DINAMICA EFECTIVELOR SI FACTORI DE INFLUENTA

3.1. INFLUENTE ALE MEDIULUI ASUPRA EVOLUTIEI

Studierea modului de viata a vanatului implica si cunoastera influentelor pe care le

sufera acesta din partea mediului inconjurator.
Influentele pe care mediul le exercita asupra vanatului sunt grupate in doua tipuri principale
de factori: - factori abiotici
- factori biotici
Dintre factorii abiotici care influenteaza existenta si evolutia vanatului se pot aminti : relieful,
solul, atmosfera lumina, temperatura,umiditatea, vantul, apa, unele substante minerale etc.
Actiunea acestor factori este cumulata intr-o rezultanta ce reprezinta influenta generala a
mediului, dar exista si situatii in care unul din factori, prin actiunea sa, are un efect hotarator
asupra unei specii sau mai multor specii de vanat.
Din marea varietate a formelor de relief din tara noastra, in fondul de vanatoare 6
Racos se intalnesc munti si dealuri cu biotopurile aferente: montan, submontan si deal,
acestea fiind legate de microclimatul local.
Solul exercita in general influente indirecte asupra vanatului prin structura, textura,
permeabilitate (influentand stabilrea animalelor de vizuina). De troficitatea solului este strans
legata distributia vanatului deoarece solul permite dezvoltarea unei vegetatii bogate si vanatul
are o densitate mai mare, avand asigurata o hrana destul de imbelsugatasi diversificata.
Temperatura exercita influente directe asupra vanatului aceasta avand implicatii in
inmultirea vanatului, dinamica populatiei, densitate, in componenta claselor de varsta.
Scaderea temperaturii sporeste degajarea de caldura a corpului vanatului si pentru aceasta la
unele specii se produc adaptari cum ar fi indesirea blanii sau a penajului, la unele specii
exemplarele se grupeaza pentru a se proteja reciproc prin caldura degajata de corpul lor (cum
sunt potarnichile). O adaptare fiziologica mai complexa este hibernarea la viezure sau somnul
de iarna la urs.
Temperaturile ridicate au si ele influente asupra vanatului determinand un consum mai
mare de apa, migratii spre zone mai racoroase, naparlirea, etc.
Temperatura influenteaza desfasurarea proceslor vitale, cantitatea de hrana consumata,
fecunditatea, marimea pontei, manifestarile sonore, etc.
Pe fondul de vanatoare nr.6 Racos se inregistreaza frecvent in timpul iernii temperaturi de -
10ºC ceea ce determina inghetarea solului pe o grosime apreciabila, astfel ca mistretul si alte
specii se afla in imposibilitatea de hranire.
Cu un numar de 120 zile de inghet pe an si cu temperatura medie anuala de doar 6ºC
animalele din fond sunt adaptate temperaturilor mai scazute influentate fiind procesele de
crestere si reproducere.
Temperaturile scazute corelate cu cresterea umiditatii pot provoca primavara pierderi
insemnate intre puii unor specii de vanat (iepure, mistret).
Din punct de vedere al umiditatii, ploile prelungite ca si seceta indelungata influenteaza
mortalitatea vanatului. Furtunile, poleiul, zapada mare, inundatiile sunt, de asemenea
nefavorabile vanatului iar indirect, umiditatea (precipitatiile) influenteaza vanatul prin
zonarea si distributia vegetatiei.
Existenta apei pentru unele specii este indispensabila dar sunt si specii (de exemplu
iepurele) care pot trai mai departe de apa pentru ca isi iau apa necesara din vegetalele pe care
le consuma. Pentru cerb si caprior apa pentru adapat este necesara zilnic, lipsa ei determinand
migrarea vanatului sau pieirea animalelor din aceasta categorie. In principal animalele isi pot
procura apa necesara prin : adapare, folosirea apei continute in alimentele consumate si
folosirea apei care patrunde prin piele.
In fondul de vanatoare studiat, apa este uniform repartizata si nu apar probleme de lipsa a apei
chiar si in sezonul cald. Zapada actioneaza insa nefavorabil deoarece sunt ierni grele, cu strat
gros de zapada, existand cazuri de imobilizare a vanatului si imposibilitatea acestuia de a se
hrani.
Lumina este tot un factor abiotic si actioneaza prin fenomenele de fotoperiodism. Variatiile
ritmice ale intensitatii luminoase determina modificari ale metabolismului, comportamentului,
activitatii fiziologice, declansand activitatea sexuala, naparlirea, iar prin glandele hormonale
influenteaza glandele sexuale si cresterea parului. Lumina are o influenta directa si asupra
sezonului de reproducere, lungimea perioadei zilnice de lumina inhiband sau stimuland
procesele de reproducere.
Vantul constituie un mijloc de depistare a prazii sau a pericolului pe care animalele il
sesizeaza cu ajutorul mirosului si de aceea este un factor auxiliar de mare importanta in lupta
pentru existenta. Vanturile de intensitati mai mari, insotite de zapada sau ploaie determina
deplasari ale vanatului si retragerea in vizuini a specii lor ce le folosesc. In general, se
constata ca portiunile batute de vant sunt mai slab populate cu vanat decat cele adapostite.
In evaluarea importantei si rolului pe care il joaca factorii abiotici asupra evolutiei speciilor de
vanat,trebuie sa se tina cont de faptul ca actiunea lor este complexa, directa sau, mai des,
indirecta si este impletita in mod complex cu actiunea factorilor biotci (in principal cu relatiile
dintre specii).
Intre specii si in cadrul speciilor sunt statornicite numeroase relatii care stapanesc si determina
existenta vanatului. Cele mai importante relatii biotice sunt relatiile inter si intraspecifice cat
si relatia fauna-vegetatie.
Relatiile intraspecifice actioneaza intre indivizii aceleiasi specii stabilind relatii de coexistenta
si conditionare reciproca, jucand un rol important in dezvoltarea si conservarea atat a speciei
cat si a fiecarui individ.
Relatiile intraspecifice privesc specia in ansamblu si ele sunt folositoare chiar in cazul cand o
parte dintre indivizi sunt sacrificati. Aceste relatii se gasesc intre indivizi izolati sau intre
grupuri naturale de indivizi, fiind relatii intraspecifice fundamentale si relatii intraspecifice
derivate. Cele fundamentale sunt acele relatii care asigura in mod direct reproducerea speciei
si mentinerea la un nivel oarecare a diferitelor categorii de varste ale populatiilor respective
iar relatiile intraspecifice derivate iau nastere ca urmare a cresterii densitatii populatiei, relatii
ce iau nastere pe baza unor reflexe de aparare si de dobandire a hranei (teritorialism, lupta
pentru hrana, canibalism etc.).
Relatiile intraspecifice au un caracter complex si reprezinta un intreg sistem, relativ armonios,
de reglari si corelatii intre indivizi si grupuri de indivizi.
Relatiile interspecifice se stabilesc intre speciile componente ale biocenozei, existand
numeroase legaturi intre acestea, legaturi care influenteaza fiecare specie intr-o masuura mai
mare sau mai mica. Dintre aceste relatii pe prim plan se situeaza relatiile trofice bazate pe
structura trofica a comunitatii de viata.
Fluctuatiile sezoniere, anuale si ciclice ale populatiilor sunt determinate de raporturile
consumator-hrana. Competitia pentru hrana consta in defavorizarea unei specii prin
consumarea resurselor sale alimentare de catre alta specie. Aceasta competitie se produce
intre specii care ocupa nise ecologice apropiate, situate pe acelasi nivel trofic.
Tot relatii interspecifice sunt si cele dintre jertfa si rapitor (prada-pradator sau prada-rapitor)
care constau in consumarea unei specii de catre alta specie.
Relatiile stabilte intre vegetatie si vanat sunt dintre cele mai importante datorita faptului ca
vanatul este legat de vegetatie in mod direct prin adapostul si mai ales prin hrana pe care
aceasta o ofera.
Ca adapost ea poate juca un rol important in functie de structura sa, de modul de gospodarire
si de compozitie.
Vegetatia forestiera care este predominanta in fondul de vanatoare nr.6 Racos ofera conditii
foarte bune de hrana, liniste si adapost majoritatii speciilor de vanat, fiind superioara din
punct de vedere al calitatii si duratei de-a lungul intregului an.
Spre exemplu, culturile agricole, chiar daca in decursul a cateva luni ofera conditii
exceptionale pentru existenta si dezvoltarea speciilor de vanat, in timpul iernii, prin disparitia
lor (datorita recoltarii), vanatul are foarte mult de suferit, disparand si conditiile elementare de
hrana si adapost.

3.2. ADAPOSTUL SI LINISTEA OFERITE DE VEGETATIE

Pentru a se putea hrani si pentru odihna, vanatul are nevoie de liniste, care in fondul de
vanatoare nr. 10 Milas ii este tulburata de mai multi factori : circulatia si zgomotele cauzate
de lucrarile agricole (pe cele 3286 ha de teren arabil, fanete, vii si livezi), exploatarile
forestiere si culegerea fructelor de padure , cresterea animalelor domestice, mai exact oile si
cainii de la stane (pe cele 2190 ha de pasune), turismul, precum si nelinistirea vanatului de
catre braconieri si rapitoare.
Vanatul are nevoie de liniste mai ales in perioada de imperechere si de crestere a
puilor. Unele specii cum ar fi capriorii si iepurii, se acomodeaza relativ repede zgomotelor,
altele insa, cum sunt ursul si mistretul, se retrag din terenurile zgomotoase. Pentru a asigura
linistea necesara speciilor mai sensibile se impun unele masuri restrictive privind circulatia in
paduri, culegerea fructelor de padure, a pasunatului, mergand pana la crearea de rezervatii sau
zone de protectie, permanente sau sezoniere. Pentru speciile mai putin sensibile se recomanda
ca masurile privind linistea sa fie aplicate cel putin in perioadele de reproducere si de crestere
a puilor, masurile fiind insotite de o paza intensa.
Adapostul joaca un rol esential pentru existenta vanatului intr-un fond de vanatoare,
existenta determinata in mare masura de natura vegetatiei care-i asigura adapostul. Putine
animale isi gasesc adapost in sol prin saparea de vizuini, majoritatea acestora utilizand
vegetatia in acest scop. La o analiza asupra raporturilor vanatului cu mediul, se constata
influentele negative pe care factorii de mediu (temperaturi, precipitatii) le exercita asupra
vanatului. Astfel apare necesitatea adapostului ca un factor ce pondereaza intr-o oarecare
masura aceste influente negative si ca un mijloc de aparare impotriva dusmanilor.
 Vanatul cauta adapost atat vara cat si iarna. El cauta adapost atat impotriva arsitei cat
si imptriva viscolelor.
Adapostul necesar este diferit in cazul fiecarei specii dar marea majoritate a speciilor
de vanat isi gasesc adapostul in padure.
In regiunea studiata (deal-munte) prezenta padurillor asigura vanatului in cea mai mare
masura adapostul de care acesta are nevoie. Totusi, nu toate padurile pot asigura vanatului
adapostul necesar. Sunt multe arborete lipsite de subarboret care trebuie introdus atat in
interesul silviculturii cat si al vanatului. Se recomanda plantarea arbustilor pe marginea
padurilor, care, pe langa rolul lor cultural, sa asigure concomitent adapost si hrana vanatului.
Exploatarea arboretelor se face in sezonul de repaus vegetativ urmarindu-se instalarea si
dezvoltarea semintisului natural. Aceste exploatari constau in aplicarea de taieri repetate
neuniforme concentrate in anumite locuri. Se mai aplica tratamentul taierilor rase in zonele
limitrofe golului alpin si in arborete cu varste de peste 140 ani, regenerarea noului arboret
realizandu-se artificial prin plantatii intagrale.
In arboretele in care s-au aplicat taieri in primii ani de la instalarea regenerarii naturale
sau artificiale, pe suprafata respectiva se instaleaza arbusti fructiferi (mur, zmeur, soc) precum
si plante ierboase care asigura hrana vanatului concentrat in aceste zone, arboretele limitrofe
asigurandu-le adapost si liniste atat de necesare in perioadele de reproducere, de crestere a
puilor si pe timp de iarna.
Indicele de reproducere
Corespunzator repartizarii efectivelor in zona, sporul natural se calculeaza pentru zona in care
se incadreaza din punct de vedere altitudinal. Fondul de vanatoare nr. 10 MIlas este un fond
de vanatoare de munte astfel, sporul natural dat in procente pentru principalele specii de vanat
este:
cerb: 8%;
caprior: 8%;
urs: 10%;
mistret: 15%.
Aceste valori pot oscila de la un an la altul datorita conditiilor climatice, care uneori
pot avea valori fluctuante, influentand valorile reale.
Indicele de reproducere reprezinta raportul dintre varsta minima si varsta maxima de
reproducere.
 3.3. STUDIUL BONITATII PENTRU PRINCIPALELE SPECII DE VANAT

Gospodarirea rationala a fondurilor de vanatoare impune, ca o conditie prealabila,

cunoasterea cat mai precisa a posibilitatilor ce exista pe un teren de a asigura existenta
speciilor de interes vanatoresc.
Termenul care exprima conditiile asigurate intr-un fond de vanatoare pentru o specie
oarecare poarta denumirea de bonitate. Conventional, s-au stabilit mai multe clase de bonitate
pentru principalele specii de interes vanatoresc si s-a realizat exprimarea bonitatii printr-un
punctaj.
Pornindu-se de la premisa ca bonitatea ternului poate fi influentata de 6 grupe de
factori (geomorfolgici, edafici, climatici, biotici, antropici si amenajarile din teren), s-a fixat
un punctaj care sa reflecte masura in care un anumit factor influenteaza pozitiv sau negativ
bonitatea in ansamblu. Pornind de la aceste criterii s-au elaborat chei pentru elaborarea
bonitatii fondurilor de vanatoare, pe 4 categorii de pentru fiecare specie.
La toate speciile, in functie de particularitatile pe care le prezinta, acesti factori sunt
categorizati in :
factori abiotici
factori biotici si de cultura cinegetica
factori legati de activitatea negativa a omului
Factorii abiotici considerati ca importanti pentru existenta vanatului sunt : altitudinea,
forma de relief, expozitia, temperatura aerului, grosimea si persistenta stratului de zapada,
regimul precipitatiilor si reteaua hidrografica. Ponderea fiecarui factor este mai mare sau mai
mica in functie de sensibilitatea speciei fata de acesta, sensibilitate care difera la fiecare
specie.
In grupa factorilor biotici si de cultura cinegetica, ponderea cea mai mare o detine
vegetatia. Rolul padurii este evidentiat prin influenta marimii trupurilor de padure, regim,
tratament, clasele de varsta, compozitie, consistenta, subarboret si amplasarea parchetelor.
Mai sunt luate in considerare existenta liniilor parcelare si a ogoarelor de hrana amplasate in
interiorul padurii. Rolul culturilor agricole, desi in raport de instructiuni apare redus, este si el
luat in considerare. Dintre factorii de cultura cinegetica este evidentiata doar hrana servita
vanatului.
Factorii legati de activitatea negativa a omului cuprind: pasunatul in padure, utilizarea
mecanismelor de recoltare a produselor agricole, utilizarea pesticidelor, amplasarea unitatilor
economice, daunatorii si atitudinea populatiei. In cazul ursului, caprei negre si al mistretului
se ia in considerare si recoltarea fructelor de padure. In cazul mistretului se apreciaza ca are
implicatii negative si cresterea neorganizata a porcilor domesticii iar la cervide s-a accentuat
rolul pe care il are proportia intre sexe.
Unele specii ca potarnichea, cocosul de munte si ierunca aducand foloase agriculturii
si silviculturii prin consumul de insecte daunatoare pot fi mentinute in teren cu efective
maxime iar ursul, rasul si mistretul, care pot produce pagube, trebuie mentinuti in anumite
limite in care nu produc daune, astfel incat efectivele indicate pentru aceste specii sunt
stabilite tinand cont de acest criteriu, ele situandu-se sub nivelul efectivelor pe care le-ar putea
atinge.
Gospodarirea fondurilor de vanatoare trebuie sa aiba drept obiectiv principal realizarea
si mentinerea unor efective optime de vanat in raport cu conditiile existente astfel incat sa se
realizeze si sa se pastreze un echilibru cat mai stabil intre vanat, mediul de viata al acestuia si
om. Pentru aceasta este important ca in permanenta sa se cunoasca situatia efectivelor reale
prin efectuarea de evaluari periodice si sa se urmareasca identitatea dintre efectivul real si
efectivul optim.
Pentru atingerea acestui tel, trebuie executate lucrarile de amenajare, trebuie luate
masurile de ocrotire si tot acestui obiectiv sa-i fie subordonata si recoltarea vanatului.
Pentru ca aceste conditii sa fie respectate trebuie ca in primul rand sa se determine bonitatea
pentru principalele specii de vanat din fondul de vanatoare Nr. 6 Racos.

. INFLUENTE ANTROPOGENE

In aprecierea influentei mediului asupra vanatului trebuie luata in considerare si

actiunea omului care poate fi directa sau indirecta, avand rol mai mult sau mai putin
important, dar constituind o grupa de factori artificiali ce joaca uneori un rol mai important
decat factorii biotici si abiotici. Acest fapt impune o prudenta deosebita in actiunile
antropogene legate de biosfera.
Una dintre actiunile cele mai importante ale omului a fost domesticirea animalelor,
fapt ce a afectat populatiile inrudite, oamenii producand o depresiune numerica in populatiile
naturale actionand ca factori ai fluctuatiei. Uneori, prin masuri de crestere a potentialului
nutritiv si masuri de ocrotire au crescut densitatea unor populatii naturale prin atenuarea
rezistentei mediului, alteori, practicand vanatoarea intensiva, fara sa se tina cont de ce va
ramane generatiilor viitoare, oamenii au dus la disparitia totala a unor specii.
Defrisarile practicate au restrans habitatul multor specii creand in schimb conditii
favorabile altor specii.
Agricultura exercita o uriasa influenta directa si indirecta asupra populatiilor de animale
salbatice, deoarece aduce dupa sine modificari radicale ecosistemelor in care se practica, intr-
o masura mai mare decat alte tipuri de activitate umana. Daca aparitia plantelor cultivate
valoroase din punct e vedere trofic a avantajat unele specii plantivore, chimizarea si
mecanizarea agriculturii au avut un efect catastrofal pentru alte specii cum ar fi potarnichea,
iepurele comun, etc.
Dezvoltarea retelei de drumuri si a mijloacelor de transport, emanatiile industriei de
multe ori otravitoare, electrocutarea pe liniile electrice, poluarea cu produse petroliere,
extinderea centrelor populate, duc la modificari importante in structura si comportamentul
faunei salbatice.
Omul, constient de pericolele pe care le constituie pentru vanat si fauna in general,
activitatea sa, a luat masuri de a creea intinse rezervatii si parcuri in care s-au realizat conditii
de dezvoltare si ocrotire a faunei astfel incat sa se indeparteze posibilitatile de disparitie a
unor specii.
Activitatea umana in cuprinsul fondului de vanatoare nr.6 Racos se poate clasifica in
doua categorii: pozitiva (asigurarea hranei pe timp de iarna, crearea conditiilor de hrana si
adapost, combaterea rapitoarelor, etc.), si negativa (braconajul, pasunatul abuziv, exploatarea
padurii, etc.).
In fondul de vanatoare studiat, activitatile antropogene cu actiune negativa asupra
vanatului care au loc cu intensitate mai mare sunt: pasunatul abuziv, culegerea nerationala a
fructelor de padure precum si mineritul. Prin pasunatul abuziv, mai ales in interiorul
padurilor, animalele domestice concureaza la hrana cu cele de interes vanatoresc; de
asemenea, se pot transmite boli de la cele domestice la animalele salbatice, iar de regula,
turmele de animale sunt insotite de caini care deranjeaza foarte mult vanatul si provoaca
pagube mari in randul puilor, mai ales daca nu au jujeu. De asemenea, prin culegerea
nerationala a fructelor de padure, se ajunge in primul rand la conturbarea linistii animalelor
salbatice, precum si culegerea fructelor cu care acestea se hranesc, ajungandu-se chiar la
deplasari ale vanatului in teren.
 Braconajul este actiunea care exercita una dintre cele mai puternice influente ale
omului asupra efectivelor de vanat, motiv pentru care, cea mai buna solutie este intensificarea
pazei in perioadele de reproducere, de crestere a puilor si in perioadele grle de iarna.
Mineritul in aceasta zona are o influenta nefasta, datorita unui numar destul de mare
de mine care functioneaza si care deranjeaza in mod special linistea vanatului.

INFLUENTE NEUTRE ASUPRA PUILOR

Influentele asupra puilor pot fi grupate in functie de factorii care le provoaca : influente ale
mediului, ale cainilor hoinari, ale rapitoarelor, influentele antropice, precum si bolile care
afecteaza vanatul, etc.
Influentele mediului asupra puilor mai periculoase sunt : temperaturile extreme (minime si
maxime) care pot duce la pierderi in randul puilor acestia fiind mult mai sensibili decat
adultii, precipitatiile, inundatiile, etc.
Cele mai mari influente asupra puilor le au insa cainii hoinari si cei care insotesc turmele de
animale (oi) la pascut in zona montana si care, nefiind hraniti suficient cutreiera padurea in
cautare de hrana, cea mai usoara prada pe care o pot gasi fiind puii, in special de cervide si
mistret.
Un alt pericol pentru pui il reprezinta vanatul rapitor, care in cazul unei inmultiri necontrolate
(in masa) ar putea produce pagube insemnate in randul puilor care sunt slabi si neajutorati,
neavand nici o posibilitate de aparare (cu exceptia camuflarii).
De asemenea, bolile care afecteaza vanatul, ar putea decima efectivul de pui, in cazul unor
epidemii, acestia fiind cei mai vulnerabili, in acest fel reducandu-se astfel in mod serios
efectivele de vanat.
Influentele antropice asupra puilor pot fi de doua categorii : negative si pozitive. Cele
negative sunt reprezentate de braconajul care in acest caz consta in prinderea puilor de catre
muncitorii forestieri sau de catre turisti.
Influentele antropice pozitive se concretizeaza printr-o serie de masuri de ocrotire a puilor.
Dupa cum se stie, in apropierea momentului fatarii, atat ciutele, caprioarele cat si ursoaicele
se retrag in locuri linistite, izolate unde gasesc hrana si adapost, departe de asezarile omenesti.
Pentru a asigura o cat mai buna ocrotire a puilor acestor specii trebuie avute in vedere toate
cele trei aspecte esentiale: hrana, liniste si adapost.
Pentru a oferi liniste trebuie efectuate urmatoarele actiuni:
restrangerea numarului de drumuri forestiere si interzicerea accesului pe acestea in perioadele
de crestere a puilor (primavara – toamna) pentru a nu mai fi circulate de oameni prin prezenta
lor.
Limitarea accesului in padure, in zonele unde se retrag femelele pentru fatare si cresterea
puilor, a oamenilor care se deplaseaza in diverse scopuri: culegatori de fructe, turisti, etc.
eliminarea cainilor hoinari, a celor de la stane, care se gasesc in padure si fara jujeu.
reducerea numarului de rapitoare astfel incat acestea sa realizeze numai selectia naturala fara
a produce pagube in randul puilor.

Stabilitatea efectivului in fondul de vanatoare depinde de cele trei conditii esentiale:

hrana, liniste si adapost, care alcatuiesc principiul de baza al gospodaririi fondului cinegetic.
Conform observatiilor efectuate in teren cu privire la stabilitatea vanatului, s-a
constatat o usoara migrare a vanatului din fondurile de vanatoare vecine, in special in iernile
grele datorita unor zone din fondul de vanatoare nr.6 Racos care au expozitie sudica si ofera
conditii de hrana putin mai devreme decat fondul de vanatoare vecin.
Controlul carnivorelor
Rapitoarele sunt consumatorii secundari si tertiari care aduc pagube in randul speciilor de
interes cinegetic si care, asa cum s-a aratat deja, produc neliniste in terenurile ce le populeaza.
Atitudinea fata de carnivore trebuie sa fie, in principiu, aceea de a reduce numarul lor acolo
unde este cazul si nu de a le lichida, in asa fel incat sa se asigure un echilibru biologic natural
intre categoriile de consumatori, avand in vedere faptul ca fiecare specie joaca un rol mai mult
sau mai putin important in viata comunitatii iar disparitia sa completa ar putea, asa cum s-a
observat, sa cauzeze tulburari si dereglari in ecosistem. Astfel, eliminarea totala a lupului din
unele tari a dus la degenerarea si scaderea efectivelor de vanat, deoarece selectia naturala pe
care o faceau n-a mai fost posibila. Nu trebuie insa inteles prin aceasta ca efectivele
rapitoarelor pot fi lasate sa creasca la voia intamplarii, ci este nevoie sa se mentina un control
permanent asupra numarului lor. Prin actiunea intreprinsa asupra rapitoarelor trebuie sa se
urmareasca realizarea unui echilibru impus de om, dar care sa tinda catre echilibrul natural.
Atitudinea fata de o specie rapitoare trebuie sa fie diferita pentru fiecare situatie si moment in
parte, in raport cu conditiile concrete ce se intalnesc in comunitatea de viata, si in raport cu
interesele urmarite, fara ca prin masurile luate sa se ajunga la exterminarea unei specii din
fauna tarii. Astazi,pagube mari in efectivele de vanat mic si mijlociu, fac ciorile grive,
cotofanele, pisicile si cainii hoinari care trebuiesc supusi unei combateri energice fara rezerve.
In fondul de vanatoare nr. 10 Milas, carnivorele se mentin la un efectiv minim, care sa nu
produca pagube mari vanatului, dar care sa realizeze selectia naturala in randul vanatului
nerapitor. Singura metoda de recoltare aplicata in fondul amintit este cu arma de foc
recoltarea facandu-se de catre personalul calificat din cadrul Asociatiei de Vanatoare,
deoarece o astfel de actiune cere indemanare si pricepere.

CONDITIILE DE HRANA SI ADAPOST

După cum am mai prezentat pe parcursul acestui studiu principalul adăpost pentru
vânat este vegetaţia forestieră. Acest lucru este unul normal şi firesc având în vedere că zona
este una montană şi majoritatea speciilor întâlnite fac parte din categoria vânatului mare a
cărui mediu de viaţă este fondul forestier. Urmărind în acelaşi timp şi tipurile de pădure,
dispunerea lor altitudinală şi clasele de vârstă, putem spune că din punct de vedere al
adăpostului acesta este asigurat în condiţiile cele mai bune pentru vânat.
Cuiburi, bârloage: din păcate în urma consultării personalului de specialitate din cadrul
fondului de vanatoare 10 Milas am constatat că nu există date precise asupra numărului şi
amplasării bârloagelor pe suprafaţa fondului, aceeaşi situaţie existând şi în privinţa cuiburilor
sau pontelor. În cazul vânatului cu pene, cu precădere cocoşul de munte şi cocoşul de
mesteacăn este de înţeles, practic fiind imposibilă cunoaşterea unui procent mai mare din
numărul de cuiburi sau de ouă depuse în teren, descoperirea acestora fiind foarte dificilă.
Problema poate fi rezolvată parţial prin înmulţirea numărului mediu de ouă depuse de o găină
cu un număr cunoscut de găini, rămânând însă multe lucruri de rezolvat.
În privinţa bârloagelor face aici referire mai ales la urs şi propunem ca în viitor să se
treacă la descoperirea acestora în teren, însemnarea lor pe hartă şi urmărirea urşilor atât la
intrarea în bârloage cât şi pe parcursul somnului de iarnă, primăvara la ieşire cunoscut fiind
faptul că unii urşi îşi păstrează locurile de iernat mai mulţi ani la rând.
Acest lucru poate fi deosebit de important, putând furniza date concludente despre
numărul real de urşi din teren, numărul femelelor cu pui, numărul de pui şi implicit sporul şi
dinamica efectivelor.