D ) Sfaturile doamnei dr. ing.

Silvia Preda, director al SCDP Valcea- cu privire la achizitionarea unui nuc

altoit, precum si alte recomandari pentru lucrări de tăiere a pomilor fructiferi/ Infiintarea plantatiei /
Alternanta de rodire/ Citeva repere de capatii pentru infiintarea plantatiei/ De alegerea soiului depinde
obtinerea unei productii rentabile/ Tratamente de sezon în pomicultură/ CALENDARUL
TRATAMENTELOR POMICOLE/ Cum puteti obtine profit din cultura părului, (Pyrus sativa Lam) B )
TOTUL despre taierea la vita de vie/ C ) Combaterea bolilor si daunatorilor la plantele legumicole…
Fratilor,nu uitati ca “ucenicii”lui Iliescu au votat cu fundul o Lege împotriva poporului român şi a României

 
Pentru pomii fructiferi, tăierile în uscat trebuie să înceapă când nu mai sunt aşteptate geruri
cumplite. Desigur că nici un an nu este identic cu altul, dar statistic, începutul lunii martie poate fi favorabil
începerii lucrărilor de tăiere în uscat, în livezile de pomi.
Tăierile executate mai devreme pot slăbi rezistenţa la gerurile care mai pot surveni. Este stabilit că
pomii care nu au fost supuşi tăierilor au rezistat mai uşor gerurilor decât cei care au suportat acţiuni de tăiere
înaintea apariţiei acestor geruri.
Acest fapt a fost remarcat mai ales la speciile cu sensibilitate la ger (piersic, cais, păr sau prun).
Mărul, atât prin soiurile sale mai vechi, dar mai ales prin anumite soiuri recent obţinute (Jonagold, Elstar) se
dovedeşte de asemenea sensibil la ger.
Clasificarea tăierilor la pomi.
Tăierile pomilor se pot clasifica după mai multe criterii dar sunt acceptate două şi anume:
– După scopul urmărit
– După timpul de executare.
În funcţie de scopul urmărit, tăierile se împart în următoarele grupe:
– Tăiere de formare.
– Tăiere de rodire.
– Tăiere de întreţinere
– Tăierea de corectare.
– Tăierea de regenerare,
În funcţie de timpul de execuţie, tăierile se împart astfel:
– Tăierea în uscat.
– Tăierea în verde.
Tăierea de rodire
Această categorie de tăieri operează asupra ramurilor de rod şi de semischelet, cu scopul principal de
a norma încărcătura de muguri de rod, asigurându-se astfel producţii mari, constante şi de bună
calitate pe toată durata de exploatare a livezii.
Supraîncărcarea conduce la producţii mari dar de slabă calitate, coroanele se mutilează, pomii nu 
diferenţiază  muguri  de  rod  pentru  anul următor şi se declanşează alternanţa de rodire. Asupra
numărului de muguri micşti ce se lasă la măr şi păr s-au făcut numeroase cercetări.Se consideră că
ramurile de rod propriu-zise trebuie să fie de 2-3 ori mai puţine decât cele vegetative, inclusiv
pintenii şi smicelele. Mugurii micşti la măr şi păr trebuie să reprezinte 12-15% din totalul mugurilor
sau 20-25%.La sâmburoase, normarea rodului este mai elastică adică se acceptă o încărcare mai mare
la cireş, vişin, prun, cais, dar la piersic este obligatorie o normare foarte Pentru sămânţoase sunt
necesare 50-60 frunze pentru un fruct, la sâmburoase doar 25-30.
Gradul de încărcare la măr, păr şi piersic trebuie să  fie  foarte  precis,  exprimat  în  ţepuşe  +
nuieluşe sau pur şi simplu în muguri micşti, iar la piersic în ramuri mixte cu lungimea de 40-60cm.
Obiectivele tăierilor de rodirediferă şi în funcţie de vârsta pomilor.La cei tineri, se urmăreşte
formarea ramurilor de rod pentru a grăbi intrarea acestora pe rod. În acest sens, la toate speciile şi
soiurile, dar mai ales la cele tardive, ramurile de garnisire se răresc iar cele păstrate se înclină sau se
arcuiesc. Nu se vor păstra  muguri  de  rod  sau  fructe  la  vârful şarpantelor întrucât arcuirea
acestora compromite formarea scheletului. Se menţionează că delimitarea precisă între elementele
permanente şi cele nepermanente este absolut obligatorie. În caz contrar, coroanele se exploatează
foarte greu.
La pomii pe rod obiectivul de bază este normarea încărcăturii prin scurtarea semischeletului inclusiv
a vetrelor de rod şi apoi rărirea formaţiunilor de rod pe porţiunile păstrate. Prin scurtările  respective 
se  reduce  substanţial numărul  de  muguri  micşti.  Bineînţeles  că, această normare este în funcţie
de gradul de diferenţiere a mugurilor de rod în anul respectiv.
La pomii bătrâni, normarea rodului se face prin aceleaşi operaţiuni tehnice dar mai ales prin
reducţie întrucât prin aceasta se stimulează creşterile vegetative care întineresc lemnul de rod. 
Tăierea  de  rodire  este  diferenţiată  pe specii,  grupe  de  soiuri,  vârsta  pomilor, agrotehnica
aplicată şi alţi factori. La soiurile şpur de măr şi păr, se scurtează semischeletul garnisit cu ţepuşe şi
se simplifică vetrele de rod.La pomii cu coroane rare se păstrează creşterile noi care se scurtează
pentru a se garnisi cu ţepuşe tinere, viitoare vetre cu putere mare de fructificare.
La soiurile standard de măr şi păr care au coroane  dese,  aglomerate,  se  luminează coroana şi se
scurtează semischeletul cu 1/3 – 2/3 din lungimea acestuia, în funcţie de vigoare şi încărcătura cu
muguri micşti. La gutui, se simplifică şi se reduce semischeletul garnisit cu măciulii iar după scurtare
se răresc măciuliile la 10-15 cm, iar coarnele de melc se simplifică transformându-se în măciulii
simple. La soiurile şpur de prun şi cais,se scurtează semischeletul tânăr la un număr optim de buchete
de mai, iar ramurile îmbătrânite se suprimă s-au se scurtează  sever  înlocuindu-le  cu  altele  noi
tinere. Soiurile standard, necesită numeroase răriri executate asupra semischeletului iar pe acesta se
răresc ramurile epuizate şi se înlocuiesc cu creşteri noi. Ramurile de rod lungi se scurtează cu 1/3 – ½
din lungimea lor.
La cireş, se fac puţine tăieri de rodire întrucât coroanele sunt rare, ramurile de rod au longevitate 
mare  iar  pomii  nu  sunt  afectaţi  de alternanţa de rodire. Soiurile de vişin pletoase au nevoie de mai
multe tăieri pentru a combate acest fenomen nedorit.Se suprimă pletele lungi degarnisite şi se
înlocuiesc cu creşteri noi, iar semischeletul des se răreşte. La piersic, normarea rodului se realizează
prin suprimarea buchetelor de mai şi a ramurilor salbe, iar ramurile  mixte  se  răresc  la  20-25 
cm.Se păstrează 80-150 ramuri mixte în coroana unui pom,  în  funcţie  de  vigoarea  pomilor  şi
agrotehnica aplicată. Unii autori recomandă până la 200 ramuri mixte dar după părerea noastră acest
lucru este exagerat. Ramurile mixte şi cele vegetative în plus se suprimă total sau se scurtează în cepi
de 2 muguri în zonele degarnisite ale coroanei.
Tăierile care se aplică pomilor trebuie să fie diferenţiate,  tratând  fiecare  pom  şi  fiecare ramură din
ansamblul coroanei separat. Astfel, la pomii care abia au intrat pe rod, la care ramurile de schelet
cresc viguros, este nevoie ca, în cazul când acestea au creşteri anuale mai mari de 50-60 cm, să se
scurteze prelungirile cu ¼ din lungimea lor, pentru a favoriza, pe de o parte, noi creşteri în vârful
acestora şi a stimula, pe de altă parte, garnisirea ramurilor de schelet tinere cu ramuri roditoare.
Obiectivele tăierii:
●.Repartizarea uniformă a semischeletului tânăr de o parte şi de alta şarpantelor (ramurile groase ce pornesc
de pe ax) la 20 – 30 cm şi nu deasupra sau dedesubtul lor;
●Apropierea pe cât posibil prin tăieri de reducţie a rodului de şarpante şi subşarpante pentru îmbunătăţirea
condiţiilor de hrană.
●Completarea spaţiilor create accidental în urma frângerii ramurilor sub povara rodului sau din alte cauze;
●Aplicarea unor tăieri de reducţie prin care se deschide unghiul de inserţie în partea superioară a pomului
pentru temperarea creşterii
şi unor tăieri de transfer pe semischelet ce reduce unghiul de inserţie (unghiul faţă de verticală) pentru a
stimula creşterea în
partea inferioară a pomului;
●Înlocuirea semischeletului viguros din partea superioară a pomului prin tăieri de plafonare a creşterii de
vigoare slabă pentru a evita
formarea aşa numitelor “pălării” în special la coroanele aplatizate;
●Scurtarea  severă  a  semischeletului  îmbătrânit,  în  curs  de epuizare.
●Asigurarea, prin tăieri de rodire, a unui raport de 3:1 între formaţiunile care prezintă doar muguri vegetativi
şi formaţiuni care
poartă muguri de rod; şi a unui raport de 8:1 între mugurii vegetativi şi de rod; sau cca 5-6 muguri de rod pe
fiecare cm2 din suprafaţa
secţiunii transversale a trunchiului.
●Pomii la care creşterile sunt slabe iar mugurii de rod sunt în exces se vor tăia sever, pe când pomii cu
creşteri exagerate şi fără rod
nu se vor tăia sau se vor tăia foarte slab, urmând ca normarea producţiei să se facă anul următor.
Să nu uităm nici de faptul că tăierile aplicate în primii ani de viaţă afectează pomul toată viţa lui (schelet) şi
cele aplicate în timpul
rodirii afectează cel puţin trei ani de la efectuarea tăierii. La fel de importantă este menţinerea subordonării
pe verticală a etajelor şi
a ramurilor din cadrul etajelor, dar şi păstrarea echilibrului vertical şi cel orizontal Unghiurile de inserţie
(faţă de verticală) ne vor ajuta
menţinerea echilibrului între creştere şi fructificare. Cu cât creşte unghiul de la verticală spre orizontală, cu
atât se reduce lungimea
creşterilor şi apar fructele. Avem un echilibru la un unghi de cca 45º, la care avem creşteri anuale şi
producţie de fructe la un nivel
echilibrat. Cu cât creşte unghiul spre orizontală se reduce lungimea creşterilor anuale, se măreşte numărul de
fructe şi se reduce dimensiunea lor. Pomul doreşte să facă cât mai multe fructe pentru a se înmulţi (modul
natural de înmulţire în flora spontană), iar
dacă nu intervenim printăiere de normare a rodului, nu vom avea fructe de calitate.
Tăierea de formare a pomilor fructiferi
După plantare, în funcţie de forma de coroană pe care dorim  s-o  obţinem  se  fac  tăierile  pentru  formarea
coroanei. De obicei, formarea unei coroane se obţine în 3-4 ani de la plantare, prin diverse operaţii de
modificare a poziţiei de creştere a ramurilor şi lăstarilor (aplecare, arcuire etc.), prin tăieri propriu-zise, prin
scurtări sau suprimări  de  ramuri.După  ce  a  fost  formată  coroana pomilor, ea trebuie menţinută prin tăieri
de întreţinere şi fructificare.
Tăierile anuale
Aceste tăieri sunt necesare deoarece trebuie redusă încărcătura excesivă cu muguri a pomilor fructiferi,
atunci când este nevoie, pentru a se stabili mărimea ramurilor, pentru a se stabili alungirea şi
întrepătrunderea lor. Se ştie că în coroanele dese, în care nu pătrunde destulă lumină, bolile şi dăunătorii se
dezvoltă mult mai re-pede. La pomii care au coroana deasă, stropirile se fac mult mai greu existând şi riscul
ca soluţia cu care se stropeşte să nu poată fi aplicată pe toate ramurile. Prin tăierile de întreţinere se
urmăreşte echilibrarea vegetaţiei între bază şi vârf.
Tăierile de fructificare
Acestea sunt necesare pentru a menţine pomii într-un echilibru fiziologic timp mai îndelungat. La pomii
fructiferi aflaţi în plină rodire se urmăreşte normarea încărcăturii cu muguri floriferi în raport cu potenţialul
acestor pomi.  O dată cu trecerea timpului, pomii fructiferi au creşteri vegetative slabe precum şi producţii
scăzute. Pentru creşterea duratei de viaţă şi a potenţialului productiv se aplică la aceşti pomi tăierile de
întinerire.
Tăierile de întinerire
Dau rezultate bune atunci când coroana pomilor se reduce considerabil iar semischeletul se întinereşte în
majoritate. Se recomandă
ca tăierea pomilor fructiferi să se efectueze în perioadă de repaus. Tăierile se pot face şi primăvara târziu dar
doar atunci când pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi mugurii sănătoşi de cei atinşi de ger.
O coroană aerisită va duce la fructe egale
Merii, cireşii, perii şi prunele pot dezvolta crenguţe subţiri şi scurte pornite direct din ramurile de bază. În
general, pe aceste crenguţe se formează adevăraţi ciorchini de flori şi, ulterior, fructe. În general acestea apar
în cazul în care partea centrală a coroanei este prea umbrită, aspect ce va duce în final şi la deteriorarea
formaţiunilor florale. Prin urmare, sunt indicate tăierile crengilor stufoase foarte înalte sau crescute răzleţ în
lateral pentru a permite luminii şi soarelui să acceseze toate zonele pomului.
Ramurile neroditoare, adevăraţi paraziţi
Ramurile neroditoare sunt de cele mai multe ori parazite şi consumă resursele celor care rodesc. Prin urmare,
este indicat să le tai încă din momentul în care acestea apar, deoarece se dezvoltă şi se întăresc foarte rapid.
O altă soluţie ar fi altoirea acestora (în cazul în care sunt deja foarte mari). În general, cele mai productive
crengi cresc orizontal sau într-un unghi de maxim 45 grade.
 
Tratamente de sezon în pomicultură
 După căderea frunzelor ar fi trebuit să se facă următoarele trata-mente
cheie în scopul diminuării bolilor şi dăunătorilor la măr, păr, vişin, cireş, cais şi piersic.
Pentru meri trebuiau făcute tratamente obligatoriii contra patoge-nilor micotici şi bacterieni, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Pentru peri: tratament obligatoriu contra bolilor micotice şi bacte-riene, rapăn, foc bacterian, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
La cireş şi vişin: tratament obligatoriu contra patogenilor micotici
şi bacterieni, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Cais şi piersic: tratament obligatoriu contra bolilor bacteriene şi mi-cotice, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Pentru iarnă-primăvară se fac următoarele tratamente
Spre finele repausului vegetativ, în condiţii meteorologice care per-mit lucrări în livadă, este necesară
continuarea tratamentelor chim-ice sau efectuarea tratamentelor care nu s-au realizat până în prezent.Dacă
tratamentele de iarnă sunt bine aplicate, ele sunt su-ficiente pentru combaterea ciupercii care produce
ciuruirea micotică a frunzelor, nemaifiind necesare alte tratamente.
– La măr, tratamentul al 2-lea se aplică în februarie sau martie, susţinut de tăierea ramurilor atacate de
făinare, scopul lui fiind de a combate păduchele din San José, ouăle de afide, acarienii şi cotarii, precum şi
de a distruge sporii de ciuperci fitopatogene;
– La păr, tratamentul se face în martie pentru combaterea coccide-lor, afidelor şi acarienilor. Contra pătării
cafenii a frunzelor şi fructelor şi rapănului ramurilor încă din toamnă, după căderea frunzelor, se aplică un
tratament facultativ, de obicei cu produse cuprice, pe care dacă nu l-aţi efectuat până în prezent, acum este
momentul să-l aplicaţi;
– La prun,tratamentul se face în timpul repausului vegetativ pentru combaterea afidelor, acarienilor,
coccidelor, cotarilor şi a sporilor de ciuperci, de regulă după tăierile de fructificaţie şi după îndepărtarea
ramurilor uscate;
– La cais şi piersic, tratamentul al 2-lea se aplică iarna, în ianuarie-februarie, pentru combaterea băşicării
frunzelor, dacă anul trecut s-a manifestat puternic;
– La cireş şi vişin,tratamentul 2 se realizează după tăierile de fruc-tificare şi înainte de dezmugurire, pentru
combaterea păduchilor
ţestoşi, a ouălor de afide, păianjeni şi cotari, a formelor mobile de păianjeni şi a sporilor de ciuperci, în
special pentru ciuruirea micotică a frunzelor de sâmburoase.
Tratamente de iarnă la pomi fructiferi
Combaterea formelor de rezistenţă peste iarnă a fitopatogenilor în plantaţiile de măr, păr, gutui şi prun se
face prin:
ALCUPRAL 50 PU: 0,3 %; focul bacterian al rozaceelor, pătarea
cafenie a frunzelor şi fructelor;
SUPER CHAMP 250 SC: 0,3 %: monilioza, pătarea roşie a frun-zelor, ciuruirea frunzelor;
TOPSIN AL 70 PU: 0,6 %; rapăn, făinare, entomosporioza, pătarea
Combaterea formelor hibernante de dăunători, în plantaţii de măr
şi prun livezi de pomi (păduchele din San José, acarianul roşu al
pomilor, alţi dăunători):
APLAUDUS SUPER: 1,5%;
OL 40: 1,5% (22,5 l/ha);
OLEODIAZOL 3 L: 0,15% (15 l insecticid la 1000l apă);
US-1: 1,5% (30 l/ha)
Scopul acestor tratamente de iarnă
Tratamentele sunt aplicate, atât contra dăunătorilor, cât și pentru
combaterea bolilor, ciupercilor.
Contra dăunătorilor, folosim ulei horticol combinat cu insecticid care
acţionează prin intoxicarea şi asfixierea larvelor şi ouălor hibernante
ale acestora, cum ar fi păduchele din San Jose sau păianjenul roşu
comun al pomilor. Câteva produse de acest tip sunt: Confidor oil
sau Oleodiazol, dar personalul din magazinul fitosanitar vă poate
ajuta la alegerea unui produs similar.
Pentru combaterea infecțiilor cu ciuperci şi bacterii, se folosesc fun-gicide de contact pe baza de cupru:
Champion, Funguran OH, etc.
Poate fi folosită şi zeamă bordeleză (piatră vânătă), o substanţă
tradiţională, fiind soluţia cea mai ieftină şi cea mai puţin toxică dintre
toate.
Sfaturi practice
• se efectuează la temperaturi de peste 5C
• respectaţi strict concentraţiile indicate pe ambalaj
• folosiţi echipament de protecţie (mască, ochelari)
• ţineţi animalele de casă departe de grădină când stropiţi
•respectaţi măsurile de igienă şi protecţia muncii afișate pe ambalaj
• alegeţi zile când nu este vânt puternic și probabilitatea de ploaie
este scăzută
• efectuaţi tratamentele după tunderea pomilor (nu prea are sens
să trataţi părţile care vor fi tăiate ulterior, este risipă de material)

Protecţia fructelor împotriva dăunătorilor periculoşi începe din iarnă

CALENDARUL TRATAMENTELOR POMICOLE :
Trat. 1 repaus vegetativ – inceput dezmugurit
Paduchi testosi – Mospilan 0,45 kg/ha + Toil 0,5%
Trat. 2 inceput dezmugurit
Fainare Cyflamid 0,03 %
Gargarita florilor de mar Novadim Progress 0,075%
Trat. 3 Inceputul infrunzirii mugurilor florali
Foc bacterian Triumf 0,25%
Rapan Syllit 0,13%
Oua acarieni Nissorun 10 WP
Trat. 4 Inceputul infloritului – buton roz
Rapan, fainare Pyrus 0,15% + Topsin 0,14%
Defoliatoare, minatoare Nurelle 0,1%
Combatere buruieni Sanglypho 4 l/ha
Trat. 5 Inceputul scuturarii petalelor
Rapan,Fainare Impact 0,02%
Viespea fructelor, minatoare, defoliatoare Fury 0,01%
Trat. 6 Fructul cat bobul de mazare
Rapan, fainare Rover 0,2% + Topsin 0,14%
Viermele merelor, defoliatoare, minatoare Nurelle 0,1%
Fertilizare Calcifol 6 l/ha
Trat. 7 Fructul cat aluna
Rapan, fainare Impact 0,02%
Viermele fructelor, defoliatoare, minatoare, acarieni Novadim Progress 0,075%
Fertilizare Arborol 5 l/ha
Trat. 8 Fructul cat nuca
Rapan, Fainare Matiz 0,05%
Viermele fructelor, defoliatoare, minatoare Nurelle D 0,05 %
Fertilizare Elite 3 l/ha
Trat. 9 la 10-14 zile de la trat. 8 fruct de 30-40 mm
Rapan, fainare Topsin 0,14%
Paduche San Jose, paduche lanos, minatoare, defoliatoare, acarieni Mospilan 0,025%
Fertilizare Elite 3 l/ha
Combatere buruieni Sanglypho 4 l/ha
Trat. 10 la 10-12 zile de la trat. 9 fruct ½ din dimensiunea normala
Rapan, fainare Rover 0,2% + Cyflamid 0,03%
Paduche San Jose, defoliatoare, acarieni Milbeknock 0,05%
Fertilizare Arborol 5 l/ha
Trat. 11 la 10 zile de la trat. 10
Rapan, Fainare Impact 0,02%
Paduche San Jose, defoliatoare, acarieni Fury 0,01%
Fertilizare Calcifol 6 l/ha
Trat. 12 la 10-12 zile de la trat. 11
Rapan, Fainare Topsin 0,14%
Viermele merelor, minatoare, defoliatoare, acarieni Sanmite 0,075%
Fertilizare Seniphos 10 l/ha
Trat. 13 la 10-12 zile de la trat. 12
Rapan, Fainare Impact 0,02%
Paduche San Jose, defoliatoare, acarieni, paduche lanos, viermele merelor Trebon 0,03%
Trat.14 la 10-12 zile de la trat. 13
Rapan, Fainare Topsin 0,14%
Paduche San Jose, defoliatoare, acarieni, paduche lanos, viermele merelor Mospilan 0,025%
Trat. dupa caderea frunzelor
Foc bacterian, Rapan, Monilioza Triumf 0,25%
Chiar daca aplicam tratamente de iarna, trebuie sa retinem ca acesti daunatori vor produce pagube
recoltelor si in perioada de vegetatie, de unde rezulta necesitatea repetarii tratamentelor
 
Tratamentele chimice pentru combaterea daunatorilor trebuie repetate conform schemei de tratament si
avertizarilor si se combina cu tratamentele pentru prevenirea si combaterea bolilor criptogamice. Va
supunem atentiei cativa dintre daunatorii periculosi ai marului, parului, prunului, piersicului, ciresului,
visinului pentru a fi pregatiti in aceasta campanie.
Paduchele lanos (Erisoma lanigerum Hausm)
Ierneaza sub forma de larva in crapaturile scoartei. In perioada calda larvele ajung la maturitate in 20-30
zile, formand in cursul unui sezon de vegetatie pana la 14 generatii in functie de timpurietatea primavarii si
prelungirea toamnei. O parte din larve migreaza pe radacini unde formeaza colonii, iar altele colonizeaza
lastarii si ramurile groase. Este un daunator de carantina, fiind foarte periculos prin pagubele pe care le poate
produce.
Se combate cu succes prin aplicarea tratamentului cu Nurelle D in concentratie de 0,075%.
Paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus Comst.)
Larvele din prima generatie apar in luna iunie – iulie si in primele ore sunt mobile si umbla pe pom in
cautarea locului de fixare. Apoi isi infig rostrul in scoarta pomului si larva devine imobila. Incepe sa suga
seva si secreta o substanta ceroasa, care-i acopera tot corpul cu un strat protector, care se intareste treptat.
Daunatorul poate avea 2-3 generatii pe an. Ultima generatie ierneaza in stadiul de larva primara.
Paduchele prefera ramurile tinere, partea inferioara a frunzei, cavitatea caliciala si pedunculara a fructului,
sau uneori intreaga suprafata. La un atac puternic paduchii pot acoperi ramura in intregime, sunt distruse
tesuturile de suprafata si pomul se poate usca.
Prin aplicarea tratamentelor cu Mospilan 20 SG + Toil (ulei vegetal) in concentratie de 0,450 kg+ 0,5 % /ha,
sunt distruse formele hibernante. In vegetatie va recomandam tratamentul cu Trebon 30 EC in doza de 0,45
l/ha.
Viermele merelor (Cydia pomonella L.)
Ierneaza in stadiul de larva in coconi matasosi in crapaturile scoartei, mai ales in partea de jos a tulpinii.
Primii fluturi incep sa apara in perioada formarii fructelor si zboara dupa apusul soarelui. Femelele depun
ouale, cate unul pe partea superioara a frunzelor si pe lastarii tineri, iar o parte este depusa pe fructe. Dupa 8-
12 zile din oua se formeaza omizile, care patrund in fruct prin caliciu. Daunatorul formeaza 2 generatii pe
an, depunerea oualor pentru generatia a doua avand loc la sfarsitul lunii iulie, inceputul lunii august. Omida
roade vasele coducatoare ale fructelor, acestea ajung la maturitate prematura si cad. O omida poate ataca 2
sau mai multe fructe in cursul dezvoltarii. Fructele ajunse la maturitate sunt de calitate inferioara. Larvele
generatiei a doua pot produce pagube mai insemnate, atacand un numar mare de fructe.
Acest daunator care provoaca pagube importante este combatut prin tratamentul cu Trebon 30 EC la doza de
0,45 l/ha.
Viespea samburilor (Eurithoma schreinerii)
Este un daunator specific prunului, care poate provoca pagube ce pot depasi pana la 70 -80% din productie.
Adultul depune un ou si foarte rar doua in interiorul samburelui. Odata cu dezvoltarea embrionului din
sambure se dezvolta larva viespei, care se hraneste cu embrionul. In acest stadiu fructul nu mai evolueaza, se
inroseste usor si cade pe sol. Fructele fiind prea mici in acest stadiu nu pot fi valorificate sub nicio forma.
Fiind un daunator periculos va recomandam sa-l tratati cu cea mai mare seriozitate.
Pentru a nu provoca distrugerea productiei acest daunator se combate cu Nurelle D in concentratie de
0,075%.
Musca cireselor (Rhagoletis cerasi L.)
Femelele depun cate un ou in fructele aflate in parga. Apoi apar larvele care se hranesc cu pulpa fructului.
Cand larvele s-au dezvoltat complet ies din fruct si patrund in sol unde se transforma in pupa pana in
primavara.
Fructele atacate devin moi si nu rezista. Pagube importante sunt provocate soiurilor tarzii unde recolta poate
fi compromisa total. Soiurile timpurii ajung la maturitate inainte de depunerea oualor.
Aplicarea tratamentelor cu produsul Novadim Progress in concentratie de 0,075% previne deprecierea
calitativa a productiei prin atacul acestui daunator.
Sinteza Tratamentelor  de sezon în pomicultură
După căderea frunzelor ar fi trebuit să se facă următoarele trata-mente cheie în scopul diminuării
bolilor şi dăunătorilor la măr, păr, vişin, cireş, cais şi piersic.
Pentru meri trebuiau făcute tratamente obligatoriii contra patoge-nilor micotici şi bacterieni, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Pentru peri: tratament obligatoriu contra bolilor micotice şi bacteriene, rapăn, foc bacterian, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
La cireş şi vişin: tratament obligatoriu contra patogenilor micotici şi bacterieni, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Cais şi piersic: tratament obligatoriu contra bolilor bacteriene şi micotice, cu:
Turdacupral 50 PU – 0,5%; Kocide 101 – 0,3%; Funguran 0H 0,3%;
Champion 50WP – 0,3%; Zeamă bordeleză – 0,5%.
Pentru iarnă-primăvară se fac următoarele tratamente
Ca regula generala ,momentul cel mai eficace pentru combaterea daunatorilor hibernanti ,pe
pomi,este la inceputul primaverii cand mugurrii au inceput sa se deshida,cind temperaturile diurne
sunt de peste 6 grade timp de minim 6-8 zile,fara inghet noaptea.
Spre finele repausului vegetativ, în condiţii meteorologice care permit lucrări în livadă, este necesară
continuarea tratamentelor chimice sau efectuarea tratamentelor care nu s-au realizat până în
prezent.Dacă tratamentele de iarnă sunt bine aplicate, ele sunt suficiente pentru combaterea ciupercii
care produce ciuruirea micotică a frunzelor, nemaifiind necesare alte tratamente.
– La măr, tratamentul al 2-lea se aplică în februarie sau martie, susţinut de tăierea ramurilor atacate
de făinare, scopul lui fiind de a combate păduchele din San José, ouăle de afide, acarienii şi cotarii,
precum şi de a distruge sporii de ciuperci fitopatogene;
– La păr, tratamentul se face în martie pentru combaterea coccidelor, afidelor şi acarienilor. Contra
pătării cafenii a frunzelor şi fructelor şi rapănului ramurilor încă din toamnă, după căderea
frunzelor, se aplică un tratament facultativ, de obicei cu produse cuprice, pe care dacă nu l-aţi
efectuat până în prezent, acum este momentul să-l aplicaţi;
– La prun,tratamentul se face în timpul repausului vegetativ pentru combaterea afidelor, acarienilor,
coccidelor, cotarilor şi a sporilor de ciuperci, de regulă după tăierile de fructificaţie şi după
îndepărtarea ramurilor uscate;
– La cais şi piersic, tratamentul al 2-lea se aplică iarna, în ianuarie-februarie, pentru combaterea
băşicării frunzelor, dacă anul trecut s-a manifestat puternic;
– La cireş şi vişin,tratamentul 2 se realizează după tăierile de fructificare şi înainte de dezmugurire,
pentru combaterea păduchilor ţestoşi, a ouălor de afide, păianjeni şi cotari, a formelor mobile de
păianjeni şi a sporilor de ciuperci, în special pentru ciuruirea micotică a frunzelor de sâmburoase.
Tratamente de iarnă la pomi fructiferi
Combaterea formelor de rezistenţă peste iarnă a fitopatogenilor în plantaţiile de măr, păr, gutui şi
prun se face prin:
ALCUPRAL 50 PU: 0,3 %; focul bacterian al rozaceelor, pătarea cafenie a frunzelor şi fructelor;
SUPER CHAMP 250 SC: 0,3 %: monilioza, pătarea roşie a frun-zelor, ciuruirea frunzelor;
TOPSIN AL 70 PU: 0,6 %; rapăn, făinare, entomosporioza, pătarea
Combaterea formelor hibernante de dăunători, în plantaţii de măr şi prun livezi de pomi (păduchele
din San José, acarianul roşu al pomilor, alţi dăunători):
APLAUDUS SUPER: 1,5%;
OL 40: 1,5% (22,5 l/ha pesticid);cantitatea de apa este de 1500l\ha
OLEODIAZOL 3 L: 1,5% (15 l insecticid la 1000l apă);
US-1: 1,5% (30 l/ha)-cantitatea de solutie fiind de 2000l /ha
Scopul acestor tratamente de iarnă
Tratamentele sunt aplicate, atât contra dăunătorilor, cât și pentrucombaterea bolilor, ciupercilor.
Contra dăunătorilor, folosim ulei horticol combinat cu insecticid care acţionează prin intoxicarea şi
asfixierea larvelor şi ouălor hibernanteale acestora, cum ar fi păduchele din San Jose sau păianjenul roşu
comun al pomilor. Câteva produse de acest tip sunt: Confidor oil sau Oleodiazol, dar personalul din
magazinul fitosanitar vă poate ajuta la alegerea unui produs similar.
Pentru combaterea infecțiilor cu ciuperci şi bacterii, se folosesc fungicide de contact pe baza de cupru:
Champion, Funguran OH, etc.
Poate fi folosită şi zeamă bordeleză (piatră vânătă), o substanţă tradiţională, fiind soluţia cea mai ieftină şi
cea mai puţin toxică dintre toate.
Sfaturi practice
• se efectuează la temperaturi de peste 5C
• respectaţi strict concentraţiile indicate pe ambalaj
• folosiţi echipament de protecţie (mască, ochelari)
• ţineţi animalele de casă departe de grădină când stropiţi
•respectaţi măsurile de igienă şi protecţia muncii afișate pe ambalaj
• alegeţi zile când nu este vânt puternic și probabilitatea de ploaie este scăzută
• efectuaţi tratamentele după tunderea pomilor (nu prea are sens să trataţi părţile care vor fi tăiate ulterior,
este risipă de material)
 
B )TOTUL despre taierea la vita de vie-Câteva noţiuni de organografie necesare pentru tăierea viţelor
 Cu ocazia taierilor se elimina de pe butuc pana la 80 – 90% din totalul cresterilor anuale pentru care
planta a folosit cantitati insemnate de energie
 Eliminarea anuala a unui volum atat de mare din cresterile anuale, cat si prezenta numeroaselor rani
provocate prin taierile de rodire, micsoreaza mult durata de viata a vitei de vie din cultura.

Comparativ cu vita netaiata, durata de viata a unui butuc se reduce la 60 de ani, chiar la mai putin.
Prin executarea incorecta a taierilor, asociate cu alte lucrari neadecvate, ca si cu diferite accidente climatice
(inghet, grindina, seceta indelungata, furtuni  etc.) durata de viata a unui butuc se poate reduce si mai mult.
Toate lucrarile care se aplica vitei de vie, dar mai ales taierile, care zdruncina cel mai puternic viata plantei,
se bazeaza pe cunoasterea temeinica a organelor vitei de vie si rolul lor in realizarea productiei.
Formatiunile lemnoase la vita de vie inainte de taiere
Aceste formatiuni sunt de diferite varste, poarta denumiri conventionale si asupra lor se intervine la taiere.
In functie de forma de conducere a butucilor (joasa, semiinalta si inalta) se deosebesc urmatoarele
formatiuni:
La butucii condusi in forma joasa, la nivelul solului se deosebeste zona de concrestere (punctul de altoire),
urmeaza apoi scaunul butucului (buturuga), care datorita ranilor facute cu ocazia taierilor anuale, se
ingroasa.
Aici se gasesc grupuri de muguri dorminzi pe existenta carora se sprijina taierea de regenerare.Din scaunul
butucului pornesc ramificatii multianuale, variate ca lungime, datorita taierilor din anii anteriori si de
grosime diferita, purtand denumiri conventionale:
• brat scurt sau cotor (sub 50 cm lungime), gros si rigid, intalnit in unele vii din Banat si Transilvania
(Valea lui Mihai), ca si la unii hibrizi producatori direct;
• brat lung, peste 50 cm lungime, de 5 ~ 6 ani, elastic, intalnit in special la vechile tipuri de taieri din
Moldova (taierea de Odobesti, taierea de Husi);
• ramificatii in varsta de 3 ~ 4 ani, de diferite lungimi, rezultate prin taierile din anii anteriori, subtiri si
flexibile, numite conventional corcani; pe ele se gasesc coarde de 2 ani.
Ramificatiile mentionate (cotor, brat lung, corcan) se intalnesc la diferite tipuri de taieri, rar toate pe acelasi
butuc.
Cu ocazia taierilor o parte din ele se inlatura de pe butuc sau se scurteaza.
Se poate aprecia ca aceste ramificatii formeaza “scheletul” butucului, pe care se gasesc coardele
(ramificatiile) de 2 si 1 an.
Coarda de 2 ani este crescuta din ramificatiile multianuale (peste 2 ani) sau din scaunul butucului.
Ea are diferite lungimi in functie de taierea executata in anul anterior si poarta coardele de 1 an.
Sunt ceva mai groase decat cele de 1 an.
In zona nodurilor se gasesc muguri in stare dorminda, neporniti in vegetatie in anul anterior.
Cand aceste coarde de 2 ani sunt mai lungi si prezinta mai multe coarde de rod, se numesc punti de rod.
Coarda de 1 an este o ramificatie lemnoasa provenita din lastar dupa caderea frunzelor si schimbarea
culorii din verde in diferite nuante de cafeniu (in functie de soi).
Coarda de un an poate fi crescuta pe coardele de 2 ani, in care caz este roditoare (va forma lastari cu rod)
sau pe formatiuni mai in varsta (corcani, brate, scaunul butucului), cand poarta denumirea de coarda
lacoma, din care, in primavara vor creste lastari fara rod. Inseamna ca rodirea anuala a vitei de vie este
asigurata de coardele de 1 an, formate pe coarde de 2 ani (indiferent de lungime).
Inseamna ca rodirea anuala a vitei de vie este asigurata de coardele de 1 an, formate pe coarde de 2 ani
(indiferent de lungime).
Butucii condusi pe forme semiinalte sau inalte prezinta zona de concrestere (punctul de altoire) la nivelul
solului, continuata cu scaunul butucului, mai redus ca dimensiuni.
Uneori acesta poate lipsi.
Urmeaza apoi tulpina, formatiunea lemnoasa multianuala, cu pozitie verticala de 0,60 – 0,80 cm lungime,
realizata prin taierile de formare din primii ani de la plantare, la formele de conducere semiinalte si de 1,00 –
1,50 m la formele inalte.
Uneori acesta poate lipsi.
Urmeaza apoi tulpina, formatiunea lemnoasa multianuala, cu pozitie verticala de 0,60 – 0,80 cm lungime,
realizata prin taierile de formare din primii ani de la plantare, la formele de conducere semiinalte si de 1,00 –
1,50 m la formele inalte.
La unele forme artistice (bolta, chiosc, palmela etc.) tulpina poate fi orizontala sau oblica si de lungimi mai
mari.
La capatul superior al tulpinii, in pozitie orizontala se distinge cordonul, care este tot o formatiune
multianuala, de aceeasi varsta cu tulpina sau cu 1 – 2 ani mai putin.

          
In unele situatii, butucii pot prezenta 2 cordoane (in stanga si dreapta butucului).
Lungimea cordoanelor variaza in functie de vigoarea soiului si de distantele de plantare dintre butuci,
determinata prin taierea de formare.
Dupa formarea lor, cresterea in lungime nu se mai continua, in schimb o data cu trecerea anilor, cordoanele
se ingroasa.
Pe cordoane se gasesc formatiuni multianuale (cepi scurti), varsta lor descrescand dinspre baza spre varf,
unde se afla lemnul de 2 ani pe care sunt prezente coardele de 1 an, roditoare.
Coarda de 1 an, lacoma, se formeaza pe lungimea cordonului sau a formatiunilor multianuale, in dreptul
fostului nod (la coardele de 1 an) din muguri dorminzi.
La soiurile de struguri pentru consum in stare proaspata, viguroase, butucii prezinta in capatul tulpinii, in loc
de cordon, 2 – 4 elemente multianuale scurte, pe care se gasesc formatiuni scurte de 2 ani.
Din acestea pornesc coarde de 1 an roditoare.
Pe formatiunile scurte multianuale sau chiar pe tulpina, in zona superioara pot fi intalnite si coarde de 1 an
lacome.
Pe formatiunile scurte multianuale sau chiar pe tulpina, in zona superioara pot fi intalnite si coarde de 1 an
lacome.
La taierile anuale, de rodire se opereaza in primul rand asupra coardelor de 1 an roditoare (se afla pe lemnul
de 2 ani) si lacome (formate pe lemn multianual), de aceea insistam mai mult pe cunoasterea lor.
Ele provin din lastari lemnificati dupa caderea frunzelor. In conditiile noastre de cultura a vitei de vie,
lungimea de 1,20 – 1,80 m, realizata in perioada de vegetatie a unei coarde, se considera optima pentru
productia de struguri, ca si grosimea de 7 – 12 mm (diametru).
Coardele anuale sunt compuse din noduri si internoduri bine determinate. La noduri se afla ochii de iarna,
alcatuiti dintr-un complex de muguri (principal, secundari, tertari).
Avand dimensiuni si grade diferite de formare si de evolutie, mugurii au insusiri diferite.
Productia de struguri se sprijina, in principal, pe existenta si starea de sanatate a mugurului principal din
ochiul de iarna.
Numai in cazul unor accidente, cand acesta este distrus, mugurul secundar poate deveni de baza pentru
realizarea productie.
Taierea vitei de vie pe tulpina inalta si semiinalta
Se practica mai multe tipuri de taiere si conducere a vitei de vie: pe tulpina de 70-80 cm (cultura semiinalta)
sau de 1,00-1,20 m, chiar 1,50 m (cultura inalta).
Dintre tipurile de taieri care pot fi practicate: mentionam cordonul, uni sau bilateral cu cordite sau speronat
(in cepi), Guyot pe tulpina, pergola cu streasina simpla sau dubla, pergola rationala etc. In general, lucrarile
de intretinere aplicate in primii ani de plantare sunt aceleasi ca si in cazul culturii joase (clasice). Deosebiri
apar, in primul rind, in ceea ce priveste taierea de formare si rodire a butucilor si a mijloacelor de sustinere
utilizate.
Taierea de formare si de fructificare la conducerea inalta
In cazul conducerii pe forme inalte se practica mai ales tipul de taiere Lenz Moser.Tipul de taiere Lenz-
Moser:
    Taierile de formare si fructificare
Taierile de formare sint asemanatoare celor efectuate la tipul Cazenave, (in verigi de rod, cu cordite si cepi),
cu deosebire ca tulpina va fi proiectata la 1- 1,2 m.
Taierea de fructificare se practica in acelasi mod ca la taierea Cazenave, lasindu-se pe cordoane verigile de
rod formate din cordite (4-6 ochi) si cepii de inlocuire, amplasati cit mai aproape de cordon.
Pe forme inalte cu tulpina de 1-1,2 m se pot practica si taierile in verigi de rod (coarde de 10-12-14 ochi si
cepi de inlocuire), in cordon speronat etc, si in coarde lungi (sistemul de taiere lung) – ca la taierea Sylvoz,
Pergola rationala etc.
In cazul taierilor cu cordoane orizontale (speronat, Cazenave, Lenz-Moser) au fost prezentate modalitatile de
formare a cordoanelor bilaterale, dar butucii se pot forma si cu un singur cordon, situatie in care lungimea
cordonului va fi egala cu distanta dintre doi butuci invecinati (1 – 1,20 m).
Prezenta cordoaneior bilaterale, insa, diminueaza degarnisirea cordoaneior si faciliteaza refacerea lor.
Taierea de formare si fructificare la conducerea semiinalta
La forma de conducere semiinalta, in primii ani trebuie sa se formeze tulpina, de 60-80 cm, apoi pe ea
elementele de rod, sau cordoanele uni sau bilaterale. Durata de formare a butucilor este de 5-6 ani.
Cordonul speroliat (cu cepi, in fig.de mai sus):Taierea de formare
La cordonul speronat, (in cepi) elementele de rod sint cepii de rod, amplasati pe cordoane, uni sau bilaterale.
In anul al II-lea de la plantare se lasa o singura cordita de 3-4 ochi. In vara se aleg 2-3 lastari care se
paliseaza de tutori, restul suprimadu-se.
In anul al III-lea se proiecteaza tulpina, scurtandu-se coarda cea mai viguroasa, dreapta, sub prima sirma.
Restul coardelor se taie. in cazul cind coarda rezervata pentru proiectarea tulpinii are grosime de peste 8 mm
(in diametru) pe o portiune mai lunga decit lungimea necesara formarii tulpinii, se procedeaza la formarea
cordonului, coarda scurtindu-se fie la lungimea egala cu 1/2 din distanta intre butuci sau acolo unde
diametrul ei este mai mic de 8 mm.
In anul al IV-lea, din doua coarde cu pozitie superioara se formeaza cele doua cordoane, scurtindu-se fiecare
la lungimea egala cu 1/2 din distanta dintre butuci pe rind. in cazul cind in anul anterior s-a format un
cordon, pe acesta se vor scurta coardele la 3 ochi, realizindu-se cepii de rod si se va forma si cel de-al doilea
cordon.
In anul al V-lea se incheie formarea butucilor, lasindu-se pe ambele cordoane cepi de rod de 3 ochi.
In urmatorii ani taierea se face numai in cepi de rod, avind grija ca acestia sa fie amplasati cit mai aproape
de cordon pentru a evita degarnisirea cordoanelor
Pentru că de felul tăierii depinde longevitatea, sănătatea şi rodnicia viţei, vom trata  pentru
cunoaşterea lor, câteva noţiuni de organografie a viţei de vie (adică părţile componente ale butucului
de vită)
Butucul de viţă de vie este format dintr-o parte subterană denumită sistem radicular, care include partea
subterană a tulpinii (a fostului butaş) şi rădăcina propriu-zisă, cu multitudinea de rădăcini emise din această
tulpină subterană, şi o parte la suprafaţa solului denumită sistem sau aparat aerian, care cuprinde tulpina
propriu-zisă (organul cel mai dezvoltat) ce susţine întregul sistem aerian al butucului, compus din mai multe
ramificaţii – denumite coarde. Deci, sistemul aerian este format din tulpină şi coarde, ambele trebuie
cunoscute în vederea executării corecte a tăierilor (fig. 1).

Tulpina propriu-zisă este variabilă ca lungime. Astfel, în timp ce la

viţele dirijate în forma joasă tulpina are o lungime redusă de numai 20-25 cm, la formele semiinalte aceasta
ajunge la 0,60-0,80 m, iar la cele înalte, la 1,0-1,5 m. La formele joase ea se mai numeşte şi buturugă sau
scaunul butucului, de la forma sa specifică şi funcţia de susţinere pe care o îndeplineşte.
Coardele reprezintă toate ramificaţiile lemnoase ale tulpinii de vârstă diferită, cu dimensiuni şi rol specific.
Coardele se pot clasifica în următoarele categorii principale:
Coardele sau ramificaţiile multianuale (de 3-4 ani şi mai mult). Datorită vârstei, acestea sunt mai groase şi
mai rigide decât celelalte şi servesc ca elemente de schelet. Ele mai poartă în general şi denumirea de braţe
sau, în funcţie de dimensiuni, de cotoare (mai scurte şi mai groase) şi ciorchini (mai lungi şi mai subţiri) etc.
Coardele de 2 ani. Acestea sunt mai subţiri şi mai flexibile decât cele multianuale şi au rol de semischelet.
Întrucât servesc, de obicei, la susţinerea coardelor purtătoare de rod, ele mai sunt cunoscute şi sub numele de
punţi de rod.
Coardele de un an- Comparativ cu celelalte două categorii, acestea sunt cele mai lungi, mai subţiri şi mai
elastice, fiind totodată cele mai importante pentru producţie. Ele pot fi inserate pe lemn de diferite vârste.
Coardele de un an situate pe lemn (coarde) de 2 ani au capacitatea de a emite lăstari purtători de rod, purtând
de aceea în mod curent denumirea de “coarde de rod”. Cele de pe lemn mai bătrân sunt, de regulă,
nepurtătoare de rod şi poartă denumirea de “coarde lacome”. Ele se înlătură, de obicei, prin tăiere sau se
utilizează la nevoie pentru refacerea elementelor de schelet ale butucului (braţele), prin tăiere în cepi de
rezervă de 1-2 ochi. Prin aplicarea tăierilor la viţa de vie, coardele de un an se scurtează la diferite lungimi,
exprimate în număr de ochi, rezultând următoarele elemente de producţie (fig. 2).
 Coarda de rod propriu-zisă este o coarda
situată totdeauna pe o altă coardă în vârstă de 2 ani (sau, cum i se mai spune în practică, pe lemn de 2 ani),
ceea ce o face aptă pentru fructificare, scurtată, în funcţie de sistemul de tăiere aplicat, la 8-20 ochi. Între 8-
10 ochi, coardele de rod sunt considerate scurte; între 10-15 ochi – mijlocii şi de cea 15-20 ochi – lungi. În
practica curentă se folosesc coardele scurte şi mijlocii.
Cordiţa este un element de producţie specific ca şi coarda propriu-zisă, dar de o lungime mai mică decât
aceasta, de numai 4-7 ochi. Acest element este intalnit adesea la formele de conducere semi-inalte şi înalte –
cordon uni -si bilateral.
Călăraşul are aceeaşi lungime ca şi cordiţa (4-7 ochi), caracteristică este însă poziţia pe care o ocupă pe
puntea de rod, fiind situat în spatele unei coarde. El se rezervă, mai ales când nu se poate asigura
“încărcătura” (numărul de ochi şi coarde) butucului cu coarde de rod.
Cepii sunt cele mai scurte elemente lemnoase rezultate din tăierea coardelor de un an. Ei pot avea lungimea
de la 1-4 ochi. După funcţia pe care o au de îndeplinit, pot fi de rod, de înlocuire şi de rezervă. Cepii de rod
au o lungime de 3-4 ochi, se obţin tot prin scurtarea coardelor de rod şi se întâlnesc la sistemul de tăiere
scurt (în special de la Teremia). Cepii de înlocuire sunt de 2 ochi lungime şi servesc pentru asigurarea
(înlocuirea) coardelor de rod în anul următor; se obţin prin scurtarea coardelor roditoare sau lacome. Cepii
de rezervă servesc la refacerea periodică a elementelor de schelet ale, butucului; se folosesc mai mult la
sistemele de tăiere mixtă şi la formele semiinalte şi înalte. Au o lungime de 1-2 ochi şi se formează de obicei
dintr-o coardă lacomă sau roditoare situată cât mai aproape de baza butucului.
În unele regiuni, o coardă de rod aflată la extremitatea şi prelungirea unei punţi de roti degarnisite mai
poartă şi denumirea de “bici”.
Coarda de rod propriu-zisă, cuplată cu un cep de înlocuire, ambele situate pe acelaşi suport (ax) de lemn de
2 ani, formează veriga de rod.

Elementele lemnoase la butucii conduşi în forma semiinalta şi

înaltă sunt redate în figura 3.
Lucrări de tăiere la viţa de vie
Lucrările de tăiere aplicate viilor intrate pe rod (după anul al III-lea) sunt făcute în funcţie de vârstă, de
vigoarea potenţialului de creştere şi fructificare a viţelor.
Controlul viabilităţii ochilor
Înainte de tăiere se face controlul viabilităţii ochilor, pentru a se constata pierderile de ochi din cauza gerului
din cursul iernii sau prin clocire, în cazul întârzierii dezgropatului în primăvară. De asemenea, se analizează
şi starea de sănătate a lemnului anual şi multianual.
Pentru controlul viabilităţii ochilor se recoltează probe de 20-30 coarde pentru fiecare soi sau parcelă, de la
butucii situaţi pe diagonalele parcelei, care se ţin câteva zile la temperatura camerei. La coardele recoltate se
secţionează ochii – transversal, cu lamă – începând cu cei de la bază. Ochii care în secţiune prezintă o
coloraţie brun-negricioasă sunt afectaţi, iar cei de culoare verde sunt vii. Când procentul ochilor pieriţi
depăşeşte 20% se aplică compensarea lor prin rezervarea pe fiecare butuc a unui număr mai mare de ochi, de
obicei a încă o coardă sau două (ştiind că o coardă înseamnă cea 10-12 ochi). După calcularea şi rezervarea
ochilor pieriţi se aplică tăierea de rodire.
Tăierea de rodire
Odată cu tăierea de rodire se rezervă pe fiecare butuc un număr de coarde de rod, de lungime normală (12-15
ochi) şi un număr egal de cepi de înlocuire, care să-i asigure butucului (în funcţie de vigoare, fertilitatea
soiului şi solului etc.) o producţie normală şi de calitate corespunzătoare soiului.
După cum s-a mai spus, coardele de rod (roditoare) din ai căror ochi vor creşte lăstari cu struguri sunt acele
coarde de un an care au crescut pe lemn (coarde) de doi ani, iar cepii sunt coarde de un an tăiate la 1-3 ochi
care vor asigura coardele de rod în anul următor.
Un astfel de sistem de tăiere, cu coarde de rod şi cepi se numeşte mixt sau în verigi de rod; – prin veriga de
rod înţelegându-se asociaţia dintre o coardă de rod şi un cep.
În unele zone ale ţării – ca Teremia, în Banat -, nisipurile Bihorului etc. se practică şi tăierea în cepi de rod
(denumită şi tăiere scurtă), prin scurtarea coardelor de rod la 3-4 ochi.
Tehnica tăierii de rodire a viţelor cu tulpină (joasă) clasică
Această tăiere se execută primăvara devreme, imediat după dezgropat. Mai întâi se examinează vigoarea
coardelor anuale (lungimea şi grosimea lor). Din acest punct de vedere, butucul poate fi: viguros, normal sau
slab dezvoltat. Se consideră că butucul este viguros atunci când marea majoritate a coardelor anuale sunt
mai lungi de 1,5 m şi mai groase de cea 10 mm, la mijloc (în diametru) ; de vigoare normală – când coardele
sunt mai scurte (de cea 1,0-1,5 m) şi de cea 7-10 mm grosime în diametru şi slab dezvoltate când coardele
anuale au lungimea sub 1 m şi grosimea, la mijlocul lor, sub 7 mm în diametru.
În vederea stabilirii numărului de coarde de rod ce se lasă la tăiere, se “stă de vorbă cu butucul”, adică se
apreciază vigoarea coardelor anuale (aşa cum s-a arătat mai sus).
Când coardele de 1 an sunt, în marea lor majoritate, de vigoare normală înseamnă că butucul a fost corect
tăiat şi încărcat anul trecut şi în acest caz se va lăsa acelaşi număr de coarde ca şi în anul trecut (3-4-5;
rareori mai mult, în funcţie de vigoarea butucului şi fertilitatea solului). Când coardele de un an sunt prea
viguroase înseamnă că butucul a fost slab încărcat anul trecut şi anul acesta se vor lăsa cu 2-3 coarde mai
multe decât a avut anul trecut. Când butucul are coardele anuale scurte şi prea subţiri, înseamnă că anul
trecut butucul a fost prea încărcat şi anul acesta se vor lăsa cu cel puţin 2-3 coarde mai puţin decat a avut
anul trecut.
Lungimea coardelor de rod este în funcţie de vigoarea şi fertilitatea soiului şi solului. Astfel, la soiurile slab
viguroase, ca: Perla de Csaba, Riesling italian, se vor lăsa coardele cu 8-12 ochi; la soiurile mijiociu-
viguroase ca: Chasselas dore, Muscat de Hamburg, Aligote, Cabernet Sauvignon etc. – 12-14 ochi pe
coardă; la soiurile viguroase ca: Fetească albă. Băbească neagră, Coarnă neagră, Afuz-Ali etc. – 14-18 ochi
pe coardă.
Practica executării tăierii presupune următoarele succesiuni de operaţii:
– Examinarea cu atenţie a fiecărui butuc şi, în funcţie de vigoarea coardelor anuale, stabilirea estimativă a
coardelor de rod ce se vor rezerva;
– Alegerea coardelor de rod, scurtarea lor pe diafragmă (pe nod), la lungimea stabilită şi suprimarea
celorlalte coarde inutile;
– Alegerea coardelor pornite din lemn multianual sau chiar de 2 ani şi scurtarea la cea 2 ochi, formând cepii
de înlocuire; numărul lor va fi egal cu cel al coardelor de rod (el asigură coardele de rod pentru anul viitor);
– Finisarea tăierii prin îndepărtarea tuturor coardelor, cioturilor, corcanilor (braţelor), copililor etc. Care nu
s-au reţinut la tăiere; scoarţa exfoliată (destrămată) se curăţa, iar rănile mari se badijonează cu “vopsea de
ulei”.
La această tăiere, “în verigi de rod” (mixtă), cepii trebuie să aibă plasament central pe butuc şi, în general,
inferior coardelor; iar coardele de rod propriu-zise, amplasate spre periferia butucului şi a cepilor, însă cât
mai aproape de butuc şi de sol, ca să se poată îngropa uşor.
Tăierea de rodire a viilor afectate de ger
Când procentul de ochi pieriţi depăşeşte 20%, la tăiere se va lua în considerare acest lucru şi se va lăsa un
număr mai mare de coarde pe butuc, proporţional cu pierderea (ţinând seama că o coardă echivalează cu cea
10-12 ochi) ; în cazul de mai sus – 2 coarde (a 10 ochi).
Dacă pierderile de ochi depăşesc 40- 50%, tăierea se va amâna şi se va efectua după intrarea în vegetaţie. În
acest moment se conturează bine zonele distruse, care trebuie înlăturate prin operaţia de tăiere. Dacă părţile
sănătoase rămase pe butuc nu asigură obţinerea unei producţii corespunzătoare, se vor administra
îngrăşăminte azotoase, potasice şi fosfatice, concomitent cu executarea unui ciupit, pentru stimularea
emiterii copililor, uneori fertili, care vor servi totodată şi la refacerea butucului ca elemente de vegetaţie sau
chiar de rod pentru anul viitor.
Tăierea viilor afectate de îngheţuri târzii
Primăvara, organele cele mai sensibile la temperaturi scăzute sunt lăstarii abia porniţi în vegetaţie.
Dacă în această perioadă (sfârşit de aprilie – început de mai) survin temperaturi sub 0 C, lăstarii porniţi pot fi
afectaţi parţial sau total. Şi în acest caz se apelează la operaţii în verde (ciupit) după 1-2 zile, când se
constată precis organele sau părţile de organe care au fost distruse. Prin “tăieri” se îndepărtează numai
porţiunile de lăstari distruse de brumă.
Din porţiunile rămase vor porni copiii care vor asigura coardele de rod pentru anul următor, putând
compensa şi o parte din recolta de struguri. Totodată, de pe coarde mai pot porni în vegetaţie şi muguri
secundari care, la unele soiuri (timpurii) dau şi lăstari fertili. Maturarea lemnului va fi stimulată prin
aplicarea de îngrăşăminte azotoase, fosfatice şi potasice.
Tratarea viilor afectate de grindină
În funcţie de intensitatea daunelor şi faza de vegetaţie în care se găseşte viţa, se alege şi modul de tratare.
În primul rând se recomandă aplicarea imediată a tratamentului cu zeamă bordeleză sau alt produs pentru a
preîntâmpina atacurile de mana. Ca şi în cazul îngheţurilor târzii, se aşteaptă câteva zile pentru a se putea
distinge părţile afectate de grindină, după care se efectuează suprimarea părţilor distruse de pe butuc. Este
necesar să se analizeze fiecare butuc în parte şi operaţiile aplicate să fie cele mai indicate de specificul
soiului, de mărimea daunelor produse şi de posibilităţile ce există pentru stimularea creşterii şi coacerii
lemnului nou.
Pentru forţarea creşterii lăstarilor şi pentru maturarea lor se vor administra îngrăşăminte minerale azotoase,
iar spre toamnă îngrăşăminte fosfatice şi potasice (ca, de altfel, la toate aceste tăieri speciale).
Tăierea de regenerare
Se aplică butucilor bătrâni, debilitaţi, în vederea restabilirii pentru încă o perioadă scurtă de timp a
capacităţii de vegetaţie şi rodire. Tăierea de regenerare poate fi parţială sau totală. Cea mai indicată este însă
cea parţială. Ea constă în suprimarea, în primăvară, a tuturor ramificaţiilor de pe o jumătate, butucului. După
ce s-au refăcut pe această parte elementele lemnoase (2-3 ani) se suprimă elementele lemnoase şi de pe
cealaltă jumătate de butuc.
După tăierea de regenerare rămânând răni mari, se impune ca acestea să fie “unse” cu mocirlă formată din
balegă proaspătă de vită şi pământ galben sau bandajate cu “vopsea de ulei”. De asemenea, pentru
stimularea pornirii în vegetaţie a mugurilor dorminzi şi evitarea pătrunderii uscăturii în adâncimea butucului,
se indică muşuroirea cu pământ reavăn bine mărunţit.
În timpul vegetaţiei se impune fertilizarea solului în special cu îngrăşăminte azotoase şi irigarea sau ud.
 
 
 

Citeva repere   de capatii pentru infiintarea plantatie de pomi fructiferi

Pentru infiintarea plantatiei trebuie sa alegem bine terenul, conform cerintelor fiecarei specii. Nu plantam
pomii pe cel mai rau teren din gradina, evitam locurile care tin apa, cele prea joase, umbrite etc.Plantam
pomii potriviti pentru terenul de care dispunem, de exemplu: in locurile umbrite plantam zmeur, zoacaz,
capsun, eventual visin, prun, dar niciodata cais, par, piersic, cires. In zonele reci, geroase nu reuseste caisul,
piersicul, migdalul, unele soiuri de par si de cires. Pe terenurile mai grele, semiumede nu reusesc decat
arbustii, gutuiul, eventual prunul altoiut pe corcodus si parul pe gutui.Fertilizarea inainte de planatare are
menirea sa asigure substante minerale pentru o perioada de timp si intr-o perioada critica, adica atunci cand
pomii sunt tineri, au radacinile slab dezvoltate, iar cresterea trebuie sa fie intensa. De aceea, la fiecare 100
m² de gradina vom imparstia uniform 350-500 kg gunoi de grajd, 2.5-3 kg sare potasica si 5-8 kg
superfosfat, in functie si de fertilitatea solului. Fertilizarea se face in august-septembrie.Lucrarea urmatoare
este mobilizarea adanca a terenuluiDupa nivelare se trece la pichetarea terenului, adica marcarea locului
de plantare a fiecarui pom. Marcarea se face prin picheti (tarusi mici de 40-50 cm lungime si 2-3 cm
diametru).In ceea ce priveste modul de aranjare a pomilor in gradini, se recomanda sistemul in dreptunghi,
adica 4 pomi pe doua randuri alaturate vom forma un dreptunghi cu laturile lungi intre randuri.Distantele de
plantare a pomilor in livezi
Distante de planatare (m)
Specia Portaltoiul
Intre randuri Pe rand
Vegetativ de vigoare slaba 3-3,5 1-1,5
Mar Vegetativ de vigoare mijlocie 3,5-4 2,5-4
De vigoare mare (Franc, A2) 6,00-8,00 5,00-6,00
Gutui (vegetativ) 3,5-4 2,5-4
Par
Franc (par din seminte) 6,00-7,00 5,00-6,00
Prun Mirobolan sau franc 5,00-6,00 4,00-5,00
Cais Zarzar sau mirobolan 5,00-6,00 4,00-5,00
Piersic Piersic sau mirobolan 4,00-5,00 3,00-4,00
Cires Cires franc sau mahaleb 5,00-7,00 5,00-6,00
Visin Visin franc sau mahaleb 4,00-5,00 2,00-5,00
Nuc Din samanta sau altoit pe nuc 8,00-10,00 8,00-10,00
Distantele de plantare pot fi usor modificate in functie de fertilitatea solului, gradul de aprovizionare cu apa,
pozitia pe panta, etc.
La stabilirea distantelor dintre randuri si dintre pomi pe rand vom tine cont si de laturile gradinii, caci la
mergini se lasa un spatiu fata de vecin sau gard cel putin egal cu jumatatea distantei dintre randuri sau pomi
pe rand.
Dupa pichetare se trece la sapatul gropilor, care se fac cu 3-4 saptamani mai inainte si de dimensiuni mari,
astfel ca in primii 2-3 ani radacinile sa creasca in pamant desfundat. Cu 8-10 zile inainte de plantarea
pomilor trebuie sa tragem o parte din pamant in groapa (aproximativ 2/3 din adancimea ei) spre a se aseza.
In acest scop tragem mai intai o parte din pamantul de la fundul gropii, care este mai putin fertil, apoi din cel
de la primul rand de casma, mai fertil.
Plantarea pomilor se face toamna dupa caderea frunzelor pana la venirea primelor ingheturi. In unii ani se
poate face si in ferestrele iernii. Plantarea de primavara este cu atat mai neindicata cu cat se face mai tarziu.
Daca putem planta in februarie, pana la 10 martie, obtinem rezultate bune, daca se intarzie, pomii se prind
greu sau deloc si au cresteri slabe in anul I, care se rasfrang pentru multa vreme.
Pomii procurati trebuie adusi cat mai repede, astfel ca radacinile sa fie expuse cat mai putin posibil la aer,
vand, frig etc. Odata adusi acasa, se stratifica in nisip sau pamant marunt si reavan, care se indeasa bine
printre radacini. Daca dau semne de ofilire, se tin 24-48 ore cu radacinile in apa, dar nu mai mult. Daca
suntem nevoiti sa amanam plantarea pana in primavara, stratificarea se face pentru lunga durata, dupa ce am
fasonat radacinile si le-am mocirlit ca pentru plantare. In acest caz puietii se aseaza bucata cu bucata in
santuri de 40-50 cm adancime si se indeasa pamant marunt si reavan printre radacini, ca la plantare. Se
acopera si 20-30 cm din trunchi.
In ziua plantarii pomii se scot de la stratificat si li se verifica sanatatea radacinilor, executand unele sactiuni
cu foarfeca. Radacinile sanatoase au sectiunile alb-vii, sunt turgescente, adica nevestejite si au miros placut.
Cele vatamate, moarte sau mucegaite au sectiunile brune sau cafenii, zbarcite, cu miros de putrefactie sau
fermentatie. Acesti pomi nu se planteaza. Pentru plantare vom folosi numai pomi sanatosi, cu radacini bune,
vigurosi, cu coroana formata sau sub forma de vergi, fara rani sau cioturi. Inainte de plantare, pomilor li se
face fasonarea si mocirlirea radacinilor.
Fasonarea consta in improspatarea sectiunilor de radacini mai groase de 3-4 mm si scurtarea celor fibroase
la 3-10 cm, in functie de grosimea lor. Cele subtiri de tot, sub 1 mm se pot taia de tot. Intotdeauna sectiunea
se face pana in zona sanatoasa, vie. In urma fasonarii pomul trebuie sa ramana cu cat mai multe radacini
groase si lungi de 35-40 cm (daca este posibil). Foarte defectuos este obiceiul unor practicieni de a fasona
numai radacinile groase si sanatoase pana la 10-15 cm, lasand neatinse pe cele subtiri.
Dupa fasonare, radacinile se scufunda intr-o pasta consistenta obtinuta din balega proaspata de vaca, pamant
galben si apa, operatiune denumita mocirlire. Pomul astfel pregatit se aseaza in groapa, rasfirandu-i
radacinile pe un mic musuroi de pamant, astfel ca adancimea sa fie identica cu cea din pepiniera (se vede
acest lucru pe pom), chiar cu 3-5 cm mai sus, intrucat prin tasarea pamantului pomul se mai aseaza.
Pomii altoiti pe portaltoi vegetativ (meri si peri) pot fi plantati mai adanc cu 5-6 cm, dar sa nu se ingroape
punctul de altoire. Dupa ce am asezat pomul, se trage pamant peste radacini (din primul strat de casma), care
se indeasa bine printre radacini.
Dupa acoperirea acestora, se calca bine pamantul dinspre marginea gropii spre pom. Se administreaza acum
10-15 kg gunoi bine fermentat, iar daca este seceta si 1-2 galeti de apa, dupa care se acopera groapa cu
pamant si se calca din nou. Cu pamantul care mai ramane realizam un musuroi inalt de 15-20 cm in jurul
pomului.Adesea pomii nu se prind din lipsa apei, de aceea trebuie sa-i udam. Udarile nu trebuie sa fie prea
dese, ci mai rare, dar abundente, astfel incat sa-i umectam 35-45 cm adancime, dupa care pamantul din jurul
pomului se acopera cu paie, cu pleava (mulci) sau cu pamant uscat.
Unii pomicultori procedeaza gresit, uda des si abundent, dar pomii nu se prind. Cauza este aceea ca apa
stagneaza in groapa, elimina aerul, radacinile fermenteaza sau putrezesc. Iata deci, ca este daunator si
excesul de apa, deci pentru formarea de noi radacini este nevoie de oxigen, caldura si apa in proportii
favorabile. Mentinerea solului curat de buruieni, a frunzisului sanatos, inlaturarea lastarilor de prisos sunt
alte lucrari strict necesare in anul I.
 
Plantarea  propriu zisa a pomilor
 
 
Cele mai bune rezultate privind prinderea si cresterea pomilor se obtin prin plantarea de toamna; procentul
de prindere fiind in medie de 98-100%, fata de numai 85-90% la plantarea de primavara.
 
In vederea plantarii de toamna trebuie efectuate o serie de pregatiri absolut necesare si anume dupa care se
executa plantarea propriu-zisa.
 
Stabilirea locului de plantare a fiecarei specii es face in functie de zona climatica a tarii si tinand cont de
natura si fertilitatea naturala a solului. In zona dealurilor inalte se vor alege numai specii si soiuri mai
rezistente la frig si care pot lega fructe chiar in primaverile ploioase.
 
Sunt excluse soiurile de mar din grupa Delicious rosu, Starkrimson etc., care nu dau rezultate.
 
La prun, se prevad soiurile Gras romanesc, Vinete romanesti, iar celelalte ca Agen, Stanley, P?che se
planteaza numai la altitudini mai mici, pana la 500 m. Caisii, piersicii si migdalii nu reusesc deloc la
altitudini mari.
 
In zona colinara si de campie reusesc toate speciile, daca li se completeaza necesarul de apa.
Atentie mare trebuie data naturii solului. Trebuie evitate solurile prea reci, argiloase, grele, cu exces de
umiditate; in astfel de terenuri majoritatea speciilor pier repede (caisul, piersicul, ciresul, migdalul, unele
soiuri de prun).
 
Numai gutuiul si parul altoit pe gutui sunt mai rezistente in solurile mai umede. Acolo unde este pericol de
stagnare a apei toamna, se recomanda plantarea pe biloane sau pe mameloane artificiale, chiar si pentru
speciile mai rezistente.
 
Alegerea portaltoilor trebuie facuta in functie de calitatile solului. Pentru solurile uscate din zona de campie
se prefera ca portaltoi zarzarul pentru cais, eventual pentru prun; migdalul amar si piersicul pentru piersic;
mahalebul pentru cires si visin, corcodusul pentru prun, parul franc pentru par, marul franc pentru mar.
 
Ceilalti portaltoi se folosesc numai pentru soluri reavene ori cu posibilitati de irigare in sezoanele secetoase.
 
Stabilirea corecta a distantei dintre randuri si dintre pomi pe rand se face pentru fiecare specie in parte de pe
grupe de soiuri cu vigoare asemanatoare. La aceasta lucrare se tine seama si de portaltoiul utilizat, deoarece
el are importanta foarte mare asupra cresterii pomilor.
 
De exemplu, soiul Jonathan altoit pe portaltoiul franc ori pe M11, M16, A2 formeaza coroane de 7-8 m
inaltime si diametru, in timp ce altoit pe portaltoi de vigoare slaba – M27, M9, M26 – coroane ajunge numai
la 3-4 m.
 
Aceeasi diferenta de crestere se observa la un soi de par altoit pe gutui fata de acelasi soi altoit pe portaltoi
franc sau salbatic.
 
In orice caz, in plantatiile intensive, distanta intre randuri sa nu fie mai mica de 3,5-4,5 m, pentru a asigura
spatiul de lumina necesar. Se are in vedere faptul ca sunt foarte pretentiosi la acest factor caisii, piersicii,
migdalii, ciresii, ca si unele soiuri de mar si par.
 
Mai putin pretentiosi la lumina sunt: visinul, coacazul, zmeurul, care reusesc si la semiumbra.
Pe solurile cu fertilitate naturala ridicata, distantele de plantare trebuie marite, deoarece pomii cresc mai
voluminosi.
 
Terasarea, pe terenurile cu panta mai mare de 8%, este necesara construirea de terase continui ori
individuale. Cele continui se fac paralele cu curba de nivel, corespunzator fiecarui rand de pomi.
 
Ele se fac putin inclinate in sensul pantei, efectuandu-se inainte de pichetarea terenului.
Acolo unde nu sunt posibilitati pentru astfel de terase, se pot efectua terase individuale, insa dupa efectuarea
pichetajului.
 
In zonele umede, cu pericol de exces de umiditate, se efectueaza canale de coasta inclinate longitudinal la
3%, care sa evacueze apa in exces. Ele pot avea latimea la fund si adancimea de 0,3-0,5 m, consolidate prin
inierbare si distantate la 24-50 m, in functie de panta terenului.
 
Drenajul pentru eliminarea excesului de apa de pe anumite portiuni se efectueaza drenuri folosind diferite
materiale: fascine, tuburi de ceramica, tuburi de material plastic etc.
 
Pichetajul terenului consta in insemnarea pe teren a randurilor de pomi si a fiecarui pom in parte prin tarusi
(picheti). Pe terenurile plane sau cu panta mica pana la 6%, pichetajul poate fi facut in dreptunghi ori in
patrat, iar pe terenurile in panta este obligatoriu pichetajul in triunghi in vederea combaterii eroziunii.
 
Sapatul gropilor se face cu 40-60 zile inainte de plantarea propriu-zisa, cu scopul de a crea conditii de aerare
a pamantului si de a activa dezvoltarea microflorei din sol. Pe terenurile nedesfundate si pe solurile mijlocii,
dimensiunile gropilor sunt de 1x1x0,7 m, iar in solurile grele pot ajunge cu latura de 1,2-1,5 m si adancimea
de 0,8 m.
 
Pamantul rezultat de la sapatul gropilor se asaza de o parte si de alta a randului sub forma de musuroaie (se
are grija ca peretii gropii sa fie verticali).
 
Stratul de la suprafata (30-35 cm) se asaza in aceeasi parte a randului la toate gropile (de exemplu spre est),
iar stratul inferior in cealalta parte (spre vest). De aceasta asezare a straturilor de pamant in musuroaie se va
tine cont la umplerea partiala a gropilor inainte de plantare.
 
Datorita faptului ca prin sapatul gropilor dispare pichetul, care marcheaza tocmai locul pomului, se
recomanda (mai ales pe pante) ca inainte de saparea gropii sa se marcheze fiecare pichet cu inca doi (de o
parte si de alta) insa pe directia randului, folosind o scandura de “repichetaj” cu o crestatura la mijloc si cu
doua la capete.
 
Aceata lucrare usureaza mult gasirea locului exact unde trebuie asezat pomul in momentul plantarii. Pe
pante mari si neregulate, saparea gropilor se face concomitent cu efectuarea teraselor individuale.
 
Umplerea partiala a gropilor se executa cu 2-3 saptamani inainte de plantare. La fundul gropii se arunca 15-
20 cm pamant din stratul inferior, apoi se completeaza pana la jumatate sau doua treimi cu pamant din
stratul de la suprafata. Se urmareste ca pamantul cel mai feril sa se gaseasca in zona radacinilor pomului.
 
Pentru plantare, se face o alegere riguroasa a materialului saditor. Se vor planta numai pomi bine dezvoltati,
sanatosi, cu radacini lungi de peste 25-30 cm, neofilite, turgescente.
 
Se inlatura toti pomii cu tumori canceroase pe radacini, oricat de mici ar fi acestea. De asemenea nu sunt
indicati pentru plantare pomii cu rani provocate de grindina, mai cu seama caisi, piersici, ciresi, visini etc.,
deoarece acestia vor suferi de gomoza (scurgeri de clei) chiar de la inceput si vor pieri prematur.
 
Fasonarea radacinilor si mocirlirea lor este o a doua conditie de reusita la plantare.
Prin aceasta se innoiesc taieturile facute la scos, operand cu foarfeca; se scurteaza radacinile frante ori ranite,
imediat deasupra ranii, lasandu-se intregi cele sanatoase principale.
 
Radacinile subtiri, sub un milimetru diametru, se scurteaza la 1-2 cm, iar cele uscate se pot suprima de la
baza, pentru a stimula aparitia altora noi. Dupa fasonare se inmoaie pana la colet intr-o pasta facuta dintr-un
amestec de balega proaspata de vite cornute mari, pamant si apa in parti egale. Aceasta mocirla stimuleaza
vindecarea ranilor si aparitia de noi radacini.
 
Ingrasarea la plantare este o alta conditie esentiala. In pamantul destinat plantarii (stratul provenit de la
suprafata) se amesteca 10-15 kg (1-2 galeti) de gunoi de grajd bine putrezit, plus 50-60 g superfosfat si 50-
60 g sare potasica.
 
Stabilirea corecta a adancimii de plantare este de importanta capitala. Pentru aceasta se foloseste scandura de
repichetaj, asezandu-se intre cei doi picheti care strajuiesc groapa, se trage pamantul amestecat cu
ingrasamintele respective, creandu-se in mijlocul gropii un mic musuroi pe care se asaza radacinile pomului,
astfel incat coletul sa fie deasupra marginii superioare a scandurii.
 
Se arunca apoi pamant marunt si reavan (din cel amestecat cu ingrasaminte), introducandu-se usor cu
degetele rasfirate printre radacini. Dupa ce au fost acoperite radacinile, se scutura usor pomul (fara sa fie tras
afara) pentru ca pamantul sa patrunda bine intre toate radacinile.
 
Dupa ce s-a nivelat solul tras peste radacini, se taseaza foarte bine prin calcare insistenta.
Se trage apoi tot pamantul in groapa, pana la nivelul superior al acesteia si se calca din nou.
Cu restul pamantului ramas se executa apoi o copca (farfurie) in jurul pomului. In aceasta copca se toarna 1-
2 galeti de apa.
 
Udarea este absolut necesara la plantare pentru ca apa dreneaza toti graunciorii de pamant intre radacini,
elimina aerul, previne aparitia mucegaiului, iar pomul se lasa putin in jos, “se asaza” revenind astfel cu
coletul exact la nivelul suprafetei solului; adica la fel cat a fost in pepiniera.
 
Dupa ce apa a patruns in sol, se strange tot pamantul din jurul pomului sub forma de musuroi.
Acesta are rolul de a proteja radacinile pomului impotriva inghetului din timpul iernii. Coroana sau partea
aeriana a pomului ramane nefasonata; acest lucru urmand sa se efectueze in primavara, la sfarsitul lunii
februarie, inceputul lunii martie.
 
Protejarea trunchiului fiecarui pom este ultima lucrare care trebuie facuta inainte de caderea zapezii
impotriva iepurilor si caprioarelor. In acest scop, in jurul trunchiului se leaga tulpini de floarea soarelui, sau
coceni de porumb, stuf, hartie groasa de saci ori folie perforata din material plastic.
 
Alternanta de rodire a pomilor
 Periodicitatea constă în faptul că pomul nu reuşeşte să diferenţieze muguri de rod în
fiecare an, sau nu dispune de substanţele de rezervă necesare pentru a asigura dezvoltarea acestor muguri
până la înflorit şi legatul fructelor. Se întâlnesc cazuri, relativ rare, când după o recoltă abundentă,
nesusţinută cu o agrotehnică adecvată, pomii sunt atât de epuizaţi încât nu formează muguri de rod nici în
anul următor, aşa încât urmează doi ani fără recoltă. Deci pomul nu dă rod pentru că îi lipseşte ceva, şi
pentru că lucrările necesare sunt executate necorespunzător…
În unii ani, pomii formează muguri de rod, dar pierd recolta de fructe din următoarele cauze:
• degerarea mugurilor de rod; • distrugerea florilor de către brume; • polenizarea insuficientă, datorită
timpului nefavorabil (prea rece sau prea umed) care împiedica zborul albinelor, • căderea fiziologică masivă
a fructelor; • atacul foarte intens de boli şi insecte, de grindină etc. Principala cauză a alternanţei de rodire
este supraîncărcarea pomilor cu fructe.
Alternantă de rodire poate apărea chiar la un agrofond foarte bun dacă pomul are o încărcătură excesivă de
fructe.
Tipul alternanţei de rodire
• toţi pomii unui soi rodesc excesiv într-un an şi nu fructifică deloc în anul următor; • după 1-2 ani cu recolta
abundentă urmează un an cu recolta mică; • în cadrul aceluiaşi soi şi al aceleiaşi parcele, unii pomi rodesc
într-un an, iar alţii în anul următor. Se ajunge la această situaţie datorită faptului că unii pomi din plantaţie,
rămânând supraîncărcaţi cu fructe, nu pot diferenţia muguri de rod, în timp ce alţi pomi, având încărcătură
optimă, diferenţiază normal. De aceea, tăierile de fructificare trebuie să se aplice diferenţiat, în funcţie de
starea fiecărui pom şi de încărcătura lui cu muguri de rod. Pomii plantaţi în goluri, fiind mai tineri, pot
prezenta diferenţieri sub raportul proporţiei de muguri de rod formaţi, comparativ cu pomii în vârsta din
cadrul aceluiaşi soi. Această particularitate se are în vedere la aplicarea tăierilor de fructificare.
Măsuri agrotehnice pentru înlăturarea alternanţei de rodire
Când pomii intră în alternanţa de rodire ei pot fi readuşi în anul următor la o fructificare normală, în
principal cu ajutorul tăierilor, aplicate diferenţiat. În anul când pomii nu au muguri de rod se aplică o tăiere
moderată, pentru ca lăstarii să fie potrivit de numeroşi şi de viguroşi. În acest caz, ei vor forma muguri de
rod aproape de nivelul optim. În practică, uneori se procedează invers: de teamă ca pomii să nu formeze
lăstari prea viguroşi, se taie puţin. În acest caz, prin faptul că se lăsa mulţi muguri vegetativi, se va forma un
număr mare de lăstari, dar de vigoare slabă. Este ştiut însă că tocmai aceşti lăstari diferenţiază muguri în
proporţie mai ridicată. Deci în anul următor se ajunge la supraîncărcarea pomilor cu rod, dublată cu o
nediferenţiere a mugurilor (în lipsa normării producţiei). În anul când pomii nu au rod datorită nediferenţieri
mugurilor sau a degerării lor totale (la migdal, cais, piersic) este contraindicată reducerea taliei pomilor şi
întinerirea puternică a semischeletului, deoarece se vor forma lăstari prea viguroşi, care diferenţiază mugurii
în proporţie redusă; deci se întârzie restabilirea fructificării normale. Reducerea taliei pomilor, cu întinerirea
semischeletului, trebuie să se efectueze în anul când pomul are mulţi muguri de rod, repartizaţi pe toată
înălţimea coroanei. În acest caz, lăstarii nu vor creşte prea viguros, deoarece ei sunt concuraţi de fructe la
primirea hranei. Fenomenul alternanţei de rodire este influenţat şi de perioadele de vârstă ale pomilor.
Diferenţierea agrotehnicii în funcţie de aceste perioade constituie un mijloc sigur de prevenire şi combatere
a alternanţei de rodire.
De alegerea soiului depinde obtinerea unei  productii rentabile
 
Soiul reprezinta un factor de baza al productiei de fructe, pomicultura devenind rentabila in masura in care
se cultiva soiuri valoroase, care produc bine si asigura constant productii cu un inalt nivel calitativ,
competitiv pe piata.
 
Un sortiment pomicol modern trebuie sa cuprinda un numar bine delimitat de specii si in cadrul lor de soiuri,
corespunzatoare calitativ si din punct de vedere al capacitatii de productie si al destinatiei de valorificare a
fructelor.
 
Soiurile care se vor planta trebuie sa fie bine adaptate conditiilor de clima si sol, specifice fiecarei zone de
cultura, cu rezistenta sporita la boli si daunatori. Dintre obiectivele urmarite in ultimii ani de amelioratori in
creare de noi soiuri, mentionam: pomi de vigoare mica sau mijlocie, cu coroana bine garnisita cu formatiuni
fructifere scurte, cu intrare timpurie pe rod si productii mari constante an de an; obtinerea de fructe intens
colorate, uniforme, cu calitati gustative si tehnologice corespunzatoare cerintelor pietii internationale,
precum si ale industriei alimentare.
 
Sortimentul inmultit in Romania, admis pe lista Comisiei de Omologare cuprinde un numar total de 246
soiuri, din care, dupa cum urmeaza, se altoiesc pe specii: 26 la mar, 22 la par, 8 la gutui, 22 la prun, 19 la
cais, 25 la piersic, 6 la nectarine, 22 la cires, 17 la visin, 11 la nuc, 7 la castan comestibil, 10 la migdal, 6 la
alun, 6 la zmeur, 6 la coacaz negru, 5 la coacaz rosu, 8 la afin, 4 la mur, 4 la agris, 4 la soc si 8 la capsun.
 
Nu trebuie eludat faptul ca dintre acestea, mai mult de jumatate sunt soiuri autohtone, omologate ca urmare
a cercetarilor efectuate in statiunile de cercetare si productie pomicola ale ICPP – Pitesti – Maracineni.
 
Astfel, la mar, in conveerul varietal s-au promovat soiurile noi: Romus 1, Romus 2, Romus 3 (cu coacere de
vara), Pionier, Voinea (cu coacere de toamna) si Generos (cu coacere de iarna), soiuri care au o rezistenta
sporita la boli si daunatori, necesitand un numar redus de tratamente cu pesticide (numai 6 – 8, fata de 14 –
16 la soiurile clasice).
 
La par, in ultimii ani s-au creat si inmultit in pepinierele statiunilor, cu prioritate soiurile autohtone: Triumf,
Argessis, Carpica, Daciana, Untoasa de Geoagiu, Napoca, Republica.
Soiurile noi omologate la gutui: Aromate, Aurii si Moldovenesti, caracterizate prin productii ridicate de
fructe (40 t/ha), se cer mai mult extinse in zonele propice de cultura.
 
Prunul, care detine 48% din patrimoniul pomicol, are conveerul cu precadere format din noile soiuri
romanesti: Pitestean, Tuleu timpuriu, Silvia, Centenar, Carpatin, Minerva, Tita, Record, Valcean.
 
In ceea ce priveste caisul, se preconizeaza cresterea ponderii soiurilor extratimpurii, timpurii si foarte tarzii,
sortimentul de baza fiind format exclusiv din soiurile romanesti, in mare majoritate create la Baneasa:
Mamaia, Sulmona, Sirena, Sulina, Selena, Comandor, Litoral, Dacia, Favorit, Excelsior, Olimp, Tudor si
Traian.
 
La piersic, pe langa soiurile straine (Springerest, Springold, Collins, Cardinal), s-au extins si cele romanesti
(Triumf, Congres, Victoria, Splendid, Superba de toamna, Flacara), toate creatii ale Statiunii pomicole
Baneasa.
 
Ca urmare a cererii la consum s-au inmultit in pepiniere si unele soiuri noi de nectarine, varianta fara puf a
piersicilor, fructe deosebit de apreciate de consumatori.
 
La cires si visin, un loc important in sortiment il ocupa soiurile autofertile, foarte productive si cu fructe de
calitate, atat cu epoca de coacere timpurie, cat si tarzie.
 
La cires, alaturi de soiurile straine cunoscute (Van, Stella, Rubin, Cerna si Boambe de Cotnari), soiuri ca
Daria si Severin se fac din ce in ce mai cunoscute.
 
La visin, soiurile Nana, Ilva, Dropia, Tarina, Timpurii de Osoi, toate creatii romanesti, se extind din ce in ce
mai mult in plantatiile particulare.
 
Un efort deosebit se face pentru extinderea selectiilor valoroase de nuc: Jupanesti, Bratia, Sibisel 44,
Geoagiu 65, Argesan, Muscelean, particularii fiind deosebit de interesati de aceasta specie in anii din urma.
 
O atentie deosebita se acorda introducerii in cultura a unor soiuri noi de capsun (Aiko, Earlibelle, Benton,
Premial, Coral), ca si de arbusti fructiferi (zmeur, coacaz negru si rosu, agris, afin, mur fara spini, soc,
catina), fructele acestor specii fiind deosebit de valoroase din punct de vedere nutritiv.
 
Diversitatea mare a soiurilor in cadrul fiecarei specii pomicole creeaza posibilitatea unor conveere varietale
pe perioade lungi de timp, fapt ce asigura un consum de fructe proaspete tot timpul anului.
 
Prin promovarea permanenta a unor soiuri din sortimentul mondial, mai productive, cu caracteristici
organoleptice superioare si cu rezistenta sporita la factorii de stres, dar si cu adaptabilitate sporita la zonele
de cultura ale tarii noastre, se imbunatateste substantial calitatea sortimentelor cultivate in Romania.
 
Profitam de aceasta cale de a invita pomicultorii particulari sa apeleze cu incredere la statiunile de cercetare
pomicole, pentru procurarea de pomi, acestea oferind garantia autenticitatii si sanatatii materialului saditor,
si, bineinteles, nu in ultimul rand, soiuri valoroase.
 Cum puteti obtine profit din cultura părului, (Pyrus sativa Lam)

 Introducere pentru    profitabila cultura  a parului 

Desi in Romania avem conditii foarte bune pentru cultura parului,putini sunt cei care investesc in
plantatii de par.Cum in ultima vreme  au fost descoperite  calitati nebanuite ale acestor fructe,vom
prezenta citeva elemente de referinta.Perele, aliment şi medicament,asigura o alimentaţie
sănătoasă ,deoarece  fructele  conţin vitamine şi minerale esenţiale pentru buna funcţionare a
organismului, dar şi fibre şi substanţe antioxidante, care previn apariţia bolilor
Studii recente au aratat, insa, ca perele se disting prin cateva calitati vindecatoare, rar intalnite la alte
alimente, fiind exceptionale in tratarea afectiunilor renale, a bolilor cardiovasculare, precum si in
intoxicatii si in bolile care apar pe fondul deficientelor imunitare.
• Colita de putrefactie este eliminata intr-o saptamana cu urmatorul tratament: inaintea fiecareia dintre
cele trei mese principale se consuma cate o jumatate de kilogram de pere proaspete. Regimul alimentar in
aceasta perioada si 2 luni dupa tratament va fi exclusiv lacto-vegetarian, fara nici un fel de carne, fara oua,
fara majoritatea lactatelor (se pot consuma doar unt, smantana de fermentatie si iaurt).
• Anemia (inclusiv cea care apare la copii). Se consuma zilnic minimum un kilogram de pere, ca atare
sau sub forma de nectar. Perele, pe langa faptul ca sunt destul de bogate in fier, stimuleaza hematopoeza,
adica procesul de formare a globulelor rosii.
• Infectii asociate cu febra, deficiente imunitare. Se face o cura de 1-2 saptamani cu nectar de pere, din
care se consuma minimum un litru pe zi. Aceste fructe favorizeaza productia de celule cu rol imunitar,
amelioreaza starile febrile, hranesc organismul, ajutandu-l sa lupte cu boala.
• Hipertensiune, aritmie cardiaca, boli cardiovasculare in general. Studii recente au aratat ca un
consum ridicat de polifenoli (substante organice prezente mai ales in fructe) din surse naturale este in
stransa legatura cu un risc mult mai scazut de aparitie a bolilor cardiovasculare.
• Litiaza renala (mai ales cu urati). Se consuma zilnic, vreme de 2-3 saptamani, cate 1-2 litri de suc de
pere. Acest remediu nu numai ca dizolva si marunteste pietrele, ci si favorizeaza eliminarea lor prompta,
prin marirea diurezei. De altfel, perele sunt un excelent stimulent al activitatii rinichilor, fiind folosite si in
scop profilactic, impotriva litiazelor de orice fel.Mai adaugam si faptul ca printr-o cura de pere  se obtine 
un balsam pentru sistemul digestiv, un depurativ si remineralizant(compot), diuretic si anti-
reumatismal,sucul,
Cura cu pere
Consuma 50-70 g coaja de para inainte de micul dejun.
Cu o ora inainte de masa de pranz consuma 150-200 g pulpa de para.
Imediat dupa cina mananca o para de dimensiune medie si bea 100 ml apa minerala.
Cura trebuie sa dureze cel putin 18 zile.
 
 
Soiurile de păr cultivate în România
Părul a fost  introdus în România de peste 400 ani, avind  în prezent  o mare varietate de soiuri și
genotipuri, dar totuși, lista oficială de soiuri admise în cultură cuprinde doar  citeva zeci. Acestea  sunt
grupate în soiuri de vară (11), soiuri de toamnă (12) și soiuri de iarnă (6).
Soiuri de vară
Bella de Giugno, soi cu origine italiană, productiv, viguros, precoce, cu ramifiocare de tin “spur”,
rezistent la ger, secetă, mediu rezistent la boli. Fructul are o greutate medie în jur de 60-100g, este
piriform, de culoare galben-verzui, pigmentat cu roz. Pulpa este alb-gălbuie, cu suculenţă medie,
semifondantă. Se recoltează în prima jumătate a lunii iulie.
Triumf, soi românesc creat în 1985, are vigoare mijlocie spre mare, este parţial autofertil, fructifică pe
formaţiuni scurte şi lungi,intră repede pe rod, este foarte productiv rezistent la rapăn şi pătarea albă a
frunzelor, incompatibil cu gutuiul. Fructul are o greutate medie în jur de 120-130g, este piriform, de
culioare verde-gălbui, cu roşu pe partea însorită. Pulpa semifondantă. Perioada de recoltare: Se recoltează
în ultima decadă a lunii iulie.
Daciana, soi românesc creat în anul 1989, are vigoare mijlocie, este parţial autofertil, cu tendinţă de
partenocarpie, relativ precoce, are producții foarte mari de aproximativ 22-26 t/ha, este rezistent la ger, tip
de fructificare standard, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 120-160g,
este piriform-alungit, roşu-portocaliu. Pulpa este albă, fină, fondantă. Se recoltează în ultima decadă a
lunii iulie.
Untoasă precoce Morettini, soi de provenieță italiană, cultivat la noi din anul 1958, este viguros, intră
repede pe rod, are producții foarte mari, este rezistent la boli, sensibil la ger, , poate fi altoit pe gutui.
Fructul este mare, piriform, galben-pai cu roşu pe partea însorită. Pulpa este albă, fină, fondantă, intens
aromată. . Se recoltează în prima jumătate a lunii august.
Argessis, soi românesc, are vigoare mijlocie, capacitate bună de ramificare semitardiv, rezistent la boli şi
dăunători, are producții foarte mari de aproximativ 25-30 t/ha, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o
greutate medie de aproximativ 120-140g, este piriform, de culoare verde-gălbui acoperit cu roşu-aprins
peste 50% din suprafață. Pulpa are consistenţă medie, este suculentă, fondantă.  Se recoltează la jumătatea
lunii august.
Carpica, soi românesc, cu vigoare mijlocie, intră repede pe rod, are producții foarte mari de aproximativ
25-30 t/ha, este rezistent la ger, sensibil la secetă, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de
aproximativ 140-160g, este piriform, de culoare galben-pai, acoperit cu rugină. Pulpa albă fondantă și
aromată. Se recoltează în ultima decadă a lunii august.
Timpurii de Dâmboviţa, soi românesc introdus în cultură în anul 1968, este viguros, intră târziu pe rod,
înfloreşte semitârziu, are producții foarte mari, este rezistent la ger, incompatibil cu gutuiul. Fruct este
mijlociu ca greutate, scurt piriform, de culoare galben-verzui, acoperit pe o suprafață de două treini cu
roşu aprins. Pulpa este albă, suculentă și fondantă. Se recoltează la jumătatea lunii august.
Favorita lui Clapp, soi american, cu vigoare mare, cu fructificare pe ramuri scurte, parţial autofertil, intră
devreme pe rod, este productiv, rezistent la secetă şi ger, înflorire semitârzie, sensibil la afide. Fructul are
o greutate medie de aproximativ 130-160g, este scurt piriform, de culoare verde-gălbui, cu roşu carmin
dungat pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este albă, foarte suculentă, fină, fondantă, intens aromată, gust
dulce-vinuriu. Fruct bun pentru consum în stare proaspătă. Se recoltează la jumătatea lunii august.
Getica, soi românesc, de vigoare submijlocie, intră pe rod ăn anul 3-4 de la plantare, are o producție
medie de aproximativ 12-20 t/ha, fructificare de tip “spur”, sensibil la Psylla sp. . Fructul are o greutate
medie de aproximativ 130-160g, este piriform, uşor alungit, de culoare galben-pai, acoperit pe partea
însorită cu rugină foarte slabă. Pulpa este albă, semifondantă, suculentă. Recoltarea: Se recoltează la
jumătatea lunii august.
Napoca, soi românesc, de vigoare mijlocie spre mare, fructifică pe ramuri scurte, este  parţial autofertil,
intră repede pe rod, este productiv, rezistent la ger, poate fi altoip pe gutui. Fructul are o greutate medie de
aproximativ 130-150g, este piriform, de culoare galben-verzui, roşiatic pe partea însorită. Pulpă este
fondantă. Se recoltează la sfârșitul lunii august.
Williams, soi englezesc, introdus în România în anul 1900, este semiviguros, intră repede pe rod, are
producții mari, este parţial autofertil, înfloreşte târziu. Este sensibil la ger şi secetă, incompatibil cu
gutuiul. Fructul este mijlociu spre mare, piriform, cu conturul neregulat, galben-pai, cu rugină la ambele
capete, foarte bun pentru masă şi industrializare, cu pulpa albă, fondantă, fără sclereide, foarte suculentă,
dulce-vinurie, puternic aromată. Se recoltează la sfârșitul lunii august.
Soiuri de toamnă
12. Williams roşu – este o mutaţie a soiului Williams obţinută în SUA (1958). Este un soi semiviguros,
intră repede pe rod, are producții destul de mari, este sensibil la ger şi secetă, incompatibil cu gutuiul.
Fructul are o greutate medie de aproximativ 180-200g, este piriform, colorat în roşu-intens pe toată
suprafaţa. Pulpa este de calitate superioară, la fel ca la Williams. Se recoltează în prima decadă a lunii
septembrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 1-2 luni.
Doina, soi românesc, semiviguros, cu fructificare standard, intră repede pe rod, productiv, rezistent la ger,
poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 160-180g, este scurt-piriform, de
culoare galben-verzui acoperit cu roşu-vişiniu pe jumătate din suprafaţă. Pulpa este alb-verzuie, fondantă
și suculentă. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare
timp de 25-30 zile.
Haydeea, soi românesc, semiviguros, intră repede pe rod, are o producție medie de aproximativ 27-33
kg/pom, este rezistent la ger şi boli, fructifică predominant pe ramuri de rod scurte. Fructul este mijlociu
spre mare, scurt-piriform, fără cavitate pedunculară, de culoare galbenă, uşor rumenită. Pulpa este
suculentă, dulce, plăcut acidulată, şi fin aromată. Soi destinat consumului în stare proaspătă şi
industrializării. . Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare
timp de 25-30 zile.
Untoasă Hardy, soi francez cultivad din anul 1830, este viguros, cu trunchiul şi axul puternice, coroana
îngust conică, capacitate redusă de ramificare, fructifică preponderent pe formaţiuni scurte, intră târziu pe
rod, este sensibil la ger, produce mult şi constant. Poate fi altoit cu ușurință pe gutui. Fructul are o greutate
medie de aprximativ 120-140g, este scurt conic, cu vârful larg, de culoare verde-gălbuie acoperit integral
sau parţial cu rugină grosieră. Pulpa este albă, semifondantă, foarte suculentă, dulce vinurie. Se recoltează
la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 30-60 zile.
Untoasă de Geoagiu, soi românesc, de vigoare mică-mijlocie, de tip spur, productiv, intră repede pe rod,
este rezistent la boli, poate fi altoit pe gutui. are o greutate medie de aprximativ 200-220g, este conic, de
culoare galben-verzui, uşor rumenit. Pulpa este fondantă, dulce acidulată. Se recoltează la sfârșitul
sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 30-60 zile.
Untoasă Bosc, soi de origine franțuzească, de vigoare mijlocie-mare, intră repede pe rod, nu poate fi altoit
pe gutui,  înflorește târziu, este sensibil la ger, la Psylla sp. şi acarieni, este tolerant la rapăn. Fructul este
mare, piriform cu zona pedunculară brusc alungită, formând un “gât” caracteristic lung şi gros. Culoarea
este galben-verzuie, acoperită complet cu o rugină groasă, brun roşietică specifică. Pulpa este alb-gălbuie,
foarte fină, fondantă, suculentă. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate
după recoltare timp de 30-60 zile.
Higland, soi provenit din America, este viguros, foarte productiv, semiprecoce, cu înflorire semitimpurie,
poate fi altoit pe gutui. Fructul este mare, conic, verde-gălbui. Pulpa este albă, densă și foarte suculentă.
Recoltarea Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp
de 60-80 zile.
Aniversarea, soi românesc introdus în cultură în anul 1973, este viguros, cu producții foarte mari de
aproximativ 25-30 t/ha, ramificare de tip spur, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de
aproximativ 200g, este piriform-alungit, de culoare galben-verzui, prevăzut cu rugină ca şi Untoasă Bosc.
Pulpa este semifondantă, cu gust taninos, dar plăcut. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie. 
Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 40-60 zile.
Conference, soi englezesc, de vigoare mijlocie, intră devreme pe rod, foarte productiv, rodește
partenocarpic, are capacitate slabă de ramificare, poate fi altoit pe gutui, este rezistent la ger, sensibil la
secetă şi brume. Fructul este mijlociu spre mare, piriform, de culoare verde-gălbui, uneori slab rumenit pe
partea însorită şi cu o calotă de rugină în jurul caliciului. Pulpa este alb-gălbuie, suculentă, dulce, puţin
acidulată. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi consumate în octombrie-
noiembrie.
Jeanne d’Arc, soi franţuzesc, fructificare de tip “spur”, semiviguros, productiv, înfloreşte târziu, rezistent
la ger şi boli, poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de aproximativ 200-220g, este
tronconic, de culoare verde-gălbui, cu pulpa albă, suculentă, slab acidulată. Se recoltează la sfârșitul
sfârşitul lunii septembrie.  Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 60-90 zile.
Abatele Fetel, soi produs în Italia, este semiviguros, de tip spur, intră devreme pe rod, este productiv, dar
inconstant, rezistent la boli, compatibilitate medie cu gutuiul, pretenţios la temperatură în perioada
polenizării şi fecundării. Fructul este mare, piriform alungit, de culoare verde-gălbui, uşor rumenit pe
partea însorită. Pulpa este de culoare albă, fermă, dar la maturitatea de consum devine fondantă, suculentă,
aromată. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de 
60-90 zile.
Monica, soi românesc, semiviguros, intră pe rod în anul IV de la plantare, are o producție medie de
aproximativ 15-30 t/ha, ramificare de tip “spur”, este mediu rezistent la atacul bolilor şi dăunătorilor.
Fructul are o greutate medie de aproximativ 160-180g,  eset piriform, de culoare galbenă-verzuie, cu
puncte şi pete de rugină dungat roşu-aprins pe partea însorită, cu conturul uşor neregulat. Pedunculul este
scurt, gros şi prins în prelungirea axului fructului. Pulpa este fondantă, cu sclereide fine şi gust uşor
astrigent. Se recoltează la sfârșitul sfârşitul lunii septembrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp
de  60-90 zile.
Soiuri de iarnă
Curé, soi francez cultivat din anul 1760, este viguros, cu bună capacitate de ramificare, poate fi altoit pe
gutui, produce mult dar inconstant, este  sensibil la rapăn şi ger,  soi triploid, fructifică în general
partenocarpic. Fructul este mare, piriform, alungit, asimetric, cu o dungă de rugină longitudinală şi un şanţ
discret. Epiderma este verde-gălbuie la maturitate. Pulpa este albă-gălbuie, densă, slab parfumată şi
potrivit de dulce cu sclereide fine şi gust uşor astrigent. Se recoltează la începutul  lunii octombrie.
Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  100-150 zile.
 
Passe Crassane, soi produs în Franța, cultivat încă din anul 1845, este foarte răspândit pe plan mondial.
Este un soi de vigoare mijlocie spre mică, are capacitate bună de ramificare, este sensibil la condiţiile de
mediu şi la atacul de Erwinia,  intră repede pe rod, are o producție moderată. Fructul este mare, sferic sau
scurt piriform, de culoare galben-verzuie cu pete mari de rugină, cu pulpa fermă, dulce-vinurie, aromată,
suculentă, recomandat pentru consum în stare proasdpătă. Se recoltează în  luna octombrie. Fructele pot fi
păstrate după recoltare timp de  150-180 zile.
Contesa de Paris, soi obținut în Franța, cultivat din anul 1908, este de vigoare mijlocie, întră târziu pe
rod, este foarte productiv, înfloreşte timpuriu sau semitimpuriu, fiind afectat de brumele de primăvară,
este sensibil la boli, compatibilitate slabă cu gutuiul. Fructul este mijlociu spre mare, piriform, de culoare
verde-gălbui cu puncte mici de rugină, cu pulpa albă, fondantă și suculentă. Se recoltează în  luna
octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  150-180 zile.
Olivier de Sèrres, soi obținut în Franța, cultivat din anul 1851, este semiviguros, produce mult dar
inconstant, înfloreşte semitârziu şi este sensibil la rapăn, poate fi altoit pe gutui. Fructul de mărime medie,
maliform, cu epiderma galbenă-verzuie, pulpa de culoare alb-gălbuie, fermă, cu aromă distinctă. Se
recoltează în  luna octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  150-180 zile.
Republica, soi românesc, are vigoare mică, intră foarte repede pe rod, are producții mari, este de tip
“spur”, înflorirea este semitimpurie, nu poate fi altoit pe gutui. Fructul are o greutate medie de
aproximativ 240-260g, este maliform, cu cavitate pedunculară, cu epiderma de culoare verde-gălbuie cu
pete de rugină. Pulpa este albă, fondantă, suculentă, aromată, dar cu sclereide în jurul casei seminale. Se
recoltează la începutul lunii octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  150-180 zile.
Euras, soi românesc, are vigoare mijlocie, formează o coroană globuloasă, fructifică preponderent pe
ramuri scurte, imun la rapăn, rezistent la Psylla sp. şi acarieni. Eset un soi productiv cu o cantitate medie
de fructe de 20-25 t/ha. Greutatea medie a unui fruct este de aproximativ 120-140g, fructul este ovoidal cu
cavitate pedunculară asimetrică, cu conturul neregulat, epiderma subţire, netedă, de culoare galbenă-
verzui, cu puncte de rugină, uşor rumenit. Pulpa este albă, semifondantă, suculentă, fără sclereide. Se
recoltează în  luna octombrie. Fructele pot fi păstrate după recoltare timp de  180-200 zile.
 
Particularităţile de creştere şi fructificare ale părului
Sistemul radicular este influenţat de portaltoi. În general părul dezvoltă un sistem radicular puternic mai
ales când este altoit pe păr franc sau sălbatec ce depăşeşte de 1,5-2 ori volumul coroanei. În acest caz
marea masă a rădăcinilor active se găsesc în stratul de sol cuprins între 20-100 cm pe solurile argilo-
lutoase şi 50-150 cm pe solurile puternic podzolite. Rădăcinile principale cu creştere verticală pot
pătrunde în sol până la 4-5 m adâncime. Când este altoit pe gutui, sistemul radicular al părului este mai
redus, puternic ramificat, mai ales pe orizontală. Marea masă a rădăcinilor active situându-se în stratul de
sol cuprins între 20 şi 40 cm ceea ce necesită în cele mai multe cazuri, mijloace de susţinere (spalieri,
tutori) pe toată durata vieţii. Marea masă a rădăcinilor active se găsesc în primii 4 m2 din jurul trunchiului
(Atkinson, 1980).
Trunchiul părului în primii ani de viață este neted urmând ca pe parcurs să formeze un ritidom solzos care
se exfoliază.
Ramurile de schelet sunt lungi şi cresc sub un unghi mic de ramificare. Pomii formează în mod natural
etaje. Unele soiuri (Williams, Passe Crassane), altoite pe gutui, au ramurile aşezate în spirală pe ax.
După specificul de ramificare deosebim două categorii de soiuri:
- soiuri cu ramificare slabă şi coroană rară: Untoasă Bosc, Untoasă Hardy, Untoasă Gifford;
- soiuri cu ramificare puternică şi coroană bine garnisită: Curéy Williams.
Mugurii vegetativi ai părului sunt mici, cu vârful depărtat de ramură.
Mugurii de rod sunt situaţi către vârful ramurilor lungi şi în vârful lăstarilor scurţi.
Tipul de fructificare este o caracteristică de soi. Unele soiuri rodesc predominant pe formaţiuni lungi ca
nueluşele, mlădiţele (Curé, Williams, Triumf, Carpica), altele pe formaţiuni scurte (Passe Crassane,
Abatelè Fetel, Olivier de Serres, Păstrăvioare, Untoasă Hardy, Trivale, Napoca, Timpurii de Dâmboviţa).
Înfloritul, polenizarea şi fecundarea.. Înflorirea durează 8-10 zile funcţie de temperatură şi umiditatea
aerului.
După epoca înfloritului se deosebesc:
- soiuri cu înflorire timpurie: Contesa de Paris, Trivale, Bella di Giugno etc;
- soiuri cu înflorire mijlocie: Aromată de Bistriţa, Curé, Untoasă Giffard, Republica;
- soiuri cu înflorire medie-târzie: Williams, Untoasă Bosc, Timpurii de Dâmboviţa etc;
- soiuri cu înflorire târzie: Napoca, Jeanne d’Arc.
După comportarea în procesul polenizării şi fecundării florilor sortimentul de păr cuprinde:
-soiuri autosterile: majoritatea soiurilor necesită obligatoriu polenizatori;
- soiuri parţial autofertile: Triumf, Napoca, Daciana;
- soiuri rele polenizatoare: Curé, Olivier de Serres, Bella di Giugno, Jeanne d’Arc.
- soiuri partenocarpice: Williams, Curé, Conference, Daciana, Passe Crassane;
- combinaţii intersterile: Bella di Giugno x Curé, Bella di Giugno x Republica, Bella di Giugno x
Williams, Passe Crassane x Williams, Untoasă Giffard x Curé, Williams x Williams roşu.
Frecvent se manifestă fenomenul de înflorire târzie (secundară) la 10-20 zile de la înflorirea normală, dar
din aceste flori se formează fructe partenocarpice, mici, atipicee.
Producția medie  pe hectar variază în limite largi de la  Acesta variază de la 7-8 t până  la 30 – 35 t.
Durata de viaţă a pomilor este de 30-35 ani în cazul altoirii pe gutui şi 40-60 ani în cazul altoirii pe păr
franc.
Polenizarea părului este entomofilă. Părul este în mare parte autosteril motiv pentru care înntr-o parcelă
trebuie să existe 2-3 soiuri care să fie compatibile la înmulțire (tab. 1).
Polenizatorii soiurilor de păr admise la înmulţire
(G. Grădinariu, 2002)
Soiul de polenizat Soiuri bune polenizatoare
Argessis,
Napoca,
Trivale
Williams,
Republica
Passe Crassane,
Bella di Giugno
Aromată de Bistriţa
Williams,
Daciana
Argessis
Passe Crassane,
Untoasă precoce Morettini
Untoasă Hardy
 Williams, Highland,
Argessis Daciana,
Trivale
Williams,
Carpica
Passe Crassane
Jeanne d’Arc,
Timpurii de Dâmboviţa
Republica
Untoasă Bosc,
Untoasă Hardy,
Favorita lui Clapp
Williams,
Conference
Jeanne d’Arc,
Napoca Republica,
Williams
Untoasă Bosc,
Untoasă Hardy,
Favorita lui Clapp,
Williams B.C. şi
Conference,
Williams roşu
Highland,
Jeanne d’Arc,
Passe Crassane
Untoasă Hardy,
Doina Williams,
Untoasă de Geoagiu
Untoasă Bosc,
Favorita lui Clapp,
Williams B.C.,
Untoasă Hardy
Passe Crassane,
Conference,
Williams roşu
Napoca, Republica,
Untoasă de Geoagiu
Untoasă Hardy
Untoasă Hardy,
Favorita lui Clapp,
Untoasă Bosc Conference,
Passe Crassane,
Williams
Argessis,
Williams,
Highland
Conference,
Passe Crassane
Williams,
Aniversarea
Untoasă de Geoagiu
Untoasă Hardy,
Highland,
Conference Williams,
Favorita lui Clapp,
Passe Crassane
Abatele Fetel Favorita lui Clapp,
 Passe Crassane
Williams roşu,
Jeanne d’Arc Williams B.C.,
Passe Crassane
Untoasă Bosc,
Untoasă Hardy,
Curé
Napoca,
Williams
Favorita lui Clapp,
Highland,
Passe Crassane
Republica,
Conference
Favorita lui Clapp,
Contesă de Paris
Republica
Untoasă Bosc,
Olivier de Serres Passe Crassane,
Williams
Williams roşu,
Republica Williams B.C.,
Passe Crassane
 
Cerinţele părului faţă de factorii de mediu
Cerenţele părului faţă de lumină
Părul are cerinţe moderate față de lumină.
Lumina insuficientă influenţiază negativ asupra metabolismului pomului, provocând creşteri slabe şi
producţii mici cantitativ dar mai ales calitativ.
O cantitate suficientă de lumină asigură obţinerea unor fructe de calitate, colorate, cu gust şi aromă plăcută
fără sclereide cu valoare comercială ridicată. Din acest motiv se recomandă pantele cât mai însorite cu
expoziție sudică sau Sud –Estică.
Cerinţele părului faţă de temperatură
Căldura este un factor limitativ în cultura părului. Specie de regiuni temperate, părul creşte şi rodeşte bine
în zonele cu temperaturi medii anuale de 9,5-11ºC. Unele soiuri (Aromată de Bistriţa, Williams, Curé,
Untoasă Bosc, Favorita lui Clapp etc.) se pot cultiva în zone cu temperaturi medii anuale de 8-8,5ºC.
Temperatura medie în perioada de vegetaţie (aprilie – septembrie) trebuie să fie de 16-19ºC.
Soiurile de vară au nevoie de 135 – 140 zile cu temperaturi medii pozitive pentru creşterea şi maturarea
fructelor, iar cele de iarnă 165 – 185 de zile, ceea ce echivalează cu 2950º – 3250ºC. Pragul biologic al
părului este de 7,5 – 8,0ºC, iar pentru rădăcini de 2,5ºC.
“Necesarul de frig” pentru păr este destul de mare 1200 – 1500 ore de temperaturi scăzute (sub 7ºC) dar
pozitive, pentru ieşirea mugurilor din starea de repaus şi desăvârşirea microsporogenezei. Pentru climatul
subtropical a fost creat soiul Le Cont ( Pyrus Piraster x Pyrus serotina) cu cerinţe minime la frig şi cu o
rezistenţă foarte mare la temperaturile ridicate din timpul perioadei de vegetaţie (45ºC).
Cultura părului devine nesigură în zonele în care temperatura coboară sub  –26º … –28ºC. Florile părului
rezistă până la –3,3ºC în fază de boboc, -2,2ºC când sunt complet deschise, fructele tinere până la –1,5ºC,
iar cele mature până la –4,4ºC. În condiţiile unor primăveri răcoroase cu temperaturi de 1-2ºC florile leagă
slab şi sunt afectate major de Pseudomonas syringae.
Soiurile de păr nu se comportă asemănător faţă de temperaturile coborâte dar şi foarte ridicate, fenomenul
nefiind lămurit.
Rezistenţa la temperaturi scăzute sau ridicate este influenţată alături de factorul genetic, de condiţiile
ecologice şi tehnologice.
Cerinţele faţă de apă
Pentru a creşte şi se dezvolta normal specia păr are nevoie de 650-750 mm precipitaţii anuale bine
repartizate pe întreaga perioadă de vegetaţie. În cazul când nu sunt realizate aceste condiţii se impune
irigarea culturii până la asigurarea a 65-70% din capacitatea de câmp pentru apă a solului. Necesarul faţă
de apă este influenţat în special de portaltoi. Astfel, părul altoit pe franc creşte şi fructifică normal în
zonele colinare cu 600-800 mm precipitaţii anuale şi este rezistent la secetă, altoit pe gutui rezistă
excesului temporar de umiditate dar e sensibil la secetă, iar pe portaltoii Pyrus amigdaliformis, Pyrus
eleagrifolia şi Pyrus betulifoliasuportă seceta excesivă.
Nivelul apei freatice trebuie să se afle la o adâncime de 1-1,5 m în cazul părului altoit pe gutui, 2,0-2,5 m
în cazul părului altoit pe franc.
Umiditatea relativă este bine să se situeze în limitele a 70-80%.
Insuficienţa apei din sol şi aer conduce la fructe mici, slab suculente, cu multe sclereide, iar excesul de apă
favorizează atacul unor boli, iar fructele sunt slab aromate, au o capacitate mică de păstrare etc.
În cloncluzie, apa este un factor limitativ în cultura părului, acesta suferind atât în situaţii de exces cât şi
de deficit.
Cerinţele faţă de sol
Şi în acest caz portaltoiul este cel care imprimă pretenţiile pomului. Astfel, dacă părul franc este mai rustic
şi cu pretenţii mai reduse faţă de sol gutuiul este mai exigent. În general, părul preferă soluri fertile,
adânci, suficient de umede, cu reacţie neutră, caz în care dă producţii mari, cantitativ şi calitativ. Preferă
solurile cu textură luto-nisipoasă până la luto-argiloasă şi mai puţin pe cele bălane uscate.
Altoit pe gutui rezistă până la 8% calcar activ în sol, iar pe păr franc până la 12%. Reacţia solului trebuie
să fie de 6,8-7,2, conţinutul în Na schimbabil de 5-12% iar cel de Al sub 8 ppm.
În general zonele pomicole ale ţării noastre oferă condiţii bune de culturii părului.
Particularităţi tehnologice ale părului
Specificul producerii materialului săditor
Producerea materialului săditor la păr nu ridică probleme deosebite.
În câmpul I al şcolii de pomi portaltoii de păr franc, cresc lent dar uniform, asigurând un procent de
prindere la altoire de 81-92 (Parnia şi colab. 1984). Puieţii de păr franc se altoiesc în iulie, deoarece
circulaţia sevei încetează devreme. În câmpurile de formare dau rezultate mai bune portaltoii generativi
proveniţi din puieţi produşi la ghivece, deoarece altoirea pe lemn nou dă rezultate mai bune, iar pomii
formează un sistem radicular ramificat (Parnia şi colab. 1992). Gutuiul, ca portaltoi, are în pepinieră o
creştere puternică, depăşind de multe ori grosimea de altoire.
Deosebit de importantă în producerea materialului săditor la păr este afinitatea soiului cu portaltoiul care
se manifestă sub două forme:
Afinitatea de altoire – se referă la capacitatea soiurilor de a cuncreşte cu portaltoiul;
Afinitatea de producţie – se referă la comportarea pomilor altoiţi în plantaţie, la capacitatea de producţie şi
la longevitate. Există situaţii când pomii foarte bine prinşi la altoire şi dezvoltaţi normal după câţiva ani în
livadă se usucă sau se dezbină de la punctul de altoire (Williams, Untoasă Bosc, Favorita lui Clapp etc).
Pentru aceste soiuri precum şi altele care nu au afinitate cu gutuiul se foloseşte metoda de altoire cu
intermediar, dar în această situaţie preţul de cost creşte şi de aceea, în practică se foloseşte destul de rar.
Rezultate bune s-au obţinut prin microînmulţirea, “in vitro” a părului, dar în această situaţie se controlează
mai greu vigoarea pomilor.
Specificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor
La alegerea locului pentru înfiinţarea unei plantaţii de păr trebuie să se aibă în vedere cerinţele acestei
specii faţă de factorii ecologici, cerinţe prezentate în subcapitolele anterioare.
Pregătirea terenului se face prin efectuarea corectă a lucrărilor: desfundat, fertilizarea de bază, nivelarea;
urmează lucrările propriu-zise ca: pichetatul, săpatul gropilor, repichetatul, alegerea materialului săditor şi
plantarea pomilor.
Este recomandată plantarea din toamnă datorită avantajelor pe care le prezintă: prinderea mai bună,
cicatrizarea rănilor de pe rădăcini, pornirea în vegetaţie primăvara mai repede etc. Dacă se va planta
primăvara acest lucru trebuie să se facă cât mai devreme posibil imediat ce terenul permite accesul.
După cum s-a mai precizat, la păr există o gamă mare de soiuri şi portaltoi. Aceste două elemente corelate
cu diverse forme de coroane şi fertilitatea solului conduc la înfiinţarea a diferite sisteme de plantaţii:
Sistemul clasic - pentru aliniamente, terenuri cu pantă mare, sistem gospodăresc agropomicol etc.
Distanţe de plantare: 6-7 x 5-6m; soiuri viguroase; portaltoi – păr franc; forme de conducere – piramidale.
Sistemul semiintensiv – se vor înfiinţa în zonele colinare pe versanţi uniformi şi bine însoriţi, cu soluri
subţiri şi mai puţin fertile.
Distanţe de plantare: 4 x 4m; 5 x 4m (555-625 pomi/ha) care asigură un volum de coroană de 5000-8000
m3/ha; soiuri de vigoare mijlocie sau mare altoite pe franc; formă de coroană: tufă, piramide.
Sistemul intensiv – se va înfiinţa la baza pantelor sau pe terenuri terasate cu posibilităţi de irigare. Se
utilizează soiuri şi portaltoi de vigoare mijlocie rezistente la factorii de stress.
Distanţe de plantare: 3,5-4 x 2-3m asigurând densităţi de 833-1250 pomi/ha; forme de coroană palmete,
fusul, palmeta liberă.
Sistemul superintesiv – se înfiinţează pe terenuri plane sau cu panta foarte mică, ameliorate şi irigate
pretabile la mecanizare.
Se folosesc soiuri foarte precoce, de vigoare mică, de tip spur, altoite pe portaltoi de vigoare redusă
(gutui).
Distanţe de plantare 3,5-4 x 0,9-1,5m rezultând 1754-3174 pomi/ha asigurând un volum de coroană mai
mic de 4000 m3/ha; forme de coroană: cordon vertical, ypsilon etc.
Formarea coroanelor – este diferită funcţie de forma aleasă. Astfel, în cazul când se optează pentru o
coroană piramidală, acesta se realizează în 3-4 ani prin alegerea şi dirijarea viitoarelor şarpante în paralel
cu operaţii de formare a ramurilor de semischelet şi a celor de rod.
În timpul formării coroanei, în scopul temperării dominanţei apicale, ramura de prelungire a axului se
scurtează mai sever decât şarpanta, etajele superioare se formează numai după consolidarea celor
inferioare, alungirea axului se substituie cu o ramură laterală de vigoare mai slabă, ramurile de prelungire
se scurtează mai puternic decât cele laterale. În cazul soiurilor cu un unghi mic de ramificare, scoaterea
ramurilor de prelungire ale şarpantelor se face la un mugure exterior, sau se scurtează prin transferarea
creşterii lor pe ramuri exterioare.
La soiurile cu ramificare slabă se impune o scurtare mai severă (Gh. Cimpoieş, 2000).
Când pomii se conduc sub formă de palmetă se recomandă ca înclinarea şarpantelor să se amâne până la
sfârşitul anului II, iar axul se ciupeşte la înălţimea de proiectare a etajului următor. Particularitatea aceasta
se impune mai ales soiurilor care au tendinţa de a forma ax puternic şi ramificaţii slabe.
În cazul când pomii se conduc ca fus subţire, pentru reglarea vigorii între ax şi şarpante, axul se substituie
cu o ramură mai slabă, iar şarpantele mai viguroase se înclină mai puternic. Această formă este tot mai
folosită în conducerea pomilor. Ea se realizează fără intervenţii prin tăieri până în anii 3-4 de vegetaţie.
După aceea se intervine pentru corectarea coroanei pomilor, prin transfermarea axului şi a şarpantelor pe
ramuri laterale de vigoare mai slabă, rărirea ramurilor de schelet rău plasate şi care îndesesc coroana.
O altă formă de coroană pentru plantaţiile superintensive este cordonul vertical care se formează într-un
timp relativ scurt, prin ciupirea lăstarilor în primele faze de creştere la 10-15cm.
Pentru culturile intensive şi superintensive de păr mai prezintă interes formele de coroană: palmetă
anticipată, Solen şi Tesa.
Palmeta anticipată este recomandată pentru soiurile de păr care au capacitatea de a forma lăstari
anticipaţi, Untoasă precoce Morettini, Williams ş.a.
Formele de coroană Solen şi Tesa sunt indicate pentru soiurile cu ramificare bună, cu fructificare pe
ramuri lungi, altoite pe gutui.
Pentru grăbirea intrării pe rod, indeferent de coroana ce se proiectează, în tinereţea pomilor, nu se
recomandă tăieri severe ci doar dirijări ale ramurilor, urmând ca după intrarea pe rod să se efectueze
operaţii de definitivare a macrostructurii vegetative. La soiurile cu capacitate slabă de ramificare se
recomandă ciupirea repetată a lăstarilor pentru a stimula ramificarea şi obţinerea unei coroane bine
garnisite, iar la soiurile viguroase, se suprimă ramurile lacome sau concurente din partea superioară a
coroanei pentru a determina o garnisire a părţii inferioare a scheletului. Pentru temperarea creşterilor la
unele soiuri se pot face tratamente cu substanţe bioreglatoare (ex. Paclobutrazol).
Tăierile de fructificare
Habitusul pomului, rapiditatea intrării pe rod, cantitatea şi calitatea fructelor sunt influenţate în primul
rând de soi şi portaltoi dar şi de tehnologia de cultură, în special de tăieri, prin care se realizează un
echilibru între creştere şi fructificare, o bună iluminare, etc.
Pentru majoritatea soiurilor de păr, în cazul unei tehnologii recomandate şi a unor condiţii ecologice
normale, creşterile anuale în tinereţe sunt de 30-40 cm iar în plină producţie de 15-30 cm.
Operaţiile de tăiere se vor realiza cu prudenţă pentru a nu diminua suprafaţa productivă şi vegetativă a
pomilor. Având în vedere poziţia apicală a mugurilor de rod se va evita pe cât posibil scurtarea ramurilor
folosindu-se mai mult rărirea celor necorespunzătoare ca poziţie sau desime.
În cazul când ramurile de rod depăşesc ca număr pe cele vegetative acestea se vor rări până la realizarea
unui echilibru între creştere şi fructificare.
În general intensitatea tăierilor creşte cu vârsta pomilor, accentuându-se în perioada de intrare în declin.
Pomii cu creşteri vegetative mai mici vor fi tăiaţi mai sever prin scurtare iar la cei cu creşteri vegetative
mari se vor evita scurtările efectuându-se tăieri de rărire. Pomii care au fructificat mult şi au creşteri slabe
vor fi tăiaţi mai sever. De asemenea, când apar semne de declin (creşteri anuale reduse 15-20 cm) se va
proceda la scurtări pe lemn de 2 şi 3 ani, tăind deasupra unor formaţiuni fructifere şi simplificând vetrele
de rod pentru a stimula procesul de creştere.
Există multe soiuri de păr care manifestă o tendinţă de diferenţiere exagerată a mugurilor de rod.
Normarea unei astfel de încărcături se va realiza  prin rărire cât şi prin scurtarea mlădiţelor şi nuieluşelor.
Rărirea acestor ramuri se practică atunci când sunt prea dese şi supraîncarcă pomii cu rod iar scurtarea
atunci când producţia este asigurată integral de către ţepuşe.
În perioada de mare producţie, majoritatea soiurilor de păr şi în special cele cu fructificare de tip standard
au ramurile de rod înserate pe ramuri de 2-3 ani care sub greutatea fructelor se arcuiesc. În zonele de
curbură apar noi lăstari vegetativi şi apoi de rod iar porţiunea de ramură descendentă de regulă se usucă
sau se degarniseşte complet. Pentru a evita acest fenomen, ramurile respective se vor scurta cu 1/2 din
lungime sau de la punctul de curbură.
Vor fi eliminaţi lăstarii lacomi şi ramurile cu creştere verticală dacă sunt de prisos.
Înainte de începerea tăierilor pomul se analizează din punct de vedere al creşterilor anuale, gradul de
încărcătură cu ramuri de rod, producţia din anul anterior, starea fitosanitară etc. Funcţie de aceste elemente
se va stabili conduita de tăiere a fiecărui pom mergând chiar până la nivel de şarpantă sau subşarpantă.
Tăierile de fructificare se execută atât în perioada de repaus cât şi în perioada de vegetaţie (“în verde”).
Tăierea “în verde” se poate aplica la toate soiurile dar mai ales la cele de vară. Momentul aplicării acestor
tăieri trebuie corect stabilit pentru a favoriza creşterile anuale, diferenţierea mai bună a mugurilor de rod,
obţinerea de fructe de calitate. Aceste tăieri se vor efectua până la 10-15 august. Părul se pretează şi la
tăierea mecanizată.
Întreţinerea solului în plantaţiile de păr este una din verigile importante ale creşterii producţiei cantitativ
şi calitativ. Alegerea unui anumit sistem de lucrare a solului se face  funcţie de cantitatea de precipitaţii
din zona respectivă, repartizarea lor în timpul anului, combaterea eroziunii solului, nivelul şi destinaţia
producţiei etc.
Ca sisteme de întreţinere a solului sunt recomandate:
- ogorul lucrat pentru zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual, pe terenuri plane sau cu pantă foarte mică,
în plantaţii intensive sau superintensive.
- culturi intercalate pentru zonele cu precipitaţii de 600-750 mm/an, în plantaţiile tinere, terenuri plane sau
uşor înclinate, semiintensive sau intensive, în
condiţia dublării necesarului de elemente nutritive şi apă. Se pot cultiva: cartofi, leguminoase, căpşun etc.,
în general plante cu talie mică.
- benzile înierbate temporar, în zonele cu peste 750 mm precipitaţii anuale, pe terenurile în pantă până la
15%.
- benzile înierbate în alernanţă cu ogorul lucrat.
- ţelina permanentă -cu excepţia proiecţiei coroanei unde se va lucra şi fertiliza. Se recomandă pentru
zonele umede (peste 800 mm) pe pante mai mari de 15%.
- înierbarea intervalelor dintre rânduri şi cosirea repetată pentru mulcire. În acest fel se uşurează circulaţia
maşinilor iar mulciul aduce un aport suplimentar de elemente minerale.
Întreţinerea solului pe rândul de pomi se realizează prin 1-2 praşile manuale, completate cu administrarea
de ierbicide (Roundup 5-6 l/ha, Argezin 6-10 kg/ha, Funsilade 2 l/ha, Nabu 4-6 l/ha etc.).
O importanţă deosebită la întreţinerea solului o reprezintă adâncimea de lucru care, pentru a nu distruge
sistemul radicular activ, nu trebuuie să depăşească 10-12 cm în cazul când portaltoiul este gutui şi 15-18
cm în cazul portaltoiului franc.
Fertilizarea plantaţiilor de păr se va face funcţie de fertilitatea naturală a solului, vârsta plantaţiei,
densitatea, nivelul şi destinaţia producţiei etc.
Pentru o producţie de 20 t/ha o plantaţie de păr cu 1000 pomi/ha consumă 33 kg N, 12 kg P2O5, 48 kg K
şi 35 kg Ca, iar pentru o producţie de 40 t/ha aceeeaşi plantaţie consumă 114 kg N, 90 kg P2O5, 137 kg
K2O, 80 kg CaO şi 15 kg MgO. (N. Branişte, P. Pârvu, 1986).
Având în vedere aceste consumuri ele se vor suplini în procesul de fertilizare prin aplicarea de
îngrăşăminte.
Ca doze orientative recomandăm:
Pentru plantaţiile tinere: 20 t/ha gunoi de grajd, 130 kg/ha N, 75 kg/ha P2O5 şi 80 kg/ha K2O.
În plantaţiile pe rod: 120-180 kg/ha N, 80-120 kg/ha P2O5 şi 100-120 kg/ha K2O etc. O dată la 3-4 se
fertilizează cu gunoi de grajd 30-40 t/ha iar în această situaţie dozele de îngrăşăminte chimice se
înjumătăţesc sau pot lipsi.
Pe solurile acide se aplică 5-6 t/ha amendamente calcaroase odată la 4-5 ani toamna.
Epoci de administrare a îngrăşămintelor: gunoiul de grajd, cele cu fosfor, potasiu, amendamentele şi 1/3
din doza de azot se aplică toamna şi se încorporează; restul îngrăşămintelor azotoase se aplică primăvara
înainte de pornirea ăn vegetaţie.
Irigarea plantaţiilor de păr este o lucrare necesară în zonele cu precipitaţii sub 500 mm şi chiar 600 mm
anual, în cazul când acestea sunt repartizate neuniform şi nu satisfac cerinţele speciei. De asemenea, este
importantă irigarea plantaţiilor tinere în vederea unei bune porniri viguroase în vegetaţie.
Prin irigare se urmăreşte menţinerea umidităţii necesare desfăşurării în condiţii optime a fiecărei fenofaze,
cu evitarea influenţelor negative asupra creşterilor fructelor şi mai ales a calităţii acestora (la secetă se
formează sclereide).
Pentru aceasta se recomandă aplicarea, în funcţie de tipul de sol şi indicii hidrofizici ai acestuia, de vârsta
plantaţiei etc., a 2-3 udări cu o normă de 300-500 m3/ha, mai ales în perioadele de mare consum ale
pomilor (iulie-august). Perioadele cririce pentru apă ale părului sunt: înainte de dezmugurit, la 2-3
săptămâni de la înflorit, după căderea fiziologică a fructelor şi cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare.
Ca metode de irigare se poate folosi irigarea prin brazde în plantaţiile extensive şi prin microaspersiune în
plantaţiile intensive şi superintensive.
De asemenea, se poate folosi cu succes şi irigarea prin picurare.
Normarea ramurilor de rod este necesară la specia păr datorită tendinţei anumitor soiuri de a se
supraîncărca cu rod. Pentru ca fructele să fie de calitate bună, competitive, etc. pe lângă normarea
producţiei prin tăieri corecte se impune şi o rărire a florilor sau fructelor. Pe lângă obiectivele precizate
anterior aceste operaţii mai au şi rolul de a furniza şi o diferenţiere mai bună a mugurilor de rod şi implicit
o diminuare a alternanţei de rodire. Rărirea se poate face chimic sau mecanic pentru flori, chimic, manual
sau mecanic pentru fructe.
Cea mai sigură şi eficientă metodă este cea chimică, efectuată prin stropiri cu substanţe bioactive la 2-3
săptămâni de la înflorirea deplină până când fructele au un diametru de 9-14 mm.
P. Montali şi colab. (1984) au stabilit că sub influenţa regularexului (1000 ppm) la soiul Conference s-a
intensificat căderea fiziologică a fructelor. La soiul Curé corectarea încărcăturii de rod a pomilor s-a făcut
cu sarea sodică a acidului naftalenacetic (NaNAA 8%) în concentraţii de 1000 ppm (Sabina Stan şi colab.
1984). Există substanţe biostimulatoare care stimulează legarea mai bună şi creşterea fructelor.
La soiurile Williams şi Ducesa de Angouléme s-a îmbunătăţit calitatea fructelor prin tratamente cu AG3 şi
2.4.5T (Mustafa şi colab. 1982).
Inhibarea creşterii şi favorizarea fructificării perilor tineri se poate realiza prin două tratamente cu Cicocel-
Extra (CCC+CC), 2000 ml/100 l apă, primul aplicat în stadiul de trei frunze, următorul la 10-14 zile.
Tratamentele se execută numai pomilor tineri, viguroşi, care nu au intrat încă pe rod (W. Pfammetter,
1994).
Formarea fructelor partenocarpice la soiurile predispuse la acest fenomen (ex. Williams etc), poate fi
stimulată prin efectuarea unor tratamente cu acid giberilic (AG3), 10g/100 l apă, 1500 l/ha soluţie la
începutul înfloritului.
De asemenea, prin tratamente cu biostimulatori poate fi diminuată şi căderea prematură a fructelor.
Pentru toate aceste tratamente există şi substanţe romăneşti produse în special de Institutul de Chimie
Cluj-Napoca şi de laboratorul BIOS din acelaşi oraş.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor
Dintre bolile şi dăunătorii care produc pagube economice mai însemnate sunt: rapănul (produs
de Venturia pirina sau Fusicladium pirinum), pătarea albă (Mycosphaerella sentina), rugina părului
(Gymnosporangium sabinae), monilioza (Monilinia fructigena), cancerul rădăcinii (Agrobacterium
tumefaciens), arsura bacteriană (Erwinia amylovora), îngălbenirea nervurilor părului (Wien yellows-VVV),
cancerul pustulos al perelor (Pear stony pit).
Dintre dăunătorii cei mai periculoşi pentru păr menţionăm: Păduchele din San Jose (Quadraspidiotus
perniciosus), puricele părului (Psylla piricola), viermele fructelor (Cydia pomonella), gărgăriţa mugurilor
(Anthonomus pyri) şi viespia părului (Haplocampa brevis).
În ultimii ani, în mai multe zone din ţară, mai ales în plantaţiile comerciale, producţia de pere a fost
compromisă parţial sau total de către puricele părului (Psylla piricola), aceasta şi datorită folosirii
neraţionale a unor substanţe cu spectru larg de combatere care au distrus prădătorii naturali ai purecelui.
Tratamentele recomandate în plantaţiile de păr sunt prezentate în tabelul 13.
 .
Schema de combatere a bolilor şi dăunătorilor
în plantaţiile de păr pe rod
Nr. Boli şi dăunători de
Fenofaza Pesticide folosite Observaţii
crt combătut
0 1 2 3 4
-se aplică după măsurările
-Coccidae
Oleoekalux 3 CE de igenă culturală şi
Repaus -ouă de: acarieni,
1. (1,5%) agrotehnice;
Vegetative insecte defoliatoare,
Oleocarbetox (3,0%) -se asigură o îmbăiere a
afide
pomului (temp.> 4-5oC)
-purici meliferi(Psylla
sp.) -gărgăriţa florilor Mitac CE (0,3%) -PED = 30 de adulţi la 100
(Anthonomus Ekalux 25 EC (0,1%) de ramuri
10-15% din pomorums)
2. muguri florali
dezmuguriţi Turdacupral 50 PU
-rapăn (Venturia pirina)
(0,5%) -dacă a fost în anul
-focul bacterian
Champion 50 WP precedent.
(Erwinia amylovora)
(0,3%)
-rapăn (Venturia pirina)
Turdacupral 50 PU
Apariţia -focul bacterian -tratament obligatoriu
(0,5%)
butonilor florali (Erwinia amylovora) pentru ambele boli
3. Champion 50 WP
–înălţimea -ouă hibernante de -dacă există rezervă
(0,3%)
inflorescenţelor acarieini (Panonychus biologică
US-1 92% (1,5%)
ulmi); afide etc.
-rapăn (Venturia pirina)
-pătarea albă a frunzelor
(Mycosphaerella Turdacupral 50 PU
sentina)  (0,5%)
Răsfirarea -pătarea brună a Dithane M45 (0,2%) -tratament de siguranţă
inflorescenţei, frunzelor(Diplocarpon Champion 50 WP
până la soraweri) (0,3%)
4. -focul bacterian
deschiderea a
0,5% din totalul (Erwinia amylovora)
florilor Decis 2,5 EC
-insecte defoliatoare (0,03%); Diazol 60
-dacă există rezervă
-insecte minatoare EC (0,15%);
biologică
-psyllide Fastac 10 EC
(0,04%)
5. 15% din totalul Rubigan 12 EC
-rapăn
florilor au (0,04%); Folpan
-pătarea albă şi brună a
început să-şi 50WP (0,2%); -tratament de siguranţă
frunzelor
scuture petalele Merpan 50WP
-monilioză
(0,2%)
-viespea perelor Sumi-Alpha 2,5 EC -PED = prezenţa adulţilor
(Haplocampa brevis) (0,04%); Mitac 20 pe capcane
-psyllide EC (0,3%); Dimilin
-insecte minatoare 25 WP (0,03%)
 -Consult 10 EC
-insecte defoliatoare etc.
(0,05)
Dithane M45 (0,2%);
-rapăn -pătarea albă şi
Folpan 50WP (0,2%)
brună a frunzelor
Merpan 50 WP
Fructele au Æ de -monilioza (0,2%)
aproximativ 0,5
6. - viermele merelor Diazol 60 EC
– 1 cm (la
avertizare) (Cydia (0,15%); Meotrin 20
pomonella)G1T1; EC (0,03%); Fastac
-insecte minatoare; 10 EC (0,04%); Fury
-insecte defoliatoare etc. 10 EC (0,075)
Delan 75 WP
Fructele au Æ de -rapăn (0,075%); Bravo 500
7. 1,5 – 2 cm (la -pătarea albă şi brună a SC (0,25%)
avertizare) frunzelor Folpan 50 WP
(0,2%)
Continuare Tabelul 13.
0 1 2 3 4
Mitac 20 EC (0,3%);
-psyllide PED = 10% lăstari
Vertimec (0,1%);
-viemele perelor (G1T2) infestaţi
Sumi – Alpha 2,5 EC
-insecte minatoare PED = 2-5 fluturi/
(0,03%); Sumithion
-insecte defoliatoare etc. capcană/săptămână
2,5 50 EC (0,1%)
Shavit (0,2%)
-rapăn
Dithane M 45
-pătarea albă şi brună a
(0,2%); Folpan 50 W
frunzelor
Fructele au Æ de (0,2%)
8. 21,5 – 3 cm (la -păduchele din San Ekalux S (0,1%)
PED = prezenţa
avertizare) José(Quadraspidiotus Pyrinex 48 EC
dăunătorului
perniciosus)G1T1 (0,2%)
-psyllide Decis 2,5 EC PED = 15% lăstari
-afide (0,03%) infestaţi
-rapăn Dithane M 45
-pătarea albă şi brună a (0,2%); Merpan 50
frunzelor WP (0,25%)
Mitac 20 EC (0,3%);
Fructele au Æ de Pennstyl 25 WP PED = 4-5 forme mobile
-acarieni
9. 3 cm (la (0,05%) Demitan 200 pe frunze
avertizare) SC (0,07%)
Decis 2,5 EC
-viermele perelor
(0,05%); Ekalux S
-păduchele din San José PED > 2-3% fructe atacate
(0,1); Reldan 40 EC
(G1T2)
(0,15%)
10 Fructele au Æ de -rapăn Bravo 500 SC
4 cm (la -pătarea albă şi brună a (0,25%); Dithane M
avertizare) frunzelor 45 (0,2%)
-păduchele din San José Actellic 50 EC (0,2)
G1T3 Ekalux S (0,1)
-insecte minatoare
 -insecte defoliatoare
Merpan 50 WP
-rapăn
(0,25%)
-pătarea albă şi brună a
Captadin 50 WP
La 10-14 zile frunzelor -monilioză
(0,25%)
11 de la tratamentul
10 (la avertizare) -păduchele din San José Decis 2,5 EC
G2T1 (0,05%)
-insecte minatoare Reldan 40 EC
-insecte defoliatoare (0,15%)
-rapăn Dithane M 45
-cu respectarea timpului
-pătarea albă şi brună a (0,2%); Merpan 50
de pauză
La 10-14 zile frunzelor; -monilioză WP (0,25%)
12 de la tratamentul Pirinex 48 CE
11 (la avertizare) -păduchele din San José (0,2%); Reldan 40 -cu respectarea timpului
-insecte minatoare
EC (0,15%) de pauză
-insecte defoliatoare
Ekalux S (0,1%)
-rapăn Merpan 50 WP
-cu respectarea timpului
La 14 zile -pătarea albă şi brună a (0,25%); Dithane M
de pauză
13 de la tratamentul frunzelor; -monilioză 45 (0,2%)
12 (la avertizare) Decis 2,5 EC
-păduchele din San José
(0,05%)
Zeamă bordeleză
După căderea (0,75-1%)
14 -boli de scoarţă şi lemn
frunzelor Turdacupral 50 PU
(0,5%)
Recoltarea, păstrarea şi valorificarea fructelor
Stabilirea momentului optim de recoltare a perelor constituie un element determinant pentru calitatea
viitoare a fructelor, capacitatea de păstrare şi modul de valorificare. Soiurile de vară şi cele de toamnă se
recoltează “mai în pârgă” adică cu 8-12 zile înainte de maturitatea de consum.
Datele bibliografice (Millim K, 1981) arată că recoltarea perelor în vederea păstrării se face când se ating
următorii parametri:
– fructele îşi încetează creşterea în mărime;
– culoarea de fond a pieliţei virează de la verde-spre verde gălbui;
– amidonul a început să se hidrolizeze în zona camerei seminale pe o suprafaţă de 30-40%, funcţie de soi;
– fermitatea pulpei scade (ex. Williams 6,8-8,0 kg f., Curé 6.5-7.3 kg f. etc.);
– vârsta fructelor (numărul de zile de la înflorit la recoltare) caracteristică soiurilor şi zonei de cultură; ex.
Favorita lui Clapp 107-110 zile, Williams 115-124 zile, Untoasă Bosc 135-137 zile, Curé 156-160 zile,
Olivier de Sèrres 171-175 zile.
La pere, maturarea decurge mai intens decât la mere, iar dacă se întârzie recoltarea, fructele devin
sensibilie la manipulări şi transport.
Păstrarea perelor este mai dificilă decât a merelor. Soiurile de vară se pot păstra în condiţii frigorifice
10-15 zile, iar cele de toamnă 30-40 zile. La temperaturi de – 1ºC … + 1ºC durata de păstrare a soiurilor
de iarnă este de 150-200 zile.
Păstrarea în condiţii frigorifice a perelor este diferită funcţie de soi sau grupe de soiuri.
După scoaterea din celulele frigorifice perele vor fi supuse unui proces de postmaturare la temperatură de
16-18ºC timp de 3-5 zile, timp în care ajung la un maximum de însuşiri organoleptice.
Valoarea comercială a fructelor depinde de calitatea acestora cât şi de modul cum sunt ambalate şi
prezentate cumpărătorului.
Modul de prezentare a perelor pentru comercializare este diferit funcţie de soi, cerinţe etc.
Tratamente  la pomii fructiferi
STROPIREA „LA NEGRU”Toamna, după ce cad frunzele (în repaus vegetativ), se va face o îmbăiere a
pomilor cu unul din următoarele produse :
PRODUS CANTITATE CARACTERISTICI
– 100 ml / 6 l apă sau 22,5 l / ha;
EMERIT OIL Insecticid – Acaricid
– 500 ml / 30 l apă.
– 150 ml / 10 l apă;
CONFIDOR OIL Insecticid – Acaricid
– 1 l / 75 l apă.
Dăunătorii combătuţi : Păduchele din San Jose, Ouă de cotari, Acarieni, Afide, etc.
STROPIREA „ALBASTRĂ”
Stropirea albastră se face la sfârşitul iernii (februarie). Aceasta se face cu produse pe bază de CUPRU, cu
unul din produsele din tabel :
PRODUS CANTITATE
PIATRA VÂNĂTĂ 200 gr / 10 l apă fără var sau 1 kg / 50l apă
ZEAMA BORDELEZĂ 2 – 3 % ; 50 gr / 8 – 10 l apă
FUNGURAN OH 50 WP 30 gr / 10 l apă
CHAMPION 50 WP 30 gr / 10 l apă
CURZATE MANOX 50 gr / 10 l apă
Stropirea la negru NU se face în acelaşi timp cu stropirea albastră. Se fac separat, în zile diferite, ţinând
cont de următoarele condiţii :
– temperatura să fie peste 5oC;
– să nu fie ceaţă sau umezeală;
– pomul să nu fie umed;
– pomul să fie îmbăiat în întregime de la vârf până la bază.
PRIMĂVARA TIMPURIU
Înainte de dezmugurit, se fac tratamente cu :
PRODUS CONCENTRAŢIE CARACTERISTICI
Aplicarea uleiului se face împotriva ouălelor
ULEI HORTICOL 0,2 % hibernante de acarieni, larvelor hibernante ale păduchelui
din San Jose şi păduchilor .
SULF MUIABIL 0,7 % Sulful muiabil se utilizează împotriva făinării la măr şi păr.
ÎNFRUNZIREA MUGURILOR
Se aplică tratamente cu fungicide de contact împotriva rapănului, făinării şi a altor boli cu :
PRODUS CANTITATE
CHAMPION 50 WP 30 gr / 10 l apă
BRAVO 500 SC 0,15 % ; 20 ml / 8 – 13 l apă
DITHANE M 45 0,2 % ; 20 gr / 10 l apă
SHAVIT 72 WP 0,2 % ; 20 gr / 10 l apă
FOLPAN 80 WDG 15 gr / 10 l apă
Asociate cu insecticide de contact :
PRODUS CANTITATE
RELDAN 40 EC 10 ml / 10 l apă
DECIS 2,5 EC 5 ml / 20 – 25 l apă
FASTER 10 CE 2 ml / 8 l apă
BUTON FLORAL ALB sau ROZ
Tratamente împotriva rapănului, moniliozei şi altor boli, cu fungicide sistemice :
PRODUS CANTITATE
CURZATE MANOX 25 gr / 10 l apă
 RIDOMIL MZ GOLD 25 gr / 10 l apă
TOPSIN 10 gr / 14 l apă
ALIETTE 80 WG 20 gr / 7 l apă
Asociate cu insecticide :
PRODUS CANTITATE
CALYPSO 480 SC 1,8 ml / 10 l apă
NISSORUN 10 WP 5 gr / 16 l apă
TALSTAR 10 EC 4 ml / 10 l apă
ACTARA 25 WG 1,5 gr / 10 – 15 l apă
MOSPILAN 20 SG 3 gr / 12 – 15 l apă
VERTIMEC 10 ml / 10 l apă
DUPĂ CĂDEREA A 3/4 DIN FLORI
Se aplică tratamente împotriva rapănului, moniliozei şi făinării, cu fungicide asociate cu produse destinate
combaterii defoliatorilor, larvelor miniere, viespilor şi acarienilor.
Se aplică insecticide ca :
PRODUS CANTITATE
SYSTANE (fungicid) 0,1 – 0,125 % ; 5 ml / 25 l apă
RELDAN (insecticid) 10 ml / 8 l apă
CALYPSO (insecticid) 1,8 ml / 8 l apă
LA FORMAREA FRUCTULUI (când fructele au aproximativ 0,5 cm. în diametru)
Tratamente cu fungicide asociate cu insecticide şi acaricide destinate combaterii defoliatorilor, larvelor
miniere, viespilor şi acarienilor.
Fungicide :
PRODUS CANTITATE
FOLPAN 15 gr / 7,5 l apă
MERPAN 15 gr / 10 l apă
SHAVIT 0,2 % ; 20 gr / 10 l apă
Insecticide :
PRODUS CANTITATE
MOSPILAN 3 gr / 15 l apă
RELDAN 10 ml / 10 l apă
DUPĂ RODIRE
Se fac tratamente repetate la interval de 2 – 3 săptamâni cu următoarele substanţe :
TIP PESTICID COMBATERE
INSECTICIDE Pentru combaterea păduchilor, afidelor, viermilor, viespilor.
FUNGICIDE Pentru combaterea rapănului, făinării, manei, putregaiului.
ACARICIDE Pentru combaterea acarienilor.
Înainte cu două săptămâni de coacerea fructelor, se va face ultimul tratament.
TOAMNA
Se pot pune îngrăşăminte complexe în jurul fiecărui pom.
 
 Cateva sfaturi simple pentru cultivarea unor legumele gustoase ca pe vremea bunicilor
1. Amenajati gradina in zone cu expunere la soare
Lumina este esentiala pentru a creste legume sanatoase. Amenajati gradina de legume in zone cu expozitie
sudica, sud-vestica iar daca nu este posibil atunci in locuri unde primeste cel putin 6 – 7 ore / zi de lumina
solara directa. Intr-o zona umbrita va limitati la legume pentru frunze ca salata, spanac, loboda sau
radacinoase ca morcov, patrunjel.
2. Mentineti solul sanatos
Solul sanatos este cheia unei gradini de legume ca pe vremea bunicilor. Fertilizati solul cu materie organica
de tip compost, gunoi de grajd descompus, muschi de turba sphagnum, ingrasaminte verzi functie de
aprovizionarea din sol cu nutrienti si necesarul plantelor cultivate.
3. Pregateste terenul la timp
Pregateste terenul toamna tarziu si primavera devreme prin mobilizarea solului determinand refacerea
echilibrului dintre cele 3 faze ale solului (solida, lichida si gazoasa). Pe un sol compact germinatia
semintelor are loc mai greu, procentul de prindere a rasadurilor plantate este mic, veti avea multe goluri in
plantatie. Modelati solul in brazde inaltate si veti obtine legume timpurii.
4. Mulciti solul pentru rasaduri
Pentru culturile infiintate prin rasad mulciti solul. Metoda va ajuta sa scapati de buruieni si mentine
umiditatea in sol. Utilizati agrotextil, paie, talas sau fan. Ce este mulcirea? Acoperirea solului cu materie
organica, precum paie, frunze sau resturi vegetale.
5. Intercalati culturile
Fiti eficienti si optati pentru culturi intercalate astfel incat sa obtinati maxim de recolta pe unitatea de
suprafata fara sa inghesuiti plantele. Intercalati cultura de ceapa (care creste repede) intre randurile de
conopida sau brocoli (care cresc mai lent).
6. Organizati eficient gradina
Plantati legume ca spanac, loboda, salata, stevie, mazare, fasole pitica in randuri largi si nu individual pentru
a obtine recolte mai mari.
7. Optimizati udatul
Economisiti apa daca optati pentru sistemul de udare prin picurare. Acest sistem va furnizeaza apa direct la
radacina plantelor iar daca sistemul este prevazut cu un regulator de timp, gradina este udata automat si va
scuteste de corvoada udatului zilnic la ore matinale ca sa nu spun ca nu veti avea vreun stres cand sunteti
plecati in vacanta si n-are cine uda gradina. Poate ca bunicii nostrii nu faceau asa, dar de ce sa nu prfitam de
tehnologia moderna?
8. Cresteti legumele pe verticala
Folositi spaliere, pergole, grilaje si cresteti legume pe verticala lasand spatiul liber pe sol pentru alte plante.
Castravetii, pepenii, fasolea urcatoare se simt bine la inaltime.
9. Folositi folie protectoare
Accelerati timpurietatea folosind folia protectoare pentru a acoperi randurile de legume. Utilizati tunelele
joase pentru a proteja legumele de gerurile tarzii de primavara. Puteti utiliza protectii de tip clopot pentru
legumele sensibile la frig. Acestea pot fi transplantate afara cu cateva saptamani mai devreme decat data
normala de plantare fara a fi afectate.
10. Dublati recolta
Puteti obtine recolta dubla de pe aceeasi suprafata daca aveti 2 recolte/an. Pe acelasi razor se poate semana
primavara devreme salata, spanac, loboda, ridichi, dupa 30 – 40 zile ii ia locul cultura de vara care poate fi
de fasole, dovlecei, tomate sau cartof timpuriu iar toamna, dupa desfiintarea culturii de vara se seamana din
nou salata, spanac, ridichi.
11. Alegeti legumele cu atentie
Nu plantati mult si fara rost. Alegeti doar acele legume care va plac si le savurati cu placere dar care sa fie si
usor de intretinut altfel gradinaritul devine o corvoada si veti investi timp si bani in legume pe care nu le
mancati.
12. Eliminati buruienile
Tineti la distanta daunatorii si bolile daca eliminati buruienile de pe langa casa, gard. Jur imprejurul
culturilor de legume e bine sa infiintati garduri de protectie din cimbrisor, lavanda, coriandru. Mirosul
acestor plante nu este pe placul daunatorilor.
13. Protejati fauna utila
Aveti grija de fauna utila! Albinele, bondarii sunt buni polenizatori. Viespile, aricii, pasarile va tin
daunatorii departe de culturile de legume. Pentru arici amenajati-le un culcus undeva in gradina. Pasarile
sunt utile in gradina, hranindu-se cu afide, omizi, viermi, melci. Amenajati-le casute si doline pentru
mancare si apa. Aveti grija sa nu utilizati pesticide care le fac rau acestor vietati.
14. Utilizati seminte de calitate
Utilizati seminte de buna calitate, certificate si pastrate in bune conditii. Daca v-ati produs singuri semintele
si le aveti de mai multi ani, faceti un test de germinatie inainte de semanat in camp. Pe  o bucata de sugativa
sau un prosop din hartie umezit, presarati cateva seminte. Daca mai mult de 80 % din ele au incoltit, le puteti
semana si in camp.
15. Folositi o sperietoare de ciori
Ciorile sunt pasari daunatoare pentru culturile din gradina. Bunicii nostri aveau cate o sperietoare in gradina
pentru a le tine departe de straturile cu legume. Aveti grija ca acestea sa aiba obiecte stralucitoare, metalice
(care lucesc in bataia soarelui) fiindca ciorile le evita si stau departe de gradina.
16.  Rotiti culturile
Si nu uitati de rotatia culturilor ca nici bunicii nu o uitau si va hraneau cu legume sanatoase si gustoase.
Spor la gradinarit!
Autor: Diana Chetreanu
Inginer horticultor
C) Combaterea bolilor si daunatorilor  la plantele legumicole
  

Factorii care determina aparitia agentilor patogeni (ce produc boli plantelor) si a unui numar mare de
daunatori sunt:
temperaturile nefavorabile
umiditatea din sol si aer in afara limitelor cerute
fertilizare abundenta cu azot
picaturi de apa pe frunze (provenite din irigarea prin aspersiune, condens in cazul culturilor din spatii
protejate, ploi abundente)
managementul defectuos al buruienilor
Toti acesti factori, la un loc sau separat pot provoca pagube in culturile de legume si de aceea trebuie luate
masuri de prevenire si combatere adecvate  pentru a limita aceste pagube.
Multi ignora aceste masuri si renunta la combaterea eficace a bolilor si daunatorilor care se inmultesc
necontrolat si contamineaza legumele cu toxine “naturale” dar care sunt, uneori, mai periculoase decat cele
de sinteza.
Sa revenim la articol si sa va precizez ca exista variate masuri de protectie a plantelor care au ca scop
obtinerea de productii sigure, de calitate si cu pierderi reduse datorate bolilor si daunatorilor.
Masurile preventive
Primele masuri pe care ar trebui sa le luam ar fi cele de preventie. Aceste masuri sunt cele mai adecvate, mai
putin costisitoare si mai prietenoase cu mediul. Cum prevenim? Prin dirijarea corecta a conditiilor climatice
si a celor agro-fitotehnice in care se efectueaza culturile de legume.
Masurile agro-fitotehnice cuprind:
alegerea celui mai adecvat loc de cultivare pentru specia din cultura
respectarea rotatiei culturilor
executarea de lucrari de ameliorare si imbunatatire a solului
executarea in conditii optime a lucrarilor de pregatire a terenului
semanatul/ plantatul sa se faca in conditii si la epoca optima
fertilizarea cu NPK in doze si epoci optime
utilizarea de soiuri ameliorate sau hibrizi cu diverse rezistente la boli si daunatori
indepartarea organelor plantelor deteriorate sau atacate din cultura
tratamente profilactice a materialul saditor cu substante fungice si insecticide
In momentul cand atacul de boli si daunatori este mult prea puternic sau masurile  preventive nu s-au luat,
masurile curative de protectie a plantelor se aplica imediat folosind produse specifice bolii si alternand
aceste produse pentru a nu crea rezistenta in planta.
Combaterea integrata (C.I.)
O directie moderna care s-a extins si la noi in tara este combaterea integrata (c.i.).
C.I. este un concept ecologic ce presupune folosirea tuturor masurilor de limitare a pagubelor, apeland
numai in ultima instant la produsele chimice. Cu alte cuvinte nu sunt excluse produsele fitosanitare de
sinteza ci se recomanda utilizarea lor rationala adica tratamentele se aplica doar atunci cand atacul
patogenilor sau al daunatorilor depaseste Pragul Economic de Daunare (PED).
PED este atins atunci cand valoarea pagubei produsa de boli si daunatori, fara a lua masuri de protectie, este
cel putin egala sau mai mare decat costul tratamentului.
Aceasta metoda favorizeaza coexistenta organismelor daunatoare in cultura dar la un nivel la care sa nu
produca pagube importante astfel pastrand un echilibru in lantul trofic (fauna utila se hraneste cu acesti
daunatori, daca-i eliminam complet va disparea si fauna utila sau va migra spre alte zone).
Masurile curative
Masurile curative (de combatere) de protectie a plantelor se grupeaza in:
Combatere biologica, utilizand diferite organisme vii sau substante de tip feromoni, hormoni, repelenti,
atractanti pentru distrugerea daunatorilor si agentilor patogeni.
Combatere microbiologica – foloseste microorganisme (virusuri, bacterii, fungi, protozoare) pentru
diminuarea si distrugerea bolilor, buruienilor  si daunatorilor.
Combatere prin mijloace fitoterapeutice utilizand infuzii, macerate, extracte din plante
Combatere chimica cu insecticide, acaricide, fungicide, etc.
Utilizarea produselor chimice a dus la sporuri de productii agricole dar a creat o serie de efecte cu consecinte
grave asupra mediului, reziduuri chimice in produsele alimentare si hrana animalelor.
Bolile plantelor legumicole
 
Cele mai intalnite boli ale legumelor si combaterea lor
1. Patarea cafenie a frunzelor (Fulvia fulva)
Boala este specifica tomatelor cultivate in spatii protejate (sere, solar). Apare la temperaturi ridicate de peste
22º C si umiditate peste 95 %. Atacul se manifesta sub forma unor pete galbene pe fata frunzei iar pe spate,
corespondent petei se observa un puf alb (in prima zi) care apoi devine cafeniu → brun inchis
Masuri preventive:
cultivare de hibrizi cu rezistenta genetica
irigare prin picurare
aerisirea corespunzatoare a spatiilor protejate
distrugerea totala a resturilor (prin ardere) si dezinfectia locului
defolierea etajului inferior al plantei pentru o mai buna circulatie a aerului
controlul umiditatii relative a aerului.
Masuri curative:
bio: vetrice (Tanacetum vulgare) 30 g planta uscata + 10 l apa (decoct). Se dilueaza de 1,5 – 2 ori si se
pulverizeaza dupa inflorire.
chimice: Bravo 500 SC, Antracol, Cabrio top
2. Patarea frunzelor si basicarea fructelor (Xanthomonas)
Specifica la tomate, ardei, varza, conopida, fasole. Este o boala bacteriana foarte periculoasa, cel mai
sensibil la aceasta boala fiind ardeiul. Transmiterea se face prin buruieni, resturi vegetale infectate, samanta
infectata! Bacteriozele sunt influentate de temperaturi ridicate (24 – 30 º C) si umiditate crescuta mai ales pe
frunze. Primele semene apar inca din faza de rasad apoi la plantele din cultura se manifesta prin pete verzi-
galbui pe frunze care apoi devin negricioase (semn ca tesutul s-a necrozat). Pe tulpini si fructe apar pete
negricioase si verucozitati (basici).
Masuri preventive:
dezinfectia materialului saditor (semintele se trateaza cu apa calda la 50 º C timp de 25 minute), a uneltelor
de lucru, a rasadurilor (cu produse cuprice) inainte de plantare la locul definitiv
aerisiri repetate a spatiilor protejate
irigare prin picurare sau rigole
rotatia culturilor
distrugerea buruienilor
Masuri curative:
Produse cuprice: zeama bordeleza, Triumf, Champ 77 WG, Alcupral 50 PU
Produse pe baza de mancozeb: Dithane M 45, Vondozeb sau Kasumin (produs sistemic)
3. Patarea unghiulara (Pseudomonas)
Boala specifica fasolei si castravetilor. Fiind o boala bacteriana se transmite la fel ca precedenta.
Pe frunze apar pete mici neregulate cu aspect umed si culoare gri. Aceste pete cresc si iau forma poligonala 
(delimitate de nervurile frunzei) si capata culoarea verde pal – galben pai iar pe suprafata petelor se observa
exudatul bacterian. Pe fructe se observa leziuni circulare scufundate in tesuturi cu aspect umed si culoare
maro.
Masuri preventive:
dezinfectia materialului saditor (semintele se trateaza cu apa calda la 50 º C timp de 25 minute), a uneltelor
de lucru, a rasadurilor (cu produse cuprice) inainte de plantare la locul definitiv
aerisiri repetate a spatiilor protejate
irigare prin picurare sau rigole
rotatia culturilor
distrugerea buruienilor
atentie la fertilizarea excesiva cu azot!
Masuri curative:
Produse cuprice: zeama bordeleza, Triumf, Champ 77 WG, Alcupral 50 PU
Produse pe baza de mancozeb: Dithane M 45, Vondozeb sau Kasumin (produs sistemic)
4. Putregaiul alb (Sclerotinia)
Boala prezenta la solanacee, castraveti, pepeni, varza, conopida, morcov, salata, ceapa, usturoi.
Apare la tº ϵ 18 – 24º C si U = 70 – 80 %
Ciuperca se transmite anual prin resturi vegetale sau plante gazda cum sunt: plantele radacinoase, rapita,
tutun, floarea soarelui sau alte plante din flora spontana.
Boala apare la baza tulpinii sub forma unor pete brune, apoase acoperite cu un praf alb- cenusiu pe care-l
regasim si in interiorul tulpinii. Odata instalat putregaiul pe tesuturi, planta se ofileste si moare.
Masuri preventive si curative:
Aceleasi ca la boala anterioanra
5. Patarea bruna (Alternaria)
Prezenta la solanacee, varza, conopida, ceapa, morcov.
Plantele sunt atacate in toate stadiile de dezvoltare incepand din faza de rasad. Se manifesta prin pete
circulare concentrice (pe frunzele bazale) si cu zone mai inchise la culoare. Infectia cuprinde toata planta si
se transmite usor si la plantele vecine.
Masuri preventive:
arderea resturilor
dezinfectie sol,unelte, seminte
Masuri curative:
tratamente cu fungicide la interval de 10 – 12 zile
6. Patarea alba (Septorioza)
Prezenta la tomate, telina, leustean, patrunjel.
Se manifesta prin aparitia unor pete circulare, la inceput brune iar apoi alb – cenusii inconjurate de un halou 
(margine) brun. Pe pete se observa si niste puncte negre.
Atacul apare pe frunzele de la baza plantei iar in perioadele cu umiditate ridicata si temperaturi de 15 – 28 º
C aceste pete se extind si pe tulpini.
7. Ofilirea sau Fuzarioza
Apare la solanacee, castraveti, pepeni
Este o boala vasculara produsa de ciuperca Fusarium oxysporum. Boala debuteaza cu ingalbenirea si apoi
ofilirea frunzelor de la baza plantei dupa care boala avanseaza si ajunge pana in varful plantei.
Apare la tº ϵ 28 – 32º C si umiditate ridicata.
Atentie la nivelul crescut de azot si nivelul scazut de potasiu care favorizeaza aparitia bolii.
Masuri preventive
se evita udarea pe rigole, risc de propagare a bolii.
8. Putregaiul cenusiu (Botrytis)
Apare la solanacee, castraveti, varza, fasole, ceapa, salata. Este boala specifica culturii de tomate in spatii
protejate mai rar in camp.
Pe frunzele de la baza apar pete galben- verzui ce se necrozeaza. La umiditate ridicata si temperaturi
moderate apar pete pe diferite organe ale plantei.
Masuri preventive:
– indepartarea frunzelor si fructelor atacate
– defolierea de la baza plantei pentru a asigura circulatia aerului
– sub 20 º C se evita irigarea prin aspersiune
9. Mana
specifica la solanacee, castraveti, pepeni, mazare, spanac, salata, andive, ceapa, varza, conopida.
Atacul se manifest ape toate organele plantei si apare in general in anii cu precipitatii abundente si
temperaturi moderate, sub forma unor pete mici de culoare bruna care apoi se extind si ataca intreaga planta
omorand-o.
Masuri preventive:
nu se cultiva tomate in preajma randurilor de cartof
aveti grija la rotatia culturilor (cartoful face parte din aceeasi familie cu tomata, vanata si ardeiul) nu
cultivati tomate anul urmator pe o parcela pe care a fost cultivat cartof
Masuri curative:
bio: solutie de urzica (Urtica dioica) 1 kg planta proaspata la 10 l apa. Se lasa la macerat cateva zile si apoi
se filtreaza si se dilueaza de 20 ori inainte de utilizare.
10. Fainarea – Erysiphe
Apare la morcov, telina, patrunjel, pastarnac
                       Leveillula – la solanacee
                      Spheroteca – la castraveti, pepeni, dovlecei
Factorii favorizanti sunt tº ϵ 18 – 24 º C si U = 70 – 82 %.
Se manifesta prin pete decolorate pe frunze iar pe fata inferioara a frunzelor (in dreptul petelor) veti observa
o pasla fina, albicioasa, prafoasa. Cand boala avanseaza, intreaga planta este cuprinsa de sporii ciupercii si ai
renzatia ca planta a fost pudrata cu faina. Fructele plantei atacate raman mici, deformate.
Masuri preventive:
cultivare de soiuri rezistente
in sere se incearca cresterea temperaturii cu 2 – 3 ºC peste 24 ºC si se scade umiditatea aerului la sub 70 %.
Masuri curative:
bio: macris (Rumex crispus) 150 g radacina proaspata + 10 l apa se lasa la macerat cateva ore, apoi se
filtreaza si se stropeste.
chimice: Kumulus DF – 0,4 %; Tilt – 0,02 %; Saprol 0,125 %.
Am  lasat la urma cea mai de temut boala care se transmite usor in cultura dar care nu poate fi combatuta!!
11. Virusul mozaicului tutunului (Tobacco Mosaic Virus)
Ataca tomatele in general
Transmisia acestei boli este facuta de catre afide (paduchii de frunza), unelte nedezinfectate sau chiar mana
fermierului daca acesta a atins o planta bolnava si nu s-a spalat pe maini!
Boala se manifesta prin aparitia pe frunza a unor pete decolorate dispuse ca un mozaic. Frunzele se incretesc
si capata culoarea verde cu pete galbui. Fructele sunt mici, deformate si nu se dezvolta.
Masuri generale de combatere a bolilor la legume
Acolo unde nu am indicat prea multe masuri (sau deloc) preventive sa stiti ca sunt valabile cele de la primele
descrieri.
Important:
Adunati resturile an de an
Dezinfectati uneltele dupa fiecare folosire
Toate patarile si bolile produse de ciuperci se trateaza cu fungicide pe care le gasiti in magazinele de
specialitate (fitofarmacii ). Pe ambalaj scrie intotdeauna doza optima pentru faza de vegetatie in care se
gaseste planta (rasad, inflorire, fructificare, etc.) si timpul de pauza intre 2 tratamente.
Folositi 2–3 substante active diferite alternandu-le pentru a nu crea rezistenta adica ciuperca devine
rezistenta la substanta si tratamentul nu-si mai face efectul.
Substante chimice care pot fi folosite la toate patarile si manarile:
Ridomil – 0, 25 %;
Dithane M45 – 0,2 %;
Bravo 500 – 0,2 %;
Champion – 0,3 %
Tratamente bio pentru combaterea bolilor legumelor:
Lapte+zer in proportie de 1:1 (nediluat) se aplica plantelor contra bolilor foliare in special mana. Acest
tratament este preventiv pentru virusuri la tomate.
Solutie nediluata de hrean, 100 g radacina + 1 l apa pentru tratarea semintelor iar pentru plante se utilizeaza
150 g frunze tocate de hrean + 5 l apa clocotita. Se lasa sa se raceasca si se pulverizeaza pe plante.
Musetel (Matricaria chamomilla) 50 g flori uscate + 10 l apa (dilutie 1: 1) pentru dezinfectia semintelor,
rasadurilor, fortificarea plantei.
Usturoi, 150 g usturoi pisat + 5 l apa clocotita. Dupa racire se utilizeaza ca atare, combatand mana, rugina,
putregaiul cenusiu.
Principalii daunatori ai culturilor de legume
1. Coropisnita (Grylotalpa grylotalpa)

Ataca toate speciile

Se fac tratamente la sol (cu incorporare usoara) cu Sintogril 5 G – 50 kg / ha sau Galithion 5G – 30 kg/ ha.
2. Limaxul cenusiu (Duoceras agreste)
Ataca salata, castravetii, varza, fasolea
Mesurol 4 G – 3-6 kg/ ha – seara in zonele de atac, pe sol
Solutie de alaun: 40 g alaun in apa fiarta pana obtineti o pasta pe care o diluati cu 10 l apa.
3. Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae)

Vinete, castraveti, ardei, fasole, bame.

Combaterea
Stropiri pe plante cu timp de pauza de 10 – 12 zile.
Omite 570 EW – 0,10%
Nissorun 10 WP – 0,04 %
Solutie de coada calului  (Equisetum arvense) – macerat 1 kg planta proaspata la 10 l apa care se dilueaza
apoi de 5 ori.
4. Tripsul comun (Thrips tabaci)
Se intalneste la ceapa, castraveti, vinete
Combatere
Diazol 60EC – 0,2 %
Mospilan 20 SC – 0,04 %
5. Gargarita mazarii si fasolei (Buchus pisorum, Achanthoscelides obtectus)

Combatere
Carbetox 37EC – 0,05 %
Fastac 10EC – 0,02%
6. Paduchele cenusiu al verzei (Brevicoryne) + alte afide
Sinoratox 35EC – 0,15 %
Diazol 60EC – 0,15 %
Sumi – alpha 2,5EC – 0,03 %
7. Gandacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata)

Ataca vinete, tomate, cartof

Combatere
Decis 2,5EC – 0,05 %
Fastac 10EC – 0,02 %
Hostathion 40EC – 0,1 %
8. Buha verzei (Mamestra brassicae)

Se intalneste la conopida, ridichi, varza

9. Omida fructelor (Helicoverpa armigua)
La bob, naut, bame, fasole, tomate, ardei
10. Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae)

Apare la varza, conopida, mustar, ridichi

Pentru toti cei 3 daunatori se aplica tratamente cu Fastac – 0,02 %; Decis – 0,05 % sau Sumi- alpha – 0,03%
Pentru Pieris  se poate face solutie din 2 pumni de frunze de tomate tocate in 2 l apa, infuzie la rece 2 ore.
11. Musca miniera (Liriomyza trifolii)

Apare la castraveti, tomate, vinete, pepeni

Combatere
Vertimec 1,8EC – 0,09 %
Trigard 75WP – 0,02%
12. Musca cepei (Delia antiqua)

Ataca ceapa de consum si semincera

Combatere
Diazol 60EC – 0,15 %
Zolone 35EC – 0,2 %
13. Musca verzei (Delia brassicae)
Ataca varza
Combatere
Carbetox 37EC – 0,4 %
Dipterex 80SP – 0,2 %
Combatere daunatorilor legumelor prin metode bio
insecticid din sapun de casa (de preferat cel din uleiuri vegetale), exclus cel produs chimic. 300 g fulgi se
sapun + 10 l apa, Solutia nediluata se aplica pe plantele atacate.
contra afidelor, limacsi (melci), efect repelent in compost Feriga vulturului (Pteridium aquilium) 1kg planta
proaspata + 10 l apa. Dilutie 1: 10.
Paduchii lanosi pot fi combatuti cu solutie din feriga de padure (Dryopteris filis – mas) 5g pulbere + ½ l apa
de ploaie.
 
 
 Fratilor,nu uitati ca ” ucenicii”lui Iliescu au votat cu fundul o Lege  împotriva poporului român şi a
României
Timp de peste şase ani, Guvernele şi Parlamentul României au ascuns Poporului Român adevărul în legătură
cu obligaţia asumată de negociatorul-şef Vasile Puşcaş şi Regimul Iliescu-Năstase privind eliminarea, de la
începutul anului 2014, a restricţiilor din legislaţia românească privind dobândirea de către străini a
proprietăţii asupra terenurilor agricole, pădurilor şi terenurilor forestiere.
Fără consultarea Poporului Român prin referendum naţional şi fără dezbateri publice, în mare grabă, în
Postul Crăciunului din anul 2013, cu încălcarea Constituţiei României şi a Regulamentului Senatului şi
Camerei Deputaţilor, fără dezbateri în Parlament, fără ca vreun senator sau deputat din cei 580 să ia cuvântul
a fost votată, în cea mai mare viteză, Legea privind unele măsuri de reglementare a vânzării – cumpărării
terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice şi înfiinţarea Autorităţii pentru
Administrarea şi Reglementarea Pieţii Funciare.
Prin această Lege nu au fost reglementate obligaţiile asumate prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană
privind vânzarea către cetăţeni străini şi apatrizi a terenurilor agricole, pădurilor şi terenurilor forestiere.
Legea votată în Parlament, în ziua de 9 decembrie 2013 la Senat şi în ziua de 17 decembrie 2013 în Camera
Deputaţilor, a stabilit doar unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în
extravilan de către persoane fizice şi persoane juridice străine, fără nicio condiţie impusă cumpărătorilor şi
fără nicio limită de suprafaţă. Această stratagemă, impusă de stăpânii străini ai României, a fost folosită de
Guvernul Ponta II şi acceptată de toate partidele parlamentare pentru ca, ulterior, să modifice şi să
completeze textul Legii prin Ordonaţe de Urgenţă, cu aplicarea imediată, în favoarea asasinilor economici şi
asasinilor politici străini.
Prin această Lege se îngrădeşte dreptul de proprietate al cetăţenilor români, se controlează şi se facilitează
de către Guvern, inclusiv în urma unor acte de corupţie, vânzarea terenurilor agricole din România către
persoane fizice şi persoane juridice străine, fără aplicarea principiului reciprocităţii înscris în Constituţia ţării
noastre şi în Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Totodată, prin această Lege nu se acordă dreptul de
preemţiune pentru persoanele juridice române, ci numai pentru cele străine, inclusiv alte state, chiar şi
teroriste.
Un obiectiv ascuns al acestei Legi adoptată de Parlament, fără dezbateri, cu scopul de a vinde rapid
terenurile agricole la străini, persoane fizice şi persoane juridice, îl constituie blocarea aflării
ADEVĂRULUI ISTORIC privind Poporul Român, urmaş al Poporului Primordial în Grădina Maicii
Domnului (unde s-a practicat pentru prima dată agricultura pe planeta Pământ), prin interzicerea săpăturilor
arheologice pe terenurile agricole vândute străinilor ! Guvernul şi Parlamentul României s-au făcut preş în
faţa asasinilor economici şi asasinilor politici străini, a celor care au falsificat ADEVĂRATA ISTORIE şi
ADEVĂRATA RELIGIE a ADEVĂRATULUI POPOR ALES DE BUNUL DUMNEZEU, în DACIA
EDENICĂ !

Prin această Lege, Guvernul Ponta II şi Parlamentul

României urmăresc ca la aproape 10.000.000 de români să le asigure, după vânzarea terenurilor agricole la
străini, statutul de slugi, apoi de iobagi şi, în final, de sclavi. Cei care ne-au falsificat ADEVĂRATA
ISTORIE a Poporului Geto-Dac ştiu că pe teritoriul Daciei nu a existat societatea sclavagistă. Pe baza unui
plan diabolic se încearcă instaurarea societăţii sclavagiste pe teritoriul României!
Prin vânzarea a milioane de hectare de terenuri agricole la străini, inclusiv la state străine, fără obligaţia
pentru aceştia de a cultiva pământul, nu se poate îndeplini primul scop al acestei Legi: asigurarea securităţii
alimentare a populaţiei României. În mod suspect, cel mai nemulţumit de demersul legal şi salvator al
Preşedintelui României privind cererea de reexaminare a Legii de către Parlament este ministrul
Agriculturii, domnul Daniel Constantin. El se grăbeşte şi se străduieşte să fie, probabil, ultimul ministru al
Agriculturii din Guvernele post-decembriste. După decembrie 1989 au dispărut din Guvernele României,
nemaiavând obiectul muncii, următorii: miniştrii de stat însărcinaţi cu Activitatea Industrială şi Comercială,
cei cu Orientarea Economică, cei cu Calitatea Vieţii; miniştrii Economiei Naţionale, ai Cercetării
Tehnologice şi cei ai Privatizării. Vânzând, fără limită de suprafaţă, la străini terenurile agricole din
România sunt şanse să rămână în amintire şi postul de ministru al Agriculturii.
Pentru a potoli reacţia fermă a majorităţii proprietarilor de terenuri agricole şi a celor care cultivă pământul
din România, care este un bun naţional, iar teritoriul ţării noastre este indivizibil, Guvernul Ponta II, în
frunte cu ministrul Agriculturii se laudă că pentru prima dată se acordă subvenţiile în următoarele două-trei
săptămâni pentru anul 2014. Astfel, se confirmă că în anii precedenţi Guvernele României, inclusiv Ponta I
şi II, în mod deliberat şi împotriva intereselor beneficiarilor de subvenţii le-au plătit acestora sumele
cuvenite cu mare întârziere, de regulă, în a doua jumătate a fiecărui an. Această stratagemă a Guvernului
Ponta II aminteşte de ultima promisiune a Regimului Ceauşescu de a mări alocaţiile de stat pentru copii cu
zece lei.
Având în vedere gravele încălcări ale Constituţiei României şi a Regulamentelor Senatului şi Camerei
Deputaţilor, Partidul România Mare solicită Avocatului Poporului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unui
grup de cel puţin 25 senatori şi 50 de deputaţi, primului-ministru, preşedinţilor Senatului şi Camerei
Deputaţilor să pregătească documentaţia şi argumentele necesare pentru a sesiza Curtea Constituţională a
României, după reexaminarea de către Parlament a Legii privind unele măsuri de reglementare a vânzării –
cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice şi înfiinţarea Autorităţii pentru
Administrarea şi Reglementarea Pieţii Funciare.
 
 La praznicul Komunismului, Stalin in fusta, desmierdat de unii-Iliescu a impartit certificate fara
valoare pentru cei multi,dar desteptii nationali au furat Avutia Obsteasca ! De ce stati nepasatori?Stiti
câți bani au dispărut în decembrie 1989? Veniti pe urmele averii lui Dan Voiculescu
Averea diavolului. Această expresie era folosită la începutul anilor ’90 când se vorbea despre banii pe care
regimul Ceauşescu i-ar fi avut în conturile din străinătate. Bani care nu au apărut niciodată. De-a lungul
timpului, însă, au fost făcute o serie de anchete care vizau subiectul.
În 1990 a fost formată o primă comisie guvernamentală pentru recuperarea fondurilor deturnate din
patrimoniul statului, condusă de Mugur Isărescu. Pe 6 iunie 1991, Isărescu îi scria directorului SRI de
atunci, Virgil Măgureanu, o adresă în care solicita verificarea în arhivele Securităţii cu privire la înfiinţarea
firmei CRESCENT. Isărescu preciza că, din verificările unor experţi, rezulta faptul că firma CRESCENT a
realizat beneficii comerciale în special din activitatea cu ICE Dunărea, existând „indicii cu privire la
deturnarea unor fonduri”. În aceeaşi perioadă, o echipă canadiană angajată să ancheteze deturnarea
fondurilor regimului comunist le sugera autorităţilor să-l aresteze pe Dan Voiculescu, pentru ca ancheta să
poată continua. În final nu s-a întâmplat nimic.
În 2000, preşedintele Emil Constantinescu a cerut o anchetă privind fondurile, plecând de la o notă a SIE. În
notă era prezentată activitatea CRESCENT şi cine a condus-o de-a lungul timpului. Numele lui Dan
Voiculescu apare şi aici ca director al filialei CRESCENT din România. În notă se spune clar că Dan
Voiculescu a preluat la finalul lui 1989 şi începutul lui 1990, profitând de haosul din aceea perioadă, activele
CRESCENT, o parte din conturi. Emil Constantinescu cere desecretizarea arhivei ICE Dunărea, dar nu este
desecretizată decât partea comercială. Replica lui Dan Voiculescu este dura. Contraataca prin Jurnalul
National.
Câteva luni mai târziu, vine la putere Ion Iliescu, iar arhiva este resecretizată. Iar nu se întâmplă nimic.
În 2005 este iar desecretizată arhiva ICE Dunărea, secţiunea comercială.
Un document foarte interesant este din 2000.Din el reiese că statul român nu a primit nicun ban în unor
exporturi făcute de CRESCENT înainte de 1989. Este vorba de 8 nave maritime de transport. Dan
Voiculescu susţinea atunci că are dovada plăţilor. Nu a arătat nimic public.
În 2013 SIE promite CNSAS să trimită şi restul arhivei Dunărea. Adică partea operativă, cea care conţine
numele foştilor ofiţeri de securitate implicaţi în afacerile comerciale. Probabil că în următoarea perioadă vor
mai apare noi informaţii privind fondurile valutare ale regimului comunist de dinainte de 1989 şi legăturile
lui Dan Voiculescu
Istoricul firmei Crescent
Firma a fost creată de la Direcţia Securităţii Statului (DSS) la ordin pentru desfăşurarea de aport valutar
special (AVS). Firma CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD a fost înfiinţată în Noiembrie 1980
în oraşul Pireu (Grecia).
Pe tot parcursul funcţionării firmei, proprietara a fost reprezentată prin procură de soţul ei MICHAEL
FAUD SANBAR, cetăţean grec de origine libaneză, bănuit a fi agent al Organizaţiei pentru Eliberarea
Palestinei (OEP)
Pe 8 ianuarie 1982, MICHAEL FAUD SANBAR depune la Oficiul ARGUS din Bucureşti o cerere pentru
deschiderea unei reprezentanţe CRESCENT în România. Totodată solicită ca această reprezentanţă să fie
condusă de DAN VOICULESCU, în perioada respectivă şef al serviciului Operaţiuni de aport special
(AVS)  din Întreprinderea de Comerţ Exterior VITROCIM.
După numai trei zilei, pe 11 ianuarie 1982, Oficiul ARGUS emite autorizaţia provizorie de funcţionare a
reprezentaţiei CRESCENT în Bucureşti,  iar la 1.03.1982 se deschide la Bucureşti reprezentată în România a
CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD, avându-l ca Director General pe DAN VOICULESCU.
Imediat după deschiderea reprezentanţei din Bucureşti firma CRESCENT a început să deruleze operaţiuni
de export, realizând până la sfârşitul anului 1982 o cifră de afaceri de 100 milioane de dolari.
Între 1980 – 1982, firma grecească CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD nu a avut niciun fel
de activitate.
În 1984, serviciile secrete greceşti îl pun sub urmărire pe FAUD M. SANBAR, având informaţii privind
legăturile acestuia cu OEP. Conducerea DSS este informată de acest fapt şi decide să-l înlocuiască pe FAUD
M. SANBAR din calitatea de proprietar al CRESCENT. Existând operaţiuni comerciale în derulare şi fiind
presată de timp, conducerea DSS ordonă înfiinţarea rapidă a unei noi firme CRESCENT, în Cipru, al cărei
proprietar figuirează JOHN EDGINGTON, cetăţean britanic cu domiciliul în Austria. Pentru siguranţă este
numit Director General al firmei noi înfiinţate în Cipru tot DAN VOICULESCU.
În momentul înfiinţării noii firme CRESCENT, proprietarului fictiv JOHN EDGINGTON i se cere să
semneze în alb  un formular de transfer al ac ţiunilor firmei care este păstat de repreztantul CRESCENT în
România, DAN VOICULESCU. În acest fel, DSS se asigura că îl poate înlocui în orice moment pe JOHN
EDGINGTON din alitatea de “proprietar” al CRESCENT Cipru prin simpla completare a formularului
semnat în alb şi prin înregistrarea acestuia la autorităţile ciprioate. Din acest moment, relaţiile CRESCENT
cu FAUD M. SANBAR încetează (până în decembrie 1989)
Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, pe fondul haosului creat şi al vidului de putere ce a urmat, dar
şi al desfiinţării DSS, DAN VOICULESCU, aflat în posesia formularului de transfer al acţiunilor
CRESCENT Cirpru semnat în alb de propriatarul oficial al companiei JOHN EDGINGTON, îl contactează
pe MICHAEL FAUD SANBAR preia apoi firma CRESCENT de la JOHN EDGINGTON,, dar semnează un
testament prin care îl numeşte pe DAN VOICULESCU protesctor testamentar şi îi lasă acestuia moştenire
firma CRESCENT. (MICHAEL FAUD SANBAR a decedat în anul 1995).
Astfel, DAN VOICULESCU preia firma CRESCENT în mod oficial, putând dispune de activele firmei şi de
banii aflaţi în conturile filialelor CRESCENT.
 
 
D)
Sfaturile doamnei Silvia Preda, director al SCDP Valcea- cu pvivire la achizitionarea unui nuc altoit
 
De cele mai multe ori, comerciantii care vand nuc altoit se mandresc cu un randament de prindere de circa
90 – 95%. Cu toate acestea, in decurs de 30 de ani de cercetare, specialistii de la Statiunea de Cercetare-
Dezvoltare Pomicola din Ramnicu Valcea, afirma ca doar in conditii protejate se poate obtine un randament
de altoire de maxim 86%. Mai mult decat atat, cei care doresc sa achizitioneze nuc altoit trebuie sa fie atenti
la tipul si culoarea etichetei, aceasta oferind informatii pretioase cu privire la port-altoi, soi, precum si detalii
privind pasaportul fitosanitar al pomului.
 
„Un client ar trebui sa fie foarte atent, atunci cand vrea sa cumpere nuc altoit, la punctul de altoire. De
asemenea, orice pom trebuie sa fie insotit de o eticheta. Cea albastra atesta faptul ca pomul este certificat si
testat din punct de vedere virotic, al bolilor. Etecheta galbana de exemplu ne spune ca acel pom a fost
inspectat si monitorizat doar vizual. Fireste, garantia cea mai mare a sanatatii pomului o ai in cazul etichetei
albastre. De asemenea, daca vorbim de un soi strain trebuie sa se descifreze foarte usor pe eticheta date
despre: portaltoi, soi, pasaportul fitosanitar, daca a fost testat sau nu pomul”, a declarat, pentru
StiriAgricole.ro, Silvia Preda, directorul Statiunii de Cercetare-Dezvoltare Pomicola (SCDP) din Ramnicu
Valcea.
 
De asemenea, directorul SCDP Valcea afirma ca, doar in conditii de laborator, Statiunea de Cercetare pe
care o conduce a reusit sa aiba un radament de prindere al nucului de 85-86 %.
 
„Va pot spune ca randamentul de prindere la nuc nu ajunge la 90-95%. Noi, in decurs de 30 de ani de
cercetare, nu am avut asemenea randamente de prindere. Cel mult 85-86%, in conditii de laborator.
Recomand celor care vor sa cumpere nuc sa achizitioneze de la Institute bine organizate, de la Statiuni, cat si
de la firme, care pot face dovada cu documente asupra provenientei pomilor”, a mai precizat Silvia Preda.
 
Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Pomicola din Ramnicu Valcea detine in prezent una dintre cele mai
performante instalatii de altoire a nucilor din Europa, capabila sa monitorize numerosi indicatori, precum
umiditatea sau temperatura, care pot influenta procesul de altoire.
 
„Butasii stau 28 de zile in aceste instalatii pentru a le creste mugurii, la o temperatura de 26 de grade
Celsius, iar apoi sunt mutati in depozit. Aici sunt tinuti la o temperatura de cinci grade Celsius, iar dupa
aceea ii plantam in camp. In prezent, Statiunea are circa 110 specii de nuc si peste 2.000 de hibrizi Suntem
singurii care avem aceasta tehnologie pusa la punct. Este unica deoarece randamentul de prindere este mai
mare decat altoirea in camp. Se pot urmari de asemenea foarte usor factori precum umiditate, temperatura,
practic toate conditiile care pot influenta altoirea nucului”, mai spune directorul SCDP din Ramnicu Valcea.
 
Pentru acest an, statiunea de cercetare se astepta la comenzi de circa 20.000 de puieti de nuc altoit, insa va
putea onora doar jumatate.
 
„Avem comenzi foarte mari. Sunt limitati in productia de nuc altoit, deoarece procesul tehnologic este
dependent de instalatia noastra. Avem comenzi din Italia, Turcia, Spania, Ungaria. Sunt interesati pentru ca
au achizitionat teren la noi in tara si doresc sa infiinteze livezi de nuc. Noi detinem plantatii-mama pentru
ramuri altoi. Avem plantantiile noastre certificate. Ca numar, comenzile, sunt peste 15.000, insa noi vom
putea onora doar jumatate”, mai afirma Silvia Preda.
 
In anul 2010, cu o productie de 34,4 mii de tone de nuca, Romania ocupa primul loc in randul producatorilor
din Europa si locul al optulea in lume, dupa China, Statele Unite, Iran, Turcia, Ucraina, Mexic si India.
Suprafata cultivata cu nuci a scazut de la 3.800 de hectare in 1989, la numai 1.490 de hectare in 2010.
 
O bistriţeancă din comuna Şanţ conduce Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare în Pomicultură Vâlcea
Silvia Preda, o bistriţeancă originară din comuna Şanţ, conduce de anul trecut Staţiunea de Cercetare şi
Dezvoltare în Pomicultură Vâlcea, singura staţiune din ţară care deţine banca de gene pentru nuc, alun şi
castan. Ce amintiri o leagă de Bistriţa şi cine i-a fost mentorul în primii ani de activitate.
Într-un interviu acordat Revistei Ferma, doamna Preda a relatat că este născută în localitatea Şanţ din
Bistriţa-Năsăud, pe 25 septembrie 1959. A absolvit Liceul Agroindustrial şi a lucrat ca laborant la SCDP
Bistriţa alături de unul dintre cei mai vestiţi virologi din România şi nu numai, dr. ing. Nicolae Minoiu, al
cărui nume îl regăsim printre membrii Academiei de Ştiinţe din New York.
“Sunt absolventă a USAMV Cluj şi teza de doctorat am realizat-o sub îndrumarea aceluiaşi mare cercetător
român – Nicolae Minoiu”, a explicat ea. A ajuns în judeţul Vâlcea în urma căsătoriei.
“Soţul este din această frumoasă parte de ţară. Avem împreună doi copii, un băiat şi o fată, ambii au terminat
Ştiinţele economice. Nu i-am încurajat să studieze agricultura. Deşi acesta e locul în care m-am împlinit atât
familial, cât şi profesional, Ardealul mi-a rămas adânc în suflet şi aţa aceea de care se tot vorbeşte mă trage
spre Bistriţa”, a mai spus dânsa.
Activitatea la SCDP Vâlcea şi-a început-o în 1995.” Ca secretar ştiinţific din anul 2003, am coordonat
activitatea de cercetare în ansamblu, am menţinut o comunicare constructivă cu specialiştii din unităţile de
cercetare şi din universităţile de profil şi, totodată, am sprijinit tinerii cercetători pentru buna aplicare a
cerinţelor programelor de cercetare şi de lansare a proiectelor pentru noi competiţii. În ultimul an, am
contribuit la crearea şi omologarea a unsprezece soiuri şi portaltoi de alun, nuc şi de prun. De asemenea,
activitatea de cercetare desfăşurată s-a materializat prin omologarea şi introducerea în producţie a trei
tehnologii noi de cultură la plantele nucifere, la sâmburoase şi la măr. Am omologat şi un prototip de
instalaţie de calusare a materialului altoit, precum şi şase modele şi soluţii experimentale de cercetare, dar şi
o tehnologie de producere a materialului săditor pomicol din categorii biologice superioare, prin utilizarea
unor metode de diagnosticare şi de eliberare a patogenilor sistemici”, a declarat ea.
Potrivit sursei citate, SCDP Vâlcea a fost înfiinţată în anul 1977 prin decret, cu scopul de a asigura baza
ştiinţifică, biologică şi tehnologică în masură să contribuie la modernizarea pomiculturii româneşti şi să
asigure pregătirea şi formarea profesională a studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor în acest domeniu. Nu
are personalitate juridică din anul 2009, când a fost preluată, prin absorbţie, de Universitatea din Craiova.
Acum, instituţia are 26 de angajaţi, dintre care 11 sunt cercetători. Activitatea e cercetare este axată pe
culturile de prun, nuc, alun, castan, măr, soc, trandafir şi rodie. De asemenea, staţiunea vâlceană deţine
colecţii unice la nuc, alun şi castan şi un fond genetic deosebit şi variat.
 
http://www.timponline.ro/o-bistriteanca-din-comuna-sant-conduce-statiunea-de-cercetare-si-dezvoltare-in-
pomicultura-valcea/
 
SILVIA PREDA: „Ardealul mi-a rămas în suflet”
  Silvia Preda
Silvia Preda conduce  destinele cercetării pomicole din Vâlcea.  SCDP Vâlcea este singura staţiune din ţară
care deţine banca de gene pentru nuc, alun şi castan.
Pentru început să ne spuneți câteva cuvinte despre stațiunea pomicolă Vâlcea?
Silvia Preda: SCDP Vâlcea a fost înființată în anul 1977 prin decret, cu scopul de a asigura baza ştiinţifică,
biologică şi tehnologică în masură să contribuie la modernizarea pomiculturii româneşti şi să asigure
pregătirea şi formarea profesională a studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor în acest domeniu. SCDP
Vâlcea este o instituţie fără personalitate juridică din anul 2009, când a fost preluată, prin absorbţie, de
Universitatea din Craiova. Acum avem 26 de angajați, din care 11 sunt cercetători. Principalele ocupații ale
angajaților sunt activitatea de cercetare, producerea materialului săditor, tehnologiile de cultură, consultanța
agricolă, execuția de proiecte de înființare a plantațiilor etc. Avem o instituție cunoscută și recunoscută atât
în țară, cât și în străinătate. Activitatea noastră de cercetare este axată pe culturile de prun, nuc, alun, castan,
măr, soc, trandafir şi rodie. Deținem colecții unice la nuc, alun și castan și un fond genetic deosebit și variat.
 
De anul trecut sunteți directorul acestei importante stațiuni de cercetare. Un ardelean șef în Oltenia,
recunosc că am întâlnit mai rar. De unde vă trageți seva?
Silvia Preda: Sunt născută în localitatea Şanţ din Bistrița-Năsăud, pe 25 septembrie 1959, toamna, atunci
când se culeg roadele prin livezi. Am absolvit Liceul Agroindustrial și am lucrat ca laborant la SCDP
Bistrița alături de unul dintre cei mai vestiți virologi din România și nu numai. Este vorba de dr. ing. Nicolae
Minoiu, al cărui nume îl regăsim printre membrii Academiei de Ştiinţe din New York. Sunt absolventă a
USAMV Cluj și teza de doctorat am realizat-o sub îndrumarea aceluiași mare cercetător român – Nicolae
Minoiu.
 
Cu un asemenea mentor nu mai e nici o mirare că ați ajuns să conduceți destinele cercetării pomicole
din Vâlcea. Dar, totuși, cum ați ajuns din Bistrița natală pe plaiurile vâlcene?
Silvia Preda: Iubirea e „vinovată”. Soțul este din această frumoasă parte de țară. Avem împreună doi copii,
un băiat și o fată, ambii au terminat Ştiințele economice. Nu i-am încurajat să studieze agricultura.
Deși acesta e locul în care m-am împlinit atât familial, cât și profesional, Ardealul mi-a rămas adânc în suflet
și ața aceea de care se tot vorbește mă trage spre Bistrița.
 
Dați-ne câteva repere din munca dumneavoastră de specialist și măcar unul din argumentele care v-
au îndemnat să mergeţi pe această cale?
Silvia Preda: Am început activitatea la SCDP Vâlcea în 1995. Ca secretar ştiinţific din anul 2003, am
coordonat activitatea de cercetare în ansamblu, am menţinut o comunicare constructivă cu specialiştii din
unităţile de cercetare şi din universităţile de profil şi, totodată, am sprijinit tinerii cercetători pentru buna
aplicare a cerinţelor programelor de cercetare şi de lansare a proiectelor pentru noi competiţii.
În ultimul an, am contribuit la crearea şi omologarea a unsprezece soiuri şi portaltoi de alun, nuc şi de prun.
De asemenea, activitatea de cercetare desfăşurată s-a materializat prin omologarea şi introducerea în
producţie a trei tehnologii noi de cultură la plantele nucifere, la sâmburoase şi la măr. Am omologat şi un
prototip de instalaţie de calusare a materialului altoit, precum şi şase modele şi soluţii experimentale de
cercetare, dar şi o tehnologie de producere a materialului săditor pomicol din categorii biologice superioare,
prin utilizarea unor metode de diagnosticare şi de eliberare a patogenilor sistemici.
 
Cum vedeți viitorul stațiunii în contextul actual?
Silvia Preda: Trebuie să fim susţinuţi financiar, să păstrăm suprafaţa de teren pe care o avem în
administrare, deoarece suntem singura staţiune din ţară care deţine banca de gene pentru nuc, alun şi castan.
Am omologat şi brevetat peste 34 de soiuri de prun, nuc, alun, castan şi avem un brevet european la prun.
Guvernul ar trebui să sprijine cercetarea agricolă, altfel ,,va fi un dezastru în pomicultura din ţara noastră”.
 
De Stațiunea Pomicolă de la Vâlcea au auzit mai toți pomicultorii din țară. Este un exemplu de
adaptare la economia de piață. Meritul aparţine şi managerilor de aici. Deci și dumneavoastră. Ne
puteți spune câteva cuvinte despre managementul Staţiunii?
Silvia Preda: Managementul activităţii de cercetare a condus la obţinerea unei creşteri reale a capacităţii şi
calităţii activităţilor de cercetare, la acumularea de cunoştinţe fundamentale, la elaborarea de module, soluţii
şi metode noi în protecţia plantelor – domeniul virologie cu tendinţa atingerii nivelului de compatibilitate
necesar integrării cercetării româneşti în aria de vârf a cercetărilor europene.
 
Care este cea mai grea problemă cu care vă confruntați în activitatea de manager al stațiunii?
Silvia Preda: Problema fondului funciar este durerea cea mai mare. În 1990, stațiunea avea peste 1.000 ha
iar acum mai avem 148 ha, dar și pe acestea sunt solicitări de retrocedare. Cu toate acestea, din cele peste
900 ha predate ADS, aproape nici unul nu a fost retrocedat proprietarilor.
În schimb, terenul de sub clădire, dar și 2 ha din curte sunt deja pierdute. În urmă cu o lună, proprietarul,
venit împreună cu executorul, a pus lacăt pe porțile de intrare în stațiune și a dat un ultimatum pentru
eliberarea terenului până pe 31 decembrie. Nu vrea să audă de închiriere. Suprafaţa aceasta este un poligon
de cercetare. Sunt construcţii pe cele 2,44 ha: două biodepozitare, o seră, trei solarii. Ca să le putem muta ne
trebuie nişte bani, este o cheltuială, şi nu se pot muta de pe o zi pe alta.
 
Daca ați avea puterea de decizie politică, care ar fi principalele măsuri pe care le-ați lua pentru ca
cercetarea să fie de calitatea celei europene?
Silvia Preda: Aș căuta să impun, prin lege, un sprijin pentru menţinerea terenurilor staţiunilor pentru
dezvoltarea activităţii de cercetare. Asta ar fi prima măsură. Apoi, subvenționarea cercetării și susținerea
financiară pentru modernizarea pepinierelor de producere a materialului săditor precum și fonduri pentru
conservarea fondului de germoplasmă pomicolă, atât de necesară pentru înființarea de noi plantații pomicole
moderne și competitive. Aș căuta să așez cercetarea acolo unde îi este locul.
 
Mai vin tineri în cercetare sau nu se mai încumetă nimeni la un job slab plătit și fără perspective,
deocamdată?
Silvia Preda: Avem două tinere cercetătoare, Simona Giura și Anca Alecu, care sunt înscrise la doctorat. Se
implică în cercetare și le place și în livadă. Sper că vor rămâne, pentru că în rest suntem doar noi, ăștia mai
tomnatici. Adevărul este că nici nu este prea atractiv câștigul în cercetare. Mă bucur în schimb că încă există
acea efervescență creatoare. Sper că România va avea grijă de specialiștii ei.
 
 
 
 
Colecţie de pruni pe doi portaltoi
În lotul demonstrativ amenajat în incinta SCDP Vâlcea se află în studiu o colecţie de şapte soiuri de prun
prinşi pe doi portaltoi, cu distanţe de plantare diferite. Spaţiul de observaţie este protejat cu o plasă
antigrindină. „În tehnologia de bază, am intervenit numai cu lucrarea de tăiere în verde, la sfârşitul lunii iulie
şi început de august, când vârfurile pomilor au fost ciupite manual pentru a stimula o anume dezvoltare. De
asemenea, avem loturi demonstrative pe sănătatea plantelor, promovăm anumite substanţe chimice pentru
protecţia pomilor”, ne-a declarat Silvia Preda.
În cursul anului, cercetătorii staţiunii au organizat mai multe întâlniri cu pomicultorii vâlceni. „Fermierul se
străduieşte să facă tehnologie, să cumpere material bun, dar se loveşte de preţul derizoriu la vânzare.
Pomicultorul cheltuie de 10 ori mai mult şi pe piaţă vinde cu 1 leu kg de mere sau de prune”, a susţinut
directorul SCDP Vâlcea.
“Noi avem material săditor de calitate, însoţit de certificatul albastru, un document absolut necesar ce
demonstrează că puieţii sunt de calitate, pe care-l oferim celor interesaţi să înfiinţeze exploataţii pomicole.
Pentru nuc şi alun au fost cele mai multe solicitări, instituţia noastră fiind singura din zonă care produce nuc
altoit. În judeţul Vâlcea, cel mai bine se adaptează şi cresc nucii, alunii, arbuştii, merii, perii, dar şi castanii”,
a precizat Silvia Preda.
http://www.revista-ferma.ro/articole-managementul-fermei/SILVIA-PREDA-Ardealul-mia-ramas-in-
suflet.html
Doamna dr . ing. Silvia Preda este noul director al Staţiunii de Cercetare Pomicolă Vâlcea

La conducerea Staţiunii de Cercetare Pomicole Vâlcea se află un nou

director. Este vorba de dr. ing. Silvia Preda care a fost numită în funcţia de director interimar în data de 17
iunie. Are experienţă în cercetarea fundamentală şi aplicativă în domeniul horticulturii cu o activitate de
peste 25 de ani. A participat la elaborarea unor metode de producere a materialului biologic pomicol din
categorii biologice superioare prin dezvoltarea şi implementarea tehnologiilor de protecţie fitosanitară în
scopul asigurării sănătăţii plantelor sub aspect virotic, micotic, bacterii şi dăunători cu implicaţii economice.
A stabilit noi tehnologii de cultură a plantelor pomicole prin stabilirea sortimentelor, a distanţelor de
plantare, doze de fertilizare etc., în zonele cu handicap natural. De asemenea, a contribuit la elaborarea
tehnicilor de cultură a mărului, prunului, nucului şi alunului şi în microzonele din Oltenia pentru obţinerea
de fructe calitative şi fără reziduuri toxice. Activitatea sa de cercetare s-a concretizat în peste 80 de lucrări
ştiinţifice publicate şi patru cărţi în domeniu. Dintre acestea amintim: „Impactul virozelor în cultura pomilor
fructiferi”, Revista „Sănătatea plantelor”, anul 1998; „Cercetări privind combaterea virusurilor la plantele
pomicole, Revista „Sănătatea plantelor”, anul 1998; N. Minoiu, A.P. Bădescu, Silvia Preda, ş.a. „Program de
combatere chimică integrată împotriva patogenilor şi dăunătorilor la prun în anul 1999”, Revista „Protecţia
plantelor”; „Rezultate privind comportarea unui sortiment de prun la virusul Plum pox.”, Revista „Protecţia
plantelor”, an 1999.
Doamnă director Silvia Preda, de când vă desfăşuraţi activitatea în cadrul Staţiunii de Cercetare Pomicole
Vâlcea?
– Îmi desfăşor activitatea din anul 1985, iar după absolvirea facultăţii am intrat în sectorul de cercetare. În
2001, am obţinut titlul de doctor susţinând teza de doctorat cu titlul „Cercetări privind simptomatologia,
etiologia şi combaterea bolilor virotice la pomii fructiferi” la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină
Veterinară din Cluj-Napoca. Am lucrat ca cercetător în domeniul protecţiei fitosanitare a plantelor şi în mod
special pe probleme de virologie, virusurile fiind considerate boli sistemice fără posibilitatea de a le combate
prin metode chimice, aşa cum se procedează la combaterea ciupercilor, bacteriilor sau dăunătorilor din
culturile pomicole. Din anul 2008, după pensionarea colegei noastre, doamna Elena Turcu, am preluat
activitatea de secretar ştiinţific, sector în care am avut rezultate remarcabile obţinute, bineînţeles, împreună
cu colegii mei şi cu grupul de cercetători. Am avut, în echipa de lucru, zece cercetători, fiecare orientat pe o
anumită tematică. Vă pot da câteva exemple cum ar fi: genetică şi ameliorarea plantelor pomicole,
tehnologii moderne de înmulţire, tehnologii de cultură, de protecţia mediului şi a plantelor pomicole, precum
şi probleme de nutriţie şi comportarea plantelor în condiţiile ecologice din zona noastră.
De ce s-a hotărât să predea ştafeta domnul Ion Botu?
– Conducerea SCDP Vâlcea trebuia să fie preluată de cineva, în special de un cercetător, ca urmare a
demisiei domnului profesor Ion Botu pe motive de sănătate şi pensionare. Însă, dânsul rămâne mentorul
nostru şi lucrează în continuarea în cadrul grupului de cercetare. Ne bucurăm că domnia sa se află în
continuare printre noi, deoarece l-am convins cu greu să rămână pentru a ne sprijini cu idei şi sfaturi legate
de specificul muncii noastre. Mai avem tineri pe care dorim să-i formăm ca cercetători şi domnul profesor
Ion Botu este cel mai în măsură datorită experienţei sale de peste 30 de ani în cercetare.
Care sunt obiectivele dumneavoastră în noua funcţie de conducere?
– În primul rând doresc să continui activitatea legată de cercetarea în pomicultură, de a produce material
săditor pentru plantaţiile care vor fi înfiinţate în judeţul nostru şi nu numai şi să particip împreună cu
colectivul la elaborarea de proiecte de cercetare naţională şi internaţională şi să îmi aduc aportul în a asigura
sprijinul fermierilor în ceea ce priveşte înfiinţarea de noi plantaţii, prevenirea şi combaterea dăunătorilor etc.
Însă preocuparea principală o reprezintă asigurarea resurselor financiare necesare menţinerii şi dezvoltării
sectorului de cercetare şi dezvoltare al staţiunii pomicole.
Aveţi resursele financiare necesare pentru a vă desfăşura activitatea?
– Până la sfârşitul anului este asigurată finanţarea, pentru că avem în derulare patru proiecte de cercetare cu
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Educaţiei. Cu Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale avem contractate trei proiecte cu tematici diferite. Primul proiect se referă la producerea
de material săditor pomicol prin metode moderne, al doilea constă în identificarea surselor de gene cu
rezistenţă la mediu, boli şi dăunători, iar al treilea priveşte crearea de noi soiuri de plante la nuc, alun şi
castan. Cu Ministerul Educaţiei derulăm un proiect privind obţinerea şi omologarea ale unor soiuri de plante
pentru biomasă, proiect realizat în colaborare cu CET Govora. Pe lângă activitatea de cercetare, mai
realizăm venituri şi din vânzarea materialului săditor de măr, prun, alun, castan şi nuc. La nuc şi castan
suntem singura staţiune din ţară care produce aceste specii de plante.
Vă mulţumesc Laura Zamfiroiu
http://www.viatavalcii.ro/index.php/component/content/article/45-univers-valcean/17275-silvia-preda-este-
noul-director-al-staiunii-de-cercetare-pomicol-valcea.html