Tema 8.

Dăunătorii culturilor legumicole

Brasicaceae și metodele integrate de combatere –
2 ore
8.1. Componența de specii a dăunătorilor verzei.
8.2. Dăunătorii sugători ai verzei.
8.2.1. Morfologia, biologia, plante atacate, modul de dăunare și măsurile de
combatere a păduchelui cenușiu al verzei și ploșniței roșie a verzei.
8.3. Coleopterele dăunători ai verzei.
8.3.1. Morfologia, biologia, plante atacate, modul de dăunare și măsurile de
combatere a puricilor cruciferelor, gândacului albastru al verzei, gărgăriței
albastră a verzei, gărgăriței neagră a verzei, gărgăriței galicolă a verzei.
8.4. Lepidopterele dăunători ai verzei.
8.4.1. Morfologia, biologia, plante atacate, modul de dăunare și măsurile de
combatere a moliei verzei, albiliței verzei, buhei verzei.
8.5. Morfologia, biologia, plante atacate, modul de dăunare și măsurile de combatere
a muștei verzei.
8.6. Sistemul măsurilor de combatere integrată a dăunătorilor verzei
 8.1. Componența de specii a dăunătorilor verzei.
Nr. Ordinul Familia Denumirea speciei
d/o populară Latină

1. Homoptera Aphididae Păduchele cenușiu al verzei Brevicoryne brassicae L.

2. Ploșnița roșie a verzei Eurydema ornata L.
3. Hemiptera Pentatomidae Ploșnița albastră a verzei (a
rapiței) Eurydema oleraceae L.
4. Nitidulidae Gândacul lucios al rapiței Meligethes aeneus F.
5. Puricele negru al verzei Phyllotreta atra F.
6. Puricele vărgat al verzei Phyllotreta nemorum L.
7. Puricele ondulat al verzei Phyllotreta undulata Kutsch.
8. Puricele albastru al verzei Phyllotreta nigripes F.
Chrysomelidae
9. Gândacul hreanului Phaedon cochleariae F.
10. Gândacul albastru al verzei Colaphellus sophiae Schale
Coleoptera
11. Gândacul roșu sau viermele
Entomoscelis adonidis Pall.
12. negru al rapiței
Gărgăriţa albastra a verzei Baris chlorizans Germ.
13. Gărgăriţa neagră a verzei Baris laticollis Marsh.
14. Curculionidae Gărgăriţa tulpinilor de Ceutorrhynchus quadridens
15. varză Panz.
Gărgăriţa semincerilor de Ceutorrhynchus assimilis
16. Ceutorrhynchus pleurostigma
Coleoptera Curculionidae Gărgăriţa galicolă a verzei
Marsh.
17. Plutellidae Molia verzei Plutella maculipennis Curt.
18. Molia semincerelor de
Pyraustidae Evergestis extimalis Scop.
crucifere
19. Albiliţa verzei Pieris brassicae L.
20. Lepidioptera Albiliţa rapiţei Pieris rapae L.
21. Pieridae Albilița mică (napului) Pieris napi L.
Albiliţa muştarului sau Leucochloe (Pieris, Pontia)
22.
albiliţa pestriţă a rapiţei daplidicae L.
23. Noctuidae Buha verzei Mamestra brassicae L.
24. Hymenoptera Tenthredinidae Viespea rapiței Athalia rosae L.
Ţânţarul seminţelor de
25. Cecidomyidae Dasyneura brassicae Winn.
crucifere
Diptera
26. Anthomyidae Musca verzei Delia brassicae Bouche.
 8.2. Dăunătorii sugători ai verzei.
8.2.1. Morfologia, biologia, plante atacate, modul de
dăunare și măsurile de combatere a păduchelui
cenușiu al verzei și ploșniței roșie a verzei.
BREVICORYNE BRASSICAE - Păduchele cenuşiu al verzei –
Капустная тля, Homoptera, Aphididae

•Femela apteră are corpul oval-

globulos, de 1,8-2,5 mm lungime, de
culoare verde-gălbuie, acoperit cu o
secreţie ceroasă albă, care îi dă un
aspect cenuşiu-albastru.
•Corniculele sunt scurte, cilindrice,
puţin îngroşate în partea mediană.
•Coada este conică, prevăzută pe
părţile laterale cu câte 3 peri.
 •Femela aripată are corpul
de 1,5-2,1 mm lungime,
acoperit cu o secreţie ceroasă,
cenuşie.
•Abdomenul prezintă pe
părţile laterale ale tergitelor
pete transversale şi dungi
mediane de culoare brună.
•Corniculele sunt scurte şi
umflate median, brune -
negricioase.
 •Oul este oval-alungit, de 0,5 mm
lungime, de culoare galbenă, sau neagră-
lucioasă.
•Larva este imagosimilară.
•Biologie şi ecologie. Păduchele
cenuşiu al verzei este o specie
nemigratoare, dezvoltă 18 generaţii pe
an.
•Iernează în stadiul de ou pe resturile
vegetale ale diferitor plante crucifere
cultivate şi spontane rămase în câmp.
•Plante atacate şi mod de dăunare.
Păduchele cenuşiu al verzei este o
insectă oligofagă, adulţii şi larvele sug
conţinutul celular, din diverse specii de
plante crucifere cultivate şi spontane,
preferând varza, conopida şi alte
crucifere.
 •Daune mai mari produce la seminceri, din care cauză pedunculul floral se
colorează în albastru-roşu, iar florile se usucă şi cad.
•Pe lângă aceasta, organele atacate sunt „inundate" de „rouă de miere”.
•Păduchele este şi un important vector de viroze transmise la varză şi conopidă-
mozaicul cruciferelor (Brassica virus 1 etc).
•Combatere. măsurile agrotehnice: adunarea şi distrugerea resturilor de plante
rămase în câmp după recoltare;
•efectuarea arăturilor adânci de toamnă;
•folosirea unui răsad sănătos şi plantarea timpurie în terenuri bine pregătite şi
fertilizate;
• distrugerea cruciferelor spontane;
•cultivarea de plante melifere în apropierea culturilor crucifere.
•Tratamente chimice se aplică în culturile de varză seminceră, când frecvenţa
plantelor infestate depăşeşte 10%, iar raportul dintre entomofagi şi afide este mai
mare decât 1:30-40, la semnalarea primelor colonii de păduchi cu FAS, EC (0,1-0,15
l/ha), Benevia, OD (0,75-1,0 l/ha + SAS Codasaid 2,5 l/ha), Clarus 250 EC (0,8-0,2
l/ha), Decis Profi WG 250 (0,05 kg/ha), Bi-58 NEW (0,75-1,0 l/ha), Demethoate 40
EC (0,8-1,0 l/ha), Successor 400 EC (1,0-1,5 l/ha), Sumi-alpha 5 EC (0,2 l/ha),
Actellic 50 EC (0,7 l/ha), LEOTRIN 100 SC (0,15-0,2 l/ha), etc. Pentru a asigura
aderenţa, la soluţie se adaugă o substanţă aderentă (1 % de zăr sau lapte, sau substanţe
aderente chimice).
EURYDEMA ORNATA - Ploşniţa roșie a cruciferelor
Hemiptera, Pentatomidae

•Ploşniţa roşie a cruciferelor are corpul

oval, de 8-10 mm lungime, uşor îngustat
posterior, turtit dorso-ventral, de culoare
roşie.
•Pronotul este roşu cu 6 pete negre.
•Scutelul este roşu cu o pată mare neagră
caracteristică.
•Aripile sunt roşii cu o pată alungită, două
rotunde şi membrana negră.
•Abdomenul dorsal este roşu cu pete
negre.
 • Oul în forma de butoiaş, de culoare
cenuşie, la ambele capete cu câte o dungă
circulară neagră şi o pată neagră pe partea
laterală.
• Larva este imagosimilară, de culoare
roşie-cărămizie.
• Biologie şi ecologie. Ploşniţa roşie a
verzei are 2 generaţii pe an.
• Iernează adultul sub resturile vegetale,
în frunzarul din păduri sau din plantaţiile
pomicole, pe marginea drumurilor.
• Primăvară se hrănesc pe diferite plante
crucifere spontane, apoi migrează în
culturile de crucifere cultivate.
• După 15-20 de zile, femela depune
ouăle în două rânduri a câte 6 pe partea
inferioară a frunzelor.
• Spre sfârşitul lunii iunie apar adulţii
care dau naştere generaţiei a doua.
• Odată cu răcirea timpului adulţii
generaţiei a II-a se retrag pentru hibernare.
 •Plante atacate şi mod de
dăunare. Ploşniţa roşie a cruciferelor
este o insectă oligofagă, adulţii şi
larvele cărei sug seva din ţesuturile
cruciferelor cultivate şi spontane.
•In locurile înţepate apar pete
galbene, care mai apoi se vestejesc şi
se usucă, iar la seminceri cad florile şi
fructele sau acestea rămân
nedezvoltate.
•Combatere. Măsuri agrotehnice
sunt identice celor pentru combaterea
păduchelui cenuşiu al verzei.
•Tratamente chimice speciale se
aplică rar, numai în anii apariţiei unor
populaţii masive.
 8.3. Coleopterele dăunători ai verzei.
8.3.1. Morfologia, biologia, plante atacate,
modul de dăunare și măsurile de combatere a
păduchelui cenușiu al verzei și ploșniței roșie
a verzei.
Phyllotreta atra - Puricele negru al verzei
Coleoptera, Chrysomelidae

•Adultul are corpul oval de 2,0-3,0 mm

lungime, culoare neagră cu luciu metalic
verde-albăstriu.
•Antenele sunt filiforme, de culoare
neagră, cu excepţia articulelor bazale 2 şi 3
care sunt galbene-roşcate.
•Picioarele posterioare sunt adaptate
pentru sărit.
•Oul este oval, de 0,6-0,8 mm lungime,
culoarea albă-gălbuie.
•Larva este viermiformă, oligopodă, de
3,0-5,0 mm lungime, culoarea albă-gălbuie,
cu capul negru-lucios.
•Pupa este albă, de 2,0-2,5 mm lungime.
 •Biologie şi ecologie. Puricele negru
al verzei este o specie monovoltină,
iernează adulţii sub resturile vegetale.
•Primăvara, se hrănesc pe crucifere
spontane iar mai târziu migrează pe
cruciferele cultivate.
•În luna mai are loc copulaţia şi
ponta.
•Femela depune ouăle lângă coletul
plantelor.
•Larvele apar la începutul lunii iunie
şi se hrănesc pe rădăcinile plantelor
crucifere fără a produce daune
importante.
•După 20-30 zile are loc împuparea
iar noii adulţi ies la suprafaţa solului şi
se hrănesc cu frunzele plantelor
crucifere, iar toamna se retrag pentru
hibernare.
 •Plante atacate şi mod de dăunare.
Este o specie oligofagă, adulţii cărei rod
epiderma superioară şi parenchimul
frunzelor de varză, conopidă, ridichi,
rapiţă sub formă de ciupituri circulare,
dând frunzei un aspect ciuruit.
•Combaterea. Măsuri agrotehnice
sunt identice celor pentru combaterea
păduchelui cenuşiu al verzei, iar
tratamente chimice se aplică la
depăşirea PED (3-5 adulţi/plantă, la o
frecvenţă a plantelor infestate de peste 10
%).
•La început se aplică tratamente
marginale, iar la atacuri mai puternice
(10 adulţi/plantă, la F-25 %) pe întreaga
suprafaţa cu aceleași produse pentru
combaterea păduchelui cenușiu al verzei.
 PHYLLOTRETA NIGRIPES
Puricele albastru al verzei – Синяя крестоцветная блошка
Coleoptera, Chrysomelidae

Este o specie foarte asemănătoare

cu puricele negru al verzei
PHYLLOTRETA NEMORUM - Puricele vărgat al verzei – Блошка
земляная светлоногая, Coleoptera, Chrysomelidae

•Adultul este asemănător cu puricele

negru al verzei, însă se deosebeşte că pe
elitre prezintă câte o dungă longitudinală de
culoare galbenă, cu marginile interne
aproape paralele, uşor curbate la partea
distală.
•Oul este oval, de 0,8 mm lungime, de
culoare albă - gălbuie.
•Larva are corpul alungit de 3-5 mm
lungime, de culoare galbenă, capul şi
pronotul brune, iar picioarele negre.
•Pe corp prezintă puncte negre cu peri
scurţi.
•Pupa are corpul de 2,5-3,0 mm lungime,
de culoare albă.
 •Biologia puricelui vărgat al verzei este
asemănătoare cu biologia puricelui negru
al verzei.
•Se deosebeşte prin aceea că, femela
depune ouăle nu în sol dar pe partea
inferioară a frunzelor.
•Larvele pătrund sub epiderma frunzei,
rod parenchimul sub forma unor galerii
sinuoase.
•Ajunse la maturitate, larvele perforează
epiderma frunzelor şi se retrag în sol, unde
se transformă în pupă.
•Noii adulţi apar în luna iulie şi se
hrănesc până în toamnă.
 •Plante atacate, mod de
dăunare, şi metodele de
combatere sunt asemănătoare cu
precedenta specie, deosebindu-se
prin aceea că larvele nu atacă
rădăcinile dar frunzele.
PHYLLOTRETA ONDULATA •Adultul este asemănător cu
Puricele ondulat al verzei – Phyllotreta nemorum L., însă pe elitre
Блошка волнистая prezintă câte o dungă longitudinală
Coleoptera, Chrysomelidae galbenă, care, spre deosebire de
Phyllotreta nemorum L. sunt de formă
ondulată.
•Oul este oval, de culoare albă-
gălbuie.
•Larva are 4-5 mm lungime, de
culoare cenuşie deschisă.
•Segmentul anal pe partea dorsală
prezintă o pată circulară cu mai multe
puncte negre.
•Pupa are corpul de 1,8-2,0 mm
lungime, de culoare albă.
•Biologia, ecologia şi măsurile de
combatere sunt identice cu puricele
negru a verzei.
Colaphellus sophiae - Gândacul albastru al verzei – Горчичный листоед,
Coleoptera, Chrysomelidae

•Adultul are corpul oval, de 4,0-4,5

mm lungime, de culoare albastră cu
reflexe gălbui, dorsal cu pete mai
închise, dispuse neregulat.
•Antenele sunt negre, cu excepţia
articulelor bazale care sunt roşcate.
•Femurele, tibiile şi tarsele
picioarelor sunt roşietice, cu ghearele
negre.
•Oul este oval-alungit, de 1,20-1,25
mm lungime, de culoare portocalie.
 •Larva are corpul de 9-10 mm
lungime, filiform de culoare
galbenă-murdară, cu picioarele
negre, convex dorsal.
•Segmentele toracice şi
abdominale prezintă dorsal şi
ventral şiruri de negi de culoare
neagră.
•Pupa are 8 mm lungime, de
culoare galbenă-portocalie.
•Biologie şi ecologie. Gândacul
albastru al verzei are o generaţie pe
an.
•Iernează ca adult în sol, la 4-5
cm adâncime.
 •Primăvra, adulţii se întâlnesc pe diferite crucifere spontane, iar
după câteva zile migrează pe cruciferele cultivate
•După o perioadă de hrănire are loc copulaţia şi ponta.
•Ouăle sunt depuse pe frunzele plantelor în grupe de câte 5-8.
•Apariţia larvelor are loc la începutul lunii iunie şi se hrănesc
cu parenchimul frunzei dintre nervuri.
•În a doua jumătate a lunii iunie larvele ajung la completa
dezvoltare, părăsesc frunzele, se retrag în sol, unde îşi formează o
căsuţă specială în care se transformă în pupă.
•Noii adulţi apar în prima jumătate a lunii iulie şi rămân în
căsuţele pupale pentru hibernare.
 •Plante atacate şi mod de dăunare. Gândacul albastru al verzei
este o specie oligofagă, atacă diferite specii de plante crucifere.
•Adulţii atacă frunzele tinere pe care le rod marginal sau complet.
•Daune mai mari produc larvele care atacă limbul foliar sub formă
de perforaţii neregulate.
•La atacuri în masă frunzele pot fi distruse complet.
•Plantele atacate stagnează în creştere, dau producţii scăzute, iar la
atacuri puternice se usucă.
•Combatere. Măsuri preventive: respectarea asolamentului;
•arătura adâncă de toamnă;
•distrugerea plantelor crucifere din flora spontană;
•plantarea unui răsad sănătos;
•aplicarea îngrăşămintelor.
•în anii de invazii se aplică tratamente chimice cu aceleași
produse recomandate pentru combaterea altor dăunători ai verzei.
BARIS CHLORIZANS - Gărgăriţa albastra a verzei – Рапсовый
барид, Coleoptera, Curculionidae

• Adultul are corpul alungit, convex dorsal,

de 3,5-4,5 mm lungime de culoare albastră sau
verde-închis cu luciu metalic.
• Rostrul este lung, uşor curbat spre partea
ventrală a corpului la baza picioarelor
anterioare, de culoare verde sau albastru-
închis.
• Pronotul este fin punctat.
• Elitrele prezintă striuri longitudinale, bine
distincte, punctate şi interstriuri late şi plane.
• Tibiile picioarelor sunt prevăzute în vârf
cu câte un dinte în formă de cârlig.
• Oul este de formă ovală, de 0,6 mm
lungime, de culoare albă-mată.
 • Larva este viermiformă, apodă-eucefală, de 5-
6 mm lungime, de culoare albă, cu capul castaniu.
• Pupa are 5-5,5 mm lungime, de culoare albă.
• Biologie şi ecologie. Gărgăriţa albastră a
verzei are o generaţie pe an.
• Iernează ca adult în sol la 5-10 cm adâncime.
• Adulţii la început se hrănesc pe diferite specii
de plante crucifere spontane, iar mai târziu
migrează pe răsadurile de varză şi alte crucifere.
• După copulaţie, pe la mijlocul lunii mai,
femelele depun ouăle în mici cavităţi săpate cu
rostrul la coletul plantelor sau în peţiolul frunzelor.
• Larvele apărute pătrund în tulpini şi în peţiolul
frunzelor, unde se hrănesc cu ţesuturile, rozând
galerii numeroase neregulate.
• Larvele se transformă în pupe în galeriile de
hrănire.
• Adulţii după o perioadă de hrănire se retrag
pentru iernare.
 •Plante atacate şi mod de dăunare. Gărgăriţa albastră a verzei
este o specie oligofagă, atacă numeroase specii de plante crucifere
cultivate şi spontane, producând pagube mai mari în culturile
semincere de varză, conopidă, ridiche şi alte crucifere.
•Atacă ca adult şi ca larvă, dar produc daune mai mari ca larvă.
•Adulţii rod frunzele, iar în culturile semincere produc leziuni şi la
nivelul tulpinilor.
•Larvele sapă galerii în tulpini şi în peţiolul frunzelor.
•Daune mai mari se înregistrează la răsaduri.
•Plantele tinere atacate se ofilesc şi se usucă iar cele mai
dezvoltate stagnează în creştere, nu mai formează căpăţâni, se rup
uşor şi se usucă treptat.
•Pagube mai mari se înregistrează la soiurile de varză albă, care
sunt mai sensibile la atac decât cele de varză roşie şi creață, ce sunt
mai rezistente.
 •Combatere. Se recomandă în special măsuri agrotehnice:
•strângerea şi distingerea resturilor după recoltare;
•efectuarea arăturilor adânci de toamnă pentru distrugerea
stadiului hibernant;
•aplicarea unui asolament raţional;
•plantarea timpurie a răsadurilor, în terenuri bine pregătite şi
fertilizate;
•distingerea cruciferelor spontane care sunt plante-gazdă
intermediare ale dăunătorului.
Baris laticollis - Gărgăriţa neagră a verzei - барид смоляно-чёрный
Coleoptera, Curculionudae

•Adultul are corpul alungit, convex dorsal,

de 5-8 mm lungime, de culoare neagră, lucioasă.
•Pronotul este fin şi rar punctat.
•Elitrele prezintă striuri longitudinale adânci
puţin evidente.
•Oul este oval, de 0,9 mm lungime, de
culoare albă, mată.
•Larva este viermiformă apodă-eucefală de
10 mm lungime, de culoare albă, cu capul brun.
•Pupa are 9 mm lungime de culoare albă.
 • Biologie şi ecologie. Gărgăriţa neagră a
verzei are o generaţie pe an.
• Iernează ca adult în sol, la adâncimi, de
până la 10 cm.
• Primăvara adulţii rod tulpinile şi peţiolul
frunzelor de diferite crucifere spontane şi
cultivate.
• Ouăle sunt depuse în mici cavităţi săpate
de femelă la coletul tulpinilor şi peţiolul
frunzelor.
• Larvele apar la începutul lunii iunie şi se
hrănesc în interiorul tulpinii sau peţiolul
frunzei rozând galerii neregulate, pe care le
umple cu rumeguş şi excremente.
• În luna iulie larvele ajung la completa
dezvoltare şi se retrag în sol, unde se
transformă în pupă.
• Noii adulţi apar în cursul lunilor august-
septembrie, care după o perioadă de hrănire se
retrag în sol pentru iernat.
 •Plante atacate şi mod de dăunare. Gărgăriţa neagră a verzei
este o specie oligofagă, atacă diferite specii de plante crucifere
cultivate şi spontane, producând pagube mai mari în culturile de
varză albă.
•Atacă ca adult şi ca larvă, dar produce daune mai mari ca larvă.
•Adulţii atacă frunzele, iar larvele rod galerii în interiorul
tulpinilor, din care cauză plantele atacate stagnează în creştere, se
ofilesc şi se usucă treptat.
•Combatere. Se aplică aceleaşi măsuri ca şi pentru gărgăriţa
albastră a verzei (Baris chlorizans Germ.).
 Ceutorrhynchus pleurostigma - Gărgăriţa galicolă a verzei -
Капустный галловый долгоносик, Coleoptera, Curculionidae

•Adultul are corpul de 2,0-3,0 mm lungime, de

culoare cenuşie-negricioasă, cu luciu verde sau albastru.
•Rostrul este lung şi subţire, foarte curbat.
•Extremitatea rostrului şi piesele bucale sunt roşcate.
•Pronotul este mai îngust decât elitrele, cu o
adâncitură mediană, longitudinală.
•Partea dorsală a corpului este acoperită cu o
pubescenţă scurtă şi fină, de culoare cenuşie.
•Elitrele prezintă striuri late longitudinale cu câte
două rânduri de peri fini şi acoperă abdomenul complet.
•Femurele picioarelor mediane şi posterioare sunt
prevăzute cu câte un dinte fin.
•Oul este elipsoidal, de culoare albă.
•Larva este apodă-eucefală, are corpul de 4-5 mm
lungime, de culoare albă-gălbuie sau albă-roşcată, cu
capul castaniu.
•Pupa are 3-4 mm lungime, de culoare albă.
 • Biologie şi ecologie. Gărgăriţa galicolă a verzei
are o generaţie pe an.
• Iernează adultul în sol sau larva în galele
formate.
• Adulţii hibernanţi se hrănesc pe crucifere
spontane, apoi migrează în culturile de crucifere
cultivate, unde se hrănesc cu mugurii şi lăstarii.
• Pentru depunerea ouălor femela sapă cu rostrul
cavităţi la baza tulpinilor în regiunea coletului, sau
în zona rădăcinilor la plantele cu ţesuturile
lignificate în care depune un singur ou şi îl acoperă
cu o secreţie gălbuie care se întăreşte în contact cu
aerul.
• Larvele apărute rod mici cavităţi în rădăcini şi ca
urmare la locul de atac ţesuturile se hipertrofiază şi
se transformă în gale de formă sferică, care la
început sunt mici, de mărimea unui bob de mazăre,
iar mai târziu se unesc, ajungând de mărimea unei
nuci.
• Ajunse la maturitate, migrează în sol, la 3-4 cm
adâncime, unde se transformă în pupă.
• Noii adulţi apar prin lunile iunie-iulie şi se
hrănesc cu lăstarii şi florile diferitor crucifere până
în toamnă, când se retrag pentru hibernare.
 •Plante atacate şi mod de dăunare. Gărgăriţa galicolă a verzei
este o insectă oligofagă, atacă diferite specii de plante crucifere
cultivate şi spontane, preferând varza şi conopida.
•Adulţii atacă mugurii, florile şi lăstarii.
•Sub acţiunea salivei secretată de femele pentru depunerea
ouălor şi activităţii de hrănire a larvelor, ţesuturile se hipertrofiază,
formându-se gale pe rădăcinile plantelor sau în zona coletului, de
mărimea unui bob de mazăre şi chiar a unei alune.
•Rădăcinile atacate sunt deformate, lignificate.
•Ca urmare a atacului, plantele stagnează în creştere, rămân
pipernicite, nu mai fructifică, se îngălbenesc şi cu timpul se usucă.
•Combatere. Se aplică măsuri agrotehnice ca şi pentru gărgăriţa
albastră a verzei (Baris chlorizans Germ.).
 8.4. Lepidopterele dăunători ai verzei.
8.4.1. Morfologia, biologia, plante atacate, modul de dăunare și
măsurile de combatere a păduchelui cenușiu al verzei și ploșniței
roșie a -verzei.
PLUTELLA MACULIPENNIS Molia verzei – Капустная моль
Lepidoptera, Plutellidae
•Adultul are corpul zvelt, brun-
cenuşiu, cu anvergura aripilor de 15-17
mm, cu antene lungi îndreptate înainte.
•Aripile anterioare sunt lungi şi
înguste, de culoare brună-cenuşie, pe
marginea posterioară cu o dungă
ondulată albă-gălbuie.
•Aripile posterioare sunt cenuşii cu
franjuri lungi pe margini.
•Oul este oval, de 0,4-0,5 mm
lungime, de culoare galbenă-verzuie.
 •Larva la completa dezvoltare are
corpul fusiform, de 10-12 mm lungime,
de culoare verde cu capul brun-închis.
•Pe segmentele toracice şi
abdominale prezintă câte 2 rânduri
transversale de sclerite mici, de culoare
deschisă, prevăzute cu câte un punct
negru şi perişori scurţi.
•Pupa are 6-9 mm lungime de
culoare verde-cenuşie, într-un cocon
fusiform alb-mătăsos format dintr-o
ţesătură rară.
 •Biologie şi ecologie. Molia verzei are
4-6 generaţii pe an.
•Iernează în stadiul de pupă, iar în anii
cu toamna lungă şi călduroasă şi ca adult
sub resturile vegetale, sau în stratul
superficial al solului.
•După 3-4 zile de la apariţie are loc
copulaţia şi ponta.
•Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe
mici de câte 2-4 ouă pe partea inferioară a
frunzelor, de-a lungul nervurilor.
•Larvele apărute pătrund în interiorul
frunzelor unde se hrănesc cu parenchimul
formând galerii caracteristice.
•După 4-5 zile de hrănire în interiorul
minelor, larvele părăsesc minele şi până
la maturitate trăiesc în colonii pe partea
inferioară a frunzelor.
•
 •Larvele se hrănesc cu epiderma inferioară şi parenchimul
frunzei, lăsând ne atacată epiderma superioară, sau perforează
frunza.
•Larvele sunt foarte agile şi la cea mai mică deranjare provoacă
nişte mişcări bruşte, se îndoaie sub formă de potcoavă şi cad de pe
frunză, atârnând pe un fir de mătase.
•Ajunse la maturitate, larvele pe partea inferioară a frunzelor sau
în alte locuri îşi confecționează un cocon fusiform din fire rare de
mătase, în care se transformă în pupă.
•La sfârşitul lunii iunie sau începutul lumi iulie apar fluturii, care
dau naştere la generaţia a doua.
 •Plante atacate şi mod de dăunare. Molia verzei este o specie
oligofagă.
•Atacă numeroase specii de plante crucifere cultivate şi spontane.
•Atacă larvele, care în prima vârstă sunt miniere, rozând galerii în
interiorul frunzelor.
•După 3-4 zile de hrănire, părăsesc galeriile şi se localizează pe
partea inferioară a frunzelor unde se hrănesc cu epiderma şi
parenchimul fără a distruge epiderma superioară.
•Larvele din ultima vârstă atacă frunzele producând perforaţii
neregulate.
•Frunzele atacate capătă un aspect plumburiu şi se usucă.
•Larvele provoacă pagube deosebit de mari la plantele tinere de
varză, atacând deseori şi conul de creştere a plantei datorită cărui fapt
plantele atacate nu mai formează căpăţână şi cu timpul se usucă.
•În unii ani larvele atacă şi culturile semincere, săpând galerii în
inflorescenţe, reducând producţia de seminţe până la 50%.
•Combatere. Se recomandă aceleaşi măsuri de combatere ca şi la
buha verzei (Mamestra brassicae L.)
PIERIS BRASSICAE - Fluturile alb al verzei sau albiliţa verzei –
Капустная белянка , Lepidoptera, Pieridae
• Adultul are corpul de 20 mm lungime,
de culoare neagră.
• Capul şi palpii sunt acoperiţi cu solzi şi
peri negri, galbeni şi albi.
• Aripile sunt albe, cu pete negre
specifice sexului.
• La ambele sexe au pe aripile anterioare
câte o pată apicală mare neagră, iar pe cele
posterioare câte o pată costală mică.
• La femelă pe partea superioară şi
inferioară a aripilor anterioare prezintă câte
două pete negre mediane rotunde şi una
cuneiformă la marginea posterioară.
• La masculi numai câte două pete negre
pe partea inferioară a aripilor anterioare.
• Aripile posterioare pe partea inferioară
sunt cenuşii-gălbui.
 •Oul este de formă conică, cu înălţimea
de 1,5 mm, de culoare galbenă, cu 12 creste.
•Larva are corpul de 50-60 mm lungime,
de culoare verde-gălbuie sau galbenă-
cenuşie, capul albastru cu puncte negre.
•Pe corp prezintă 3 dungi longitudinale
galbene-portocalii, dintre care una dorsală
mai subţire şi două laterale mai late.
•Tot corpul este acoperit cu pete şi plăci
negre lucioase de diferite mărimi şi perişori
fini, deşi şi scurţi.
•Picioarele sunt gălbui, cu pete negre.
•Pupa are 18-20 mm lungime, carenată,
de culoare cenuşie-gălbuie sau galbenă-
verzuie, cu pete negre.
 •Biologie şi ecologie. Fluturele alb al verzei
are 3 generaţii pe an.
•Iernează în stadiul de pupă fixate pe tulpinile
şi ramurile pomilor, arbuştilor, garduri, stâlpi.
•Adulţii se hrănesc cu nectarul diferitor flori
preferând cruciferele.
•Primăvara, după o perioadă de hrănire, are loc
copulaţia, iar peste 2-3 zile depunerea ouălor.
•Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a
frunzelor în grupe de câte 15-200 ouă.
•Larvele apărute, în primele ore stau
nemişcate, apoi încep să se hrănească.
•Stadiul larvar durează 15-30 zile timp în care
năpârlesc de 4 ori.
 •Plante atacate şi mod de
dăunare. Fluturele alb al verzei este
o specie oligofagă.
•Atacă diferite specii de plante
crucifere cultivate şi spontane.
•La apariţie larvele stau grupate şi
rod numai epiderma inferioară şi
parenchimul frunzelor, iar mai târziu
se răspândesc pe partea superioară a
frunzelor, rozând limbul.
•La atacuri puternice sunt roase
toate frunzele rămânând doar
nervurile principale.
•La plantele mai dezvoltate
omizile rod suprafaţa căpăţânii, fără
a pătrunde în interior cum fac larvele
bubei verzei.
•Combatere. Se recomandă
aceleaşi măsuri ca şi la buha verzei
(Mamestra brassicae L.).
MAMESTRA BRASSICAE - Buha verzei – Капустная совка
Ordinul Lepidoptera, fam. Noctuidae

•Adultul are corpul cenuşiu-bruniu, cu

anvergura aripilor de 40-50 mm.
•Aripile anterioare sunt brune-cenuşii,
sau brune-roşcate, cu pete albicioase şi
linii transversale ondulate mai închise.
•În partea mediană are o pată orbiculară
cenuşie şi una reniformă galbenă,
înconjurată de o dungă neagră.
•Aripile posterioare sunt brune-cenuşii,
cu marginile mai închise.
 • În repaus aripile sunt strânse de-a
lungul corpului, aşezate ca un acoperiş,
insecta obţinând forma unui triunghi.
• Oul este emisferic, cu diametrul de
0,5-0,6 mm, la depunere de culoare albă-
gălbuie, apoi devine cenuşie-închisă, cu
32-38 de creste.
 •Larva are corpul de 40-45 mm
lungime, de culoare variabilă, de la
verde-deschisă până la verde-cenuşie,
brună-negricioasă, cu capul şi
protoracele negre.
•Dorsal prezintă o dungă mediană
îngustă longitudinală mai deschisă, iar
lateral pe fiecare segment, câte o
dungă oblică gălbuie.
•Pe ultimul inel abdominal prezintă
în partea posterioară un desen în formă
de potcoavă, de culoare închisă.
•Pupa de culoare brună-roşcată,
netedă, de 20-24 mm lungime.
• Biologie şi ecologie. Buha verzei are două generaţii pe an.
• Iernează în stadiul de pupă în sol la adâncime de 5 -12 cm.
• Primăvara, după 2-3 zile de hrănire cu nectarul florilor, adulții se
împerechează şi depun ouă pe partea inferioară a frunzelor de
varză şi alte crucifere .
• Larvele apărute la început trăiesc în colonii.
• Mai târziu, larvele se răspândesc pe toată planta, rozând pe frunze
găuri mari, lăsând întregi doar nervurile principale.
• În afară de frunze larvele de vârstă superioară pătrund în căpăţână.
• Larvele mature se retrag în sol, unde se transformă în pupă.
• Apariţia noilor adulţi şi depunerea ouălor are loc de obicei în
prima decadă a lunii iulie.
• La sfârşitul lunii august sau prima jumătate a lunii septembrie
larvele ajung la completa dezvoltare, se retrag în sol, unde se
transformă în pupă-stadiul în care iernează.
 •Plante atacate şi mod de
dăunare. Buha verzei este o sperie
polifagă.
•Daune mai mari produce în
culturile de legume crucifere.
•Larvele primei generaţii atacă
varza timpurie şi de vară, iar cele din
generaţia a doua varza de toamnă.
•Atacă larvele care în primele
vârste stau grupate în locurile de
apariţie, rozând epiderma inferioară şi
parenchimul frunzelor.
•Pagubele cele mai mari le produc
larvele ultimelor vârste, care pătrund
în căpăţânile de varză şi rod galerii
neregulate.
 •Combatere. Ca măsuri agrotehnice: efectuarea arăturilor
adânci;
•în primăvară, prelucrarea repetată a solului;
•plantarea cât mai timpurie a răsadurilor de varză, în terenuri
fertilizate;
•în perioada de vegetaţie, prelucrarea mecanică a solului;
•distrugerea cruciferelor spontane.
•Ca măsuri biologice se recomandă lansarea viespei oofage
Trichogramma evanescens Westw., în culturile de varză la începutul
şi în timpul depunerii în masă a ouălor, cu o normă de 50-100 mii
viespi/ha pentru fiecare generaţie, la intervale de 5-6 zile;
•utilizarea preparatului viral VIRIN-MB în doză de 0,1 -0,2 kg/ha;
• Ca măsuri biotehnice se recomandă utilizarea capcanelor cu
feromon (1 capcană/3 ha, instalată la înălţimea de 0,8 m), precum şi
pentru captarea în masă a masculilor cu 10-12 capcane la hectar, care
exclude tratamentele chimice în combaterea buhei verzei.
 •Traramente chimice se aplică în anii de invazii la depăşirea
PED (2-5 larve/plantă şi o frecvenţă a plantelor infestate de 10%)
prin rotaţie cu unul din următoarele produse: FAS, EC (0,1-0,15
l/ha), Benevia, OD (0,5-0,75 l/ha), Arrivo 250 EC (0,8 l/ha),
LEOTRIN 100 SC (0,15-0,2 l/ha), LAMBDA 050 CS (0,15 l/ha),
Borei, SC (0,15-0,2 l/ha), Smart 44 EW (1,2 l/ha), Maladion 570 EC
(1,0-1,2 l/ha), Sumi-alpha 5 EC (0,2 l/ha), Lannate 204 (1,0-1,2 l/ha)
etc.
•Combaterea chimică se va efectua seara sau noaptea.
•Momentele optime de aplicare a tratamentelor se vor determina
prin avertizări, urmărindu-se combaterea larvelor din primele vârste
la 2-3 zile de la apariţia lor.
•Tratamentele chimice se vor întrerupe înainte de formarea
căpăţânii.
•La tratarea culturilor de legume vărzoase se recomandă la soluţie
de adăugat o substanţă adezivă (1 % de zer).
 8.5. Morfologia, biologia, plante atacate, modul de dăunare și
măsurile de combatere a muștei verzei.
DELIA BRASSICAE - Musca de primăvară a verzei – Весенняя капустная
муха , Diptera, Anthomyidae

•Musca verzei are corpul subţire şi aripile

mari.
•Masculii au corpul de culoare cenuşie-
gălbuie, acoperit cu peri deşi şi scurţi.
•Pe partea dorsală a pronotului prezintă trei
dungi longitudinale negre, iar pe abdomen o
dungă longitudinală şi mai multe transversale
negre.
•Femelele sunt mai mari, de culoare mai
deschisă şi cu peri rari şi fini.
•Capul este rotunjit şi turtit posterior, cu
fruntea albă-argintie şi cu o pată triunghiulară
roşcată lucioasă
•Ochii sunt mari, la mascul aproape uniţi, iar
la femelă sunt separaţi printr-o bandă lată
roşcată.
•Antenele la bază sunt gălbui, iar restul
articulelor cenuşii şi păroase.
 • Oul este oval-alungit, 0,8 mm, culoarea
albă-lucitoare cu dungi longitudinale, pe partea
ventrală prezintă un jgheab.
• Larva este viermiformă apodă-acefală, are
corpul de 7-8 mm lungime, de culoare albă-
gălbuie, mai subţire la partea anterioară şi
trunchiat posterior.
• Pe ultimul segment prezintă două
ridicături, mediane cu câte o stigmă
respiratorie, iar pe margini 6 perechi de
formaţiuni digitiforme membranoase aşezate
simetric.
• Pupariul are forma unui butoiaş de până la
6 mm lungime de culoare castanie.
• În partea posterioară a abdomenului
prezintă 1 -2 formaţiuni digitiforme.
 •Biologie şi ecologie. Musca verzei are 2-3 generaţii pe an.
Iernează în stadiul de pupă în sol la 2-15 cm adâncime.
•Primăvara adulţii se hrănesc pe diferite plante înflorite.
•După 3-5 zile de la apariţie are loc copulaţia și depunerea ouălor,
care corespunde fenologic cu înflorirea vişinului.
•Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe mici de câte 2-3 ouă, în
răsadniţe sau în câmp lângă coletul plantelor mai dezvoltate.
•Larvele migrează în sol unde rod rădăcinile la suprafaţă sau
pătrund în interiorul lor, săpând numeroase galerii, deplasându-se
treptat către partea superioară a plantelor.
•În luna iunie larvele se transformă în pupă.
•În a doua jumătate a lunii iunie apar adulţii, care după o perioadă
scurtă de hrănire, femelele depun ouăle pe varza de toamnă.
•Larvele generaţiei a doua ajung la maturitate în lunile iulie-
august.
•În cursul lunilor august-septembrie apar adulţii care dau naştere
la a treia generaţie, larvele căruia, ajunse la maturitate se retrag în sol
unde se transformă în pupă, care rămân pentru hibernare.
 •Plante atacate şi mod de dăunare.
Musca verzei este o insectă oligofagă.
•Larva atacă diferite specii de plante
crucifere cultivate şi spontane.
•Larvele sapă numeroase galerii
longitudinale în colet şi în rădăcini.
•Numărul larvelor pe rădăcină variază
între 3-8 la culturile de consum şi 8-15
la cele semincere.
•Ca urmare plantele atacate stagnează
în creştere, au frunzele de culoare verde
deschisă cu o nuanţă albăstrie care se
smulg uşor din sol, având rădăcinile
distruse, iar cu timpul se ofilesc şi se
usucă.
 •Combatere. măsurile agrotehnice: strângerea şi distragerea
resturilor vegetale;
•efectuarea arăturilor adânci de toamnă;
•utilizarea soiurilor care îşi lignifică rapid ţesuturile rădăcinii,
devenind mai rezistente la atac;
•creşterea unui răsad sănătos şi plantarea lui timpurie;
•distragerea plantelor atacate înainte de plantarea răsadului în
câmp;
•după plantare - utilizarea îngrăşămintelor, muşuroirea şi irigarea
abundentă, pentru formarea rapidă a rădăcinilor, mărindu-se astfel
rezistenţa la atac;
•eliminarea plantelor cu simptome de atac, prin smulgerea din sol;
•în perioada de vegetaţie - afânarea repetată a solului pentru
distragerea larvelor şi pupelor, precum şi a cruciferelor spontane.
•Ca măsuri biologice se recomandă lansarea speciei Aleochara
bilineata Gyll. cu o normă de 20-30 mii ex./ha la care adulţii sunt
prădători de larve şi oua, iar larva parazit de pupe a dăunătorului, care
reduce populaţiile muştei până la 85-91%.
 •Combaterea chimică a muştei se efectuează la răsaduri şi la
plante în câmp.
•În răsadniţe se recomandă tratamente profilactice cu Actellic 50
EC (0,15%), BI-58 Nou (0,1 %), etc, cu un consum de 0,5 l/m2.
•Pentru a obţine o eficienţă înaltă în combaterea muştei verzei la
răsadurile de legume se recomandă ca tratamentele chimice să se
aplice când temperatura mediului înconjurător nu este mai redusă de
15 °C, deoarece la temperaturi mai reduse pot apărea fenomene de
fitotoxicitate, cu repercusiuni nedorite asupra aparatului foliar şi a
meristemelor de creştere, datorită stagnării îndelungate a soluţiilor
de tratament pe ţesuturile plantelor, din cauza unei evaporări reduse.
•Pe suprafeţe mici, puternic infestate, musca verzei se poate
combate prin mocirlirea rădăcinii răsadurilor, înainte de plantare,
într-o soluţie de consistenţa smântânii, formată din dejecţii de
bovine, lut şi pământ, luat în proporţii egale la care se adaugă apă
după necesitate şi 10-20 ml de Actellic sau BI-58 Nou, la 10 l de
mocirlă.
 •Tratamentele chimice în câmp au un efect redus şi se
efectuează numai în anii de invazie, la depăşirea PED (6 sau mai
multe ouă, ori 5-6 larve/plantă infestată şi o frecvenţă a plantelor
infestate de 5-10%).
•Acestea se aplică la avertizare, moment care corespunde
fenologic fazei de rozetă cu 3-4 frunze, iar biologic etapei de maximă
apariţie a adulţilor şi de început al eclozării primelor larve din ouă şi
înfloritul în masă a vişinului şi păpădiei.
•Se recomandă 1-2 tratamente cu Actelic 50 EC (0,7 l/ha) şi alte
produse avizate.
•Tratamentul se va repeta după 7-10 zile, datorită zborului
eşalonat al muştelor, pontei şi apariţiei larvelor.
 8.6. Sistemul măsurilor de
combatere integrată a dăunătorilor
verzei
 Produse insecticide pentru protecţia verzei (extras din Registrul de stat 208)

Denumirea preparatului Substanţa activă Doza la ha Obiectul nociv Modul de utilizare Termen de
aşteptare/număr de
tratamente
1 2 3 4 5 6
FAS, EC Alfa-cipermetrin 0,1-0,15
Păduchele cenușiu al verzei, buha fructificațiilor, albilițe 30 (2-3)
Benevia, OD Ciantraniliprol 0,5-0,75 Albilița verzei, buha fructificațiilor, molia verzei, puricii 14 (2)
cruciferelor
0,75-1,0 + Păduchele cenușiu 14 (2)
SAS
Codasaid
2,5 l/ha
Arrivo 25 EC Cipermetrin 0,8 Albiliţe, buhe, molia verzei 30 (2)
Clarus 250 EC 0,8-0,2 Buha fructificaţiilor, purici, păduchi 25 (2-3)
Coragen 20 SC Clorantraniliprol 0,125-0,15 Buha fructificaţiilor, albiliţe, molia verzei 1 (2)
Decis f-Luxx EC 25 Deltametrin 0,3-0,4 Buha verzei, albilițe, molia verzei, puricii 20 (2)
Decis Profi WG 0,05 Păduchele cenuşiu al verzei, puricele albastru al verzei, buha 20 (2-3)
250 verzei,molia verzei, albiliţe
BI-58 NEW Dimetoat 0,75-1,0 Păduchele cenuşiu 20 (2)
Demethoate 40 EC 0,8-1,0 Păduchele cenuşiu al verzei, puricii cruciferelor, păduchi 30 (2-3)
Successor 400 EC 1,0-1,5 Buha fructificaţiilor, puricii cruciferelor, păduchi 30 (2)
Sumi-alpha 5 EC Esfenvalerat 0,2 Albiliţe, buhe, molii, păduchi Prin stropire în 30 (1)
Belt SC 480 Flubendiamid 0,1-0,11 Buhe, molii, albilițe perioada de 20 (1-2)
Avaunt, EC Indoxacarb 0,2-0,25 Buha verzei, albiliţe, molia verzei vegetaţie 14 (2)
Pitch 150 SC 0,25-0,4 Buha fructificațiilor, albilițe, molia verzei 14 (2-3)
LAMBDA 050 CS Lambda-cihalotrin 0,15 Buha verzei, molia verzei, albiliţa verzei 30 (1-2)
LEOTRIN 100 SC 0,15-0,2 Buha verzei, molia verzei, albiliţe, păduchele cenuşiu al 30 (2)
verzei, puricii
cruciferilor
Borei, SC Lambda-cihalotrin + 0,15-0,2 Buha fructificaţiilor, albiliţe, molia verzei, purici, păduchele 30 (2-3)
imidacloprid cenuşiu
Maladion 570 EC Malation 1,0-1,2 Buha fructificaţiilor, albiliţe, molia verzei 20 (2-3)
Smart 44 EW 1,2 Buha verzei, albiliţe, molia verzei 20 (2)
ALVERDE Metaflumizonă 0,75-1,0 Buha fructificaţiilor, albilițe 3 (2-3)
Lannate 20 L Metomil 1,0-1,2 Buha verzei, albiliţe, molia verzei, păduchi 20 (2-3)
Scout 500 WG Pirimicarb 0,35-0,5 Buha fructificaţiilor, purici, păduchi 15 (2-3)
Actellic 50 EC Pirimifos-metil 0,7 Buhe, molii, albiliţa verzei, păduchi, musca de primăvară a 20 (2)
verzei
1,0 Purici, gândacul albastru al verzei 20 (2)
Engeo K 247 SC Tiametoxam + 0,2 Păduchele cenușiu al verzei, puricele negru, puricele albastru 3 (2-3)
lambda-cihalotrin 0,25 Buha verzei 3 (2-3)
 Produse insecticide pentru protecţia verzei (suplimentul Registrului de stat 208)

Denumirea preparatului Substanţa activă Doza la ha Obiectul nociv Modul de utilizare Termen de
aşteptare/număr de
tratamente
1 2 3 4 5 6
Clarus 250 EC Cipermetrin 0,8-0,2 Buha fructificaţiilor, purici, păduchi 25 (2-3)
Decis f-Luxx EC 25 Deltametrin 0,3-0,4 Buha verzei, albilițe, molia verzei, puricii 20 (2)
Kraft, EC Dimetoat 0,5-1,0 Păduchele cenușiu al verzei 20 (2)
Prin stropire în perioada de
Avaunt, EC Indoxacarb 0,2-0,25 Buha verzei, albiliţe, molia verzei 1 (2)
vegetaţie
Movento SC 100 Spirotetramat 0,75-1,0 +SAS Păduchi, puricii cruciferelor, musculița albă de 14 (2-3)
Mero EC 810-2,0 seră, molia verzei
l/ha

Produse insecticide pentru protecţia verzei (suplimentul Registrului de stat 2017)

Denumirea preparatului Substanţa activă Doza la ha Obiectul nociv Modul de utilizare Termen de
aşteptare/număr de
tratamente
1 2 3 4 5 6
FAS, EC Alfa-cipermetrin 0,1-0,15 Păduchele cenușiu al verzei, buha fructificațiilor, 30 (2-3)
albilițe
BI-58 NEW Dimetoat 0,75-1,0 Păduchele cenuşiu 20 (2)
LAMBDA 050 CS Lambda-cihalotrin 0,15 Buha verzei, molia verzei, albiliţa verzei Prin stropire în perioada de 30 (1-2)
Borei, SC Lambda-cihalotrin 0,15-0,2 Buha fructificaţiilor, albiliţe, molia verzei, purici, vegetaţie 30 (2-3)
+ imidacloprid păduchele cenuşiu
Actellic 50 EC Pirimifos-metil 0,7 Buhe, molii, albiliţa verzei, păduchi, musca de 7 (3)
primăvară a verzei

Produse insecticide pentru protecţia verzei (suplimentul Registrului de stat 2018)

Denumirea Substanţa activă Doza la ha Obiectul nociv Modul de utilizare Termen de

preparatului aşteptare/num
ăr de
tratamente
1 2 3 4 5 6
AFFIRM Benzoat de 1,4-1,5 Albilița verzei, buha fructificațiilor, molia verzei Prin stropire în perioada de 3 (2-3)
emamectin vegetaţie