PUNCTUL NOSTRU DE VEDERE

CHIPUL DEMOCRAŢIEI
Stimate cititoare1
Am scris pe frontispiciul primului
număr al revistei noastre aparuta in
condiţii de libertate: „Tribună a fe­
meilor din România". Aceasta şi do­
rim sa devenim!
Prin suprema jertfa de singe a co­
piilor, a tinerilor, a vitejilor bărbaţi şi
femei care au înfăptuit miracolul re­
voluţiei române, a eroilor pe care-i
vom omagia cu pietate de-a pururi,
o dată cu înlăturarea tiraniei, a fost
cucerită şi libertatea presei. Com­
bustia care ne propuföeaza energiile
este însăşi voinţa noastra de adevar
şi libertate, dorinţa ca, prin forţa cu-
vîntului scris, expresie a propriilor
noastre conştiinţe, sa slujim Revolu­
ţia, să sprijinim instaurarea în Ro­
mánia libera a unui regim cu adevă­
rat democrat, în care oamenii să fie
apreciaţi după capacităţi, talent,
efort depus pentru prosperitatea tu­
turor.
Sprijinim Frontul Salvării Naţio­
nale în eforturile depuse de a aduce
stabilitate şi ordine, de a crea condi­
ţii pentru alegeri libere, cu adevarat
democratice, pentru refacerea ţării
de dezastrul economic, moral, cultu­
ra! în care au lăsat-o dictatorii.
Revista „Femeia" îşi propune sa
reflecte dorinţele şi opiniile dum­
neavoastră: o publicaţie de dezba­
teri profunde, educativa, în care cul­
tura să deschidă porţi largi cunoaş­
terii, în care preocupările, grijile şi
înseninările femeilor să fie pe deplin
reflectate. Ne vom strădui să deve­
nim o publicaţie a familiei, în care
sa puteţi întîlni împlinirile, insatis­
facţiile, dilemele tuturor generaţiilor.
Vom încerca, împreuna cu specia­
lişti, sa ne clarificam probleme înde­
lung neglijate, care privesc viaţa şi
munca femeilor. Vom dezbate ce se
poate face pentru dezvoltarea servi­
ciilor, turismului, micii industrii, co­
operaţiei, gospodăriilor ţărăneşti, a
liberei iniţiative a tuturor cetăţenilor.
Vom publica sfaturi practice, me­
dicale. reţete culinare, vom fi la zi
cu moda, nu ne vom feri de di­
vertisment ori de umor.
Vom apela la remarcabile perso­
nalităţi din Occident, din ţari care se
afla ele însele în plin proces de în­
noiri democratice, la experţi ai Or­
ganizaţiei Internaţionale a Muncii, ai
UNESCO, ai O N U.
Pentru dumneavoastră, femei de
cele mai diferite profesii şi vîrste,
vrem sa scriem aceasta revista. Co-
municaţi-ne opţiunile; vom publica
opinii „pro" şi „contra", intr-un cli­
mat de respect şi democraţie.
Sîntem un mănunchi de ziarişti
dornici să scriem o publicaţie noua,
Intr-o lume noua, pentru toate cate­
goriile de femei.
Cu prietenie şi stimă.
Revista „FEMEIA"
Trăim visatul ceaş de răscruce al destinului naţional: neamul românesc
şi-a cucerit, cu preţ greu de sînge, dreptul de a fi liber în ţara lui. Nemuri­
toarele clipe ale izbinzii, ale stintei Revoluţii le trăim încă, le derulam in min­
tea şi sufletul nostru şi rostim cu voce tare. pentru a ne convinge ca este
adevarat: Sintern liberi! Romania este acum o ţara care aparţine. în sfirşit,
cu adevarat, poporului sau. Románia este acum o ţara democratica. Noi, ce­
tăţenii ei, ne putem gindi în mod liber la viitorul pe care vrem sa-l făurim cu
mintea şi braţele noastre, eliberaţi pentru totdeauna de agresiunea acelor
aşa-zise îndemnuri şi orientări scoase am panopiia demagogica a tiraniei.
Revoluţia ne-a adus libertatea, ne-a adus dreptul de a duce mai departe,
nestînjeniţi de nimeni şi de nimic, aceasta victorie, prin arma muncii. Demo­
craţia trebuie s-o cream. Pe măsură ce viaţa intra în normal, descoperim, cei
mai mulţi dintre noi, ca trebuie sa învăţăm s-o trăim. Sa învăţăm sa-i dam
un chip, intrucît d e 'o jumătate de veac poporul román nu l-a mai văzut!
Va trebui sa reînvaţam ca un sistem democratic de organizare politica a
societăţii nu insearnna libertatea fiecăruia de a vorbi in aşa lei incit sa aco­
pere celelalte glasuri. Cu luciditate, cu încredere in valorile esenţiale ale de­
mocraţiei, într-o adevarata unitate, sa avem grija ca democraţia sa nu fie
ameninţata, degradata sau parodiata. Datoria de conştiinţa a fiecărui cetă­
ţean in aceasta perioada, de regăsire a propriei identităţi şi demnităţi naţio­
nale. este, înainte de toate, sa vegheze ca „democraţia" de marionete sa
nu-şi mai gaseasca iocul niciunde, ca drumul nostru spre democraţie sa se
desfăşoare cu maturitate, cu deplina implicare spre asigurarea suportului
material ai victoriei.
Ştim cu toţii din ce punct pornim, cit de dezastruoasa este-situaţia din
economie, cultura, educaţie, aşa cum ştim ca nu se poate schimba in bine
peste noapte tot ceea ce a fost distrus in zeci de ani. Este firesc sa dorim sa
mergem cît mai repede înainte, către o societate libera, civilizata şi pros­
pera. Dar cum putem realiza acest lucru alt fel decit prin munca? Şi nu
după pseudoprmcipiui „noi ne tăcem ca muncim, ei se fac ca ne plătesc .
Singura noastra forţa pe care ne putem sprijini în înfrîngerea tuturor greută­
ţilor inerente unei asemenea perioade de Renaştere naţionala o constituie
efortul constructiv, coeziunea tuturor in sprijinul programului de redresare
şi dezvoltare pe baze sanatoase a întregii vieţi economice, sociale, politice şi
spirituale a societăţii, făcut cunoscut de Consiliul Frontului Salvam Naţio­
nale. Sa înţelegem ideea de „salvare" intr-un sens Concret şi imediat si sa
contribuim ia împlinirea ei.
Urmeaza o perioada de efervescenţa politica fara precedent: se contu­
rează chipul democratic al ţarii, se intunţeaza partide politice, se orgérn-
zeaza sindicate libere. Sa nu uitam însă nici o cfipa ca toate aceste preocu­
pări. absolut normale şi necesare, nu trebuie sa stinjeneasca interesul co­
mun al oamenilor de buna credinţa, indiferent de tendinţe şi opţiuni politice,
teologice sau religioase, fara deosebire de naţionalitate salvarea ţarii şi
I figurarea propăşirii ei viitoare.
RODICA AVRAM

ÎN ATENJIA DUMNEAVOASTRĂ • Vă anunţăm că din februarie inauguram o pagina de anunţuri matrimo­

• Numărul din februarie al revistei „Femeia va apărea in 32 de pagini, intr-o
prezentare grafica noua. Vom publica mai multa moda, sfaturi medicale şi prac­
tice, .tipare.
• Incepînd cu numărul următor, direct din Franţa şi in exclusivitate pentru re­
vista „Femeia", Olga Tuduri, vechea noastră colaboratoare, actualmente proprie­
tara unui institut de frumuseţe din Paris, ne va oferi sfaturi cosmetice, de ma­
chiaj şi întreţinere, precum şi alte noutăţi pariziene.
niale, pentru a veni în ajutorul tinerelor (şi nu numai al lor) care nu şi-au găsit
încă partenerul de viaţă dorit. Cine doreşte să publice asemenea anunţuri în re­
vista „Femeia" se poate adresa - cu specificaţia de rigoare - Agenţiei de publi­
citate „Presa Libera" din Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 24, telefoane; 16 79 45;
16 01 33; 14 1516. Agenţia lucrează luni, miercuri şi vineri intre orele 8-14,
marţi şi joi între orele 8-18 şi sîmbata intre orele 8-13. Menţionăm, de aseme­
nea, ca revista noastră primeşte şi anunţuri publicitare din partea unor între­
prinderi şi instituţii româneşti şi străine.
 Poporul acesta, aUt de bun, at it de
viteaz fi — vai — atlt de răbdător,
fl-a cucerit libertatea prin Jertfa de
singe a copiilor săi. A generaţiei de
adolescenţi fi tineri abia răsăriţi in
primăvara vieţii, asupra cărora regi­
mul de teroare si perfidă mutilare II-
zlcă fi spirituală strecura, cu neruşi-
nare, anatema, cum că nu s-ar afla
ta înălţimea „epocii“ pe care o
trăiau. Acolo, sub focul de gloanţe,
clnd primeau moartea dezgollndu-fi
piepturile, iar fetele întindeau cri­
zanteme spre puftlle ucigaşe, tinerii
au arătat unei lumi întregi, mută de
uimire, cine slnt el, cine sintern de
fapt. m tot ce avem mal bun, mai
înălţător şi mai eroic, noi. Răstur-
nlnd dictatura cea mal odioasă, din
cite a cunoscut Istoria naţională, ei
n-au răsturnat doar doi tirani, n-au
alungat de la putere doar o clică
profund coruptă, îngenuncheată In
faţa ciosvirtei ceaufiste, pentru care
se tlrau slugarnic in patru labe, cl
au răsturnat un edificiu politic care
strivise, pină la anulare, fiinţa nea­
mului, distrugindu-l valorile şl Injec-
tind in organismul social minciuna,
delaţiunea, nepotismul şi mita, dind
friu liber de manifestare lichelismu­
lui politic, 'mveşmlntat in principiile,
cu totul compromise din această
cauză, ale socialismului.
Sintern liberi. Sintern cu adevărat
liberi. Explozia de bucurie a fost atlt
de puternică, incit a cuprins, ca o
Imensă descătuşare naţională, în­
treaga. ţară. Timpul se dilatase,
trăiam şansa unică a vieţii, de a
scăpa, prin revoluţie, de sub călcilul
hidos al tiraniei. Oamenii nu mal cu­
noşteau decit un singur semn, cel al
victoriei Ireversibile, care deschidea
drumul atlt de mult visat al libertăţii,
al demnităţii despovărate de frică.
Apoi a inceput să răpăie ploaia de
a teroriştilor; tirania işi arăta bertăţii însăşi nu-l cunoaştem di­
« feţele sale cele mal hidoase:
pregătirea, meticuloasă, malefică,
trădătoare, a răfuielii cu poporul, in
numele căruia guvernase. Şl pe ca­
re-1 voia ţinut In sapă de lemn.
Tineretul s-a dovedit cu adevărat
revoluţionar — dar nu in sensul ce­
rut de călăi —, iar armata a fost cu
noi, adică cu ţara. lată ce nu prevă-
zuseră dictatorii. Revoluţia l-a mătu-
ciy Ü L *
rat, s-a născut un nou viitor. Liber­ ad-hoc biografii şi episoade eroice, cu calm, cu luciditate, ceea ce este
tatea a năvălit ca o lumină orbitoare de „dizidenţi“ neştiuţi, primii gata să bun şi să ne îngrijim de apărarea
şi aproape că nu-i mal cunoşteam îndemne la răfuieli necugetate, să valorilor. Nu palatele slnt monstru­
înţelesul. Realitatea întrecea visul. înlăture oameni valoroşi, să se pla­ oase — deşi Iau, uneori, şl această
Fiindcă mătura totul. Şi abia atunci seze cit mai confortabil şi cu folos turnură —, ci stăpinll lor: au fost ri­
s-a născut întrebarea capitală: ce in noile angrenaje ale puterii ori ale dicate cu sudoarea şl banii poporu­
construim In loc? Pe ce baze aşe­ societăţii. Şi de-ar fl numai el, dar lui, căruia le revin de drept. Să I le
zăm noua ordine socială şi politică? mai apar şi alţii, mal subtili, mai pu­ restituim, iar acolo unde prostul
Ce viitor zidim pentru neam şi ţară? ţin grăbiţi, dar cu atlt mai periculoşi gust şl incompetenţa şi-au lăsat am­
Platforma Consiliului Frontului pentru societatea democratică, pe prenta, să refacem, totul, la nivelul
Salvării Naţionale a conturat un care vrem s-o construim. artei şi arhitecturii adevărate, să pu­
prim program, care răspunde, după Exerciţiul libertăţii se invaţă. Tre­ nem aceste comori la dispoziţia po­
opinia noastră, unor deziderate dic­ buie să-l învăţăm, repede şl bine, porului. El le-a ridicat, la urma ur­
tate cu prioritate de nevoile şl aspi­ pentru că acum se pun temeliile melor. Are dreptul să se bucure de
raţiile imediate. Greul noii zidiri abia noului viitor al României. Care, iată, ele.
începe. Şi el va fi — să nu ne amă­ incă nu ştim cum va fl, pentru că am Am intrat in primul an al libertăţii
noastre, îngemănat cu Anul Nou
1990. Trebuie să muncim, abia
acum să muncim aşa cum trebuie,
PROPUNEM FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE: fiindcă o facem cu adevărat pentru
ţară şi pentru noi. Este nevoie să fim
UN MINISTER (DEPARTAMENT) PENTRU păstrători ai tradiţiilor autentice ale
poporului şi să restabilim ierarhia
CONDIŢIA FEMEII ÎN NOUL GUVERN valorilor, mutilată de corupţie şi li­
chelism. Fiindcă, aşa cum se ex­
D at fiind că fem eile reprezintă peste 50 la sută din prima cineva, autentica democrajle
ţiopulaţia ţării, dat fiind că statutul lor de m uncă, de nu constă in dreptul de a te căţara
viaţă, de fam ilie a fost atît de deteriorat, călcindu-se in la o tribună de unde să rosteşti lo­
picioare drepturile lor constituţionale, juridice, funda­ zinci, ci in posibilitatea ca, printr-o
concurenţă loială, să-ţi exerciţi com­
m entale de existenţă şi opţiune, ca om , ca cetăţean, ca petenţa. Ne-am săturat, cu adevărat,
m am ă, ca soţie, credem ca „reconstrucţia“ acestui sta­ de revoluţionari de profesie, este
tut al fem eii nu poate fi făcută fără ajutorul d irect al vremea să ne punem profesia, com­
noului guvern dem ocrat. Propunem , aşadar, înfiinţarea petenta, efortul In slujba revoluţiei.
Vechea tiranie ne-a învăţat, ne-a
unui m inister (departam ent) al condiţiei fem eii, aşa determinat chiar, să fim suspidoşl,
cum există in m ai toate ţările civilizate şi care nu poate temători şi răi. Trebuie să ne dezbă-
fi înlocuit de nici o organizaţie obştească, lipsită de pu­ răm de aceste vidi de personalitate,
tere decizional ă. dacă dorim să fim liberi şi drepţi.
Pentru clădirea noului viitor este ne­
v________________________________________________________________ j voie, acum, de toţi. Numai oamenii
In structura lor buni pot fi capabili
gim — dificil. uitat, de mult, să-l visăm pe măsura să zidească o lume mai bună. Se in­
in lungul drum al nopţii către lu­ năzuinţelor noastre adevărate. Oe vaţă fi asta, pornind de la reconsi­
mină, am fost lipsiţi de deprinderi un singur lucru sintern siguri: că-l derarea propriei existenţe şi a pro­
democratice, care nu se învaţă vrem demn, in deplină libertate. Să priei conştiinţe. Se poate. Cu răb­
intr-o zl. Şl nici Intr-o săptămină. Li­ servească. In sensurile cele mai no­ dare, cu sinceritate şi cu dragoste
bile, omul. Mutilarea morală şl spiri­ de ţară.
mensiunile fundamentale, mulţi lu-
necind — val — spre anarhie şl ven-
tuală la care am fost supuşi ne-a lip­
sit de dialogul, de comunicarea sin­
Ne-au cerut-o şi ne-o cer ei, copiii
noştri. Dacă nici acum, cind plecăm
detism. în viitoarea tulbure a înce­ ceră, deschisă, constructivă. Şi asta fruntea in faţa sacrifidului lor su­
putului de drum, cind structurile noi trebuie învăţat. După cum trebuie să prem, nu sintem In stare de asta, nu
işi infirlpă cu firească prudenţă şl le­ fim conştienţi că nu trebuie să arun­ vom fi Iertaţi in vecii vecilor.
gitimă căutare contururile, apar, căm, cu mătura, totul la gunoi. Mă­ Să fie bine! Să construim binele.
lată, uneori, in prim plan, un alt soi tura istoriei folosită Iresponsabil
de profitori, „victimlştl" necunoscuţi lasă urme grele, adinei, lipseşte po­
sau cu state vechi In serviciul secret porul de valori, uneori inestimabile, VASILE TINCU
al securităţii, care-şi construiesc şi care=T aparţin. Să reconsiderăm
 u ■■
Kt/

Ne sufocam cu totii. Nu se mai putea

rabda! Umilit, înfometat, înfrigurat, poporul
scrişnea din măsele. în suflet clocotea răz­
vrătirea, pe sub pleoapă sticlea lacrima, in
gitlej răbufnea huiduiala. Martiriul Timişoa­
rei a dat semnal fării. Neruşinarea, aro­
ganţa, bestialitatea işi scoseseră acolo, in
Piaţa teatrului şi-n faţa Catedralei orto­
doxe, masca, in care, oricum, de multă,
multă vreme, nu mai credea nimeni.
încercaseră apoi să înconjoare genocidul
cu un zid de tăcere. O gindire bolnava
emitea ordine viclene. Să nu se ştie nimic,
dar totuşi să se afle. Să se afle, dar să nu
se comenteze. Să se vire spaima in oa­
meni. Mai ales asta: să se vire spaima in
oameni.
Zadarnice demersuri!
Cu spaima in suflet şi cu dreptatea pe
buze, poporul întreg s-a înregimentat hui­
duielii generale. Ş i, imediat, luptei. Aşa a
început la Bucureşti...
Deci, unii s-au temut cu adevărat. Şi
atunci au scandat: „Nu vă fie frică/ Ceau-
şescu pică!“. Alţii au venit indirjiţi, indig­
naţi, insă fără sa se teamă. Erau cei care
credeau că n-o să li se întimple tocmai
lor...
teşind din cabinetul 1, generalul erou
Milea ordonase să nu se tragă! Dar care
român îşi imaginează măcar că vreun ostaş
ar fi putut descărca arma in tratele său?!?
insa membri ai trupelor speciale aservite
clanului ceauşist au ascultat de ordinul
marelui criminal. Şi s-a lovit bestial. Şi s-a
tras cu inimaginabilă ură. în cap şi in
inimă, mai ales. în bărbaţi, in femei, in co­
pii, in bâtrini. in tineri. Mai cu seamă in ti­
neri. în centrul vital al Revoluţiei noastre.
Cu teama invinsă de ardoare, cu o fan­
tastică descătuşare de forţă, generaţia bu­
merang se irttorcea împotriva celui care a
obligat-o să vină pe lume.
înfăşuraţi in tricolor, treceau scandind.
Zimbind. Cintind. Păşeau inainte, către vic­
torie şi moarte, fără nici un scut, şi-i ve­
deam apoi plecaţi spre nefiinţă cu uimirea
ultimă întipărită pe chip, cum că, uite,
chiar lor le era dat să li se intimple totuşi...
Au căzut o sută. Două sute. Trei sute.
M-am gindit apoi: au ucis un oraş! Revolu­
ţia ne-a adus Libertatea. Preţul ei: un oraş
de morţi! Mii şi mii de eroi! Timişoara, Si­
biu, Arad, Braşov, Tirgu Mureş, Bucureşti.
Morţi, morţi, morţi. Tineri, tineri, tineri. Mai
ales tineri. Aici, in Bucureşti, un cimitir
anume a devenit gazdă trupurilor ucise.
Clădirile vor fi refăcute, oraşul va reveni la
chipu-i iniţial, iar tot ceea ce va rămine ca
amintire palpabilă va fi acest cimitir al
eroilor tineri, azi un teribil loc al plingerii.
Un memento unde sintern datori sa ne du­
cem din cind in cind, mai tirziu, copiii.
Acolo, la copiii care n-au mai apucat să
aducă pe lume copii. Acolo, la groapa tine­
reţii curmate. Acolo, la casa tăcută a jert­
fei.
Mii de lumini ard astăzi la Universitate şi
la Intercontinental, şi-n Piaţa Palatului, şi
la Romană. îndoliat şi îngenuncheat in du­
rere, oraşul dă incă morţilor săi lumină...
Cum poţi consola o mamă care şi-a pier­
dut fiul sau fiica? Cum poţi consola o fată
care şi-a pierdut iubitul? Cum poţi consola
o sora căreia i-a fost ucis fratele? Doar o
viaţă cu totul şi cu totul altminteri celei de
pină mai ieri poate compensa atita sufe­
rinţă! Să trăim frumos! Să trăim cit mai fru­
mos. Să anihilăm incompetenţa şi arivis­
mul. Să triumfe, profesionalismul. Acesta-i,
de fapt, adevăratul chip al democraţiei —
TRIUMFUL COMPETENŢEI! Acesta-i cel
mai cinstit preţ pe care trebuie să îl scoa­
tem din buzunarul conştiinţei noastre ca
plată unei imense şi inconsolabile jertfe.
S-or veşteji coroanele in cimitirul tinerilor
eroi şi luminările s-or topi, se veştejesc su­
fletele îndurerate ale mamelor şi lumina
din ochii lor se stinge. Prea tineri, plătind
libertatea c-o moarte, prea tineri, plătind
viaţa noastră cu singele lor, le sintern da­
tori cu credinţa intru Adevărul pentru care
au pierit: o democraţie reală, o democraţie
a competenţei.

AURORA INOAN
 J e r tfa lo r
va ră m în e
d e -a p u ru ri
c o n ş tiin ţa n e a m u lu i
Altarul
eroilor
Scriu aceste rînduri cu la­
crimi în ochi. Nu poţi sâ nu
plîngi, oricine ai fi — Dumne­
zeule, doar călăii n-o pot face
—, in faţa sacrificiului lor su­
prem. Mii de copii au căzut
sub gloanţe, au fost striviţi de
tancuri sau au fost zdrobiţi în
beciurile securităţii; o parte
dintre ei sínt aduşi la locul de
veci, aici, in acest nemuritor
Cimitir al Tinerilor Eroi, de la
Pieptănari. Eu cred că n-ar
trebui să existe cetăţean ai
B ucureştiului care să nu
aprinda cite o luminare la că-
pătîiul fiecărui mormînt. Şi
bucureştenii o fac, există de
dimineaţă, pînă noaptea tîr-
ziu, un pios pelerinaj în acest
loc sfînt şi cutrem urător.
Mulţi se pleacă în genunchi,
alţii rămîn stane mute ale du­
rerii şi urii împotriva tiranilor,
ceasuri întregi. Veniţi aici,
trebuie să veniţi. O să vedeţi
copacul acela mare, şi răs-
frînt ca o imputare, la mar­
gine de grilaj! Cine o fi aprins
aici prima luminare? Spaţiul
din faţa lui, de lingă trotuar,
s-a transformat intr-un adevă­
rat altar. Mii, zeci de mii de
luminări ard aici, ca un pri­
nos al durerii şi recunoştinţei. în inim i” , O vom păstra cu to­ ziua lui de naştere. Şi... şi a
Ei, cei îngropaţi aici, ne-au ţii, toată ţara, pe ea şi pe cei­ fost ziua iui de înmormîn-
cucerit libertatea. Da, dar cu lalţi, cei atît de mulţi, pe sfin­ tare...". Cu cine te-ai logodit?
ce preţ! ţii eroi ai revoluţiei. lată şi crucea unui copil: Cu pustiul de pămint.
Nici Oi milă faţă de crimi­ Oamenii nu vorbesc. Oa­ Vladimir Andronlc. Doar o Cu cine te-ai cununat?
nali! menii privesc muţi, cu o sfî- lună l-au lăsat să trăiască. A Cu patru scindurl de brad.
Auzi aceste vorbe peste tot. şiere aflată dincolo de cu­ fost împuşcat în casă, în pă- Năframa de cununie
Şi aşa e drept, nu putem avea vinte. Doar Floarea Sfîrloagă tuţul lui. Cită oroare! Lingă Ţl-am pus-o pe năsălie.
milă pentru cei care au tras boceşte aproape n e a u zit: mormîntul Gábrieléi Popescu, Năframa de vornlcei
în popor. „Era unicul meu băiat, pe de 21 de ani, se află un pa­ CÎNTEC
nou şi două steaguri îndo­
Ţl-am pus-o la sfeşnlcel.
Morminte proaspete, mor­
m ane de f lo r i, lu m in ă ri
care l-am crescut singură, şi
greu. A zis: «Nu pot sta liate. Pe panou scrie, cu litere
OE
aprinse. Şi, Dumnezeule, alte acasă, mămică, eu trebuie să care parcă ard: „Manifestînd JALE Te punem mindru-n mormînt,
gropi, căscate în adine, îşi aş­ fiu acolo». Şi l-au ucis“ . N-ai paşnic pentru Románia li­ Tu te faci negru pămint.
teaptă martirii. Fiindcă spita­ cum ostoi sufletul unei mame beră. a fost ucisă de tiranii Te punem cu pinza albă,
lele sínt pline. încă, de răniţi, care şi-a pierdut fiul. Mai are clanului Ceauşescu“ . Privim Tu te faci ţărină neagră.
şi mulţi dintre ei ... puterea să murmure: „Noi poza — ce fată frumoasă şi Dragii mamii ochişori,
Abia putem distinge, prin­ sîntem liberi, dar el., el nu ce privire luminoasă avea. Cum or creşte mindre florii
tre pleoapele înrourate, nu­ mai e". Parcă şi cerul, senin, devine
de purpură. Ziarişti români,
Draga mamii de guriţă,
mele : Mariana Mlrea, de 22 Sâ nu uităm niciodată asta.
de ani. O tînără, cu o fetiţă corespondenţi străini se stre­ Cum o creşte lămiiţăl
Dacă-i vom uita, şi o singură
de mină, aprinde cîteva lumi­ clipă, pe cei căzuţi, n-avem coară şi ei, fără vorbă, filmînd
nări. E Paraschiva Coman, o dreptul să ne bucurăm că oamenii, mormintele celor că­
vecină din bloc. Abia poate sintern liberi. Cristian Stanciu zuţi. Filmînd marea durere.
îngăima: „Era o fată atît de a fost ridicat de securitate Aici se află o parte din copiii
bună. A fost printre primii noaptea, în Piaţa Universităţii, noştri căzuţi. Ei au devenit,
care au ieşit în Piaţă. Gloan­ şi dus în sinistrele beciuri ale prin jertfa supremă, eroii na­
ţele i-au stins lumina ochi­ agresorilor. Bătut şi torturat, ţiunii. Să îngenunchem lingă
lor... trecînd chiar prin ochi. a fost printre primele victime mormintele lor.
A fost groaznic". Mai încolo, ajunse la morgă. Diagnostic: Se lasă înserarea. Luminile
un mormînt care poartă în „Mort prin comprimare“ . In­ pîlpîie la fiecare mormînt, în
vîrful crucii un steag tricolor tuiţi cît de satanică este for­ faţă, lingă copacul răsfirat ca
în bernă. Pe mormanul de mula? Cît de inumană? „A o imensă imputare, ard lumi­
flori, o eşarfă: „Eu îţi dau ţie. fo s t b ă tu t în g ro z ito r, ne nările în altarul eroilor.
libertate, viaţa toată, neînce­ spune- tînăra lui soţie, Vero­ Glorie vouă, copii ai sufle­
pută, nepătată". Jumătate din nica, era ars pe faţă, a suferit tului nostru. Glorie vouă, co­
trupul Ruxandrei Mlhaeta cumplit. Călăii, nemernicii. Ei pii eroi ai ţării. Vă plîngem şi
Marcu fusese sfîrtecat. Ce cînd or să plătească?". Te sîntem mîndri de voi! Şi ju­
oroare. Prietenii ei, aflaţi ală­ scuturi, nu credeai că poate răm să nu vă trădăm vrerile,
turi de ea, în marea bătălie cu exista, că se poate întîmpla în pentru care aţi căzut.
mîinile goale, au scris: „prie­ ţara noastră aşa ceva . „Pe 28
tenii tăi te vor păstra mereu decembrie, plînge femeia, era VASILE TINCU

*

Băiatul
cel mare
A venit în uşă şi ne-a arun­
cat doar atît: „Nu merg acasă.
Ţara mai are nevoie de
mine". Mama băiatului, care îl
căutase continuu, a înmărmu­
rit. Lacrimile i s-au zvîntat şi
amîndouă l-am privit alergînd
undeva spre poartă, unde era
aşteptat, l-am zărit doar ca-
Şi-a dat viaţa pentru patrie
in fata mea două statui,
două femei împietrite şi un
copil de trei ani. Nici una nu
plînge, nici una nu vorbeşte,
nu se mişcă şi nu înţelege
nici una nimic. Vorbesc sin­
gur. Statuile nu aud, statuile
nu vorbesc. Pe fetele lor ci­
tesc ura, ura fără de margini
fată de odiosul dictator, ura
fată de monstruoasele lui nă-
pîrci, care, fără milă şi fără
drept, au secerat şi viata lui
Cristian Lupu.
Cele două femei privesc la
sicriul în care se află acela ce
a fost tată, sot şi fiu, unul din
bunii fii ai patriei, unul dintre
„Filtrul
Amîndouă sínt din Severin.
Oraşul riveran Dunării n-a
cunoscut în timpul Revoluţiei
mari tulburări. Marieta este
elevă în clasa a X-a. în ziua
aceea mare plecase după
piine, trimisă de maică-sa.
Ştirea senzaţională o aflase
pe stradă. Dintr-o suflare, la­
olaltă cu alţi tineri, ea a ajuns
la fostul sediu al comitetului
judeţean. Şi de-acolo, cu un
teanc de ziare, primul „Viitor
liber", şi cu multe, multe
steaguri la gară.
Din Severin erau 37 în tren.
Fluturau tricolorul. Cîntau:
„Să fie pace în lume" şi „Deş-
teaptă-te române“ ...
Acolo, în tren, Marieta Lu-
pea a cunoscut-o pe Violeta
Craioveanu, vulcanizator la
Şantierul Naval. Doar un gînd
I
ciulită tricotată şi trupu-i fi­
rav, neîm plinit al copilului
acesta, devenit matur peste
noapte, ce ne amuţise cu ho-
tărîrea lui: „Nu merg, ţara mai
are nevoie de mine". El, Ro­
meo Popa, de nici 17 ani,
muncitor la un şantier din
Ploieşti, în dimineaţa de 23
decembrie spusese celor pa­
tru fra(i: „Plec la Bucureşti să
apăr ţara".
Două săptăm îni, c o p ilu l
acesta alergase între unitatea
care pregătea mîncarea şi
apărătorii de la staţiile me­
acei tineri eroi care au smuls
de su b tira n ie , de sub
odioasa dictatură, Libertatea
României, Libertatea neamu­
lui.
Am venit cu sufletul strîns,
chircit, cuprins de indignarea
ce-mi sugruma şi cuvintele.
Mai erau acolo foşti colegi de
muncă şi de revoluţie. Printre
ei Gabriel Godoroja, 22 de
ani, alături de care a luptat la
Televiziune. Dar iată filmul
faptelor. în ziua de 21, Cris­
tian Lupu, în vîrstâ de 25 de
ani, a plecat cu colegii de la
Centrul de Caicul al Ministe­
rului Minelor la miting, unde-l
întîlneşte şi pe Gabriel Godo­
roja. un vechi prieten. în ziua
de 22, Cristian telefonează fa­
miliei, spunînd că nu s-a în-
timplat nimic şi va veni acasă.
Dér el se afla în grupul de
revoluţionari care apărau Te­
leviziunea, unde. în schimbul
livretului m ilitar, primise o
armă. Avea ca sarcină să facă
legătura între etajele televi­
ziunii. în aceeaşi seară, Ga­
briel este trimis cu un alt
grup la clădirea Bibliotecii,
de unde transportă răniţii la
spitale cu maşina lui, 13
B—531, adusă la ora 2 noap­
tea de tatăl său.
în ziua de 23, Cristian tele­
fonează acasă de la Spitalul
r
aveau, îmi spun. Să ajunga
cit mai iute la Bucureşti. La
Craiova au coborît toţi din
tren. „Luptăm, iuptăm/ Şi nu
ne lăsăm", „Ceauşescu Anul
Nou/ O să-l facă în cavou",
„Tim işoara/ Timişoara". Au
scandat, au demonstrat, au
oferit rugului revoluţionar al
Băniei o flacără în plus.
Aici, în Bucureşti, ele re­
prezintă şi astăzi, 29.XII. 1989
(data convorbirii cu ele), o
parte din celebrul „Filtru 1“.
Mai precis, punctul de con­
trol între Arcul de Triumf şi
Televiziune. Cine sínt teroriş­
tii? Cine le sínt ajutoarele?
Ascultaţi. Un bătrîn blajin, cu
o plasă de morcovi, sub care
ascunde gloanţe. Un tip,
într-o „Dacie" de Argeş, cu o
sabie plină de.sînge. O fe­
meie cu un sutien doldora de
cartuşe. Şi perfidia nu se
opreşte aici! Gloanţe se as­
cundeau în locuri şi mai in­
time... Chiar primul şef al „fil­
trului, 1“ s-a dovedit a fi tero­
rist. într-adevăr, cum s-a mai
arătat, perfidia este imensă!
Şi, încetul cu încetul, se do­
vedeşte că totul era pregătit
extrem de minuţios, inclusiv
semnele de recunoaştere în­
tre ei, între terorişti.
Cele două fete schimb nu
au! Dorm pe apucate. Noap­
tea, mai ales noaptea se trage
vîrtos. Aici, în intersecţie,
este o casă suspectă. De
acolo sínt ochite mai ales ele,
troului — Aviatorilor şi Victo­
riei. Se strecurase din camio­
netă printre gloanţe cu săcu­
leţe de pîine, cu mîncare, cu
mănuşi şi fulare.
Cînd am încercat să mai
spun ceva femeii acesteia ti­
nere, Rodica Popa, am văzut
cum, dintr-odată, privirea i se
luminează.
Ţara mai avea nevoie de
băiatul ei cel mare. Pleca
acasă împăcată.
SMARANOA SBURLAN
de Urgenţă (rănit fiind la bra­
ţul sting), spunînd că este cu
nişte colegi, că are şi el o
zgîrietură şi după ce va fi
pansat se va întoarce.
A promis, dar de întors s-a
întors pe baricade, la Te­
leviziune. acolo unde erau
colegii lui, acolo unde revolu­
ţia avea nevoie de el.
La 25 decembrie, după za­
darnice căutări, soţia şi cîţiva
colegi citeau in registrul de
internări al Spitalului de Ur­
genţă: Cristian Lupu, internat
în ziua de 24 decembrie.
Diagnostic: împuşcat. Apoi:
Decedat. A fost transportat la
Institutul medico-legal.
Am plîns. Am plîns fără
voia mea, singurul care plîn-
geam dintre acele fiinţe îm­
pie trite . Pe ch ip u l mamei
sale, Viorica Lupu, profesoară
de matematică la Şcoala nr.
66, citeam durere. Durerea de
mamă după fiul care a plecat
din viată, luind cu el toate vi­
surile, id e a lu rile şi chiar
neîmplinirile unui tinăr de 25
de ani.
N ic u iin a L u p u , s o ţia ,
aproape că nu poate să reali­
zeze că fiica ei nu mai are
tată. El s-a jertfit pentru pa­
trie...
EMIL PETROVICI
„filtrul 1". Cînd se pătrunde
în casă, nici urmă de om.
Cînd se iese din casă, din
nou rafale. Ascunzători. Tu­
neluri. Perfidie. Premeditare.
Ele se feresc de căldură.
Cit mai departe de foc, îşi
spun. Lingă el ar adormi...
Li se aduc portocale. Unii
gustă şi mor. Li se aduce
pepsi. Unii beau şi mor. Vi-e
frică? le întreb. Deloc! Sîntem
mulţi şi sîntem uniţi! De
parcă asta ar fi un scut în
faţa perfidiei, a gloanţelor...
...De-acum voiau să le tri­
mită acasă. Dar nici prin cap
nu le trece! Vor rămîne pînă
la sfîrşit, zic ele. Pînă s-or li­
nişti lucrurile. Am venit să
apărăm Bucureştiul şi nu ple­
căm cit el mai e în primejdie!
Cu părinţii au reuşit să ia
legătura. Mamele, ca mamele,
îngrijorate pentru soarta lor,
le-au promis o chelfăneală
zdravănă sau le-au adus la
cunoştinţă că nu mai au ce
căuta acasă. Aici nu ni-e
frică, de părinţi ne temem, rîd
ele.
Sínt obosite, pline de funin­
gine, nepieptănate. Un tribut
plătit Libertăţii. Sínt intransi­
gente, entuziaste, hotărîte.
Rolul lor? DETERMINANT!,
cum zicea scurt şi limpede
Petre Roman. Ca ai întregului
tineret román. Care ne-a obli­
gat să-l privim cu alţi ochi.
Parcă ne temeam, nu-i aşa,
că sínt debusolaţi?! Iar mag­
netismul lor a funcţionat ire­
proşabil!
AURORA INOAN
Foto: DORIN MÂRAN

EMINESCU LA 140 DE ANI
„Au încercat să-l anexeze
li
şi pe Eminescu.
...striga cu şoapta ei îndurerată şi
revoltată Ana Blandiana, la specta­
colul omagial ţinut (şi televizat) la
14 ianuarie a.c. la Ateneul Román,
dedicat aniversării a 140 de ani de ia
naşterea Poetului.
Pentru cîteva ore. Ateneul, redat
demnităţii, se transformase într-o
catedrală sub cupola căreia repre­
zentanţi de marcă ai culturii româ­
neşti au oficiat o extraordinară po­
menire. în cuvintul de deschidere,
domnul Andrei Pleşu, ministrul cul­
turii, a numărat printre martirii ce au
murit lent de-a lungul deceniilor
limba românească, preschimbată de
fosta dictatură din instrument de co­
municare într-unul de oprimare,
propunîndu-ne să-l considerăm pe
Eminescu un model, adevărat model
al spiritualităţii vremurilor noi. Dan
Hăulică îl definea drept un continent
al sufletului românesc, Şt. Aug. Doi­
naş a vorbit despre Mihai Eminescu
şi spaţiul spiritual al unei patrii inte­
rioare, eseu scris anul trecut cu pri­
lejul centenarului şi nepublicat; Pe­
tru Creţia, citindu-şi eseul (şi el ne­
publicat) despre sfinţenia Poetului,
a povestit succint şi despre necazu­
rile cu volumul X al ediţiei Emi­
nescu, o p rit de fosta cenzură.
Doamne, cit s-au temut de el!
Priveam, ascultam, urmăream cu
OAMENI MARI DESPRE EVENIMENTE
NICOLAE I0RGA
24 IANUARIE
La 1859, un număr de oameni ai
gîndului şi ai cârtii care nu făcuseră
politică şi nu ştiau măcar ce e
aceea1 poeţi, istorici, tineri boieri în
contact cu nobila Europă romantică
şi naţionalistă, profesori de toate
gradele, şcolari chiar, au izbutit să
se folosească de războiul Crimeii şi.
înfrîngînd, în privin ţe esenţiale,
voinţa Marilor Puteri ale Europei, au
dat Românilor dintre Carpaţi şi Du­
năre din două state (...) o singură
ţară.
Ei au mers pînă la capătul marii
lor opere politice. Nu s-au mulţumit
cu alcătuirea statului nou, aşa cum
îl voiau nevoile noastre înseşi, cu
părerile din străinătate, ci i-au dat şi
un Domn nou, l-au înconjurat de o
clasă de conducători noi, şi aceştia
au alcătuit o Constituţie nouă şi legi
noi, au schimbat, prin înlăturarea
stăpinirii de pămînt a călugărilor
greci, şi printr-gn început, cel mai
greu, de împroprietărire a ţăranilor,
şi o bază nouă pentru ceea ce era
să fie.
Pînă şi şcoala poporului a fost în­
noită prin legea de la 1864, şi o lite­
ratură nouă, înfăţişată de boieri cu
sufletul cald şi curat2, a început a
pregăti sufletele pentru viata mai
largă şi mai sigură care se deschi­
dea astfel.
Adăugăm la acest fragment, citat
FEMEILE PROPUN:
Numeroase cititoare, prin scrisori, convor­
birii telefonice sau cu prilejul vizitelor făcute
la redacţie, au solicitat forurilor competente
să analizeze posibilitatea modificării sau
DE LA NAŞTERE
respiraţia oprită. Era ca şi cum sub
lumina orbitoare a unui verb înmăr­
murit o intelectualitate, o spirituali­
tate obidită de o guvernare analfa­
betă şi-a ridicat în fine, demn, frun­
tea. Spectacolul s-a transformat sub
ochii noştri într-o pioasă reculegere,
respirînd o grandoare astrală.
Ajunsesem un popor căruia i se
furau zilnic istoria, cultura. Dan Hau-
lica a povestit, ca o crudă ironie a
soartei, cum tablouri de Andreescu,
Luchian au fost împuşcate drept in
inimă. O întimplare care spune tot
despre dezastrul culturii româneşti.
Cineva spunea că Eminescu a ve­
gheat drama şi izbînda acestei revo­
luţii, gîndindu-se probabil la statuia
lui Anghel din fa(a Ateneului. O ve­
ghe continuă, omniprezentă. în poe­
zie — onorată cu un adînc, copleşi­
tor respect, de marii, foarte marii
actori Ion Caramitru, Leopoldina
Bălănuţă, Mariana Buruiană, Victor
Rebengiuc, Valeria Seciu, ce au dat
lumini şi accente noi unor versuri
ştiute, dar multe abia acum între­
gite. O veghe continuă, omnipre­
zentă în poezie, ca şi în publicistică.
O publicistică, surprinzător de actu­
ală pentru problemele cardinale ale
înseşi evoluţiei tinerei societăţi ce-şi
înaltă spre soare şi viată trupul puri­
ficat de jertfă şi speranţă. O publi­
MARI:
din Antologia de articole-confermţe
la radio ale cărturarului în anii
1930—1938. ediţie îngrijită de Vale-
riu Rîpeanu, carte apărută în anul
1977 la Editura Militară, sub titlul
„Sfaturi pe întuneric":
1 Adversitatea lui lorga împotriva
partidelor din pricina cărora nu se
puteau realiza o unitate naţionala
constructivă, o politică îndreptată
spre scopuri înalte şi rezolvarea
acutelor probleme sociale şi nu se
apela la toate energiile tării - l-au
făcut să caute în istoria noastră
exemple de unitate in jurul unui
ideal pentru înfăptuirea căruia o ge­
neraţie şi-a coalizat toate tortele
morale şi intelectuale. Exemplul ge­
neraţiei de la 1859 l-a subliniat de-a
lungul întregii sale activităţi in
această conferinţă, vorbind în pri­
mul rînd de contribuţia intelectuali­
lor la actul Unirii, N. lorga nu pune
in evidentă o idee care a stat tot­
deauna în centrul concepţiei sale:
lupta maselor populare pentru în­
făptuirea marilor idealuri ale po­
porului român.
■ toi ga io referă aici la Vasi le
Alecsandri, scriitor patriot, cărturar
legat de popor, la Mihail Kogălm-
ceanu şi la alfi intelectuali ai acestei
generafii, care au dovedit prin atitu­
dinea şi opera lor o fierbinte dra­
goste faţă de fără.
anulării unor reglementări, cum sint:
— alocaţia de stat pentru copii să fie acor­
dată cu precădere mamelor;
— mamele cu copil pină la 3 ani să benefi­
cieze de program de 6 ore pe zi;
— pensionarea femeilor să se facă la virsta
cistică, spunea Dumitru Micu, ce-l
descoperă ca pe un adevărat peda­
gog al naţiunii.
Sperăm ca măcar copiii noştri să
înveţe ceea ce nouă ne-a fost oprit!
Sperăm ca geniul lui Eminescu să
ne ajute nu doar la reconstrucţia su­
fletului, dar poate chiar şi a noii so­
cietăţi ce se naşte astăzi!
Permiteţi-mi să închei cu cuvintele
aceleiaşi mari doamne a poeziei.
BASM
Pe vremea cînd Dumnezeu umbla
cu Sfîntul Petru pe pămînt,sub chi­
pul unor moşnegi girbovi, sprijiniţi
în toiag şi cu sandalele rupte, iar la
căderea nopţii băteau pe la uşile oa­
menilor, şi li se întîmpla de multe
ori sa fie izgoniţi, într-un rind, i-a
prins noaptea pe cîmp, iar o data cu
ea o ploaie care le-a udat veşmin­
tele şi i-a umplut de noroi. Şi tot ră­
tăcind ei în întuneric, numai într-un
tîrziu au ajuns la marginea unui sat
şi abia au îndrăznit sa bată cu toia­
gul la prima poartă. Cîini mari s-au
repezit să-i sfîşie, dar numaidecit
s-a auzit un glas bărbătesc intrebînd
cine bate şi au răspuns: Oameni
buni! Atunci omul, potolind cîinii,
i-a poftit în casa, unde nevasta şi
copiii abia se treziseră din somn, şi
el a început să dea porunci, dar cu
blîndeţe; — Mario, ia mai pune ci-
teva vreascuri pe foc. Tudoré, da
fuga la fîntîna după o doniţă cu apa
proaspătă. Ileano, ia vezi tu de o
oală cu lapte...
Şi le-au dat să se spele şi să se
şteargă cu ştergare albe, şi i-au os-
LEGI ALE TIRANIEI: ABROGATE
Vreme de aproape un sfert de
veac, tiranul a fabricat tot felul de
legi menite să-l slujească numai
pe el, familia şi clica lui. Iezind cu
impertinenţă interesele poporului,
încă din primele zile ale revoluţiei
pentru democraţie, libertate şi
demnitate, Consiliul Frontului Sal­
vării Naţionale a emis şi continuă
să emită numeroase reglementări,
ce se bucură de un larg consens
naţional. 0 serie de legi nedrepte
şi contrare intereselor poporului
au fost înlocuite cu legi ale demo­
craţiei şi umanismului. Astfel, prin
legi şi decrete ale C.F.S.N., au fost
abrogate mai multe acte norma­
tive ale odiosului regim ceauşist,
dintre care enumerăm: *
• Decretul nr. 770/1966 privind
reglementarea întreruperii cursu­
lui sarcinii, precum şi articolele
185-188 din Codul penal privind
avortul;
• Legea nr. 58/1974 privind sis­
tematizarea teritoriului şi localită­
ţilor urbane şi rurale;
• Legea nr. 3/1982 privind par­
ticiparea cu părţi sociale a oame­
nilor muncii din unităţile econo­
mice de stat la constituirea fondu­
lui de dezvoltare economică. (Res­
tituirea părţilor sociale reţinute se
va face eşalonat, începînd cu 1 ia­
nuarie 1990, in următorii 3 ani);
• Legea nr. 1/1985 privind au-
toconducerea, autogestiunea şi
autofinanţarea unităţilor adminis-
trativ-teritoriale (prin care se reţi­
neau samavolnic oamenilor mun­
cii însemnate sume de bani);
• Hotărirea Marii Adunări Na­
ţionale nr. 5/1984 privind aproba­
de 50 de ani, dacă au o vechime de cel puţin
25 de ani; cele care doresc să poată lucra
pină la 55 de ani;
— renunţarea la contribuţia bănească ce
se reţine din retribuţie persoanelor fără co­
pil.
Ana Blandiana: .Aş vrea să înţele­
gem sărbătoarea de azi (14 ianuarie
a c.), ca pe o încercare de a şterge
de sub cupola Ateneului ecoul
aplauzelor de atunci (15 iunie 1989)
adresate altcuiva decît celui sărbă­
torit. Aş vrea să facem din ziua lui
Eminescu cea mai curată zi a anului
românesc!".
NIKI GEORGESCU
patat, şi i-au dus să doarma in ti-o
odaie care mirosea a gutui şi a bu­
suioc.
A doua zi dimineaţa iar le-au dat
sa se spele, i-au ospătat, le-au pus
şi în traistă nişte mere cum nu mai
văzuseră şi le-au urat drum bun. Şi
cînd au ieşit din sat, Sfîntul Petru a
început să se roage la Dumnezeu:
— Doamne, fa ceva pentru oame­
nii aceştia că tare ne-au primit fru­
mos!
— Ce-ai vrea să fac. Sfinte Petre,
c-ai văzut că nu erau nevoiaşi?
— Doamne, fă ceva, să-şi vadă
măcar o dată sufletul!
— Să-şi vadă sufletul spui, Sfinte
Petre?
— Da, Doamne, sa-şi poată vedea
sufletul aşa cum vedem noi plopul
acela de colo...
— Bine, Sfinte Petre, a răspuns
Dumnezeu privind gînditor satul din
vale.
Iar după o vreme, din neamul
acela de oameni s-a născut Mihai
Eminescu.
GEO BOGZA
rea Programului de alimentaţie
ştiinţifica a populaţiei:
• Decretul nr. 310/1988 privind
majorarea consumurilor normate
lunare la energia electrică livrată
populaţiei, decret prin care dicta­
tura ceauşistă încasa cetăţenilor
tarife majorate pînă la 2,50
lei/kWh. Acum, plata energiei
electrice livrate populaţiei se face
după un ta rif unic de 0,65
lei/kWh.
• Au fost luate măsuri de către
Ministerul Finanţelor şi Ministerul
Muncii şi Ocrotirilor Sociale pen­
tru a se plăti toate concediile de
boală pe baza certificatelor medi­
cale, neachitate în mod abuziv de
luni şi luni de zile.
• Guvernul a anulat sistemul
privind aşa-numitul „adaos de ru­
ral“ la preţul mărfurilor vîndute
prin magazinele săteşti, precum şi
condiţionarea cumpărării unor
mărfuri de predarea unor produse
agricole. Tot printr-o hotărîre a
uvernului a fost extins sistemul
e vînzare cu plata in rate a unor
mărfuri.
• Prin decret, C.F.S.N. a adop­
tat măsuri severe privind urmări­
rea, judecarea şi pedepsirea unor
infracţiuni de speculă, săvirşite de
persoane necinstite. în scopul rea­
lizării de profituri.
In cadrul înnoirilor democratice,
in le g is la ţia p r om ov at ă de
C.F.S.N., au fost adoptate şi alte
importante reglementări, despre
care vom vorBi în numerele vii­
toare ale revistei.
AUREL BĂBEANU