Sunteți pe pagina 1din 3

Particularitatile Parului in Pepiniera si Livada Ca si la mar, soiurile de par se inmultesc pe cale vegetativa prin altoire pe puieti obtinuti din

seminte de par salbatic, pe puieti franc sau pe gutui. In scoala de puieti parul ( salbatic sau franc) are o crestere mai inceata decat marul si decat speciile samburoase. Din aceasta cauza, pentru a-l favoriza sa ajunga la grosimea prevazuta in standard, parul trebuie semanat pe portiunile cu solurile cele mai ferile, iar puietii trebuie rariti la aceleasi distante ca si marul si, daca este cazul trebuie ingrasati suplimentari. In timpul I al pepinierei (scoala de altoire), puietii de par plantati in vederea altoitului cresc de asemenea slab si uneori este nevoie sa li se administreze ingrasaminte suplimentara (ca si la mar) pentru a-i ajuta sa atinga grosimea necesara pentru altoire. Altoirea parului in campul I trebuie facuta la inceputul sezonului de altoire, deoarece la aceasta specie circulatia sevei inceteaza mai de timpuriu. In legatura cu altoirea parului se pune si problema afinitatii fata de portaltoi. Toate soiurile au afinitate buna cu portaltoiul salbatic si franc. In schimb, numai o parte dintre soiuri au o afinitate buna fata de gutui. Cele mai raspandite dintre soiurile de par care au afinitate fata de gutui sunt: Cure, Untoasa, Amanlis, Untoasa Liegel, Untoasa Hardy, Ilinca etc. Alte soiuri, fie ca nu dau prindere la altoire fie ca se prind de altoire, cresc bine in primii ani, insa mai tarziu se dezbina cu usurinta de la punctul de altoire. Pentru a cultiva in forme pitice soiurile care nu au afinitate cu gutuiul, este necesar sa se foloseasca portaltoi intermediar. Aceasta inseamna ca se altoieste pe gutui unul dintre soiurile care au afinitate (Cure de exemplu), apoi pe lastarul de Cure se altoieste soiul care nu are afinitate cu gutuiul. In aceasta situatie soiul Cure are rolul de intermediar. In campul II al pepinierei exista o serie de lucrari specifice pentru par. La soiurile altoite pe gutui, cu ocazia taierii salbaticului si inlaturarii mugurilor si ramificatiilor de pe cep, trebuie sa se lase la varful cepului un mugure neatins pentru a da nastere unui lastar tragator de seva pana porneste altoiul in vegetatie. Acest lucru se face deoarece la gutui cepul lipsit de vegetatie se usuca foarte usor, fapt ce pune in pericol viata mugurelui altoit. Unele soiuri de par: Cure, Untoasa Bisc, Untoasa Diel, Ducesa de Angouleme nu cresc drept in campul II. Pentru a obtine trunchiuri drepte la aceste soiuri este necesar ca sa li se puna tutori (sipci drepte cu sectiunea 2/2 cm). Ca la mar, exista si aici unele soiuri care au cresteri slabe in camplul II, astfel ca nu ating inaltimea si grosimea necesara pentru proiectarea coroanei in anul urmator. La aceste soiuri in campul II este necesar sa se administreze ingrasaminte suplimentare.

In campul II o serie de soiuri: Untoasa Hardenpont, Decana de iarna, Ilinca, Untoasa Liegel, Dr. Jules Guyot erc. emit lastari anticipati care tind sa formeze un fel de tufa si slabesc vigoarea de crestere a altoiului. La aceste soiuri se aplica ciupitul lastarilor anticipati. In functie de vigoarea soiurilor, de forma de coroana si de portaltoi se aleg distantele de plantare in livada. Soiurile cu coroane largi, altoite pe salbatic sau pe franc, se planteaza la 9-10 m intre randuri si 8-9 m pe rand. Aceleasi soiuri altoite pe gutui se planteaza la 5-6 m intre randuri si 4-5 m pe rand. Soiurile cu coroane stranse, piramidale (conice), cu unghiuri de ramificare mici, altoite pe salbatic sau pe franc, se planteaza la 8-9 m intre randuri si la 7-8 m pe rand. Aceleasi soiuri altoite pe gutui se planteaza la 4-5 m intre randuri si 3-4 m pe rand, in functie de vigoarea soiurilor. In cazul cand perii altoiti pe gutui urmeaza sa fie cultivati sub forme artistice palisate, desigur ca distantele de plantare vor fi si mai mici, in functie de forma respectiva. In livada forma cea mai obisnuita pentru coroana soiurilor de par este piramida etajata rarita. Exista insa si soiuri care nu formeaza etaje complete, apar numai cate 2 ramuri la nivelul unui etaj. La aceste soiuri trebuie sa se formeze coroana ,,Leader sau piramida mixta. In aceasta categorie intra soiurile: Williams, Buna Luiza de Avranches, Untoasa Clairgeau, Passe Crassane. Taierile de formare dureaza la par pana in anul al cincilea sau al saselea de la plantare si se fac la fel ca la mar. Cu ocazia taierilor de formare la soiurile cu coroana stransa (Margaretta Marillat, Dr. Jules Guyot) inca din primii ani se va cauta marirea unghiului de ramificare cu ajutorul calusilor. In anii 4,5 si 6 la soiurile cu unghi de ramificare mic se face transferarea axului sarpantei pe o ramificatie exterioara. La taierile de formare se tine seama si de capacitatea de ramificare a soiurilor. Astfel, unele soiuri, cum sunt Decana de iarna, Untoasa Clairgeau etc. dau nastere numai la 1-2 lastari la varful ramurii sub care se formeaza cateva ramuri de rod si toata portiunea bazata ramane cu mugurii dorminzi. La aceste soiuri taierile vor fi facute scurt pentru a provoca garnisirea ramurilor. Dimpotriva, la soiurile ca: Untoasa Hardenpont sau Cure care dau ramificatii multe si puternice, taierile vor fi facute lungi. Si taierile ramurilor de rod se fac in functie de specificul soiurilor. Unele soiuri rodesc pe ramuri scurte Decana de iarna, Untoasa Hardenpont, Untoasa Liegel etc. Toate acestea formeaza multe tepuse si apoi vetre de rod cu numeroase ramificatii. Din cauza greutatii cu care circula seva prin aceste vetre, fructele acestor soiuri raman mici. In asemenea cazuri se procedeaza la reintinerirea ramurilor de rod, printr-o taiere aproape de baza lor, deasupra unui pinten sau a unei tepuse, pentru a se provoca noi cresteri.

La alte soiuri care rodesc pe ramurile lungi ( nuielusele, mladite si smicele) cum sunt Cure, Williams, Favorita lui Clapp, Untoasa Bosc, taierile de rodire sunt cu totul de alta natura. La acestea se cauta pe cat posibil apropierea rodului de sarpanta. Pentru aceasta smicelele se taie la 2-3 muguri bine dezvoltati, nuielusele care nu depasesc 15 cm se lasa neatinse pentru a rodi, iar cele mai lungi de 15 cm se taie la 3-5 muguri