Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tierile executate mai devreme pot slbi rezistena la gerurile care mai pot surveni. Este stabilit
c pomii care nu au fost supui tierilor au rezistat mai uor gerurilor dect cei care au suportat
aciuni de tiere naintea apariiei acestor geruri.
Acest fapt a fost remarcat mai ales la speciile cu sensibilitate la ger (piersic, cais, pr sau prun).
Mrul, att prin soiurile sale mai vechi, dar mai ales prin anumite soiuri recent obinute
(Jonagold, Elstar) se dovedete de asemenea sensibil la ger.
Clasificarea tierilor la pomi.
Tierile pomilor se pot clasifica dup mai multe criterii dar sunt acceptate dou i anume:
Dup scopul urmrit
Dup timpul de executare.
n funcie de scopul urmrit, tierile se mpart n urmtoarele grupe:
Tiere de formare.
Tiere de rodire.
Tiere de ntreinere
Tierea de corectare.
Tierea de regenerare,
n funcie de timpul de execuie, tierile se mpart astfel:
Tierea n uscat.
Tierea n verde.
Tierea de rodire
Aceast categorie de tieri opereaz asupra ramurilor de rod i de semischelet, cu scopul
principal de a norma ncrctura de muguri de rod, asigurndu-se astfel producii mari, constante
i de bun calitate pe toat durata de exploatare a livezii.
Suprancrcarea conduce la producii mari dar de slab calitate, coroanele se mutileaz, pomii
nu difereniaz muguri de rod pentru anul urmtor i se declaneaz alternana de rodire.
Asupra numrului de muguri micti ce se las la mr i pr s-au fcut numeroase cercetri.Se
consider c ramurile de rod propriu-zise trebuie s fie de 2-3 ori mai puine dect cele
vegetative, inclusiv pintenii i smicelele. Mugurii micti la mr i pr trebuie s reprezinte 1215% din totalul mugurilor sau 20-25%.La smburoase, normarea rodului este mai elastic adic
se accept o ncrcare mai mare la cire, viin, prun, cais, dar la piersic este obligatorie o
normare foarte Pentru smnoase sunt necesare 50-60 frunze pentru un fruct, la smburoase
doar 25-30.
Gradul de ncrcare la mr, pr i piersic trebuie s fie foarte precis, exprimat n epue +
nuielue sau pur i simplu n muguri micti, iar la piersic n ramuri mixte cu lungimea de 4060cm. Obiectivele tierilor de rodiredifer i n funcie de vrsta pomilor.La cei tineri, se
urmrete formarea ramurilor de rod pentru a grbi intrarea acestora pe rod. n acest sens, la toate
speciile i soiurile, dar mai ales la cele tardive, ramurile de garnisire se rresc iar cele pstrate se
nclin sau se arcuiesc. Nu se vor pstra muguri de rod sau fructe la vrful arpantelor
ntruct arcuirea acestora compromite formarea scheletului. Se menioneaz c delimitarea
precis ntre elementele permanente i cele nepermanente este absolut obligatorie. n caz contrar,
coroanele se exploateaz foarte greu.
La pomii pe rod obiectivul de baz este normarea ncrcturii prin scurtarea semischeletului
inclusiv a vetrelor de rod i apoi rrirea formaiunilor de rod pe poriunile pstrate. Prin
scurtrile respective se reduce substanial numrul de muguri micti. Bineneles c, aceast
normare este n funcie de gradul de difereniere a mugurilor de rod n anul respectiv.
La pomii btrni, normarea rodului se face prin aceleai operaiuni tehnice dar mai ales prin
reducie ntruct prin aceasta se stimuleaz creterile vegetative care ntineresc lemnul de rod.
Tierea de rodire este difereniat pe specii, grupe de soiuri, vrsta pomilor, agrotehnica
aplicat i ali factori. La soiurile pur de mr i pr, se scurteaz semischeletul garnisit cu epue
i se simplific vetrele de rod.La pomii cu coroane rare se pstreaz creterile noi care se
scurteaz pentru a se garnisi cu epue tinere, viitoare vetre cu putere mare de fructificare.
La soiurile standard de mr i pr care au coroane dese, aglomerate, se lumineaz coroana
i se scurteaz semischeletul cu 1/3 2/3 din lungimea acestuia, n funcie de vigoare i
ncrctura cu muguri micti. La gutui, se simplific i se reduce semischeletul garnisit cu
mciulii iar dup scurtare se rresc mciuliile la 10-15 cm, iar coarnele de melc se simplific
transformndu-se n mciulii simple. La soiurile pur de prun i cais,se scurteaz semischeletul
tnr la un numr optim de buchete de mai, iar ramurile mbtrnite se suprim s-au se scurteaz
sever nlocuindu-le cu altele noi tinere. Soiurile standard, necesit numeroase rriri executate
asupra semischeletului iar pe acesta se rresc ramurile epuizate i se nlocuiesc cu creteri noi.
Ramurile de rod lungi se scurteaz cu 1/3 din lungimea lor.
La cire, se fac puine tieri de rodire ntruct coroanele sunt rare, ramurile de rod au
longevitate mare iar pomii nu sunt afectai de alternana de rodire. Soiurile de viin pletoase
au nevoie de mai multe tieri pentru a combate acest fenomen nedorit.Se suprim pletele lungi
degarnisite i se nlocuiesc cu creteri noi, iar semischeletul des se rrete. La piersic, normarea
rodului se realizeaz prin suprimarea buchetelor de mai i a ramurilor salbe, iar ramurile mixte
se rresc la 20-25 cm.Se pstreaz 80-150 ramuri mixte n coroana unui pom, n funcie de
vigoarea pomilor i agrotehnica aplicat. Unii autori recomand pn la 200 ramuri mixte dar
dup prerea noastr acest lucru este exagerat. Ramurile mixte i cele vegetative n plus se
suprim total sau se scurteaz n cepi de 2 muguri n zonele degarnisite ale coroanei.
Tierile care se aplic pomilor trebuie s fie difereniate, tratnd fiecare pom i fiecare ramur
din ansamblul coroanei separat. Astfel, la pomii care abia au intrat pe rod, la care ramurile de
schelet cresc viguros, este nevoie ca, n cazul cnd acestea au creteri anuale mai mari de 50-60
cm, s se scurteze prelungirile cu din lungimea lor, pentru a favoriza, pe de o parte, noi creteri
n vrful acestora i a stimula, pe de alt parte, garnisirea ramurilor de schelet tinere cu ramuri
roditoare.
fac mult mai greu existnd i riscul ca soluia cu care se stropete s nu poat fi aplicat pe toate
ramurile. Prin tierile de ntreinere se urmrete echilibrarea vegetaiei ntre baz i vrf.
Tierile de fructificare
Acestea sunt necesare pentru a menine pomii ntr-un echilibru fiziologic timp mai ndelungat.
La pomii fructiferi aflai n plin rodire se urmrete normarea ncrcturii cu muguri floriferi n
raport cu potenialul acestor pomi. O dat cu trecerea timpului, pomii fructiferi au creteri
vegetative slabe precum i producii sczute. Pentru creterea duratei de via i a potenialului
productiv se aplic la aceti pomi tierile de ntinerire.
Tierile de ntinerire
Dau rezultate bune atunci cnd coroana pomilor se reduce considerabil iar semischeletul se
ntinerete n majoritate. Se recomand
ca tierea pomilor fructiferi s se efectueze n perioad de repaus. Tierile se pot face i
primvara trziu dar doar atunci cnd pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi mugurii
sntoi de cei atini de ger.
O coroan aerisit va duce la fructe egale
Merii, cireii, perii i prunele pot dezvolta crengue subiri i scurte pornite direct din ramurile de
baz. n general, pe aceste crengue se formeaz adevrai ciorchini de flori i, ulterior, fructe. n
general acestea apar n cazul n care partea central a coroanei este prea umbrit, aspect ce va
duce n final i la deteriorarea formaiunilor florale. Prin urmare, sunt indicate tierile crengilor
stufoase foarte nalte sau crescute rzle n lateral pentru a permite luminii i soarelui s acceseze
toate zonele pomului.
Ramurile neroditoare, adevrai parazii
Ramurile neroditoare sunt de cele mai multe ori parazite i consum resursele celor care rodesc.
Prin urmare, este indicat s le tai nc din momentul n care acestea apar, deoarece se dezvolt i
se ntresc foarte rapid. O alt soluie ar fi altoirea acestora (n cazul n care sunt deja foarte
mari). n general, cele mai productive crengi cresc orizontal sau ntr-un unghi de maxim 45
grade.
0,025%
Fertilizare Elite 3 l/ha
Combatere buruieni Sanglypho 4 l/ha
Trat. 10 la 10-12 zile de la trat. 9 fruct din dimensiunea normala
Rapan, fainare Rover 0,2% + Cyflamid 0,03%
Paduche San Jose, defoliatoare, acarieni Milbeknock 0,05%
Fertilizare Arborol 5 l/ha
Trat. 11 la 10 zile de la trat. 10
Rapan, Fainare Impact 0,02%
Paduche San Jose, defoliatoare, acarieni Fury 0,01%
Fertilizare Calcifol 6 l/ha
Trat. 12 la 10-12 zile de la trat. 11
Rapan, Fainare Topsin 0,14%
Viermele merelor, minatoare, defoliatoare, acarieni Sanmite 0,075%
Fertilizare Seniphos 10 l/ha
Trat. 13 la 10-12 zile de la trat. 12
Rapan, Fainare Impact 0,02%
Paduche San Jose, defoliatoare, acarieni, paduche lanos, viermele merelor Trebon
0,03%
Trat.14 la 10-12 zile de la trat. 13
Rapan, Fainare Topsin 0,14%
Paduche San Jose, defoliatoare, acarieni, paduche lanos, viermele merelor Mospilan
0,025%
Trat. dupa caderea frunzelor
Foc bacterian, Rapan, Monilioza Triumf 0,25%
Chiar daca aplicam tratamente de iarna, trebuie sa retinem ca acesti daunatori vor
produce pagube recoltelor si in perioada de vegetatie, de unde rezulta necesitatea repetarii
tratamentelor
Tratamentele chimice pentru combaterea daunatorilor trebuie repetate conform schemei de
tratament si avertizarilor si se combina cu tratamentele pentru prevenirea si combaterea bolilor
criptogamice. Va supunem atentiei cativa dintre daunatorii periculosi ai marului, parului,
prunului, piersicului, ciresului, visinului pentru a fi pregatiti in aceasta campanie.
Paduchele lanos (Erisoma lanigerum Hausm)
Ierneaza sub forma de larva in crapaturile scoartei. In perioada calda larvele ajung la maturitate
in 20-30 zile, formand in cursul unui sezon de vegetatie pana la 14 generatii in functie de
timpurietatea primavarii si prelungirea toamnei. O parte din larve migreaza pe radacini unde
formeaza colonii, iar altele colonizeaza lastarii si ramurile groase. Este un daunator de carantina,
fiind foarte periculos prin pagubele pe care le poate produce.
Se combate cu succes prin aplicarea tratamentului cu Nurelle D in concentratie de 0,075%.
Paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus Comst.)
Larvele din prima generatie apar in luna iunie iulie si in primele ore sunt mobile si umbla pe
pom in cautarea locului de fixare. Apoi isi infig rostrul in scoarta pomului si larva devine
imobila. Incepe sa suga seva si secreta o substanta ceroasa, care-i acopera tot corpul cu un strat
protector, care se intareste treptat. Daunatorul poate avea 2-3 generatii pe an. Ultima generatie
ierneaza in stadiul de larva primara.
Paduchele prefera ramurile tinere, partea inferioara a frunzei, cavitatea caliciala si pedunculara a
fructului, sau uneori intreaga suprafata. La un atac puternic paduchii pot acoperi ramura in
intregime, sunt distruse tesuturile de suprafata si pomul se poate usca.
Prin aplicarea tratamentelor cu Mospilan 20 SG + Toil (ulei vegetal) in concentratie de 0,450 kg+
0,5 % /ha, sunt distruse formele hibernante. In vegetatie va recomandam tratamentul cu Trebon
30 EC in doza de 0,45 l/ha.
Viermele merelor (Cydia pomonella L.)
Ierneaza in stadiul de larva in coconi matasosi in crapaturile scoartei, mai ales in partea de jos a
tulpinii. Primii fluturi incep sa apara in perioada formarii fructelor si zboara dupa apusul
soarelui. Femelele depun ouale, cate unul pe partea superioara a frunzelor si pe lastarii tineri, iar
o parte este depusa pe fructe. Dupa 8-12 zile din oua se formeaza omizile, care patrund in fruct
prin caliciu. Daunatorul formeaza 2 generatii pe an, depunerea oualor pentru generatia a doua
avand loc la sfarsitul lunii iulie, inceputul lunii august. Omida roade vasele coducatoare ale
fructelor, acestea ajung la maturitate prematura si cad. O omida poate ataca 2 sau mai multe
fructe in cursul dezvoltarii. Fructele ajunse la maturitate sunt de calitate inferioara. Larvele
generatiei a doua pot produce pagube mai insemnate, atacand un numar mare de fructe.
Acest daunator care provoaca pagube importante este combatut prin tratamentul cu Trebon 30
EC la doza de 0,45 l/ha.
Viespea samburilor (Eurithoma schreinerii)
Este un daunator specific prunului, care poate provoca pagube ce pot depasi pana la 70 -80% din
productie. Adultul depune un ou si foarte rar doua in interiorul samburelui. Odata cu dezvoltarea
embrionului din sambure se dezvolta larva viespei, care se hraneste cu embrionul. In acest stadiu
fructul nu mai evolueaza, se inroseste usor si cade pe sol. Fructele fiind prea mici in acest stadiu
nu pot fi valorificate sub nicio forma. Fiind un daunator periculos va recomandam sa-l tratati cu
cea mai mare seriozitate.
Pentru a nu provoca distrugerea productiei acest daunator se combate cu Nurelle D in
concentratie de 0,075%.
Musca cireselor (Rhagoletis cerasi L.)
Femelele depun cate un ou in fructele aflate in parga. Apoi apar larvele care se hranesc cu pulpa
fructului. Cand larvele s-au dezvoltat complet ies din fruct si patrund in sol unde se transforma in
pupa pana in primavara.
Fructele atacate devin moi si nu rezista. Pagube importante sunt provocate soiurilor tarzii unde
recolta poate fi compromisa total. Soiurile timpurii ajung la maturitate inainte de depunerea
oualor.
Aplicarea tratamentelor cu produsul Novadim Progress in concentratie de 0,075% previne
deprecierea calitativa a productiei prin atacul acestui daunator.
Aceste formatiuni sunt de diferite varste, poarta denumiri conventionale si asupra lor se intervine
la taiere.
In functie de forma de conducere a butucilor (joasa, semiinalta si inalta) se deosebesc
urmatoarele formatiuni:
La butucii condusi in forma joasa, la nivelul solului se deosebeste zona de concrestere (punctul
de altoire), urmeaza apoi scaunul butucului (buturuga), care datorita ranilor facute cu ocazia
taierilor anuale, se ingroasa.
Aici se gasesc grupuri de muguri dorminzi pe existenta carora se sprijina taierea de
regenerare.Din scaunul butucului pornesc ramificatii multianuale, variate ca lungime, datorita
taierilor din anii anteriori si de grosime diferita, purtand denumiri conventionale:
brat scurt sau cotor (sub 50 cm lungime), gros si rigid, intalnit in unele vii din Banat si
Transilvania (Valea lui Mihai), ca si la unii hibrizi producatori direct;
brat lung, peste 50 cm lungime, de 5 ~ 6 ani, elastic, intalnit in special la vechile tipuri de
taieri din Moldova (taierea de Odobesti, taierea de Husi);
ramificatii in varsta de 3 ~ 4 ani, de diferite lungimi, rezultate prin taierile din anii anteriori,
subtiri si flexibile, numite conventional corcani; pe ele se gasesc coarde de 2 ani.
Ramificatiile mentionate (cotor, brat lung, corcan) se intalnesc la diferite tipuri de taieri, rar toate
pe acelasi butuc.
In unele situatii, butucii pot prezenta 2 cordoane (in stanga si dreapta butucului).
Lungimea cordoanelor variaza in functie de vigoarea soiului si de distantele de plantare dintre
butuci, determinata prin taierea de formare.
Dupa formarea lor, cresterea in lungime nu se mai continua, in schimb o data cu trecerea anilor,
cordoanele se ingroasa.
Pe cordoane se gasesc formatiuni multianuale (cepi scurti), varsta lor descrescand dinspre baza
spre varf, unde se afla lemnul de 2 ani pe care sunt prezente coardele de 1 an, roditoare.
Coarda de 1 an, lacoma, se formeaza pe lungimea cordonului sau a formatiunilor multianuale, in
dreptul fostului nod (la coardele de 1 an) din muguri dorminzi.
La soiurile de struguri pentru consum in stare proaspata, viguroase, butucii prezinta in capatul
tulpinii, in loc de cordon, 2 4 elemente multianuale scurte, pe care se gasesc formatiuni scurte
de 2 ani.
Din acestea pornesc coarde de 1 an roditoare.
Pe formatiunile scurte multianuale sau chiar pe tulpina, in zona superioara pot fi intalnite si
coarde de 1 an lacome.
Pe formatiunile scurte multianuale sau chiar pe tulpina, in zona superioara pot fi intalnite si
coarde de 1 an lacome.
La taierile anuale, de rodire se opereaza in primul rand asupra coardelor de 1 an roditoare (se afla
pe lemnul de 2 ani) si lacome (formate pe lemn multianual), de aceea insistam mai mult pe
cunoasterea lor.
Ele provin din lastari lemnificati dupa caderea frunzelor. In conditiile noastre de cultura a vitei de
vie, lungimea de 1,20 1,80 m, realizata in perioada de vegetatie a unei coarde, se considera
optima pentru productia de struguri, ca si grosimea de 7 12 mm (diametru).
Coardele anuale sunt compuse din noduri si internoduri bine determinate. La noduri se afla ochii
de iarna, alcatuiti dintr-un complex de muguri (principal, secundari, tertari).
La cordonul speronat, (in cepi) elementele de rod sint cepii de rod, amplasati pe cordoane, uni
sau bilaterale. In anul al II-lea de la plantare se lasa o singura cordita de 3-4 ochi. In vara se aleg
2-3 lastari care se paliseaza de tutori, restul suprimadu-se.
In anul al III-lea se proiecteaza tulpina, scurtandu-se coarda cea mai viguroasa, dreapta, sub
prima sirma. Restul coardelor se taie. in cazul cind coarda rezervata pentru proiectarea tulpinii
are grosime de peste 8 mm (in diametru) pe o portiune mai lunga decit lungimea necesara
formarii tulpinii, se procedeaza la formarea cordonului, coarda scurtindu-se fie la lungimea egala
cu 1/2 din distanta intre butuci sau acolo unde diametrul ei este mai mic de 8 mm.
In anul al IV-lea, din doua coarde cu pozitie superioara se formeaza cele doua cordoane,
scurtindu-se fiecare la lungimea egala cu 1/2 din distanta dintre butuci pe rind. in cazul cind in
anul anterior s-a format un cordon, pe acesta se vor scurta coardele la 3 ochi, realizindu-se cepii
de rod si se va forma si cel de-al doilea cordon.
In anul al V-lea se incheie formarea butucilor, lasindu-se pe ambele cordoane cepi de rod de 3
ochi.
In urmatorii ani taierea se face numai in cepi de rod, avind grija ca acestia sa fie amplasati cit
mai aproape de cordon pentru a evita degarnisirea cordoanelor
Pentru c de felul tierii depinde longevitatea, sntatea i rodnicia viei,
vom trata pentru cunoaterea lor, cteva noiuni de organografie a viei
de vie (adic prile componente ale butucului de vit)
Butucul de vi de vie este format dintr-o parte subteran denumit sistem radicular, care include
partea subteran a tulpinii (a fostului buta) i rdcina propriu-zis, cu multitudinea de rdcini
emise din aceast tulpin subteran, i o parte la suprafaa solului denumit sistem sau aparat
aerian, care cuprinde tulpina propriu-zis (organul cel mai dezvoltat) ce susine ntregul sistem
aerian al butucului, compus din mai multe ramificaii denumite coarde. Deci, sistemul aerian
este format din tulpin i coarde, ambele trebuie cunoscute n vederea executrii corecte a
tierilor (fig. 1).
Tulpina propriu-zis este variabil ca lungime. Astfel, n timp ce la viele dirijate n forma joas
tulpina are o lungime redus de numai 20-25 cm, la formele semiinalte aceasta ajunge la 0,600,80 m, iar la cele nalte, la 1,0-1,5 m. La formele joase ea se mai numete i buturug sau
scaunul butucului, de la forma sa specific i funcia de susinere pe care o ndeplinete.
Coardele reprezint toate ramificaiile lemnoase ale tulpinii de vrst diferit, cu dimensiuni i
rol specific. Coardele se pot clasifica n urmtoarele categorii principale:
Coardele sau ramificaiile multianuale (de 3-4 ani i mai mult). Datorit vrstei, acestea sunt mai
groase i mai rigide dect celelalte i servesc ca elemente de schelet. Ele mai poart n general i
denumirea de brae sau, n funcie de dimensiuni, de cotoare (mai scurte i mai groase) i
ciorchini (mai lungi i mai subiri) etc.
elementelor de schelet ale, butucului; se folosesc mai mult la sistemele de tiere mixt i la
formele semiinalte i nalte. Au o lungime de 1-2 ochi i se formeaz de obicei dintr-o coard
lacom sau roditoare situat ct mai aproape de baza butucului.
n unele regiuni, o coard de rod aflat la extremitatea i prelungirea unei puni de roti
degarnisite mai poart i denumirea de bici.
Coarda de rod propriu-zis, cuplat cu un cep de nlocuire, ambele situate pe acelai suport (ax)
de lemn de 2 ani, formeaz veriga de rod.
Elementele lemnoase la butucii condui n forma semiinalta i nalt sunt redate n figura 3.
normal (12-15 ochi) i un numr egal de cepi de nlocuire, care s-i asigure butucului (n funcie
de vigoare, fertilitatea soiului i solului etc.) o producie normal i de calitate corespunztoare
soiului.
Dup cum s-a mai spus, coardele de rod (roditoare) din ai cror ochi vor crete lstari cu struguri
sunt acele coarde de un an care au crescut pe lemn (coarde) de doi ani, iar cepii sunt coarde de un
an tiate la 1-3 ochi care vor asigura coardele de rod n anul urmtor.
Un astfel de sistem de tiere, cu coarde de rod i cepi se numete mixt sau n verigi de rod; prin
veriga de rod nelegndu-se asociaia dintre o coard de rod i un cep.
n unele zone ale rii ca Teremia, n Banat -, nisipurile Bihorului etc. se practic i tierea n
cepi de rod (denumit i tiere scurt), prin scurtarea coardelor de rod la 3-4 ochi.
Tehnica tierii de rodire a vielor cu tulpin (joas) clasic
Aceast tiere se execut primvara devreme, imediat dup dezgropat. Mai nti se examineaz
vigoarea coardelor anuale (lungimea i grosimea lor). Din acest punct de vedere, butucul poate
fi: viguros, normal sau slab dezvoltat. Se consider c butucul este viguros atunci cnd marea
majoritate a coardelor anuale sunt mai lungi de 1,5 m i mai groase de cea 10 mm, la mijloc (n
diametru) ; de vigoare normal cnd coardele sunt mai scurte (de cea 1,0-1,5 m) i de cea 7-10
mm grosime n diametru i slab dezvoltate cnd coardele anuale au lungimea sub 1 m i
grosimea, la mijlocul lor, sub 7 mm n diametru.
n vederea stabilirii numrului de coarde de rod ce se las la tiere, se st de vorb cu butucul,
adic se apreciaz vigoarea coardelor anuale (aa cum s-a artat mai sus).
Cnd coardele de 1 an sunt, n marea lor majoritate, de vigoare normal nseamn c butucul a
fost corect tiat i ncrcat anul trecut i n acest caz se va lsa acelai numr de coarde ca i n
anul trecut (3-4-5; rareori mai mult, n funcie de vigoarea butucului i fertilitatea solului). Cnd
coardele de un an sunt prea viguroase nseamn c butucul a fost slab ncrcat anul trecut i anul
acesta se vor lsa cu 2-3 coarde mai multe dect a avut anul trecut. Cnd butucul are coardele
anuale scurte i prea subiri, nseamn c anul trecut butucul a fost prea ncrcat i anul acesta se
vor lsa cu cel puin 2-3 coarde mai puin decat a avut anul trecut.
Lungimea coardelor de rod este n funcie de vigoarea i fertilitatea soiului i solului. Astfel, la
soiurile slab viguroase, ca: Perla de Csaba, Riesling italian, se vor lsa coardele cu 8-12 ochi; la
soiurile mijiociu-viguroase ca: Chasselas dore, Muscat de Hamburg, Aligote, Cabernet
Sauvignon etc. 12-14 ochi pe coard; la soiurile viguroase ca: Feteasc alb. Bbeasc neagr,
Coarn neagr, Afuz-Ali etc. 14-18 ochi pe coard.
Practica executrii tierii presupune urmtoarele succesiuni de operaii:
Examinarea cu atenie a fiecrui butuc i, n funcie de vigoarea coardelor anuale, stabilirea
estimativ a coardelor de rod ce se vor rezerva;
Alegerea coardelor de rod, scurtarea lor pe diafragm (pe nod), la lungimea stabilit i
suprimarea celorlalte coarde inutile;
Alegerea coardelor pornite din lemn multianual sau chiar de 2 ani i scurtarea la cea 2 ochi,
formnd cepii de nlocuire; numrul lor va fi egal cu cel al coardelor de rod (el asigur coardele
de rod pentru anul viitor);
Finisarea tierii prin ndeprtarea tuturor coardelor, cioturilor, corcanilor (braelor), copililor
etc. Care nu s-au reinut la tiere; scoara exfoliat (destrmat) se cura, iar rnile mari se
badijoneaz cu vopsea de ulei.
La aceast tiere, n verigi de rod (mixt), cepii trebuie s aib plasament central pe butuc i, n
general, inferior coardelor; iar coardele de rod propriu-zise, amplasate spre periferia butucului i
a cepilor, ns ct mai aproape de butuc i de sol, ca s se poat ngropa uor.
Tierea de rodire a viilor afectate de ger
Cnd procentul de ochi pierii depete 20%, la tiere se va lua n considerare acest lucru i se
va lsa un numr mai mare de coarde pe butuc, proporional cu pierderea (innd seama c o
coard echivaleaz cu cea 10-12 ochi) ; n cazul de mai sus 2 coarde (a 10 ochi).
Dac pierderile de ochi depesc 40- 50%, tierea se va amna i se va efectua dup intrarea n
vegetaie. n acest moment se contureaz bine zonele distruse, care trebuie nlturate prin
operaia de tiere. Dac prile sntoase rmase pe butuc nu asigur obinerea unei producii
corespunztoare, se vor administra ngrminte azotoase, potasice i fosfatice, concomitent cu
executarea unui ciupit, pentru stimularea emiterii copililor, uneori fertili, care vor servi totodat
i la refacerea butucului ca elemente de vegetaie sau chiar de rod pentru anul viitor.
Tierea viilor afectate de ngheuri trzii
Primvara, organele cele mai sensibile la temperaturi sczute sunt lstarii abia pornii n
vegetaie.
Dac n aceast perioad (sfrit de aprilie nceput de mai) survin temperaturi sub 0 C, lstarii
pornii pot fi afectai parial sau total. i n acest caz se apeleaz la operaii n verde (ciupit) dup
1-2 zile, cnd se constat precis organele sau prile de organe care au fost distruse. Prin tieri
se ndeprteaz numai poriunile de lstari distruse de brum.
Din poriunile rmase vor porni copiii care vor asigura coardele de rod pentru anul urmtor,
putnd compensa i o parte din recolta de struguri. Totodat, de pe coarde mai pot porni n
vegetaie i muguri secundari care, la unele soiuri (timpurii) dau i lstari fertili. Maturarea
lemnului va fi stimulat prin aplicarea de ngrminte azotoase, fosfatice i potasice.
Tratarea viilor afectate de grindin
n funcie de intensitatea daunelor i faza de vegetaie n care se gsete via, se alege i modul
de tratare.
n primul rnd se recomand aplicarea imediat a tratamentului cu zeam bordelez sau alt
produs pentru a prentmpina atacurile de mana. Ca i n cazul ngheurilor trzii, se ateapt
cteva zile pentru a se putea distinge prile afectate de grindin, dup care se efectueaz
suprimarea prilor distruse de pe butuc. Este necesar s se analizeze fiecare butuc n parte i
operaiile aplicate s fie cele mai indicate de specificul soiului, de mrimea daunelor produse i
de posibilitile ce exist pentru stimularea creterii i coacerii lemnului nou.
Pentru forarea creterii lstarilor i pentru maturarea lor se vor administra ngrminte minerale
azotoase, iar spre toamn ngrminte fosfatice i potasice (ca, de altfel, la toate aceste tieri
speciale).
Tierea de regenerare
Se aplic butucilor btrni, debilitai, n vederea restabilirii pentru nc o perioad scurt de timp
a capacitii de vegetaie i rodire. Tierea de regenerare poate fi parial sau total. Cea mai
Specia
Mar
Portaltoiul
Pe rand
3-3,5
1-1,5
Vegetativ de vigoare
mijlocie
3,5-4
2,5-4
6,00-8,00
5,00-6,00
3,5-4
2,5-4
6,00-7,00
5,00-6,00
Prun
5,00-6,00
4,00-5,00
Cais
5,00-6,00
4,00-5,00
Piersic
4,00-5,00
3,00-4,00
Cires
5,00-7,00
5,00-6,00
Visin
4,00-5,00
2,00-5,00
Nuc
8,00-10,00
8,00-10,00
Par
Gutui (vegetativ)
Pomii procurati trebuie adusi cat mai repede, astfel ca radacinile sa fie expuse cat mai putin
posibil la aer, vand, frig etc. Odata adusi acasa, se stratifica in nisip sau pamant marunt si reavan,
care se indeasa bine printre radacini. Daca dau semne de ofilire, se tin 24-48 ore cu radacinile in
apa, dar nu mai mult. Daca suntem nevoiti sa amanam plantarea pana in primavara, stratificarea
se face pentru lunga durata, dupa ce am fasonat radacinile si le-am mocirlit ca pentru plantare. In
acest caz puietii se aseaza bucata cu bucata in santuri de 40-50 cm adancime si se indeasa
pamant marunt si reavan printre radacini, ca la plantare. Se acopera si 20-30 cm din trunchi.
In ziua plantarii pomii se scot de la stratificat si li se verifica sanatatea radacinilor, executand
unele sactiuni cu foarfeca. Radacinile sanatoase au sectiunile alb-vii, sunt turgescente, adica
nevestejite si au miros placut.
Cele vatamate, moarte sau mucegaite au sectiunile brune sau cafenii, zbarcite, cu miros de
putrefactie sau fermentatie. Acesti pomi nu se planteaza. Pentru plantare vom folosi numai pomi
sanatosi, cu radacini bune, vigurosi, cu coroana formata sau sub forma de vergi, fara rani sau
cioturi. Inainte de plantare, pomilor li se face fasonarea si mocirlirea radacinilor.
Fasonarea consta in improspatarea sectiunilor de radacini mai groase de 3-4 mm si scurtarea
celor fibroase la 3-10 cm, in functie de grosimea lor. Cele subtiri de tot, sub 1 mm se pot taia de
tot. Intotdeauna sectiunea se face pana in zona sanatoasa, vie. In urma fasonarii pomul trebuie sa
ramana cu cat mai multe radacini groase si lungi de 35-40 cm (daca este posibil). Foarte
defectuos este obiceiul unor practicieni de a fasona numai radacinile groase si sanatoase pana la
10-15 cm, lasand neatinse pe cele subtiri.
Dupa fasonare, radacinile se scufunda intr-o pasta consistenta obtinuta din balega proaspata de
vaca, pamant galben si apa, operatiune denumita mocirlire. Pomul astfel pregatit se aseaza in
groapa, rasfirandu-i radacinile pe un mic musuroi de pamant, astfel ca adancimea sa fie identica
cu cea din pepiniera (se vede acest lucru pe pom), chiar cu 3-5 cm mai sus, intrucat prin tasarea
pamantului pomul se mai aseaza.
Pomii altoiti pe portaltoi vegetativ (meri si peri) pot fi plantati mai adanc cu 5-6 cm, dar sa nu se
ingroape punctul de altoire. Dupa ce am asezat pomul, se trage pamant peste radacini (din primul
strat de casma), care se indeasa bine printre radacini.
Dupa acoperirea acestora, se calca bine pamantul dinspre marginea gropii spre pom. Se
administreaza acum 10-15 kg gunoi bine fermentat, iar daca este seceta si 1-2 galeti de apa, dupa
care se acopera groapa cu pamant si se calca din nou. Cu pamantul care mai ramane realizam un
musuroi inalt de 15-20 cm in jurul pomului.Adesea pomii nu se prind din lipsa apei, de aceea
trebuie sa-i udam. Udarile nu trebuie sa fie prea dese, ci mai rare, dar abundente, astfel incat sa-i
umectam 35-45 cm adancime, dupa care pamantul din jurul pomului se acopera cu paie, cu
pleava (mulci) sau cu pamant uscat.
Unii pomicultori procedeaza gresit, uda des si abundent, dar pomii nu se prind. Cauza este aceea
ca apa stagneaza in groapa, elimina aerul, radacinile fermenteaza sau putrezesc. Iata deci, ca este
daunator si excesul de apa, deci pentru formarea de noi radacini este nevoie de oxigen, caldura si
apa in proportii favorabile. Mentinerea solului curat de buruieni, a frunzisului sanatos,
inlaturarea lastarilor de prisos sunt alte lucrari strict necesare in anul I.
Plantarea propriu zisa a pomilor
Cele mai bune rezultate privind prinderea si cresterea pomilor se obtin prin plantarea de
toamna; procentul de prindere fiind in medie de 98-100%, fata de numai 85-90% la plantarea de
primavara.
In vederea plantarii de toamna trebuie efectuate o serie de pregatiri absolut necesare si anume
dupa care se executa plantarea propriu-zisa.
Stabilirea locului de plantare a fiecarei specii es face in functie de zona climatica a tarii si tinand
cont de natura si fertilitatea naturala a solului. In zona dealurilor inalte se vor alege numai specii
si soiuri mai rezistente la frig si care pot lega fructe chiar in primaverile ploioase.
Sunt excluse soiurile de mar din grupa Delicious rosu, Starkrimson etc., care nu dau rezultate.
La prun, se prevad soiurile Gras romanesc, Vinete romanesti, iar celelalte ca Agen, Stanley, P?
che se planteaza numai la altitudini mai mici, pana la 500 m. Caisii, piersicii si migdalii nu
reusesc deloc la altitudini mari.
In zona colinara si de campie reusesc toate speciile, daca li se completeaza necesarul de apa.
Atentie mare trebuie data naturii solului. Trebuie evitate solurile prea reci, argiloase, grele, cu
exces de umiditate; in astfel de terenuri majoritatea speciilor pier repede (caisul, piersicul,
ciresul, migdalul, unele soiuri de prun).
Numai gutuiul si parul altoit pe gutui sunt mai rezistente in solurile mai umede. Acolo unde este
pericol de stagnare a apei toamna, se recomanda plantarea pe biloane sau pe mameloane
artificiale, chiar si pentru speciile mai rezistente.
Alegerea portaltoilor trebuie facuta in functie de calitatile solului. Pentru solurile uscate din
zona de campie se prefera ca portaltoi zarzarul pentru cais, eventual pentru prun; migdalul amar
si piersicul pentru piersic; mahalebul pentru cires si visin, corcodusul pentru prun, parul franc
pentru par, marul franc pentru mar.
Ceilalti portaltoi se folosesc numai pentru soluri reavene ori cu posibilitati de irigare in
sezoanele secetoase.
Stabilirea corecta a distantei dintre randuri si dintre pomi pe rand se face pentru fiecare specie in
parte de pe grupe de soiuri cu vigoare asemanatoare. La aceasta lucrare se tine seama si de
portaltoiul utilizat, deoarece el are importanta foarte mare asupra cresterii pomilor.
De exemplu, soiul Jonathan altoit pe portaltoiul franc ori pe M11, M16, A2 formeaza coroane de
7-8 m inaltime si diametru, in timp ce altoit pe portaltoi de vigoare slaba M27, M9, M26
coroane ajunge numai la 3-4 m.
Aceeasi diferenta de crestere se observa la un soi de par altoit pe gutui fata de acelasi soi altoit
pe portaltoi franc sau salbatic.
In orice caz, in plantatiile intensive, distanta intre randuri sa nu fie mai mica de 3,5-4,5 m,
pentru a asigura spatiul de lumina necesar. Se are in vedere faptul ca sunt foarte pretentiosi la
acest factor caisii, piersicii, migdalii, ciresii, ca si unele soiuri de mar si par.
Mai putin pretentiosi la lumina sunt: visinul, coacazul, zmeurul, care reusesc si la semiumbra.
Pe solurile cu fertilitate naturala ridicata, distantele de plantare trebuie marite, deoarece pomii
cresc mai voluminosi.
Terasarea, pe terenurile cu panta mai mare de 8%, este necesara construirea de terase continui
ori individuale. Cele continui se fac paralele cu curba de nivel, corespunzator fiecarui rand de
pomi.
Ele se fac putin inclinate in sensul pantei, efectuandu-se inainte de pichetarea terenului.
Acolo unde nu sunt posibilitati pentru astfel de terase, se pot efectua terase individuale, insa dupa
efectuarea pichetajului.
In zonele umede, cu pericol de exces de umiditate, se efectueaza canale de coasta inclinate
longitudinal la 3%, care sa evacueze apa in exces. Ele pot avea latimea la fund si adancimea de
0,3-0,5 m, consolidate prin inierbare si distantate la 24-50 m, in functie de panta terenului.
Drenajul pentru eliminarea excesului de apa de pe anumite portiuni se efectueaza drenuri
folosind diferite materiale: fascine, tuburi de ceramica, tuburi de material plastic etc.
Pichetajul terenului consta in insemnarea pe teren a randurilor de pomi si a fiecarui pom in parte
prin tarusi (picheti). Pe terenurile plane sau cu panta mica pana la 6%, pichetajul poate fi facut in
dreptunghi ori in patrat, iar pe terenurile in panta este obligatoriu pichetajul in triunghi in vederea
combaterii eroziunii.
Sapatul gropilor se face cu 40-60 zile inainte de plantarea propriu-zisa, cu scopul de a crea
conditii de aerare a pamantului si de a activa dezvoltarea microflorei din sol. Pe terenurile
nedesfundate si pe solurile mijlocii, dimensiunile gropilor sunt de 1x1x0,7 m, iar in solurile grele
pot ajunge cu latura de 1,2-1,5 m si adancimea de 0,8 m.
Pamantul rezultat de la sapatul gropilor se asaza de o parte si de alta a randului sub forma de
musuroaie (se are grija ca peretii gropii sa fie verticali).
Stratul de la suprafata (30-35 cm) se asaza in aceeasi parte a randului la toate gropile (de
exemplu spre est), iar stratul inferior in cealalta parte (spre vest). De aceasta asezare a straturilor
de pamant in musuroaie se va tine cont la umplerea partiala a gropilor inainte de plantare.
Datorita faptului ca prin sapatul gropilor dispare pichetul, care marcheaza tocmai locul pomului,
se recomanda (mai ales pe pante) ca inainte de saparea gropii sa se marcheze fiecare pichet cu
inca doi (de o parte si de alta) insa pe directia randului, folosind o scandura de repichetaj cu o
crestatura la mijloc si cu doua la capete.
Aceata lucrare usureaza mult gasirea locului exact unde trebuie asezat pomul in momentul
plantarii. Pe pante mari si neregulate, saparea gropilor se face concomitent cu efectuarea
teraselor individuale.
Umplerea partiala a gropilor se executa cu 2-3 saptamani inainte de plantare. La fundul gropii se
arunca 15-20 cm pamant din stratul inferior, apoi se completeaza pana la jumatate sau doua
treimi cu pamant din stratul de la suprafata. Se urmareste ca pamantul cel mai feril sa se gaseasca
in zona radacinilor pomului.
Pentru plantare, se face o alegere riguroasa a materialului saditor. Se vor planta numai pomi bine
dezvoltati, sanatosi, cu radacini lungi de peste 25-30 cm, neofilite, turgescente.
Se inlatura toti pomii cu tumori canceroase pe radacini, oricat de mici ar fi acestea. De asemenea
nu sunt indicati pentru plantare pomii cu rani provocate de grindina, mai cu seama caisi, piersici,
ciresi, visini etc., deoarece acestia vor suferi de gomoza (scurgeri de clei) chiar de la inceput si
vor pieri prematur.
Fasonarea radacinilor si mocirlirea lor este o a doua conditie de reusita la plantare.
Prin aceasta se innoiesc taieturile facute la scos, operand cu foarfeca; se scurteaza radacinile
frante ori ranite, imediat deasupra ranii, lasandu-se intregi cele sanatoase principale.
Radacinile subtiri, sub un milimetru diametru, se scurteaza la 1-2 cm, iar cele uscate se pot
suprima de la baza, pentru a stimula aparitia altora noi. Dupa fasonare se inmoaie pana la colet
intr-o pasta facuta dintr-un amestec de balega proaspata de vite cornute mari, pamant si apa in
parti egale. Aceasta mocirla stimuleaza vindecarea ranilor si aparitia de noi radacini.
Ingrasarea la plantare este o alta conditie esentiala. In pamantul destinat plantarii (stratul
provenit de la suprafata) se amesteca 10-15 kg (1-2 galeti) de gunoi de grajd bine putrezit, plus
50-60 g superfosfat si 50-60 g sare potasica.
Stabilirea corecta a adancimii de plantare este de importanta capitala. Pentru aceasta se foloseste
scandura de repichetaj, asezandu-se intre cei doi picheti care strajuiesc groapa, se trage pamantul
amestecat cu ingrasamintele respective, creandu-se in mijlocul gropii un mic musuroi pe care se
asaza radacinile pomului, astfel incat coletul sa fie deasupra marginii superioare a scandurii.
Se arunca apoi pamant marunt si reavan (din cel amestecat cu ingrasaminte), introducandu-se
usor cu degetele rasfirate printre radacini. Dupa ce au fost acoperite radacinile, se scutura usor
pomul (fara sa fie tras afara) pentru ca pamantul sa patrunda bine intre toate radacinile.
Dupa ce s-a nivelat solul tras peste radacini, se taseaza foarte bine prin calcare insistenta.
Se trage apoi tot pamantul in groapa, pana la nivelul superior al acesteia si se calca din nou.
Cu restul pamantului ramas se executa apoi o copca (farfurie) in jurul pomului. In aceasta copca
se toarna 1-2 galeti de apa.
Udarea este absolut necesara la plantare pentru ca apa dreneaza toti graunciorii de pamant intre
radacini, elimina aerul, previne aparitia mucegaiului, iar pomul se lasa putin in jos, se asaza
revenind astfel cu coletul exact la nivelul suprafetei solului; adica la fel cat a fost in pepiniera.
Dupa ce apa a patruns in sol, se strange tot pamantul din jurul pomului sub forma de musuroi.
Acesta are rolul de a proteja radacinile pomului impotriva inghetului din timpul iernii. Coroana
sau partea aeriana a pomului ramane nefasonata; acest lucru urmand sa se efectueze in
primavara, la sfarsitul lunii februarie, inceputul lunii martie.
Protejarea trunchiului fiecarui pom este ultima lucrare care trebuie facuta inainte de caderea
zapezii impotriva iepurilor si caprioarelor. In acest scop, in jurul trunchiului se leaga tulpini de
floarea soarelui, sau coceni de porumb, stuf, hartie groasa de saci ori folie perforata din material
plastic.
Alternanta de rodire a pomilor
toi pomii unui soi rodesc excesiv ntr-un an i nu fructific deloc n anul urmtor; dup 1-2
ani cu recolta abundent urmeaz un an cu recolta mic; n cadrul aceluiai soi i al aceleiai
parcele, unii pomi rodesc ntr-un an, iar alii n anul urmtor. Se ajunge la aceast situaie datorit
faptului c unii pomi din plantaie, rmnnd suprancrcai cu fructe, nu pot diferenia muguri
de rod, n timp ce ali pomi, avnd ncrctur optim, difereniaz normal. De aceea, tierile de
fructificare trebuie s se aplice difereniat, n funcie de starea fiecrui pom i de ncrctura lui
cu muguri de rod. Pomii plantai n goluri, fiind mai tineri, pot prezenta diferenieri sub raportul
proporiei de muguri de rod formai, comparativ cu pomii n vrsta din cadrul aceluiai soi.
Aceast particularitate se are n vedere la aplicarea tierilor de fructificare.
Msuri agrotehnice pentru nlturarea alternanei de rodire
Cnd pomii intr n alternana de rodire ei pot fi readui n anul urmtor la o fructificare normal,
n principal cu ajutorul tierilor, aplicate difereniat. n anul cnd pomii nu au muguri de rod se
aplic o tiere moderat, pentru ca lstarii s fie potrivit de numeroi i de viguroi. n acest caz,
ei vor forma muguri de rod aproape de nivelul optim. n practic, uneori se procedeaz invers: de
team ca pomii s nu formeze lstari prea viguroi, se taie puin. n acest caz, prin faptul c se
lsa muli muguri vegetativi, se va forma un numr mare de lstari, dar de vigoare slab. Este
tiut ns c tocmai aceti lstari difereniaz muguri n proporie mai ridicat. Deci n anul
urmtor se ajunge la suprancrcarea pomilor cu rod, dublat cu o nedifereniere a mugurilor (n
lipsa normrii produciei). n anul cnd pomii nu au rod datorit nediferenieri mugurilor sau a
degerrii lor totale (la migdal, cais, piersic) este contraindicat reducerea taliei pomilor i
ntinerirea puternic a semischeletului, deoarece se vor forma lstari prea viguroi, care
difereniaz mugurii n proporie redus; deci se ntrzie restabilirea fructificrii normale.
Reducerea taliei pomilor, cu ntinerirea semischeletului, trebuie s se efectueze n anul cnd
pomul are muli muguri de rod, repartizai pe toat nlimea coroanei. n acest caz, lstarii nu
vor crete prea viguros, deoarece ei sunt concurai de fructe la primirea hranei. Fenomenul
alternanei de rodire este influenat i de perioadele de vrst ale pomilor. Diferenierea
agrotehnicii n funcie de aceste perioade constituie un mijloc sigur de prevenire i combatere a
alternanei de rodire.
De alegerea soiului depinde obtinerea unei productii rentabile
La par, in ultimii ani s-au creat si inmultit in pepinierele statiunilor, cu prioritate soiurile
autohtone: Triumf, Argessis, Carpica, Daciana, Untoasa de Geoagiu, Napoca, Republica.
Soiurile noi omologate la gutui: Aromate, Aurii si Moldovenesti, caracterizate prin productii
ridicate de fructe (40 t/ha), se cer mai mult extinse in zonele propice de cultura.
Prunul, care detine 48% din patrimoniul pomicol, are conveerul cu precadere format din noile
soiuri romanesti: Pitestean, Tuleu timpuriu, Silvia, Centenar, Carpatin, Minerva, Tita, Record,
Valcean.
In ceea ce priveste caisul, se preconizeaza cresterea ponderii soiurilor extratimpurii, timpurii si
foarte tarzii, sortimentul de baza fiind format exclusiv din soiurile romanesti, in mare majoritate
create la Baneasa: Mamaia, Sulmona, Sirena, Sulina, Selena, Comandor, Litoral, Dacia, Favorit,
Excelsior, Olimp, Tudor si Traian.
La piersic, pe langa soiurile straine (Springerest, Springold, Collins, Cardinal), s-au extins si
cele romanesti (Triumf, Congres, Victoria, Splendid, Superba de toamna, Flacara), toate creatii
ale Statiunii pomicole Baneasa.
Ca urmare a cererii la consum s-au inmultit in pepiniere si unele soiuri noi de nectarine, varianta
fara puf a piersicilor, fructe deosebit de apreciate de consumatori.
La cires si visin, un loc important in sortiment il ocupa soiurile autofertile, foarte productive si
cu fructe de calitate, atat cu epoca de coacere timpurie, cat si tarzie.
La cires, alaturi de soiurile straine cunoscute (Van, Stella, Rubin, Cerna si Boambe de Cotnari),
soiuri ca Daria si Severin se fac din ce in ce mai cunoscute.
La visin, soiurile Nana, Ilva, Dropia, Tarina, Timpurii de Osoi, toate creatii romanesti, se extind
din ce in ce mai mult in plantatiile particulare.
Un efort deosebit se face pentru extinderea selectiilor valoroase de nuc: Jupanesti, Bratia, Sibisel
44, Geoagiu 65, Argesan, Muscelean, particularii fiind deosebit de interesati de aceasta specie in
anii din urma.
O atentie deosebita se acorda introducerii in cultura a unor soiuri noi de capsun (Aiko,
Earlibelle, Benton, Premial, Coral), ca si de arbusti fructiferi (zmeur, coacaz negru si rosu, agris,
afin, mur fara spini, soc, catina), fructele acestor specii fiind deosebit de valoroase din punct de
vedere nutritiv.
Diversitatea mare a soiurilor in cadrul fiecarei specii pomicole creeaza posibilitatea unor
conveere varietale pe perioade lungi de timp, fapt ce asigura un consum de fructe proaspete tot
timpul anului.
Prin promovarea permanenta a unor soiuri din sortimentul mondial, mai productive, cu
caracteristici organoleptice superioare si cu rezistenta sporita la factorii de stres, dar si cu
adaptabilitate sporita la zonele de cultura ale tarii noastre, se imbunatateste substantial calitatea
sortimentelor cultivate in Romania.
Profitam de aceasta cale de a invita pomicultorii particulari sa apeleze cu incredere la statiunile
de cercetare pomicole, pentru procurarea de pomi, acestea oferind garantia autenticitatii si
sanatatii materialului saditor, si, bineinteles, nu in ultimul rand, soiuri valoroase.