Tăieri pentru formarea coroanei la pomii

fructiferi în primii 4-5 ani de la plantare

9 martie 2016 12:33Roxana Dobre

Distribuie pe Facebook
Formarea coroanei la pomii fructiferi este de cele mai multe ori o lucrare destul de grea pentru
pomicultorii care nu au multă experiență, cu atât mai mult cu cât primele tăieri sunt esențiale
pentru viitorul pom adult și mai ales pentru producția acestuia.
Pentru a afla cum se fac aceste tăieri, Agrointeligența a cerut sfaturile unui specialist, inginerul Marius
Roman, doctor în științe pomicole și proprietarul unei pepiniere (www.pepinierele-roman.ro).
”După plantare eu recomand să scurtați pomii la cca. 60 centimetri față de sol sau dacă se dorește o
tulpină mai înaltă se pot scurta la cca. 80 centimetri față de sol. Tulpina înaltă este utilă în situația în
care pomii se vor lucra pe rând mecanic cu freză cu palpator”, ne-a explicat specialistul.

Dacă pomii au fost plantați toamna, trebuie să se țină cont că în primăvară, dupa pornirea în vegetație
pe toată lungimea pomului vor porni lăstari. Când aceștia ating lungimea de cca. 5 centimetri, se vor
suprima (rupe) cei de la baza pomului și se vor lăsa cca. 3-5 lăstari la partea superioară, care să fie
distribuiți pe toata circumferința cercului, în vederea formării de șarpante (coroana pomului).
Atenție!Sunt situații în care nu pornesc lăstari din mugurii de la partea superioară a pomului. În
acest caz se vor opri lăstarii care au crescut în imediata apropiere din partea inferioară a pomului!
Mai sunt și cazuri izolate când pornesc foarte greu 1-2 lăstari din partea inferioară a pomului (deasupra
punctului de altoire). În această situație se vor lăsa acești lastari, care vor regenera pomul (ținând cont
că rădăcina alimentează doar 1-2 lăstari acești pomi vor avea creșteri foarte spectaculoase și vor ajunge
din urma ceilalți pomi.

”În continuare dacă avem situația cu 2 lăstari, când aceștia ajung la o lungime de cca. 50
centimetri se va renunța la unul dintre ei și se va păstra cel mai viguros și cu poziția cea mai
bună. Lăstarului păstrat i se va ciupi vârful și se va palisa de ciotul (tulpina) rămasă de la pomul
de bază. Din acest lăstar, după ciupire vor porni lăstari anticipați, din care se vor reține un
număr de cca. 3-5 lăstari și astfel se reface tulpina pomului și ajungem la cazul ideal cu o tulpină
de cca. 40 centimetri, iar la partea superioară 3-5 lăstari, care reprezintă viitoarele șarpante ale
pomului”, ne-a mai explicat specialistul.
Notă! Dacă sunteți curioși de ce a trebuit să lăsați 2 lăstari, iar ulterior la unul ați renunțat,
răspunsul este că există riscul ca unul dintre ei să se rupă din cauza vântului, mecanic etc.
”Dacă ne referim din nou la prima situție unde avem păstrați un număr de cca. 3-5 lăstari (cazul ideal),
când aceștia ajung la cca. 30 centimetri lungime li se ciupesc vârfurile pentru a-i forța să emită
anticipați (lăstari). După cca. 10-14 zile de la efectuarea ciupitului vârfurilor de lăstari de la subțioara
frunzelor vor porni lăstari tineri (anticipați). Este important ca înainte de efectuarea ciupitului și încă 3
săptămâni după aceasta pomii să fie bine irigați. În situația în care lăstarii de bază nu ajung la 30
centimetri, ciupirea acestora se face diferențiat când ating lungimea de cca. 30 centimetri. Dacă
depășesc cu mult lungimea de 30 centimetri ei se vor scurta mai sever astfel încât să-i uniformizăm la o
lungime de cca. 30 centimetri”, mai explică inginerul Marius Roman.

Lăstarii care pornesc de la subțioara frunzelor după ciupire (lăstarii anticipați), dacă pomii sunt susținuți
cu apă, după cca. 3-4 săptămâni vor atinge la rândul lor lungimea de cca. 40 centimetri, când trebuie să
se intervină din nou.

”Astfel lăstarii care au creștere către interiorul coroanei se vor elimina, iar cei care au creștere
către exteriorul coroanei se vor reține. Lăstarul care a crescut superior va fi cel mai viguros,
acesta fiind lăstarul de continuare a șarpantei, care va fii scurtat (ciupit), când ajunge la
dimensiunea de 40 centimetri. Dacă acest lăstar prezintă pe el anticipați sa va ciupi deasupra
unui anticipat care prezintă creștere către exteriorul coroanei. În următorii ani se va continua
această idee de prelungire a șarpanelor prin ciupirea creșterilor noi la 40 centimetri, în vederea
garnisirii ramurilor cu anticipați, iar lăstari cu creștere către interiorul coroanei se vor ciupi la 5-
6 centimetri în vederea formării de formațiuni de rod”, mai recomandă specialistul.
Acesta spune că ideal este ca atunci când se ajunge la o înălțime a pomilor de cca. 3 metri să nu se mai
lase în partea superioară lăstarii de continuare a șarpantei ci va trebui să fie eliminați la inel, (punctul de
inserție al ramurei), astfel putând fi delimitată înălțimea pomilor.

”Toate aceste lucrări trebuie parcurse în cca. 4-5 ani timp în care pomii ajung la maturitate
deplină și se va trece de la tăierile de formare a coroanei la o altă etapă și anume la tăierile de
fructificare”, mai completează specialistul.

RECOMANDARI PENTRU PLANTAREA SI INGRIJIREA

PARULUI IN GRADINA

Parul este un pom fructifer usor de cultivat in gradina, usor de curatat, productiv, si
nici nu ocupa foarte mult spatiu. Se pot cultiva usor in gradina trei patru peri de
soiuri diferite cu fructificare esalonata, care pot asigura necesarul unei familii
pentru un an intreg, un par producand de la 10 la 60 de kilograme de pere.
Tags: parcultivarea paruluiplantarea paruluiingrijirea paruluipar altoitperepomi
fructiferigradina

Parul se adapteaza cultivarii pe toate tipurile de teren chiar si pe cele argiloase,

este rezistent la frig dar sensibil la ingheturile tarzii de primavara. Se poate
planta toamna sau primavara, de regula se altoieste pe un portaltoi de gutui cu
avantajul ca limiteaza intr-o anumita masura cresterea si grabeste fructificarea.
Parul altoit pe gutui ajunge la o inaltime de 3-4 metri la maturitate, deci la
plantare se va respecta o distanta intre pomi de circa patru metri. Parul se
planteaza lasand nodul de altoire la nivelul solului.

Coroana poate fi lasata sa se dezvolte natural, in forma de piramida, fusiforma

sau rotunda. Taierile la par se pot imparti in taieri de formare a coroanei si taieri
de fructificare.

Forma naturala a coroanei se obtine atunci cand in momentul plantarii se taie

tulpina la o inaltime de 70-80 de centimetri de la nivelul solului. Taierile de
formare a coroanei se fac in primii ani cand ramurile au o lungime de circa 20
de centimetri lasand trei patru ramuri care vor forma primul etaj de rod, iar
lastarii si celelalte ramuri se elimina.

Ramurile care vor forma coroana se taie lasand un mugure de crestere pe

exterior. Taierile de formare a coroanei la par sunt in primii ani taieri verzi
pentru eliminarea lastarilor si eventual pentru a rari ramurile.

Pentru forma rotunda sau piramidala sunt necesare taieri si interventii care
pot intarzia fructificarea chiar daca au ca rezultat obtinerea de forme
geometrice perfecte.

Taierile productive la par incep dupa al patrulea an, se fac in functie de

exigentele fiecarui soi in parte, de exemplu la soiurile „William” ramurile se
lasa lungi si bogate la soiurile „Abate” ramurile se scurteaza circa o treime
sau cel putin jumatate.

Pentru toate soiurile de par taierile se fac in fiecare an la sfarsitul iernii,

respectand in mare parte regulile generale de curatare a pomilor fructiferi; in
luna iulie sunt necesare taierile verzi pentru eliminarea lastarilor. Fertilizarea
parului se face tomna incorporand in sol gunoi de grajd bine maturat cel putin
odata la doi trei ani.

Pentru fertilizarea cu ingrasaminte chimice sunt suficiente 50-60 de grame de

azotat pe metru patrat. La cultivarea parului in gradina sunt necesare mici
lucrari de intretinere dar recoltele bogate rasplatesc eforturile depuse.
Pentru pomii fructiferi, tăierile în uscat trebuie să înceapă când nu mai sunt aşteptate
geruri cumplite. Desigur că nici un an nu este identic cu altul, dar statistic, începutul
lunii martie poate fi favorabil începerii lucrărilor de tăiere în uscat, în livezile de pomi.
Tăierile executate mai devreme pot slăbi rezistenţa la gerurile care mai pot surveni.
 Este stabilit că pomii care nu au fost supuşi tăierilor au rezistat mai uşor gerurilor
decât cei care au suportat acţiuni de tăiere înaintea apariţiei acestor geruri. Acest
fapt a fost remarcat mai ales la speciile cu sensibilitate la ger (piersic, cais, păr sau
prun). Mărul, atât prin soiurile sale mai vechi, dar mai ales prin anumite soiuri recent
obţinute (Jonagold, Elstar) se dovedeşte de asemenea sensibil la ger.

Clasificarea tăierilor la pomi.

Tăierile pomilor se pot clasifica după mai multe criterii dar sunt acceptate două şi
anume:

 După scopul urmărit

 După timpul de executare.
În funcţie de scopul urmărit, tăierile se împart în următoarele grupe:

 Tăiere de formare.
 Tăiere de rodire.
 Tăiere de întreţinere
 Tăierea de corectare.
 Tăierea de regenerare,
În funcţie de timpul de execuţie, tăierile se împart astfel:

 Tăierea în uscat.
 Tăierea în verde.
Tăierea de rodire

Această categorie de tăieri operează asupra ramurilor de rod şi de semischelet, cu

scopul principal de a norma încărcătura de muguri de rod, asigurându-se astfel
producţii mari, constante şi de bună calitate pe toată durata de exploatare a livezii.

Supraîncărcarea conduce la producţii mari dar de slabă calitate, coroanele se

mutilează, pomii nu diferenţiază muguri de rod pentru anul următor şi se declanşează
alternanţa de rodire. Asupra numărului de muguri micşti ce se lasă la măr şi păr s-au
făcut numeroase cercetări.Se consideră că ramurile de rod propriu-zise trebuie să fie
de 2-3 ori mai puţine decât cele vegetative, inclusiv pintenii şi smicelele. Mugurii
micşti la măr şi păr trebuie să reprezinte 12-15% din totalul mugurilor sau 20-25%.La
sâmburoase, normarea rodului este mai elastică adică se acceptă o încărcare mai
mare la cireş, vişin, prun, cais, dar la piersic este obligatorie o normare foarte Pentru
sămânţoase sunt necesare 50-60 frunze pentru un fruct, la sâmburoase doar 25-30.

Gradul de încărcare la măr, păr şi piersic trebuie să fie foarte precis, exprimat în
ţepuşe + nuieluşe sau pur şi simplu în muguri micşti, iar la piersic în ramuri mixte cu
lungimea de 40-60cm. Obiectivele tăierilor de rodirediferă şi în funcţie de vârsta
pomilor.La cei tineri, se urmăreşte formarea ramurilor de rod pentru a grăbi intrarea
acestora pe rod. În acest sens, la toate speciile şi soiurile, dar mai ales la cele tardive,
ramurile de garnisire se răresc iar cele păstrate se înclină sau se arcuiesc. Nu se vor
păstra muguri de rod sau fructe la vârful şarpantelor întrucât arcuirea acestora
compromite formarea scheletului. Se menţionează că delimitarea precisă între
 elementele permanente şi cele nepermanente este absolut obligatorie. În caz contrar,
coroanele se exploatează foarte greu.

La pomii pe rod obiectivul de bază este normarea încărcăturii prin scurtarea

semischeletului inclusiv a vetrelor de rod şi apoi rărirea formaţiunilor de rod pe
porţiunile păstrate. Prin scurtările respective se reduce substanţial numărul de muguri
micşti. Bineînţeles că, această normare este în funcţie de gradul de diferenţiere a
mugurilor de rod în anul respectiv.

La pomii bătrâni, normarea rodului se face prin aceleaşi operaţiuni tehnice dar mai
ales prin reducţie întrucât prin aceasta se stimulează creşterile vegetative care
întineresc lemnul de rod. Tăierea de rodire este diferenţiată pe specii, grupe de soiuri,
vârsta pomilor, agrotehnica aplicată şi alţi factori. La soiurile şpur de măr şi păr, se
scurtează semischeletul garnisit cu ţepuşe şi se simplifică vetrele de rod.La pomii cu
coroane rare se păstrează creşterile noi care se scurtează pentru a se garnisi cu
ţepuşe tinere, viitoare vetre cu putere mare de fructificare.

La soiurile standard de măr şi păr care au coroane dese, aglomerate, se luminează

coroana şi se scurtează semischeletul cu 1/3 – 2/3 din lungimea acestuia, în funcţie
de vigoare şi încărcătura cu muguri micşti. La gutui, se simplifică şi se reduce
semischeletul garnisit cu măciulii iar după scurtare se răresc măciuliile la 10-15 cm,
iar coarnele de melc se simplifică transformându-se în măciulii simple. La soiurile
şpur de prun şi cais,se scurtează semischeletul tânăr la un număr optim de buchete
de mai, iar ramurile îmbătrânite se suprimă s-au se scurtează sever înlocuindu-le cu
altele noi tinere. Soiurile standard, necesită numeroase răriri executate asupra
semischeletului iar pe acesta se răresc ramurile epuizate şi se înlocuiesc cu creşteri
noi. Ramurile de rod lungi se scurtează cu 1/3 – ½ din lungimea lor.

La cireş, se fac puţine tăieri de rodire întrucât coroanele sunt rare, ramurile de rod au
longevitate mare iar pomii nu sunt afectaţi de alternanţa de rodire. Soiurile de vişin
pletoase au nevoie de mai multe tăieri pentru a combate acest fenomen nedorit.Se
suprimă pletele lungi degarnisite şi se înlocuiesc cu creşteri noi, iar semischeletul
des se răreşte. La piersic, normarea rodului se realizează prin suprimarea buchetelor
de mai şi a ramurilor salbe, iar ramurile mixte se răresc la 20-25 cm.Se păstrează
80-150 ramuri mixte în coroana unui pom, în funcţie de vigoarea pomilor şi
agrotehnica aplicată. Unii autori recomandă până la 200 ramuri mixte dar după
părerea noastră acest lucru este exagerat. Ramurile mixte şi cele vegetative în plus
se suprimă total sau se scurtează în cepi de 2 muguri în zonele degarnisite ale
coroanei. Tăierile care se aplică pomilor trebuie să fie diferenţiate, tratând fiecare
pom şi fiecare ramură din ansamblul coroanei separat. Astfel, la pomii care abia au
intrat pe rod, la care ramurile de schelet cresc viguros, este nevoie ca, în cazul când
acestea au creşteri anuale mai mari de 50-60 cm, să se scurteze prelungirile cu ¼
din lungimea lor, pentru a favoriza, pe de o parte, noi creşteri în vârful acestora şi a
stimula, pe de altă parte, garnisirea ramurilor de schelet tinere cu ramuri roditoare.

 Repartizarea uniformă a semischeletului tânăr de o parte şi de alta şarpantelor (ramurile

groase ce pornesc de pe ax) la 20 – 30 cm şi nu deasupra sau dedesubtul lor;
 Apropierea pe cât posibil prin tăieri de reducţie a rodului de şarpante şi subşarpante
pentru îmbunătăţirea condiţiilor de hrană.
 Completarea spaţiilor create accidental în urma frângerii ramurilor sub povara rodului sau
din alte cauze;
 Aplicarea unor tăieri de reducţie prin care se deschide unghiul de inserţie în partea
superioară a pomului pentru temperarea creşterii şi unor tăieri de transfer pe semischelet
ce reduce unghiul de inserţie (unghiul faţă de verticală) pentru a stimula creşterea în
partea inferioară a pomului;
 Înlocuirea semischeletului viguros din partea superioară a pomului prin tăieri de plafonare
a creşterii de vigoare slabă pentru a evita formarea aşa numitelor “pălării” în special la
coroanele aplatizate;
 Scurtarea severă a semischeletului îmbătrânit, în curs de epuizare.
 Asigurarea, prin tăieri de rodire, a unui raport de 3:1 între formaţiunile care prezintă doar
muguri vegetativi şi formaţiuni care poartă muguri de rod; şi a unui raport de 8:1 între
mugurii vegetativi şi de rod; sau cca 5-6 muguri de rod pe fiecare cm2 din suprafaţa
secţiunii transversale a trunchiului.
 Pomii la care creşterile sunt slabe iar mugurii de rod sunt în exces se vor tăia sever, pe
când pomii cu creşteri exagerate şi fără rod nu se vor tăia sau se vor tăia foarte slab,
urmând ca normarea producţiei să se facă anul următor.
Să nu uităm nici de faptul că tăierile aplicate în primii ani de viaţă afectează pomul
toată viţa lui (schelet) şi cele aplicate în timpul rodirii afectează cel puţin trei ani de la
efectuarea tăierii. La fel de importantă este menţinerea subordonării pe verticală a
etajelor şi a ramurilor din cadrul etajelor, dar şi păstrarea echilibrului vertical şi cel
orizontal Unghiurile de inserţie (faţă de verticală) ne vor ajuta menţinerea echilibrului
între creştere şi fructificare. Cu cât creşte unghiul de la verticală spre orizontală, cu
atât se reduce lungimea creşterilor şi apar fructele. Avem un echilibru la un unghi de
cca 45º, la care avem creşteri anuale şi producţie de fructe la un nivel echilibrat. Cu
cât creşte unghiul spre orizontală se reduce lungimea creşterilor anuale, se măreşte
numărul de fructe şi se reduce dimensiunea lor. Pomul doreşte să facă cât mai multe
fructe pentru a se înmulţi (modul natural de înmulţire în flora spontană), iar dacă nu
intervenim printăiere de normare a rodului, nu vom avea fructe de calitate.

Tăierea de formare a pomilor fructiferi

După plantare, în funcţie de forma de coroană pe care dorim s-o obţinem se fac
tăierile pentru formarea coroanei. De obicei, formarea unei coroane se obţine în 3-4
ani de la plantare, prin diverse operaţii de modificare a poziţiei de creştere a ramurilor
şi lăstarilor (aplecare, arcuire etc.), prin tăieri propriu-zise, prin scurtări sau suprimări
de ramuri. După ce a fost formată coroana pomilor, ea trebuie menţinută prin tăieri
de întreţinere şi fructificare.

Tăierile anuale

Aceste tăieri sunt necesare deoarece trebuie redusă încărcătura excesivă cu muguri
a pomilor fructiferi, atunci când este nevoie, pentru a se stabili mărimea ramurilor,
pentru a se stabili alungirea şi întrepătrunderea lor. Se ştie că în coroanele dese, în
care nu pătrunde destulă lumină, bolile şi dăunătorii se dezvoltă mult mai re-pede.
La pomii care au coroana deasă, stropirile se fac mult mai greu existând şi riscul ca
soluţia cu care se stropeşte să nu poată fi aplicată pe toate ramurile. Prin tăierile de
întreţinere se urmăreşte echilibrarea vegetaţiei între bază şi vârf.

Tăierile de fructificare

Acestea sunt necesare pentru a menţine pomii într-un echilibru fiziologic timp mai
îndelungat. La pomii fructiferi aflaţi în plină rodire se urmăreşte normarea încărcăturii
cu muguri floriferi în raport cu potenţialul acestor pomi. O dată cu trecerea timpului,
pomii fructiferi au creşteri vegetative slabe precum şi producţii scăzute. Pentru
creşterea duratei de viaţă şi a potenţialului productiv se aplică la aceşti pomi tăierile
de întinerire.

Tăierile de întinerire

Dau rezultate bune atunci când coroana pomilor se reduce considerabil iar
semischeletul se întinereşte în majoritate. Se recomandă ca tăierea pomilor fructiferi
să se efectueze în perioadă de repaus. Tăierile se pot face şi primăvara târziu dar
doar atunci când pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi mugurii sănătoşi de
cei atinşi de ger.

O coroană aerisită va duce la fructe egale

Merii, cireşii, perii şi prunele pot dezvolta crenguţe subţiri şi scurte pornite direct din
ramurile de bază. În general, pe aceste crenguţe se formează adevăraţi ciorchini de
flori şi, ulterior, fructe. În general acestea apar în cazul în care partea centrală a
coroanei este prea umbrită, aspect ce va duce în final şi la deteriorarea formaţiunilor
florale. Prin urmare, sunt indicate tăierile crengilor stufoase foarte înalte sau crescute
răzleţ în lateral pentru a permite luminii şi soarelui să acceseze toate zonele pomului.

Ramurile neroditoare, adevăraţi paraziţi

Ramurile neroditoare sunt de cele mai multe ori parazite şi consumă resursele celor
care rodesc. Prin urmare, este indicat să le tai încă din momentul în care acestea
apar, deoarece se dezvoltă şi se întăresc foarte rapid. O altă soluţie ar fi altoirea
acestora (în cazul în care sunt deja foarte mari). În general, cele mai productive
crengi cresc orizontal sau într-un unghi de maxim 45 grade.
Tot ce trebuie sa stiti despre taierile de formare a coroanei
la mar
Autor: Redactor

DistribuieTwitter
Taierile de formare a coroanei pomilor reprezinta o etapa deosebit de importanta pentru fiecare
arbore fructifer, deoarece prin aceasta operatiune pomii sunt ajutati sa isi dezvolte noile ramuri
si sa intre cat mai repede pe rod.
In primavara, luna martie este perioada propice pentru a realiza taierile de formare a coroanelor, mai
ales pentru mar. Important de precizat este ca aceste taieri de formare a coroanei pomilor trebuie
executate doar in perioada in care arborii nu sunt intrati pe rod.

„Luna martie este cea mai buna perioada pentru a forma coroana la mar. Multa lume uita sa faca acest
lucru. Operatiunea este foarte importanta, mai ales la pomii de tip varga (fara ramnificatii), deoarece
doar asa mugurii dorminzi vor iesi la suprafata si vor deveni noi lastari, prin acest proces fiind creat
totodata si noul ax care va sustine viitoarea forma a coroanei. Taierea de proiectare a coroanei consta
in executarea unei taieturi la inaltimea de 40-60 cm de la sol, pentru pomii pitici, in cazul speciilor
semintoase (mar, par). In ultima perioada se produc si pomi cu ramnificatii, caz in care nu mai este
necesara taierea de proiectare a coroanei. In trunchiul scund de 40-60 cm, din mugurii dorminzi
(mugurii de sub scoarta) din apropierea taieturii, vor aparea primele ramnificatii, lastari, din care se
vor alege cei cu pozitie favorabile si axul pentru viitoarea forma de coroana pe care dorim sa o
realizam”, explica, pentru StiriAgricole.ro, Dr. Ing. Ioan Platon, directorul Statiunii de Cercetare-
Dezvoltare pentru Pomicultura Bistrita.
Doua dintre cele mai intalnite forme de coroane la mar, recomandate de altfel si de directorul SCDP
Bistrita, sunt Fus tufa (Spindel busch) si Fus subtire (zvelt). Aceste forme de coroane sunt si la
indemana pomicultorilor cu mai putina experienta.

„Fusul tufa si cel subtire pot fi usor realizate din foarfeca, mai ales daca si pomul este sustinut de un
tuture individual. Mai exista si alte forme, precum palmetele cu brate orizontale sau oblice, insa
necesita multa manopera, plus ca ai nevoie si de un sistem de sustinere. Forma de piramida etajata este
mai mult recomandata pentru speciile samburoase”, mai spune Dr. Ing. Ioan Platon.

1. Fusul tufa (Spindel busch)

Fusul tufa este recomandat pentru livezile intensive, la combinatiile de vigoare mijlocie-mica de mar.
Aceasta forma se caracterizeaza printr-un trunchi de 60 cm inaltime si dispunerea pe ax. Structura
permanenta este formata din 14-16 sarpante de vigoare mica dispuse in spirala pe ax, distantate la 20-
30 cm. Inserarea ramurilor pe ax are loc sub un unghi oblic de 65-70 de grade. Inaltimea fusului e de
2,5 – 3,5 m. Formarea coroanei are loc etapizat si se intinde pe 3 ani:
Anul I. In primul an se taie varga, la 60 cm, in luna martie, inceput de aprilie. Apoi, din mugurii
dorminzi de langa taietura apar lastarii. In timpul verii se aleg lastarii care vor constitui ramurile de
schelet, iar cele de prisos, concurente sau cu pozitie necorenspunzatoare, se elimina prin taieri in verde
la inel. Toamna raman inserate pe ax doar 4 ramuri si axul.
Anul II. In perioada de repaus daca prelungirea axului a crescut mai mult de 50-60 cm si nu a ramificat
se scurteaza. Daca soiul respectiv are o capacitate de ramificare buna, se vor elimina o parte din lastari,
astfel incat distanta dintre ei sa fie de 20-30 cm. Daca lastarii care formeaza etajul de la baza nu au o
deschidere suficienta (50-70 grade) se recomanda inclinarea acestora prin legarea de trunchi. In
perioada de vegetatie se elimina lastarii concurenti ai prelungirii axului, se ciupeste prelungirea axului
daca nu a ramificat si se realizeaza o repartizare uniforma a viitoarelor sarpante pe ax (la 20-30 cm
intre ele).
Anul III si IV. Se procedeaza in mod asemanator astfel incat pe ax, la sfarsitul taierilor de formare sa
avem 12-14 sarpante de vigoare mica, distantate pe ax la 20-30 cm intre ele.
2. Fus subtire (Slender spindle)
Fusul subtire a fost creat in Olanda de catre S.J. Wertheim pentru soiul de mar Golden delicious altoit
pe portaltoiul M 9 si apoi extins la majoritatea soiurilor de mar.

Caracteristici: trunchi de 40-50 cm; ax zig-zigat obisnuit prin transferarea anuala a prelungirii axului
pe o ramura laterala de vigoare slaba; pe ax se insereaza un etaj bazal format din 3-5 sarpante uniform
distribuite in jurul axului si 15-20 de ramuri de semischelet, care dupa 4-5 rodiri se inlocuiesc,
inaltimea coroanei se limiteaza la 2,2 – 2,5 cm, iar diametrul va fi de 0,9 – 1,2 m la baza si 0,4 – 0,6 m
la varf.
Anul I. In perioada de repaus se scurteaza varga la 60 – 70 cm in functie de vigoarea soiului. In
perioada de vegetatie se aleg 3-5 lastari pentru a forma etajul de la baza si unul pentru prelungirea
axului.
Anul II. In perioada de repaus se transfera cresterea axului pe una dintre ramurile laterale de vigoare
mai mica si se aleg cele 3-5 ramuri care vor forma etajul de baza. In perioada de vegetatie se scurteaza
sarpantele din etajul de baza in vederea asigurarii unei bune ramnificari, iar pe ax se aleg ramurile de
semischelet, uniform distribuite, distantate la circa 25-30 cm pe ax.
Anul III. Se continua transferarea cresterii axului pe o ramnificatie laterala in sens opus anului anterior.
Ramurile viguroase se elimina, asigurand fistributia uniforma a semischeletului pe ax.
Anul IV. Se executa aceleasi interventii ca si in anul anterior.
Principalele forme de coroana pentru cultura marului in Romania, in functie de sistemul de cultura
sunt: fusul tufa (pentru sistemul de cultura intensiv), fusul subtire (pentru sistemul de cultura
superintensiv), piramida etajata si mixta (pentru sistemul de cultura clasic), precum si palmeta cu brate
oblice sau orizontale.

O parte din informatiile prezentate in acest articol au fost preluate din „Pomi, arbusti ructiferi, capsun
– Ghid tehnic si economic”, Institutul pentru cercetare-Dezvoltare Pomicultura, Pitesti, 2014.

Reguli de taiere pentru meri si peri

Recolta anuala de fructe depinde mult de ingrijirea corecta a pomilor fructiferi. Afla
care sunt cele mai importante reguli de taiere pentru meri si peri.

Incepand din primul an de viata, taierea poate face diferenta dintre un pom sanatos si
productiv si unul cu probleme. Taierea formativa a puietilor este un efort investit in intreaga
viata a pomului, care isi va dezvolta apoi crengile corect.
Taierea este apoi recomandata in fiecare iarna pentru merii si perii crescuti cu coroana
naturala in gradina.

Taierea puietilor de mar si par

Pentru merii si perii in varsta de un an sau doi, taierea este recomandata in perioada in care
pomul nu este activ (de la caderea frunzelor pana la primii boboci), dar nu este indicat sa te
ocupi de taiere in zile cu temperaturi foarte scazute.

Daca puietul este format doar din tulpina, taierea la un an se face la un nod, la o inaltime
de aproximativ 75 cm pentru varietatile de marime normala si o inaltime de circa 60 cm
pentru varietatile pitice.

In cazul puietilor care au deja crengi formate, se recomanda taierea la aceeasi inaltime,
chiar deasupra unei crengi puternice lasand mai jos alte doua-trei crengi la distanta
aproximativ egala una de alta. Se recomanda scurtarea crengilor la jumatate sau doua
treimi, chiar la un nod aflat pe partea superioara.

In al doilea an de viata, se recomanda taierea tulpinii chiar desupra crengii crescute la

inaltimea cea mai mare si pastrarea a alte 3-4 crengi care au crescut sanatoase, la unghiul
potrivit. Daca cele mai multe crengi s-au format aproape vertical, scurteaza-le cu o treime,
chiar deasupra unui nod orientat catre exterior.

La urmatoarea taiere, alege una sau doua nuiele sanatoase crescute pe fiecare creanga a
marului si scurteaza-le cu o treime. Scurteaza si crengile principale cu o treime, chiar dupa
o nuia sanatoasa. In total, este important sa lasi 8-10 crengi pentru formarea finala a
coroanei.

Elimina mladitele care cresc catre tulpina, deoarece acesteia nu vor produce multe fructe,
dar voi folosi resurse importante pentru pom pe termen lung.

Taierea de iarna a merilor si perilor

Modalitatea de taiere depinde de modul in care marul sau parul a rodit in anul precedent.
Unii pomi rodesc mai mult pe tepuse, in timp ce altii sunt mai productivi pe nuiele sau
mladite.
Indiferent de tipul de mar sau de par, incepi taierea prin eliminarea crengilor slabite,
bolnave sau moarte. Elibereaza centrul coroanei si redue apoi crengile laterale care s-au
intins prea mult. Cand tai o creanga, alege un punct chiar deasupra unei nuiele crescuta din
ea, care sa aiba cel putin o treime din diametrul crengii principale.

Pentru varietatile de meri si peri care rodesc mai mult pe tepuse, taierea vizeaza o treime
din lungimea acestora, chiar in punctul din care creste o nuia intr-o directie potrivita. Lasa
doar cinci sau sase nuiele noi pe coroana daca acestea nu au spatiul necesar sa se
dezvolte in crengi productive.

Cand marul sau parul rodeste pe mladite, taie crengile care au produs fructe in anul
precedent, lasand cele mai viguroase nuiele laterale. Nu taia mladitele mai scurte de 30 cm.
Taie in fiecare iarna o parte din tepuse pentru a reduce inghesuirea acestora in coroana.

Forme de coroana ale pomilor fructiferi

In functie de particularitatile de crestere ale fiecarei specii si soi, in perioada de
tinerete pomii formeaza coroane piramidale, conice sau globuloase.
Coroanele pomilor crescuti liber au, de regula, un schelet simplu si bine dezvoltat
si un semischelet complex, garnisit cu ramuri de rod, fapt ce determina o fructificare mai
timpurie, temperand astfel ritmul si extensia cresterilor.
Pe baza acestor observatii practice specialistii au conceput si construit, functie
de vigoarea pomilor coroane semi-libere de diverse talii.
Pentru soiurile viguroase au fost ceeate coroane cu volum mare (piramidale, sub
forma de vas)
Pentru soiurile de vigoare mijlocie si mica s-au realizat coroane aplatizate,dirijate
pe spalier, conice, fara suport de sustinere.
Sunt de asemenea concepute si realizate asa numitele coroane artistice
palisate.
Coroanele pomilor se diferentiaza intre ele prin volum si contur, prin numarul,
vigoarea si orientarea ramurilor de schelet si semischelet, dar si prin modul de taiere de
formare si intretinere.
Se urmareste ca structura coroanei sa fie preponderant tanara, alcatuita din
ramuri de semischelet purtatoare a unui mare numar de ramuri de rod. despre care
puteti citi aici
La formare se are in vedere:
- eliminarea zonelor neproductive din jurul axului si baza sarpantelor;
- sporirea elementelor productive in cadrul aceluiasi volum de coroana;
- simplificarea tehnologiei de formare pe baza particularitatilor biologice ale
soiului;
Forme de coroana cu volum mare si ax
Piramida etajata rarita
Se foloseste frecvent in gradinile familiale la speciile cu tendinte accentuate de
crestere etajat (cires, par, unele soiuri de mar, prun, visin).Este caracterizata de :
- Trunchi de aproximativ 80-90cm continuat cu un ax;
- 2-3 etaje distantate, functie de soi, la 80 - 100cm;
- Etajul este format din 3-4 ramuri la distanta de 7-15 cm.;
- Pe fiecare sarpanta sunt 3-4 subsarpante bilateral altern la 40 -60cm;

- Fiecare subsarpanta este ganisita cu ramuri de semischelet si rod;

Piramida neetajata(Leader)
Folosita pentru speciile viguroase – mar, par, unele soiuri de prun si visin – fara a forma
etaje. Caracterizata de:
- Truchi de 60-80 cm continuat cu ax de care se prind in 5-6 sarpante in spirala la
distanta de 30-45 cm.
- Pe fiecare sarpanta sunt 3-4 subsarpante distantate la 30-40 cm. de la insertia
sarpantelor pe ax amplasate bilateral altern;
 Datorita numarului mare de sarpante si inaltimii pomului aceasta forma a fost
imbunatatita cu piramida neetajata modificata sau piramida neetajata intrerupta
(Leader modificat) care are:
- Trunchi de 60-70cm. continuat cu ax pe care se retin 4-5 ramuri in spirala distantate la
25-40 cm.
- Fiecare sarpanta are 3-4 subsarpante dispuse bilateral altern distantate la 30-40 cm.
- Axul se suprima dupa a 4-a sau a 5-a sarpanta;
- Inaltimea pomului ajunge la 3 -3,5m
- Cand ramane la 4 ramuri in spirala poarta denumirea de vas intarziat
- Se foloseste des in plantatiile intensive de mar, par, prun, cais, cires, visin chiar nuc;
Piramida mixta
Forma utilizata de regula pentru pomi izolati cu vigoare mijlocie sau mare (prun,
cires, visin, unele soiuri de mar si par). Se caracterizeaza prin:
- Truchi de 80 -85 cm , la inaltimea caruia se gaseste un etaj din 3 ramuri distantate la 7 -
15 cm. egal repartizate in plan orizontal;
- Deasupra acestui etaj la 60-70 cm.se retine o ramura, apoi inca doua distantate la 30-35
cm.
- dupa consolidarea celei de-a treia ramuri in spirala axul se suprima;
- pe fiecare sarpanta se formeaza 2-3 subsarpante distantate la 30-40 cm. amplasate
bilateral exterior;
Forme de coroana cu volum mic si ax
Fusul tufa(Spindelbuch)

Se foloseste la soiurile de mar, par cu portaltoi si

soiuri de vigoare mica, pentru culturi intensive si este caracterizata de:
- un trunchi de 40-50 cm continuat cu un ax pe care se prind 10-14 sarpante distantate la
12 – 30 cm si conduse la un unghi de crestere de 60 de grade pentru primele sarpante
si 85 – 90 de grade pentru ultimele;
- sarpantele nu prezinta subsarpante fiind garnisite direct cu formatiuni de rod si ramuri
de semischelet;
- inaltimea pomului este de 2,5 -3 m.
Coroana Pillar
- trunchi de 30 -35 cm continuat cu un ax pe care se prind direct ramuri de semischelet si
de rod aduse la orizontala cu agrafe. Se poate utiliza pentru mar, par si chiar piersic cu
vigoare mica;
Forme globuloase fara ax
Vasul clasic
 Trunchi de 40 - 60 cm pe care se prind 3-4 ramuri de schelet. Pe fiecare
sarpanta se formeaza doua subsarpante prin sistemul de bifurcare.
Datorita distantei mici dintre punctele de insertie ale sarpantelor si a posibilitatii
de dezbinare s-a cautat o forma mai buna si s-a trecut la vasul ameliorat.

Vasul ameliorat
Se utilizeaza la cais, piersic, gutui dar si la unele soiuri de mar, prun , visin, chiar
cires.
Trunchiul are 40 -60 cm. la inaltimea caruia pe un ax scurt se retin 3 ramuri
distantate la 10-15 cm.
Sarpantele impart planul orizontal in parti egale si sunt conduse la 45 de grade.
Fiecare sarpanta este garnisita cu 3-4 subsarpante dispuse bilateral altern si conduse
la un unghi de 50-60 grade cu verticala.
Forme de coroana aplatizate cu ax
Palmeta etajata cu brate oblice ( Baldassari)
Utilizata in plantatiile de mar, par, prun, piersic, cais, cires, visin caracterizata de
- pomi cu trunchi de 40-60 cm continuat cu un ax pe care se prind 3 maxim 4 etaje;
- fiecare etaj are doua sarpante opuse cu directia pe rand;
- distanta dintre etaje de 60 -120 cm. functie de vigoarea soiului, iar distanta dintre
sarpantele aceluiasi etaj este de 8 -12 cm.
- unghiul de ramificare a etajului 1 este de 45 de grade si creste cu 5 grade pentru fiecare
etaj;
- fiecare sarpanta este garnisita cu 2 subsarpante amplasate bilateral altern;
- pentru realizare este necesar spalier cu 3 sarme;
- pomul are inaltimea de 3 -3,5 m..
Palmeta neetajata cu brate oblice
Sistem folosit in plantatiile de mar, par si piersic de vigoare mijlocie sau mica si
este caracterizat de:
- trunchiul are 40cm. si se continua cu un ax pe care sunt inserate 8 -10 – maxim 12
sarpante;
- distanta dintre doua sarpante vecine este de 25 -30 cm iar dintre doua sarpante pe
aceeasi parte a pomului de 50 -60 cm.;
- unghiul de ramificare al sarpantelor este de 50 -60 grade;
- sarpantele sunt garnisite cu ramuri de semischelet si de rod;
Palmeta simpla
Sistem de coroana utilizat pentru plantatiile de piersic fara mijloace de sustinere
- trunchi de 40 cm;
- coroana formata din 2 sarpante garnisite cu ramuri de semischelet si rod, orientate pe
directia randului si dintr-un ax usor oblic;
Palmeta etajata cu brate orizontale(palmeta Haag)
Sistem folosit pentru soiuri de vigoare mica de mar si par ce se caracterizeaza prin:
- trunchi de 40 cm continuat cu un ax pe care sunt inserate 5 -6 etaje de sarpante
orizontale situate la 50 - 60cm. unul de altul, garniste cu ramuri de rod;
- inaltimea pomului este de 2,5 -3m. si este necesar un spalier cu 5-6 randuri de sarme.
Palmeta libera
Specifica culturilor de cais, cires, piersic, prun, visin de vigoare mica ale carei
caracteristici sunt:

- trunchi de 40 -50 cm. continuat

cu un ax pe care se gasesc 8 -10 sarpante asezate fie in etaj fie la distante si unghiuri
de ramificare diferite;
- toate sarpantele sunt orientate pe directia randului;
- ramurile de schelet sunt garnisite cu ramuri de semischelet si ramuri de rod;
- inaltimea pomului este de 2,5 – 3,5m iar grosimea la baza coroanei este de 1,5 – 1,7 m.
scazand spre varf.
Forme de coroane aplatizate fara ax
- Tripla incrucisare ( Tricroissillon Delbard);
- Sistemul Tatura Trllis;
- Vasul intarziat aplatizat;
Forme de coroane artistice palisate
- Cordonul vertical;
- Cordonul oblic;
- Cordonul orizontal;
- Forma U dublu;
- Palmeta Verrier;
- Palmeta candelabru cu brate verticale;

- Sistemul Cossonet;
Tăieri la peri: sfaturi utile și
recomandări
De către
Tatiana Caraman
-
15 ian. 2018 | 10:19
640

Share

FOTO: gradina.acasa.ro
Soiurile de păr altoite pe portaltoi generativ în formă naturală au o
creştere viguroasă şi realizează coroane mari, însă când se folosesc portaltoi
vegetativi se manifestă o creştere moderată, coroanele sunt mici, restrânse care
nu depăşesc înălţimea de 3-4 m. Soiurile de păr după vigoarea de creştere se
împart în soiuri cu vigoare mare (Favorita lui Clapp, Zorica), mijlocie (Untoasa
Bosc, Wiliams) şi slabă (Passe Crassane).

Sistema de conducere palmeta etajată cu braţe oblice se recomandă pentru

soiurile de păr de tipul Untoasa Flardenpont, Williams altoite pe portaltoi
viguros.

Palmeta liber aplatizată se aplică la toate soiurile de păr altoite pe gutui şi

pentru soiurile cu ramificare slabă de tipul Untoasa Bosc altoite pe portaltoi
viguros.

Fusul subţire ameliorat se recomandă la soiurile de tip Untoasa

Flardenpont iar,piramida naturală ameliorată cu volum redus pentru soiurile de
tip Noiabriskaia, Vîstavocinaia, Untoasa precoce Morettini altoite pe gutui.

În primii ani fructificarea la păr se realizează pe ţepuşe, nuieluşe şi

mlădiţe amplasate pe lemnul de doi ani. Ponderea nuieluşelor şi mlădiţelor
constituie 75%. în perioada de mare producţie 50% de fructe se obţin pe ţepuşe
şi restul recoltei pe nuieluşe şi mlădiţe. Cu vârsta se măreşte cantitatea
ţepuşelor până la 75% care se obţin pe lemn de trei ani.
(P) Credite rapide pentru afaceri agricole

La soiurile Wiliams, indiferent de vârsta pomilor recolta se obţine pe mlădiţe

şi nuieluşe, numindu-se tip standard de fructificare. Soiurile ce rodesc
preponderent pe ţepuşe aparţin tipului spur de fructificare.

În timpul formării coroanei pentru înăbuşirea dominanţei apicale ramura

de prelungire a axului se scurtează mai tare comparativ cu şarpanta, etajele
superioare se formează numai după consolidarea celor inferioare, prelungirea
axului central se substituie cu o ramură laterală de vigoare mai slabă, ramurile
de prelungire se scurtează mai tare ca cele laterale. Soiurile cu un unghi mic de
ramificare scurtarea ramurilor de prelungire ale şarpantelor se face la un mugur
exterior sau prin transfer la o ramură exterioară. Soiurile cu ramificarea mai
slabă (Untoasa Giffard, Untoasa Bosc, Otecestvenaia) se impune o scurtare mai
severă.

Pentru a grăbi intrarea pe rod a pomilor, este necesar ca să se minimalizeze

tăierea ramurilor din coroană. Ramurile de un an, care nu intră în construcţia
scheletului coroanei, sunt orizontalizate cu ajutorul diferitor greutăţi ori prin
legare. Astfel, pomii mai repede se garnisesc cu ramuri de roadă.

În perioada de formare a coroanelor, pe axul central şi pe şarpante

înlăturarea ramurilor anuale la tăiere se înfăptuieşte la un cep de înlocuire de 5-
8 cm, pentru a avea în structura coroanei ramuri de gamisire de diferite vîrste.
Din cepurile de înlocuire vor creşte 1-3 ramuri noi, cu o poziţie mai orizontală,
din care una va fi lăsată pentru fructificare, iar alta tăiată la un cep.

Până la intrarea pomilor pe rod se recomandă ca tăierile să fie slabe pentru a

garnisi pomul cu ramuri de semischelet. Scurtării se expun numai ramurile de
prelungire a axului central şi a şarpantelor. Se suprimă din coroană concurenţii
ramurilor de prelungire a axului central şi şarpantelor, ramurile anuale care
încurcă la formarea coroanelor şi ramurile bolnave şi traumate.
În continuare prin tăieri de producţie se realizează menţinerea formei de
coroană la parametrii proiectaţi prin tăieri de reducţie a ramurilor cu poziţie
necorespunzătoare obţinând în secţiune forma de trapez. La păr o atenţie
deosebită se atribuie echilibrului de creştere dintre partea bazală şi cea
superioară a coroanei. Din partea bazală se suprimă creşterile cu vigoare slabă
păstrându-le pe cele de un an viguroase cu poziţie oblică. Pentru înăbuşirea
creşterii în partea superioară a coroanei se aplică tăieri mai severe şi se suprimă
ramurile cu poziţie verticală.

Semischeletul arcuit sub greutatea rodului se expune tăierii de reducţie la

nivelul ramurii anuale aflate la curbură. Mai frecvent astfel de reducţie se
efectuează la soiurilor standarde în comparaţie cu cele de tip spur.

După intrarea pomilor pe rod se trece la tăierea de înlocuire a ramurilor care au

rodit cu ciclul de 3-5 ani în dependenţă de soi şi încărcătura pomului cu muguri
de roadă. La majoritatea soiurilor de păr mugurii de roadă se amplasează pe
lemnul de 2-3 ani, de aceea ciclul de schimbare a lemnului care a rodit este de
3-4 ani. La soiurile Williams, Socrovişce, Vâstavocinaia mugurii de roadă se
amplasează atât pe lemnul de 2-3 ani (ţepuşe, burse), cât şi pe lemnul de un an
(nuieluşe, mlădiţe). Soiurile din această grupă se taie cu ciclul de înlocuire a
lemnului de 3-4 ani în dependenţă de încărcătura cu muguri de roadă. Aceste
soiuri preferă tăierea lungă, adică ramurile lăsate pentru fructificare nu
se scurtează.

Aproximativ aceeaşi tăiere se practică şi la soiurile de tipul lui Favorita lui Clapp.
în primii ani la aceste soiuri o parte de roadă se amplasează pe lemnul de un an
(nuieluşe), iar cu timpul trece la fructificarea pe lemnul de 2-3 ani (ţepuşe).

La soiurile de tipul Noiabriskaia, Decana de Comice roadă se amplasează mai

mult pe lemnul de 2-3 ani (ţepuşe), de aceea se practică ciclul de înnoire a
lemnului de 3-4 ani. Aceste soiuri au capacitatea să se supraîncarce cu roadă,
iar unele ramuri lăsate pentru rod este necesar de scurtat pentru micşorarea
încărcăturii.
 O altă grupă sunt soiurile de tip „spur” şi cele care rodesc numai pe ţepuşe
(Untoasa Hardenpont). La aceste soiuri ciclul de înlocuire a lemnului care a rodit
este de 5 şi uneori 6 ani. când cantitatea mugurilor de road scade.

Ramurile ce au rodit se taie la un cep de înlocuire cu lungimea de 5-8 cm,iar

dacă în zona dată sunt formaţiuni de rod, reîntinerirea se efectuiază la o
formaţiune pentru a obţine noi ramuri anuale.

C. Dadu, doctor habilitat în ştiinţe agricole, conferenţiar

Tăieri de fructificare la pomii fructiferi pas

cu pas. Cum și de ce facem această
operațiune
 Miercuri, 16 Martie 2016 14:45

 Publicat în Articole revista

Începând cu luna martie, putem efectua tăieri la mai toate speciile. Tăierile făcute
primăvara târziu sunt recomandate numai când pomii au suferit de ger, pentru a putea
deosebi mugurii sănătoşi de cei degeraţi. Prin tăieri se urmăreşte luminarea şi rărirea
coroanei, limitarea creşterilor excesive, realizarea unui raport optim între procesele de
creştere şi fructificare, toate acestea ducând de fapt la obţinerea unei recolte de
calitate.

Ramuri de rod, la speciile semințoase sunt: pinten – lungimea de 1-3 cm şi un mugure

vegetativ în vârf; smicea – lungimea de 10-20 cm, iar terminal şi subterminal prezintă
muguri vegetativi; ţepuşa – lungimea de 1-3 cm şi un mugure de rod în vârf; nuieluşa –
lungimea de 10-20 cm prezintă un mugure de rod terminal, iar subterminal muguri
vegetativi; mlădiţa – lungimea de 20-30 cm care prezintă terminal şi subterminal muguri
de rod, iar lateral muguri vegetativi. La măr şi păr rodul se află întotdeauna în vârful
ramurilor anuale. Deci, atenţie: îndepărtând vârfurile, pierdem rodul. Nu se taie ramurile
care alcătuiesc scheletul coroanei şi nici ramurile anuale. Lăstarul lacom creşte excesiv
pe lemnul multianual şi, de aceea, de regulă, este suprimat.

Scheletul e alcătuit de ramurile care dau forma coroanei, ele trăind atât timp cât trăieşte
şi pomul. Semischeletul cuprinde ramurile care garnisesc scheletul şi poartă elementele
de rod. În general, tăierile de rodire la măr şi păr sunt asemănătoare, speciile având şi
aceleaşi ramuri de rod.

Pomii maturi se taie în funcţie de evoluţia ramurilor de rod din anul trecut. Luăm în
calcul un pom cu creşteri şi diferenţieri normale; în acest caz, tăierile de rodire urmăresc
normarea încărcăturii de formaţiuni de rod tinere (pinteni, ţepuşe, smicele, nuieluşe,
mlădiţe). Excepţie face mlădiţa care, pentru întinerire, se scurtează la cca 2 muguri de
rod, la fel şi ramificaţiile care au fructificat de mai multe ori. Uneori, la soiurile cu
creştere viguroasă, dar cu capacitate slabă de ramificare, se recomandă scurtarea
smicelelor viguroase şi ramurilor de prelungire. La unele soiuri, precum Golden
Delicious, se face o rărire a ramurilor lungi (mlădiţă, nuieluşă) în cazul în care acestea
sunt prea dese.

Semischeletul de 2-3 ani asigură fructe de calitate şi de aceea el trebuie întinerit anual
prin tăieri la care se elimină ramurile mai mari de 4 ani. Totodată, se suprimă lăstarii
lacomi, cei cu creştere verticală, precum şi ramurile de semischelet puternic ramificate,
epuizate sau uscate.

La pomii cu creşteri mici tăierile sunt mai severe, fiind astfel stimulate creşterile; la pomii
bine dezvoltaţi tăierile sunt reduse. Totuşi, în cazul unor tăieri prea puternice la soiuri,
precum Idared sau Golden delicious, poate interveni alternanţa de rodire; adică pomul
va fructifica într-un an prea mult, iar în anul următor aproape deloc, lucru care nu este
de dorit!

În cazul drupaceelor (cireş, cais, vişin, prun, piersic) tăierile de fructificare se fac mult
mai restrâns decât la restul speciilor. Astfel, la cireş şi vişin ramura mijlocie se
scurtează pentru stimularea noilor formaţiuni de rod, ramura pleată degarnisită se
elimină, iar buchetele de mai nu se taie deloc. La prun şi la cais ramurile buchet şi cele
mijlocii nu se taie, acestea din urmă scurtându-se deasupra primei ramificaţii doar când
sunt bătrâne. În general, tăierile de rodire se fac asemănător la toate speciile amintite,
cu excepţia piersicului.

Cais

Ramurile de rod sunt brun-roşcate. Momentul, volumul şi gradul de scurtare a ramurilor

se stabilesc în aşa fel încât semischeletul să fie mereu reînnoit şi acoperit cu ramuri
mijlocii viguroase. Se elimină în general ramurile subţiri şi buchetele slabe ale căror flori
de regulă avortează sau cele care au fructificat deja de două ori şi sunt epuizate. Când
elementele de rod sunt puţine şi dispuse în zona periferică a coroanei, se face doar
reducţia semischeletului din interiorul coroanei cu un sfert din lungime şi a scheletului
până la jumătate pentru întinerire. Nu se taie ramurile roditoare scurte şi mijlocii, cele
mai lungi doar se scurtează, iar cele cu poziţie dreaptă se înclină.

Prun

Ramurile de rod sunt mici şi subţiri, de culoare brun-cenuşiu. Prunul este singura specie
la care mugurii vegetativi sunt mai mari decât cei floriferi şi se deosebeşte printr-o
degarnisire prematură mai accentuată decât la alte specii. La prun se aplică în general
mai puţine tăieri decât la piersic, acestea constând în rărirea buchetelor de mai şi
tăierea scurtă sau eliminarea ramurilor mijlocii.

La soiurile cu ramuri fragile şi subţiri se fac tăieri de reducţie în lemn de 3-4 ani, pentru
fortificare şi ramificare, în vreme ce la soiurile cu ramuri viguroase tăierile sunt mai
uşoare, constând în scurtarea la jumătate a prelungirilor şarpantelor pentru a stimula
ramificarea. Cu această ocazie se elimină ramurile care au rodit slab şi prezintă zone
mari neproductive, precum şi cele epuizate, cele subţiri, situate în vârf, ori cele
nepurtătoare de muguri de rod. În fiecare an se fac tăieri de normare a rodului, ce
constau în întinerirea semischeletului care a depăşit 4-6 ani, dar şi în eliminarea
ramurilor frânte şi uscate.
Piersic

Faţă de restul tăierilor de fructificare, cele aplicate piersicului sunt puţin mai deosebite
deoarece acesta are o capacitate mare de formare a lăstarilor anticipaţi care apar odată
cu ramura mamă. În acest caz ramurile pe care cresc aceşti lăstari se scurtează cu un
sfert din lungime pentru a nu se rupe sub greutatea fructelor. De asemenea, epuizarea
ramurilor mixte care au rodit are loc mai repede decât la alte specii, fapt pentru care,
anual, mai mult de jumătate din ramurile de rod se suprimă.

Piersicul fructifică în principal pe ramurile mixte. Ramurile sale de rod sunt roşietice pe
partea însorită şi verzi-gălbui pe cea umbrită. La piersicii tineri tăierile de producţie
constau în rărirea ramurilor mixte, eliminarea salbelor şi a buchetelor. Ramurile mixte
viguroase se scurtează la 60-70 cm sau se elimină dacă se află în prelungirea
semischeletului. Ramurile de rod care se consideră a fi în plus se taie la 2-3 muguri,
când acestea au diametrul de 2,5 cm, la 4-5 muguri când au diametrul de 4-5 cm şi la 6-
7 muguri când grosimea acestora este mai mare de 6 cm. În acest fel, pe porţiunea
rămasă vor apărea noi lăstari care vor fructifica în anul următor, evitându-se astfel
degarnisirea pomului.

Dr. ing. Elena CATANA, CAJ Teleorman