Tăierea pomilor fructiferi
Conform lui Mohácsy Mátyás tăierea pomilor fructiferi „este o operaţiune de cultivare prin care se taie
înapoi unele părţi verzi sau lemnoase ale plantelor fructifere, sau chiar ramura în sine, şi se fac mici incizii,
răniri pe suprafaţa ramurilor, în interesul scopului de cultivare.”
D
e-a lungul timpului, importanţa tăierii
pomilor era apreciată în mod diferit. De-
seori unii vârstnici susţin că: pe vremuri
nu am tăiat, nu am stropit pomii, şi totuşi întot-
deauna dădeau roade! Într-adevăr așa este, însă
nu trebuie uitat faptul, că deoarece aceşti pomi nu
erau protejaţi împotriva bolilor și dăunătorilor, și
din acest motiv probabil calitatea acestor roade nu
ar corespunde standardelor de azi.
Probabil mulţi au constatat, că în unii ani po-
mii sunt plini de fructe mici, iar în alţi ani fructele
sunt mult mai puţine dar mai bine dezvoltate. Spe-
cialiştii numesc acest fenomen rodire secvențială
(alternanţă). Motivul principal al acestui fenomen
(pe lângă multe altele) este neefectuarea tăierilor
regulate. Deci prin tăierile regulate:
• se poate obţine forma dorită a coroanei (tăiere
de formare);
• creăm și menţinem echilibrul recoltei. Prin
aceasta înţelegem dezvoltarea unor noi ramuri
roditoare în fiecare an, care în afara altor fac-
tori (polenizare, vreme, nutriţie, etc.) garan-
tează o recoltă constantă;
• prin tăierea excesului de coroană (tăiere de
rărire) facem posibilă ca coroana să primeas-
că cantitatea necesară de lumină, să fie aeri-
sită, dar prin asta contribuim și la eficienti-
zarea protecției plantei. Pe parcursul tăierilor
efectuate atât în perioada de repaus cât și în
perioada vegetativă, avem oportunitatea de
a îndepărta și distruge părţile rănite, bolna-
ve și infectate ale pomilor. Nu este necesar să
apucăm stropitorul imediat ce apare un lăstar
sau o creangă infectată; este mult mai ușoară
și economicoasă îndepărtarea lor prin tăiere.
„Protecția plantelor prin tăiere” este un pro-
ces de lucru obligatoriu în cultivarea integrată,
cultivarea bio și în cazul plantelor bacifere;
• putem întineri crengile roditoare, și în caz de
nevoie și coroana pomilor (tăiere de întinerire);
• putem limita întinderea plantei, păstrându-i
proporţiile și dimensiunile indicate. Acest fapt
este important, pentru că în scopul îngrijirii
plantelor și a solului, într-o anumită suprafață
de cultivare trebuie să menținem plantele.
Celălalt motiv este despuierea în sus. Aceea
coroana este „folositoare”, a cărei ramuri de
(Mohácsy și comp., 1968)
structură sunt pline cu crengi roditoare, por-
nind de la trunchi și terminând în vârf, și nu
cea care rodește numai în vârf.
Practic tăierea se poate realiza prin două me-
tode: prin tăiere de formare, şi tăiere de rărire.
Efectele celor două procedee de tăiere este diferită.
Tăierea de formare stimulează creșterea lăstarilor,
deoarece prin îndepărtarea mugurilor de vârf, se
elimină și compușii chimici produși de ei, care
împiedică creşterea mugurilor poziționați mai jos.
Drept rezultat coroana se îndeasă, ceea ce poate fii
nefavorabil în perioada de rodire, însă în perioada
de formare este necesară în multe cazuri. Desigur
nu este totuna cantitatea tăiată din coroană. Creş-
terea de așteptat a ramurii verticale, în funcţie de
tăiere, este ilustrată în Fig. nr. 1
Pe ramurile netăiate, sau tăiate puţin vor creşte
relativ mai puţini lăstari lungi, lăstarii inferiori vor
fi scurţi şi vor deveni părți roditoare. Cu cât tăierea
este mai puternică, cu atât va fi mai puternică for-
marea de lăstari (şi din această cauză este incorectă
tăierea prea accentuată a nuielelor superioare, în
scopul limitării înălţimii). Tăierea ramurilor la ciot
este teoretic cea mai drastică soluţie, totuşi lăstarii
crescuţi vor fi puţini şi slabi, deoarece mugurii in-
feriori conțin în cea mai mare cantitate substanţele
care împiedică creşterea, respectiv lăstarii noi vor
putea răsări numai din muguri ascunşi.
Tăierea pomilor fructiferi
Fig. nr. 1
Creșterea de așteptat a nuielei verticale
în cazul diferitelor tăieri
(Sursa: Sipos, 2009)
1
 Tăierea de rărire înseamnă îndepărtarea totală
a părţii de coroană respective; acesta se poate face
şi până la tulpină. Fundamental această metodă
de tăiere este folosită mai ales la plantele ajunse
la vârsta de rodire. Contrar cu tăierea de formare
– deoarece efectul de moderare al creşterii mugu-
rilor superiori rămâne – nu accentuează creşterea
lăstarilor lungi, mai degrabă sprijină dezvoltarea
de părţi roditoare.
Puterea de răsărire a mugurilor nuielelor nu
este determinată numai de lungimea nuielelor, de
metoda de crestare aplicată etc., ea este influenţată
si de unghiul nuielei faţă de verticală, ilustrară în
Fig. nr. 2
Nu se recomandă creşterea ramurilor de structură
în unghi orizontal deoarece, așa cum este ilustrat
şi în figură, la baza acestor ramuri viitoare vor
creşte lăstari (nuiele) puternici, iar în vârf părţile
roditoare vor fi scurte. Din această cauză se în-
tâmplă deseori, ca ramura de structură să nu poate
fi dezvoltată mai departe. Acest unghi este potrivit
pentru dezvoltarea de astfel de crengi roditoare,
care în timp vor fi schimbate pe nuiele mai joase,
sau vor fi tăiate de tot.
Curbarea verticală în jos este specifică aşa numi-
tei tăieri de creangă lungă singulară (cu mugur în
vârf). Sub greutatea fructului creanga se îndoaie
formând un arc, de-a lungul lui apar nişte lăsta-
ri tari, care în timp pot să preia funcţia roditoare
a crengii iniţiale. Pe această trăsătură se bazează
tăierea folosită la piersic, soc negru, dar practic
așa trebuie tăiați și semiarbuştii.
Fig. nr. 2
Răsărirea de așteptat la nuiele netăiate,
aflate în unghiuri diferite
(Sursa: Sipos, 2009)
Tratarea rănilor de tăiere
Tăierea pomilor fructiferi
Pe parcursul tăierii provocăm răniri. Aceste răni
asigură prin ele pătrunderea bolilor infecţioase în
pom. Cel mai des afectaţi sunt pomii sâmburoşi –
în primul rând piersicul şi caisul – care pot suferi
de uscarea crengilor, de cele mai multe ori cauzate
de bacteriile Pseudomonasos şi Leukosis; dar aici se
încadrează și cancerul nectrial (Nectria galligena)
la măr (mai rar la păr), şi alte boli ale părţilor lem-
noase.
Cea mai comună, şi cea mai gravă este usca-
rea crengilor sâmburoşilor. Această boală poate
2
fii cauzată de două bacterii, separat sau împreună.
Acestea sunt bacteria Pseudonomas syringae pv.
syringae şi ciuperca Leucostoma (Cytospora) cinta,
comportamentul, construcţia biologică şi prefe-
rinţele de mediu ale celor două fiind asemănătoa-
re. Cei mai expuşi acestor infecţii sunt piersicul şi
caisul, însă ele pot afecta şi ceilalţi sâmburoşi.
Simptomele infecţiei apar prima dată primăva-
ra, sau la începutul verii. La început frunzișul de-
vine verde palid, mai începe a se ofili, după care
se usucă. Se usucă întreaga ramură, iar în unele
cazuri mai grave moare însuși pomul. Pe părţile
muribunde pot apărea răni canceroase, chiar şi
răşină. În părțile de sub creanga moartă răsar lăs-
tari, iar în cazul morţii pomului la baza tulpinii.
Pe părţile mai groase apariţia unor protuberanţe
pe suprafaţa scoarţei semnalizează prezenţa in-
fecţiei (a ciupercii), protuberanţa fiind cauzată de
înmulţirea infecţiei sub scoarţă. Agenții patogeni
se înmulțesc în zilele de toamna, datorită vremii
răcoroase şi a precipitaţiilor. Pentru infectare este
nevoie de rănire, aceste răni sunt cauzate de cele
mai multe ori de uneltele de cultivare, de tăiere,
dar pot apărea şi datorită rosului animalelor sau
de gelivură, care creează condiții prielnice pătrun-
derii agenților patogeni. De asemenea şi mugurii
de rod (mai ales la cais) îngheţaţi iarna, și căzuți
primăvara timpurie pot fi surse de rănire.
În continuare se începe o procedură de auto-
inducţie. Agenții patogeni consumă rezervele de
glucide a pomilor, şi astfel pomii devin mai sensi-
bili la ger, se deteriorează, slăbeşte. În pomul slăbit
dăunarea se intensifică și se răspândeşte repede.
Infecţia distruge ţesutul de floem și cambiul, prin
aceasta se opresc funcţiile vitale ale pomului, şi ca
urmare se începe ofilirea rapidă şi uscarea. Agenții
patogeni suportă, chiar agreează temperaturile
reduse, pentru a infecta au neapărată nevoie de
precipitații, respectiv de umezeală. Din iarnă până
în primăvară copacii sunt într-o stare de repaus, și
capacitatea lor de apărare este mai scăzută.
Prin urmare, una dintre metodele de apărare
împotriva infecţiilor este alegerea corectă a peri-
oadei de tăiere. Tăierea trebuie efectuată primăva-
ra, în preajma sau chiar după înmugurirea po-
milor, dar înaintea înfloririi lor. Din păcate acest
interval de timp este foarte scurt, și în plus luc-
rând în coroană, sau îndepărtând crengile tăiate,
există riscul de a rupe mulți muguri de floare. În
orice caz, după tăiere rănile produse trebuie închi-
se cu substanțe de tratare a rănilor. Pe parcursul
tăierii să nu uităm să îndepărtăm şi rănile cance-
roase. Stropirea de spălarea a pomilor cu soluţii
cu conţinut de cupru poate fi eficientă după des-
frunzire, respectiv primăvara, în perioada care
precede înmugurirea.
Deoarece tăierile efectuate în perioada de
repaus are multe dezavantaje din punct de vede-
re al sănătăţii plantei, este recomandată efectuarea
acestor activităţi la sfârşitul verii, sau la începutul
toamnei.
PLANIFICAREA TĂIERILOR
Perioada de repaus vegetativ
Mai demult perioada de repaus era considerată ca
perioadă optimă pentru efectuarea tăierilor pomi-
lor. Această operaţiune se poate efectua de la des-
frunzire până la înmugurire cu condiţia ca tempera-
tura să fie peste -5 oC. De la căldura mâinii suprafaţa
crengii se încălzeşte şi prin urmare pot apărea pete
de ger. În perioada de repaus se poate stabili mai
precis măsura creşterii lăstarilor, înmulțirea părților
roditoare şi densitatea coroanei.
Tăierile de iarnă respectiv de sfârșit de iarnă
la pomacee se pot efectua până la înmugurire,
cel puțin în situația, când tăierea afectează toate
părțile pomului. La tăierile târzii, având aceeași
măsură și metodă ne putem aștepta la scăderea
șanselor de formare a fructelor și la o cantitate mai
mare de fructe căzute.
Pomii sâmburoşi au o reacţie mai puţin nefa-
vorabilă la tăierea târzie. În cazul unora, (precum
piersicul şi caisul) din motive de sănătate a plantei,
este de dorit tăierea între perioada de înmugurire
şi cea de înflorire.
Tăierea în verde cuprinde diferite intervenții
de tăiere efectuate în perioada de vegetaţie. Tăieri-
le principale în verde sunt: tăierea de după înmu-
gurire, după căderea petalelor, selecţia de lăstari
în a doua parte a lunii iulie, scurtarea lăstarilor,
tăierea de vară şi tăierea efectuată după recoltare.
Tăierea de după înmugurire
Este recomandată la tăierile de formare a coroa-
nei pomilor tineri. În cazul pomilor roditori, acest
tip de tăiere poate fi benefică în acei ani, când
plantațiile au fost afectate de geruri puternice,
care au dus la moartea ţesutului cambial. În aceste
cazuri, întârzierea tăierii poate ajuta la regenera-
rea ţesutului cambial, datorită efectului de furni-
zare a auxinului mugurilor. La pomacee această
operaţiune se poate efectua până ce muguri sunt
verzi, la la ceilalţi până în faza de îmbobocire.
Operaţiunile de tăiere nu sunt recomandate
în starea de plină înflorire la nici o specie de pom
fructifer, deoarece pot avea efecte grave asupra for-
mării fructelor.
Tăierea după căderea petalelor
Tăierile de limitare a înălţimii, efectuate la 1-3 săp-
tămâni după căderea petalelor (în cazul pomilor la
care înălțimea ajuns prea mare), înseamnă tăierea
de dimensiuni de unu sau doi ani, respectiv în ca-
zul plantelor ajunse la vârsta de 3 ani, la înălţimea
definitivă. Tăierile făcute în această perioadă duc
la reacțiile de creștere cele mai reduse.
Selecţia de vară a lăstarilor
Practic de această categorie aparţine și frecţiona-
rea sau orbirea (reducerea capacității de răsărire a
mugurilor). În cadrul acestei operaţiuni este reco-
mandată frecţionarea primilor 4 muguri de creş-
tere aflaţi sub ramura principală a puieţilor aflați
sub formare. Executarea cât mai devreme a acestei
operaţiuni ajută la dezvoltarea şi fortificarea axei şi
a ramurii principale de structură, pe când unghiul
lăstarilor care răsar sub aceşti muguri orbiți va fi ap-
ropiată de un unghi orizontal dorit.
Selecţia lăstarilor şi îndepărtarea unei părţi a
lăstarilor în exces reprezintă o parte din tăierea
de formare. La pomii seminţoşi (pomacee) aceas-
tă operaţiune este recomandată în a doua parte a
lunii iunie deoarece în această perioadă mugurii
laterali ai lăstarilor păstraţi sunt mai generativi
decât în alte perioade.
Conform unor experimente în cazul mărului,
tăierea lăstarilor în preajma lui 20 iunie este cea
mai eficientă pentru încetinirea volumului creşte-
rii. La pomii roditori această operaţiune reduce și
mărimea roadelor, de aceea este indicată analiza-
rea necesităţii aplicării acestei operaţiuni. În cazul
pomilor sâmburoşi, tăierile de selecţie sunt optime
la lăstarii cu lungimea de 20-25 cm. Pe parcursul
acestei munci se pot îndepărta lăstarii gemeni, sau
lăstarii deşi de sub ramurile de structură.
Scurtarea (ciupirea) lăstarilor, poate avea ca re-
zultat forțarea ramurilor pentru bifurcare la speciile
care nu sunt predispuse la bifurcări favorabile, iar
în cazul pomaceelor afectaţi de ger, stoparea creş-
terii lăstarilor poate fi benefică în ceea ce priveşte
reducerea căderii fructelor în luna iunie. Ciupirea
lăstarilor se poate repeta de mai multe ori. La ni-
velul plantaţiilor mai mari această operaţiune poa-
te fi considerată ca una dintre cele mai importante
procese de lucru, aplicate conștient.
Tăierea de vară
Chiar şi după tăierile de formare şi de întreţinere
efectuate cu cea mai mare grijă se pot forma lăstari
în număr și cu direcții nedorite. Lăstarii în poziție
periferică împiedică pătrunderea luminii în co-
Tăierea pomilor fructiferi
roană, respectiv acoperirea uniformă cu lichid de
stropit, deci scad eficacitatea protecției plantelor.
Prin tăierile de vară putem reduce aceste efecte ne-
favorabile, putem îmbunătăţi astfel calitatea fruc-
telor.
Efectuarea acestor proceduri la măr, păr şi pier-
sic este recomandată în anii în care cantitatea de
fructe este sub cel armonic.
Condiţia importantă a executării acestei tăieri
este ca starea de sănătate a frunzișului să fie excelen-
tă. Tăierile de vară efectuate asupra frunzișului,
3
 continuarea scurtării ei prin tăiere, din cauza
excesului de fructe, al secetei sau al eventualilor
dăunători au un efect negativ atât asupra calităţii
fructelor (asupra mărimii) cât şi asupra recoltei
anului următor.
Tăierile de vară, în afară de înlăturarea lăstari-
lor lacomi neîndepărtați mai devreme, respectiv
al lăstarilor periferici verticali, se referă numai la
tăierea respectiv rărirea crengilor tinere, de 1-2 ani.
Îndepărtarea crengilor mai vechi pot cauza redu-
cerea cantităţii de roade (Figura nr. 3).
Cu cât pomii tăiați prezintă creșteri mai puter-
nice, cu atât trebuie să avem o grijă mai mare ca să
tăiem crengile până la ciot. La astfel de pomi, co-
iturile de vară, sfârşitul verii – mai ales cele groa-
se – vor reprezenta focarele de răsărire a lăstarilor
(lacomi) din anii viitori. Lăstarii se răresc doar. Să
nu efectuăm nici o altă operațiune de tăiere în cursul
verii.
Perioada optimă pentru executarea tăierii de
vară începe atunci, când majoritatea lăstarilor
dezvoltă muguri terminali. Această perioadă di-
feră, depinde de forța de creştere, respectiv de
predispoziție de dezvoltare a mugurilor de vârf, la
diferitele soiuri de pomi fructiferi.
Fig. nr. 3
Tăiere de vară
(Sursa: Papp, 2003)
În general se poate formula, că tăierea păru-
lui se recomandă a se executa în a doua jumătate
a lunii iulie, a mărului – depinzând de soi – de la
sfârşitul lui iulie până la începutul sau mijlocul lui
septembrie, a pomilor sâmburoşi, mai ales a cireşu-
lui şi vişinului, imediat după recoltare, a lăstarilor
Tăierea pomilor fructiferi
mai puternici ai prunului între iulie şi august, iar a
piersicul pe la sfârşitul lui iunie, începutul lui iulie,
eventual în luna august.
Tăierea de vară executată în perioada, măsura
si în modul optim – în cazul pomilor seminţoşi –
prin îmbunătăţirea pătrunderii luminii în coroa-
nă, la fruct, și prin încetinirea procesului de coa-
cere a acestora:
• îmbunătăţeşte calitatea de depozitare a fructului,
• măreşte raportul fructelor colorate corespun-
zător,
4
• în anumiți ani îmbunătăţeşte capacitatea
funcțională a florilor, astfel contribuind la
creșterea șansei de formare a fructelor, și până
la urmă mărește siguranța roadelor,
• reduce creşterea de lăstari anul viitor, deoa-
rece închiderea lăstarilor în muguri terminali
se petrece mai devreme,
• îmbunătățește condițiile de stropit (acoperi-
rea cu substanța de stropit).
Experimentele făcute la plantaţiile de vişini şi cireşi
au arătat că tăierile efectuate după recoltare – la
sfârşitul lui iunie şi începutul lui iulie – au avut ca
rezultat dezvoltarea mai multor muguri florali şi a
unei cantităţi mai mari de fructe în anul următor.
În cazul soiurilor de prun care au o creştere ac-
centuată, îndepărtarea crengilor în surplus încă
din lunile iulie ajută la o mai buna dezvoltare a
mărimii și culorii fructelor, şi reduc cantitatea de
lucru necesar în anul următor.
Tăierea de vară a caisului este ideală în luna iu-
lie; această metodă de tăiere era cunoscută în de-
ceniile precedente sub numele de Tăiere-Sitt , însă
în ultimii s-a uitat de ea complet.
Tăierea de vară a soiurilor de plante bacifere este
recomandată a se face cât mai devreme, direct după
recoltare.
Tăierea seminţoşilor (pomaceelor)
după recoltare
La părul, şi mărul cu creșteri puternice, cu o durată
de vegetaţie îndelungată, care dezvoltă mugurii de
vârf prea încet, se poate aplica tăiere de iarnă to-
tală. Se recomandă executarea acesteia de la jumă-
tatea a doua a lunii august până la începutul lui
octombrie. Această perioadă se poate folosi numai
în primii 3-4 ani ai plantației, scopul principal fi-
ind încetinirea forței de creşterii.
În cazul plantațiilor mai în vârstă de patru ani, ac-
tivitatea vegetativă exagerată poate fi contrabalan-
sată și prin alte intervenții de reducere a creșterii.
La plantaţiile intensive de tip nou, cu pomi mai
numeroşi şi mai scunzi, importanţa şi funcţia tăie-
rii s-a schimbat.
La aceste plantaţii, tăierea are o funcţie de control
în crearea unei armonii multidirecţionale. Dimen-
siunile mai mici ale pomilor fac posibilă mai buna
vizibilitate.
NOȚIUNILE DE BAZĂ
MAI IMPORTANTE PRIVIND TĂIEREA
Copac de formă
Formă de coroană care semăna cu o formă geo-
metrică (cub, piramidă, cilindru etc.) sau cu un
obiect de folosință (mai ales candelabru). Crearea
acestor forme necesită multă experienţă şi răbda-
re. De aceea în trecut această metodă de tăiere era
privită ca arta cultivării.
Tăierea de formare
Tăierea executată în perioada neroditoare asupra
formei coroanei. Ea are ca scop crearea cât mai ra-
pidă a formei coroanei. În acest scop în general se
utilizează tăieri cu diferite intensități.
Axă centrală falsă
Axa principală se taie până la un lăstar sau o nuia
concurentă. Scopul este stimularea răsăririi de lăs-
tari în părțile chelite. Trebuie lăsată ca axă falsă
numai concurentul care se înalță perpendicular.
Tăierea la ciot (Pillar)
Este un procedeu de tăiere care servește la înnoi-
rea (vezi întinerire) coroanei, respectiv la schim-
barea crengilor roditoare în cazul coroanelor de
tip fus (Fig. nr. 4).
Crengile roditoare de 3-4 ani sunt tăiate regulat
la un ciot de 4-5 cm. Din lăstarii răsăriţi din mu-
gurii ascunşi ai ciotului sunt lăsaţi doar cei orizon-
tali, care vor deveni noile părţi roditoare. În cazul
pomilor sâmburoşi, cioturile pot fi şi mai lungi, de
aproximativ 30-40 de cm.
Fig. nr. 4
Lăstar răsărit din ciot
(Foto: Sipos, 2009)
Mugurii de vârf
Este ultimul mugurul aflat la capătul, vârful lăs-
tarului, sau a crengii. Acesta poate fi mugur mixt,
mugur de lăstar, sau în caz excepțional chiar şi
mugur de floare.
Chelirea copacului (bici)
Printre mugurii laterali ai nuielei sunt foarte puţi-
ni, sau nu există deloc muguri de lăstar, de aceea
nu se creează lăstari laterali. Acest fenomen este
specific unor soiuri de cireş şi vişin.
Tăierile de rădăcină
Este utilizată pentru moderarea creşterii de lăstari.
Se aplică la acele forme de coroană, care prezintă
creștere puternică. Tăierea se efectuează cu un disc
de lăţime mare, sau cu un cuţit, la adâncimea de
40-50 cm și la o distanță de 40-60 cm de la trunchi,
în ambele părţi ale trunchiul.
Schimbarea poziţiei lăstarului
(legare, agăţare de greutăţi)
În scopul accelerării formării părților roditoare,
respectiv pentru menţinerea unghiului dorit al
ramurilor de structură deseori trebuie să schim-
băm unghiul original al lăstarilor, nuielelor. S-au
răspândit mai multe procedee, și sunt ilustrate
în imaginea alăturată. În toate cazurile trebuie
avut grijă ca partea legată să nu se îndoaie arcuit.
Această operaţiune poate fi executată de la mijlo-
cul lui august sau în primăvară (în martie) când
nuielele sunt pe jumătate lemnoşi, şi pot fi îndoiţi
cu uşurinţă (Fig. nr. 5).
Fig. nr. 5
Schimbarea poziției lăstarului prin legare
respectiv prin agățare de greutate
(Sursa: Sipos, 2009)
Selecţie de lăstari
Tăierea pomilor fructiferi
Tăiere folosită mai ales în perioada tăierii de for-
mare, prin care putem accelera formarea coroanei.
În timp de rodire această operaţiune ajută la păt-
runderea luminii în coroană. Prin procesul de se-
lecţie îndepărtăm lăstarii care nu sunt folositori în
formarea coroanei:
• lăstarii mult prea inferiori,
• lăstarii lacomi,
• lăstari de bază (doar la pomii dezvoltaţi),
• lăstarii accidentați sau infectaţi (de ex. arsură
bacteriană la pomacee),
5
 • lăstarii crescuţi abrupt din crengi de structură,
• lăstarii concurenţi.
Depinzând de scopul tăierii, efectuarea lucrărilor
se poate face în perioade diferite.
Dacă dorim să îndepărtăm devreme lăstarii ne-
doriţi, mugurii poziţionaţi în sus, sau în jos, sau
mugurii concurenţi de pe ramurile de structură,
putem să frecţionăm și lăstarii de 1-2 cm. Această
muncă se poate face foarte repede. Poziţia lăstari-
lor rămași pe laturile nuielelor este identică cu cea
a oaselor peştelui pe coloana vertebrală, de aceea
mai numim această construcție de structură şi
structură de coastă de peşte.
Executarea selecţiei lăstarilor poate fi în funcţie
de lungimea acestora, sau de perioade. De obicei
aceste tăieri se efectuează în mai sau iunie la lăs-
tarii de 20-25 cm. Selecţia de lăstari mai târzie
(august, septembrie) se poate face pentru accele-
rarea formării coroanei, sau pentru îmbunătăţi-
rea, intensificarea coloritului fructelor. În acest
ultim caz îndepărtăm numai acei lăstarii mai lun-
gi (sau îi tăiem mai scurt), care umbresc fructele.
Această muncă nu trebuie executată nechibzuit,
pentru că poate fi şi păgubitoare. În anii în care
numărul orelor însorite este mare, sunt dese zilele
caniculare şi creşte intensitatea radiaţiilor UV. Pe
suprafaţa fructelor expuse brusc luminii puternice
– mai ales la soiurile merelor de iarnă – pot apărea
pete de arsuri de soare. Aceste pete la început au o
culoare albicioasă și apoi devin maro. Aceste mere
sunt nepotrivite consumului în stare proaspătă.
Ciupirea lăstarilor
Cu această intervenţie se poate încetini intensitatea
creşterii lăstarului, respectiv cu ea putem selecta
lăstarii doriţi din cei răsăriţi din ciot. De obicei se
aplică la tăierile de formare a coroanelor intensive.
Pentru oprirea temporară a creşterii lăstarilor
ciupim doar partea de vârf (vela) a lăstarului. Dacă
lăstarul este ciupit (scurtat) până la a 3-4-a frunză
inferioară, din mugurii de subsuoară ai frunzelor
vor răsări noi lăstari, care în mare parte vor deveni
părţi roditoare (Fig. nr. 6).
Tăierea pomilor fructiferi
Fig. nr. 6
Variante ale tăierii de cupire
(Sursa: Sipos, 2009)
6
Întinerire
Constă în tăierea puternică a părţii de coroană mai
bătrână la ramificaţii mai joase sau la ciot, în inte-
resul formării mai intensive al lăstarilor. Variante-
le operaţiunii:
• întinerirea părţii roditoare: de exemplu tăierea
nodurilor roditoare ale mărului şi ale părului
la un inel inferior;
• întinerirea ramurilor roditoare: tăierea la nuia,
creangă, sau la ciot (metoda Pillar);
• întinerirea parţială a coroanei: rărirea parțială
a crengilor, mai apoi tăierea celor rămase la
ramificaţii inferioare;
• întinerirea completă: rărirea ramurilor de
structură ale coroanei, şi tăierea celor rămase
la cioturi de 1-1,5 m.
Rădăcină accesorie
Este rădăcina caracteristică plantelor înmulțite nu
prin sămânță, ci prin alte părți de plantă (lăstar,
creangă, rădăcină sau frunză). Aceste plante nu au
o rădăcină principală, ci numai rădăcini secundare.
Lăstari concurenţi
Lăstarii sau nuielele crescute abrupt sub ramura
principală. Este tipic cireşilor, ca sub ramura prin-
cipală să existe alte 3-4 ramuri concurente (ramifi-
caţie asemănătoare cu piciorul de găină). De obicei
acești concurenți sunt îndepărtați, dar în caz de ne-
voie se pot creşte din ei noi ramuri principale sau ra-
muri secundare din ele. Dacă lăstarul concurent are
dimensiunea de o palmă, nu este necesară îndepăr-
tarea acestuia deoarece scurtând-o la a 3-4-a frunză
inferioară, lăstarii răsăriţi din ciot nu vor concura cu
ramura principală, şi de regulă vor deveni roditori.
Forma coroanei
Forma naturală sau artificială a coroanei plantei
fructifere. Forma coroanei este influenţată de mai
mulţi factori:
• puterea de creştere a portaltoiului şi a soiului
nobil,
• tipul de ramificaţie a nobilului,
• prezenţa sau absenţa trunchiului, şi lungimea
acestuia,
• prezenţa sau absenţa ramificaţiei (axei) prin-
cipale,
• numărul, poziția unghiulară şi aranjarea ra-
murilor de structură.
Tăierea în coroanei
Tăierea vergii cu 4-6 muguri peste înălţimea de
dorit al trunchiului, sau tăierea axului principal
peste primele ramuri de structură.
Altoiul cu coroană
Este un altoi cu un număr de rădăcini şi aranja-
re determinate, respectiv cu cel puţin trei nuiele
mature. Caracteristicile lui sunt conținute în stan-
darde.
Tăierea de îndoire
Tăierea părţilor de coroană (lăstar, nuia, creangă)
la o poziție inferioară și la un unghi mai plat. În
această categorie se mai pot include: tăierea mugu-
rilor de vârf și tăierea mărului după metoda Nagy
Sándor.
Planul de tăiere
Planul de tăiere este suprafaţa tăiată. Poziţia aces-
teia faţă de mugurul principal sau ramificaţia
păstrată este importantă mai ales la formarea co-
roanei (Fig. nr. 7).
Fig. nr. 7
Inciziile deasupra mugurului
În unele cazuri am putea avea nevoie ca anumiți
muguri să răsară, de ex. la unele soiuri de măr și
păr. Prin aceste incizii putem provoca răsărirea
lăstarilor, ilustrată în Fig. nr. 8.
Fig. nr. 8
Modul de a face incizii deasupra mugurelui
Tratarea rănilor
Marginile rănilor mai mari – provocate de foarfeci
de tăiere a ramurilor, de fierăstraie, sau de rupere –
au marginile deteriorate, din cauza aceasta se vin-
decă greu. Primul pas în tratarea acestor răni este
netezirea acestora cu o foarfece de tăiere ascuțită,
cuţit de altoit sau cu cuțitul cu lamă curbată, creat
special pentru acest scop. După aceasta planul de
tăiere trebuie unsă cu soluţie de tratare a rănilor.
Există o gamă largă de produse de acst fel în maga-
zine, dar ele se pot prepara şi acasă. Substanța cea
mai bună este cea care poate fi întinsă pe suprafaţa
rănii chiar şi la temperaturi reduse, şi împiedică
pătrunderea agenților patogeni și a dăunătorilor
în rană. (Fig. nr. 9).
Fig. nr. 9
Tratarea rănilor cioturilor
(Sursa: Sipos, 2009)
Varga
Altoi în vârstă de un an fără ramificații. Caracte-
risticile lui sunt conținute în standarde.
Modul de executare a inciziilor deasupra mugurilor
Rărirea de roade
Rodirea poate fi reglată nu numai prin tăiere, ci
și prin rărirea de roade, în cazul în care dorim
să creștem mărimea fructelor, sau dacă sunt prea
multe roade pe plantă. De obicei se execută la
soiuri cu fructe mari și care se consumă proas-
păt (măr, piersică, pară, prune, caisă), dar în mai
multe ţări sunt rărite și cireşele (ex. Spania, Turcia,
Chile). Rărirea poate fi efectuată manual, cu ajuto-
rul unor chimicale, cu maşini, sau cu combinaţia
acestora.
Perioada potrivită pentru efectuarea acestei
operaţiuni este după aşa numita cădere naturală a
fructelor. În cazul merelor şi perelor până ce dia-
metrul fructelor ajung la maxim 2 cm. În cazul
piersicilor operaţiunea poate fi efectuată cu re-
Tăierea pomilor fructiferi
zultat până când partea sâmburoasă este moale,
şi fructul poate fi străpuns cu un ac. Acţiunile de
rărire trebuie efectuate din timp, altfel vor avea
un efect nesemnificativ asupra mărimii fructelor
rămase.
Gradul de rărire necesar poate fi stabilit pe baza
densității florilor (ramurile de structură, ramurile
roditoare şi trunchiul). Rezolvarea cea mai simplă
este ca între două fructe să rămână un spaţiu atât
de larg încât să permită o creştere cât mai mare
(extra), de clasa întâi, a fructelor (Fig. nr. 10).
7

Fig. nr. 10
Metode de rărire a fructelor
(Sursa: Sipos, 2009)
Intrarea în rod
Anul intrării în rod se poate considera anul în care
dă rod în proporție de 1/3 din capacitatea totală.
Tăierea de maturizare
Procedura de tăiere care urmează după tăierea de
formare, când deja scopul este păstrarea crengilor, şi
a părţilor roditoare, în general prin tăiere de rărire.
Tăierea de iarnă
(tăiere lemnoasă efectuate în timp de repaus)
Este tăierea efectuată de la desfrunzire până la în-
mugurire. Are avantajul perioadei lungi în care se
poate executa, însă care poate fi scurtată în funcţie
de starea vremii. Dezavantaje:
• nu sunt recomandate tăierile efectuate sub
temperaturi mai joase de - 3-4 oC, deoarece
pe suprafețele de tăiere se pot forma răni de
degerare, iar lamele foarfecelor pot să se rupă;
• mașinile de tăiere pneumatice deseori se pot
strica deoarece vaporii din tuburile de aerisire
pot îngheţa;
• rănile de tăiere se vindecă mai greu;
• în vreme cu ninsoare şi cu noroi creşte riscul
de accidentare;
• produce formare de lăstari mult mai puternică
decât tăierile de vară;
• tăietorii începători deseori supraîncarcă po-
mii, deoarece văd coroanele ca fiind „prea
rare”.
Tăierea pomilor fructiferi
Tăiere prin rupere
Este un procedeu efectuat în vegetație în perioada
formării coroanei în stadiul de repaus sau la vârsta
de rodire. Este un procedeu recomandat în primul
rând pentru îndepărtarea concurenților, lăstari-
lor lacomi. Are avantajul că datorită ei se rupe și
marea parte a mugurilor aflați la baza lăstarului
(nuielei), și prin aceasta scade și predispoziția la
formarea de lăstare lacomi. Se recomandă numai
acolo, unde se acordă o atenție deosebită protecției
8
plantelor, deoarece pericolul de infectare prin râni
este mare (Fig. nr. 11).
Fig. nr. 11
Rană produsă prin rupere vopsită, respectiv rană
în proces de cicatrizare de pe nuia.
(Sursa: Sipos, 2009)
Tăierea la trunchi, strângere
Sunt proceduri aplicate la pomii cu o creştere pu-
ternică sau care întră în rod târziu, cu scopul de
a tempera creşterea lăstarilor. Crestările blochează
circulaţia substanțelor nutritive către rădăcini, și
au ca urmare reducerea creşterii lăstarilor lungi.
La tăierea în trunchi (inelare) scoarţa trunchiului
este îndepărtată pe jumătate-trei sferturi de cerc,
în fâşii de 3-4 mm. Aceste tăieturi se pot face în
mai multe locuri în părţile opuse ale trunchiului.
Pentru strângerea copacului se foloseşte o sâr-
mă groasă (2-3 mm), cu care se înfăşoară împre-
jurul copacului prin februarie, înaintea începerii
circulaţiei fluidelor. Strângerea trebuie slăbită din
când în când, pentru a preveni pătrunderea sâr-
mei în trunchi. În august sârma se îndepărtează
definitiv.
Se fac tăieri alungite de-a lungul trunchiului,
care se pot face cu cuţitul sau cu toporul.
Prin aceste proceduri – cu excepţia strângerii
– provocăm răni grave pe suprafaţa trunchiului,
prin care pomii pot fi uşor atacaţi de dăunători sau
boli, de aceea aceste tăieturi trebuie neapărat tra-
tate cu substanţe de tratare a rănilor.
Muguri terminali
Primul mugur de sub planul de crestare. Dar este
numit la fel şi primul mugur de sub vârful de
creangă deteriorată.
Lăstarul lacom
Este lăstarul care țâșnește puternic în sus în coro-
ană, şi care este mult mai lung decât ceilalţi. De obi-
cei este mai deschis la culoare decât cei scurţi, şi pe
el găsim frecvent lăstari de ordinul doi – formați
vara. Lăstarii lacomi mai subţiri pot fi păstraţi ca
crengi de rod, iar cei mai groşi sunt potriviți pentru
creşterea de noi ramuri de structură. Formarea
puternică a lăstarilor lacomi indică tăieri intense;
acest fenomen este des întâlnit la piersici.
METODE DE TĂIERE
MAI IMPORTANTE
Pe parcursul istoriei cultivării fructelor s-au for-
mat multe asemenea metode de tăiere, care poartă
numele unor specialiști (Nagy Sándor, Brunner
Tamás, Claus József, Du Breuil, Lorette, Pillar,
Petrov, Gaucher, Zahn, Sitt și alții). Majoritatea
metodelor de tăiere joacă un rol în tăierile din
timpul rodirii pomilor. O parte din aceste meto-
de sunt deja învechite, de aceea ne vom ocupa mai
amănunțit numai cu cele mai importante.
Tăierea mărului prin metoda Nagy Sándor
Nagy Sándor (1905-1970) grădinar primar din
Szabolcs, distins cu premiul Kossuth, și-a creat
metoda bazându-se pe soiul Ionatan. Metoda ia
în considerare predispoziţia soiului la făinare și la
avantajele ramurilor poziționate orizontal.
Esenţa acestei metode de tăiere: la cel inferior,
la cel lung! Aceasta înseamnă că crengile roditoa-
re sunt tăiate la nuiele inferioare cât mai orizonta-
le, iar partea de nuia infectată cu făinare este în-
depărtată. Pe parcursul tăierii toate nuielele lungi
şi semilungi erau tăiate indiferent dacă aveau în
vârf muguri de rod sau dacă nu au fost infectate.
Această metodă s-a răspândit așa de mult, încât
aproape fiecare specie de pom fructifer – de mul-
te ori şi în zilele noastre – era tăiate în acest fel,
completând cu greşeala că de multe ori crengile
erau tăiate mult prea tare, ceea ce de regulă nu este
o soluţie prea bună.
Tăierea de muguri superiori şi sectorială
prin metoda Brunner Tamás
(după BRUNNER T./1990)
Mai demult, în timpul tăierii coroanei, crengile
erau tăiate până la mugurii inferiori „pentru po-
ziţie corectă”, zicând că lăstarii răsăriţi din această
poziţie vor creşte mai orizontali. Acest fenomen
s-a petrecut în cele mai rare situații, deoarece
lăstarii au crescut în sus, îndoindu-se în direcţia
luminii, iar aceşti lăstari trebuiau tăiaţi în anul ur-
mător până la o creangă inferioară, care în sfârșit a
crescut în direcție corectă.
Tăierea mugurului superior constă în tăie-
rea crengii crescute într-o direcţie greşită până la
cel de-al doilea mugur, poziţionat în sus, şi nu la
mugurul inferior „poziţionat corect”. Prin această
metodă, lăstarul răsărit din acest mugur va creşte
în sus, iar cel din mugurul inferior va creşte de re-
gulă în direcţia dorită. La sfârşitul lunii august sau
primăvara următoare se taie lăstarul (pe jumătate
lemnos) crescut în sus.
Tăierea cu număr redus de nuiele
după metoda Petrov
Acest tip de tăiere s-a răspândit din Bulgaria.
Încărcarea pomilor cu roade se bazează pe nuielele
cu valoare întreagă, pe cât posibil păstrăm numai
din ele câte 40-100 de bucăţi per copac. Cantitatea
nuielelor depinde de mai mulţi factori (caracteris-
ticile soiului, vârsta, starea de sănătate și puterea
pomului).
Nuielele vor fi lăsate netăiate la 25-30 cm dis-
tanţă una de cealaltă. Sub greutatea fructelor
nuiaua se îndoaie în jos, creând un arc deasupra
căruia se formează lăstari puternici. La acest pro-
cedeu de tăiere rărirea roadelor este indispensa-
bilă, deoarece de exemplu o nuia cu lungimea de
50 cm poate avea chiar şi până la 20 de fructe, din
care pot fi lăsate doar 5-6 bucăţi!
În cazul în care în anul următor pe nuia apar
noi lăstari, răsăriţi din muguri ascunşi care pot de-
veni şi ei nuiele, creanga trebuie îndepărtată de la
bază. Dacă nu avem destule nuiele roditoare noi,
atunci la baza crengii – în funcţie de lungimea şi
grosimea acesteia – lăsăm aproximativ 1-3 bucăți
de nuiele de valoare întreagă.
Piersicul se poate tăia foarte repede utilizând
această metodă, chiar şi fără a avea o mare expe-
rienţă. Dacă nu sunt destule nuiele, pot fi lăsate şi
alte crengi sau crenguţe (Fig. nr. 12).
Fig. nr. 12
Tăierea cu număr redus de nuiele
(Sursa: Sipos, 2009)
Tăierea Pillar
Acest procedeu de tăiere se utilizează la pomii
de măr şi păr în cazul unei tăieri în formă de fus
subţiat. Cele mai frumoase roade ale acestor pomi
Tăierea pomilor fructiferi
cresc pe crengile roditoare în vârstă de 2-3 ani.
Prin această metodă de tăiere se răreşte coroana
şi crengile roditoare de peste 4 ani aflate pe nuie-
le şi ramurile de structură, care for fi tăiate la un
ciot de 3-4 cm. Dintre lăstarii răsăriţi din mugurii
ascunşi ai ciotului sunt lăsaţi doar cei mai dezvol-
taţi, cu o poziţie cât mai orizontală. Aceştia vor
deveni noile crengi roditoare pe parcursul urmă-
torilor 3-4 ani.
Conform experienței crengile roditoare bătrâ-
ne trebuie tăiate până la cioturi de 3-4 cm, deoa-
9
 rece din cele mai scurte nu obținem lăstari cu pu-
tere adecvată.
Tăierea caisului după metoda Sitt
Cercetătorul fostei Uniuni Sovietice a observat că
în cazul caisului – indiferent de poziţia ocupată în
coroană – florile apar cel mai devreme pe părţile
roditoare scurte (țepi) ale pomului, după care pe
nuiele, şi cel mai târziu pe părţile secundare ale ra-
murilor lacome.
Această înflorire mai târzie – care raportat la
țepi poate fi și o săptămână - înseamnă că geru-
rile de primăvară târzii afectează foarte puţin flo-
rile nuielelor lacomi. Sitt executa tăieri puternice
asupra caișilor pentru a mări cantitatea lăstarilor
lacomi, iar pe ei lăstari secundari, iar vara erau tă-
iaţi pe jumătate, pentru ca şi aceştia la rândul lor să
crească lăstari secundari.
Această metodă s-a dovedit a fi bună, însă nece-
sită multă muncă, însă astăzi cu ajutorul aparate-
lor de tăiere de contur aceste lucrări pot fi efectua
repede şi eficient.
CARACTERISTICILE CARE
DEFINESC FORMELE DE COROANĂ
Fiecare pom fructifer se caracterizează printr-o
creştere naturală, formare, deci o coroană specifi-
că. Formele naturale de coroană corespund numai
în cazurile cele mai rare cerinţelor. În parte ocupă
mult spațiu, se chelesc repede și se pot întreține cu
greutate. Aceste caracteristici nefavorabile le schim-
băm prin formarea artificială a formei de coroană.
Pentru cultivarea fructelor de calitate, care se con-
sumă proaspete, cele mai potrivite sunt formele de
coroană scunde şi „mai apropiate omului”. Acest tip
de coroană este cel mai adecvat pentru efectuarea
lucrărilor fitotehnice manuale – reglarea cantităţii
de roade, rărirea fructelor etc. – prin care se poate
crește raportul fructelor de o calitate excelentă.
Forma coroanei este determinată de puterea
de creștere a soiul și a pomului respectiv, numărul
și poziționarea ramurilor de structură, înălţimea
trunchiului şi respectiv înălţimea întregului pom.
La pomii fructiferi cele mai des utilizate mări-
mi de trunchi sunt:
Trunchi scund: 40-60 cm
Tăierea pomilor fructiferi
– măr, păr, gutui, piersic.
Trunchi semi-înalt: 80-100 cm:
– cireş, vişin, cais, prun, renclod, păr pe port-
altoi sălbatic, bacifere cu trunchi.
Trunchi înalt: 120 cm și peste:
– nuc, castan, soc negru şi coroanele de pe care
se recoltează mecanic.
La urma urmei fiecare formă de coroană poate fi
realizată cu înălțimea trunchiului corespunzătoa-
re scopului, de ex. dacă dorim ca coroana să fie în
formă de vază, pentru recoltare cu aparat de scu-
10
turat, mărimea adecvată a trunchiului este de 100-
120 cm, dar în cazul recoltării manuale aceasta
ajunge să fie de 60 cm.
Distanţele dintre trunchiuri se pot modifica în
mare măsură în funcţie de tipul de sol, de nivelul
tehnologiei de cultivare, de soi şi de portaltoi.
Distanța dintre ramurile de structură și dis-
tanţa etajării ramurilor de structură la pomii ma-
turi este de minim 60-80 cm, și 100-120 cm în ca-
zul nucului.
Portaltoiul influențează în primul rând crește-
rea nobilului, dar are influenţă și momentul intră-
rii în rod și perioada coacerii fructelor. Creştere
a pomilor în cazul altoiurilor este determinată în
primul rând de portaltoi, dar este un factor de li-
mitare a creșterii și înălțimea ochiului, tipul solu-
lui, adâncimea de plantare etc.
Coroană cu proiecție de bază în formă circulară
Este o formă de coroană combinată. În zilele noas-
tre la pomii de măr se formează foarte rar această
formă de coroană, la alte specii de pomi fructiferi
este însă destul răspândită. Este forma de coroană
în primul rând la specii și soiuri altoiți pe port-
altoiuri mai puternice: cireş, vişin, cais, prun, păr.
Înălţimea trunchiului este de 80-120 cm, înălţimea
pomului atinge sau depășește 5-6 m. Nevoia pen-
tru suprafața de cultivație este de 60-70 m2 pe pom.
Acest tip de coroană este numită „coroană
combinată” deoarece este pornită ca o coroană de
ax, însă pe deasupra ultimei ramuri sau ultimului
grup de ramuri de structură axul este îndepărtat.
Deosebim două tipuri:
Caracteristicile coroanei combinate cu grupuri
de crengi sunt ramurile de structură care formează
etaje, distanţa dintre aceste etaje este de 60-80 cm
(Fig. nr. 13).
Fig. nr. 13
Măr altoit pe portaltoi sălbatic,
având formă de coroană combinată
(Sursă: Papp, 2003)
 Ramurile de structură ale coroanei combinate
împrăștiate sunt aşezată în spirală faţă de axa prin-
cipală, distanţa dintre ramurile de structură pe
verticală este de 60-70 cm.
Coroana în formă de sferă. Este una din formele
naturale a coroanei, specifică nucului şi castanului.
Indiferent de felul tăierii acestora în tinereţe, cu
timpul coroana acestor pomi va deveni fi sferică.
Coroana în formă de căldare. Este în primul
rând forma de coroană a piersicului. Înălţimea
trunchiului este de 40-60 cm, iar înălţimea copacu-
lui de 2-3 m. Suprafața de cultivare necesară este de
15-24 m2/pom. Nu are axă, este o formă de coroană
alcătuită din 3-4 ramuri de structură, ramificate o
dată sau de două ori, la un singur nivel. Unghiul
ramurilor de structură este de 35-40o (Fig. nr. 14).
Fig. nr. 14
Coroană în formă de căldare
(Sursă: Papp, 2003)
Coroana în formă de vază (pâlnie). Practic toți
pomii cu trunchi pot fi modelate pentru această
formă de coroană. Este ideală mai ales pentru so-
iurile care necesită multă lumină, dar este forma
utilizată cel mai des și la recoltarea cu mașini de
scuturat.
Diferenţa dintre acest tip de coroană şi cel de
căldare constă în faptul, că ramurile de structură
stau într-un unghi mai abrupt (60-70o ), pe aceste
ramuri se formează aşa-numite ramuri de guler,
iar ramurile de structură nu se ramifică de mai
multe ori. Înălţimea trunchiului în cazul recoltării
manuale este de 40-60 cm, iar la cea mecanică de
100-120 cm (Fig. nr. 15).
Fig. nr. 15
Coroană în formă de vază
(Sursa: Papp, 2003)
Fus cu brațe de rod. Este o formă de coroană
răspândită de Fejes Sándor. Acest mod de tăiere se
practică în primul rând la mărul cu creștere semi-
puternică. Dar se poate utiliza şi în cazul părului
sau la unele specii de pomi sâmburoşi. Înălţimea
trunchiului este de 50-60 cm, iar înălţimea totală
a pomului de 3,0-3,5 m. Suprafața de cultivare ne-
cesară este de 25-30 m2/pom. Brațele de structură
se plasează de-a lungul axului, împrăștiate sau în
grup . Unghiul lor diferă în funcție de specie și soi,
variază între 20-30o . Axul central se leagă deasup-
ra ultimului braț de structură sau se îndepărtează.
Fus liber. Diferă de forma de coroană prece-
dentă prin faptul, că la creșterea ei unghiul ramu-
rilor de structură se asigură în primul rând nu prin
legare sau cu greutăți, ci prin tăiere. În afara măru-
lui este o formă de coroană, care poate fi utilizată
la cais, vişin, prun şi păr.
Fus zvelt. Formă de coroană modernă şi uşor de
întreţinut. Este mai răspândită la măr, mai puţin la
păr. Se poate utiliza şi în cazul sâmburoaselor. Înălţi-
mea trunchiului este de 50-60 cm, înălţimea totală a
pomului este de 2-2,5 m. Este o formă de coroană cu
sistem de susținere: reazămul poate fi un țăruș sau
cablu întins. Suprafața de cultivare necesară este de
4-8 m2/pom. Caracteristica coroanei de fus zvelt este
că la baza trunchiului se află 3-4 ramuri de structură
mai puternice, restul coroanei fiind formată din ra-
muri şi crengi roditoare de diferite vârste (Fig. nr. 16).
Fig. nr. 16.
Tăierea pomilor fructiferi
Formă de coroană tip fus zvelt la măr,
cu instalație de susținere prin țăruși
(Sursa: Papp, 2003)
REGULILE DE BAZĂ ALE TĂIERII
PENTRU FORMAREA COROANEI
1. De pe altoiurile cu coroană, pe care nuielele se
află prea sus sau prea jos, ele trebuie îndepăr-
tate şi altoiul trebuie tratat ca o vargă. În caz
11
 contrar există riscul ca trunchiul să devină
prea scurt sau, ce e și mai rău, prea lung.
2. Lăstarii cei mai lungi răsar întotdeauna din
mugurii superiori, de aceea nuiaua principală
trebuie tăiată întotdeauna acolo – cu păstra-
rea a 4-6 muguri – unde dorim formarea noii
ramuri sau a noului etaj de ramuri. Regula
aceasta este valabilă şi în cazul stabilirii înălţi-
mii trunchiului, care este numită tăiere în co-
roană.
3. Pentru creşterea ramurilor de structură, cren-
gile slabe și cu lungimea de circa 20-30 cm tre-
buie tăiate până la 3-5 muguri, iar cele puter-
nice (de 40-50 cm) numai moderat, sau nici nu
trebuie tăiate. În acest ultim caz vorbim despre
creştere de ramuri de structură din muguri
terminali.
4. În cazul pomilor sâmburoşi, dacă coroana este
crescută din mugur de vârf, atunci florile de
pe nuiele vor trebui îndepărtate, deoarece gre-
utatea fructelor în dezvoltare ar putea schimba
unghiul ramurilor.
5. Pe parcursul formării coroanei să respectăm
principiul identității: dacă tăiem nuielele la-
terale, atunci și axul trebuie tăiat, și invers. Tă-
ierile mixte vor rezulta răsărire disproporţio-
nată.
6. Tăierea nuielelor laterale principale laterale se
executată prin așa numita tăiere a mugurilor
de vârf, prin care obţinem un efect de îndoire,
noua nuia principală va avea o poziţie apropia-
tă de cea orizontală.
7. În cazul tăierii vergii principale trebuie avut
grijă ca mugurul terminal (primul mugur aflat
sub planul de tăiere) să fie într-o poziţie opusă
cu direcţia obișnuită a vântului, deoarece noul
lăstar principal poate fi rupt cu uşurinţă de
acesta.
8. Pe ax să nu lăsăm o singură nuia cu scopul
de a-l crește ca ramură de structură, deoarece
aceasta ori poate prelua funcţia principală, ori
coroana va fi cu o singură parte. Două pot fi
însă lăsate, dacă ele sunt asemănător de puter-
nice.
9. Pentru creşterea de grupări de crengi, trebuie
alese întotdeauna nuiele cu putere (grosime şi
lungime) aproape identice.
Tăierea pomilor fructiferi
10. La formele de coroană cu grupuri de creangă
(căldare, vază, combinat etc.) este interzisă
creşterea ramificaţiilor dintr-un singur loc,
deoarece mai târziu ramurile de structură ale
pomilor se pot rupe ușor. La soiurile predis-
puse ruperii ramurilor de structură nu este
indicată creşterea acestora din muguri termi-
nali, la ei este mult mai sigură metoda tăierii
(cais de Budapesta, cireş de Érd, prun, rinclod
etc.).
11. La formele de coroană cu grupuri de creangă
12
nu este indicată păstrarea mai mult de 3-4 de
nuiele într-un grup. Nuielele păstrate să aibă o
poziție proporțională în spațiu, și dacă este po-
sibil, nuielele grupului de creangă superioară
să nu fie aşezate deasupra grupului inferior, ci
să fie interimare, în scopul folosirii mai bune
a luminii. Această metodă poate fi utilizată
doar la coroanele cu proiecție circulară, nu şi
la gardurile fructifere.
12. Dacă ramurile de structură sunt crescute din
muguri terminali, atunci în cazul speciilor cu
muguri micști (măre, păr, nucă etc.), mugurii
de vârf trebuie tăiaţi, sau floarea trebuie ciu-
pită după înflorire. Această procedură este
necesară deoarece în cazul în care aceşti mu-
guri dau roade, încetinesc creşterea, iar greu-
tatea fructelor pot schimba unghiul ramurii.
Această regulă este deosebit de valabilă la
nucul altoit. Dacă în timpul formării coronei
nu tăiem mugurii micști din vârful nuiele-
lor principale ale nucului, roadele încetinesc
mult creşterea, pomul „va rămâne în poziția
șezut”.
13. Primăvară după plantare trunchiul puietului
de nuc trebuie tăiat puternic (la o distanţă de
40-60 cm de sol). Dintre lăstarii răsăriţi din
ciot îi păstrăm doar pe cel mai puternic, restul
trebuie îndepărtaţi la sfârşitul lui mai. Lăsta-
rul rămas va avea o creștere puternică – mult
mai puternică decât dacă trunchiul nu ar fi fost
tăiat așa de „brusc” – de aceea este indicată
legarea acestuia de un par pentru a preveni ru-
perea lui de către vânt.
14. Pentru realizarea cât mai rapidă a formei de
coroană, întotdeauna trebuie executată selecția
lăstarilor. Cu această ocazie se îndepărtează și
lăstarii lungi crescuţi abrupţi, lăstarii concu-
renţi şi lăstarii crescuţi din trunchi, în cazul în
care nu dorim să folosim întăritori de trunchi.
Primele lucrări de selecţie se pot efectua deja
la lăstarii de 1-2 cm, dare trebuie neapărat exe-
cutate la cei de 20-25 cm.
15. Ramurile de structură trebuie crescute con-
form unghiului corespunzător pentru forma
de coroană. Unghiul dorit al nuielelor şi al
lăstarilor se obţine de obicei prin proceduri
de legare. Perioada acestuia este la înmugu-
rire, sau la sfârșitul lui august, în stare semi-
lemnoasă. La efectuarea legării este interzisă
strângerea materialului de legare pe nuia, deo-
arece acesta poate tăia în lăstar, iar aceşti lăsta-
ri sunt uşor rupţi de vânt.
16. Înălţimea axului central (şi a copacului) poate
fi restricționată prin îndepărtarea nuielei de ax
sau prin legarea ei.
17. Dacă vrem ca baciferele să crească într-o for-
mă de arbuști, atunci nuielele să fie puternic
tăiate, în scopul formării mai bune a tufei.
 Coacăzul şi agrişul trebuie tăiaţi până la 3-4
muguri, în timp ce zmeurul şi murul la 5-10
cm de sol. În caz contrar nuielele vor da roade,
şi din pământ nu vor răsări lăstari de tulpină
în număr suficient și cu forță suficientă, care
ajută reînnoirea şi formarea tufei.
18. La formarea structurii coroanei să respectăm
regulile lui Zahn.
TĂIEREA DE REALIZARE
A FORMELOR DE COROANĂ
Coroană combinată
Este forma de coroană răsfirată sau cu grupări de
ramuri, care poate fi crescută la soiuri de plante
fructifere lemnoase, altoite pe portaltoi puternic.
Mai demult această formă de coroană era obţinu-
tă prin tăieri puternice – spunând că este nevoie
de ramuri de structură rezistente – care a avut ca
rezultat situația ca intrarea în rod să se petreacă
numai peste 8-10 ani.
Puietul plantat se taie conform înălţimii trun-
chiului. Dintre lăstarii răsăriţi vara îi păstrăm doar
pe cei necesari pentru dezvoltarea coroanei (ax,
lăstari laterali principali). În august putem să fa-
cem din nou selecție de lăstari, atunci facem rărire
dintre lăstarii de ordin secundar.
În primăvara celui de-al doilea an, nuiaua de
ax trebuie tăiată la înălțimea următorului etaj de
ramură, iar nuielele laterale principale se taie în
funcţie de lungime sau se lasă. În cazul în care
aceste nuiele nu cresc în unghiul și poziţia dorită,
problema se poate rezolva prin legare lor.
La începutul și la sfârșitul verii – exact ca în
primul an – se efectuează lucrări de selecţie a
lăstarilor. Lăstarii scurţi cu terminaţie în muguri
terminali nu trebuie îndepărtaţi deoarece există
o mare șansă ca din aceștia să se formeze părți
roditori.
Dintre lăstarii răsăriţi pe ax între două niveluri
de ramuri în principiu se lasă temporar câteva, cu
funcţie de umplere a golului. Arcuirea orizontală
sau verticală a acestora ajută la reducerea perioa-
dei de intrare în rod a pomului. După unul sau doi
ani roditori aceste crengi de umplere a golului se
îndepărtează din bază.
Dacă plantăm altoiuri cu coroană, atunci din-
tre nuielele de coroană să selectăm cele potrivite să
fie ramuri de structură, celelalte – în afara axului
– vor fi îndepărtate.
Tăierea din cel de-al treilea an necesită cea mai
mare atenţie și experiență, deoarece la primul
nivel de coroană (în funcţie de specie) ne putem
aștepta la roade mai multe sau mai puține.
Primăvară axul și nivelul superior de coroană
trebuie tratate conform vârstei acestora. La ramu-
rile inferioare intensitatea tăierii trebuie redusă,
nuielele principale se taie numai în cazuri moti-
vate. La speciile și soiurile sensibile la îndoire și la
rupere (vișinul Cigány și Pándy, caisul, prunul și
renclodul, respectiv și unele soiuri de măr, cireș și
păr) este recomandată scurtarea moderată a nu-
ielelor lungi.
Lăstarii crescuţi abrupt în sus, cei concurenţi
trebuie îndepărtaţi întotdeauna, dar fără să ne
atingem de părţile roditoare. Dacă în anii prece-
denţi am efectuat de două ori lucrările de selectare
a lăstarilor, atunci primăvara în coroană vom găsi
doar câteva nuiele lungi.
Selecţia de lăstari trebuie efectuată și în acest an
conform punctelor de vedere descrise mai înainte.
În al patrulea an – în situație favorabilă – tă-
ierea de formare combinată a coroanei se poate
termina deoarece nu este recomandată creșterea a
mai mult de 9 ramuri de structură.
Tăierile de formare la părţile superioare ale
coroanei se continuă încă vreo 2-3 ani, fiindcă la
vârsta de 4 ani a pomului aceste ramuri au doar
1-2 ani.
Pe parcursul tăierii de iarnă axul central se
taie la înălțimea ultimului nivel de ramură, dife-
ritele nivele de crengi vor fi tăiate în funcţie de
vârsta lor.
La ramurile de structură cele mai joase rami-
ficaţiile de gradul doi și trei vor fi tăiate conform
puterii de creștere și nivelului de chelire a copa-
cului. Selecţia de vară a lăstarilor să fie executată
pe întreaga coroană. Pe parcursul acestei munci
înălțimea finală a pomului se formează prin înde-
părtarea sau legarea lăstarului de ax.
Cazurile speciale ale formării combinate
a coroanei
Trebuie evitată tăierea prea accentuată a pomilor
tineri care prezintă o forță de creștere puternică și
formare de coroană deasă (ex. vânătul românesc).
Se poate face, ca în primii ani primăvara să tăiem
numai axul, și să facem lucrări regulate de selecţie
a lăstarilor. Forma definitivă a coroanei va fi creată
doar în anii 3-4.
Nuiaua de ax nu este suficient de lungă, ca să fie
tăiată la înălțimea următorului nivel de coroană.
În această situație formarea nivelului de coroană
trebuie amânată cu un an.
Tăierea pomilor fructiferi
Crearea unei coroane regulate în cazul cai-
sului este extrem de grea, deoarece partea supe-
rioară a lăstarului cade, iar lăstarul (și nuiaua)
se termină în mugur terminal și nu în mugur de
vârf. Primăvara de obicei nu din mugurii termi-
nali se dezvoltă lăstarul cel mai puternic, ci din
vreunul inferior acestuia. Datorită acestei carac-
teristici, pe parcursul formării coroanei caisu-
lui, selecţia de lăstari are o importanţă deosebită
(Fig. nr. 17).
13
 Fig. nr. 17
Formarea coroanei combinate în anii 1-4
(Sursa: Sipos, 2009)
Fus cu braț roditor tor şi cu o poziţie corespunzătoare, atunci acestea
La creşterea fusului cu braț roditor, brațele rodi- vor fi cele tăiate scurt. Lăstarii răsăriţi din nuielele
toare (ramurile de structură) trebuie formate cu tăiate primăvară să se lege în august.
cele mai mici intervenţii de tăiere posibile. Poziția În cel de al doilea an, la tăierii efectuate la sfârşi-
unghiulară corespunzătoare a brațelor roditoare tul iernii, lăstarii crescuţi mult prea lungi, și care
se obține prin legare sau folosire de greutăţi. Gra- se atârnă în jos, se taie ușor sau se leagă. După
dul acestuia depinde de forța de creştere a soiului. pornirea circulaţiei fluidelor, nuielele aflate pe axa
Cu cât soiul are o forță de creștere mai mare, cu principală se fixează în unghiul dorit. Selecţia de
atât nuielele de brațe se leagă într-o poziţie cât mai vară a lăstarilor se va face în perioadele deja cu-
plană, care însă să nu fie sub 20o. Nu se recomandă noscute.
ca într-un an să creştem mai mult de 3-4 brațe de Dacă se face selecţie de lăstari și în august, este
rod. indicată şi efectuarea imediată a legării acestora.
În primul an, în cazul plantării puietului, tăie- În anii trei şi patru formarea coroanei de tip
rea se face până la înălţimea trunchiului, iar vara fus cu brațe roditoare se continuă asemănător
se efectuează selecţia de lăstari. Lăstarii lăsați se anilor precedenţi. Trebuie avută mare grijă de
leagă în august. brațele roditoare inferioare, deoarece acestea pot
În cazul plantării altoiului cu coroană, nuiele- da un volum semnificativ de roade deja din al
le de sub înălțimea trunchiului se îndepărtează, treilea an.
dintre cele rămase să selectăm 3-4 nuiele cu dez- Ramificațiile de gradul doi şi trei ale soiurilor
voltare identică, restul – cu excepția axului - se în- predispuse la îndoire în jos sau la chelire trebuie
depărtează. Selecția de lăstari de vară nu-o putem tăiate după necesităţi.
neglija nici de data aceasta. Nuielele soiurilor mai puţin predispuse la
Dacă nuielele de coroană sunt slab dezvoltate, ramificare trebuie scurtate mai accentuat (păr
dar dintre ele putem selecta un număr corespunză- Blosk kobak, măr Gloster) (Fig. nr. 18).
Tăierea pomilor fructiferi

Fig. nr. 18
Formarea coroanei cu braț roditor
(Sursa: Sipos, 2009)

14
Fus liber
Diferenţa dintre acest tip de formare a coroanei şi
cel de mai înainte constă în faptul, că formarea un-
ghiului potrivit al ramurilor se obţine prin tăiere, şi
nu prin legare sau cu greutăți. Speciile de fructe la
care se poate realiza forma de coroană fus cu braț
roditor se poate realiza și această formă, deşi în cazul
pomilor care au predispoziţia de a creşte abrupt în
sus obţinerea acestei forme de coroană este mai grea.
Fus zvelt
Este una din cele mai răspândite forme de coroană
intensivă, deoarece este potrivită aproape oricărei
specii (Fig. nr. 19). Mai întâi la această formă au
fost crescuți portaltoiuri de măr slabe în Olanda şi
Anglia, dar în zilele noastre se întâlnește frecvent
şi în plantaţiile dese.
Fig. nr. 19
Pașii de formare ai fusului zvelt
Se cunosc mai multe variante (Pillar, axă fran-
ţuzească, axă-X, fus-Vogel, fus-Zahn, Solax, etc.).
Cea mai simplă metodă este fusul zvelt original, cu
un singur nivel de ramuri de structură, care poate
fi formată mai uşor la puieţi, cu toate că altoiurile
cu coroană ramificate corespunzător ar fi mai ni-
merite acestui scop.
În primul an se face doar tăierea în coroană.
Vara trebuie executate neapărat lucrările de se-
lecţie şi de legare a lăstarilor.
Pe parcursul selecţiei în verde, deasupra
trunchiului trebuie aleşi 3-4 lăstari pe cât posibil
cu forță asemănătoare, poziționați proporțional
în spaţiu. Aceştia vor deveni ramurile de structură
ale pomului. Unghiul de legare al ramurilor de
structură trebuie să fie de 30-35o. De-a lungul verii
să urmărim cu atenție creşterea axului central, şi
dacă trebuie, să se leagă mai slăbit și de mai multe
de stâlpul sau de sârma de susţinere.
De multe ori se întâmplă ca mugurul terminal
al axului central să fie mugur mixt, şi înfloreşte.
Aceste flori trebuie îndepărtate deja din faza de
boboc verde, deoarece reduc creşterea axului, și în
plus lăstarul care răsare nu va crește drept!
Dacă este necesar, în primăvara celui de-al doi-
lea an se pot scurta nuielele de bază, prin tăierea
mugurilor superiori. Pe parcursul lucrărilor de
selecţionare îndepărtăm de tot lăstarii concu-
renţi respectiv lăstarii lungi crescuţi abrupt în sus,
răsăriți din ramurile de structură.
Lăstarii principali selectaţi, vor fi întotdeauna
cei care stau în cea mai bună poziţie. Lăstarii la-
terali ai axului se leagă orizontal. Aceştia nu vor
deveni ramuri de structură, ci „numai” crengi de
rod care, ajunse la 3-4 ani, vor fi schimbate prin
tăiere la ciot.
Întrebarea centrală în formarea acestui tip de
coroană este tratarea axului centra şi păstrarea
formei piramidale, ceea ce înseamnă că raportul
dintre înălţimea pomului şi diametrul coroanei
este de 2:1. Există mai multe metode de tăiere la
fus zvelt, dintre ele ne vom ocupa doar acelea, care
deja s-au confirmat în practică.
Tăierea de primăvară a axului central
În funcţie de forța de creștere axul central se taie
la jumătate sau la trei sferturi din lungime. Ca ur-
mare a acestei tăieri, din partea lui superioară vor
răsări lăstari puternici, cei aflați mai jos vor fi mai
scurţi, iar partea inferioară de regulă chelește.
Tăierea axului central după înflorire
Pe parcursul tăierii de primăvară axul nu se taie,
numai după perioada înfloririi. Are avantajul, că
în timpul tăierii se văd mugurii neînfloriţi în josul
axului, deci gradul de chelire.
Gradul de tăierea al axului ține cont de gradul
Tăierea pomilor fructiferi
de chelire.
Ax central fals în timpul primăverii
În cursul acestei tăieri efectuate primăvară, nu
nuiaua de ax se taie până la un mugur, ci întregul
ax la o nuia inferioară, respectând regulile de tăie-
re în ax fals.
Această metodă de tăiere se poate aplica atun-
ci, când nu am efectuat vara lucrările de selecţie a
lăstarilor, şi pe axul central avem lăstari adecvaţi
pentru a fi axe false.
15
 Axă falsă în verde
Axul central netăiat primăvara se taie în ax fals,
când lăstarii ajung la o lungime de 20-30 cm.
Creşterea axului central prin îndoire
La această metodă axul nu se taie deloc, ci este
crescută prin arcuire, așa cum este prezentată în
Fig. nr. 20:
Fig. nr. 20.
Procesul de creștere al axului zvelt
prin îndoire
(Sursa: Sipos, 2009)
Primăvara, când s-a început circulaţia fluide-
lor, și nuielele se pot bine îndoi, axul se leagă într-o
poziţie aproape orizontală, fie de celălalt pom, fie
de instalația de susținere. Axul este lăsat în aceas-
tă poziţie până la formarea mugurilor de vârf (în
general mijlocul lui iunie). După aceasta operaţiu-
nea este repetată, dar în direcție opusă. Scopul
este crearea de părți roditoare în partea inferioară.
Axul este lăsat în această poziţie până la începu-
tul lui august, când se fixează în poziţie verticală.
Procesele acestea de îndoire se repetă până când
pomul atinge înălţimea finală.
În cazul creşterii coroanei de fus zvelt la măr –
indiferent de metoda de creștere a axului - lăstarii
lungi crescuţi abrupt în sus trebuie legaţi în orice
situație într-o poziţie cât mai orizontală!
Tăierile de formare din al treilea an sunt mai
mult sau mai puțin identice cu cele efectuate în
anul precedent.
Nuielele laterale şi principale – dacă sunt prea
lungi – ale ramurilor de structură se taie ușor, și
Tăierea pomilor fructiferi
axul central se formează prin metoda de creștere
aleasă. Să nu neglijăm tăierile în verde, deoarece
acestea sunt aproape indispensabile la formarea
coroanei de tip fus zvelt.
În cazul cel mai bun formarea de coroană se
termină aici şi pomul poate ajunge la înălțimea
de 2-2,5 m. În acest caz nuiaua de ax ori se leagă,
ori se taie la o ramificație crescută orizontal, ori se
crește mai în sus.
În anii următori tăierile coroanei de tip fus
zvelt sunt relativ simple și schematice. De pe axul
16
central și de pe ramurile de structură primăvara se
taie 3-4 ramuri de rod mai vechi la un ciot de 3-4
cm. În timpul lucrărilor în verde legăm tot atâția
lăstari. Din lăstarii răsăriţi din ciot se păstrează
doar unul singur, de preferinţă cel cu o poziţie cât
mai orizontală.
Vază
Această formă de coroană este recomandată mai
ales la speciile care necesită multă lumină (cai-
sul, piersicul, nucul, migdalul), dar se poate uti-
liza în cazul oricărui pom fructifer cu tulpină.
Pentru obţinerea acestei forme de coroană să
plantăm puiet sau altoi care corespunde formei
de coroană.
La formarea coroanei de vază se comite dese-
ori greșeala ca axul pomului să se taie devreme.
Consecința ei: ramurile de structură se închid în
mijloc, şi pomul nu va fi corespunzător deschis
formei. Tăierea axului formei de coroană în vază
se poate efectua doar atunci, când ramurile de
structură îşi menţin întărite unghiul de formare;
este posibil ca să treacă 4-5 ani de la plantare până
ce aceasta se petrece! Se poate efectua şi o aseme-
nea tăiere, prin care axul central se taie la o ramură
inferioară bine poziţionată, și aceasta va fi cea de-a
patra ramură de structură.
Tăierea din primul an începe primăvara cu tăie-
rile efectuate în coroană. Puietul se taie deasupra
trunchiului la 6-8 muguri. Selecţiile de vară ale
lăstarilor trebuie executate de parcă am fi plantat
altoi cu coroană.
În cazul altoiurilor cu coroană să alegem 3
nuiele și axe deasupra trunchiului, cu o poziţie
proporțională în spațiu, de preferinţă răsărite din
muguri mai îndepărtaţi unul de celălalt. Celelalte
să fie îndepărtate. Nuiaua de ax nu taie! Nuielele
(lăstarii) alese pentru a deveni ramuri de struc-
tură se fixează într-un unghi de 60-70o. În scopul
creșterii unei forme de coroană frumoase merită
să batem un țăruș de susținere lângă pom, cu lun-
gimea de 2-2,5 m. Trunchiul şi axul central vor fi
legate de el.
În primăvara celui de-al doilea an nuielele de
ramură, în funcţie de mărimea lor, vor fi tăiate
prin tăierea mugurilor superiori. Dacă este ne-
cesar axul central poate fi scurtat cu cel puțin
20-30 cm deasupra planului nuielelor de structură
principale! La creşterea axului să respectăm regu-
la celor 2/3! La selectarea lăstarilor să păstrăm ca
principali întotdeauna acei lăstarii, care țin cel
mai bine unghiul de înclinare. Lăstarii care se
direcționează spre interiorul coroanei nu trebuie
tăiate, mai bine să fie ciupite la formă de cunună
de frunziş.
În anii următori scopul este creşterea și ramifi-
carea ramurilor de structură. Aceasta se referă la
creşterea ramurilor de guler respectiv la o singu-
ră ramificaţie a ramurilor de structură. Primele
ramuri de guler se cresc pe ramurile de structură
la înălțimea de 150-160 cm, iar ramificaţia ramu-
rilor de structură trebuie executată la o înălțime
de circa 2 m. Axul central trebuie îndepărtat dea-
supra ramurilor de structură în al 4-5-lea an!
În legătură cu formarea coroanei de tip vază
(pâlnie) atragem atenția asupra unor reguli im-
portante de ştiut:
• Nu este permisă ramificarea crengilor (ramu-
rilor) de structură din puncte apropiate, deoa-
rece mai târziu copacul poate să se rupă sub
greutatea fructelor. În cazul pomilor intrați
în rod ruperea poate fi prevenită prin legarea
împreună a ramurilor de structură cu ajutorul
unor materiale de legat rezistente (bandă din
plastic, cablu mai gros, frânghie).
• În cazul soiurilor predispuse la rupere, nuiele-
le de ramură de structură ale acestora trebuie
formate cu o tăiere mai accentuată, reducând
astfel pericolul de rupere.
• În cazul pomilor cu o creștere puternică nuie-
lele principale se pot fi tăiate doar foarte puțin
sau deloc deoarece coroana se poate îndesi re-
pede (ex. vânătul românesc) (Fig. nr. 21).
Fig. nr. 21
Primii trei ani ai formării coroanei tip vază
(Sursa: Sipos, 2009)
REGULILE PRINCIPALE ALE
TĂIERI ÎN STADIUL DE RODIRE,
GREȘELILE CELE MAI DESE
În cazul pomilor roditori față de tăierea de for-
mare a coroanei nu prea se pot da indicații scri-
se, deoarece în această perioadă scopul este deja
menţinerea cât mai lungă a perioadei de rodire, și
nu formarea structurii de coroană. Dacă cunoaş-
tem părţile roditoare ale soiurilor, caracteristicile
de formare a acestora precum şi urmările tăierii,
nu vom putea comite greşeli de tăiere fundamenta-
le. Dintre acestea atragem atenţia asupra celor de
mai jos:
Nu este permisă tăierea prea accentuată
a nuielelor.
Una dintre greşelile cele mai dese este aplicarea
aceleiași tăieri, care nu ţine cont de specia pomu-
lui fructifer, de exemplu măr, piersic şi viţă de vie!
Greșeala provine probabil din faptul că în trecut,
în zonele de deal, piersicul şi viţa de via erau tăiate
prin aceleaşi metode precum tăierea la o singură
nuia. Acest lucru nu ar reprezenta nici o problemă.
Problemele încep să apară atunci, când şi celelalte
specii sunt tăiate prin această metodă. În cazul
pomaceelor această metodă de tăiere poate cau-
za o puternică de creştere de lăstari, concomitent
cu reducerea cantităţii de roade, nemaivorbind de
deprecierea calității.
Pe nuielele lungi ale acestor pomi există puţini
muguri de rod (vezi părţile de rod ale pomacee-
lor), aceştia se vor forma pe părțile scurte de rod
crescute din mugurii laterali, în cazul în care nuie-
lele nu au fost tăiate puternic (vezi efectul tăierii).
Tăierea pomilor fructiferi
Înălţimea pomilor nu trebuie limitată
în anii de formare
Înălţimea şi forța de creştere a pomilor este deter-
minată înainte de toate de portaltoi. Dacă planta
noastră se dezvoltă prea puternic, atunci ea să fie
tăiată doar cât este neapărat necesar, pe cât posibil
la sfârșitul verii.
Înălţimea pomului ajunge să o stabilim peste
8-10 ani, prin tăierea axului sau al crengilor mai
groase.
17
 Putem păstra şi nuiaua verticală
Sunt mulți care taie aproape automat nuielele
verticale din coroană. La întrebarea „de ce?” vor
răspunde că au citit undeva că nu este permisă
păstrarea lor. Acest răspuns este foarte des. Iar
această greşeală este comisă de obicei de cei care
nu cunosc părţile de rod.
În cazul sâmburoaselor, nuielele verticale se
pot păstra fără nici o problemă, deoarece acestea
sunt totodată nuiele de rod. Rodul va trage în jos
nuiaua și ea se va îndoi din coroană. Dacă chiar
nu avem nevoie de ele, le putem îndepărta în anul
următor, ca crengi ieșite din rod (Fig. nr. 22).
Şi în cazul pomaceelor se pot păstra aceste nui-
ele, dacă pe vârful lor sunt muguri micşti, ele sunt
nuiele de rod! În general din coroană se taie doar
lăstarii lacomi care cresc abrupt în sus, în cazul în
care chiar este indicat! Cei mai slabi pot fi păstrați
încă un an, doi, după care şi ei, la rândul lor, vor fi
îndepărtaţi.
Fig. nr. 22
Nu este permisă tăierea nuielelor
crescute vertical
(Sursa: Sipos, 2009)
Nu se permite tăierea de chelire
a ramurilor de structură
Recolta cea mai bogată se obține de pe pomul, la
care ramurile de structură sunt pline cu părți de
rod, de la trunchi și până la vârf. Aceasta se poate
obţine dacă tăierile se încep nu de la vârful ramurii
de structură, ci de la baza ei, avansând de la creangă
la creangă. Trebuie avută grijă să lăsăm crengi din
30-40 de cm, și pe ele nuiele de rod, tot din 30-40
Tăierea pomilor fructiferi
de cm. Este foarte tristă priveliştea acelui pom care
seamănă mai degrabă cu o mătură înfiptă-n pământ.
Partea inferioară este complet goală, şi doar pe par-
tea superioară sunt câteva crengi şi nuiele de rod.
USTENSILE TĂIERII
Zicala care spune că pentru munca bună este ne-
voie de unealtă bună este foarte adevărată în ca-
zul tăierii pomilor, deoarece cu ele provocăm răni
plantelor. De-a lungul timpului aceste ustensile
18
s-au dezvoltat treptat, de la simplul cuţit la automo-
bile de tăiat și mașini de conturare. Aceste usten-
sile se pot fi împărți în: ustensile manuale, mașini
acționate manual, mașini acționate mecanic.
Ustensilele manuale:
Foarfece de grădină pentru o singură mână
Este ustensila manuală folosită cel mai des, este
deci de foarte multe tipuri. Părţile componente ale
foarfecii de grădină sunt prezentate în Fig. nr. 23.
Ce caracteristici are o foarfecă de grădină bună?
• este relativ uşoară,
• mânerele se adaptează formei mâinii (de
dreapta, de stânga),
• lama își menține ascuțimea,
• i se pot schimba piesele (lama de tăiere,
lama de susţinere, mânerele),
• se deschide și închide în siguranță și ușor,
cu o singură mână,
• învelișul mânerelor este din plastic care se
uzează greu și nu alunecă.
• taie fără efort crengi cu o diametrul de până
la 1,5-2 cm.
Fig. nr. 23
Părțile foarfecii de grădină
(Sursa: Sipos, 2009)
Este o chestiune de obişnuinţă dacă mânerul ex-
terior se poate roti sau nu. Unii preferă mânerele
care se rotesc, alţii pe cele fixe. Cu cele rotative se
taie mai ușor, cu cele fixe se pot tăia părțile mai
groase.
O parte indispensabilă a procesului de tăiere
modern este dezinfectarea periodică a ustensilelor
de tăiat, deoarece o mare parte din agenții pato-
geni se pot răspândi foarte bine cu prilejul tăierii.
Din acest punct de vedere poate cea mai pericu-
loasă este arsura bacteriană (Erwina amylovora),
care infectează pomaceele. Dezinfectarea se poate
face cu substanţe cu conţinut de clor, cu benzină,
dar şi cu focul (în timpul tăierii cu ajutorul bri-
chetei). Lamele inoxidabile sunt mai rezistente
la substanţele chimice şi pot fi curăţate mai uşor,
însă rezistă mai puţin timp. Iar cele cu suprafaţa
inoxidabilă mai ieftine (ex. teflon) nu rezistă cum
trebuie uzurii.
Pe baza principiului de funcționare foarfecele
sunt de mai multe tipuri, la noi cea mai răspândi-
tă este foarfeca la care lamele se închid una lângă
cealaltă.
O întrebare des întâlnită este mărimea foarfecii
de grădină. Cele mai des folosite foarfeci sunt între
18-22 de cm, bineînțeles sunt unele mai mici sau
mai mari.
Mărimea foarfecii potrivite pentru persoană
se poate defini relativ ușor. Foarfeca complet des-
chisă se așează în palmă în așa fel, încât mânerul
interior să depășească cu cel mult 1-2 cm palma
noastră. Dacă cu partea de vârf a degetului arătă-
tor putem cuprinde mânerul exterior, atunci di-
mensiunea este potrivită (Fig. nr. 24).
Fig. nr. 24
Mărimea foarfecii de grădină,
aleasă să fie potrivită mâinii
Foarfeca de grădină cu două mâini
(de tăiat crengi)
Este ustensila potrivită pentru tăierea crengilor
mai groase cu un diametru de 2-4 cm (Fig. nr. 25).
Pentru uşurarea tăierii se folosesc diferite rezol-
vări tehnice. Lamele funcţionează prin închidere
una peste cealaltă sau una lângă cealaltă. Lungi-
mea mânerelor variază între 60-100 cm, dar există
şi mânere telescopice.
Fig. nr. 25
Foarfecă pentru tăierea crengilor
Foarfecele pentru tăierea crengilor sunt supuse
unor sarcini mari, de aceea nu este totuna durata
lor de utilizare. Unele se uzează destul de repede,
altele pot să ţină chiar aproape o viaţă, desigur
acest aspect se oglindește şi prin preţul lor.
Câteva proprietăți, care ajută la achiziționarea
foarfecii potrivite:
• să fie cât mai uşoară posibil,
• cu o foarfecă mai lungă este mai uşoară tăierea
părților mai groase,
• distanţa dintre lame să fie mare și în cazul unei
deschiderii mici a mânerelor,
• ambele lame să fie schimbabile.
Este foarte incomod și dureros dacă în timpul tăierii
mâinile se apropie așa de mult, încât pumnii se lovesc,
motiv pentru care la cumpărare este indicată încer-
carea flexibilităţii, rezistenței mânerelor. Foarfeca tre-
buie strânsă cu toată forţa, şi în cazul în care mâinile
se ating între ele, mai bine cumpărăm o foarfecă mai
scumpă (există unele foarfeci de aluminiu de 1kg care
nu pot fi strânse nici de bărbaţii foarte puternici).
Fierăstraie
Articolele de specialitate mai vechi au descris mai
multe tipuri de fierăstraie – după forma lamei, mâ-
ner şi dinţi. Până azi s-au format fierăstraie cele
mai potrivite lucrărilor de tăiere, însă se pot găsi
multe care sunt bune doar pentru tăiat lemne însă
nu şi pentru tăierea din pomicultură. Dezvoltarea
se manifestă cel mai bine în calitatea lamelor, a
dinţii şi ascuțirii acestora.
Criterii de selectare a fierăstrăului
• fără ramă, numită şi lamă de sabie,
• să aibă o lamă de calitate potrivită pentru
tăiere prin tragere,
• lama să nu fie mai lungă de 25-30 cm
• mânerul să fie adaptat formei mâinii, şi să
nu alunece.
Fierăstraiele care se pot închide sau au un toc sunt
foarte practice. Acestea nu trebuie puse pe jos,
deoarece cele cu toc pot fi purtate la brâu, iar cele
care se închid pot fi puse în buzunar, sau în toc
(Fig. nr. 26).
Fig. nr. 26
Ferăstrău cu toc fixabil pe curea
Cea mai importantă parte a fierăstrăului este
lama. La lamele fierăstraielor de calitate direcţia de
Tăierea pomilor fructiferi
tăiere este indicată printr-o săgeată. Acest fapt este
important, deoarece lamele bidirecţionale sunt mai
groase şi mai rigide decât cele care taie într-o singu-
ră direcţie (tragere). Dinţii sunt formați în așa fel,
încât rumeguşul să se îndepărteze ușor dintre ei, de
obicei ascuțirea lor finală este făcută prin raze laser.
Înainte de cumpărare trebuie testată flexibilitatea
lamei. Este recomandată cumpărarea fierăstrăului
a cărui lamă îşi reia imediat forma iniţială după
îndoire. Lama care rămâne îndoită este de proastă
calitate şi nu merită cumpărată.
19