalã
R= C20 , C30 , C40 lausona-colorantul naftazarina 24
colorant rosu
antihemoragică
(anticoagulante) din henã
sintetic