Sunteți pe pagina 1din 116

LILIANA TOMOIAG;

GHIDUL FITOSANITAR AL VITICULTORULUI

1

Lucrarea a fost finanţată în cadrul programului AGRAL Contract CEEX 47/2006

Titlul : ,,Soluţii tehnologice avansate pentru limitarea declinului biologic produs de

bacterii şi ciuperci lignicole la viţa de vie în podgoriile din Romania,,

Director de proiect: Dr. ing. Liliana Tomoiagă - SCDVV Blaj

Colaboratori: Dr. ing.Maria Oprea - ICDVV Bucureşti

ISBN - 978-973-0-06169-7

Drd. Ioan Voiculescu - ICDVV Valea Calugarească

Dr. ing. Aurelia Podosu - SCDVV Odobesti

Drd. Carmen Stoica - SCDVV Iasi

Prof. Dr. Viorel Florian - USMV Cluj-Napoca

2

INTRODUCERE

Într-o plantaYie viticolă, daunele pot fi provocate de mai mulYi factori: boli, insecte, erbicide, mamifere, păsări, practici agricole, condiYii meteorologice etc. Pentru a preveni infecYiile grave şi pierderile de randament şi calitate, identificarea corespunzătoare a cauzelor care concură la originea daunelor stă la baza elaborării unui program de luptă antiparazitară, optim şi raYional. Elaborarea şi implementarea tehnologiilor de protecYie fitosanitară începe cu fiecare nou ciclu de vegetaYie. Măsurile care se impun pot varia de la un sezon la altul, în principal în funcYie de severitatea atacului produs de patogeni, condiYiile climatice, prezenYa inoculului, istoricul maladiei, sensibilitatea soiurilor etc. Cu toate acestea, prezenYa unui patogen în plantaYie nu semnifică în mod automat necesitatea tratamentului. În consecin, anumite boli pot fi devastatoare în unii ani şi pot fi mai puYin importante, în alYi ani. De aceea, viticultorul trebuie să verifice cultura, sistematic, în mod ideal, de două ori, pe săptămână, pentru a monitoriza apariYia şi dezvoltarea diverşilor patogeni. Este important a se acorda atenYie primelor simptome ale atacului, deoarece intervenYiile orientate la începutul infestării asigură un control mai bun şi, de cele mai multe ori, optimizează consumul de pesticide. După recoltare, trebuie să se verifice starea fitosanitară a plantaYiei, înainte şi după căderea frunzelor. Aceste observaYii au ca obiectiv evaluarea rezervei de inocul prezent la sfârşitul sezonului pe frunze şi, de asemenea, pot facilita detectarea bolilor lemnului. Acest ghid fitosanitar are scopul de a oferi viticultorilor, un mijloc de informare rapid şi eficient de diagnoză a celor mai frecvenYi patogeni ai viYei de vie semnalaYi în podgoriile din România şi recomandări privind măsurile tehnologice de protecYie fitosanitară, menite să controleze eficient atacul acestor inamici. Prezentarea ghidului este simplă şi comodă permiYând vizualizarea patogenilor şi a simptomelor de atac, datorită fotografiilor color şi schemelor.

Dr. Ing. Liliana Tomoiagă Cercetător principal I SCDVV Blaj

3

Cum utiliz<m acest ghid ?

Profilul dăunătorilor, bolilor viYei de vie şi măsurile de luptă anti-parazitară pot fi diferite, în funcYie de circumstanYe.Ideal este adaptarea tehnicilor şi programelor fitosanitare la nivel de fermă sau parcelă, în funcYie de evoluYia agenYilor de dăunare în raport cu fenofazele sensibile ale plantei la atacul patogenilor. În acest sens, în prezenta lucrare, bolile şi dăunătorii sunt tratate pe stadii fenologice. Acelaşi parazit poate fi abordat în 3 sau 4 stadii (capitole diferite) În fiecare stadiu, viticultorul poate găsi informaYii despre:

Stabilirea rapidă şi exactă a cauzelor atacului sau diagnosticul

Recunoaşterea dăunătorilor şi a auxiliarilor

Simptomatologia bolilor

Biologia agenYilor de dăunare

CondiYii favorabile atacului

Strategia de combatere adoptată ; tehnici de, luptă profilactică, tratamente

Momentul aplicării tratamentului

Alegerea pesticidului

Aspectele tehnice ale viticulturii biologice figureaz< în verde.

4

 

Dezmugurit Debutul înfloritului

Înflorit Încheierea strugurilor

Încheierea strugurilor Pârg<

 

vegetativ

dezmugurit

Managementul integrat al bolilor Dăunatorilor şi buruienilor

 

Introducere

Pârg<

Recoltat

Repaus de

Înainte

Tabele

Acarienii eriofizi

15

48

68

       

Acarienii tetranichizi

18

47

68

       

Acarioza

17

           

Antracnoza

21

 

60

       

Arsura bacteriana

19

           

Arsura soarelui

   

67

       

Auxiliarii

 

49

         

CarenYe de nutriYie

32

           

Cancerul bacterian

       

77

   

Cloroza feric<

31

           

Cicada verde

 

52

68

       

D<un<tori secundari

34

54

         

Dezfrunzitul

 

42

         

Erinoza

16

           

Eutipoza

 

46

   

76

   

Esca

   

64

 

75

   

Excorioza

12

 

66

 

74

   

F<inarea

22

40

59

70

     

Fitoplasmozele

     

72

78

   

Filoxera

20

           

Gerul iernii

       

79

   

Grindina

14

           

Înnegrirea şi moartea braYelor

 

56

   

75

   

ÎngheYurile târzii de prim<var<

10

           

ÎntreYinerea solului

11

           

Mana viYei de vie

29

38

60

70

     

Molia frunzei (Pirala)

27

           

Moliile strugurilor

26

54

68

       

Posibile confuzii

       

80

   

PloşniYa verde

28

         

96

Putregaiul alb

   

62

 

72

 

101

Putregaiul cenuşiu

25

43

61

71

72

 

102

Putregaiul acid

   

63

71

   

103

Putregaiul negru

24

55

66

 

74

 

104

Rujeola

25

42

       

110

Tripşii

 

53

       

114

Uscarea rahisului

   

67

     

115

 

5

STADIILE FENOLOGICE DE CREŞTERE A VIXEI DE VIE

STADIILE FENOLOGICE DE CRE Ş TERE A VI X EI DE VIE A Repaus vegetativ 01
STADIILE FENOLOGICE DE CRE Ş TERE A VI X EI DE VIE A Repaus vegetativ 01
STADIILE FENOLOGICE DE CRE Ş TERE A VI X EI DE VIE A Repaus vegetativ 01
STADIILE FENOLOGICE DE CRE Ş TERE A VI X EI DE VIE A Repaus vegetativ 01

A

Repaus vegetativ

01

B 03 Umflarea mugurilor

C

Punct verde vizibil

05

D

Dezmugurit

06

Umflarea mugurilor C Punct verde vizibil 05 D Dezmugurit 06 E 09 F 12 G 15
Umflarea mugurilor C Punct verde vizibil 05 D Dezmugurit 06 E 09 F 12 G 15
Umflarea mugurilor C Punct verde vizibil 05 D Dezmugurit 06 E 09 F 12 G 15
Umflarea mugurilor C Punct verde vizibil 05 D Dezmugurit 06 E 09 F 12 G 15

E

09

F

12

G

15

H

17

2-3

frunzuliYe

5-6 frunzuliYe etalate

butoni florali

butoni florali

etalate

inflorescenYe vizibile

încă aglomeraYi

separaYi

Y e etalate butoni florali butoni florali etalate inflorescen Y e vizibile înc ă aglomera Y
Y e etalate butoni florali butoni florali etalate inflorescen Y e vizibile înc ă aglomera Y
Y e etalate butoni florali butoni florali etalate inflorescen Y e vizibile înc ă aglomera Y
Y e etalate butoni florali butoni florali etalate inflorescen Y e vizibile înc ă aglomera Y

23

plin înflorit

I

J

27

legarea boabelor

Y i separa Y i 23 plin înflorit I J 27 legarea boabelor L 33 L
Y i separa Y i 23 plin înflorit I J 27 legarea boabelor L 33 L

L

33

L 35

Incheierea strugurilor

pârgă (început)

J

29

bob de porumb

K

bob de mazăre

31

ă (început) J 29 bob de porumb K bob de maz ă re 31 L37 Sfâr

L37

Sfârşitul maturării

Stadii complementare:

19. debutul înfloritului- deschiderea primelor flori

02.

debutul umflării mugurilor

25. sfârşitul înfloritului- 80% flori scuturate

07.

primele frunzuli e etalate

Y

36. mijlocul stadiului de pârgă

16.

8-9 frunzuliYe

18.

10-12 frunzuliYe

6

ProtecYia fitosanitar<

ProtecYia fitosanitar< reprezint< una din verigile de baz< a tehnologiei de cultur< a viYei de vie. În condiYiile deterior<rii permanente a mediului înconjur<tor reorientarea sistemelor de producYie viticol< spre tehnologii fitosanitare raYionale a devenit o necesitate. În practic< combaterea raYional< a bolilor şi d<un<torilor viYei de vie se bazeaz< pe 4 elemente cheie: 1. cunoaşterea culturii 2. cunoaşterea paraziYilor, 3. evaluarea riscurilor şi 4. aplicarea tehnicilor de prevenire şi combatere.

A se cunoaşte !

¬ Cultura

Ü cunoaşterea sortimentului din zonă şi studiul comportării soiurilor caracteristice la atacul principalilor agenYi patogeni şi dăunători în vederea aplicării unor tratamente diferenYiate;

Ü condiYiile pedologice şi microclimatice specifice fiecărei parcele;

Ü sensibilitatea plantei (fenofaza) în raport cu evoluYia patogenilor;

¬ ParaziYii

Ü cunoşterea exactă a biologiei patogenului în raport cu microclimatul, nivelul atacului şi toleranYa soiurilor;

Ü cunoaşterea parametrilor de dezvoltare a agenYilor patogeni şi a dăunătorilor în corelaYie cu evoluYia condiYiilor climatice şi fenologia plantei în vederea stabilirii momentului optim de intervenYie;

¬ Evaluarea riscurilor

Ü stabilirea rapidă şi exactă a cauzelor atacului sau diagnosticul;

Ü înventarierea, urmărirea evoluYiei organismelor dăunătoare şi cunoaşterea rezervei biologice;

Ü cunoaşterea pragului economic de dăunare(PED) sau a pragului de intervenYie;

7

¬ Tehnici de prevenire şi combatere

Măsuri profilactice

Ü igiena culturală;

Ü aplicarea lucrărilor solului;

Ü aplicarea lucrărilor de întreYinere (copilit, dezfrunzit, cârnit);

Ü aplicarea raYională a îngrăşămintelor chimice;

Ü recoltarea la momentul optim;

Caracteristicile produselor fitosanitare

Ü propietăYile substanYei active;

Ü modul de acYiune, remanenYa;

Ü riscuri la apariYia fenomenului de rezisten;

Ü caracteristicile toxicologice;

Calitatea aplicării şi evitarea pierderilor

Ü suprafaYa vegetală protejată;

Ü ora executării tratamentului;

Ü buna cunoaştere a utilajelor şi a metodei de lucru;

Riscuri şi precauţii

Ü reluarea tratamentelor în cazul spãlãrii, dacă s-au aplicat produsele de contact;

Ü pulverizarea corespunzătoare, cu respectarea dozelor şi a ritmului aplicării;

Ü evitaYi să aplicaYi tratamentul dacă viteza vântului depăşeşte 4-5 m/s; la viteze mai mari de vânt soluYia acoperă disproporYionat suprafaYa tratată;

Ü evitaYi să aplicaYi tratamentele dacă temperatura depăşeşte 25°C-28°C evitaYi să aplicaYi tratamentul dacă ploaia este iminentă;

Ü nu păstraYi soluYia de la o zi la alta;

Ü nu stropiYi când planta este în plină înflorire;

Ü nu folosiYi un produs care a fost expus la îngheY sau când nu aveYi siguranasupra eficacităYii produsului;

8

Dezmugurit debutul înfloritului

9

Dezmugurit - debutul înfloritului IngheYurile târzii de prim<var< ViYa de vie devine sensibilă la
Dezmugurit - debutul înfloritului IngheYurile târzii de prim<var< ViYa de vie devine sensibilă la
Dezmugurit - debutul înfloritului
IngheYurile târzii
de prim<var<
ViYa de vie devine sensibilă la
îngheYurile târzii de primăvară
când temperatura, în intervalul:
dezmugurit - creşterea lăstarilor,
scade sub – 2 °C
Dezmugurit debutul
înfloritului

Brumele şi îngheYurile târzii de primăvară pot să survină în perioada: sfârşitul lunii martie,- începutul lunii mai, provocând distrugerea parYială sau totală a lăstarilor tineri. Mărimea pagubelor depinde de fenofaza de creştere în care se află lăstarii şi de nivelul pe care îl ating temperaturile sub 0 °C. Practic, organele verzi sunt sensibile la frig şi ger, începînd de la -1 °C. Pragul biologic inferior este socotit pentru vârfurile lăstarilor în creştere şi frunzele tinere de la -0,1 – 0,7 °C. Lăstarii umezi pot suferi însă şi la °0 C. InflorescenYele înainte de înflorilre pier la -1 °C, inflorescenYele pe durata înfloririi şi imediat după legarea boabelor suferă la - 0,5 C mai ales dacă sunt afectate de o scădere mai importantă a temperaturii pe o durată mai lungă de timp. Dacă temperatura scade sub -1.-2 °C, o durată mai lungă de timp, vegetaYia este stopată Distrugerea frunzelor şi lăstarilor poate fi compensată de intrarea în creştere a internodiilor de la bază sau a ochilor axilari şi dorminzi. Totuşi, ciclul vegetativ este întârziat sau scurtat, iar viYele sunt slăbite.

Daune pe lăstarii tineri după îngheţ

Metode preventive indirecte:

-alegerea soiurilor viguroase cu dezmugurire târzie (Cabernet Sauvignon, Galbenă de Odobeşti, Afuz Ali ); -în viile situate la piciorul pantei, în depresiuni, se evită mobilizarea inutilă a solului mai ales prin arături adânci, până la trecerea îngheYului. -amendamente şi îngrăşăminte fosfatice şi potasice care contribuie la consolidarea rezistenYei viYelor la temperaturi scăzute. -conducerea viYelor pe tulpini la o înălYime de 0,8- 1,2 m fade suprafaYa solului pentru scoaterea coroanei butucului din zona cea mai gelivă. -orientarea parcelelor spre expoziYii care se încălzesc mai mult în timpul zilei, în ordine descrescândă, sudică, estică şi vestică -drenarea maselor de aer rece (perdele de protecYie, garduri vii )

maselor de aer rece (perdele de protec Y ie, garduri vii ) Mijloace directe • avertizarea

Mijloace directe

avertizarea îngheYurilor (15 aprilie-15 mai)

ecrane de protecYie din paie, rogojini, cartoane sau diferite materiale care să blocheze razele calorice la nivelul plantei.

norii artificiali, ceYurile, fumurile; în nopYile reci când temperatura scade la 1 °C se recomandă realizarea perdelelor de fum cu ajutorul: grămezilor fumigene din resturi organice gunoi de grajd paie umede, anvelope uzate umplute cu paie rumeguş, lumânări fumigene.

încălzirea aerului cu ajutorul aparatelor cu radiaYii infraroşii

submersia (inundarea) care constituie o măsură foarte simplă pentru viile situate în zona de şes şi văile joase.

10

Dezmugurit-debutul înfloritului

Remedii dup< ger

În viile afectate de îngheYurile târzii de primăvară se aplică operaYiuni în verde cu scopul îndepărtării prin tăiere a tot ce este distrus de îngheY, pentru stimularea noilor creşteri. În plantaYiile în care pornirea în vegetaYie a mugurilor de pe elementele de rod este neuniformã, se recomandã executarea unui ciupit timpuriu a lãstarilor, în momentul când aceştia au 5-6 frunzuliYe, pentru stimularea emiterii copililor, uneori fertili, care vor servi totodată şi la refacerea butucului ca elemente de vegetaYie sau chiar de rod pentru anul viitor; În plantaYiile pe rod, în care au pornit în vegetaYie numai o parte din mugurii situaYi în partea de jos a butucului, se recomandã pãstrarea acestor lãstari, dirijarea corespunzãtoare a acestora şi legarea rãsfiratã şi repetatã, plivindu-se numai lãstarii slabi; Fertilizarea suplimentarã cu 80-90 kg s.a./ha îngrãşãminte potasice şi fosfatice încorporate mecanizat.

ÎntreYinerea solului

La ora actuală, viticultorul poate opta pentru diferite soluYii de întreYinere a solului cu avantajele şi/sau dezavantajele lor. În plantaYiile moderne sunt preferate soluYiile mixte de întreYinere:

Ü erbicidarea pe rând şi înierbare între rânduri, este o soluYie dar, acest sistem nu este posibil în toate regiunile şi pe toate tipurile de sol;

Ü erbicidare pe rînd şi lucrarea solului între rânduri este o soluYie costisitoare;

Ü erbicidarea termică pe rând şi prăşitul între rânduri se foloseşte în viticultura biologică;

Erbicidarea chimic< pe rând este o soluYie simplă şi eficace care presupune:

- localizarea erbicidelor pree şi postemergente pe rândul de vide vie pe o lăYime de 50-60 cm

- utilizarea diuzelor specifice;

- aplicarea erbicidelor postemergente sistemice de contact pe cât posibil în perioada estivală;

- alternanYa erbicidelor pentru a evita apariYia fenomenului de rezisten;

Alegerea erbicidelor În ultimele decenii se pune tot mai mult problema limitării folosirii erbicidelor ca urmare a faptului că, pe lângă efectele pozitive, utilizarea excesivă, neraYională a

acestor produse poate avea numeroase urmări nedorite. În plus, eliminarea de pe piaa erbicidelor pe bază de Diuron sau rezistenYa la erbicide inclusiv la glifosat, impune reconsiderarea strategiei de erbicidare . La ora actuală, strategia de combatere chimică a buruienilor poate fi construită pornind de la o aplicare preemergentă, urmată de o aplicare postemergentă sau o singură aplicare postemergentă. Se recomandă utilizarea erbicidelor postemergente sistemice, înainte de dezmugurit, iar următoarele tratamente să se aplice cu

postemergente de contact.

Înierbare natural< sau sem<nat< Viticultorul poate opta pentru unul din cele trei sisteme de înierbare, în funcYie de tipul de sol şi rezerva hidrică potenYială; 1. înierbare permanentă semănată sau spontană, în zonele unde rezerva hidrică este ridicată (soluri profunde şi argiloase); 2. înierbare permanentă pe rândul al doilea semănată sau spontană în alternanîn fiecare an în zonele unde rezerva hidrică potenYială este medie ;

zonele unde rezerva hidric ă poten Y ial ă este medie ; 3. inierbare temporal ă

3. inierbare temporală semanată sau spontană, din septembrie până în aprilie, în zonele

unde rezerva hidrică potenYială este redusă pe soluri permeabile sau puYin profunde, semănatul se face înainte de recoltat şi se distruge primăvara în momentul dezmuguritului Viticultura biologic<: Reglementările din viticultura biologică interzice folosirea erbicidelor de orice fel şi autorizează lucrarea solului, înierbarea naturală sau semănată şi erbicidarea termică.

11

Vezi p.86

Dezmugurit debutul înfloritului

Dezmugurit- debutul înfloritului

Excorioza

Forma asexuatã: Phomopsis viticola (Sacc)( Bulit et al 1972), Forma sexuatã: Cryptosporella viticola (Reddick Shean) Excorioza, consideratã una din principalele boli ale lemnului este o boalã de focar, ce atacã prin excelenYã plantaYiile cu talie joasã cu fertilitate ridicatã şi exces de umiditate.

Simptome pe lăstarii tineri

ş i exces de umiditate . Simptome pe l ă starii tineri Necroze la baza coardelor

Necroze la baza coardelor

. Simptome pe l ă starii tineri Necroze la baza coardelor EXPRESIA SIMPTOMELOR Prim ă vara,

EXPRESIA SIMPTOMELOR

Primăvara, lăstarii tineri infectaYi sunt piperniciYi şi prezintă pe internodiile bazale pete clorotice cu centrul de

culoare inchisă. Ca urmare a atacului, lăstarii erbaceei devin fragili şi se pot desprinde parYial sau total la eventuale traume climatice sau mecanice. Cei mai susceptibili la infecYie sunt lăstarii tineri până în fenofaza lăstar 5-10 cm lungime. Frunzele simptomatice sunt mai mult sau

mai puYin deformate. Pe limbul foliar, pe

peYioli şi pe nervuri pot fi observate numeroase pete circulare mici (0,3-1,5

cm în diametru) clorotice, cu centrul

întunecat. Într-un stadiu mai avansat al

bolii, frunzele atacate se îngălbenesc şi

cad prematur.

Când leziunile apar în punctul de inserYie pe butuc, fisurile se adâncesc, determinând formarea unor Yesuturi cicatrizante, îngroşate la baza coardelor. Localizarea parazitului la baza coardelor determină: moartea mugurilor bazali, ştrangularea respectiv, fragilitatea excesivă a coardelor care devin casante şi se detaşeazã uşor la şocuri.

FACTORI FAVORIZANXI

Ü atacul este favorizat de condiYiile climatice de la începutul sezonului, în special de primăveri reci şi umede;

Ü ploile de primăvară au un rol fundamental în germinarea şi diseminarea ciupercii;

Ü germinarea este posibilă în intervalul de temperatură cuprins între 1 şi 37 °C, cu un optim de 23 °C;

Ü umiditatea relativă a aerului ridicată (90-100%), favorizează germinarea şi dezvoltarea parazitului;

Ü potenYialul genetic şi vârsta plantaYiilor. PlantaYiile cu vârstă peste 10 ani sunt mai susceptibile la atac;

Ü toleranYa soiului şi a portaltoiului. Soiurile sensibile sunt: Fetească albă, Fetească regală, Merlot, Cardinal, Muscat Ottonel, Grasă de Cotnari, Merlot, Italia. Portaltoii cu vigoare mare sunt mai sensibili, (Kober 5BB, Berl x Rup 140 Rg) comparativ cu portaltoii de vigoare mijlocie (Riparia Gloire, SO4) .

12

Dezmugurit- debutul înfloritului

BIOLOGIA

Primăvara, tinerii lăstari sunt colonizaYi de ciupercă, în două moduri: prin miceliul prezent deja în mugurii dorminzi şi prin picnidii cu picnospori prezenYi pe lemn, eliberaYi în condiYii de umiditate. Picnosporii incluşi într-un gel (cili), sunt diseminaYi prin intermediul ploilor. Contaminarea tinerilor lăstari are loc în perioada sensibilă cuprinsă între ,,stadiul 05,, şi ,,stadiul 09,,;

Ciuperca pătrunde în interiorul plantei gazdă, în special prin rănile tăierilor de primăvară.

AcYiunea combinată a vântului şi picăturilor de ploaie asigură diseminarea patogenului.

SSTTRRAATTEEGGIIAA DDEE LLUUPPTT;;

Primăvara, viticultorul trebuie să verifice foarte atent plantaYia pentru a decide necesitatea ulterioară a tratamentelor. Tratamentele se aplică exclusiv în perioada sensibilă, cuprinsă între dezmugurit ,,stadiul 06,, şi fenofaza 2-3 frunzuliYe etalate,, stadiul 09,,.În această perioadă, tinerii lăstari trebuie protejaYi de contaminările produse sub influenYa ploilor. In absenYa maladiei, nu se intervine. Strategie cu 2 tratamente

primul tratament este poziYionat când 50 % din muguri sunt în ,,stadiul 05,, cu produse

de contact pe bază de mancozeb, maneb, propineb, metiram zinc, folpet;

al doilea tratament este poziYionat când 50 din muguri sunt în ,, stadiul 06,, utilizând

aceleaşi produse recomandate la primul tratament; Strategie cu un tratament

se aplică când 40 % din muguri se află în ,,stadiul 06,, cu produse pe bază de fosetil de Al, în decurs de cel mult 24 ore după ploaie;

tratamentele tardive, după,, stadiul 09,, când 100% lăstari sunt în fenofaza 2-3

frunzuliYe, sunt inutile;

atenYie mare la momentul aplicării tratamentelor care, în general, nu se execută în

acelaşi timp în toate parcelele ca urmare a neuniformităYii dezmuguritului, care poate evolua în mod diferit,de la o parcelă la alta, datorită soiului, expoziYiei, datei la care s-au

efectuat tăierile în uscat etc;

Strategia de combatere a excoriozei pe vegetaţie

Primul tratament 50% muguri ,, In stadiul 05,,

Al doilea tatament 50% muguri ,, În stadiul 06,,

Vezi p.63

Al doilea tatament 50% muguri ,, În stadiul 06,, Vezi p.63 ,,Stadiul 05,, Tratament unic cu
Al doilea tatament 50% muguri ,, În stadiul 06,, Vezi p.63 ,,Stadiul 05,, Tratament unic cu

,,Stadiul 05,, Tratament unic cu

Punct verde

Fosetil de Al 40% muguri in ,,Stadiul 06,,

,, Stadiul 06 ,, Dezmugurit

verde Fosetil de Al 40% muguri in ,,Stadiul 06,, ,, Stadiul 06 ,, Dezmugurit ,,Stadiul 09,,
verde Fosetil de Al 40% muguri in ,,Stadiul 06,, ,, Stadiul 06 ,, Dezmugurit ,,Stadiul 09,,

,,Stadiul 09,, 2-3 frunzuliYe etalate

13

Dezmugurit debutul

înfloritului

Dezmugurit- debutul înfloritului

Grindina

Daune după căderea grindinei

înfloritului Grindina Daune dup ă c ă derea grindinei Ploile cu grindinã sunt, în general, manifestãri

Ploile cu grindinã sunt, în general, manifestãri locale, deşi se cunosc zone frecvent bântuite de grindinã, care provoacă anual pagube, uneori dezastruoase pentru viticultori. Natura pagubelor diferă, în funcYie de sezonul şi intensitatea fenomenului. O cădere timpurie şi violentă a acestora poate compromite formarea ochilor de rod pentru anul viitor, pe organele verzi ale viYei de vie se produc rãni mai mult sau mai puYin grave. Lăstarii tineri pot fi dezarticulaYi,iar frunzele prezintă limbul sfâşiat. O cădere în epoca înfloritului provoacă meierea strugurilor

Mai târziu în perioada estivală, grindina poate provoca pe boabele verzi plăgi deschise şi striviri puternice, fisurarea lor pe parcursul creşterii şi, în cele din urmă, uscarea lor. În sistemele de cultură clasice la baza solului, în urma leziunilor cauzate de grindină boabele, pot fi infectate de ciuperca Coniella diplodiella. Când grindina se produce dupã intrarea în pârgã a strugurilor, se observã scurgerea mustului şi, prin spargerea boabelor, instalarea unor mucegaiuri care duc la compromiterea recoltei. În afara distrugerii parYiale sau totale a recoltei anului în curs, consecinYele violente ale căderii grindinei se resimt mai mulYi ani.

Metode de ap<rare împotriva grindinei

Tunurile antigrindină (distrugerea particulelor de gheaprin unda de şoc a exploziilor)

Inseminarea norilor (iodura de argint dispersată cu ajutorul unor fusee trase de la sol sau cu ajutorul avioanelor). Eficacitatea acestei metode nu a fost niciodată demonstrată.

Plase antigrindină, ridicând plase de polietilenă, utilizate în acelaşi timp pentru protecYia împotriva păsărilor. Dezavantajul constă în faptul că plasele acoperă parYial frunzişul şi incomodează aplicarea produselor de uz fitosanitar în timpul tratamentului.

Refacerea capacit<Yii de producYie la viile grindinate În funcYie de intensitatea daunelor şi faza de vegetaYie în care se găseşte viYa de vie, se alege şi strategia de refacere a capacităYii de producYie:

Tratament cu zeamă bordeleză 1%, sau fungicide pe bază de: captan, folpet sau dichlofluanid aplicate în termen de maxim 20 de ore după căderea grindinei pentru cicatrizarea rănilor şi pentru a preântâmpina atacurile de mană;

Praşile repetate menite să elimine concurenYa buruienilor;

Tăieri de reducYie corespunzătoare porYiunilor de lemn distrus. Este necesar să se analizeze fiecare butuc în parte şi operaYiile aplicate să fie în funcYie de specificul soiului şi de mărimea daunelor;

Pentru forYarea creşterii lăstarilor şi pentru maturarea lor se vor administra îngrăşăminte minerale azotoase, iar spre toamnă, îngrăşăminte fosfatice şi potasice (ca, de altfel, la toate aceste tăieri speciale), sau în complex 250 kg azot, 900 kg superfosfat, 500 kg sare potasică la hectar.

Ingropatul obligatoriu la forma joasă de conducere, pentru a întâmpina pierderile de ochi.

14

Dezmugurit- debutul înfloritului

Acarienii eriofizi Calepitrimerus vitis şi Colomerus vitis

Acarian eriofid Adultul

Morfologie

ş i Colomerus vitis Acarian eriofid Adultul Morfologie Acarienii eriofizi încadreaz ă specii de dimensiuni

Acarienii eriofizi încadrează specii de dimensiuni microscopice sub 0,2 mm lungime şi 0,05 mm lăYime (vizibili doar la binocular), cu corpul alungit, fusiform cu aspect viermiform de culoare alb-gãlbui pânã la gãlbui – portocaliu. Regiunea anterioarã a corpului corespunde regiunii cefalice şi, parYial, toracelui. Pe ea se inserã douã perechi de picioare îndreptate înainte şi douã perechi de apendice bucale,.constituind un fel de rostru în formă de stilet, cu ajutorul cărora acarienii înYeapă şi sug hrana.

Elemente de biologie Ciclul biologic, respectiv alternarea generaYiilor, caracteristicã tipicã eriofidelor care infesteazã plante cu frunze caduce din regiuni nord-temperate, comportã între stadiul de ou şi adult, 2 stadii larvare active (protonimfa şi deutonimfa) alternând cu douã stadii imobile (nimfocrisalidele şi imagocrisalidele).Eriofizii ierneazã ca femelă adultă în colonii în mugurii, de la baza lãstarilor. sau sub scoarYã. Primãvara, la începutul dezmuguritului, femelele ies din diapauzã. Cele mai importante specii de acarieni eriofizi dăunători ai viYei de vie sunt Calepitrimerus vitis agentul acariozei şi Colomerus vitis agentul erinozei viYei de vie.

ş i Colomerus vitis agentul erinozei vi Y ei de vie. Colonii de acarieni eriofizi sub

Colonii de acarieni eriofizi sub scoarţă

Stabilirea pragului de intervenYie Ü Nivelul popualYiei de la care se justifică aplicarea strategiei de intervenYie se determină printr-o simplã examinare a mugurilor şi frunzelor cu lupa binocular.

Ü Dimensiunile microscopice ale

dăunătorului şi mimentismul fac dificilă depistarea lui, de aceea PED-ul sau ,,Pragul de intervenYie,, se stabileşte atât prin observaYii microscopice, cât şi pe baza simptomelor vizibile pe lăstari şi frunze.

Ü În paralel, se verifică prezenYa

speciilor utile (fitoseizi şi cocinelide) pe din

eşantionul de muguri respectiv, frunze supus observaYiilor

Ü Primul sondaj se execută în fenofaza pre-dezmugurit, la începutul lunii aprilie. În medie,

se examinează 100 ochi recoltaYi de la butuci aflaYi în diferite puncte ale parcelei. PED = 5-6 acarieni / mugure la umflarea mugurilor

Ü Al doilea sondaj se execută în post-dezmugurit, când se examinează minim 100

frunzuliYe /parcelă. PED = 5-6 acarieni / frunzã in post-dezmugurit sau 30 % frunze cu simptome de atac

Ü În parcelele în care prãdãtorii, sunt prezenYi pe cel puYin 20 % din probele analizate în

raport de cel puYin 1 prădător/ 20 dăunători prădătorii asigură controlul natural a populaYiei sub

PED deci tratamentele nu sunt necesare .

Vezi p. 45

15

Dezmugurit debutul înfloritului

Dezmugurit- debutul înfloritului

Erinoza (Colomerus vitis sin. Eriophies vitis)

În România, atacul produs de acarianul eriofid Colomerus vitis, cunoscut sub numele de erinoza sau bãşicarea viYei de vie, crează probleme, mai mult sau mai puYin grave, în toate arealele viticole.

Simptome de erinoză pe frunze şi ciorchini

viticole. Simptome de erinoz ă pe frunze ş i ciorchini Mod de d ă unare Primãvara,

Mod de dăunare

Primãvara, femelele se rãspândesc pe partea superioarã a tinerelor frunze unde, înYeapã provocând formarea unor bãşici, (umflãturi) de forma unor gale de dimensiuni variabile de 0,5 - 2 cm, de unde şi denumirea atacului de “bãşicarea” sau “erinoza” viYei de vie. În dreptul acestor gale are loc o hipertrofiere a perilor cuticulei inferioare şi formarea unor pete păstoase. În prima fază a atacului, petele sunt subYiri şi de culoare gălbuie-albicioasă, apoi devin mai mari, dense şi cafenii, iar spre toamnă, cafenii-brunii. La infestări puternice, acarienii pot ataca şi peYiolul frunzelor, mugurii, cârceii şi ciorchinii. în urma atacului, frunzele se îngălbenesc şi cad, iar florile avortează Prevenire şi combatere Metode agrotehnice-culturale; practicile culturale cu rol important în reducerea rezervei biologice limitarea nivelului populaYiei de acarieni şi se concretizeazã în:

- aplicarea corectă şi la timp a tãierilor în uscat;

- strângerea şi arderea materialului rezultat din tãieri;

- arãturi adânci de toamnã, cu îngroparea tuturor resturilor vegetale;

- strângerea şi arderea frunzelor cãzute şi a coardelor

rezultate din tăierile în uscat, cu scopul distrugerii unui număr cât mai mare de femele hibernante;

- menYinerea curatã a terenului, prin, prãşit mecanic sau manual;

Metode chimice In parcelele în care prezenYa simptomelor este redusă, efectul secundar al sulfului aplicat în timpul campaniei contra maladiilor fungice este suficient pentru a menYine populaYia de acarieni sub Pragul Economic de Dăunare (PED)

În parcelele în care în anul precedent atacul de erinoza a fost puternic, se recomandă

aplicarea a 1-2 tratamente în perioada ,,stadiul 03,, muguri în stadiul de lână şi ,,stadiul 06,,

dezmugurit cu: produse pe bază de Sulf muiabil 4 kg/ha în combinaYie cu un acaricid specific:

Demitan – 0,06 %; Torque – 0,05 %; Neoron 0,08 %; Mitac EC 0,02 %.

Tratamentele aplicate ulterior nu mai pot corecta simptomele tipice de erinozã apărute iniYial dar, blocheazã creşterea populaYiei, şi respectiv extinderea ulterioară a atacului.

Controlul biologic

În ecosistemele viticole în echilibru acarienii fitofagi, sunt controlaYi de numeroşi prădători (specii

care consumã acarieni dãunãtori): Coccinelidae (Stethorus punctillum Weise), unele specii Thripidae, Crisophydae, Antocoride, Miridae şi Phytoseidae. Acarienii phytoseizii speciile:

Typhlodromus pyri, Amblyseius andersoni, Typhlodromus aberrans. Protejarea populaYiei de prădători prin aplicarea unor tehnologii selective contribuie la menYinerea dăunătorilor sub PED.

Vezi p. 48

16

Dezmugurit- debutul înfloritului

Acarioza Calepitrimerus vitis (Nal) sin. Phylocoptes vitis sin. Epitrymerus vitis Nal. Acarianul eriofid Calepitrimerus vitis (Nal), agentul acariozei viYei de vie, este rãspândit în majoritatea zonelor viticole, în special în cele caracterizate prin umiditate şi temperaturi moderate. Pagubele cauzate de acest dăunător, sunt foarte importante mai ales în primăverile reci şi umede, începând cu fenofaza de dezmugurit când creşterile sunt lente.

Acarioza sau scurtnodarea parazitară

ş terile sunt lente. Acarioza sau scurtnodarea parazitar ă Strategia de lupt < • Metode agrotehnice

Strategia de lupt<

Metode agrotehnice

Daune

Primăvara, simptomele specifice atacului sunt:

uscarea mugurilor, stoparea creşterilor, atrofierea lãstarilor în curs de creştere, internodii scurte în zig-zag, aspect denumit “scurtnodare parazitarã”, lãstari ramificaYi ,lãstari rigizi uscaYi parYial sau în întregime, frunzuliYe mici (formă de linguri), cu pilozitate abundentã de culoare galben pai cu marginile brunificate (arse), uscarea parYialã sau totală a inflorescenYelor de 1-3 cm lungime încã nerãsfirate considerat, cel mai păgubitor aspect al atacului, care poate produce pe nesimYite pierderi de peste 30 % din producYie.

-aplicarea corectă şi la timp a tãierilor în uscat (de primãvarã; -arãturi adânci de primăvară, cu îngroparea tuturor resturilor vegetale;

- strângerea şi arderea materialului rezultat din tăieri şi a frunzelor cãzute;

- înierbarea între rânduri;

Metode chimice Tratamentele se aplică exclusiv în condiYiile depăşirii PED PED. = 5-6 acarieni / mugure in fenofaza de umflarea mugurilor

PED = 5-6 acarieni / frunzã in post-dezmugurit sau 30 % frunze cu simptome de atac

Ü În parcelele cu risc redus în care, prezenYa simptomelor este redusă, efectul secundar al sulfului aplicat în timpul campaniei contra maladiilor fungice, este sufficient pentru menYinerea populaYiei de acarieni sub PED

Ü In parcelele cu risc maxim, în care nivelul populaYiei depăşeşte PED-ul o combatere eficientã se asigură prin aplicarea a 1-2 tratamente după cum urmează:

-Tratamentul I – se aplică în intervalul, ,,stadiul 03,, umflarea mugurilor - ,,stadiul 05 ,,punct verde cu- sulf muiabil 0,4%, complexat cu ulei mineral US1 0,5 %. -Tratamentul II – se aplică în intervalul, ,,stadiul 06 ,,dezmugurit - ,,stadiul 09 ,,fenofaza de 2-3 frunzuliYe cu: sulf muiabil 0,4% complexat cu un acaricid selectiv: Demitan 200 SC 0,06%, Milbenknoc 0,1 %,Torque 0,05%, Nissorun 0,1%, Envidor 0,5%

AtenYie la fenomenul de rezisten! AlternaYi produsele din grupe diferite de substanYe vezi

FolosiYi produse selective faYã de prãdãtori Controlul biologic Protejarea typhlodromilor, cei mai importanYi antagonişti ai acarienilor fitofagi, contribuie la restabilirea echilibrului natural în biosistemul prădător/ dăunător şi implicit la reducerea, sau eliminarea tratamentelor chimice. In acest sens:

În parcelele cu risc ridicat, controlul biologic se realizează, prin colonizarea naturalã sau artificială a parcelelor cu typhlodromi. Metoda se aplică, fie înainte de dezmugurit, prin amplasarea mănunchiurilor de coarde populate cu prădători, fie primăvara, prin introducerea

lăstarilor populaYi cu typhlodromi.

17

Vezi p.48

Dezmugurit debutul înfloritului

Dezmugurit- Debutul înfloritului

Acarienii tetranichizi dăunători şi prădători

Grupa acarienilor tetranichizi cuprinde specii cu importanYã economicã deosebitã pentru viticulturã, având corpul de formã ovalã, globuloasã sau piriformã, cu lungimea cuprinsã între 0,2 – 1,0 mm (perceptibili cu ochiul liber sau cu o lupã de mână) pe care sunt

inserate patru perechi de picioare. Ciclul biologic are loc prin transformãri succesive,parcurgând mai multe stadii: ou, larve, nimfe şi adulYi. Acarienii tetranichizi dăunători sunt semnalaYi mai ales în zonele cu ierni relativ blânde şi veri calde şi secetoase Atacul timpuriu, în perioada

dezmuguritului, provoacã necroza primordiilor foliare şi a viitorilor ciorchini, precum şideformarea lãstarilor. Pentru identificarea acarienilor teranichizi dăunători şi, respectiv acarienii prădători, efectuarea observaYiilor este deosebit de importantă şi necesită o minimă practică în domeniu.

A nu se confunda !

   

Acarieni tetranichizi dăunători

Acarieni utili

Acarieni

 

prădători

indiferenYi

 

Acarianul roşu

   

Acarianulgalben

Acarianul comun Tetranychus urticae

Typhlodromii

Tydeide

Panonycus,ulmi

Specia

Specia 0

0

Specia 0
Specia 0
Specia 0
Specia 0

Talia

0,5 mm

   

0,5mm

0,5mm

0,5mm

0,5 mm

 

Pe

ambele

feYe

 

Pe

faYa

Pe faYa inferioară a frunzei şi pe buruieni

Pe

faYa

Pe

faYa

ale frunzei

 

inferioară

a

inferioară

a

inferioară

a

Habitat

   

frunzei

 

frunzei

în

frunzei

în

 

apropierea

apropierea

nervurilor

nervurilor,

Depla

Foarte lentă

   

lentă

lentă

rapidă

rapidă

sare

   

Culoare

 

Roşie cu două

 

Galben

pal

Galben verzui cu pete negre de oparte şi de alta a corpului

Albicioasă spre

oranj

rânduri

 

de

verzui,

cu

gălbui,

tuberculi

albi

granulaYii negre

câteodată oranj

purtători de peri

   

Form

Globuloasă

   

Alungită

Mai globuloasă decât E. carpini

Piriformă

Trapezoidală

a

   
 

Iernează

 

sub

 

Iernează

ca

Iernează ca femelă la baza coardelor sau în sol. Primăvara colonizează flora spontană din apropierea butucilor

Iernează

în

Iernează

în

formă

de

ou

la

femelă

adultă

stadiul

de

stadiul

de

 

biologic

baza

mugurilor

sub

scoar,

femelă

adultă

femelă

adultă

Ciclul

ecloziunea larvelor are loc la dezmugurit

femela

devine

fecundată

pe

fecundată

pe

activă

la

diferiYi arbuşti

diferiYi arbuşti

dezmugurit

Având in vedere faptul că dinamica populaYiei de acarieni este proprie fiecãrei parcele, printr-o simplã examinare a mugurilor şi frunzelor cu lupa binocular, se determină nivelul populaYiei, de la care se justifică aplicarea strategiei de intervenYie. Acarianul roşu (Panonycus ulmi) PED = peste 30 ouă/mugure, la umflarea mugurilor , sau prezenYa ouălor în 70% din mugurii PED = 5 – 6 forme mobile / frunză, sau 60 % frunze cu simptome de atac, înainte de înflorit PED = 3 – 5 acarieni / frunză, sau 30 % frunze cu simptome de atac, in perioada estivală Acarianul comun (Tetranychus urticae) PED = 5-6 acarieni/ frunzã sau 20% frunze cu simptome de atac, în fenofaza de 2-3 frunzuliYe; PED = 6-7 acarieni/ frunzã sau 50% frunze cu simptome de atac, în perioada estivalã

18

Vezi p. 44

Dezmugurit- Debutul înfloritului Arsura bacterian<

Xylophilus ampelinus sin. Xanthomonas ampelina sin. Erwinia vitivora

Expresia simptomelorArsura bacterianã este o boalã sistemică de focar, uşor confundabilã cu Excorioza şi Eutipoza viYei de vie. Simptomele sunt vizibile primăvara odată cu pornirea în vegetaYie, pânã la sfârşitul lunii iunie Simptome pe lăstarii tineri

la sfâr ş itul lunii iunie Simptome pe l ă starii tineri Simptome pe frunze Prim

Simptome pe frunze

iunie Simptome pe l ă starii tineri Simptome pe frunze Prim ă vara, în fenofaza dezmugurit,

Primăvara, în fenofaza dezmugurit, butucii infectaYi sunt debili, piperniciYi şi pornesc neuniform în vegetaYie. Pe tinerii muguri infectaYi, apar mai întâi pete necrotice superficiale, care, ulterior, se extind şi determină crăparea longitudinală a mugurilor, brunificarea şi uscarea lor. Lãstarii tineri invadaYi de bacterii pe cale vascularã, se vestejesc, se necrozează, apoi se usucă.

Frunzele tinere, contaminate, prezintă arsuri marginale şi uneori fisuri longitudinale necrozate pe peYiol. Prin întreruperea alimentaYiei hidrice frunzele se decoloreazã, se deformează şi cad prematur. Atacul precoce pe inflorescenYe determină o necrozare a butonilor florali şi apariYia fenomenului de meiere.

FACTORI FAVORIZANXI

Climat cald şi umed;

Temperatura optimă dezvoltării bacteriei 20-25 °C;

RenunYarea la produsele cuprice;

Soiuri sensibile:Chardonny, Pinoit noir, Merlot;

Ploile şi vântul favorizează diseminarea bacteriilor superficiale;

BIOLOGIE ŞI EPIDEMIOLOGIE Xylophilus ampelinus este o bacterie gram–negativã aerobicã care se conservã pe partea aeriană a plantei în special la baza coardelor infectate şi pe resturile de pe sol. InfecYiile primare se produc în fenofaza de 2-3 frunzuliYe. Contaminarea are loc pe cale naturală, prin seva scursã de pe secYiunile coardelor, în timpul tãierilor, sau accidental prin rănile provocate cu ocazia tăierilor i desfrunzitului mecanic. Patogenul poate supravieYui vreme îndelungată în stare latentă, dar în condiYii de mediu favorabile poate avea o dezvoltare explozivă. STRATEGIA DE LUPT;

Aplicarea riguroasă a tratamentelor primăvara începând cu fenofaza de umflarea mugurilor ,,stadiul 03,, până în ,,stadiul 09,, sau 5-6 frunzuliYe etalate:

Se aplică minim 2 tratamente cu zeama bordeleză 2% sau tratamente prin asocierea cuprului cu ditiocarbamaYi. Primul tratament în ,,stadiul 03,, şi următorul în ,,stadiul 09,, După ,,stadiul 09,,sunt recomandate tratamentele mixte mană-bacterioză utiliând produse anti- peronosporice asociate cu cupru sau ditiocarbamaYi. În caz de grindină, tratamentele se aplică în maxim 12 ore.după grindină cu zeamă bordeleză

2%

19

Vezi p. 46

Dezmugurit debutul înfloritului

Dezmugurit- Debutul înfloritului

Filoxera galicolă Phylloxera vastatrix sin. Daktulosphaira vitifolie; sin. Phylloxera vitifolii În România, în ultimii ani, ca urmare a extinderii suprafeYelor cultivate cu hibrizi producători direcYi, simptomele atacului de filoxera galicolă pe frunzele s-au extins îngrijorător.

Gale pe frunze

Forma galicol< Forma galicolă atacă frunzele de la vârful lăstarilor. In urma înYepării şi sugerii sucului celular, pe partea inferioară a frunzelor apar gale sub forma unor urne neregulate, de mărimea unui bob de măzăriche sau de mazăre. La început, galele au o culoare galbenă-verzuie, iar apoi cafeniu-brunii. Pe o frunză se pot forma 15-30 gale. In urma atacului metabolismul frunzelor este redus, ceea ce determină ca lemnul lăstarilor să nu se matureze. Atacul formei galicole prezintă importanpentru plantaYiile de portaltoi, obYinându-se un material de slabă calitate. Biologie. Filoxera prezintă două cicluri bine distincte: a) un ciclu complet pe viYele americane (Vitis riparia, Vitis rupestris), prezentând cele 4 forme morfologice: galicolă, radicicolă, sexupară şi sexuată; b) un ciclu incomplet pe viYele europene (Vitis vinifera), fiind reprezentată în principal prin foma radicicolă, care se dezvoltă pe părYile subterane;

ă , care se dezvolt ă pe p ă r Y ile subterane; Strategia de lupt

Strategia de lupt<

Combaterea indirectă:

Metoda cea mai eficientã şi sigură de prevenire a atacului este altoirea soiurilor de viYã europeanã pe portaltoi americani rezistenYi. Portaltoii folosiYi până în prezent au o rezistendiferită la atacul filoxerei. Singura specie imună este considerată Vitis rotundifolia. O rezistenbună au şi speciile Vitis riparia, V. Rupestris, V. Cordifolia, V. Cinerea, V. Berlandierii.

Cultura viYelor nobile nealtoite pe terenuri nisipoase. Solurile nisipoase care conYin 60 % siliciu sunt anti-filoxerice. Combaterea mecanică a filoxerei galicole prin culegerea şi distrugerea lăstarilor cu prima serie de gale pe frunze, cunoscând că,în general, frecvenYa galelor din prima serie este redusă, aşa că adunarea şi distrugerea lor nu necesită mult timp. Lupta chimică: În plantaYii înfiinYate pe rãdãcini proprii sau în plantaYiile de portaltoi şi HPD, tratamentele chimice se aplică în focarele cu atac cunoscute din anul anterior PED= 5% frunze cu gale. Momentul optim aplicării este primăvara, în intervalul dezmugurit - degajarea primelor 2- 3 frunze, corespunzător migrãrii larvelor de fundatrix spre organele verzi ale plantei. Aplicarea tratamentelor nu trebuie să depăşească momentul închiderii primelor gale. Sunt de preferat produsele cu efect translaminant, de contact şi ingestie: Calypso 480 SC 0,02 %; Actara 25 WG 0,02 %; Confidor 10 SL 0,075 Controlul biologic InmulYirea acestui dăunător este frânată de activitatea unor organisme entomofage, prădătoare:

acarieni prădători, Carabidae, Coccinellidae, şi Dtophylinidae; Chrysopidae şi Antocoridae, coleoptere (Coccinelidae) şi diptere (Syrpidae)

20

Dezmugurit- Debutul înfloritului

Antracnoza Elsinoe ampelina sin Gloeosporium ampelophagum Antracnoza este printre primele boli care se manifestă în plantaYiile viticole, primăvara. Ciuperca atacã toate organele verzi ale viYei de vie, mai ales când sunt tinere şi suculente. În Yara noastrã, antracnoza este o boală frecventă la hibrizii producători direcYi, dar se întâlneşte şi pe unele soiuri nobile cum sunt: Regina viilor, Cardinal, Fetească regală, Chaselas Dore Manifestarea simptomelor

Simptome pe lăstarii tineri şi frunze

simptomelor Simptome pe l ă starii tineri ş i frunze Simptome pe lãstari. Primele simptome apar

Simptome pe lãstari. Primele simptome apar primăvara pe lăstarii tineri erbacei. Atacul provoacă apariYia unor leziuni mici, eliptice sau neregulate, cenuşii-violacee, cu o bordură mai ridicată de culoare negricioasă, asemănătoare rănilor provocate de grindină. În general lăstarii atacaYi au internodiile scurte şi poartă frunze mici şi palide, iar partea dinspre vârf pare ca arsă (carbonizată), de unde şi denumirea populară a bolii de “cărbunele viYei de vie

popular ă a bolii de “c ă rbunele vi Y ei de vie Simptome pe frunze.

Simptome pe frunze. Pe frunze, atacul se manifestă prin apariYia unor pete cu marginile clar delimitate, în mod obişnuit circulare cu diametrul pânã la 2,5 mm, amplasate în special de-a lungul nervurilor.Când sunt atacate nervurile, mai ales la frunzele tinere, limbul se rãsuceşte, frunzele se clorozeazã se usucã şi cad prematur

Condiţii favorabile - ExistenYa în plantaYie a unui focar de atac; - Lungimea lăstarului 5 cm;

- PrecipitaYiile abundente şi umiditatea relativă a aerului > 85% sunt principalii factori;

- Germinarea conidiilor are loc numai în picături de apă;

-Temperatura nu constituie un factor limitativ; conidiile germinează între 2-10 °C; Biologie şi epidemiologie Ciuperca se conservã sub formã de miceliu scleroYial pe coarde (unde poate supravieYui 3 pânã la 5 ani) şi sub forma unui miceliu de rezistenYã pe suprafaYa boabelor infectate şi cãzute pe sol. Sporularea este favorizatã de prezenYa condiYiilor de umiditate admosferică şi apă sub formă de picături. Dispersate prin picãturi de ploaie (umectare 12 ore) conidiile pãtrund în muguri apoi pe frunze şi lãstari sau în crãpãturile butucilor bolnavi producând infecYia primarã

Profilaxia urmãreşte: respectarea strictã a mãsurilor de carantinã fitosanitarã, ştiut fiind faptul cã boala se rãspândeşte masiv prin circulaYia materialului sãditor afectat:

Metode chimice

Ü

Aplicarea preventivă a unui tratament la umflarea mugurilor cu sulf muiabil limitează

sursa de infecYie: Kumulus DF 0,3%; Microthiol Special 0,2-0,3%; Thiovit PU 0,3%;

 

Ü

Aplicarea a 2-3 tratamente înainte de înflorit cu produse cuprice reduce atacul acestei

periculoase boli: Bouillie bordelaise 0,5 %; Champion 50 WP 0,3 %; Kocide 101 50 WP 0,4%;

Funguran OH 50 WP 0,3 %; Vitra 0,2 %; Super Champ FL 0,3%;; Blue shield 50 WG 0,2 %;

Cupritim 0,3 %; Kocide 2000 0,15 etc.sau produse pe bazã de benomil (Benlate 50 WP 0,06 – 1,0 %, Benomil 50 WP)

ş

Ü

Dezmugurit- Debutul înfloritului

Dupã înflorit tratamentele anti-peronosporice aplicate corespunzător asigură

protecYia

simultană atât a manei cât şi a antracnozei.

Vezi p. 57

21

Dezmugurit debutul înfloritului

Dezmugurit- Debutul înfloritului

de vie Uncinula necator-Forma conidiană. Oidium tukeri

Începând cu fenofaza de dezmugurit, lupta anti-oidium se aplică diferenYiat pe zone viticole, în funcYie de atacul din anul precedent, prezenYa soiurilor sensibile şi condiYiile climatice din anul în curs.

Făinarea viţei

Simptomatologie

Primăvara, începând cu fenofaza de 5-6 frunzuliYe, lăstarii care apar din mugurii contaminaYi în anul precedent au creşteri reduse (scurt-nodare), cu frunze crispate. La soiurile foarte sensibile, lãstarii capãtã un aspect caduc cunoscut sub denumirea de “drapel,, InfecYiile de oidium pe frunze au, în general, un caracter de focare localizate. Primele manifestări ale atacului sunt caracterizate prin apariYia unor pete uleioase, pe partea superioară a frunzelor (adesea similare cu petele uleioase de mană) şi o înnegrire a nervurilor pe faYa inferioară a frunzelor în dreptul zonelor atacate. In scurt timp, la nivelul petelor pe ambele feYe ale frunzei, apare o pâslă, alb –cenuşie, cu aspect purverulent. Ca urmare a distrugerii Yesuturilor de cãtre miceliul ciupercii, frunzele se gofrează, bordura limbului se rãsuceşte spre partea superioarã într-o conformaYie de cupã

Simptome pe lăstarii tineri

conforma Y ie de cupã Simptome pe l ă starii tineri Pâsla alb ă cenu ş

Pâsla albă cenuşie pe frunze

pe l ă starii tineri Pâsla alb ă cenu ş ie pe frunze Ciclul biologic Agentul

Ciclul biologic Agentul patogen iernează sub formã de miceliu de rezistenîn mugurii de iarnã (forma asexuatã) şi în organe de fructificare (cleistoteci) formate pe organele atacate îndeosebi pe

scoarYã şi butuc (forma sexuatã). În plantaYiile viticole din Yara noastrã, transmiterea bolii de la un an la altul are loc îndeosebi prin miceliul de rezistenYã din muguri. Primãvara, miceliul creşte odatã cu pornirea mugurilor în vegetaYie. Pe miceliu activ se diferenYiază conidiofori şi conidii prin care se realizează infecYiile primare. Perioada de incubaYie variazã între 5-7 zile în funcYie de temperaturã. Conidiile dispersate de vânt şi apã, asigurã rãspândirea bolii în cursul perioadei de vegetaYie. Faza de sporulare intensă se produce în general la interval de 15-20 de zile după apariYia simptomelor. Condiţii favorabile.

Ü Temperatura este factorul determinant; pragul inferior de dezvoltare a miceliului este 5°C, iar sporularea poate avea loc la 8 °C. Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este de 25- 28 °C. GerminaYia conidiilor este inhibatã la temperaturi mai mari de 30°C;

Ü Umiditatea influenYeazã foarte puYin evoluY