M, S, REGELUI MIHAI L

întru recnnogdinţ,ă §i devolamenl

 PARTEA INTAIA

1. VREMURI APOCALIPTICE.

Abia ne-am desmetecit puţin din învălmăşeala pro-

dusă în suflete de salvatorul ad de curaî al JVL S. Regelui
-Mihai I, din 23 August 1944 şi în loc să ne reculegem şi
:să ne gândim serios la viitorul neamului şi patriei, am por-
nit ,din nou să ne mâ.ncăm unii pe alţii.
In fo,c să ne unim sufleteşte şi într'o încleştare co ..
Tnună să biruim zavistia cea dintre fraţi şi să aducem pa-
t,Ba roditoare a solidarităţii naţionale, singur:a care ne
poate isbăvi de fot răul, am pornit la răsbunare.
Fenomenul acesta al răsbunării, se pare că a cuprins
.aproape toată lumea şi îşi are isvorul în declaraţia co-
mună a Aliaţilor, referitoare la criminalii de răsboiu, cari
trebuesc sancHonati cum se cuvine.
' '
Intre sancţionarea criminalilor de războiu şi molima
'Sancţionării până şi a unui mic slujbaş, care a continuat
să.-şi îndeplinească serviciul său, indiferent că Statul prin
conducătorii săi a îmbrăcat haina albastră sau verde, este
,o mare deosebire.
Sancţionar,ea sau pedepsirea criminalilor de războiu
,corespunde unui act de justiţie aprobat de toată. lumea.
Criminalii de războiu pot H număraţi pe degete.
Ura şi răzbunarea sunt sentimente josnice şi transfor-
,mă pe om în bestie.
 PARTEA INTAIA

1. VREMURI APOCALIPTICE.

Abia ne-am desmetecit puţin din învălmăşeala pro-

dusă în suflete de salvatorul act de curaî al M. S. Regelui
Mihai I, din 23 August 1944 şi în loc să ne reculegem şi
să ne gândim serios la viitorul neamului şi patriei, am por-
nit ,din nou să ne mâncăm unii pe alţii.
In fo,c să. ne unim sufleteşte şi într'o încleştare co-
-rnună să biruim zavistia cea dintre fraţi şi să. aducem pa••
cea roditoare a solidarită.ţil naţionale, singura c.at\;~ :ne
-poate isbăvi de tot răul, am pornit la răsbun.are.
Fenomenul acest:a al ră.sbunării, se pare că a cuprins
.aproape toată lumea şi îşi are isvorul în declaraţia co-
mună a Aliaţilor, referitoare la criminalii de răsboiu, cari
trebuesc sancţionaţi cum se cuvine.
Intre sancţionarea criminalilor de războiu şi molima
·sancţionă.rii până şi a unui mic slujbaş, care a continuat
să-şi îndeplinească serviciul său, indiferent că Statul prin
,conducătorii săi a îmbrăcat haina albastră sau verde, este
,o mare deosebire.
Sancţionarea sau pedepsirea criminalilor de războiu
,corespunde unui act de justiţie aprobat de toată lumea,
Criminal.ii. de :războiu pot H numă.raţi pe degete,
Ura şi răzbunarea sunt sentimente josnice şi transfar-
,mă pe om în bestie.
 Manifestarea acestor sentimente josniqe, cari au stă-­
pânit pe conducătorii mu.ltor State şi neamuri in t1HhnH,
ani, ne-a dat spectacolul cel mai barbar al vremurilor.
Nenero1drea a făcut ca şi neamul nostru să, trăiască_
din plin aceste apocaliptk-e barbarii.
Am asistat cu toţii, Ia udde:rea în masă intre fraţi, şit
surghiunirea nemiloasă şi barbară a celor ce nu sunt de,
Uegea noastră.
Am vă.zut cum închisorile îşi deschideau porţile ca sft
iasă mm şi să :intre alţii.
Am ajuns să vedem cum închisoarea era o pepinieri3:,,
de miniştri.
Statul, avutul public, proprietatea pa.rHcul.ară şi liber--
tatea individuală au fost nesocotite, prin diotaturi pe care·
poporul nu le.a dorit.
Poporul nostru, prin struct111a sa spirituală, făurită. de·
Legea lui creştină, n'a aprobat niciodată metodele de gu•
V{!rna1t·l?.: în.tc JIH~:late pt~ ură, şi 'r,?izlrtrnare,1 pr:: r'fiJr.til.
1

~iiuire.
fot,ot.deauna, poporul nostru înclină spre cei ce su---
fere şi..i arată simpatia sa,
Din pă.cate şi azi asistă.m Ia acelaş trist spectacol.
In timp ce sufletul întregului nea.m, lresaltă. de bu--·
e1trî.a reînvie:rii lui în. hotarele sfinţite cu sângele stri.î.-
n10şilor noştri, o parte din fiii săi se lasă. pr:adă. aceloraşi
josnice s-entimente de urf.î. şi ră.sbun.are.
Toate ziarele sunt pline cu fe! de fel de aţâţfaL Se
ce:r s.,mcţiuni, stabilirea ră.spundcrilo.r dela cel mai mic, la
cei' :rnai 1man::.
Se cere aruncarea ue, dru.111uri ,a :functio:n.arilor nurnii:J,
sub cutare, sau cutare r~egim politic. ' '
Rezultatul: alt.:, crime, alţi vinorvaţi azi, pentru a fi
1mâfoe croi, altlt categorie de nemuHumiti, cad nu vor aş-·
tepla decât răsbunarea la timpul p~trivft.
 1

Şi cu toate binefacerile unei culturi şi civilizaţii de se-

,cole, cu toate riezultatele sistemdorr şi doctrinelor sociale
"cari frământă omenirea, până azi nu s'a putut ieşi din
.:acest cerc vicios.
Infierbântaţi de dorinţa de răzbunare şi de poftele de
a lua unii, locul altora, uităm că nu este nimic nou sub
·soare, că lumea nu începe dela noi şi igno!ră.m mai departe
'focmai doctrina cea sa]vatoare a omenirii cuprinsă în Evan-
•ghelia Iui Chdstos.
Sărăcie, mizerie, suferinţă şi nedreptate de o parte
şi bogăţie, trai bun şi nepăsare de altă p,arte, au existat şi
·vor exista cât vor fi oameni pe pământ, cari vor trăi în :afa-
,,ra Legii creştine.

2. CERCETARE LĂUNTRICA.
Pentru ca să. ne dăm s-ea:ma ,de starea în care se gă„
seşie ţara şi neamul nostru azi, in mod dnsht şi fă.râ. p:re-
judecăţi, se cuvine să ne cercetăm pe noi înşine, faptele
,;noastre şi modul cum ne-am purtat ca oameni şi cdăţeni,
în ultimul sfert de veac, în România Mare.
Vom porni dela cee:aoe se petrece azi sub ochii f,'i sub
shnţirile
noastre, în viaţa poporului nostru.
Răscrucea de viaţă a neamului, dela 23 August 1944,
-i-a redat poporului toate libertăţile şi drepturile pe care
dictaturile i le-au răpit
Poporul nostru, are un fel special de a fi: el nu se
•entuziasmează ş:i nici nu cade în extaz, când i se întâmp]ă
>evenimente mari în viaţ,1., mai ales când aceste evenimente,
privesc stiirI de lucruri sau fapte, cari md ating direct în
fotimitatea vieţii lui.
lată pentru ce, nici de dat.a aceasta, poporul nostru nu
,·şi-a pierdut capul, ci, cu un calm deosebit şi cu încredere
8

nurnm m Dumnezeu, :aşteaptă noua aşezare a omenirii în

făgasurile de viată ce vor urma.
Poporul simte, că o schimbare mare se petrece în lume
şi că această schimbare, trece peste mări şi ţări şi va veni.
şi peste noi.
Poporul mai ştie că orice bucurie este înconjurată de
suferinţă, După bucuria de azi, vine întristarea de mâine,
aşa se scurge viaţa oamenilor şi a popoarelor.
Şl. iată, aşa s'a şi întâmplat şi de data aceasta.
O seamă de oameni înfierbântaţi, căzuţi în extaz nu
atât de bucuria cea mare a neamului, cât de bucuria lor-
personală, sau de partid, plini de ură şi răsbunare, au în-
ceput lucrarea lor de învrăjbire, care în loc sii adune su-
fletele, le risipeşte,
Partidele politice au început să roiască, alergând după.
partizani. Ele îşi asumă rnhi! de a face dreptate tuturor, de
a alina suferinţele.
Steagurile vechi au fost scoase dela naftalină şi sunt
purtate de aceiaşi stegari, cu dodnţă mărturisită de a H
folositori ţării,
Mişcări cu caracfor muncitoresc, surghinuite până ieri,
îşi afirmă dreptul la viaţă, revendicând dreptul de a fi
puse în situaţiunea de a guverna ţara.
Lozind, chemări, schiţări de programe, promisiuni, an-
gajamente şi tot felul ,de do1rinţi pentru. m:ai bine, inundă
toate manifestele de propagandă poHtică. şi toate publica-
ţiile. Ziarele apar şi dispar, dela o zi, la alta.
Nimeni nu zice: ,,Cu Dumnezeu înainte", sau „Doamne,
ajută"!
Omul de rând, cu sânge rece, Hpsit de febra politică,
stă năucit şi nu mai şHe nici ce să creadă, nici ce să facă.
Simţul lui, simpiit:atea lui de gândire, îl spun că nu
este bine ce se face şi cum se face.
Acest simţ îi spune că în faţa primejdiilor prin care
 9

trece omenirea întreagă şi deci şi neamul şi ţara lui, se

cere cu totul aHceva, decât spectacolul ce i se oferă.
In simplitatea lui, el vede că în locul unora de până
ieri, cari stiî.pâneau hulind pc Dumnezeul părinţilor noş­
tri şi pe Cezarul c<i:ruia se cade a plăti dajdie, apar alţii,
·stăpâniţi de aceleaşi apucături şi patimi.
Nici o schimbare, d doar: ,.Plecaţi voi, să venim noi".
Timp de 25 de ani, dela 1918 până azi, neamul nostru
întregit în hotariele lui fireşti, a trăit o viaţă plină de
·sbucium.
Intregirii hotarelor nu i-a urmat unificarea sufletea-
scă a tuturor fiilor neamului.
Am asistat la lupte fără sfârşit intre partidele poli-
tice. Nimic nu ne înfrăţia, deşi după unirea cea mare, erau
i1"că muHe răni .deschise de răshofo, pe trupul neamului şi
al ţăriL
O droaie de partide, au răsărit ca buruiana în grâu şi
au 'înă.buşil simţul critic al poporului.
O supralicitare, o demagogie fără margini, o destră­
'i:Jălare politică fără precedent în vi:aţa neamului nostru, a
desoricntat pe bietul om din popor.
Din această lăbărţare a unei democraţii false, s'a năs­
•rnt în mintea cârmuitorului Statului, ideea desfiinţării par-
tidelor politice şi instaurarea dictaturii, cu întregul ei cor-
'legiu ndasL
S'a sărit din lac în puţ.
Dela libertatea anarhică, s'a trecut la dictatură, la
·sugrumarea libertăţilor poporului.
Ţara, întocmai ca o moşie, trecea pe rând în stăpâni­
·rea arendaşilor votului obştesc desorientat, sau a dictatu-
Tilor, cari schimbau vălă.şeii, când le venea rândul să ex-
ploateze moşia.
O m!l.re parte din popor, renunţând la orice ataşament
rsincer de partid, din cauzele arătate mai sus, se conducea
10

d.upă lozinca: ,,Vin ai noştri, pleacă ai noştri" şi fa trece••·

rea dela un regim politic la altul exclama: ,,Schimb:irea:J
domn:Uor, bucuria nebunilor",
O ţa.ră frământată. de lupte sterile de partid, lipsită,,
şi de oameni politici hotărîţi, a căzut uşor pradă ambiţii ..
lor deşarte ale dictatorilor.
S'a dovedit că toate partidele politice, fără nici 01 d.eo ...
sebire, n'au fost La înălţimea chemării lor. Partizanii lor
n'au fost niciodată capabiH să se jertfească pentru o idee,
pentru un crez, pentrucă nu li s'a făcut o educaţie în acesti
sens.
O ceată de oameni, strânşi in jurul. unui steag, dintre,
cari cei mai mul.ţi gata numai să se înfrupte din bineface-"'
rile unei guvernări, interesaţi numai din punct de veden2:
personal, aşteptau să ajungă partidul la putere, Atâta tot.
De aci neputinţa totală a şefilor lor rde a iniţia rezis-•
knţ:a şi. chiar reacţiune.a împotriva mă.surilor dictatoriale,,
prin care s'au luat J.ihedă. ţiJe poporului
In vremurile grele, şefii, unii cu destul curaj perso ..
i;ial, au v ăznt goî i.n jurul lor şi al steagului pe care Lau,
pus la păstrare, aşteptând timpuri mai bune, mulţum1n··
du-se să facă memorii scrise de protest.
In :aceste împrejurări, dictatorii, cunoscând laşitatea
omenească ce sălăşlui.a peste tot, au făcut plebfacite, ce-
rând pe ace.astă cale aprobarea poporului pentru diferihc·
acţiuni şi schimbări în politica internă. şi externă a Statu-
lui şi în structura vieţii de Stat
Am mers cu toţii, până la unul, la vot şi am zis,·
,,Da", (A se vedea rezuHatde celor două plebiscite),
Am aprobat şi politica Regelui Carol al H-lea şi pe;•
aceea a succesorului său Antonescu p,e faţă şi am criti•
cat-o î.n ascuns.
Consecinţa firească şr logică nu poate fi alta decâ..ti
 H

,aceasta: ,,De greşelile lo:r, suntem cu toţii vinovaţi" într'o

•ma:re măsură,
Dar n'a fost numai atât
De pe cate1drele sanctuarelor de culturii, profesorii, in
loc să făurească. suflete şi să pregă.tească kmeinic elita
naţiunii pentru consolidarea neamului şi ţării, au abătut
tineretul p,e căi lăturalnice, sub mirajul unor formule na-
'ţionaliste întemeiate pe ură şi răsbunare, :iar nu pe mtmcă
demnă. şi constructivă, pe iubire şi credinţă.
Partidele politice, au i'ntrebuinţat tineretul ţării, drept
•masti de manevră, în politica internă.
Câteva manifesb1ţii sgomotoase, cu spargeri de gea-
muri, făcute de tineretul universitar, emu folosite ca di-
·versiune în politica internă, pentru a se acoperi cine şlie
0
ce panama politică.
Partidele şi guvernele date de ele, s'au jucat cu
h•cul DY,n acest: ;oe priuhddios, s'n niiscut mişcarea ie-
'•ilionară.
a dat avfart t
tei mişcări, bazată pe violenţă şi pe un fals misticism re-
'1igios.
Şefi de partide au pactizat cu această mişcare.
Crescută la sânul parti.delor politioe, hrănită din bu-
·getul Statului înfr'o largă măsură, favorizată şi de deca-
denţa şi deprecierea partidelor nenumărate, mişcarea le ..
giona:ră a crescut şi s'a desvoHat mereu.
Schimbările din Europa, după 1940, având riepercu„
siuni şi la noi, au scos la iveală şi mai mult :aoeastă miş­
·care.
Nazismul şi fascismul şi-au găsit în ţara noastră, in-
strumentul prin care şi-au impus principiile lor, în viaţa
·noastră de Stat.
La tot ceea s'a întâmplat, fie bine, He rău, în ultimii
'25 de ani. de viaţă politică, socială şi naţională, avem He-
12

care din noi, dar mai al.es conducătorii, partea noastră de·
contribuţie.
Nu avem nici unul drept să acuzăm pe nimeni, nic~
să cerem osândirea cuiva, pentru simplul motiv că. a lu--
crat sub cutare sau cutare regim, acceptat de noi în-
şine.
Nu poate fi vorba însă :aci, de cei certaţi cu legea, pe·
care au nesocotit-o, furând banul public, asasinând, sau,
scurtând în ,drepturi pe alţii. Aceştia se cade să-şi prL
mească osânda meritată.
Nu vorbim aci, nici de cei ce au furat cu forme legale,
având în mână şi pâinea şi cuţitul pe care le-au smuls dim
mâinile poporului, prin dictatură, lăsându-I neputincios în
faţa jafului ce s'a făcut în banul public.
Şi aceştia îşi vor lua pedeapsa cuvenită.
Toate sunt păcatele noastre ale tuturor. Le cunoaştem,
şi. ne ruşinăm de ele. Atât nu este de ajuns!
Trebue sii ne ~ăim şi să ne holărîm, odată pentru.
toldeaun.a 1 să 1111 tnai facerrJ. ceiace cu1,1 făcuL
Pentru ca să putem trece la fapte, trebue să facem cu--
răţenie deplină înlăuntrul sufletului nostru, ca să fie d.ina·
fara lui curată, prin lucrările şi faptele noastre de oameni,.
creştini şi cetă ţenL
Lupta pentru realizarea cură.ţeniei sufleteşti trebue:
dusă cu noi înşine, iar nu intre noi. Când fiecare va fi cu-·
rat, obştea românească întreagă va fi curată.

3. INTREAGA LUME A GREŞIT.

Dacăîn cercetarea lăuntrică a noastră. ca neam, an-v

găsH că toţi am greşit, atunci cu drept cuvânt putem spu-
ne, azi, în perspectiva timpului ce s'a scurs dela aşezarea,,
păcii, după războiul din 1914.-1918, că întreaga lume a.
greşit şi că. deci problema iertării, trebue să cuprindă pe
toată. lumea, căzută în greşală.
In adevăr, ni se reproşează şi ne reproşăm şi noi, unii
altora, că suntem vinovaţi de faptul că în mijlocul neamu-
lui nostru, unii fii ai săi, căzând în rătăcire', au făcut jo-
cul hitlerismului şi fascismului în ţar:a noastră, susţinând
mai târziu pe Germani şi Italieni cu toate resursde mate-
riale şi umane, în lupta lor de supremaţie, de subjugare a
omenirii întregi, fără ca să reacţionăm cum se cuvine şi la
timpul potrivit spre a împiedeca sau scurta războiul.
Ceeace s'a întâmplat în sânu.I neamului nostru, sau a
altor neamuri, cum este spre pildă Franţa, s'a întâmplat
aproape în toate ţările.
In adevăr, după aşezarea păcii, din 1918, toate nea ..
murile pământului, uşurate de povara şi mizeriile unui răz­
boiu de patru ani, au căzut, unele în extazul provocat de
împlinirea unor idealuri, sau revendicări te:ritocriale, altele
fn spasme de suferinţă, îngenunchiate şi puse sub regim
special, cu zâmbet mefis.\ofelic pe buze şi cu sufletul plin
de u:ră şi de sf:Iea de răzbunare.
Agentul de poliţie şi de justiţie internaţională, pus să
păzească pacea lumii şi s'o asigure de orice ameninţare in
existenţa sa, în loc să fie pus în situaţiunea de a asigura
această pace prin reprimarea rapiidă şi sigură. a agresoru-
lui, având pentru aceasta armata sa proprie, bine organi-
zată, a fost înzestrat cu toată instrumentaţia necesară unei
orhestre simfonioe, pentru a preamări în cântece şi alău­
te, himera unei păci, clădîtă pe! iluzii.
In timp ce Liga Naţiunilor cânta ariile păcii, pe tnate
gamele, iar neamurile credeau în steaua ei, Italia şi Ger-
mania, stă.pânite de ură şi răsbunare, au început sub con-
ducerea lui Hitler şi Mussolini, două apariţii ciudate şi ne-
naturale, pregătirea celui mai groaznic războiu al ome-
nirii.
 Sub ochii tuturor, aceste popoare anesteziate cu :for-
mule noi de viaţă şi cu pronll.siunea că Io:r le este diat să
stăpânească lumea şi pământul, au început înarmarea şi.
pregă.Hrea pentru :revanşă, sub imperiul legilor :interna-
ţionale pentru limitarea înarmărilor .
.Marile puteri, care şi-au asumat obligaţiunea morală
de a veghea pentru menţinerea păci.i, n'au luat nici o mă­
sură eficace pentru a opri înarmarea celor două. naţiuni,
care deveneau din an în an, mai agresive şi mai amenin--
ţătoare,
Fără nici o supărare, fîecare umil cetăţean clin orfo-e
ţară, poate pune întrebareia, daciî, de tot ceeace s'a întâ:m-
plat în Europa, în ultimii 12 ani, de cleslănţuirea a,oestui
războiu care a adus atâta suferinţă, nenorocire şi distru-
gere, nu sunt vinovate chiar marile puteri?
Şi întrebările pot continua pe aceeaşi lemă, iar rLi.s-
punsul este 1mul şî aoelaş: .,toţi am greşit, toţi avem. ne-•
1
voie d1t~ iertare," •

Dacă. marile puteri, Franţa şi Ani5,lia, s'au aHal Îl\

itlta1gîrw<1 prapastiei, ameninţate de cotropirea germană,
care a şi trecut peste Franţa, dadi. poporul engl,ez, ma·
rea naţiune engleză, se afla la un moment dat, după ex-
presi:a î.nsaşr a D ..Iui ChurchiH, întocmai ca un om care
abia-şi poate line capul deasupra apei, atunci ce să mai
zicem de noi şi de aHe mid naţiuni, lipsite şi de forţă şi
de :resursele necesare, cu ajutorul căm:ra se putea opri nă­
vala cotropitorilor.
In lumina acestor a.devăruri, acestor reaHtăţi, nu pu--
tem fi judecaţi penhu atitudinea noastră, pentru g:reşeHfo
noastre cu atâta asp:r.ime, ci din contră, în lumina supre ..
mel inoercări disperate, de .a dobori I.a pământ un duşman
ca:re 11e-a ţinut sub călcâ.iul dsmei vreme de dnd. ani, în -
ce,:rca:re ce ne-ia .adus ispăşirea oricăror păcate, .aven1 drep--
hd fa un tratament omenesc şi la o jusiă :f\p:redere a apor~
 15
--·-----··· ========================
hllui ce l-am adus, este drept, în ceasul al unspreze,celea,
pentru grăbireia sfârşitului :războiului.
Putem spune cu inima împăcată, că ne .. am răscum­
părat pe deplin greşala ce am făcut-o,
Şi mai avem o confesiune de făcut Nici o dipă. măcar,
suHetul neamului nu s'a îndepă.rtat de credinţa în victorie
a Marilor noştri Aliaţi de totdeauna,
Poporul nostru a fost întoildeauna, :respectuos şi re-
cunoscător, celo·r ceT-au ăjuta:rîn Tiipla·'sa pentru apăna ..
rea, iînb'.~girea şi menţinerea hotarelor patriei sale, împo-
triva agresorilor şi nid odată n'a râvnit la nici o pialmă de
pământ strein,
' -"r~1tre ·;;~murile care de data ace1asta ne-au dat posibi-
litatea să supravieţuim şi să ne întregim şi hotarele sfinte.
ale patriei, este şi puternicul neam Rus, a di:ruii vecinătate
ne impune ca un crez al vremurilor viitoare, o strânsii co-
laborare pe toate tă.râmuri.le de activitate şi o amiciţie.
baz,a1.:ă pe sinc()ri.tak reciprocă„

servare, însăşi'. consoHdarea ţării, din toale punctele de

vedere.

4. INFLUENTE STREINE IN SUFLETUL NEAMULUI.

In afară de relele cari au bâ.ntuit sufletele vieţii noa.
slre, sub toate formele, neamul nostru a avut de suferit şl
unele influenţe din afară, care au conlrihuit într' o J.argă.
m,1sură la ajungerea î.n situaţiunea î.n care ne găshn,
/ Poporul no~tru _ es!~. p0i)Or~ __de . creş,tini, cu iubire de
t_Dumnezeu si de apn:iapele său,
\o ~•""•,••• ~., "•••• ,.-'
.
'•'••-•• ~~--\ • • •••• •"'",. w.>

·· Veacuri dearândul, in des~oltarea sa, între poporul L'

\ d~ept cre.~j_nd~s- !i
conduc~to,:H, ~~i, <lel~ DomnHo~ şi" pâ-
{ ua ia uH1mu] s1u1l:iaş al stapamru, a existat o stransa le- ,
'l.. ,,......,,,--...
16

( gătură sufletească, cimentată de o viaţă cu adevărat creş-

tinească a tuturor.

1 Toate cărţile domneşti de judecată, toate legile, po-

l runcile şi rânduelile date de stăpânire, spre a fi urmat.:: de
J p~por, ~u fost străbătute de Duhul creştin ~1 ,Evanghelici
\ lui Chr1stos. ·
· De a;eea am biruit mereu şi duşmă.nia cea dintr1e noi
şi pe vrăşmaşii din afară, păstrându-ne legea şi neamul
prin toate urgiile ce s'au abătut asupra noastră.
Veacul din urmă, a adus în lumea întreagă o mulţime
de înoiri de viaţă, cari au îndepărtat pe oameni tot mai
mult de legea creştină.
Nici neamul nostru n'a scăpat de influenţa acestor
înnoiri, unele bune, altele dăunătoare.
Am importat tot felul de concepţii, idei, practici, rân-
dueli şi legi din care n'am schimbat o iotă măcar, cari nu
au nimic comun cu fondul vieţii noastre sufleteşti.
Pe nesimţite, între popor şi clasa conduciitoare bân
tuită. de fot felul de influenţe streine, s'a săpat o pră.pastie
adâncă, prin faptul că aceasta din urmă s'a îndepărtat de
viaţa creştină, n'a fost creştină cu adevărat
Viaţa de Stat, cu toate formele ei de manifestare, nu
s'a mai inspirat din spiritul. creştin al neamului, ci a îm-
brăcat o haină străină, ce nu se mai potrivea felului său
de vfaţă.
Intr'o largă măsură,formele de viaţă economică, so-
cială, culturală şi politică, în care s'.a dcsf ăşurat totul în .
ţara noastră în ultimele decenii, au fost sfr.eine de Duhul
creştin al vieţii neamului.
De aci, falsitatea vieţii noastre de Stat, în cele mai
multe domenii de activitate.
Din cauza acestei nepotriviri, dintre viaţa spirituală
a neamului, întemeiată pe Evanghelia lui Christos şi viaţa
sa materială guvernată de legi împrumutate de aiurea şi
 17

i Hpsite de Duh creştin, am ajuns îµ ~ituaţia parado:icală ca

să trăim viaţa de toate zilele, cu apucături şi pr:actici
'\păgâne.
~,.,..

S'a mers până acolo, încât unii fii rătăciţi ai neamu-

/'lui, au pângărit legea no.astră creştină, împrumutând· sau
· imitând obiceiurile şi practicele celor fără Dumnezeu, prin
introduce11ea crimei în numele crucii 11:tL _Chris tos şi prin
deslănţuirea valurilor nestăvilite ale urii şi răsbunării, fă­
ră deosebire de rasă si religie. . ---- ·---.-··
....... ....-.- ....
··- .,

Pe măsură ce viaţa Statului s'a smintit. din făgaşurile

-ei fireşti, fie din cauza ,dictaturilor, fie din cauza împru-
muturilor de aiurea, sau a păcatelor noastre, s'a schimbat
însăşi structura sa intimă.

Astfel, Statul a devenit cu timpul, din ocrotitor al

,cetăţeanului,asupritor al lui; din apărător al drepturilor
lui, acuzator al acestuia; din organizator moral, un factor
de destrămare morală..
Se cere deci o totală reformă. a Statului, prin aşezarea
lui pe temelii morale,
Reforma Statului, trebue să He precedată de reforma
omului cetăţean al său,
Iar reforma omului, nu este altceva, decf,t întoarcerea
lui, la isvorul nesecat al vieţii creştine, prin stârpirea din
sufletul său, din viaţa sa, a minciunii, furtului, răsbună­
rii, urii şi invidiei.
In sufletul său, în lucrările sale, în locul minciunii să
t triumfe adevărul; în locul furtului să triumfe cinstea; în
locul răsbunării să răsară iertarea şi uitarea; în locul urii
si invidiei să strălucească iubirea, iar peste toate, să do-
r ~ine conştiinţa curată a împlinirii datoriei de om, creştin
-şi cetăţean.
Fără această. transformare nu poate fi viaţă morală,
2
18

nici pentru omul cetăţean, nici pentru Statul organizat.

de eL

5. REINVIEREA NEAMULUI.
Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Harului să.u, coborH
asupra tână.rului nostru Suveran, am renăscut ca neam.
şi ţară..
Zorile reînvierii noastre, s'au ivit iaraş1 pe cerul în·
tunecat de fumul şi focul răutăţii omeneşti.
Aşa precum fierul înroşit în foc, se bate cu ciocanul
şi se curăţă de sgură şi sufletul nostru de creştini şi buni
români, brebue să iasă curat din baia de foc şi sânge p:rin
cam trece omenirea întreagă şi. cu dânsa şi neamul. nostru.
Ziua reinvierii a sosit. Să ne vesel.im şi să zicem fra-
ţilor şi celor ce ne urăsc pe noi.
Să. uităm toate şi. să. iertăm toate, pentru Sfâ.nta reîn-
viere :a neamului, fiindcă toţi. am greşi L şi toţi avem nevoie
de iertare.

Pentru renaşterea noastră. ca neam, pentru continui-

tatea românismului în hotarele strămoşeşti, trebue să po:r-
nhn lupta cea ma:re şi grea, cu noi înşine, cu fot riiul oe s'a
sălăşluit în sufletul nostru, în viaţa noastră şi în lucrarea
noastră cea de toat.e zilele.
Prima luptă, frehue să o dăm cu pornirile de urlî şi
răsbunare, E cea mai grea. Fări.i isbânda deplină asupra
acestora, nu se poate continua lupta. Reconstrucţia mo-
rală a sufletului nostru şi cu dânsa a Statului nostru, nu
se poate reaHza dec.'H atunci ci1nd pacea va sălăşlui în-
tre noi.
Trebue să ne obişnuim cu ideea, sii intre în inima noa-
stră şi în tot cugetul no·stru, că 01d.ată pentru totdeauna,
este necesar să iertăm şi să uităm toate, tuturor celor ce·
 19

ne-au greşit,sau le-am greşit cu ceva, pentru a faoe să.

ră.sară, pacea roditoare a binelui şi a iubirii între oameni.
Odată aşezată intre noi pacea şi buna învoire, sufle--
tul nostru, descă.tuşat din l.anţu:rifo robiei, urii şi răsbună -
rii, va putea să continue cu succes lupta împotriva celor.
laHe patimi omeneşti.
Lucrarea aceasta de curăţire a sufletului de toate pa··
timile, de toate pornirile rel.e şi de tot ceeace îl întunecă,
este cea mai mare şi mai 'însemnată lucrare ce trebue în .
făptuită în viaţa neamului nostru,
Familia, şco1ala, biserica şi toţi factorii de cultură şi
-educaţie ai neamului, precum şi presa şi toate mijloacele
de răspândir•e a ideilor sănăto.ase, reorganizate şi îndru-
\ mate in spiritul creştin :al Evangheliei lui Chrisfos, vor
avea misiunea de a realiza, în mod tr cptat, reforma omu.
1

lui şi a Statului însuşi.

Ială. penin.i. ce, <Nitnenii f âră nici un Dmnnezcu, fiirii.
nici o credinţă., cad in trufia lor, vor sii He mai mari peste
rd,P.1, tdl r-:u::t d:teptul sti Jilf.: pc.run,cească nouă
In toate timpurile, unii ca aceştia au ajuns să stăpâ·
nească popoarele, prin teroare şi cruzime, prin nesocoti-.
rea drepturilor acestora, Nici un regim întemeiat pe te··
:roare şi crnzi:me, n'a supravh:ţuit celor ce Lau crei.at Tou-
te s'au prăbuşit
Toţi aceştia pot să trăiască in pace şi bună înţelegere
•cu noi creştinii, fiindd. religia, credinţa noastră creştină,
ne impune aceasta prin cea mai mare lege a sa, a :iubirii.
aproapelui şi chiar a vrăşmaşului nostru.
lată pentru ce, suntem cei mai mari adversari ai po-
'liticei rasiale, naziste sau fasciste,
Cu toată lumea voim să convieţuim in pace şi bună în-
ţelegere, cu o sing,ură condiţie: fiecare este liber să se în··
,chin.e Dumnezeului. său, însă cu toţii, fără deosebire, sa
20

ne iubim patria şi pământul care ne hrăneşte şi să ne sf:r -

vim cu cre1dinţă şi devotament Regele.

6. PACEA LUMII, PACEA LUI CHRISTOS.

Sunt aproape 2000 de ani de când Christos a dat ome-
nirii cele mai ideale legi de viaţă morală.
In Evanghelia lui Christos se cuprind toate normele
şi legile sociale, economice, politice şi etice, după care tre-
bue să se conducă oamenii, în trecerea lor, prin viaţa pă­
mântească.
Omenirea doreşte pacea. Pacea nu poate H realizată
în chip desăvârşit decât prin: ,,Iubirea aproapelui"'.
Omenirea însetează şi flămânzeşte după ,dreptatea so-
cială. Dreptatea sodală nu poate exista decât prin aplica-
rea îndemnului dat de Christos: ,,Cel ce are două cămăşi,
să. dea una celui ce n'are".
Omenirea doreşte o viaţă tihnită.. Viaţă tihnib'i nu
poate exista, decât p:rin stârpirea egoismului şi a trufiei.
Egoismul şi trufia oamenilor i-a făcut si:l. se u.ddă ha
te pe frate, iar când popoarele au fost stăpânite de aceste
patimi, au început războaiele ucigătoare între ele.
Unii au voit să stăpâne:ască pe alţii, fără nici un drept,
decât acela al pumnului tare.
Unii au voit să aibă totul pentru ei, iar alţii nimic.
Egoismul şi trufi.a, au fost, sunt şi vor rămâne în ome-
nirna necreştină, germenii tuturor pornirilor rele.
Omul egoist, a11e ca scop al vieţii să adune tot, numai
pentru el şi ai săi, fără să se gândească la cei ce nu au şi
sunt în suferinţă.
Când omul se vede bogat, cu avere multă, cu mulţimi
în jurul său, cari i se pleacă, se umple de el însuşi şi în-
cepe să se încreadă din ce în ce mai mult, numai în pute-
rile sale.
 21.

Atunci începe să nesocotească pe Dumnezeu şi se cre-

de pe sine atotpukrnic.
Alţii adună in jurul lor forţa, cu ajutorul căreia, amă­
gind mulţimile, neamurile chiar, că le va da lor în stăpâni-­
re pământul, le exaltează şi le fac să se încreadă în pro-
pria lor forţă, negând Dumnezeirea,
Ce a fost în realitate nazismul şi fascismul decât o,
exaltare a unor popoare, cari în trufia lor, au început lup-
ta chiar şi cu Dumnezeu 7
Toţi aceştia au uitat că Dumnezeu nu lasă arborii să
crească până la cer, Cu cât s'au ridicat în trufia lor mai
sus, cu atât rădăcina can::-i lega de pământ a rămas mai
neputincioasă faţă de clătinarea vânturilor, iar sfârşi.tul in-
totde:auna a fost: prăbuşirea.
Câte averi. nu s'au risipit, câţi bogaţi n'au sărăcit, câ·
te măriri nu s'au prăbuşit şi. toate s'au întâmplat neînce--
t.al, fără lupte, fără revoluţii, nu1nai pentru faptul că s'au
înfrânt legiie imuabile ale- Firii, Hisate de cd Alolpu-
ternîci
Creştinismul aşează la temeiia vieţii în locul egoismu--
lui şi trufiei: mila şi credinţa,
Prin milă, sufletul omului este îndemnat să ajute pe
aproapele său, mai neputincios de cât el, căzut în suferin-
ţă ş[ să lucreze şi pentru mai binele altora,
Prin credinţă omul se pleacă în faţa Dumnezeirii celei
A-tot.puternice, căutând să se înalţe la cer pe scara eter-
nă a sufletului neprihănit, iar nu pe scara lemnului care
putrezeşte, sau a fierului care rugineşte şi se prăvăleşte în
haosul întunerecului.
Toate formulele, toate legile sociale, toate problemele--
ce s'au pus şi se pun de oameni, pentru a găsi o formă
de viaţă mai. bună a omenirii, sunt cuprinse în chip ma-
gistral, în Evanghelia lui Christos, care va rămâne de-a._
pururi Magna Charta vieţii oamenilor pe pământ.
22

Toate problemele puse de tot felul de doctrine sociale,

•2conomice, politice şi etioe, cari frământă lumea cugetă­
toare, îşi au deslegarea definitivă şi fără putinţă de alta
interpretare, în Evanghelia lui Christos.
Avem curajul şi tă.da să. afirmăm, fără putinţă de
desminţire, sau contrazicere, cii am găsit în Evanghelîa
foi Chris1.os, deslegarea pededă. a h1.turor problemelor pe
•care omenirea caută să le rezolve, pe alte ci.ii, fără nici un
rezultat pozitiv, ocolind Sfânta EvangheHe.
Azi, când întreaga omenire se găseşte la una din cele
·mai de seamă răscruci ale vieţii şi existenţii sale, când
1n urma celui mai groasnic măcel omenesc, se apropi€: zo••
rile prevestitoare ale păcii, nu putem să. ne inchipuirn, di.
aşezarea acesteia, pe temelii solide, se va putea face fără
să se ţină s,eamă de Evanghelia lui Ch:ristos.
Ne înclreplăţeşte sii credem astfel, însăşi cledar.aţîîle
r1epet.afo ale celor doi mari hiîrhaţi. de Stat cad vor ;,vF:i"
cuvâni: hotărîfor i'n ;aşezarea pi:î.cii: ILnii Churchilî şi Roose
c.2:.ri şl.".au rn.:unift:sLal pllb1ic µăr(;rea, -L~ii pa(cA~:,a ·vl{,.
toare a lumii, va fi o pace creştină, o pace dreaptă pentru
toa1e popoarele,
„Ne cere şi Dumnezeu --- a spus Preşedintele Roosevelt
·--- să ne dedicăn1 tot restul vieţii construirii'. unei păci du-
rabile".
fa.r în scrisoarea trimisă de DL Roosevelt, ArhiepÎs-
·copului de Canterbury, spune între altele: ,,In aceste zile
victorioase şi în vremurile ce vor veni, avem nevoie mai
mult ca oricând de aoe.a forţă spirituală ce este necesarii
pentru o pace durabilă".
Pentru a se putea întemeia o pace creştină a fost ne-
cesar ca să. se aibă şi adeziunea celui de al treHea factor
determinant în construirea acestei păci, a .Mareşalului Sta-
'iin, care pentru a face posibilă participarea sinceră, a sa
şi a poporului său, la :aşezarea păcii ~reştine, a decretat
J!ibedate.a religioasă pentru toţi cetăţenii U.RS,S .
In adevăr, în articolul. său „Drepturile· oetă.ţeanului
sovietic", publicat în ziarul „UnivernuI" Nr. 287 din 24
Octomvrie 1944, DL Profesor L Levin, doctor în drept al
U.RS.S., referindu-s.e la libertatea religioasă realizată de
Mareşalu] Stalin, spune textu.al: ,,Constituţia U.RS.S, asL
gură libertatea deplină a conştHnţeL Exercitarea tuh1.rnr
cultelor este liberă, Lăcaşurile derugăciune şi toate ohiec-
kle decuH sunt puse fără. pl.afă, ladispoziţia tuturor credin-
cioşilor. Preoţii se bucură de toate drepturile cetăţeneşti,
inclusiv dreptul de alegător, Toate cultele îşi crează. liber
organizaţiile religioase, Astfel, în fruntea bisericii orto--
doxe ruseşti stă un patriarh, asistat de un Sinod de Epis ..
copL ta Moscova există un Institut superior de teologie.
S'a c:real; un Consiliu pentru chestiunile Bisericii ortodoxe
rnseşti, care face legătura dintre patriarh şi guvern".

Astfel, bisericile; creştÎJ.Ho din întreaga Rusie, îşi d-e,s„

chid i:ară.şi. larg uşile, propov:.i.duind în lîberta l{: deplinii:
Cuvântul EvangheHei lui Chdstos.
întemeiaţi pe acest f.apt, de o covârşitoare importanţă,
atât pentru poporul rus drept credincios, cât şi pentru în•·
treaga lume creştină, avem convingerea şi nădejdea, că
în viitorul apropiat, foale celelalte deosebiri în domeniul.'
organizării vieţii, se vor netezi, He prin acceptarea de foa-
HI fomea a unor principii cari s'au verificat, in urma expe-.
rienţelor făcute, că. au o valoare universală şi. eternă, He·
prin renunţarea le UlH:.:le, ca fără valoare şi rezultat sa--
ti.sfă.căto:r.
Suntem convinşi, că puntea de înţelegere şi de ap:ro-
piern sufletească, arunc:ată recent de Mareşalul Stalin, î:n ...
tre poporul rus, organizat de U.RS.S. şi restul lumii creş„
tine, prin decretarea Hhertăţ.ii reHgioas,e, va fi folositoaxe,
24

şi pentru închegarea solidarităţii univers:ale a neamurilor

pământului.
Aşa gândim noi creştinii şi mersul lucrărilor şi al o-
rânduelilor oamenilor, în desfăşurarea vieţii dealungul vea-
curilor, ne-a dovedit cu prisosinţă, că Legea creştină cu
principiile ei, statornicite în Evanghelia l~i Chdstos, ră­
mâne cea mai perfedă şi mai înălţătoare cale de urmat în
viaţă, atât de omul singuratic cât şi de toate neamurile
pământului,
Iată pentru ce noi avem neîncetat pe buze cuvintele:
„Pacea între oameni şi neamuri nu poate fi decât pacea lui
Christos".
Grija cea mare a tuturor trebue să fie îndreptată, spre
pacea ce se va aşeza între oameni şi neamuri. Aoe.astă pa-
·ce, nu trebue să mai conţină într'însa germenul războiului,
aşa cum s'a întâmplat în 1918.
Altfel, l:oat5. vărsarea cumplită de sânge, ioJte sufo ..
rinţele şi jertfele fă.cule de ornenire în acest războiu, sunt
tn. zadar şl acelaş rnă.ce1 on1enesc se va re:peta, p·estc pu.--
ţln timp.
După aşez.apc.:i păcii celei adevărate, să se înceapă
reeducarea neamurilor, în Duhul creştin, singurul care cuL
tivă sentimentele nobile, generatoare de pace şi bună în-
voire între oameni.
Pentru noi, creştinismul. nu este o simplă formă de în-
d1inare, sau o crndinţă. fără. nici o justific.are.
Pentru noi Evangheliia lui Christos este generatoare de
viaţă armonioasă, :isvor nesecat al binelui, al adevărului, al
iubirii, al iertării şi uitării, al milei şi credinţei.
Pentru noi Invăţătura lui Christos, este legea imua-
bilă, valabilă oricând şi ori unde, universală şi perfectă.
·care a străbătut şi va străbate toate veacurile.
In .această învăţătură găsim orice explicaţie a vieţii
 25
. ------------~=·= = = =

şi a sensului acestei vieţi, trecătoare pentru cele pămân­

teşti şi eternă pentru cele sufleteşti.
Noi nu suntem prin aceasta, nici servi ai vreunei ten-
dinţe de clericalism, nici bigoţi religioşi.
Noi voim, pur şi simplu, să punem în toată lucrarea
noastră, în toate zilele vieţii noastre, Duhul creştin al Evan-
gheliei lui Christos.
Viaţa politică este şi ea o lucrare a oamenilor. Până
acum această. viaţă şi lucrarea ei, nu şi-a luat drept scut
Sfânta Evanghelie, nici ca temeiu, Invăţătura Domnului
nostru Isus Christos.
Noi îndrăsnim, azi, mai vârtos ca oricând, în cea mai
fmtunoasă mare a vieţii oamenilor, să ne adunăm în nu-
mele Domnului şi să jertfim totul pentru triumful creşti­
nismului şi prin aceasta pentru binele tuturor,
Pt'ogramul lucrărilor noastre de organizare a vieţii sub
toate formele şi deci şi a Statului să-l întemeiem pe ceea--
ce este etern şi universal, pe Inviî.ţătura lui Christos, ca
re va dăinui ciH va H lume:a şi pământul.
Numai necredinţa, egoismul şi truHa, ura şi răsbuna­
rea au îndepărtat pe oameni, de Evanghelia lui Christos.
Noi credem şi ne plecăm în faţa Atotputerniciei lui
Dumnezeu, care prin Fiul său, ne--a dat putinţa mântuirii
sufletelor noastre şi lumin:a vieţii celei adevărate.
Mărturisind astfel credinţa noastră, vom încerca să
înfăţişăm în Unii mari, idealul nostru de viaţă politică, în
lumina Invăţătudi lui Christos.
In cele ce urme,ază vom căuta să arătăm punctul nos-
tru de vedere :asupra celei mai discutate probleme, care
face obiectul pdndpal de propagandă şi temeiul de exis-
tenţă al tuturor· grupărHor politice şi anume: democraţia,
 PART.EA DOUA

1. DESPRE DEMOCRAŢIE.

Toţi cei ce se ocupă cu fel de fel de studii, teorii şi

,c;eroefăd despre democraţie, ca doclrină şi formă de vial;ă
sodală, conslată că aceasta îşi are înir'o mare mă.sură, fa ..
yorul în revoluţia franceză din 1789 şi anume, în enunţa­
-rea oelor trei principii de viaţă: libertate, egalitate, fra.
'lernitaie.
Pentru noi creştinii, :aşa numila democr:aţie, adică. tot
,ceiace înţelegem azi ca democraţie, este un funidarnent al
vieţîi oamenil.or pe pământ şi. este de origine Divină.
Ca un Atotştiutor, Dumnezeu, cunoscând în chip desă­
vârşit firea omului creat de El, la plinî:re:a vremii, a tri-
mis în lume pe Fiul său, pentru mântuirea omului căzut
·in păcat,
Modul cum a venit Fiul lui Dumnezeu în lume, p<, pLt.
mânt, nu cu năluciri şi slr~iluciri infri.coşetoare, ci în chi ..
pul cel m..ai umH posibil, născâncfo•. se într'un staul de vile,
<este pentru no,i toţi ultima expresie a coborîrii Celui mai.
mare, puternic, atotştiuior şi a to,atc Hicător în mijlocul
celor mai mici şi mal slabi.
1'.Ju numai naşterea Sa, va rtî1rn}ne deapururi exemph
de umilinţă pentru omenirea creştinii, ci toată viaţa
pământească, în toate manifestă.rile ei, are pecetea acea„
~,fa de umilinl;ă.
 21

O grijă deosebită, o p:reocupare permanentă a avut

Mântuitorul: să se arate mulţimilor, ca un slujitor aI lor,
fa.r nu ca un stăpân,
Primind botezul dela Ioan, a dat omenirii prima lec-
ţie de supunere la oele rânduite de Dumnezeu,
U:roarea Golgotei, cu întregul ei cortegiu de suplidi şi
batjocuri, culminând cu :restignirea, n':au fost altceva de-
cât o sublimă. înfrângere o omenescului din om, pentru a
arăta omenirii, că răscumpă:rarea p~i.catului cere jertfă su-
premă,
Ca om a suferit totul, supunându-se tuturor legilor
cari guvernau ţara şi pe oamenii timpului acela,
A suferit trădarea l.ui luda şi lepădarea lui Petru.
S'a lăsat prins de oştille stăpânirii.
In mom.entele cele mai grele şi mai tragice ale vieţii
sale pământeşti, L-au părăsit toţi, până. şi cei mai apro-
piaţi al stiL
iVIulţirnilr:: cari urmat, r:an L.au adm:at, cari L-:a\J..
rHvinizrrt~ au pic-rit ca inţ~hiţite ele pi.irr1tftnt
Şi toate umilirile, foate suferinţele, toate ciUe l. s'au în_
lârnplat ca om lui Christos, au ră.mas pentru mnenire ulti-·
m:a expresie a exemplului de supunere şi ascultare, de slu-
jire a celor în suferinţă., a celor oe au nevoie •de rnân-
luirc,
Cunoscător peded .al fir.ii piî.mil.nlcşti a oamenilor,
Chdstos, Dumnezeu, a c;1ut:at in nem.trni:irate rfrnduri ş;.
O•cazii ca si'i scoată. din sufletele uc,micilor săi, rnai ales,
orice urmă de îngâmfare, de mărire, de deosebire faţă de
ceilalţi oameni, ştiind di. toate acestea, în loc stLi apro,
pi'e, ii vor cl.epărfa pc unii de alr)L
In ajunul patimilor, în ultir:nile zile afo vieţii sale pe
pă,mânt, Christos a dat Uoenidlor si.H şi. omenirii întregi,
cea mai mare lecţie de înaltă moralitate şi a fixat unul din
lnndamcntele adevifratei vieţi creştine, pdn spiîJare:a pi•-
:28

,doarelor ucenicilor săi. El, Fiul lui Dumnezeu, cel de o

fiinţă cu Tată.I, săvârşeşte cel mai umilitor act din viaţa
,sa pământească, pentru a arăta şi a da lumii întregi o
lege fondamentală a păcii şi bunei învoiri între oameni.
„Care este mai mare între voi, să fie ca mai mic, şi
,care este căpetenie să fie ca unul ce slujeşte" (Luca cap,
22 stih 26),
„Deci dacă eu, Domnul şi Invăţăfoml, v'am spălat
vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să spălaţi picioa-
rele unul altuia, Căci v'am dat vouă. pildă ca să faceţi şi
·voi precum am făcut eu" (Ioan cap, 13 stih 14-15).
Care conducător, sau stăpânitor, sau mai mare peste
,cei mici, în viaţa sa, a fost capabil să. dea un asemern:::a te-
meiu de viaţă semenilor săi?
Este acest act, ultima expresie a ceeace oamenii vo-
esc să exprime, prin cuvântul democraţie,
Prin supunerea sa în faţa legilor şi a celor chemaţi
,sfi le aplice, Christos a o:msacrat principiul egaiitâţii 1:u-
h.m:ir, în faţa legilor, fără. nici o deosebire de rang, cl.,v.;l\,
sau privilegii.
Dacă toţi suntem egali în faţa legilor, toţi putem să
luăm legea ,drept scut, nu însemnează, că pentru orice căl­
•care a ei, se va primi aceeaşi pe,de:apsă, ci din contră, orice
abatere are pedeapsă deosebită şi diferă după gravil:atea
faptei săvârşită, oricine ar fi, cel ce o săvârşeşte.
Prin legea fundamentală. a creştinismului pe care a
.consacrat-o ca o împlinire a legii celei vechi: ,,Iubeşte pe
.aproapele tău, ca pe tine însuţi", Mântuitorul a consfinţit
fraterni.lalea oamenilor, care rodeşte pace.a şi bun.a învoire
intre ei.
Toţi cei ce păzesc legea, sunt liberi, deci nu au a se
teme de nici o îngrădire, sau conshângere, din partea ni-
mănui.
Libertatea ind:ivi,duală este cheia de boltă a creştini'.s·
mului, carie se întemeiază pe conştiinţa faptelor fiecărui
om.
Fiecare va avea răsplata după faptele sale, iar fap-
tele sale, le va săvârşi fiecare, după puterile sale, în mar.
ginile legii creştine şi a legiuirii omeneşti.
Fiecar•e este liber să trăiască, să gândească, să dis-
pună de tot oe este al său, însă în marginile legii.
Această libertate creştină nu poate cădea în desmăţ,
prin utilizarea ei pentru răzbunare, ură sau violentare.
Când libertatea etse rău înţeleasă, sau rău utilizată de in-
divizi, grupuri, sau chiar popoare, ea devine din genera-
toare de viaţă paşnică şi constructivă, anarhică, destruc-
tivă.
fată deci un alt postulat al vieţii creştine, libertatea,
care se cuprinde în Invăţătura MânluitoruluL
Toate la olaltă; egalitatea, fraternitatea, libe.rtatea, ne
dau cea mai clară şi completă icoană a vieţii creştine, sau
a ceeace numim noi viaţă cu adevărat democratică.
lată dar, că noi suntem cei mai convinşi democraţi, nu
pentru a afirma o lozincă a vremurilor de azi, ci pentruci.i
in practica sa, creştinismul, este mai mult decât ceeace se
înţelege azi, prin noţiunea de democraţie.
Când zici creştin, zici mai mult decât ,democrat.

2. DESPRE SOCIALISM.
Este locul acum să subliniem aci, în continuare di le-
gea noastră creştină cuprinde intr'âns:a şi tot ceeace se
înţelege prin noţiunile de social şi socialism, bineînţeles cu
excluderea tuturor elementelor anticreştine ce Ie conţin.
A gândi social, însemnează a gândi şi prin prisma
intereselor semenilor tăi.
A trăi social, însemnează să renunţi la o parte din
ceeace ai, în favoarea celor ce nu au.
30

Toate acestea însă, cu o rezonanţă şi mai puternică.

sunt fomeimi de viaţă creştină de mai bine de 19 veacurL
Ceeace aduce socialismul în afara credinţei creştine,
in concepţia sa şi în modul. cum voeşte să. realizize drep-
fa tea sodală, este lupta de clasă, pentru organizarea oelor
în suferinţă şi de.sfiinţ:area proprietăţii individuale.
Omenirea şi mai ales lumea creştină, trebue să fie re.
m:moscătoa:re socialismului de foaie nuanţele şi precurso--
rilor săi, pentru fa1)tul. că. a declanşat lupta :împotriva por-
nirilor egoiste, în scopul reaHzării unei lumi mai bune,
stârnind un interes deosebit şi. o preocupare de căpetenie
în toate ţările,
Socialismul. s'a născut ca o reacţiune împotriva Iibera-
Hsmului, despre care ne vom ocupa mai jos, căutând so.
1uţii noi pentru o viaţă n:1:ai uşoară, pentru în.Iătu:rarna mi-.
zBriei în care se gă.sB,a mai ales muncitorimea.
Născut din suferinţă,, din cauza unei lumi egoiste, ca·
11c•şi faur;sc 1:.,a îid"aI cxp1r:mfar~a lifri, a
său şi l.ipsit de oric-e sentiment m.oraI, socialismuL îndî di,,,
primele începuturi ale existenţei sale, a purtat i:n sine
germenul insuccesului său,
In aclcvă.r toate şcoalele socialiste şi. toţi adepţii lor,
au întemeiat acţiunea lor de emancipare a nmncitorhnii cc
trtHa în niizeric şi suferinţă, pe două. fapte: desfiinţarea
propriet.1 ţii individuale şi colectivizarea mijloa,celo.r d-e
producţie a bmnirilor.
Pentru rcalizaria accsl:o:r deziderate, socialismul, a ales
ca mijloc, lt1pta td.e clasă. prin grevi.i şi n1ai apoi prin revo.
luţie.
Nici ru1 :,.c putea aHfd, datti iiind situaţia în care se
gi.î.seau cele ,două. tabere de ac1m1 în lupHi: Una, forma.tă
din capitaliştii cei puternici, bine organizaţi şit cu mijlo.a. c.-~
de lupl:3. maî eficace, a.vând în rnilnili. şi un Stat organizat.
fo sensul. vederilor lor, Stat care--i proteja nun:iai pe dânşii,
 31

,cealaltă, formată dintr'o lume neorganizată, mizeră şi fără

nioi o putinţă de a se apăra, sau de a reacţio.na, împotriva
-exploatării nemiloase, la care era supusă.
Cum să dobori un asemenea duşman puternic şi orga•
nizat, decât prin lovituri de moarte?
Ei erau cei mulţi şi constituiau prin munca lor, mijlo-
cul principal al producţiei, în timp ce capitaliştii erau cei
puţini şLşl. întemeiau existenţa pe exploatarea muncii lu-
c:ră.torilor, sub toate fo1·mele: prin număr cât mai mare de
ore, prin salarii insuficiente unui trai omenesc, prin con-
strângeri de tot felul până la istovirea completă, deci fără
nici o preocupare de so,arta acestora.
Prin desfiinţarea propri.e1tăţii individuale, se dădea
lovitura de moarte proprietarilor de capitaluri mobiliare
sau imobili.are şi astfel, duşmanul era pus la pâmănt, iar
pentru muncitorime răsărea un soare nou, o viaţă nouă, pJi„
nă cfo m.ai hine.
Această lovitură nu poate fi dată. pe cale paşnică, în
t.rucât proprieta.rii d{:: capita.JurJ,, :::1'.a.r :fi co11si:rnţit .L1~ .
.,,J

•o formă. Ia această deposedare, de bună voie,

Atunci s'a organizat lupta de el.asă, care a utîl.iwt
ca mijloc greva şi mai pe urmă revoluţi-a,
Tocmai în acest procedeu stă defectul .acestei ideo-
logii.
Când zicem, dasii, zioem numai unii, Când zicem lup-
tă, zicem ură, răshunarie, zicem unii con lra altor.a, zicem.
ră.zboiu intre fraţi.
Unii socialişti, ca să atenm:::ze cfcclde cfozastruoase
ale luptei de clasă, au ales ca mijloc de lupbl, greva.
Oricum, în socialism, nu se pot cuprinde toţi oamenii
şi aceasta tocmai din cauza principiului cfo bază. adoptat,
in însi1şi structura, ideologi.a şi .aplica.rea sa practică, clasa,
adică deosebirea de alţii, adică numai unii.
Prin org.anizarea clasei muncitoare cea care s-e afirmJ
32

că sufere mai mult, se c:aui.ă satisfacerea intereselor e1, m

contradicţie cu ale celor ce nu fac parte <l.fo această clasă.
Deci, socialismul, niciodată nu va putea :realiza pacea
si buna învoire între oameni si vom rămâne în acelas cerc
' ' '
vicios al existenţii. unei vieţi de luptă continuă, care nu
poate îmbrăca Duhul creştin, singurul c.are poate desle-
ga problema în mod definitiv,
Renunţâ.nd la desfiinţarea proprietăţii individuale şi la
lupta de clasă, socialismul nu putea să.-şi aibă v:re-.o jus-
tificare, "vre-un drept la existenţă, ci ar fi fost un copH
născut mort
Totuşi, dată Hinid situaţia grea in care se găsea lu-
mea muncitoare, din cauza exploatării fără margini de
către lumea capitalistă, ceva trebuia făcut, în scopul eman-
cipării celei dintâiu, de sub tutela apăsătoare a celei din
urmă. Zori.le unei dreptăţi sodale trebuiau să apară, ca
prevestitoare ale unui răsă.rit de viaţă nouă, mai bunc'i,
pentru toată lumea.
Intunecimea can::: bântuia sufletele tuturor acum un
veac şi mai bine, când s'au lansat ideile şi s'au închegat
doctrinele sodalîste, atâ.t ale cel.or ce erau orbiţi de stră­
lucirea aurului şi ide pofta nesăţioasă a avuţiilor fără mar-
gini, cât şi ale celor a Ha ţi în mizerie şi sufo:rinţă, c:are nu
găseau scăpare decât în ura şi răsbunarea împotdva ex-
ploatatorilor mundi for, i-au îndepărtat şi pe unii şi pe
alţii, de slnguml izvor al păcii şi bunei înţelegeri între
oameni, Evanghelia lui Chdstos,
Numai reactuaHz.are:a în viaţa lor, a Invăţăturii Mân-
tuitorului., putea rezolva bineînţeles, în mod treptat, pro.-
blema unei mai drepte împărţiri a bunurilor între oameni,
astfel încât fiecare să trăiască o viaţă mai bună, mai ome-
nească,
Dacă mai de vreme cu o sută de ani, omenire.a .ar fi
înoeput să transpunăîn viaţa ei cea de toate zilele, Invă-
 33

tătur:a
,
Mântuitorului, căutân,d inir'insa solutiile
' tuturor pro-
blemelor, nu ar H parcurs un drum atât de întortochiat şi
plin de durero<l!se experienţe, c.ari n'au putut aduce desle.-
gărHe dorite,
Această. afrmaţie a noastră este întărită şi de un fe-
nomen consumat sub ochii şi simţurile noastre şi anume: de
prăbuşirea naţional-socialismului şi fascismului, care adop-
tând programul sodaHsmului de Stat, program carie la
rândul său, presupune viaţă. dirijată în toate domeniile de
activitate, s'a dovedit ca neidurabH, avâ.nd într'ânsul ace··
]aş germen destmctl.v al urii, răsbună.di, egoismului şi în ..
gâmfării.
Acesta este motivul, pentru care nazismul şi fascismul,
au făcut din rnaţhmHe gennană şi italiană, două naţiuni
pline de ură, răsbunare, egoism şi îngâmfare..
O concepţie de viaţă, intemeială pe asemenea senti--
n:1enk., cari înjosesc, ci:;ei.ază. antipatie in jurul să.u De
,il:cea ace:sle două naţiuni, n'au fost c.ap.abille să-·şi apro..

pe toate, şi le..au făcut duşmane.

fo oarba lor îngâmfare, au început a nesocoti chiar
şii pe Dumnezeu, reintorcându-se unii. dintre ei, cum au
fost germanii, la păgânism.
Orice altă. expirienţă. cu aplicarea oricărei doctrine
sociaHste, de orice nuanţă, ar avea acdaş sfârşit: prăhu„
şirea, pentru motivele arătate de noi mai sus.
Iată pentru ce, cu clrept cuvânt, când zicem socialism,
zicem mai puţin decât creştinism.

3. DESPRE COMUNISM.
Nemulţumit cu mijloacele prin care sodalismu1 voia să
realizeze dreptafaa sodală între oameni, comunismul, având
acdaş obiectiv, a înlocuit lupta. de dasă prin grevă, cu
lupta de d:asă prin revoluţie. 3
34
········-··-····--··=======================

fo marea şi epocaia experienţă ce s'a făcut în lume,

de către adepţii ideilor lui Karl Marx, în scopuI sincer
mărturisit, dar mai ales deplin justificat, de viaţa unei hrni,
b1 ca.re numai unii aveau dreptul ia viaţă, iar ceilalţi erau
sortiţi pierză.rH, prfo sufo-rinţă nesfârşită, viaţă în care
Duhul creştin n'a putut să influenţeze mersul vieţii oame•
nilor pe calea învăţăturilor Evangheliei lui Chrisfos, adep-
ţii marxismului, pentru trlumful ideilor lor, au căutat să
înlăture rn.ai întâia două piedici foarte importante, cari se
opuneau realizării planului şi programului lor, şi anume:
senHmenhd religios şi sentimentul proprietăţii inidividuak
Omul creştin este legat în existenţa sa materială, de
pă1mâ11tul pe care trăieşte şi care-l hrăneşte, având drept
rădăcină înfiptă în acest pământ, sentimentul proprietăţii
individuale, sentimentul de stăpân al bunurilor agonisite
cu truda muncii sale; iar 'i'.n exlsten-ţa sa spirituală, este
le~at, prin sentimentul religios, de Impăr-ăţia Cerurilor.
Tăind legăturile care-l ţin pe om, strâns legat, d.e piI·
rnâ.nt şi de cer, ac.,~s!a ră1nâ.ne un fnli(, pe careJ duc vâ.n,-
turHe unde vm:.
Pentru a se putea face această experienţă, pentru a
se putea aplica principiile marxismului, în foată ampfoa-
irea lor, a fost necesar, ca să se şteargă din sufletele oame-
n:i.for, în vfaţa cărora urma să se sălăşluiască acele prin-
cipii., fot ce era în contradkţie cu ele: sentimentul pro-
prietăţii :individuale şi sentimentul religios.
Suprimarea proprietăţii individuale şi a libertăţii re-
liffoase, devenind fapte împlinite, comunismul, a aplicat
programul şi principHle sale, în toată voia sa.
După 25 de ani de :aplica.re a principiilor marxismului,
du.pă câte ne-a fost cu putinţă şi îngăduit, am constatat
di în unele sectoare ale vieţii omului, s'au realizat pro-
grese constructive uimHoore, cari vor rămâne desigur ca
un far luminos pentru întreaga lume.
 Pentru tot ceeace a realizat comunismul, în scopul creie-
rii unei sorţi mai btme, uneit vieţi omeneşti, celor aflaţi în
S'llferinţă, se cade să-i fie întreaga lume recunoscătoare,
Ceeace însă, va :rămâne ca un mare me1:it, ca un mare
eveniment al timpurilor, este atitudinea pe care a avut-o
marele bărbat de Stat, Mareşalul Stalin şi cu dânsul toţi
colaboratorii săi, faţă de evoluţia doctrinei marxiste, pe
cam ,iu :aplicat-o în viaţa poporului Rus.
Astfel, în cursul perioadei de eroism şl sacrificiu al
e-riei. comtml1ste, conducătorii, în înţelepciune.a lor, consta."
tând că omul suspend:at în ae1r, poate H uşor purtat in O'rioe
direcţie şI de alte ideol.ogii, sau practici, dar ma.i p:nc:sus
J:e toate, consfatând că. cbiar ş1 pentru trăirea acestuia î.n
l:um.foa pdncipiifor com1.miste, trebue fixat iacului, au avut
atât la. Sf~:nth.11en.tul
rJr,f:f)tt1.lui d.f2:

tYil :r~etiz-1ios, :prin. lfb-erta.fie-1c1 ·rt::ligioastî acord.atit recent în--•

trl?:.:~rdltd popo-t"1 c:1-r•ei)t c:r,edlr1.cios.
Spah::n..ti d.c cor.n1.1nis1i:t, în Stalf.?.Î e ca str-uc~·
1

tts1'fi h,urifh<;;;.;~;ă ... capitalfsf[îi ,a, deter1nir1at pe cor:tduc~ltnrii a, ..,

1.atr:.ntiur1e revcndici:frilt)r CC···
a.fl,rt'ţi in s·~1.fe:cit1'ţii.
J\s!.f eI~
1
noşbd., ·ii.red,ern. cun1 SJJr•c· pHctJ,~ în .A.n . ,.
:~lJ;ia~ g'.trverntt! J)--lid. (~httrch11:I a _p'l!."op·tis ţJ.ctrlaYJl<~ntuJ1tî. h-rd.,.
tanic\, o ler!,i:~ dx.~ se'.curita,te sociaJă. p-enl.r!J terţi Jocuitorii tă.~. -
]uând su.b sc.tr.tu] strrl'uh1i.1 ;1jutat de: iniţiaLiv,::: p:a:rtict/:~
Iar,?, pe Hecar0; cctă.ţeaE, dela naşlere, pfu1,\ la moarte.
In toace stat:eJ.e de pe faţa piimiintului, problema un2i
rn.ai drepte reparfrţH a bunurHor intre oameni, a une;1
m.:d bun-e pentru foţi, formează preocuparea tuhlfo:r L,c
'iorHor de :ră.spundere, far partidele politice se i'nfrec în "
aHşa programe cu soluţii precise în des le gama aceslor pre -
blemt~.
36

Toate şcoalele socfadisk, şi doctrinele lor, n'au fost în

stare să. deia omenirii, într'un veac de agitaţii şi frământări,
iceeace a dat marxismul, prin realizările in desfăşurar1ea
1,mei vieţi de un sfert de secol. 01rganizată. pe baza principii
lm sale în U, R S. S. Cea mai mare realizam a connrni,,-
n:ruh1.î. şi singura carie va străbate veacurile, se po<ate con-
, t:,_
ere '· uxrna,\.O.c:t],C.01,
Lt:,a 1.n '" "1- """ "' 11,cud.l, r.,,
f,n,,,·, ,,~ .... ~_,rn 1"
. .t!ll ,1 S61'
·'sm-L., L.: al ,:.1
~-.. au.,.n r'Ε11
incheîeturi toaiă. organizarea şubredă a omenirii, a tre-
zit la o viaţi\ nom\, pe toţi oamenii şi i-a mobilizat pentru
lupta împotriva .-)goism.ului şi trufiei, pentru victoria de
plină. a spiritului asupr:a materiei, Te.aducând in cc:1trul
preocupărilor omului, credinţa şl lri:lirea după Evanghelia
l.ui Christos".
Dacă azi comunismul, renemţii la revoluţie şi voeştc
să--şi întemeieze existenţa pe libertate, egalitate şi fraier--
nitatc1 C"l!. r,~sp,ectarea R·en.tirncrrtulnî de J>roprietate indf . .
vid.u.a.lă. ş:ii a M'--'"''·-,-...,, ....., li.irif

aoe:asta, că se apropie d-e ceeace formează ele veacuri, fun . .

d.amenlul vieţii creştine, de Invn,ţătura Mântuitorului,
AHrmaţiunea noastră de mai sus, o întemeiem pe fap-
tul ci.i marxismul, prin doctrina şi practica s1a, a cî.î.utat
şi caută. să realizeze fericirea omului pe pământ, negând
orice altă fericire 1n viaţa viitoare, ,de dincolo de mormânt.
AHU Karl Marx, dU şi toţi precursorii lui socialişti,
precum şi adepţii. lor de mai târziu, negând unii exist:enţa
bi Dumnezeu, alţii numai pc aceea a lui Christos, în toate
problemele ce şi-au pus, nu au căutat nici un fel de ,expli-
caţie sau rnzolvare a acelor probleme, în Evanghelia lui
Chri.stos, deşi toate, dar absolut toate, au fost puse şi re---
zolvale în chip magisl:r:a] de Christos,
Ne.acordând nici o valoare lnvăţăturii lui Christos, nici
pentru organizarea vî-eţii lor spirituafo, nici pentru organi-
zarea vieţii materiale a oamenilor, a fost firesc ca să.-şi.
 31

construiască ei înşişi o doctrină nouă şi metode şi prin ..

cipii de aplicare, în concordanţă cu însăşi doctrina creiată
de dânşii.
In această situaţiune, nici nu puteau proceda altfel.
Dovada cea mai elocventă, că însăşi doctrina Marxi-
stă-Leninistă, a evoluat într'un mod uimitor chiar în U, }(
'S. S., o putem :face printre altele, cu între 1zul cuprins al ar ..
ticolului de propag,andă „Dr.epturile cetă.ţeanuluî sovietic''
al D-lui Prof. L Levin, doctor în drept al U. R S. S., p1.: ..
blicat în ziarul „Universul" :Nr, 287 din 24 Octomvrie
19"A, care are cuprinsul urmă tor:
"Problema situatiei individului în societate a fost in·
,,totdeauna obiect de discuţie intre oamenii politici şi cu-
11f~elăfori. Unii susţineau idei.a unor drepturi nelimit.,de
,,pentru individ; ceilalţi, din con.tril, cer,eau. ahsorbir{:;,a_ to.-
~itaL\ .;1 individu.lui de soci,.~d. a.le, S,c~ ~;!:ie că, des{::ori .a„oesl,:.;,
c.~:.}~te„gorii
,,,sc.hh1-.c, erioist~~ ,aJe ncîn
"semnate.
"Oamenii sovietici consid(,ră di situaţia ceUîţeanului
. ,,în s.ocietate depinde de ca~acterul regimului social. CeLi-
, ,,ţeanul sovietic este membru al socieUiţii socialiste şi prin
„aceasta se defineşte situaţia lui .în societate, Societatea
. "ace:asta respinge atât individualismul. extremist, câl şi
, "programul diametral opus, Ea tinde spre un acord arnrn_
,,11ic .al 111leres,clor .individului cu ale societăţii, spre con-
„cor,danţa lor. Ea pune în s,arcina irndîvidului îndatoriri faţă
„de societate şi de Stat, dar în acel.aş timp îi recunoaşte
. ,,drepturi largi şi le protejează prin toate mijfoa.cele, In
I.societatea sovietică individul se bucură de un mare res•
. ,,pecL „Atenţia stalinistă faţă de om" este una dintre cele
, ,,mai populare lozinci din Uniune•a Sovietică. Omul este
. ,,considerat cel mai preţios capit:al.
,.Cetăţeanul sovietic este însă educat în spiritul soli-
, "daritătii sociale. Statul nu ·priveste drenturHe
, t' f
cet.iHea-
'
,.nului cu nici un fel de temeri. Din contră, el consideri\
„că unul din scopurile htl principale constă în protejarea
.,şi g:aranfarea acestor direpturL El însuşi, din proprie ini-
,,,.ţfa tivă, face to,afo sforţările pentru a creia condiţiunik;
,.materiale necesan:, exercitării efective a acestor dr-epturi.
,,de către cdăţean. AstfeL Constituţia So·vi,etică procla-
"mând dreptul la odihnă, garanteazi:i exercitarea acestui.
,.,drept prin creiarea de ciHre Stat a unui sistem de case
11 de odihnă, de cluburi, de sanatorii, de parcuri de cultur:I

,.,şi odihnă, etc„ Proclamând libertatea presei, constiluţiA

,,Sovietică subliniază imcdi:at ci:i exercitarea acestd liber•
,,tăţf e asigurată. prin fa.ptuI ciA tipo~f,rafiile şi hârti,a s1::
„află la dispoziţia pcpor-uluL
r,O.a1ne-nii sovietici privesc chestiu:nilir::~ de drept sub un
1 ~ ·un ~~hiu realist. (~ons !:ltuţiHe s ovi-et{c(:: 1, 91.B şi 1. 924Î rrc;.
:nirn.ic di~f:1pr(~ deoa.rec'.C': i;:.i

câr.1d toate con_.;,:J{ţiun.i!e c.t:.re (Uid.ca·u r1aşterf:. şornr.1

ft1.scscrlî p•e în.liit11ratc:, drept 1J.l 'fa, Trl'!Jnc~I EL
nfost iIJ.sc.ris in. consUtu·ţic CD. {)ri.t.nuI -~31 c.eJ Jn.ai de scarn:\
11 drE~:pt al C·eUl'ţf!.11nuJui srrvi-c~tic,
; 1 Stn.bilin·d dreptur·-iJ{-:: cr~tti.ţe11ilor:, (:onsH,l..uţia f;o-vieticil,

de, toa,t,e~ ii a.siţf-i.;.rj_ ce::lă ţ.ea:nlJ}u:; SiJ.V:iE~lic dreptu

(•; J.;i O· C:)ristenţi'i, c::o-y1stitu-ţ{,!1 .rcsir~uriSL fi-r~ctiT"'i!i c,~,: Lii.--
?! ţcan ~1 cr,:.t,;".1.diliu.nilî.::: un:c:i. ast.Iel dr:. ,sxisl-t::nţtt, care
r1posiî-1Ilita·b;;a de rnu·ncti. .'•~i odih1:1ii, I~iec.a.r•2 cett1.ţ(:31.:n1 ,a.I
::ilJ,11.,S.Sf .are drcplul la I111.~n.c/\., care este plăi:ilil 1.}otri·vit

r,Ctlnoscu.t: în lJ.]R.S.S. :F1e.c~lrui cetiite.aE a.l {J,}~.S,S. i ~>2'

Hasigură ~d. dr\e1_:;â.u1 J.2, o2ihntt; zhv:-t de luc·.ru este sc.ux.,,
.,tăţ fiec.a:re orn al n.1uncii ol:-:-ţine .anual un conoediu ct:.
.,salar în[ref!. plfitit; nnr:ncro:1s'I:~ case de od.ihnfi, sta.,
,,ţiuni de cură, sanatorii, cluburi ele sfau Ia dispoziţia ce"
i,lor ce se odihnesc,
 ,,Fiec.arui cetăţe,a:n i se asigură o pensie în cazul pier•
-,,derii totale sau temporare a capacităţii de muncă şi in
.,caz de bătrâneţe. Opera de asistenţă medicală. este orga_
. ,nizată pe baze foarte largi.
.,O existenţă demnă cere folosirea bunurilor culturale.,
„Fiecarui cetăţean i se asigură. şi dreptul la învăţământ
,,Acordarea largă de burse înlesneşte cetăţeanului posibi-
,,lita tea de a face studii superion~.
,,Toate drepturile acestea se acordă. tuturor cetăţeni­
.,.lor, indiferent de rasă, de naţionalitate şi de sex. Ega-
,,litatea în drepturi a tuturor cetăţenilor este unul din prfo.-
,.cipiile de bază, neclintite, ale regimului sovietic.
,,Constituţia Sovietică asigură şi drepturile politice a-
.,,le cetăţenilor - dreptul la cuvânt, la presă, la întruniri
. ,şi meetinguri, la procesiuni şi demonstraţii de stradă,
.,,precum şi dreptul de a se uni în organizaţiuni sodale.
„Constituţia tL R S, S. asigură. libertatea deplini
.,,a c:onştiinţei. Exercitarea tuturor cultelor este liberă. Lă­
,,c.aşurile de rugăciune 9i toate obiedeie de cuît, sunt puse
,Jără plată la disp·oziţia tuturor credincioşilor. Preoţii se
,,bucură de toate drepturile cetăţeneşti, inclusiv dreptul de
.,,alegător. Toate cultele îşi creiază liber organizaţiile re-
,.ligioasc. Asfel, în fruntea bisericii ortodoxe ruseşti stili
„un patriarh asistat de un Sinod de episcopi. La Moscova
,,există un institut superior de teologie. S'a crei:at un con-
„siliu pentru chestiunile bisericii ortodoxe ruseşti, care
."face legătura dintre patriarh şi guvern.
„Constituţia şi legile asigură libertatea individuală a
,,cetăţenilor, inviolabilitatea domiciliului lor, secretul co-
"respondenţei; nimeni nu poate fi arestat fără autoriza-
11ţia tribunalului sau procurorului.
,,Acestea sunt drepturile care definesc situaţia indi-
„vidului în democraţia sovietică. Cetăţeanul sovietic ştie
,,ca msuşi regimul sovietic care i-a desrobit personalita-
. ,.tea şi i-a deschis cele mai mari şi mai largi perspective,,
 ,.este chezăşia drepturilor şi liwrtăţil.or lui Aşa se explică.
,.devotamentu.I lui fără margini faţă. de Patrie şi. de, Stat,
"simţul lui adânc de demnitate şi. ura ce o nutreşte faţă de,
,,robia fascistă, u:ră. manifestată cu atâta tă.rie în cursul.
"războiul.ni pentru patrie, pe care îl poartă poporul so-
"vietic contra hoa;rdefor hitleriste",
Suntem imp,kaţi. sufleteşte că toate harierele ce ne·
despărţeau de puternicul nostru vecin, marele popor Rus,
au fost doborî:te, astfel că o colaborare reciprocă, paşmca
şi sincen1 nu ne poate fi, decât de cel rnai mare folos şi
unora şi altora,
Este locul să .amintim, tuturor celor ce-şi zic „co,,
· munişl.i" în ţara noasfră, d. esk absolut necesar ca să ia
aminte despre un fapt de cea rna.I mare importanţă. şi anu-•
n1e: ,,Dadi vor să. realizeze şi. Ia noi un regim comunist,
apoi nu hebue' să. se mai adape din dogmele ortodoxe ale•
JT1arxJs1nu.lui ci din_ co11c.e:·pţ,-i(JJ C\ ·01utivi1 a ,a.cestuia
1.
1
9 ·re,,-
zuHatcle de azi ale aplicării acestei dodrine, în însăşi
t.J. lt S. S.
Socotim, însă, că evoluţia marxismuhii leninist, esk,·
incă în curs şi peste puţin timp, vom asista şi la al.te re-
f,orme cari vo:r apropia şi mai mult poporul U. R S. S. de
întreaga lume creştină.
Iar când unii dintre noi, voim în mod sincer să ere_
iem o lume mai bună şi la noi, trd,ue să ţinem seama de
două fapte foarle :importante: întâiul este aoela, că resur-
sele no~1stre nu ne pennit să realizăm ceea ce au realizat
alţii, aplicând aceleaşi principii şi aceasta din cauză că
bogăţiile, resursele de trai ale oameniLo:r nu sunt egal
distribuite pe faţa pământului, al doilea fapt este aoela al
specificului fiecărui popor, peste care nu se poate trece,
fără grave perturbări în viaţa ş:i desvoltarea sa.
Timpul însă, care este un factor determinant în cds·
falizarna ideilor ş:i i:n selecţionarea lor, pe loaza principiu-
lui de eternitate şi valabilitate universaîă, va netezi în
 -U

viitorul apropiat toate deosebirile ş1 asperită.ţile ce mai

există intre oameni.
Cele aproape douăzeci de veacuri de cxislenţ,'i a prin.
cipiilor Ev.an 2!heliei lui Christos, ne îndreptăţeşte să cre-
dem, atât prin eternitatea şi. universalit:at<~a lor neconte-
stată., dU şi prin măreţia lor., că până la unnă, triumful va
'fi al Invăţăturii lui Christos,

4. DESPRE LIBERALISM.
Deşi liberalismul este o dod:rină mai veche decât dioc--
frinele socialiste, c:are de fapt, după cum am spus, s'1au
născut cu o reacţiune împotriva acestuia, nu ne.am ocupat
de această doctrină înaintea oelor socialiste, pentru moti-
·vul că am voit să evităm unele :repetări.
Liberalismul şi-a i'nknieiat doctrina sa pe legea na-••
tun1Hî., care garantea:,~ă hibiror indivizilor libf„rlaka de„
plină. in viaţii, sub toate formele,

~rare toate forţele sale, îşi va agonisi avuţii în raport cu

mijloacele de care dispune, din foale punctele de ve,d,ere,
fără să aibă vreo 10b1igaţiune faţă de semenu] său şi fără
dreptul Statului de a intervenL
Acest principiu natural, aplicat în viaţa economicii, a
dat naştere la mal multe legi, după care urmează. sii se
,,conducă aceasta,
Atât producţi:a bunurilor, cât şi schimbul, se spdjini'i
pe dreptul natural. După principiile dreptului natural, se
presupune că demnitatea omului, trebue să dirijeze orice
acţiune în urmărim.a scopurilor sale, făd. să i se împiedic'2
libertatea.
Echilibrul economic între oameni şi deci repartiţia bu·
norilor se stabil.eşte numai prin: libertatea d"" muncă, lL
'berfatea de schimb, libertatea de circulaţie, libertatea de
,•con1:rnde şi suprimarea oricărei constrângeri.
 Statul nu are voie să intervină, decât numai pentru a
.aj:uta, iar nu pentru a împiedeca libertatea individului,
Institutia fundamentală pe care se întemeiază libera-
]ismul .eco~omic ~ste proprietatea individuală, singura în.
. s:Îare să. dea oamenilor cea :mai mare cantitate de bunuri.
Dreptul de proprietate individuală se întemeiază pe
111tilit~tea socială,
In concluzie, liberalismul economic îşi fundamenteaz[,
existenţa pe Hbedatea naturală a individului., care punân
du-şi la muncă toate forţele de c:are disp·une, va produce
:maximum de bunuri care circulând liber, în baza Ie:gii, ce•
:r:erii şi ofodei şi a celorlalte legi ale sale, va contribui la
stabiiirea echilibrului eco111omic şi prin aceasta se va realiza
o echitabilă. repartiţie a bunurilm: intre oameni.
In ordinea politică, liberalismul a dat o doctrină, care
întern.eindu . . se pe libertatea individuală, duce la selecţio­
:~1:area, ~:.au ie-ra:r·hizari;i:a, valo1rilo:r 1 h1 :uHJd n. r.:rlur.a.1.
Examinâ.nd principiile .fundamentale ale liberalismului,
in 1.umma lnvăţă.turii Mântuitorului constatiim, t;â ioaLc
aceste prindpH de viaţă. a oamenilor, sunt cuprinse în
îmtregime în creştinism, Î.n Evanghelia lui Christos.
Dacă Adam, Smith, Riccardo, sau fohn Stuart Mill,
părfoţH HberaHsmului, a:r fi fost inspiraţi în lucrările lor
])rin care a.u statornicit bazele liberalismului şi de Evan-
ghelia lui. Chrisfos, atunci cu siguranţă. acNi.stă doclrinj
a:r fi fost pe ,d,epHn justificată, ar fi avut ca scop împiir.
~,irea bunurilor după Evanghelia lui Christos.
Uti.Htadsmuî social nu ar fi devenit scop, ci mijloc,
Jp,entru b:ansformarea bunurHor materiale, în bunuri spi·
16tuale.
Toate legile care guvernează viaţa economică în doc-
hina liberală, sunt legi naturale.
Ele există în natură, î:n univers. Fondatorii liberalis•
mului Ie-au scos în evidenţă, din observariea fenomenelm"
ce se petrec, fără voia oamenilor şi după jocul liber al for_
ţelor ce le produc.
După. aceleaşi kgi se nasc, trăiesc şi mor oamenii, C@.
şi plantele şi anhnalele pământului.
Totul există pe baza principiului im:gaHtăţii şi in or-
dinea prnstabiiă de Dumnezeu, prin legile naturale,
Viaţa s'a continuat şi s'a perpetuat după legea egofa.
mului car<e a stăpănit şi stăpâneşte viaţa lumii cunoscută
de noi.
Continuitatea vieţii este condiţionată de perpetuare<lt
şi conservarea speţei.
Conservarea şi perpetuarea speţei, se realizează mi-
mai. prin lupta î:nfre indivizii. fiecărei speţe,
Să obi,ervă.m în nafură cum. se întâmplă lucn:trile, în
}ocul acesta liber al focrţelor c,e sunt puse în lucrare, de
c?i.trc indivizi.
fa.tă un grup de puieţi de brad, sau de stejar; cari
p,e-pi:n.ierli 1 1~l sunt
deveni mai târfo o plî.dure.
în cursul desvoltării J.or, după mai mulţi ani, vom.
constata c;l fiecare dispune de o mid. proprietate eh: pă­
mfanl, în care--şi are înfipte rădi'icinile şi din care prim
:rnunca depusă, ca 'intr'o adevărată. uzină, de diferite ele--
mente constitutive ale sale, îşi asigură existenţa şi des.
voltarea s,a, dar in creşterea lor, unii sunt mai mari, mai
puternici şi \'nHnziindu-şi ramurile în jur, ca să prindă maî.
m.ultă lumină şi căldură, acopăc pe alţi semeni ai lor, :ră~
maşi în urmă şi ii împiedecă să. se desvolte, sau chiar k,
grăbesc moartea,
Constatăm că aceleaşi condiţiuni de viaţă, acel.aş j oe
liber al forţelor naturii după aceleaşi legi, n'au dat p,o·
sibilHatea de a se ,desvolta şi trăi în acdaşi fel, tuturor
arborHor născuţi pentru aceeaşi viaţă,
Cauza desigur că stă. în faptul, că n.u toţi indivfaâil
:aceleeaşi speţe sunt egali, ci fiecare închide în sine o pute-
re de viaţă deosebită, iar condiţiile de viaţă, în care se·
nasc şi trăiesc sunt tot atât de deosebite, deşi în aparenţă
simţurile noastre n,e spun că sunt egale,
Pentru lumea vegetală, ca şi pentru lumea animală,
îucrurik se pot întâmpla astfel, după liberul joc al for-
ţelor naturii, fără să. avem convulsiuni, catastrofe, sau,
revoluţii r,imîci toare,
Se pot usca, pot pieri, pot suferi, pot tânji o viaţci
întreagă, după o rază de soare, sau o picătură de apă,
pentru viaţtC pentru ~:xistenţ:1, miliarde d,e plante sau ar . .
bori şi nu se va înbî.mpla nirEic catastrofal, pentruc,1 în
aceste lumi, nu exisHî nici conşliinţă, nici viaţă spirituală,
iar viaţa se perpetueazii dupi.i legea celor mai buni şi n1a1
tari,
După. concepţia fondatorilor liberalismului nimeni nu:
trcbue să in{ervinL'i, pentru a slânjeni cu ceva libertatea
deplinii. a indiviziloc
,sr
ritu.aJii la ,arbori şi s'ar pun.c problen1a dreptului ta o,
cutt.:spu.nzL't. (0-1.:tc,e- 1 1„H•.:,n ~tn to ţ)_ 1 birhjn ţeles J.tip~t rru.-·
te:1rea de viaţă ce o are fiecare într'însuL
Ce-ar fi de facut?
Sub imperativul acesta, două. posibili Lăţi. ar fi: sau ar.
horii cei mari şi puternici, din propria lor voinţă, guver-
natii de dorinţa de a uşura viaţa s,emenilor lor, şLar strânge
ramurile, ca să lase mai multă lumină, apă. şi căldură şi
celor din jurul lor, pentru a se desvolta cu toţii în armo-
1111,~, sau prin constrângere, exercitată, prin revoluţie, de
cei mici şi în suferinţă, H s'ar tăia ramurile şi prin aceasta
şi-ar grăbi lor însă.şi moartea,
Ace.asta a fost situaţia în care se gă.sea lumea, acum
un secol, când au apă.rut primele rnişcă.ri. socialiste: cei.
mari şi puternici, stăpâ.ni pe avuţiile lor şi având şi for-·
ţa de partea lor, conduşi în vi.aţă de legile naturale şi de
concepţia utilitaristă, surzi !a. strigătele de durere ale ce-
 45

1
hYr în nriizerie şi. suf.erinţă 9 fără 8enthnent.e creştin-E-\ n a.u
fost in stare ca să strângă ramurile înilbuşitoare ale vieţii
celor mai mid şi mai neputincioşi, de bună voe, d prin
fel de fel d.e teorii, au că.utat să.-şi consoHdeze şi mai bine
situaţia lor,
In lupta pentru existenţă, cei mici şi slabi, s'au vi'izut
siliţi de aoeleaşi k:gi naturale, ca să-şi facă. dreptate sfo„
'g,uri, drganizându ... se şi. începând lup,la pe viaţă şl P"''
moarte, cu oei avuţi.
Aceleaşi porniri egoiste, :au alimentat şi pe unii şi pe
alţii, ia:r ura şi răsbunare:a, au format motorul acţiunii lor.
Dacă adepţii liberalismului, dintru început s'ar fi adif„
pal. din izvorul de apă vie al Evangheliei lui Christos şi
ar H compJ.edat sau rnai bine zis, ar fi stabilit ca scop î:n
sine .al liberalismului, creiarea unei. lumi mai bune, consi-
derând bogăţia materială. numai ca un mijloc d.e hăire al
vieţii spirituiale, pe baza c.ari.tăţii creştine, ah.mei cu un
seciol m.ai de vrem.e ar fi fost sortiţi oamenii, siî. ducii o
nric~t J~n J:):aor: şi liunli, :~n·vo.ir(?.,.
(>n.rsul istorie} e1r,a altul 1 iar· viata oa.n1{~r.·dlor s'ar fi
aflat azi pe o treaptă mult mai superioadi. din toate punc-
tele de vedere, utiliz,}nd toate descop,erif'ile şi bineface.
tilf:: civilizaţi-ei şi culturii, num.ai penlru trăirea cea ack-
vanua
v i,
V '
11 şi' n 'am. ma1.' .('
a v1e ţ" 11. tosu: mar t oru
C ' " ne11oroc1ţ1,
" ' m.'
cdui mai groaznic miicel omenesc,
Toate şcoafole socialiste şi toate doctrinele lor, cu
întregul cortefJiu de metode şi mjjloace eh~ Iupti.î, înlcmc··
iate p,e ură şi răzbunare, nu ar fi existat.
Cu drnpt cuvftnt, :acmn mai rnuH ca oricând, se poa l~'.
sr•1:ne, că întreaga cultură şi civilizaţ.ie ac1.1mulatii. de ome-
nire, i-a ornamentat acesteia in chipul cel mai arlistic, ex.
tcriorul, dar i-a golit din oe în ce mai mult interiorul vieţii,
i-a stricat tot mai mult viaţa spiritual.\, care n'a rămas
decât ca o spoială. a rdidurilor exforioare,
Toată civilizaţia ş1 cultura trebue să fie dirijată în
spre interiorul vasului, in care să pkure neîncetat stropi de
viaţă spirituală roditoare de fapte creştine. AHfel, totul
este 'în zadar,
Fără această întoarcere şi Hberalismul, .d,eşi conţine
ltn st,rudura sa, elemente şi prindpH., care :au fost de vea-
curi statornicire de Mântuitorul, ca şi celelalte doctrine so-
daHste, va rămâne o formulă perimată, fără. nici un sens,
având doar meritul că. a pus şi dânsul umărul Ia readu<::,e·
,ea cu un ceas mai de vreme a omemn1, pe singura ca.le a
vieţii sale: Evanghelia lui Christos.

5, DESPRE DREPTATE SOCIALĂ,

Este momentul să analizăm acum şi ceeace se înţdege

prin drepb: 1c:a socială, care formeaz;'ii platforma tul:.xro·t
mişcărilor sociale din ultimul veac, mişcări ce s,e deos,e-
besc numai prin metodele şi mijloacefo oe voiesc sa Î''Jh·c ..
buinţeze penlru re:aliz.arf.:a aces.t~;ia,
I11 !.t:1 ate ti:r.1:.1.pv:rfle. au. ex.istc1t ş1
1
1

oameni pe pămfrnt, care vor fa-iii i:n

unii care au mai mult şi unii. care au :rnai puţin. Unii bo,ga·ţi
şi alţii săcraci. Unii mai puternici şi alţii mai slabi. Unii
c,,ari exploatează pe alţii. Unii cu privilegii, alţii f ăr(t pri••
vilegii. Unii cu ,drepturi, alţii făr.l drepturi.
Intre aceste două categorii s'a să.pat o, pră.pastie din
ce în ce mai adâncă.
Motivele: Unii vor să. aibă totul şi să stăpânească pe
alţii, fără să. se gândeasdî la oei ce nu an şi sunt în su-
ferinţă„
Pentru a se .ajunge in această situaţie, s'a întrebuinţat
exploatarea nemiloasă a celor sifrad, de că.tre cei avu'ţi.
Cei avuţi s'm1 organizat pentru a putea exploata mai
uşor şi sigur, pe cei săraci, slabi şi neorganizaţL Aşa 15"a
început lupta de clasă.
Când s'au început mi.şcă·rile de emancipare ale celor
 41
=======================c.............
nă.păstuiţi de: soartă, din robia in care se găseau, condu-•
cătorH lor, au adoptat acelaşi sistem al organizării, având
La bază lupta ,de dasă,
Se poate spune cu drept cuvânt, că. lupta de clasă a
fost creiată înainte de apariţîa mişd.rHor întemeiate de so--
dalism şi comunism,
Chiar clasele privilegiate s'au luptat intre ele, pentru
a-şi asuma fiecare supremaţia tmela, faţă de a.Ha.
Ded, nu era ni.mic mai. logic, decât adoptar8a aceloraşi
metode, sisteme şi principii de organizare de către mişcă-•
rile sociale din ultimul secol.
Ura unor.a, împotriva altm:a, a r;lmas până în zilele
noastre, isvorul tuturor acţiunilor şi luptelor de clasă,
Şi. unH şl alţii, n'iau ţinut seamă de ceeace s'a ară,l.at
· ca singură soluţie, pentru o viaţii mai bună. p{mtru toţi,
de legea creşt:ină, înte:mefată pe EvangheHa lui. Christos .
Toţi :au nesocotii-o ş:i fie că azi unii, fi.e dî mâine alţii,
pdn forţii ,ş1 vioknţiî, s'au pedlildat ca slăpânilori, di.uUlnd
-dxepfatea numa:i pentru ei, fare nu pentru toţi.. Fiecare a zis:
"Acum să. sufe.-re şi e.l cât am suker:it eu, să. tnhasci:i şi ei
în mizerie cm:n am trăi.t eu",
Ded nid o schimbare: ci, unii au luat locui altora, iar
mizeria şi suferinţa au trec·ut doar dintr'o parte într'alta,
Omenirea a rămas în acel.aş infern al vieţii,
Scopul p:rindpa,l a] mişcărilor sociale, care urmă.resc
realizarea unei dreptăţ.i sodal.e, este în fond ceeace nu~
:mim o echitabilă repai-Hţi.e a bunuri.lor intre oameni, astfel
ca foţi să trăiască omeneşti?,
Nu se poate ca unii să aibă prea mult şi alţii prea
puţin, sau de loc,
Nu se poate nici ca bunurile să fie in mâna numai a
unora, iai- alţii să trăiască numai în mizer.ie si sufor.intă.
J\{11 se poate nici ca bunu:r:ile să fie rel)at'.·tizate intre
oameni în mod egal, cum vo:r. unii. ®

EgaHtate rm. există, ni,ci dela om la om, nici dela plan

48

tă la plantă,nici dela anima.I la an ,-o::, con··

d!_ţE{e. d~ viaţă sunt la fel pentru !oţi.
Totul există pe baza principiului
Deci şi avtrţiile ca şi puterea, s·c:.u
diferite, s1..mt neegal răspândite.
Dacă oamenii ar avea asigur.ală o viaţi'\ ideală, cu H-
bert:ate deplină şi ar trăi în cea mai perfectă frăţi-etate,
având toţi aceleaşi condiţii de vi.aţă., rezultatul ar fi ace
laş: unii ar ,avea prea mult, fiindcă au avut putere tru-
pească mai mare, minte şi sănătate mai multă, iar al·ţii
prea puţin, sau nimic, fiindcă au fost lipsiţi, He de putere,
fie de minte sau de s:.inătate, fapt ce nu li St~ poate im-
puta lor, d uno.r cauze din afara lor,
Ce motiv ,de revoltă pot avea cei din urma, împotri-
va celor dintâiu pentru :aoeastă stare de lucruri? Niciunul
Ce se poate constata însă, este faptul, di această dare
de lucruri, îşi are explicaţia în constituţia însăşi, în struc-

'.Pentru a n?zolva acest conflicl permanent dintr-c: na·

.uieni, care <lateaza c1e când erau num•ai doi oameni pe pa-
rriâ.nt şi nu le-a ajuns pământul, Dumnezeu Tatăl, :a trimis
pe pământ pe &'iul Să.u pentru rezolvarea luî, pentru pa-
dHcarea oam1211Hor.
Prin Evanghelia Sa, Chrislos a solu(ionat problema
dreptei repartiţii a bunurilor p,; pământ, între oameni.
Prin istoria talanţilor, consacrând principiul inegali•
tăţii oa1mmilor, Chrisfos dti omenirii lecţia cea mai în.aită
de compo<rtare în viaţă, zicând: ,,Drept aceea, priveghiaţi
că nu ştiţi ceasul cfmd vine Fiul Omului.
Căd va fi tot aşa ca un om, care, plecând departe, a
chemat slugile sale şi le-a dat pe rn.ână avuţia sa .
Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia mml, fr2.
căruia după puterile lui, şi a plecat.
.M-ergând cel ce luase cinci talanţi, a lucn1t cu ci şi a
făcut alţi cinci tal.anţL
 ------------·· =============
cu doi, a câştigat încă doi.
t:n talant, s'a ,dus, a săpat o groapă in
arfiintul Domnului său,
Dupii .:inul.tă vreme, vine şi stăpânul aoelor slugi şi face
socoteală c11 ,r::;i,
Apropiindu-se oel care luase cinci talanţi, a adus alţi
cinci talanţi, zicând: Doamne cinci talanţi mi--;.ii dat în
mi_l.nă, iată. alţi cinci talanţi au.1 câştigat la ei.
Zis-a lui stăpânul: Bine slugă bună şi credincioasă,
peste puţine ai fost credincios, peste m.ulte 1:e voiu pune;
-lnfră întru bucuria donmului tău.
Apropiindu--se şi cel cu doi talanţi zise: Doamne doi
talanţi mi-al. dat în mână, fată alţi doi talan'~i am câştigat
la eL
Zis-a lui stăpânul: Bine slugii bună şi credincioasă,
peste puţine ai fost crndincios, peste multe te voiu pune;
intr/î. întru bucuria domnului tn.u,
Apropiindu se apoi şi ceJ ca-re a fost luat un iala•d
şi zise: Doamne, 1:e--:am c;tiut eii eşli om aspru, care secer.i
unde n'ai semănat şi aduni unde n'ai vânturat
De ac·2ea, m'am temut şi m'am dus de am ascuns b-
1:an!ul tău în pă.mflnt; iată ai ce este al tău,
Ci răspunzând stăpânul. să,u îi zise: Slugă viele.ani\ şi
foneşă, ştiai că. secer unde n'am semănat şi adun de unde
n',am vânlural?
Se cuvenea atunci ca tu să. pui banii mei la zaraf, ş1
viind eu aş fi luat ce este al 1ncu cu ,dobândă,
Luaţi, deci, dela el talantul şi daţi-l celui ce are zece
taLrnţi.
Că.ci tot celui ce axe i se va da şi i va prisosi, iar dela
cel ci.:~ n.1a.r1e şi ce .ar{~ i se va l11a~
pe servitorul cel nelr,2:bnic aruncaţi-l intru inhme -
rr.!cul c:,;l, mai din a.fariL /\.col.o va H pLJnge.rea şi scrîşnirea
:!i,d.ilur,S (Matei, cnp. stih 13----30),
 Cel. mai frumos imn al muncii aducătoare de foricire
pământească şi cerească, este rnprins în această pildă a
.Mântuitorului.
Ridicând rntmca roditoare la rangul d-e dogmă pentru
'l'iaţa pământească a omului, prin Lauda a.dusă celor ce au.
hmulţit talanţii stăpânuhii for, Mântuitorul a dat cel mai
nărcţ exemplu pentru toate veacurile, consfinţind defini--
'li v inegaliia te.a oamenilor şi obligaţia fiecăruia, ca dup~1
puterile sale, folosind la maximurn talanţii încredinţaţi de
Crcia torul său: înţelepciune, îs-cusinţă., forţa trupului şi
'ioatc: mijloacel-e iscodite de mintea omenească, să pro-ducă
~vuţii cât mai muHe, spre folosul său şi al celor în nBp11·
1inţă de a produce.
Ig acelaş timp, MântuHond pronunţă. cea mai aspri'î.
redeapsă pentru cel leneş şi videian„ Nu numai. că lenea
,,ste un rnare pă.cat, dar ea este izvorul tuturor răutăţilor
·,,meneşti.

Fiecare trebue să-şi justifice dreptul fa existenţă prir:

:'nI:nci'i 1ntensJ, i.ar dacici pute.rile nu-l ajută, sâ jusi:ifice
dreptul la ajutorul :aproapelui său, mai avut
Aceasta este legea cea sfântă a muncit
Să câştige, să adune avuţH cel ce este înzestrat de
Creia tor cu putere mai multă, cu înţelepciune mai mare, cu
sc'inătate deplină, dar cu o condiţie:
Să ţină pentru el şi pentru ai săi., cât îi trebueşte, iar
fot p.risosul să-l treacă aproapelui său, aflat î:n suferinţă,.
Din două. cămăşi să dea una celui. ce nu este în stare
s''o facă, iar dacă-şi face. alte două, iarăşi să dea una celui
, ce n'are, căci altfel îşi. strânge prea multe, fără să--i f:olo-·-·
,ească, iar când porneşte Ia drumul ceI fără întoarce-re,
:rm ia cu sine, decât fot una,
Nu se poate să le dai pe amândouă, sau tot ce ai.
fond că a tun ci tu însuţi eşti sărac şi ai nevoie de ajutoru!~
I-Jltuîa.
 Dela cine va primi atunci spnpn şi ajutor cel sărac.
dacă nu va exista cel ce are de pri.sos?
Tendinţa de egalizare :a oamenilor, in ce priveşte re-
partiţia bunurilor, s',a izbit de două. alternative: prima est,:•
aceea ia desfiinţării bogăţiilor şi izvoarelor de bogăţie, acu.
mulate de unii, prin împărţirea lor celor săraci, iar a dou,,.
şi cea n1.ai bună, este acee:a a menţinerii aceslor oaze irn.-
belşugate, cu toate :resursele for şi punerea chiar în situaţia
de a produce cât m.ai mult, distribuind numai prisosul lor
celor săraci.
Prima alternativă. duce la o sărăcim generală a tuturor,
egalitate în mizerie; cea de a doua, fără să. egalizeze in
mizerie pe toţi, dă posibilitatea ca să se ridice încet, pe c1
treaptă mai sus, toţi cei ce se sbat 'in suferinţă şi nea·
junsuri.
Strâ.ngerea de averi, in mâinile unoni., pe căi cinstit,,
şi cu păzirea legilor, 'în concepţia noastră creştină, nu c:s1'2,
c prirnejdie, ci din con!ră, un izvor nes.,~cat de viaţi~ cr,>
s,J.raci, CL:1r
,;1 tot Cf~cacc:
1 pri.sose~1te I.."

A.ceasta este singura c.ale pentru ridicarea celor ce ,;,:,

g[is€i:;c în mizerie, pe o treaptă de viaţă mai superioar
Iată. rezolvar•ea problemei, fără luptă de clasă, Lin.
constrâ.ngere, fără vtfrsare de sânge şi 1111m.ai prin iubire
de oameni, p.aoe şi bună învoire.
Ace,asfa s,e poate realiza, numai cftnd '"·"' domni în su•
Heb,i o con-Ştiinţă ere ş tină, când în vi.af;a statului şi °" oa -
menilor, se va frăi după Evanghelia lui Christos

6. DESPRE PROPRIETATEA INDIVIDUAL\.

Enunţând în cele de mai înainte, munc...a, drept izvo.~
ai urnei vieţi creştine şi datoria de a munci drept obligaţi,,:.,
a cestei vieţi, în mod natural, se naşte o altă problen,.:.c
.asupra că.reia de.asemenea, mişcările sociale s'an pronunţat
52

î:n fel şi. chipuri şi anume; Problema proprietăţii individua.le-..

Putem afirma că şi aoc:astă. problemă. atât de m.ult dis . ,.
cutată şi controversată, îşi are tot o origine divină.
După oe Dumnezeu :a creiat pe on1 şi. f.emeia s.a, l-a bi.
necuvântat zicând: ,,Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi şi umpleţi
pământul şi-l stăpâniţi şi domniţi peste tot pământul".
Stă.pân fiind emul dintru început pe toate oele din
jurul său, agonisite cu truda ostenelilor sale, a trăH viaţa.
sa cu acest sentiment cunoscut al dr·eptului de a dispune
cum voi.eşte de .agonise,ala sa, cu ceea oe numim noi senti-
mentul proprietăţii individuale.
Iar pentru a stârpi din suflet.ele oamenilor orice por··
nhe de a pofti avutul altuia, sub orice formă, incii dela
început, Dumnezeu i . ,a diat sub formă de porunci, legile
care apără şi consfinţesc dreptul de proprietate individua-
lă zidind: ,,Să rn.1 furi şi să nu dor-eşti casa iaproapdui tău;
nici ogorul lui, nici sluga lui; nici boul lui şi nimic din
ciU~<:: a_r,c apro.ap-,ele lă.ul~J"
Prin ,.l.ccste pornnd se cons,,tcră <.Îf;finlU-v

mfwt, vite, păsări, lucruri de tot feiul, neces.are traiu.

lui si'iu,
Nimeni nu are dreptul să râvnească. la ele, nici să şi.
le insuşiască.
In pildele sale, Mântuitorul deas,emenea se serveşte
de exemple luate din viaţa oamenilo·r, plină -de păcate şi
nu pierde nicio ocazie, c:a siî. întărească principiul pro1
prdăţii individuale,
Cele mai multe parabole, Mântuitorul le înoepe cu
cuvintele: 0 ascmănatu-s'a împărăţia cerurilor omului stă.­
pt:in al casei, al viei, al ţarinei" etc,
Prin parabola despn:: ,,Via dată lucrătorilor", Mâ.n··
1. uifor-ul dă cea mai categorică lecţie de respect al propri-e-
tăţii individuale, când înfăţişează scena tragică. a „si,ăpâ·
nuh:dt viei, care, om g'ospodar fiind, a sădit vle, a îrrnprej.
 53

muit--o cu gard, a săpat zăcători sub teasc, a clădit turn de

pază şi a dat-o lucrătorilor, iar el s'a dus departe.
Când a sosit timpul maclelor a trimis pe servitorii săi,
L, lucră.tori ca să ia partea lui de roade,
Dar lucrătorii puniind m,ina pe servitori, pe unul l-au
bătut, pe unul I-au ucis, altuia i--au spart capul cu pietre.
o;n nou a trimis alţi servitori, mai mulţi decât cei
dintâi şi făcură cu ei tot aşa.
La urmă a trimis la ei. pe Eul său, zicând, se vor ruşi-,
na de fo1l meu.
Ci Iucrătodi. viei, văzând pe fiul, an zis în Lre ci: ace--
sta este 111oşlenitoruJ; veniţi să-l omorîm şi sit avem noi
moştenirea lui.
Şi punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi 1 au
1!ClS,

Deci când va veni stăpânul viei, cc va face acelor lu-

cdî.tori?
Pc C(~j :rhf ctI rfi-rJ .;j va pit:::rd{:~ şi vaL d-a ·vi.a ,a-!tor l:..1cri.\ ,.,.,
i.ori, cari vor da T'Oad.ele la tirnpuî siiu.",
de _pcn •
tru viaţ:a noastrii spiritu.ală, n::d.area ei in chip atât <le in--
tuitiv şi de plastic, cu atiHa omenesc într'însa, esk oglinda.
Hdelă. a vieţii oamenilor, cari diJciind în picioare dreptul
de proprfofate al altora, caută. slî..-şi î.nsuşlască bunuri care
nu le aparţin.
Niciodată nu se va putea realiza o viaţă in care toţi
S:î fie numai stăpftni Chiar omul cu avere, cu pii.mânt, vite
şi Io.ate cde necesare lui, nu este sli.i.pân, ci un lucrător,
care din munca lui, din produsele lui, prin vânzare, le pune
l:a dispoziţia altora care au nevoie de eie.
Preţu.I grâ.ului, încasat de ţi'iranul sbpân al pământu
iui, este salariul lut
Cel ce se trudeşte cu .ai săi, pentru a-şi asigura un dî.--
;:nin propriu, cu multe renunţiiri, fii.când economii şi mun.,
cind din zoTi pftnă în noapte, cfrnd şi-a realizat dorinţa şi
are căsuţă a lui, se naşte în sufk,tul lui s€ntimentul de
prop:detate, de stăpân al ostenelilor lui de ani de zile, Fie-
care hoc:ruşor, fiecare colţişor al căsuţii, îi este scump, nu
ca valoare bănească, ci ca ceva care ,este legat de sufle-
tul său,
Omul stăpânit de acest sentiment al proprietăţii, fie
el cât de sărac, este capabil să respecte cu sfinţenie drep-
tul de proprieta 1:e individuală, al semenilor săL
Omul, p,e care nimic nu-l leagă, de un cămin mifoar,
de o bucată de pământ, de o măsuţă sau un scaun, neavân,d
acest sentiment al prnpri,dăţii, nu are în sttfl.etul său se11-
·cimentul de respectarea proprietăţii altui.a.
De ad pornirea celor ce nu sunt legaţi prin nimic, de
o mică propriel.ale d•e orice natură, de a se înfrupta din
hun urile .altora fără muncă,
.Aocştia sunt cei c,? pretind desfiinl,area proprieb\ţii
individuale, utilizihld pentru realizarea acestul. dezidera.t.
S·i,;'. iYp-U.J"",,
îni:rucât ace:aslii desfi.inJţ.are 1 TJ.U s.e poate face prin co,nsirn„
ţiir::1,111tui dber al celor mulţi.
F'i:irii simţământul proprietăţii şi al respectului ei <h,
că.lre toţi oamenii, nici n'ar putea exista o viaţă creştină,
fiindcii atunci ar supravieţui numai cei mal tari, iar cei
slabi voT dispare de pe pământ, totul peirecându-.se ca (d
ln lumea necuvântătoarelor.
Idealu! creştin este acela ca fiecare să aibă căminul
său, loaie ale sale, după put.erile sale şi după dorinţa sa,
•căci numai :acela este creştin cu adevărat, care având, poa-
te să. dea ceva şi celui ce n'are.
Ar putea cineva să ne întrebe dacă ace.astă concepţie
creştină a no,astră, asupra respectului proprietăţii :îndivi
duale, este valabilă, atât pentru mica proprietate, cât şi
.·pentru mare.a proprietate, de orice natură,
Răspunsul nostru este categoric ,,Da". In principii fun-
 55,.

darnentale de vi.aţă., nu se pot face excepţii, fără nimicirea,

însăşi a acelor principii.
Aşa precum o mare intreprindere industrială asigură
existenţa m.ai bună, sau mai puţin bună, a muncitorilor săi,.
tot .aşa, o mare moşie asigură existenţa unui mare număr
de mur:.citori agricoli pălmaşi, sau cu un mic inventar agri,
col viu şi mort, în condiţiuni mai bune, sau mai puţin bune.,
Dacă muncitorii industriali, în lupta lor pentru a-şi
asigura o soartă mai bună, nu găsesc rezolvarea dreple!or
lor rcvencl icări, în îrr:părţirea uzinei, sau a fa bricei, între
dânşii, fiecare asigurându-şi o parte, întrucât acest proces
de fărâmiţare a unui tot indisolubil, unitar, cap,abil de o
producţie uniformă. şi cu mare randament, duce la nimi,,
circa însăşi a existenţei lor, tot astfel, nici o moşie nu poa ..
te fi fărâmiţa tă în bucăţele pentru a fi împiirţită c-elor ce
tin1p si\ nu înceapă o viaţă.
1

nici un interes
hindca n avem nici o nid rnare mc1
suntem simbriaşii moşierilor, ca să. le luăm apărarea,
Noi facem ad câteva constatări întemeiate pe obiec-
tivitate, cu singura intenţie de a clarifica o mare problemă,
care se agită în mod periodic, aceea a exproprierii mo-
şiilor, in favoarea celor lipsiţi de pământ.
Lumea muncitorilor din fabrici, uzine, mine şi tot fe ..
lul de industrii, mai mari sau mai mici, în lupta ei pentrn.•
o soartă mai bună, a renunţat definiliv la ideea de a îm.
părţi intreprinderea respectivă între ei şi în mod evolutiv,-
s'a ajuns la o altă concepţie şi anume: la socializ~uea, sau.
1nai bine zis, la forma de participare la beneficii, în raport
cu ro.unea depusă şi calitatea lucxului efectuat, păstrându-se­
intactă întreprinderea şi asigurându.se proprietarului un,
venit corespunzător.
Faptul că. până azi nu s'a realizat în întregime această,
formi.î de convieţuire în pace şi bună înţelcg2re, înlrc capi-
tal şi 1nm1că, se datoreşte încă. rezistenţei pe care a pu-
s-o capitalismui; dar ziua de mâine va aduce deslegarea
totală -şi a acestei probleme în s(msul revendicărilor :m.tm··
citoreşti, prin r1cducerea la minimum posibil al câştigului,
până azi exagerat al capitalismului, dar cu păstrarea in ·
fadă a dreptului de proprietate asupra întreprinderei.
Sohiţia este găsită şi aşteaptă numai aplicarea ei in--
tegrală.
Lucrurile stau la fel şi in ce priveşte problema exis.
tenţei mar,ei proprietăţi şi a stării nemulţumitoare î.n care
se găsesc muncitorii de pământ, pălmaşi sau mici proprie-
tari sub 3 Ha.
Pentru aceştia, moşia propriefarului, pe care 1ş1 câş­
tigă existenţa, prin munca cu braţele pălmaşii şi prin mun--
ca cu vitele, micii gospodaTi, proprietad sub 3 Ha., este
tot un fel de uzină, ·unitar o:rganiz.ată, un tot armonic, m
·stare să producă pentru asi5J,ur.are;a existenţei foh1rnr,
Că. şi in aceastici organizaţie, în această tmikd.e
r,c 1}1 e-:_.:; ş,, s~,:rr~
nemulţumiri între muncitori, este un fapt asupra căruia
sunt multe de spus şi în favoarea proprietarului şi în fa-
voarea muncitoriloir agricol~.
Şi propddalea :rnian~ şi cea mică, au fost necontenit
lovite in existenţa lor, de faptul că preţul produselor agri-
cole nu a acoperit just, munca omului, a vitelor sale, ca1·e
cer întreţinere, fără să mai vorbim de amnrtizarea insta-
1aţiil.or, :inventarului şi investiţiilor care asigură o bun,\
producţie.
Dacă socotim, şi de ce n'.am faee aoeaslă socoteaLI
şi pentru muncitorul .agricol, cât timp a lucrat un om cu
toată familia sa, intr'un an şi raportăm timpul lucrai la
rrezuHatul obţl.:nut, la valoare.a produs,elor realizate în acest
timp vom obţine un defi.cit extraordinar, falimentar chiar.
Preţul obţinut pe produsele muncii l.ui, nu .acopere nici
pe departe munca prestată, iar ca să trăiască, frebu.e să
 571
::::-...:..=-.::::::::::-..:=:--_~:.:::::=:::::~-=.·_ -- =_c__===================
renunţe la o hrană îndestulătoare şi pentru el şi pentm vL
tele sale, trebue să-şi reducă standardul de viaţii la un ni-
vel din cele mai scăzute,
De.aceea muncii:oru:l agricol, pălmaş sau mic proprietar
sub 3 Ha, este subnutrit, slab îmbr.c'icat şi se sbate in să-·
răcie,
Nu mai vorbim de ani cu secetă, d:e grindină, de re··
viirsan de ape, cari se abat periodic peste câmpiile ce
cup:rind1 în sânul lor, toată truda şi i.o:ală nădejdea bie--
tului muncitor agricol.
Deopotrivă sufer,e din aceste cauze, maN,ie proprietar,
ca şi micul proprietar, oa şi bietul muncitor agricoL
In anii buni şi. ca producţie agricolă şi ca prBţ al pro-
duselor, toată lumea este mulţumită,
In desfăşurarea vieţii muncitorului agricol, ca şi in
aceea a proprietarului moşiei, intervin situaţii şi diHcuL
lă.ţn pe care el nu k, poate înlătura, d cu rese,mnare şi nă­
dejdea ,uwr timpuri mai bune, le petrece fără să poată.

meni nu-1 ajută. să iasă,

In afară de ,a,ceste co,nsidcr.aţiuni şi stări de fapt, ex„
puse în mod sumar mai sus, mai sunt şi altele· care ple-
dează. în sensul vederHor noastre, dar nu este locul să ne
ocupăm aci de ele,
Un argument hotăritor şi poate cel mai concludent,
iin susţinerea. afi'.rmaţiifor noastre de mai. sus, este aceia ce
urmează,

Acum 25 de ani s'a realizat, in ţara noastră, cea mai

mare reformă agrară, prin exproprierea moşiilor şi împro-
prietă.rirea ţăranilor lipsiţi de pământ
S'a crezut de foade multă. lume, că. prin farămiţarea
1,noşiHor în loturi mici, individuale, se va rewlva definitiv
problema ţărănească.,
S'a crezut că având pământ mai. mult, ţăranul va trăi
o viaţă rnai bună, pentru el şl. ai săi, fiind eliberat de sub
"58
---_--_--·_··- -

expl.oatare,a nemiloasă. :a proprietarilor, sau arendaşilor

moşiilor.
Nu negăm faptul că mai ales arendaşii de moşii, erau
.cei mai mari exploatatori ai muncii ţăranului român.
Se cerea pentru acest ţăran, emanciparea lui de sub
robia apăsătoare a exploatatorilor nemiloşi.
In loc să s,e procedeze la o schimbare radicală a mo-
,dului de exploatare al moşiilor, prin obligaţia p-r•oprieta-
:rilor de .a şi administra singuri moşiile şi prin modifica-
rea raporturilor clintrie proprietari şi ţăranii rrruncito1ri, în
sensul unei echitabile rep:artizări a produselor obţinute,
cu păstrarea proporţiei în raport cu situaţia familiară, cu
numărul copiilor şi al vitelor fiecăruia, asigurându-se ast-
fel un traiu omenesc şi un standard de viaţă mai ridicat, s'a
împărţit moşia, desfiinţându-se astfel, unităţi de viaţă şi
producţie pentru toţi, pentru a fi înlocuite prin mici pro--
_pr:ietăţi indiviiduale, lipsite de inventar :agricol viu şi mort,
·,Hcocsar unei bune şl. rentabile expbatihi
Pentru un moment, pentru o scurtă perioadă. de timp,
,problema a avut o deslegare, însă numai aparentă.
Azi, după 25 de ani dela aplicarea reformei agrare,
,când avem în faţă toate datele problemei, putem foade
,uşocr să scoatem la iveală toate greşelile ce s'au comis
atunci şi să dăm aceleiaşi probleme, o deslegare cu totul
-diferită, întemeiată pe alte baze.
Lotul constituit prin împroprietărirea ultimă a variat
•dela două şi jumătate Ha., la oinei Ha.
Au fost împroprietăriţi şi cei ce nu şi-au muncit pă­
mântul singuri, nici mai înainte, nici după împroprietări­
re, ci l-au dat în p:arte, să-l lucreze alţii. Şi aceasta a fost
-o greşală. Este ca şi când, fiind vorba de împărţirea unei
întreprinderi între muncitorii ei, ar veni si altii să li se
facă parte, deşi niciodată n'au fost muncitori în acea în-
'trep,rindere şi nici în alta asemeni ei.
O mare parte din cei împroprietăriţi, neavând cu ce
mwici pământul primit, sau mnd oameni. stăpâniţi de, foi
i:fo fel de patimi, şi-au vândut, pogon cu pogon, întregul
!or lot, ajungând de unde au plecat: în mizerie şi sufodnţă.,
ln decursul celor 25 de ani dela împroprietărire, ţă­
ranul împroprietărit şi-a î.mpărţit copiilor pământul, dând
fiecăruia câte o bucată în raport cu numărul lor. Unde au
fost copii mai mulţi. bucăţile au fost mai mici.
De unde la început pe lotul iniţial tr5.ia o familie
singură, într' o îndestulare relativii, acum, pe acel.aş loL;
trăiesc cel puţin două. pâni:'t Ia trei familii, R.ezuH:atul:
neajunsuri, si'î.ri:îde şi din acestea, nemulţumire,
Azi ne .află1n în ac-ei.aşi situatie ca şi_ .a.cun'.i 25 ele .anL
Cl.î. o ţărfinhn,e care :nn se n}:ai poate pltlEff{?, -2xpioat21rea
nen1ilo.asă a p,•rnprit~tarilor sau arf.':ndaşilor de rnnşu\. d.ar
ciare este lipsită~ de ptfnJftnt

I)acH se v:a facs tah1.0~1I z1e.~1f.l:r ,:.~I ,a.1 tu.tv.r(}r ::::.~i:.r{:.: ar [i 1

1.r:drcpHi.ţiţi s~, He bincinţe:le:f1 r1tti11-af

·pU!1r1aşi1or şi nJiciior
va vedc.af cU. rrun1.(::
',·l,t·.·,.,,'.·,,.:~i·.1.
· · ~
',.•-:!_.r; ,._:,_. '_c,•. ,.·.,,.·.r.1·.'
· _,,,
1
,. , ~
1 . - ;~,?',
- -. d.\..i. ... rJ
.,.~,,.,.,. r').l....'"'f"'
..,.,,.... (;·,, .';,·':"; ~>~. '···<t"f•.... 1.•t~·'.,,u,"~€.a_
;,. i~ .... !
'
(~ste cu.n1 ain spu.s 1 dt;; z-!::~cc: ori rna.:i 1nică.
s~1 ,D.drnitc:rn cI\ se· V2J d.C,;?,asti:1,
pl!s.?.f şi (\?.:ruti.i 1\J:·;Jr1ci \1',:J stabHi-t _;_,r:1. 1_ /

Iot. ·Hpi Ga:re :rr~J. poa.te fi n1ai :rrdc~ de tO p-o~oaJ.1E.\ c:;\c')'.

~,. ::~-ier;_(a.~·:rl:·.r,atc
sc,col:i l'·c}ZOÎVat:'î. problem.a p-cnl.nt cc1
- . nc.avt1:.nd posibilitate.a.. si) ducti o (::x.isf.f:nl[L -ra.::u
btlriil ca. pf:tnii. acurn,
In ,acest caz:~ T1U. vo-r pute.a f.: cu-t:1 nfcI. t O~,::; din.
Io·ti'
~..
-,c,; lL
t„i.~a
1
'na >er;
1•'" t"t't'
aiI,li ·'xn trrnp
,. cc "'n1. actttata
' " sn„uia1-.i•e,
·• · nuniă_.,.
n,1 celor ce pot trăi, muncind pe rno~iHe actuale, este cel
puţin îndoit, dacă. nu întreiL
Ce să face cu ceilaH,.i? -.,in]c;ura
~- "' t' pen,;ru
so ·1 u,1e ; sa t'iis fa ..
==========================--=···----------
cer-ea lor, pentru ajutorarea lor, în scopul unm traiu :mai
bun, este aceea a :absorbirii lor ca muncitori în fabrici :;i
'.in orice fol de industrie.
Rezultatul este uşor de înţeles: Se va mari mi:c:eria ş,
pentru dt'\.nşii şi pentru mur:citorii actuali, cari nu au alti,1
ocupaţie,
Ceva trebue făcut insă pentru ameliorarea sihiaţiei
lor. Soluţii există, clar la acestea nimeni nu se gândeşte.
Nu ne putem ocupa ad de ele,
De ce se .agită aocasUî. problemă, ca şi mulLe ab:k,
tără să se poa!:i.'î. da soluţiiLe cek reale şi bune pentru Ioa l,\
lmaea, csle uşor de înţeles. Când omenirea are febră, in-
!ob:foauna aiur-eaztL După oe febra trece, r-eapare şi con·
ştiinţa trează şi luminoasă..
O slatistidi ce s'ar face şi este foarte necesar sii. se
frtcii 1 pe:nJru tl s<:- verlca ele toa,lă. lun1<::~1 si rn.ai aJr~s de
c;J~tr-e ac%~ia ,car€; agilii ].d.eea u.n-f;i noi ex.prtJp:rie:ri, f il'rit sa,

tu.aţici în care se găsesc acda pe care vor săi fericească,

în can~ să. se strângă toate datele acestei probleme, din
trecutul apropiat, va fi concludentă.
Astfol să se ceroeteze: cine a fost împroprietărit; cu
ce suprafaţă; cât a fost de marc Iotul lip, dacă l-a împăr­
ţit copiilor, cât a luat fiecare şi prin zestrea. primită ce
suprafaţă. a avut părnfmtul noilor familii şi cil.ţi membrii
arc fiecare; dacă 1-a vândut, cui. l-a vândut; cine sunt
aceia care au cumpă.rat păi:nânt in supr:afeţe mai mari de
5 Ha, în total; ,dela cine l-au curnpărnt; cât pământ aveau
în 1920 şi cât pământ au azi; dacă cei împroprietăriţi
şi-au muncit ei singuri pământul, Lau d:at în dijmă aHora,
sau l-au arendat; câţi dintre cei împroprietăriţi păstrează
lotul iniţial şi cât pământ au cumpărat?
Din ce·rcetarea acestnr date, se vor putea vedea clar,
efectele reformei agrare trecute şi se vor scoate învăţă-
 :rninte pentru viitor, găsindu-se altă. soluţie a acesteî pro--
-1:,k:me, decât aceea a exproprierii şi împroprietăririi.
Datorită cauz-elor înşirate rnai sus şi a greşelilor ce
s'au făcut, din neştiinţă şi din lipsa de pregătire necssară
.v. unei astfel de reforme, dar mai ales din motive de ordi..
ne internă, aflându--ne după un războiu care a dat naş­
i.ere la .revendicăd radicale şi urgente, penlru ţă.ranul care
a apă.rat cu pieptul şi sângele lui ţara şi i.a întregit ho-
tarele, :am ajuns în situaţiunea de azi.
.A.cum nu se mai poate admite şi ierta nici o grcşaLi,
Terţi frebuc să judecăm re,al şi fără părtiniri, sau cu sco-
;puri politice.
Pentru a se da o desl-egare fericită .a.ces lei probleme,
de care nu ne putem ocupa pe larg aici, ,este necc:sar, ca
să se f(ăsească soluţia prin care să se oprească definitiv,
Hi.riî1niţarea proprielăţi.i agrîcole a Iotului tip, minim, cam
sii
,cu E1JCCf!S, t\f'.avt~rn dt.!c5. t s ·0 îrnp.rurnutăn1 şi r1oi,; adn.rl •
1

tând-o la felul nostru de viaţă creştină.

Apoi să s,e revină în gen-e,r:al, Ia munca cu vitele şi cu
braţele, a pământului.
M-ecani:;,;area agriculturii, poate H rentabilă proprie-
tarilor care au mijloace materiale, pentru procur:area rna-
şinilor, care să. iniocuiasciî. vi!:el.-e şi braţele de muncii, dar
,este :adânc dă.unătoare pentru existenţa muncitorilo-r agd-
coli pălm:aşi, sau cu suprafeţe sub 3 Ha. care sunt azi în-
tr'o covt\.rşitoare majoritate.
Această tendinţă de mecanizare a agriculturii în ţara
noastră manifestată şi maHzată. într'o mare măsură de
marii proprietari ce-i mai avem, poarti.i. într'ftns:a, germenul
descompunerii marii proprietăţi oe mai există.
O lume tot mai numero,asă de muncitori agricoli, su-
fore tot mai mult, din această cauză, fiind exclusi:i prin
intrebuinţ.area maşinilor, dela muncile de pe urma cărora
·îşi asigurase o existenţă, cât de cât, mulţumitoare.
 Trăim vremuri, în care toate reformele, în orice do-
meniu de activitate, trebue să poarte pecetea ajutorării
celor mulţi şî în suferinţă,
fată pentru ce, o expropriere azi, nu mai este cu pu•
bnţă fără să aibă. adânci repercursiuni în agravarea si•
foaţi.ei unel categorii dintre semenH noştri, care şî aşa S·B
.află. în suferinţă şi. nid nu rezolvă prnblema,
Suntem de acord, că pentru soluţionarea jusl:ă a ac.fj•
stei probleme, marii proprietari şi chiar proprietarii mii ..
:focii, h•ebue s~f .. şi. modifice fundanlf!.nta1 concepţiile despre:
:rnpodurile ce trebue să existe intre ei şi mundtorrii a,~ri ·•
coii, apiici.h1d din plin prindpiile creştine ale sfintei EvaJj •·
ghelii, iar ţă.ranul siî revîn,1 şi eI, la sentimente creşthi:c:,
muncind cu lrage•re de inimă,, cinstit. şi cu deplin,:i înfjele-·
fern, faţă. de gretdăţile oe :i se ivesc şi. Iui şi proprktaru„
E;;:1 1!

(;"'::,,:'.,, ·:
·,~J.L,a.:.Wl

va î:n:~triji ca p.rin t:năsu:dJe oe. ]r: \la lu.,fa, f:ă S(~- a.sliftir{~
:propri(-:tarilor şi 111uncitorilor agricol.~ pt'{;1;td. r·en1un.er.atorJ t!.
al produf,~cior ,giiricole 1 anin?ale şi le:rr.:.ri.c,asr.;, j'n con.ecri-'
d),a'.nţfi CtI p,:r?t11] articolelor ş1 111an11fac-!)J.r~r:;. (,;:._.,,
.astfel echHbruJ ca.re asigu rfl p·.a(::ie:a şi
1

f-.~jt:ce 0~1nJE:ni 1•oriza.n.isrnul prin care se po.a.te

-~·0<1te ·.cHx~ste.a 1 {;;ste coopcraţia 1 C'U. tc,,a,te :fo:rrneh~· sade d,e Cl

respect p,entru p,roprietatea in.d.lvid1u1ltt r.aar•e s~·:.

mici:î., oqtanizatii şi. dirijată, după, prindpi'dl..:. legii cseşlin~
Dacii în foaf:e şi peste tot, s{ilăşluieşte Duhul creşti;i,
nu se pata.te ca. oannenH ~:ă tHl se înţ,el-e.a~~1ti ln.tc,e ci şi st:
trăiască în pace si: cu dreptate rn,:ntru toci.
fată pentru- ce ~oi rămih1em ~redincioşi principiilor dv
obârşi.:: divină. ale proprietăţii individuale, ca o cond'itic
esenţială. a vieţii creştine şi ai sentimenlului de propri<.~,
tate care înalţă pe omul creştin ş1-1 fructifîcă viaţa su·
Hetească. prin fapte de samaritean,

7, DESPRE ŞOMAJ SAU LIPSA DE LUCRU,

Din cauza organizării vieţii oamenilor şi a Statul.Ha
pe temelii necreştine, între alte consecinţe rele, ale acestei
organizări, a Iuat naştere şi şomajul.
Societatea omenească este astfel organizată, încftl s,-2
găsesc oameni care nu au unde să muncească, pent111 a-şi
asigura existenţa lor şi a familiilor lor,
Nu vom analiza aci cauzele şomajului, pentru lume,3\
m.undtoare şi chiar pentru intelectuali. Vom constata nu-
mai, că şomajul există pentrucă oamenii sunt egoişti ş~
fără nid o considerare faţă de semenii lor. Deci 1:ot viaţa
necreştină. a oarnenHor este cauza că avem între noi se-
meni, cari nu pot trăi în mod cinstit din munca lnr, fiind-
că nu au tmdi:, să, o prestez,e.
lnvă.ţătura cre,ştină., are in ,1ux,astă problemă desle-
ga·rea ideală a ei, d:ată. de I\rlântui.torul, de maî bine de 1.9
vea.curi, dar în zadar, Omenirea în necredinţa sa, a ignch
rat :adevărurile şi soluţiile date de Fiul Omului.
In parabola cu lucrătorii viei, Christos ne dă cea mai
reală şi mai bună soluţie pentru stârpirea şomajului.
Considerând munca o datorie, o virtute chiar, i:ar dre:[]J•
tul la viaţă 'întemeiat numai pe muncă, Christos nu pu-
tea să nu dea omenhii desiegarea cea mai. potrivită ~i
:acestei probleme,
Este prea înălţătoare, prea a,dânc grăitoare "Para-
bola despre lucrătorii tocmiţi la vie" ca să n'o aminttm
ad în întregime.
Iată cum ne--o 1sedă Sfântul Evanghelist Marcu:
„Impărăţia cerurilor se aseamănă unui gospodar, care
a leşit dis de dimineaţă ca să tocmească lucrători iru
via sa,
M.

Invoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis

pe ei ca să lucreze în vie,
Dar ieşind pe la ceasul al tnz:Hea, a vifaut pe alţii
stând în târg, fără de lucru.
Şi le-a zis acefora: mergeţi. şi voi l:n vie şi ce va H
cu dreptul vă voiu da.
Iar ei s'au dus. Ieşind iarăşi pela ceasul al şaselea ş.i
al nouălea, a făcut tot aşa,
P,e La ceasul al unsprezeQdea, ieşind incă 01dată, gas1
alţii stf.md fără Iucru şi le zise: De ce aţi stat aici toată
ziua nemuncind'?
Ei H spun: Fiindcă nimeni nu m>a tocmit. El Ie zice:
duceţi-vă şi. voi î:n vie şi ce va fi cu dreptul veţi lua.
Făcându-se seară, stăpânul viei zice căt,r•e îngrijito.
rul lui: Chiamă pe lucrători şi dă le plata, începând dda.
cei din urmă, până la cei dintâiu.
Venind cei dela ceasul aI unsprezecelea iuară câk:
un dinaL
'ilenind şi cei dintâiu socoteau că. vocr lu::1 mai mult
dar luară şi ei fot câte un dinar,
Ci luând ,dinarul, cârteau împotriva stăpânului casei,
zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus
deopotrivă cu noi oare am dus greutatea zilei şi arşiţa .
.Atunci el răspunzând zise unuia dintre ei: Prietene,
nu-.ţi foc nedreptate, Oare nu te-ai învoit cu mine cu urn
dinar?
Ia ce este al lău şi pieacă, Voesc să dau acestui de
pe urmă ca şI ţie,
Au nu mi se cade să fac ce voesc cu ale mele? sau
ochiul tă.u este rău pentrucă eu sunt bun?
Astfel vor fi cei din urmă întâiu şi cei din tâiu pe
urmă, că „mulţi sunt chemaţi dar puţini akşi",
Găsim în această perlă a gândirii creştine oglinda în ..
săşi a vieţii, care de veacuri, a rămas ace-eaşL
Probiema şomajuI,u.i dăinueşte ele când lumea, nu este
 65

ceva care aparţine timpurilor mai noi, iar rezolvarea ei

este dată de Christos cu aproape 2000 de ani în urmă,
Răutate.a omenească concretizată în cârtin~ şi revoltă,
izbucneşte chiar atunci când stăpânirea voeşte să facă
dr,eptate şi celor cad fără voia lor, nu au putinţa să-şi
câştige existenţa, deşi fiecar e dntre. cei ce cârtesc şi-a
1

primit ceeace i s'a cuvenit, după munca l.ui şi după toc-

mfala făcută,
Maşinismul pe de o parte, pofta nesă'ţioasă de câ.ştig
pe de altit parte, suni două dintre cauzeJ..e principale ,.,,ari
produc lipsa de lucru, sau şomajuL
Introduct.m~a maşinilor in industriile de oroe fel, în
scopul obl)nerii unvi produs rna.i ieftin şi un beneficiu mai
rniare peintru intrep:dnzăfori, a scos din lucru o mare mul--
ţime de lucrători,
Fiecare dintn~: noi, care are ceva de lucru şi este nevoit
sfit angajeze Iucri:Hori, se strădueştc să. angajeze cftt mai.
puţ.ird şi cu: pla.LH cât rn.fL~ rniciC în. scopu][ de ,a reali.za in.
folu1 acesta, un câştig câ.t mai mare, fără_ sâ ne g~\ndim dii
<in\i sen,eni ,ai noştri, dornici de ·mundî, nu au cu ce să-şi
asigure exist,enţa,
Dacă fiecare din noi, fle mare sau mic, industriaş, sau.
proprietar am ţine seamă. în vi.aţa noasfr;:i de pilda stă­
pânului viei, care a luat la lucru pc toţi cei ce nu aveau
,mde lucra, spre a le asigura şi acestora o existenţă ome•
neas că, fără să se gitncleasd la pierdere sau câştig per·
sonai, bineînţeles după puterile fiecăruia, atunci proble·
ma şomajului va avea deslegarea deplină,
Faceti asemenea omului stăpân al viei si veti trăi cu
' ' '
toţii în :armonie şi nimeni nu va suferi,
In organizarea vieţii oamenilor şi a Statuiuî pe prin-
cipiile Evangheliei. lui Christos, nu va exista şomaj,
Fiecare' va fi pus Ia muncă după puterile s.a1e, dupiî.
aptitudinile sale, după meseria şi înţelepciunea sa.
66

8. ARMONIZAREA INTERESELOR TUTUROR ŞI

ORGANIZAREA VIE'fII MATERIALE.

Neexistând în organizarea vieţii, deosebire de dasă,.

îin Statul creştin, se vor putea armoniza interesele tuturor,
Azi asistăm la un spectacol de neînţeles pentru miti-
tea noastră de creştini,
In ţara no,astră, marea majoritate (807~) a populaţie[
<rJ formează. ţărănimea muncitoare de pământ, iar restul
de 201:1; sunt muncitori industriali şi intelectuali.
In ultimii ani, industria fiind înglobată în efortul de
războiu, a asigurat lucrătorilor prfo mobilizările pentru
lucru, viaţ,a lor, de primeî diile focului ucigător al frontuiui,
precum şi o e:xistenţti sigurii, cu unel.c lipsuri iner•enle vre-
murilor de războiu. Fiecare Iucr,itor a avut posibilitatea să
se.::: aprovizioneze, cu c-ele strict neces:ai:e traiului.
Inlr'o situaţiune asemăniHoare s'a aflat şi o pade din.
Statul1~i 1 in speci11l cei di1-:1
ţ.iile centrale.
Tărăniniea a dat iu 1.1rop0i ţ;2 d·t: 9.:~ ~~; sol~ci ~a 'C'·l
s'au jertfit pentru patrie, în acest războiu, pe care ea nu
]-a dorit.
Tot ţărănimea a avut de suferit atât din punct de
vede:re al vaforificărilor produsdor sale, cât şi d:în punct
de vedere al aproviziontirii cu cele strict necesare -- im-
brăcămik mai ales -·· opinca şi cămaşa. Preţul obţinuiL
pe produsele sale nu a fost în concordanţă. cu preţul pro-
duselor industrl.alizafe, necesare gospodăriei sal€, nici a-
cum, nici mai înainte sub alte regimuri politice.
M 1mcitorul din industrie :a cărui viaţă nu este de in-
vidiat, el având multe greutăţi şi dorinţi neîmplinite, de
bine, de ·rău, La săptămână sau la lună, îşi prhneşte sala-
·rul său, mult, puţin, din care îşi acopere cum poate, tra-
:iul vieţii lui şi al familiei 1-ui.
Muncitorul agricol, ţăranul, îşi are existenţa în ploaia
 61

din cer, în bântuirea vremii şi în sănătatea vitelor. Dacă

pfoaia nu vine la timp, recolta este distrusă, Când să se-•
c-e-rie grâul, îl distruge grindina, sau vreun puhoiu de ape,
Dacă i-a ajutat Dumnezeu să-şi strângă o recoltă bu-
nă, nu are cui să. o, vândă, sau dacii are cui, primeşte un,
·preţ care nu-i acopere nici pe departe, munca depusă.
Dacă n'are recoltă, sau d:adi n'o poate vinde decât
pe un preţ de nimica, dne ..i dă lui ceva, cine-i. asigură lui
şî vitelor de pe urma că.ror.a trăieşte, e:idstenţa, pftnă în
primăvara viitoare? Nimeni.
,El trebue să-şi ducă în resemnare calvarul vieţii, fără
s[1 fie ajutat de cineva, nitdăjduind mereu, că în anul vii-
tor poate va avea o ·r-ecoHă mai bună şi un preţ mai bun.
Aşa fiind, cu drept cuvânt, s,e poale spune, că. ţăranu!
:muncitor de pământ se găseşte într'o situaţie tot atât de:
grea, dacă nu şi rn.ai grea decât muncitorul indushial.
Pe ţăran îl copleşeşte scumpetea ex.aiierată a prod\!.,
s-eîot industrialî?:.ate şi rnanufacturate, al di.ror preţ •esk,
enonn disproporţional:, faţi.î de 1)l·c:ţ1.1I produselor sale a
gricole.
Tot astfol se întâmplă, într'o largă mi.î.surfi şi cu cele
Inaî multe produse agricole ale ţăranului, cari până ajung
în oraş la lumea muncitoare din industrie, îşi scurnpesc
preţul, la dublu.
Ţăranul plăteşte scump tot ceea ce iese din munca h1-.
eră.torului industrial, iar mund.torul suportă o scumpeit.e
rnarc la produsele :agricole şi animale ce pomesc dela ţă­
ran,
Şi muncitorul industrial şi ţă.r.am.11, sunt în. aoelaş timp
şi· producători. şi consumatori. ]\Hei unul, nici altul nu.şi
primesc preţul muncii lor şi suportă la fel scumpetea Ia tot
ceea cc sunt obligaţi să cumpere pentru gospod'.ăriile lor.
Sporirea salariilor muncitm·ilor industriali, implică:
~cumpirea produselor fabricate, iar scumpirea aoestora, a-
hiage în mod natural scumpirea produselor agricole.
 Acesta este cercul v1cws din care nu se 'Va putea ieşi
niciodată, dacă lucrurile rămân tot aşa.
C:auza acestor stări de lucruri stă în organ:i,zarea de-
fectuoasă a vieţii economice, care este guvernată d,e legi
necreştine, cari favorizează şi azi îmbogăţirea .întl'eprin-
zăforifor, a p,atronilrn:- şi mai ales a unor interme,di.ari, cari
nu depun nici capital, nici muncă, dar în schimb câştigă
mai rnuH decât chiar capitalistul întreprinzător şi decât
muncitorul din intreprindere.
Acelaş lucru se întâmplă şi cu produsul ţăranilor,
O alht cauză este ddectuoasa organizare a circula-
ţiei produselor dela producător la consumător. Scara de
~ntermedfari, dintre produciHori şi consumatori, crei.azi'i
această situaţî.une paradoxală, a ajungerii în mizerie a
lucrătorului indusfa:ial şi a muncitorului de pământ.
Tot ceea ce ar trebui să constitue partea ce se cuvine
Hecăru.Î>a, pentru un traiu onwncsc., trece în pun1~a fiiră. fond
a celor ce sunt adevărnţiî expioiatatori ai muncii
fata cum se verifică oJaUi. mai mult, a.fhmaţ;u11ce.
noastră, că nu poate H armonie între interesele hlturor,
decât atunci când organizarea vieţii materiale, va fi cură­
ţ.ită de toate buruienile care-o înăbuşesc, adus,e de vfmtu:r:i
de peste mări şi ţări, când aceasta va fi pusă în ccmcor-
danţă cu legea creştinii, în care nu poate să existe expba-
tatori şi •exploataţi.

9. COOPERAŢIA ŞI MENIREA EI.

Realiizarea unei armoniză·ri a intereselor tuturor ca-
tegoriilor de muncitori, fie manuali, fie intelectuali, nu SR.'•
poate frwe decât .aplicfmd şi în acest domeniu al vieţii, prin-
cipiile Sfintei Evanghelii,
Dintre to,ate formele de viaţă economică, dintre toate
doctrinele şî realizările lor pr.acHo?, aceea care corespunde,
in totul cu Duhul cre•ştin al vieţii oamenilor, este coope•
Taţi.a,
Singura mişcare socială şi e,cono1mică a vremurilor ac•
tual~, caTe corespundie org:anizării vieţii spiritual€: cre,ş­
tine, este cooperaţia.
In cooperaţie se ocrotesc deopotrivă interesele tuturor .
Dacă până acum această mişcam nu a dat în întregime re-
zul1:ak-le dorite, :aceasta se datoreşte în primul rând oa-
menilor şi. imprejmră.rilor defavorabile ce i-au stat în cal.e.
Nici Statul nu a avut o atitudine precisă fat;i5. de coopera-
·ţie, întrucât el a ocrotit alte organizaţii economice, opus,0:;
cooperatismuluL
Când toţi factorii de producţie., de circulaţie .şi de
consumaf;i,e, vo·r fi organizaţi pe baze cooperatiste, nu vor
mai exista exploataţi .şi nici mizerie între oameni.
Ială pentru ce noi cr-edem in1:r 0 viaţă n1ai bună a
0

o.amenHor, într'o armonie deplină a vieţii lor, când ne în„

\,:2;J11eien1 cr 1c:di11-ţa 110:ast:iră, .în ao2:,n1.stii organizare ,;,1 v:ic·ţii.1
I)-e ba:za priricipiilor- 0010,p,e'ratlste: care· :,i ar.i n,h:lrşi'H h},
fr:v?iţiHur.a creştină a Mântuitorului,
In adevăr, în cooperaţie, s-e pradlcă în sensul cel mai
larg al cuvântului, învăţătura creştină.
fo cooperaţi-e poate intra şi ieşi oricine şi oricând.
Toţi ascdaţiî au drepturi •egale, oricare ar fi capitalul adus
de fiecare. Toţi beneficiază de binefaceri] e d, indif.crcnt
,de capitalul adus, având un singur vot Oricine poia.t"~ H
ales l'n conducere, indiferent de aportul personal adus î.n
societate. Aci pot sta alături, fără nici o deosebire, boga-
ţii şi să.racii, înfr'o vi.aţă bazalii pe iubirea aproapelui.
Cel bogat vine cu avutul său şU pune Ia dispoziţia coope-
rativei, pentru a uşura celor săr:aci viaţa, iar drept r~is„
plală. îşi prin°eşte asupr:a oapit.alului o dob[mdii fixă, sia•
hilită chiar de către cei săraci, prin votul lor e1taL
ln coop,e·r:aţie, c:apit:alul, care în inb:eprinden~a capi-
faHsfiî este stăpân şî frage tot folosul, exploaU'tnd munca,
70

este salariat, este un mijloc de producţie plătit cu un di.,

vidend fix,
ln cooperaţie, democraţi.a, libertatea, egalitatea, fra--
ternitatea, respectul proprietăţii individuale şi mai presus,
de toate, repartizarea beneficiilor în rapO!rt cu munca pre--
stată şi consumaţia făcută, precum şi putinţa de împăcat(;->
a celui avut cu cel să.rac şi neputincios, sunt o realitate,
peste: care nu se poate trece cu vederea, mai ales azi, când.
omenirea întreagă, îşi cautii un făgaş definitiv al vieţii sale.
Cooperaţia este singura formă de organizare ideală a
vietii materiale :a o:1me11ilor, în concondantă deplină cu via-
ţa ~pirituală organizată şi dirijată. de Eva~gheli.a lui Chris··
fos, pentrucă ea a luat naştere în lumea celor aHaţ:i în
mizerie, caTe fiind drept credincioasă, nu a căutat aiurea,
nu s'a pierdut în teorii, ,,,erc-etări sau descoperiri a căror
valoare n'a putut fi verificată, d a găsit deslega:re defini--,
tivă şi deplină. a h.1.turor pr-obkmelor ee li s'au pus in faFi,.
di:; via-ţa grea. ce c) duceau, in Inv}iţ~i:turH.12: Juj (::hristos"

Iar Anglia., patria cooperatismului clasic., ;a ciirei viata

sub foale formele este stră.bătută în cea mai mare parte,
de Duhul Evangheliei lui Ch:risfos, a fost cel mai bun teren
:de desvol tare al cooperaţiei.
Numai într'o ţară democratică, în care libertatea, ega-
Htatea, fraternitatea şi respectul proprf.etăţii individuale·
sunt o realitate, a putut să s,e nască o asemenea doctrină
salvatoare :a celor năpăstuiţi de soartă.,
Deşi în Anglia a luat o desvoltare foarte mare mişca ..
rea cooperativă, ea n'a desfiinţat celelalte sisteme eco--
nomice, existente, ci împreună, au co,existat şi vor contirma.
să se desvoHe.

Această situaţie par:adoxală pentru unii, îşi

are ex-
plicaţia logică, prin faptul că existenţa mişcării coopera-
tive şi felul ei de a fi folositoare celor ce i-au dat fiinţă,
,a determinat celelalte organizaţii economioe, să-şi rev1-
 n

zuiască metodele, să modereze speculaţia şi să se apropie

•câ.t mai mult, de felul de a lucra al cooperaţiei.
Astfel se prezintă lucrnrile în realitatea lor,
Numai neştiutorii, sau oamenii de rea credinţă, au
răspândit în lume şi ded şi la noi, mentalitatea, că coo-
peraţia este duşmanul industriei, sau comerţului particu-
lar, c:are este ameninţat în existenţa sa de d-esvoltarea
·cooperaţiei..
Nimic mai neaidevăr.at Cooperaţi.a nu are alt scop,
decât increştinarea vieţii materiale ·a oamenilor, prin ar·
m.onia pe care o degaîe în jurul său,
Ea nu est.e decât un regulator al vieţii economice, un
îndrept.ar pentru cei ce sunt speculatorii. mizeriei celor
mulţi.
Sunt multe de spus mai ales asupra ,echilibrului pe
:care•-1 stabileşte coopera-ţi.a, între capHal şi mund., pro·
'(ilernti. atât d,e· rnuJ.t di8cutată de toate ~~coa·IE:1-e socialiste
îin specia.!; d:ar despre ac<1:msta şi mul.h: .asen,enea, în aHj.
parte şi aHă dală . .l\iu este Io-eul să ne ocupă.m acum de ele,

10, SUPUNERE ŞI ASCULTARE LEGILOR

ŞI REGELUL
ln toate şi peste tot, în natura înconjurătoare, omul
,,constată uşor că domneşte o ordine desăvârşită, Pentru a„şi
asigut<a o vi:aţă cât mai. bună, omenirea a consimţit î.ff mod
natural şi liber, să se conducă în vi.aţă după lei~i scrise şi
după tradiţie, sau legi nescrise,
Supunerea 1a h:,gi a omului, este chezăşia ordinei. ca-
·n?; trebue să domine viaţa lui.
Pentru a da omenirii şi în această privinţi.î, un exem-
plu şi. în aoelaş timp o înaltă şcoală de mor:al.itafo, faus
Christos, Fiul hd Dumnezeu, cât a fost întrupai: pe pământ,
fa toate ocaziunile, a dat ascultare şi supt.mere legilor, cari
n
guvern.au ţinuturile pirin care a trăit ca om, plătind şi diaj-
cl:iile către stăpânire,
Cel oe nu respectă. legile omeneşti., nu va respecta
nid legile Dumnezeieşti ale Sfintei. Ev.angheliL Aoela este
un om pierdut şi pentru societatea în care trăieşte şi pen-
tru sufletul său,
Prin cuvintek; ,,D:aţi Cezarului cele ce sunt ale Ce-•
z:a.rului şi lui Dumnezeu, cele ce sunt ale lui Dumnezeu",
spt1s•e Evrdlor cari voiau să.l ispitească, gândind că va câr~
ti împotriva stăpânirii, când L~au întrebat dacă se cade a
plăti dajdie împăratului, creştinismul a primit pentru tol~
deauna, pecetea odinei şi supunerii faţă de stăpânir.e, ca.
re este orânduită de Dumnezeu .
Cine este un creştin bun, este un supus convins ai
c~tăpânldL
Iată. pentru ce noi suntem cu adevărat monarhici şi
.apări.î.tori convinşi ai instituţii!o1r fundamentale ale orga-,
Jiizaţ.i-ei de Stat, ci:î.rora le v<Y.rn in~1prt!rn.uta_ prin suplJn,ere;;,
Duhul cel ad-evt\rat al creştinismului.
Supuneriea aceasta pentru noi nu este o atitudine 111·
ferioară, oarbă şi nejustificată,
Supunerea şi ascultarea sunt virtuţi. care: înalţă pe
om, fiindcă eh; izvorăsc clintr'o conştiinţă. libe1r exprhnaUî
')l consimţitiL
Supunere.a şi ascultarea nu mai pot fi azi considerate
ca atribute ale sclavajului, sau robiei din lumea veche, d
ca elemente constitutive ale s,entimentului de respect re·
dproc al vieţii. sufleteşti a oamenilor.
Faptul petrecut adesea în trecut şi cu reminiscenţe
şi în ziua de azi, când din îngâmfare şi trufie cei mai tari,
cei mai bogaţi, cornducătorii mai mari, sau mai mici, :au
impus şi impun celor avizaţi la sprijinul lor', sau celor ce
sunt sub conduc2rea lor, să ia atitudine umilitoare în fafa
lor, nu este decât o diformare, o falsificar•e grosolană 'a
sentimentului superior, al respectului reciproc al oamenilm" .
===========-·=---.·----~··-·---·-==========
S'a uitat un principiu fundamental al vieţii şi anume:
,că a te supune celui chemat să te conducă, a :respecta pe
semenul tău, însemnează a te respecta pe tine însuţi, în-
semnează a fi ascultat şi respectat de semenii tăi.
Chia:r prieknia cea mai curată între oameni, se înte-
meiază pe respectul recipro1c, pe supunere şi ascultare.
Supunerea şi ascultarea sunt temeiuri de viaţă de ori-
iine divină. Insuşi Fiul lui Dumnezeu, pentru ca să se
împlinească lege:a, s'a supus tuturor umilinţelor, batjocu...
rilor, întregului calvar de suJednţă, fiindcă aşa a voit
Tatăl din ceruri, care L-a trimis pe pământ, pentru mân·
tuire:a noastră,
Prin cuvintele: ,,Eu n'am venit să stric legea, ci să o
'împiinesc", Mântuitorul a statornicit pentru totJdeauna po-
ziţia sa faţă. de apărătorii legii odei vechi, care-l acuzau
că a venit să stdce legea,
După ap:roape 2000 de ani, omenirea poate să consta,
te: azi, că. singurul izvor al unei vieţi întemeiate pe pace şi
bună învoire între oameni este Evanghelia tui Christos. ak,
că.rei principii fundamentale sunt eterne şi universale.

11, IERARIUZAREA VALORILOR.

Creştinismul conţine în structura sa, toaLe elementele
necesare unei adevărate vieţi, în care ierarhizarea valori-
lor este o reali ta te indiscutabilă,
for:arhizarea valorilor este bazată, în vi:aţa creştină.,
·pe avuţia spirituală, pe fapta creştină, pe ceea ce poţi să
dai pentru mai bine!€ semenilor tăi.
Acela care poate să radieze în jurul său, cât mai mult
bine, punând în lucrare la maximum puterile sale, cu care
1-a înzestrat Creatorul, acela are direptul să uroe toate
treptele ierarhiei stăpân.itoare, având drept călăuză în ac-
tivitatea lui, sfatul înţelept dat de Mântuitor ucenicilor săi.
74

prin cuvintele: ,,Care este mai mare între voi să fie ca ma::;
mic şi care este căpetenie, să. He ca unul oe s1uj•eşte".
Şi această problemă a ierarhizării valorilor a fost 1des~
legată în chip rnagistr:al de Christos.
In concepţia Evangheliei, materia este prilej de trid
:re creştină a vieţii, Cel ce are avuţii şi cu ajutorul lor face
fapte de milostenie, ajutând pe cei săraci şi în suferinţ,ă,
nu face altceva, decât transformă hogă.ţia materială, în
liogăţie spirituală, fără altă răsplată decât mulţumirea su-
fletească a binelui împlinit după voia lui Dumnezeu.
Nu însemnează de aci, că numai cei avuţi pot face·
fapte bune, ci şi ceI sărac şi acesta cu atât mai vârtos î~i
va îmhogăţi viaţa spirituală şi va plăcea lui Dumnezeu,
precum a spus Mântuitorul când a preamărit gestul femeH
văduve, care a aruncat în visteria templului două parale,
in timp ce bogaţii aruncau mult. Atunci a chemat la sine
p,e ucenicii săi şi ka zis: ,,Adevăr zic vouă că, această v;'i.-
duv5 să.racă a aruncat în visterie rnaI muH .tfocât
ceilalţi.
Pcntrucă toţi au anmcat din ce le prisoseşte, pe când'
ea, şLa dat dela gură tot". (Marcu cap. 12 stih 41---44),
Deci fiecare va avea răsplata faptelor sale şi va primi'
focul ce i se cuvine şi pe pământ între oameni şi în Impă••
răţia Cerurilor,
Intr'o I urne cu adevărat Gr1eştină, nu po1ate să. ajungă
'in treapta de sus, conducătoa.re, cei ce se bazează pe ave-
re, sau pe blazon familial, fiindcă acestea nu sunt valori
spirituale, ci simple manifestări egoiste şi trecătoare.
Din masele largi ale poporului au răsărit neîncetat
ene1rgii creatoare, pline de viaţă şi de mireasma pămâ.ntu-•
foi răscolit de truda muncitorilor dreptcredincioşi.
Statul creştin va avea drept scop principal, crearea,
de posibilităţi, pentru asigurarea unei adevărate ierarhi-
zări a valorilor sale spirituale, din care se vor recruta i:c1
mod natural conducătorii neamului.
 15

12. ATENŢIUNE LA SUFLETUL COPIILOR ŞI

AL TINERETULUI.

Patrimoniul neamului, elementul său constitutiv, care-i

.asigură existenţa în timp şi în spaţiu, este format -din copiii
şi tineretul său.
Viitorul unui neam stă în virtuţiile pe care educaţia
'te sădeşte în sufletul copiilor şi tineretului său.
Scopul educaţiei, în lumea creştină, este formarea ca-
racterului moral.
Sufletul copiilor şi al tineretului, formează un sanc-
tuar, un adevărat altiar al neamului, în carte trebue să ofi-•
deze educatorii cei mai conştienţi şi de menirea lor şi de
rolul şi răspunderea ce o au faţă de neam.
Copilul de azi, tânărul de azi, trebue să devină omul
de mâine, înarmai: pentru lupta vieţii cu un caracter rno-
·ral desăvâ.rşit şl. cu o pregătire profesională temeinică,
având sădit în sufletul său, cultul muncii şi iubirea de
·oameni.
Idealul fiecărui tână.r, în care mijeşte conştiinţa de
·sine. trebue să. fie acela de a ajunge, în ca:rie-m pentru ca-
re se pregăteşte, o v:aloare, un element creator, o piatră
de temelie pentru neam şi ţară, pe care să n'o poată urni
din Ioc, nici un curent, nici o forţă de des,agregare.
Pentru ac:easta însă, se cere din partea fiecăruia, mun-
•Că sârguindoiasă, seriozitate şi mai presus de toate, con-
ştiinţa împlinirii datoriei, de elev, sau de student.
Există o gr,abă nejustific:ată, în sufletul tineretului, de
a se avânta ,de timpuriu, în lupte politice, în vârtejul vie-
'ţH, mai înainte de a-şi fi desăvârşit pregătirea profesio-
nală, pentru cariera ce şi-a ales, c:a şi când. viaţa care-l
aşteaptă, s'ar termina înainte de a-şi desăvârşi pregătirea
pentru dânsa.
Tinereţea este un stadiu al vieţii, una din cele pa tni1
vâ:rste ale omului, iar nu o calitate, sau un merit pentru
care i se cuvine vreun drept.
Tinereţea este elanul de viaţă care animă pe om, ca-.
re-:i dă puteri să-şi întărească mintea şi cugetul, pidn în--
suşirea tuturor cunoştinţelor necesare pentru pregătirea
sa profesională,
S'a dovedit cu prisosinţă,
în ultimii ani mai ales, că,
ceea ce de veacuri a spus Mântuitorul prin cuvintefo: .,Ni-
n1eni nu poate sluji la doi domni 1deodată, fiindcă ori pe
unul îl mulţumeşte, ori pe altul îl nemulţumeşte", este un
.adevăr perfect valabil şi pentru situaţia în care se afla ca
mentalitate, tineretul nostru de azL
Toţi tinerii c:ari în timpul pregă.tirii lor profosionale
s"au :abătut dela. preocupările lor normale, aruncându-se
~1 valurile furtunoas,e ale vieţii, înainte de timp, nu au
devenit in profesiune.a lor elemente de valoat"e, dar au
n:uşH foarte mulţi dintre dânşii,, să. aih.'i situaţii superioa-
n;, cel.o:r ce s'au detdicat în acelaş timp, muncii!. studioase,
{inândtt-·-se d.-ep.arte de an1ă.girilx~, credinţei ,deşarte a p:arve~
nWsmului.
Astfel s'au desfăşurat lucrurile în ultimul timp m.:'.\Î
.ales, în cât parvenitismul a devenit un id~al de viaţă, pen··
hu foarte multă lume,
Obiceiurile nefaste din viaţa politică a ultimului sfert
de veac, în care demnităţile se. câştigă prin :aportul elec
lcJral, sau prin nepotism, iar nu prin valoarea int:rinsecă,
prin însuşirile alese ale celor mai bine pregătiţi, pa.rve-
nHismul politic s'a strecurat şi în sufktul tineretului.
Prin aceste practici introid:use în viaţa politică, care au
avut repercursiuni şi în celelalte domenii de activitate, s'a
dat lovitura de n1oarte p·rin,cipiului natural de viaţă 1 al
k:rarhizării valorilor.
„Pentru ce să te trudeşti, să munceşti şi să te sbaţi, ca
să devii un bun cetăţean, un om desăvârşit in cariera ce·
ţi-ai ales şi pent,rn care ţi~ai dedicat t,ot restul vieţii, daci:'.,
 77

odiată. intrat în arena vieţii publice, vezi pe toţi nechemaţii,

pe foţi neisprăviţii cum îţi iau in:ainte, te sfidează. şi te
dispreţuesc"? a fost întrebare:a care a sfat pe buzele tutu-
ror oamenilor de omenie în ultima vreme, şi cu drept cu-
vânt.
Neputincioşi în a-şi impune ideile şi programele lor,
în lumea -celor formaţi, cu experienţă, oei ce au venit cu.
reforme radicale, cu practici noi de viaţă şi cu alte idea··
fori, s'au aruncat cu toată furia asupra sufletului maka--
bil, în formare, al tineretului, pe care l-au modelat după
co!J'Jcepţiile lor, abătându-l dela făgaşul vieţii normale.
Neamul nostru a avut prilejul nedorit, de a ve,dea, cum
asupra sufletului tineretului său, asupra patrimoniului său
de nădejdi pentru mai bine, s'au năpustit pângă,itorii, ca
să ..l smintească, aţâţându-l chiar şi contra părfoţHor lui.
fo loc de lecţH, elevii şi studenţii ţineau şedinţe de
cuih, în ca:re ura şi răzbunarea erau singurul izvor al :acti-
viti'i ţiî politice pe care voiau: s' o practice.
'rragedia acestei sLlri de l1J1cruir·i,. stă Îl\ faplul eh pâ.n*•
găritodi de suflete, erau chiar o parte din profesorii lor,
Toate au fost. Să tragem cortina peste foale.
Având această tristă şi de scudi"t durată experienţă,
care n'a putut să sdruncine viaţa neamului şi s'o abată pe
povârnişul pierzării, azi, mai mult ca oricând se cere din
partea tuturor celor ce mai au o licărire măcar, de con-
ştiinţă naţională şi creştină, ca să facă zid de nepătruns în
jurul sufletului tineretului neamului, apărându-l de toate
influenţele nefaste, care mai bânlue încă viaţa noaslzră poli-
tică şi publică.
Toţi factorii de răspundere, toţi oamenii de bine, să-şi
ia un angajament sfânt, în faţa neamului şi a lui Dumnezeu
că nu vor îngădui nimănui şi sub nici o formă, ca de azi
înainte·, să se mai atingă de sufletul tineretului, căruia să
i se asigure condiţiuni op.time de desvoltare şi pregătire
profesională temeinică.
78

Altfel se sapă la însăşi k:melia existenţei neamului.

Să avem în faţă pururea, păţania altora şi să tragem
:învăţămintele necesare.
Educaţia tineretului trebue să fie una singură, iar teme-
iurile acesteia, trebue să aibă pe de o parte caractere der-
ne şi universale, cari nu se pot găsi perfect valabile, decât
fo Evanghelia lui Ch:ristos, iar pe de altă parte specifi-
cul neamului şi al idealurilor sale de viiaţă.
Cre:area de val.ori cât mai multe şi mai superioare în
sânul neamului, va da putinţa acestuia, ca să-şi ocup,e
focul ce i se cuvine în ierarhia vieţii internaţionale şi uni-
versale a omenirii.
Părinţi, cari aţi t1rudit să vă creşteţi copiii, apărându-ii
în copilăria lor, de foc, rde cuţit, de apă, şi de toate pri-
mejdiile trupului, şi Laţi înoredinţal şcoalei să le desăvâ.r­
şească educaţ.ia şi să-:i pregătească pentru viaţa cea ade-
·wtîrată, fiţi .atenţi J.a suf:ldul copiilm voştri şi p§,ndiţi, cai.
rău făcătorii, oricine all'." fi ei, să nu :arunce pe sub ascuns,
1JL't:ghiru1, in grâul curat, ser:niin.at în. suJlete ide adevăraţii
sărnănători ai seminţei adevărului.
„Căci ce va folosi vouă, d:acă veţi câştiga lumea, dar
vă veţi pierde sufletul vostru?"
Denunţaţi stăpâ.nirii pe toţi atentatorii la sufletul cu,-
rat al copiiloT voştri, spre a fi sancţionaţi cum se cuvine,
Vă porunceşte ace,asta neamul care trebue să supra-
vieţuiască fiecăruia, vă îndeamnă să vă iubiţi copiii voştri­
legea noastră creştină.

13. NATIONALISM CREŞTIN.

Dealungul veacului de existenţă a neamului nostru.,

primele începuturi de viaţă. naţională, s'cau afirmat prrin
manifestări creştine. Este ştiut de toţi, că fiinţa neamuhd
a fost indisolubil legată de credinţa lui creştină.
 79

Conştiinţa. naţională a fost în primele începuturi de

viaţă ale poporului român, identică
cu conştiinţa de creştin.
Pe :măsură ce elemente şi cunoştinţe noi despre lume
şi viaţă şi-au făcut drum în viaţa poporului nostru, venind
din afară, s'.a cristalizat tot mai mult o conştiinţă na-
ţională, car·e în mod treptat s'a emancipat de conştiinţa
creştină, mai ales în pătura conducătoare·. In popor şi
azi predomină aceeaşi stare de supunere a celor două con-
ştiinţe: creştină şi naţională.
Intemeiaţi pe ace.astă const.atare, putem afirma, că.
i1ceste două conştiinţe, nu numai că nu se pot exclude, dar
c,'t sunt temeiul existenţii neamului.
Fiecare om îşi are înfipte ,rădăcinile existenţei lui, în
neamul din care s'a născut el, moşii şi strămoşii săi. După
ce a supt laptele mamei sale şi a crescut în sânul familiei
sale, a luat cointact cu lume.a înconjurătoare, cu semenii
cu locurile copilăriei, şi s'a pomenit astf.el că. se :as,ea-•
măni.i cu toţi cei ce vorbesc în limba lui, :au obiceiuril-e, lui
,,) se închină î:n acclaş fel.; ac,:luiaşi Dumnez•eu Din fcoat.E,
acestea, el capătă în mod treptat, conştiinţa de sine, care
se desvoltă cu încetul şi se ,diferenţiază, după gradul său
de cultură şi după cunoştinţele ce şi le însuşeşte despre
lume şi viaţă.
Creştinismul, din primele începuturi ale sale, nu a
JJJ!es cale,a umanitaristă, adresându.-se umanităţii în general,
ca o concepţie de viaţă universală. Chiar venirea Mântui-
torului în lume s'a făcut prin elege,riea unui neam, a unui
popor plăcut lui Dumnezeu.
Nici nu era chip de f ăcul altfeL Neamul a fost dintru
îinceput leagănul credinţei creştine.
Vi.aţa creştină s'a desvoltat în sânul neamurilor, fie-
oare păstrându-şi fiinţa sa, cu toate caracteristicele şi p.ar-
Hcularităţile sale.
Mântuitorul a consfinţit acest adevăr prin cuvintele
mesianice adresate Sfinţilor Apostoli după învie1re, când
80

le-a spus: ,,Drept aceea mergând învăţaţi toate neamurile

botezându-le în numele Tatălui, Fiului şi al Sfântului Duh,
Amin".
Iar prin însuflarea Duhului sfânt li s'a dat Sfinţilor
Apostoli putere.a şi darul de a învăţa neamurile în lim-
ba lor.
Creştinismu] cultivă naţionalismul, întrucât naţiunea
este leagănul său.
Statul organizat şi întemeiat pe lnvăţătur.a creştină,
este un stat naţional in foale mădularele sale.

14. SOLIDARISM CREŞTIN.

Prin introducerea spiritului oreştin în toate domeniile

de activitate omenească, deci şi în viaţa politică şi în or-
ganizarea Statului :român, se va pregăti terenul pentru în-
chegarea solidarită,ţii creştine.
]\foi vohn si\. realiză.m această. solidaritate cr(,ştinti,
n1a1. înH'du în sânul neamului, i'n sânul naţiunii ro1.nâne; iar
prin ceea ce această. solidaritate creştină acre într'îns:a va·
labil, etern şi unive,rsal, se leagă cu întreaga lume creştină
a pământului.
Prin unificarea concepţiei despne lume şi vi.aţă, toate
naţiunile pământului pot să-şi trăiască existenţa lor na-
ţionat'i şi în acdaş timp să se simtă integrate într' o lume
:internaţională, în umanitate,
Pe lângă sentimentul. solidarităţii naţionale, trebue să
fie cultivat în sufletele generaţiilor ce se succed în viaţa
fiecărei naţiuni şi sentimentul solidarităţii creştine.
In fonp ce alte concepţii, despre lume şi viaţă, Hnd
să sfarme sentimentele naţionale, integrând pe om direct
în umanitate, pe temeiuri ale unor doctrine ce nu cuprind
în sine, nid atributul de dernitate, nici pe cel de valahi-
Htate şi universalitate, creştinismul îşi bazează acţiunea
sa pe cuHivan~a sentimentului naţional.
-----·-~·-- - - -

15. SĂ SE AŞEZE PACEA INTRE BISERICILE

CREŞTINE.

Pentru a se ajunge la realizarea solidarismului creştia

111 omenire, trebue să ne pătrundem de un mare adevăr
enunţat tot de Mântuitorul şi anume: ,.Va veni vremea când
va fi numai o turmă şi un păstor",
Acest adevăr, se desprinde dzaltfel din toată lnvăţă­
tuTa Mântuitorului, care prin ceea oe a spus şi a făcut
in mijlocul oamenilor, a căutat să. realizeze comunitatea
de gândire şi credinţă a tuturor, fără deosebire de neam,
deci pentru toată lumea.
Constatăm însă, că lumea cn~ştină, în oare a biruit
Evanghelia lui Christos, într:e timp, s'a diferenţiat, din mo-
tive ce nu este locul să le discutăm ad.
Avem în lumea celor câteva sute d-e milioane de creş­
tini, mal :multe feluri ,de biserici: ortodoxă, catolicii, pro-
testanlă, calvinii, anglicană, etc.
Fă.dlnd .ahstracţie de to! oeea ce a dns la a<x'.ste di
ferenţieri, care desigur se datoresc numai omene,scului din
noi, - chiar în sânul aceleiaşi biserici, credincioşii îşi au
fiecare felul s,ău lăuntric de interpretare şi practică a cre-
dinţ2i lor --- constatăm un fapt: fiecare din aceste biserîd
îşi dispută locul de întâietate asupra celodaHe; fiecare
dornşte să impună celorl.alte, concepţiile sale de interpre-
tare şi practica învăţăturii Evangheliei lui ChTistos.
Asistăm la o luptă de supremaţie, m:anifostafă mai
rnult de unii, sau ide alţii, dintre capii acestor biserici.
Se :ia de unii drept argument al supremaţiei, cuvinte-
le Mântuitorului amintite mai sus: ,,Va veni vremea când
va fi o turmă şi un păstor", şi se motivează acţiunea de
supremaţie pe faptul că turma va fi o anumită lume cre-
ştină, iar păstorul, capul bisericii acelei lumi.
Noi credem că ceea ce a înţeles Mântuitorul prin ace-
G
82

ste cuvinte, nu este ceva cam se poate concretiza in viaţa

noastră pământească.
Turma despre care vorbeşte .J\llântuitoQ·ul este întreaga
spiritualitate creştină, care va ajunge să cucerească toată
suHarea pământului, iar păstorul ei este unul singur: Dum~
nezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă.
şi nedespărţită,
Aşa fiind, noi nu putem înţelege că în spiritualitatea.
creştină, a lumii creştine de până acum, pot avea loc ase-•
menea stări de lucruri, asemenea lupte între creştini, între
fiii orieştini, chiar ai aceleiaşi naţiuni.
O parte din neamul nostru trăieşte aceste lupte reU.•
gioase între fiii săi, lupte care contribue la desfrăma1rea, iar
nu la închegarea solidarităţii noiastre naţionale şi cu re·
pe rcursiuni chiar şi în viaţa politică.
1

O mlădiţă s'a rupt din sânul bisericii strămoşe;şti şi

cuprinde într'însa o mică. parte din neam.
Omenirea creştină şi deci şi neamul. nostru a ajuns
îrnplfrtit h1 diferit.ic bisc:riciÎ to.a.te ,r,;reştin_.e 1 prin !11.pte se,
cula,re între fraţi, cu întrebuinţarea forţei şi violenţei, de-
cde mai multe ori,
A înoerca să. se re;stabilească Statul quo, însemnează
farăş:i lupte şi deslănţuiri de patimi omeneşti.
Ar însemna să se comită iarăşi greş,eli şi păcate grele.
Iată oe credem noi că trebue făcut, de toată lume.a
creştină, şi ded şi de capii bisericilor cireştine:
Să se restabilească mai întâiu pacea şi buna învoire·
între cârmuitorii bisericilor c:reştine.
Fiecare neam şi fiecare om să fie lăsat în grija bfae.
dcii creştine de care este ataşat, să creadă în Invăţătura
foi Christos, cum îl învaţă biserica sa.
Nu prozeliţi pentru creştinism, dintre creştini.
Nu adepţi pentru Christos, dintre cei ce mărturisesc
pe Christos,
 83

N'arc ce căuta o bise,rică creştină, în mijlocul altei bL

serici creştine, pentru a converti.
Fiecare în parte şi toate la un loc, bisericile creştine,
care în fond una sunt, fiindcă toate rnărturise,sc pe Christos,
t:rebue să ducă cuvântul Evangheliei în lumea celor ce nu-l
cunosc şi nu l-au auzit Acolo este lucrarea cea .adevărată
dată de Christos întemeietorul ei, prin Sfinţii Apostoli,
cărora le-a zis cu ocaziunea ultimei arătări după Sfânta
Jnviere: ,,Drept ace,ea, mergând, învăţaţi toate popoarr•ele,
botezându-Ie în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântu-
lui Duh".
Aceasta este menirea oricărei biserici creştine.
Şi mai este încă ceva de spus, foarte im.portant, pen-
fru toate bisericile creştine şi anume: din o mulţime de
cauze, credincioşii ataşaţi fiecă•r:eia din ele şi cu toţii lui
Christos, au alunecat dela credinţa oea adevărată şi tră­
tesc din multe puncte de vedere, o viaţă necreştini\.
Iatii. un câ.mp de lucru foarte îns2mnat pentru fiecare
biserică. crnştină. şi prin aceasta pentru toţi slujitorii Sfin-
telor Altare: încre:ştinarea deplină a credincioşilor lor.
Pentru a se ajunge la solidarirn1t1I creştin :al unei tur-
me şi un păstor, este nscesar, ca mai întâiu capii biser.i-
dlor şi bisericile creştine ce conduc, să se pătrundă de
adevărurile de mai sus şi să pornească. împreună, în pace
şi bună învoire, in cele patru unghiuri :ale pământului,
pentru a propov<::dui Cuvântul Evangheliei lui Chris.tos, în
r.estul lumii ce trăieşte încă în afara credinţei creştine.
 P.•\HTEA THEIA

L SĂ VINĂ ACASA ŞI APĂRATORII GLIEI

STRĂMOŞEŞTI.

In timp ce floarea ţării, cei mai aleşi fii ai neamului,

se bat ca vitejii lui M.iihaiiu Viteazul, ca plăieşii lui Ştefan
.,Vodă, pe plaiurile pământului s.finţit cu sângele mariiri-
for: Iforia, Cloşca şi Crişan, pe pământul scump al lui
.Avram Iancu, în Transilvania, leagănul de veacuri al. :ro-
mânismului, :noi cei de acasă, în loc să aprindem canidele,
c:if stăm smeriţi aşteptând: ziua ce:a. m:svre a reintreRirH
tarelor sfinte ale neamului şi părnântului româ.nesc, ne d~.
dăm ia cei mai inîosito:r sp,edacoL
Nu simţim, nu auzim în jurul nostm strigătul de du-
rere al atâtor zeci şi sute de mii de fraţi :ai noştri, ca.ri
peregrinează în toate părţile, plini de lipsuri şi de sufo-
rinţe, în urma des,rădădnădi lor din vat:m strămoşească
î:n care s'au născut, de către un didat o,dfos, ce în ct1·
rând v:a H sfărâmat complect
Ardealul va fi iarăşi al no,s.tru şi pentru vecie.
Dela un capăt la altul al ţării, ve,deim în jurul nostru
o mulţime de bărbati, femei, tineri şi chiiar copii, care se
.agită. cântă şi strigă de foale.
Satele încep să fie cercetate de trepăduşii politici.
care promit marea cu s:area, chemând ţărănimea sub stea-
gurile lor.
Cu calmul şi răbdarea s:a caraderistică, poporul de
ţărani, din mijlocul căruia, ca ,dfotr'un arbore falnic, atâ~
tea mlă.diţc sunt desprinse, aflându-se s:au sub glie, s,au în
vâ<dejul bătăliei, pentru alungarea duşmanului milenar de
pe pământul scump al patriei strămoşeşti, priveşte cu
s,cârbă, dar şi cu man: durere, cum alţi fii ai ne:amuluL
 85

prin :atitudinea lor provocătoare, pângăresc jertfa celor

ce în fiecare clipă hrănesc cu sângele lor, pământul pa-
triei şi cu sufletele lor înălţate spire cer, leagă în zale de
nestemate, lanţul nesfâ:rşit al existenţ.ei neamului.
Cu ce drept, cine sunteţi şi ce aţi făcut voi pentru
neamul acesta, pentru ţara ace:ast.a ca să aveţi dreptul săt
vorbiţi în numele lui şi al ei?
Acf?ast:a este întrebarea pe car,e poporul o pune tu•·
turor, celor oe se agită în viaţa politică, fără nici o ,deo-
sebiw·, azi când focul arde încă, peste plaiurile Ardealului,
când rănile răsboiului nu sunt vindecate,
Şi cu drept cuvânt
Nu poate fi spectacol mai imoral, în sânul unui neam,
oa atunci când fiii săi, He din inoonştienţă, He cu vădită.
inte!nţie, tr,ecând peste poruncile sfinte ale solidar Hă ţii
naţioina1e, pe baza cărora dăinueşte nea.mul, se dedau la
acte şi fapte care în loc să închege, îl destramă.
Singurii care sunt în drept să vo,rbească cu toată au·
toritatea şi cu tot prestigiul în numele ţării, sunt aoeia care
expunându-şi viaţa, au apărat şi salvat neamul şi tara,
totî ce:i. ce se i5ă.sf:sc azi sub drapelul mântuitor al natiei.
· Aceşti fii ~rednici ai neamului, oficiază azi pe alt;rul
patre'i, ascultând chema•rea ţării şi a Regelui lor.
Dar ei sunt modeşti, sunt stăpâ.niţi acum de un sin-
gur gând, de un singur ideal: salvarea neamului şi a ho ..
tarelor ţăxii, .
Ce s,e va petrece în sufletul lor, când citind pe front,
acolo în şanţuri, cu moartea in faţă, ziarele c:ari le aduc
ştiri despre freamătul, ,despre agitaţia partidelor politice
care se luptă cum să-şi împartă înh-e ele prada, ţara pen-
tru care ei se jertfesc?
Nu! Nu se mai poate admite, ca în aoeste ceasuri
grele, cele mai grele din câte a avut de trecut neamul nos-
tru, dealungul sbudumatei sale existenţe, să mai continue
acest desgustător sp,ectacoL
Să intre fiecare în locul său de muncă, să slea fiecare
la locul lui şi să depună după puterile sale, umăT'ul la ca-
rul neamuui, muncind în linişte, în aşteptarea zilelor lu-
minoase ale păcii, ale biruinţei neamului să.u,
Supunere şi :ascultare Guvernului şi Regelui ţării, a-
ce,asta e·ste poirunc:a neamului, ce străbate la noi, cei de
azi, de dincolo de mormintele strămoşilor, care prin viaţa.
şisângele lor neau lăsat moşie mândră şi bogată.
Să vină toţi fiii neamului acasă, Ia vetrele lor, şi a-
fond, cu foţi împreună, să ne spunem cuvântul, să facem
şi politkă,
Până atunci nu! Nu av,em dreptul ca numai noi, ceî.
de acasă, care am beneficiat de siguranţa zilei de mâine,
care ne-am văzut ,d,e trie.bu:rile noastre. fiecare cum am pu-
tut, care ne-am sporit chiar şi avuţiile, ale căror familii
nu s'au luptat cu lipsuri şi greutăţi, ca ale celor plecaţi la.
datorie, să strigăm că noi suntem ţara şi dorim câte în.
fonă si 'n soare.
Nu este nici mo,ral. nici cu dre,ptatef Să ia aminte mar
ales conducătorii partidelor şi în înţelepciunea lor, să ho-
rnrască, toţi ca unul si unul c::t toţi, ca să înceteze orfoe
luptă, sau mişcare politică, până ce se vor înfoa:rce foţi'.
f:il.i neamului acasă, până ce pacea se va revărsa binef ăcă -
toare peste lumea aceasta sângerândă, ameninţată si ·de
alte neno,rociri, de foam-e şi suforinţe, ca.re urmează întot-
deauna războaiele dintre oameni.
Să stăm <;trânsi 11n:H. să fomiăm stâncă de granit d12
oare sii ,;e sfacrrne · toate. valu:rile Jurhmoase ce izb,~sc in
însăşi fiinţa neamului, în existenţa lui.
Să Iăsii.rn deopa:rle lot C.f.;-e.a oe ne d,e·sparl,e ca ldeo1og,Li
sau revendfoări şi să aduoem intre noi, tot oeea ce ne apro-
pie ca oameni, creştini şi cetăţeni ai ţării, care aşteaptă.
dela noi, în aceste vriem11ri de i:Şrea cumpănă, unire, uni.re
şi iarăşi -unire, în cuget şi în s.imţiri,
Iar când valurile agitate ale mării vieţii se vor pcfoH
şi va începe reconstrucţia ţării şi aşezan~a vieţii interne in
făgaşurile ei fireşti, vom porni cu toţii Ia reconstrucţia e1.
suflelească. Azi nu ,este fonp pentru aşa ceva.

2, RĂSPUNSURI LĂMURITOARE,

Inainte de a încheia rândurile de faţă, avem datoria

cte a lămuri câteva nedumeriri ce s'ar pute-a naşte în su-
fletele reH tarilor.
L Se poate într,eba, şi cu drept cuvânt, oricine, de oe
:în cursul expunerii noastre s'::t întrebuinţat cuvântul „noi"'
-şi nu „eu", fiindcă scriitorul acestor rânduri, este 1.mul
singur?
Răspunsul nostru este: Unul singur .a scris această.
 87
···········~············· ===

carle, dar autorii' ei, ai ideilor expuse, sunt nenumăraţi,

sunt toţi aceia care gândind şi s,imţind la fol, pot oricând:
sa subscrie fiecare, sau toţi la un loc, aceste rânduri, care
miidurisesc aceeaşi credinţă, întemeiată pe aceleaşi prin-
dpii eterne ·de viaţă, ce; izv01răsc cu măreţie din Evanghelia
lui Chrisfos,
Iar aceşti „noi" nu sunt oamenii unui partid politic,
d ei sunt toti câH cred Ia fel şi se gă.sesc, fie în afară, fie
îinlă untrul p~rtid~for politice,
Nu suntem decât fiii aceleiaşi biserici creştine, fără
nici o deosebire.
Subscriitorul acestor rânduri, n'a făcut :altoeva, decât
a cules de pe buzele tuturor, florile alese, gândmHe cu-
Talc şi năzuinţ-ele pentru mai bine, ale tuturor celor ce şi-au
ales ca îndreptar pentru viaţa pământească şi cerească,
E vang he Ha lui Chris tos,
2, Deasemenea, se po,ate pune într eha1rea, dacă prin
1

expunere:a noastră, care se întemeiază pe Invăţătura Mân-

foitoruiui, nu se îndepărtează dela lucrarea ce voim să.
săvârşim, pentru a realiza o viaţă mai bună pentru toaUi:
fomea. toH aoei,a cari nu au nici o credintii., sau nu mărht
)TJSesc pe 'christos? .
Riispunsul nostru est-e: Pentru noi, toiţi aoeşha sunt so-
cotiţi ca fraţi, ca aproapele nostru şLi iubim, chiar dacă
sunt vrăjmaşii noştri.
Concepţ.ia cr-eştină a vieţii noastre, ar-e la bază, aşa
cum am mai spus-o de nenumărate ori, una din cele două.
mari legi ale sale şi anume: ,,Iubeşte pe aproapele tău,
ca pe tine însuţi".
Nimic şi nimeni nu ne va abate delia păzirea cu sfin··
tenie a acestei legi.
Cel ce calcă această lege, nu se poate numi creştin.
Fără această lege fundamentală, Invăţătura lui Chris-
1los ar fi încetat să supravieţui.ască contimporanilor vieţii
sale pe pământ.
Prin această lege, creştinismul a străbătut şi va stiră­
lbate veacurile, până la sfârsitul vieţii pe pământ.
Unii au căzut în preş.ala mare, că pot face deosebire
îînt:re cei ce sunt. consideraţi e:a aproapele nostru. De aci
favorul tuturor greşelilor, cu întregul lor cortegiu, din care
i,'a lipsit ura şi răzbunarea, cu lupte între fraţii de ace-.
laşi neam şi aceeaşi lege,
88
--------------------=======,==========
Din momentul în care legea nu mai este valabilă pen-
tru toţi şi toate, în clipa în care se aplică numai unora, nu
mai este lege, ci anarhie,
Iată. pentru ce în legea noa,sfră creştină nu se poate
face abatere, fără nimicirea însăşi a legii,
In mijlocul nostru pot trăi oameni fără nici o lege,
precum şi oameni din alt neam sau de altă religie,
Noi îi voim prieteni sinceri şi nici nu-i urîm, nci nu-i
îndepărtăm din mijlocul nostru.
Ceea oe însă îi poate apropia de noi, este idealul măr­
turisit de toţi şi anume: acela al realizării unei lumi mai
bune, în care suferinţa să. fie dacă nu desfiinţată, cel pu-
ţin redusă la minimum, iar viaţa să-şi urmeze cursul său,
în pace şi cu bună învoire între oameni.
Noi am aruncat puntea p,e care toţi ceia ce nu c:ried
nici în Dumnezeu şi nici în Christos, pot veni în mijlocul
nostru, spre a vieţui împreună cu noi, pentru a lucra în
scopul realizării unei lumi mai bune.
Noi dovedim că singura cale, spre atingerea i.dealului
de v1aţi'î al oamenilor, este Evanghelia lui Christos.
Şi cei fără Durnnez-cu şî cei cc nu miirturîsesc pe
Christos, pot să fie întru totul de acord cu noi, în ce pri.
vcşte concepţia de viaţă bazată pe iubirea aproapelui, ari-
d.ne şi de orice religie sau r:asă ar fi el, precum şi asupra
fundamentării vieţii şi trăirii ei, în pace şi bună învoire, cu
eliminarea folală a urii şi răzbunării, a egoismului şi 'in-
.0:âmfăriî. Fără acceptan?a acestora nu poate exista mai
bine în omenire, ci din contră, o viaţă din oe în oe mai
sălbatică si mai ucigătoare; iar cei ce au curajul să afirme,
că se p-ocate realiza o omenire mai bună şi o convieţuire
laolaltă, fără iubire de oamenL bazată pe ură şi răzbunare,
pe egoism si trufie, nu sunt demni de c:J'lezare, nu au ce
căuta în lume:a noastră.
Toti Cf>Î fără Durnn°reu. orecum si cei ce nu mărtu­
risesc y;,e Christos ca Fiul lui Dumne;eu, pot să şi insu·
şias(:ă ideiJ.e şi principiile de onfanizare ,i vieţii materiale
a oamenilor, cuorinsc în Evanghelia lui Chrîstos, c1onside-
rându-L ca pe un autor, un precursor oarecare al unei şcoa·
fo socialiste, ca pe un geniu omenesc fără să He obligat a
se prnstern.a lui Christos, ca unui Fiu al hti Dumnezeu.
Fiecare poate rămâne în necredinţa 111i, sau in ere••
dinţa lui.
 89

Iată pentru ce, noi credem că, împreună cu toţii, cre-

ştini şi necreştini, putem convieţui şi coinlu,c,ra pentru o
so:.:1.rtă mai bună a noastră a tuturor.
Depinde numai. ,de ei, de c:n~dinţa lor, d:acă vor să tră­
iască laolaltă cu noL
Solid:arismuI creştin, nu este îndreptat împotriva nL
1:nănui şi nu a1r>e nici un secret care nu poate fi deistă.inuit
oricui şi oriunde pe faţa pă111ântului, ·
Şi atunci, dacă în sfmul lumii creştine, pot trăi orice
popoare şî orice ae.amuri, cu sau f ăr.'1 vreo religie a lor,
fără nici o împotrivire, problema raporturilor dintre lumea
creştină, şi cea necreştină, este definitiv rezolvată. pe.ntru
noi.
I'. Ceva mai mult ----- ·· ,.,.,
i/. Noi creştinii putem spune şi cu drept cuvânt, că sun-
,km adânc rec~goscători neamului evreesc, pentrucă. din <:C
} sf:tnul său şi prin'-eI s'"itnăscut 11cH.1tt;"Domn. şi Mfmtuitor /
f)
sufletul:ii_ nost1:·u, J:u~, Christos Fiul ¼!::;1i J?~1m11::zeu,
. Da1 ,rn m,ma1 ataL
(
.r
/ \/Poporul •evre~1c, în suferinţ.elc cfo veacuri prin care a 'c
\' ~l'l"~.~·•·i'1f
".t(,,.,., '\i''::.:·<1·~:;1-,~t"k··r'\1(:,t.
J„cl~,P<-1. .1.,,t,.1,, ţ.)-..., +J•,)l>)f a,..,,,
"( c..1. (·,. t-,,c,,.,\..,~~1t~1l11i
"f·l n;-:;, "... •._, . . 1,. l .,._.__, . , ,d.,.1l .;l,,L:~
lnni·i ..........;) 'I ,,:• • • ,( . .

''"1"r-,,:;:.: o ''YP'" 'lecFe 1

tn ex'>Ftp r' rt;irii nrcc{'cteTI în °l"tc5
J.::c > .
;;~n~~n;;:1~ ;:;11:;1(1~;~n;c;lidaritate naH01~-aI{,
// }i, 1 ... l \;'.:,,,..1. .. ,
1
t -t" ! .1... '· :\:,.'.'.~·,.1,. ·.11_·1.· .·l·~-,'l.).~1··.'1;,·.•,.·,.·~~.,' ,· ',·..·.~.·.·,•.·.·1'. ]' ,,:. ,,.,,.1,,',,.!!;1.. ' '(',.-.!:.!.:,•.· ;:"! ·' '·-.,

f . ., . pU··
Acest sentiment al solidariLiţii, cultivat adânc în SU·· --,
fl:8h'.] ,său, i-,~ d;:~t ,putinţa st\ su?ravieţuiască tutu::{Yt; an.ie„ f'_.
/ nmţanlor, pnn1e1 dulor şi lovllunlor ele moarte ce 1 sa dat/ l
Ial::î pcn h:u cc noi creştinii, sunfom încă. odată recu,, · ,
/ noscă.tori poporului evrcesc, penlrn exemplul de solidari••
(ate ce ni L-a. dat .~
Urm[rnd acest exemplu al solidari tiiţii naţionale ,şi
având credinţii neprihăniti:\ în Dumnezeul părinţilor nos-
tri, vom. învinge toate ,!reutăţile ceasului de faţă, asigu,,
rând neamului nostru e·dst.enţa şi propăşirea la care are
dreptul.
Intrcbarca cc s'ar puica pune de cei ce nu cred la
fol cu noi şi sunt conduşi de alte concepţii, despre lume şi
viaţă, ar f:î: ,,Dacă iubiţi pe aproapele vostru, dacă nu
urîţi, d:acă nu vă răzbunaţi, sau dacă nu cereţi pedepsi·
rea cutărora, s:rn cutăror.a, nu sunte,ţi prin aceasta na,,
zis!i sau fascîsti, 1111 s~ ascunde în spatele vostru, hidm
cu· şapte capete a hitlerismului şi fascismului?"
'90

Răspunsul nostru este categoric, nu!

Toată :argumentarea adusă de noi în
sustinerea prind-
piHor creştine ce voim să aşezăm la temelia· vieţii no1asbr<0
de Stat, pledează pentru şi în sprijinul răspunsului ca-
tegoric nu!
Dacă paoe:a şi buna învoire, prin uitare şi iertare reci-
procă, nu se sălăşlueşte în viaţa ne.astră, vom rămâne in
acelaşi cerc vicios, al unei vieţi pline de mocirla urii şi a
răzbunării, care nu va avea alt sfârşit decât peire.a noa-
sfiră ca oameni şi. c.a ne.am. ,,P.e voi vă nimiciră a pism<2ii
:r.ă.utate"I
„Acum ori niciodată, croeşte .. ţi altă soartă", popor
:român! Aşa sfrirză .de dincolo de morminte strămoşii noş­
tri, apărători ai legii creştine şi ai neamului.
Orioe insinuare împotriva celor susţinute acî de noi,
-din partea odc111 ar veni. ca .:1parţine necredincioşilor, fiind·-
că c;,ricri bun creştin, nu poate decfll să fie în totul de a-
cord cu cele cuprinse în acest catehism aI vieţii politice TG-
mânesti.
Crestinismul este unul, fiindd unul este întemeicton.l!
I"
S,l'..lll,, ,c.[ ,.,,~... t •?--· ..1•l1"•··
''/:[t)·,,,,.,e,,•f1" .,1,., .,1,. ,.:
...~i "l"'''!~+ 1:,,,.'îl1;·:1·.
0
4_j,, ... Jn, ... -~,•. C,.-~.,{,._> -- ;
0
•v.,ste.., T)11··i·1Tt1°Zf''l'j'l
. • . . . . . ,. ·"'·· ~.--. :,..,'ţ_._,
....,]
inare ~;i. n1.in1:1.n.-c.tt Tnlru s.ale şi lr1 tr·u
şi a.lluJ rn. ai rn:ar,~ .~;1 n1ai pt1t-E-xc1nîc decât I\1 1 nu este!
3. O altă. întrebare ce ni s,c pcate pune şi căreia sun-
tem datori să-i :răspundem, este urn1ăto,.rca: Noi toţi ea:r,e
împărtăşim în totul Inviiţi:itura .Nlâ.ntuitoornlui si o luăm
drept scut şi călăuză în toată lucrarea vi.-eţii noastre şi ded
şi in viaţa politică, economică ~;i n:afcnală, cum vom pu-
tea să lucrăm fiecare în locul nostru, pentru aşezarea vie-
·ţH stat.ului pe temeiul Evangheliei lui Chrislos?
Răspunsul nostru şi îndemnul nostru este cuprins in
1:ândurile ce urmează:
Inainte de a da acesl: răspuns, trebue să precizăm o
chestitme foarte irnpmfantă ~~i anume: până azi, în nici o
ţa.ră de sub soare, nu s'au putut pune in aplicare, în vi.aţa
însăsi. a Statului. în foate sectoarele activităţilor sale, prin-
dpiiie izvorHe din Evanghelia lui Christos.
Incercăril.e unor pa1rtide clericak, în unele ţări. pnz-
cum :;;i amesfocttl direct al capilor bisericeşti în viaţa po•
iitică, în trecut, nu numai d n'au reuşit să încreştincze
viata politică., ci din contră, au creial pdtpăstii între BL
serică şi Sfa L
 9ft
======~-====== ··-~·~·-····
Ca o rBminiscenţă a acesio:r stări de lucruri, cari .apar··
ţin trrcutlui, a rămas până azi, în discuţia multor neamuri,
problema r,eglementării raporturilor dintre Biserică şi Stat
In viaţa neamului nostru, în trecutul său, Biserica s.a
.ai fost păstrătoarea fiinţei neamului şi a organizării sale
politice ---· Statul Român; de aceea, la noi, această pr1oible-
:mă nu este actualizată, decât de către necredinciosii în
Dumnezeu, şi de către c-ei oe nu sunt de legea no,astră.
Azî, când asistăm la prăbuş~r;ea unor r-egimuri politice,
cum au fost, nazismul şi fascism.ul, întemeiate pe doctrine
şi principii f:ără valoare universală şi dăinuire eternă, pe
ură. şi răzbunare·, avem dreptul să :afirmăm, în urm.a celor
scrise în :această carte de învăţătură, că numai un stat
organizat pe principiik cuprin,:;e în Evanghelia lui Chri-
stos, poate avea o existenţă şi o continuitate în ve.ac şi'n
veac.
Şi acum, după aoeastă precizare, să lf'ăspundem la.
întrebarea de mai sus.
Pentru. ca _s;_\ putem ajunge Ia organizarea Statului
nostru pe baze creştine, este mai inlfti necesar, ca fiecare
noi s ..'.i. pună p•e masa. sa, Biblia sau Dumnezeiasca
Scriptu:rli şi î11 toab::,• zileL2 vieţii s,afc-: 1 oridec:i!.te ori n.n gă . .
ses te o deslerlare a vreunei problerne: de viaţă., s~î. des-
chidă Bibli:a şi să ce1r:cek:z,e EvangheHa lui Christos şi va
1~ăsi deslegarea căutată, in chipul cel mai înţelept
Cele patru Evanghelii, cu faptele ApostoHlo:r şi scriso-.
rile Sfinţilor .Apostoli, cuprind toată. învăţătura creştin,\
şi toată interpretarea InvăţăturH lui Christos.
Fiecare este dalror să cunoască legile fundament.ah~ ale
·reH_giei căreia ii apim·ţine, spre a-şi. îndrepta paşii vieţii, pe
cale.a ce.a adevărată a credinţ2i sale, fă1ră sminte,alii.
Pentru a increstina Statul, trebue ca fiecare ,dintre noi
să fie bun creştin. De aceea, deschideţi mereu sfânta carte
de învătătură si vă. înarmati sufletul., cu cuvâ.ntnl care
măduris~şte pe, Christos. ·
Fiţi încredinţaţi, di Sfânta Scriptură şi. în sprcial
Noul Testament, este carie.a cea mai de valoare, cartea ce'&
mai cetită de pe faţa pământului şi este atotcuprinzătoare,
încercaţi apoi, să vă orientaţi şi să urmaţi in toată lu-
craTea vOlastră, dupii îndemnurile şi principiile Ev.anghe--
lid. lui Christos, /\.veţi să vă luptaţi cu voi înşivă, dar nu
vă lăsaţi biruiţi de nicio po·mire sau patimă omene,ască,
ci căutând cu credinţă singurul spnpn izbăvitor, il veţi
găsi in Invăţătura Mântuitorului.
S'a crezut până acum, că reformele mari, că preface-
rile adânci în viaţa şi structura omului şi al statului, fre-
bue să vină ,din afară. şi ,de sus în jos,
. Tot ceea ce a ve'nit din afară şi de sus în jos, s'a :im-
pus aproape în toate împrejurările prin forţă şi violenţă,
de aoeea nici o asezai·e de orice natu1ră, nu a avut durabili-
tate, ci s':a pră~şit în ne1antul firii.
Lucrarea no1astră trebue să înceapă dinlăuntrul su-
fletului fiecăruia din :l1ioii, din inima noastră, din cuRetul
nostru, dar mai ales din convingerea noastriL
fo fiecare din noi să străluce.as-că luminos cre,dinţa în
Invăţătur:a lui Christos, şi prin faptele no1astr1e, să trăim
cu adrvă.rat o viaţă creştină.
Reforma cea mare a Sfatului, în aşezarea l.ui pe pi-
lonii neprihăniţi ai Evan1iheliei lui Christos, cere din par.
tea tuturor, conducători şi conduşi, o conştiinţă. dară a
împlinirii datorid şi mai presus de toate mărturisirea lui
Christos.
I(eforrna tre1J ue sh r:or1"1:,c,,tscli d,e ·j,ois ;:n sus, dlf!:la fie,,,
1

care şi dela noi toţi, intr'un fi.as şi 'iintr'o simţire,

Jne,ep·e„ţi fieua.r,<.:, în fl'u11iiJa. în ::er\.:·uI
lor voştri, în satul vostru, să discutaţi toate problemele oe
le am desbătut în această carte de invătăură si l.e susti-
neţi cu tărie, cu pildele şi înviiţăturile 'inate din Sfânta
Evanghelie.
Arătaţi tuturor, di toate problemele vieţii oamenilor,
din toate timpurile şi cât vor H oameni pe pământ, îşi ,au
deslega1r1e:a definitivă, in Invăţătur:a Mântuitorului, ca.re est€
atotcuprinziitoare.
Cereţi tuturor celor ce vă conduc fie în organizaţiile
profosi,onale din care faceţi parte, He în organizaţiile poli-
ticr în care activaţi, fără .deosebim-, ca să--şi modifice pro-
gramele de realizări şi soluţiile ce le propun, pentru sa-
tisfacerea revendicărilor voast1re, in spiritul Ev.anghelici lui
Chrisfos.
Veţi întâmpina rezistenţt\, mare, Atunci întnzhaţi-i pe
acei conducători. mari sau mi.ci, dacă sunt creştini, daca.
mă.rturises,c p,e Chriistos,
Dacă vă vor răsptm-die, că sunt creştini, dar se vor
încăpăţâna în a nu da. ascultare rugăminţii voastre, pro-
punerilor voastr-e, întemeiate pe principiile Evangheliei lui
Christos, atunci nu mai insistaţi şi nu le mai daţi încrede-
rea voastră,; căci ori. nu sunt creştini, ori dacă spun cil
sunt, n'au cre1 dinţă nici cât un g:răunte de muştar,
Şi fiindcă înlr'o vfaţă democrată cu adevărat, votu!
mulţimii este dătător de ton, la prima ocazie, aşezaţi in
fruntea voastră, conducători care cu adevărat măirturisesc
:gJe Christos şi cu vorba şi cu fapta.
Dacă vă vo:r răspunde că nu su.ni creştini şi nici nu
c:red în Dumnezeu, nu mai stăruiţi in zadar.
Pe aceştia lăsaţi-i în plata Domnului, căci se vor in-
tooroe şi ei la izvorul vieţii celei .adevărate, mai curâ:ncL
sau mai târziu.
In nici un caz, unii ca aceştia nu vă pot fi vouă con-
ducători, s:au îndrumători, fn nici un fel de ,activitate, îr&
viaţă.
Când fiecare ,d:in noi şi cu toţii la un loc vom putea sfi
lndntrn,'îm viaţa noastră pe calea .adevărului, alunei însAşi
viaţa Statului se va afla pe această oak, atunci am reali-
zat Statul creştin,,
(·'..ft.t1d Statul oritar1izat ,pe baz"t~ c:nz.ştine_ V'..a, dcv{~ni o
·re:alitat(?, atunci ,aîoi:a s,e ·va putea ved„ea de toată. lu1Ttea c±i:. 1

ţJr?t~ci;.pH v.2J,aJ)Hc odcftn:J :·3i oiri.unclc_ pe f.a,ţ~_· p:.\-

mântului, pe care se poate întemeia viaţa statelor şi a iunni
întregi, sunt acelea, cuprinse în Evanghelia lui Chrisfos,.
4, Dar aceasta nu ,este o preocupare oare ar t1rebui
să stăpânească, pe slujitorii sfinklor Altare creştine? Este
o întrebare pe care o poate pune oricare dlntre noi.
Nu! este rtispunsul nostru categoric.
Biserica ce:a vfo o formăm noi crcdincîosiL
Datoria no1asitră de creştini adevă:raţi, n;, cere oa, să
facem să trăiască, să, străbată, în toată lucrarea noastră
cea din fiecare zi, Duhul creştin al Invăţăturii MântuHo-
1 '
ru,m.
Fircare cuvânt, Hcca1re fapHi a noastră, trebue să He
săvârsiU\ după lnvăţătura Sfintei Evanghelii,
Sh1jitorii Sfintelor Altare au menirea, să ţină, trează
în sufletele noastre, conştiinţa crestină şi să, oHceze cu
dan'l Duhului Sfânt insuflat lor de Dumnezeu şi dupăi
rândtrelile lăsate de J\ilânt.uito1rnl, Sfinţii Apostoli şi Sfinţîi
Părinţi ai bis,ericei noastre creştine, fo:a!:,e slujbele şi între„
============··--..-~-·--··- ·····~•.-----
gul ritual, care este stabilit pentru toate trebuinţele vieţii
spiriuale ale credincioşilor, al.e no:astire ale tuuror.
Ei sunt păstrătorii tezaurului nostru spiritual şi conti-
nuatorii Sfintei Traditii crestine.
Ei veghează ca să nu 1;e .abatem dela învătătma cre-
ştină şi luptă cu Cuvântul lui Dumnezeu, ca să aducă şi
pe cei necred1incioşi., La Christos Domnul.
Omenescul dintr'inşii, se poate să-i abată cMar şi pe
unii dintre dânşii, din calea cea adevărată; dar aoeasta nu
i:nsemnează, că noi credincioşii avem vreun drept ca să-i
condamnăm, s:au să mai persistăm in greş.ala de pirn{t acum,
condamnând chiar biserica, atunci câ.nd vreun slujitor al
ei, a căzut el însuşi în păcat. Să ne aducem neincdat amin-•
te de cuvin tele Mântuitorului: ,,De ce vezi paiul. din ochiul
fratelui tău si de bârna din ochiul tău nu-ti dai seama.
Făţarnice, sc~ate întâi bârna din ochiul tău· şi atunci vei
vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău, (Matei cap. 7.
S t 1'h .-.i.J ŞI' 5) ,
Aceasta însă nu însemnează că. acel slujitor al Sfân.lu-
lui Altar, care persistă el însuşi în păcat, poate H pasto-•
!f•uJ sufleles.c .al altuia., 1şi va fH:?:dt?-.npsa c(;- 1 se cu..._
vine, dela mai marii săi, dela Chiriarhul stiu şi dda Dum.-
·nez-eu,
'Nu ca.r•e cumva, vreunul dintre noi, înţelegând greşit
îndemnurile noastre creşti.ne, să cadă în păcat şi să se
creadă el însusi c:a având vreun dar dela Dumnezeu, clacă.
se va stră.dui 'să trăiască în adevăr dupf.l Evanghelia lui
Christ0:s şi va convinge şi pe alţii să umble în calea Dom-
nului.
Toti cei ce facem această lt1crare de adevifrali c.t'l>
ştini, n~ facem altceva, decât hăim vie.aţa de fiecare ~i, aşa
cum se cuvine, fără să ne credem prin aceasta mai buni ca
altii.
· Aceasta este datoria elementară a oricărui om, care
crede cu adevărat în Invă.ţăbrn Mântuitorului.
Şi acum, voim să spunem un ultim cuvânt pentru toţi
oe ice cred ca noi si ne vor urma îndemnurile.
Socotim cele ~uprinse în cfiidid.ca de faţă, un stâlp
de foc luminos, fi.clicat în vâltoarea vremurilor de mari pre-·
faceri ce le trăim, pentru orientarea tutuiror celor ce do-
res,c sincer, să ajute la scoaterea la limanul cd bun, a co--
:răbiei neamului nostru.
 95

Toti cei ce n'au cunoscut marile adevăruri ale vieţii,

Hdevăr~ri oe sunt cuprinse în Evanghelia lui Christos, toţi
cei desorient:ati de valurile furtunoase ale vietii noastre
politice, vor găsi cale:a oea dreaptă a vieţii, a n·eamului şi
a patriei Ior, prin hi:min:a curată a acestui far de credinţă
creşHniL
fa.:r cânrd alţii vor voi să vă abată din drumul cel drept,
scoateţi din buzunar :această cărticică şi arătaţi-i punct cu
punct, toate priohlemele şi soluţiile lor, date în lumina
adevă.rului Evangheliei lui Christos şi cereţi-i să vă spună.
şi să vă. arate şi el, oricine ar fi, soluţii mai bune, pentru
o viată mai bună a oamenilor.
Vă veţi convinge că nu le va putea da şi va începe să,
ocolească. adevă,ml prin fel de fd de mcşfaşu1ziri şi ar 1tu-
mente fără nici o valoiare.
Şi acum după oe v'am descoperit vouă, credinţa noa·
stră, pentru reînvierea neamului, dup::i ce v"am împărtăşit
ideile mari, căiă.uzitoare, c,~ înţ,~lcgem să. le aşezăm la te-
melia programului de ,realizări ce voim să. înfriptuim im-
·preună., r•entru binele 112:amului nostru în special şi p·entru
on1enirn în gen,eral., cei oe cred ca noi, siî. se lapede de
toat;;;~ cele r-ele şJI v:~c-len:e 1 si1 ierte~ şJ~ si'.i td.tc, s[i i11hcascH şi
.sti JJ.e tLrrn.eze,
Să. vînă în râ.n:dm.Ue noastre toti cei cc insetosează du-
pă dreptate, cd ce flămânzesc, cei prigoniţi pentru drep-
tate, oei milostivi şi cei hlftnzi, toţi bogaţii şi săracii, pen-
tru ca toţi îrnpreună., urmfmd dupi:\ Evanghelia lui Christos,
să lucrăm sub steagul românismului şi creştinismului, pen-·
-tru o lume mai bună, pentru mai binele tuluror, pentru
neam. ţarti şi Re 1~e.
Cu Dumnezeu inainte.
Sibiu, :l NoCombrie 1944.
··-- .\{rÎr.:;itul r(irtii t'ntrîiu
 CUPRINSUL

\> .\ H TE A i NT AI\.

Pag.

\ 1n n1uri
1
apoealipti(:e
2. Cercetare iihmtricii
?;,. Intreag;a i nn1e a p;n~şi I t•J·
t. fnfln<'nt,• streiHc de suflcil!I 1Jt,a11111ll!i
;J, Heinvl('re.a ncanndni
6. Pacea l11?11ii. pacea Ini Cl,ris!os

P AHT E A D Ol i .\

;;.. l)('sprl' co1n11nism :·n

.•f.. Dcspn· lilwralism •tl
;L D<"Hpn' dreptate socialii 4,6
(i. Ik,q,,·c propri<'l;i!<>a i11di1 id11,d,i
7. n(',"iJH'C- ::;0111.aj sau !ipsa dPll:('J'll
8. Annoniiarea inlcn·sPlor ! n1 uror 66
9. Coopcraîia şi HJ<:uirea ,,i 68
JO. Supnnere 0i asc11Îl.an' leµ;iior ~i Hcµ;cfui 7!
1 l. Ierarhi.zarea Yal{Jrilor 73:
]:?. ·\i<:nj.i11nc, l:1 s11flt'll!l copiilor ,ii al 1i11cre11d11i 75
l.'l. Nationalism creşlin 78
1·1,. Soli1lari.rn1 cn·şt.in 8')
lS. SH sr, a~(':,,;p pac1~a ÎJJ!r<' RisericHc cr<'~Î!nc 81

PARTEA THE!A

l~ Si.: vinii H('(tsă f;-Î upi'friltorii gliei stnln1o<;;eşti

2. Riisp1msuri. lămuritoare
 SPRE BUNA ŞTllNŢA, CETITORJLOR NOŞ.TRll.

Pentru deplina lămurire a tuturor, în legătură cu cele cu-

prinse în cartea de faţă, vom continua cu scrisul nostru şi vom
faoo să apară, de va fi cu putinţă, lunar, următoarele cărţi:
A doua carte de învăţătură despre: ,,De ce nu sunt foţi
oam@nii ee,ali",
A treia carte de învăţătură despre: ,,Cum să trăim creş-•
fineşte in viaţa cea de toate zilele".
A pab'a carte de învăţătură despre: "Creştinism şi coope.
raţie".
A cincea carte de învăţătură despre: ,,Cum poate fiecare om
să aibă spv-ijirl şi ajutor" pentru: sănătate, căsăl.orfo, copii, in-
validitate din accidente, bătrâneţe şi moarte.
A şasea cade de învăţăhtră despre: ,,Cum poate fiecare om,
dft.t de săuu: dar muncitor, să aibă cel p11ţin o căsuţă proprie?"
A şaptea carte de învă.ţă.tură despre: ,,Exp,·opriere sau fr1 ..
creşfi11are ?"
A opta carte de învăţătură despre: .,Cum se rezolvă defi..
nUiv, conflfr:tul dintre capital şi muncă". .
A noua carte de învăţătură despre: ,,lncreştinarea vieţii de
familie".
A ze.cea ca:rte de învăţătură despre „lncreştinarea educ«11,-
ţfoi şi frivăţământufoi de toate P,radele".
A unsprezecea carte de învăţătură despre: ,,Statul creş­
tin şi sfojiforii foi. Scopul şi mijloacele".
A douăspr-ece cade de invă ţă tură despre: .,Filosotia ere ş-.
frnă faţă de ş.fiinţele şi prop.,resul ştiinţilic şi tehnic al vremu-
rilor de azi şi de mâine".
AUTORUL.
 _,..,,·
-.
\
f
I. ~-J. CIOLAN.
lnvăţ~Ţor şi c;ooperator ·

CATEHISMUL
VIEŢII POLITICE A R01\1ÂNILOR

MOTTO:
„Toată darea cea bună şi tot darul
cel desăvârşit, de sus este coborînd,
dela Tine, Părintele Luminilor".

{
.- ._,.

19 4 4
.. :,
· Tipografia „Cartea Româii'easc~. din Cluj" . ,•_n.:.
:i:~-

"'; ,.;.·

. ,l >;_ •• ;;~t ~ :. r<fl'·-~

. ,,
)'li; t:'
•,'

)' :_ "1. :::;.

 Cartea de faţă se vinde în folosul cooperativei sanitare şi
de ajutor · rec~proc; ., Sănătak~a Neamului" al cărui scop este
de a ajuta pe cei săraci şi în suferinţă, asigurându-le .asistenţa
medicală la domiciliu şi medicamente gratuite. lnfiinţată la
8 August 1943, cooperativa „Sănătatea Neamului" num:Lă azi 1
2760 asociaţi, capi de familie, din toa,te comunele judeţului Si-
biu 'şi are în funcţiune: şapk cabinete dentare mobile, cari se
_ ,. mută din sat în sat: cinci case de naştere la sate şi 1.2 medici
· ' universali cari vizltează acasă 'a dânşii, pe toţi asociaţi: şi fami- _
liile lor, Deasemenea are şi medici specialişti pentru intervenţii
chirurgicale şi tratamente spec.iale. Cooperativa aceasta posedă
un inventar de· materiale şi ins·rumente medicale, precum şi tot
utilajul pentru încă 30 case de naştere comunale, în valoare de
15 milioane Li. -
F ondt,1rile necesare întreţinerii acestei cooperative, sunt
pr.tscu;r~~i ~XJu:;iv de către cooperativele economice din oraşul
-$j ·judeţul "Sibiu, precum şi din cotizaţiile ce le plătesc asociaţii
anual, în raport cu starea materială şi numărul copiiior He.::ă­
rtiia. · Statul;' Judeţul şi comunele n'au contribuit cu nici un _
leu, la susţinerea :t«;tivităţii cooperativei „Sănătatea Neamului",
· Rezultatele obţi~~i;- într'un an .ie activitate sunt uithitoare şi
· vor putea fi fdlosite cu deplin succes la viitoarea aşezare, pe
alte :Principii, a:"isigurărilor soci<'.le şi a orJ1anizării sa-uitare a
.ţării'.
.;:
Cartea de feti şi cele ce vor mei apare se vor găsi de vânzare la toate
11hr ,riil din \ară. Se poate comanda contra ramburs dela librăria Coope-
rativi „Spiru Haret", Sibiu Str. Ho.nterus Nr. 6.
VIEŢII POLITICE A ROMÂNILOR

MOTTO:
„ Toată darea cea bună şi tot darul
cel desăvârşit, de sus este coborînd,
dela Tine, Părintele Luminilor".

1 9 4 4

Tipografia „Cartea Românească din Cluj"

M. S. REGELUI MIHAI I.

înlr:u Pecunosilintă §i devolamenl

închină această caPle,
fl.uloPul
 PARTEA INTAIA

1. VREMURI APOCALIPTICE.

Abia ne-am desmetecit puţin din învălmăşeala pro-

dusă în suflete de salvatorul act de curaj al M. S. Regelui
Mihai I, din 23 August 1944 şi în loc să ne reculegem şi
,să ne gândim serios la viitorul neamului şi patriei, am por-
nit ,clin nou să ne mâncăm unii pe alţii.
1n loc să ne unim sufleteşte ş i într'o încleş tare co-
mun ă s ă biruim zavistia cea dintre fraţi şi să a ducem pa-
cea roditoare a solidarităţii naţionale , singur.a care ne
poate isbăvi de tot răul, am pornit la răsbun.are.
Fenomenul acesta al răsbunării, se pare că a cuprins
.aproape foată lumea şi îşi are isvorul în declaraţia co-
mună a Aliaţilor, referitoare la criminalii de răsboiu, cari
trebuesc sancţionaţi cum se cuvine.
Intre sancţionarea criminalilor de războiu şi molima
·sancţionării până şi a unui mic slujbaş, care a continuat
să-şi îndeplinească serviciul său, indiferent că Statul prin
,conducătorii săi a îmbrăcat haina albastră sau verde, este
,o mare ,d eosebire.
Sancţionarea sau pedepsirea criminalilor de războiu
..::orespunde unui act de justiţie aprobat de toată lumea.
Criminalii de războiu p,o,t fi număraţi pe degete.
Ura şi răzbunarea sunt sentimente josnice şi transfor-
,mă pe om în bestie.
6

Manifestarea acestor sentimente josnice, cari au stă­

pânit pe conducătorii multor State şi neamuri în ultimii,
ani, ne-a dat spectacolul cel mai barbar al vremurilor.
Neneroicirea a făcut oa şi neamul nostru să trăiască
din plin aceste apocaliptice barbarii.
Am asis1a.t cu toţii, la uciderea în masă între fraţi şi
surghiunirea nemiloasă şi barbară a celor ce nu sunt de,
legea noastră.
Am văzut cum închisorile îşi deschideau porţile ca să, •
iasă unii şi să intre alţii.
Am ajuns să vedem cum închisoarea era o pepinieră,
de miniştri.
Statul, avutul public, proprietatea particulară şi liber-
tatea individuală au fost nesocotite, prin diotiaturi pe care,
poporul nu le-a dorit.
Poporul nostru, prin structura sa spirituală, făuri-tă de-
Legea lui creştină, n'a aprobat niciodată metodele de gu--
vernare întemeiate pe ură şi răzbunare, pe crimă şi schin--
giuire.
Intotdeauna, poporul nostru în.clină spre cel ce su-·
fere şi-i arată simpatia sa.
Din păcate şi azi asistăm la acel.aş trist spectacol.
1n timp ce sufletul întregului neam, tresaltă de bu-•
euri.a reînvierii lui în hotarele sfinţite cu sângele stră-­
moşilor noştri, o parte din fiii săi se lasă pradă aceloraşi
josnice sentimente de ură şi răsbunare.
Toate ziarele sunt pline cu fel de fel de aţâţări. Se·
cer sancţiuni, stabilirea răspunderilOlr dela cel mai mic, la.
cel mai mare.
Se cere aruncarea pe drumuri a funcţionarilor numiţi.
sub cutare, sau cutare regim politic.
Rezultatul: alte crime, alţi vinovaţi azi, pentm a fi,
mâine eroi, altă categorie de nemulţumiţi, cari nu vor aş­
tepta decât răs.bunarea La timpul potrivit.
6

Manifestarea acestor sentimente josniqe, cari au stă­

pânit pe conducătorii multor State şi neamuri în ultimii,
ani, ne-a dat spectacolul cel mai barbar al vremurilor.
N enerocirea a făcut oa şi neamul nostru să trăiască.
din plin aceste apocaliptice barbarii.
Am asisitat cu toţii, la uciderea în masă între fraţii şi
surghiunirea nemiloasă şi barbară a celor ce nu sunt de,
legea noastră. ·
Am văzut cum închisorile îşi deschideau porţile ca să. ·
iasă unii şi să intre alţii.
Am ajuns· să vedem cum închisoarea era o pepinieră,
de miniştri.
Statul, avutul public, proprietatea particulară şi liber-
tatea individuală au fost nesocotite, prin diofaturi pe care,
poporul nu le-a dorit.
Poporul nostru, prin structura sa spirituală, făurită de·
Legea lui creştină, n'a aprobat niciodată metodele de gu-·
vernare întemeiate pe ură şi răzbunare, pe crimă şi schin--
giuire.
fototdeauna, poporul nostru înclină sp·re cel ce su-·
fere şi-i arată simpatia sa.
Din păcate şi azi asistăm la acelaş trist spectacol.
1n timp ce sufletul întregului neam, tresaltă de bu-·
curia reinvierii lui în hotarele sfinţite cu sângele stră­
moşilor noştri, o parte din fiii săi se lasă pradă aceloraşi·
josnice sentimente de ură şi răsbunare,
Toate ziarele sunt pline cu fel de fel de aţâţări. Se·
cer sancţiuni, stabilirea răspunderiloir dela cel mai mic, la.
cel mai mare.
Se cere aruncarea pe drumuri a funcţionarilor numiţi
sub cutare, sau cutare regim politic.
Rezultatul: alte crime, alţi vinovaţi azi, pentru a fi,
mâine eroi', altă categorie de nemulţumiţi, cari nu vor aş-·
iepta decât răs.bunarea la timpul potrivit.
 7

Şi cu toate binefacerile unei culturi şi civilizaţii de se-

,cole, cu toate rezultatele sistemelor şi doctrinelor sociale
•cari frământă omenirea, până azi nu s'a putut ieşi din
-acest cerc vicios.
Infierbântaţi de dorinţa de răzbunare şi de poftele de
:.a lua unii, locul altora, uităm că nu este nimic nou sub
"Soare, că lumea nu începe dela noi şi ignorrăm mai ,departe
''tocmai doctrina cea salvatoare a omenirii cuprinsă în Evan-
.,ghelia lui Christos.
Sărăcie, mizerie, suferinţă şi nedreptate de o parte
şi bogăţie, trai bun şi nepăsare de altă p,arte, au existat şi
·vor exista cât vor fi oameni pe pământ, cari vor trăi în iafa-
•Ta Legii creştine.

2. CERCETARE LĂUNTRICĂ.
Pentru ca să ne dăm seama ,de starea în care se gă­
:seşte ţara şi neamul nostru azi, în mod cinstit şi fără pre-
iudecăţi, se cuvine să ne cercetăm pe noi înşine, faptele
'110astre şi modul cum ne-am purtat ca oameni şi cetăţeni,
·în ultimul sfert de veac, în România Mare.
Vom porni dela ceeace se petrece azi sub o,chii şi sub
.simţirile noastre, în viaţa poporului nostru.
Răscrucea de viaţă a neamului, dda 23 August 1944,
i-a redat poporului toate libertăţile şi drepturile pe care
dictaturile i le-au răpit.
Poporul no 1stru, are un fel special de a fi: el nu se
•entuziasmează şi nici nu cade în extaz, când i se întâmplă
·evenimente mari în viaţă, mai ales când aceste eveniment,e,
pdvesc stări de lucruri sau fapte, cari nu-l ating direct în
"intimitatea vieţii lui.
Iată pentru ce, nici de data aceasta, pop,orul nostru nu
:şi-a pierdut capul, ci, cu un calm deosebit şi cu încredere
 7

Şi cu toate binefacerile unei culturi şi civilizaţii de se-

,cole, cu toate rezultatele sistemelor şi doctrinelor sociale
,cari frământă omenirea, până azi nu s'a putut ieşi din
:acest cerc vicios.
Infierbântaţi de dorinţa de răzbunare şi de poftele de
,. a lua unii, locul altora, uităm că nu este nimic nou sub
·soare, că lumea nu începe dela noi şi ignorrăm mai ,d eparte
'tocmai doctrina cea salvatoare a omenirii cuprinsă în Evan-
•ghelia lui Christos.
Sărăcie, mizerie, suferinţă şi nedreptate de o parte
şi bogăţie, tr.a i bun şi nepăsare de altă parte, au existat şi
·vor exista cât vor fi oameni pe pământ, cari vor trăi în afa-
,ra Legii creştine.

2. CERCETARE LĂUNTRICĂ.
Pentru ca să ne dăm seama ,de starea în care se gă ­
seşt e ţara ş i neamul nostru azi, în mod cinstit şi f ără pre-
iudecăţi, se cuvine să ne cercetăm pe noi înşine, faptele
,noastre şi modul cum ne-am purtat ca oameni şi cetăţeni,
în ultimul sfert de veac, în România Mare.
Vom porni dela ceeace se petrece azi sub ochii şi sub
.simţirile noastre, în viaţa poporului nostru.
Răscrucea de viaţă a neamului, dela 23 August 1944,
i-a redat poporului toate libertăţile şi drepturile pe care
dictaturile i le-au răpit.
Poporul nostru, are un fel special de a fi: el nu se
,,entuziasmează şi nici nu cade în extaz, când i se întâmplă
•evenimente mari în viaţă, mai ales când aceste evenimente,
privesc stări de lucruri sau fapte, cari nu-l ating dir,e ct în
intimitatea vieţii lui.
Ială pentru ce, nici de data aceasta, poporul nostru nu
:şi - a pierdut capul, ci, cu un calm deosebit şi cu încredere
8

numai m Dumnezeu, aşteaptă noua aşezare a omenirii în.

făgaşurile de viaţă ce vor urma.
Poporul simte, că o schimbare mare se petrece în lume,
şi că această schimbare, trece peste mări şi ţări şi va veni.
şi peste noi.
Poporul mai ştie că orice bucurie este înconjurată de
suferinţă. După bucuria de azi, vine întristarea de mâine~
aşa se scurge viaţa oamenilor şi a popoarelor.
Şi iată, aşa s'a şi întâmplat şi de data aceasta.
O seamă de oameni înfierbântaţi, căzuţi în extaz nu
atât de bucuria cea mare a neamului, cât de bucuria lor
personală, sau de partid, plini de ură şi răsbunare, au în--
ceput lucrarea lor de învrăjbire, care în loc să adune su-
fletele, le risipeşte.
Partidele politice au început să roiască, alergând după
partizani. Ele îşi asumă rolul de a face dreptate tuturor, de-
a alina suferinţele.
Steagurile vechi au fost scoase dela naftalină şi sunt
purtate de aceiaşi stegari, cu dorinţă mărturisită de a fi
folositori ţării.
Mişcări cu caracter muncitoresc, surghinuite până ieri,
îşi afirmă dreptul la viaţă, revendicând dreptul de a ft
puse în situaţiunea de a guverna ţara.
Lozinci, chemări, schiţări de programe, promisiuni, an--
gajamente şi tot felul ,de dorinţi pentru mai bine, inundă
toate manifestele de propagandă politică şi toate publica-
ţiile. Ziarele apar şi dispar, dela o zi, la alta.
Nimeni nu zice: ,.Cu Dumnezeu înainte", sau „Doamne
ajută"!
Omul de rând, cu sânge rece, lipsit de febra politică,
stă năucit şi nu 'mai ştie nici ce să creadă, nici ce să facă.
Simţul lui, simplitatea lui · de gândire, îi spun că nu
este bine ce se face şi cum se face.
Acest simţ îi spune că în faţa primejdiilor prin care
8

numai m Dumnezeu, aşteaptă noua aş·ezare a omenirii în

f ăgaşurile de viaţă ce vor urma.
Poporul simte, că o schimbare mare se petrece în lume,
şi că această schimbare, trece peste mări şi ţări şi va veni.
şi peste noi.
Poporul mai ştie că orioe bucurie este înconjurată de
suferinţă. După bucuria de azi, vine întristarea de mâine~
aşa se scurge viaţa oamenilor şi a popoarelor.
Şi iată, aşa s'a şi întâmplat şi de data aceasta.
O seamă de oameni înfierbântaţi, căzuţi în extaz nu
atât de bucuria cea mare a neamului, cât de bucuria lor
personală, sau de partid, plini de ură şi răsbunare, au în--
cepul lucrarea lor de învrăjbire, care în loc să adune su-
fletele, le risipeşte.
Partidele politice au început să roiască, alergând după
partizani. Ele îşi asumă rolul de a face dreptate tuturor, de-
a alina suferinţele.
Steagurile vechi au fost scoase dela naftalină şi sunt
purtate de aceiaşi stegari, cu dorinţă mărturisită de a fi
folositori ţării.
Mişcări cu caracter muncitoresc, surghinuite până ieri,
îşi afirmă dreptul la viaţă, revendicând dreptul de a ft
puse în situaţiunea de a guverna ţara.
Lozinci, chemări, schiţări de programe, promisiuni, an-
gajamente şi tot felul ,de dorinţi pentru mai bine, inundă
toate manifestele de propagandă politică şi toate publica-
ţiile. Ziarele apar şi dispar, dela o zi, Ia alta.
Nimeni nu zice: ,,Cu Dumnezeu înainte", sau „Doamne
ajută"!
Omul de rând, cu sânge rece, · lipsit de febra politică,
stă năucit şi nu 'mai ştie nici ce să creadă, nici ce să facă.
Simţul lui, simplitatea lui · de gândire, îi spun că nu
este bine ce se face şi cum se face.
Acest simţ îi spune că în faţa primejdii lor prin care
 9

trece omenire.a întreagă şi deci şi neamul şi ţara lui, se

·cere cu totul altceva, decât spectacolul ce i se oferă.
In simplitatea lui, el vede că în locul unora de pana
ieri, cari stăpâneau hulind pe Dumnezeul părinţilor noş­
tri şi pe Cezarul ci'iruia se cade a plăti dajdie, apar alţii,
·stăpâniţi de aceleaşi apucături şi patimi.
Nici o schimbare, ci doar: ,,Plecaţi voi, să venim noi".
Timp de 25 de ani, dela 1918 până azi, neamul nostru
întregit în hotarele lui fireşti, a trăit o viaţă plină de
·s budum.
Intregirii hotarelor nu i-a urmat unificarea sufletea-
scă a tuturor fiilor neamului.
Am asistat la lupte fără sfârşit între partidele poli-
1ice. Nimic nu ne înfrăţia, deşi după unirea cea mare, erau
încă multe răni ,deschise de răsboiu, pe trupul neamului şi
:al ţării.
O droaie de partide, au răsărit ca buruiana îri grâu şi
.au înăbuşit simţul critic al popcrrului.
O supralicitare, o demagogie fără margini, o destră­
;b ălare politică fără precedent în viaţa neamu.lui nostru, a
desorientat pe bidul om din popor.
Din această lăbărţare a unei democraţii false, s'a năs­
•cut în mintea cârmuitorului Statului, ideea des.fiinţării par-
tidelor politice şi instaurarea dictaturii, cu întregul ei cor-
1:egiu ndast.
S'a sărit -din lac în puţ.
Dela libertatea anarhică, s'a trecut la dictatură, la
·sugrumarea libertăţilor poporului.
Ţara, întocmai ca o moşie, trecea pe rând în stăpâni­
Tea arendaşilor votului obşte·sc desorientat, sau a dictatu-
Tilor, cari schimbau vătăşeii, când le venea rândul să ex-
-ploateze moşia.
O mare parte din popor, ren unţând la orice ataşament
sincer de partid, clin cauzele arătate mai _sus, se conducea
 9

frece omenire.a întreagă şi deci şi neamul şi ţara lui, se

·cere cu totul altceva, decât spectacolul oe i se oferă.
ln simplitatea lui, el vede că în locul unora de până
-ieri, cari stăpâneau hulind pe Dumnezeul părinţilor noş­
fri şi pe Cezarul c:<'iruia se cade a plăti dajdie, apar alţii,
·stăpâniţi de aceleaşi apucături şi patimi.
Nici o schimbare, ci doar: ,,Plecaţi voi, să venim noi".
Timp de 25 de ani, dela 1918 până azi, neamul nos.t.ru
întregit în hotarele lui fireşti, a trăit o viaţă plină de
·sbucium.
lntregirii hotarelor nu i-a urmat unificarea sufletea-
scă a tuturor fiilor neamului.
Am asistat la lupte fără sfârşit între partidele poli-
tice. Nimic nu ne înfrăţia, deşi după unirea cea mare, erau
încă multe răni ,deschise de răsboiu, pe trupul neamului şi
,al ţării.
O droaie de partide, au răsărit ca buruiana în grâu şi
au înăbuşit simţul critic al poporului.
O supralicitare, o demagogie fără margini, o destră ­
;bălare politică fără precedent în viaţa neamului nostru, a
desorientat pe bie.ful om din popor.
Din această lăbărţare a unei democraţii false, s'a năs­
•cut în mintea cârmuitorului Statului, ideea des.fiinţării par-
tidelor politice şi instaurarea dictaturii, cu întregul ei cor-
'tegiu ndast.
S'a sărit ,d in lac în puţ.
Dela libertatea anarhică, s'a trecut la dictatură, Ia
·sugrumarea libertăţilor poporului.
Ţara, întocmai ca o moşie, trecea pe rând în stăpâni­
·rea arendaşilor votului obşte·sc desorientat, sau a ,dictatu-
Tilor, cari schimbau vătăşeii, când le venea rândul să ex-
ploateze moşia.
O mare parte din popor, renunţând la o•rice ataşament
:sincer de partid, ,din cauzele arătate mai sus, se conducea
10

după lozinca: ,,Vin ai noştri, pleacă ai noştri" şi la trece--

rea dela un regim politic la altul exclama: ,,Schimbarea,
domnilor, bucuria nebunilor".
O ţară frământată de lupte sterile de partid, lipsită,
şi de oameni politici hotărîţi, a căzut uşor pradă ambiţii­
lor deşarte ale dictatorilor.
S'a docvedit că toate partidele politice, fără nici o deo-.
sebire, n'au fost la înălţimea chemării lor. Partizanii lor·
n'au fost niciodată capabili să se jertfească pentru o idee,
pentru un crez, pentrucă nu li s'a făcut o educaţie în acesti
sens.
O ceată de oameni, strânşi în jurul unui steag, dintre:·
cari cei mai mulţi gata numai să se înfrupte din. bineface--
rile unei guvernări, interesaţi numai din punct de vedere,
personal, aşt€ptau să ajungă partidul la putere. Atâta toL
De aci neputinţa totală a şefilor lor ide a iniţia rezis --
tenţa şi ohiar reacţiunea împotriva măsurilor dictatoriale,.
prin care s'au luat libertăţile poporului.
In vremurile grele, şefii, unii cu destul curaj per so--
nal, au văzut gol în jurul lor ş i al steagului pe care La t.a,
pus la păstrare, aşteptând timpuri mai bune, mulţumin­
du-se să facă memorii scrise de protest.
In aceste împrejurări, dictatorii, cunoscând laşitatea•
omenească ce sălăşluia peste tot, au făcut ple.biscite, ce-
rând pe această cale aprobarea poporului pentru diferite·
acţiuni şi schimbări în politica internă şi externă a Statu-
lui şi în structura vieţii de Stat.
Am mers cu toţii, până la unul, la vot şi am zis :.·
,,Da". (A se ved€a rezultatele celor două pl€biscite).
Am aprobat şi polil.ica Regelui Carol al ILieia şi pe,
ac€ea a succesorului său Antonescu pe . faţă şi am criti--
-cat-o în ascuns.
Consecinţa fir€.ască şi logică nu poate fi alta decât!
 11

.aceasta: ,,De greşelile lor, suntem cu toţii vinovaţi" într'o

--mare măsură.
Dar n'a fost numai atât.
De pe catedrele sanctuarelor de cultură, profesorii, în
'ioc să făurească suflete şi să pregătească temeinic elit:a
naţiunii pentru consolidarea neamului şi ţării, au abătut
tineretul pe căi lăturalnice, sub mirajul unor formule na-
'ţionaliste întemeiate pe ură şi răsbunare, iar nu pe muncă
demnă şi constructivă, pe iubire şi credinţă.
Partidele politice, au întrebuinţat tineretul ţării, drept
,masă de manevră, în politica internă.
Câteva manifestaţii s,gomotoase, cu sparg,eri de gea-
·muri, făcute de tineretul universitar, erau folosite ca dii-
·vers-iune în politica internă, pentru a se acoperi cine ştie
,ce panama politică.
Partidele şi guvernele date de ele, s'au jucat cu
focul. Din acest joc primejdios, s'a născut mişcarea le-
•gionară.
Carenţa ide autoritate a guvernelor a diat avânt aces-
tei mişcări, bazată pe violenţă şi pe un fals misticism re-
'1.igios.
Şefi de parHde au pactizat cu aoeastă mişcare.
Crescută la sânul parti,delor politice, hrănită din bu-
•·getul Statului într'o largă măsură, favorizată şi de de'ca-
<lenţa şi deprecierea piartidelor nenumărate, mişcarea le-
•gionară a crescut şi s'a desvoltat mereu.
Schimbările din Europa, după 1940, având repercu-
siuni şi 1a noi, au scos la iveală şi mai mult această miş­
,care.
Nazismul şi fascismul şi-au găsit în ţara noastră, in-
·strumentul prin care şi-au impus principiile lor, în viaţa
··noastră de Stat.
La tot ceea s'a întâmplat, fie bine, fie rău, în ultimii
25 de ani de viaţă politică, socială şi naţională, avem fie-
12

care din noi, dar mai ales conducătorii, partea noas,lră de

contribuţie.
Nu avem nici unul drept să acuzăm pe nimeni, nici-
să cerem osândirea cuiva, pentru simplul motiv că a lu-
crat sub cutare sau cutare regim, acceptat de . noi în--
şine.
Nu poate fi vorba însă aci, de cei certaţi cu legea, pe·
care au nesocotit-o, furând banul public, asasinând, sau,
scurtând în ,drepturi pe alţii. Aceştia se cade să-şi pri-.
mească osânda meritată.
Nu vorbim aci, nici de cei ce au furat cu forme legale,.
având în mână şi pâinea şi cuţitul pe care le-au smuls dim
mâinile poporului, prin dictatură, lăsându-l neputincios în
faţa jafului ce s'a făcut în banul public.
Şi aceştia îşi vor lua pedeapsa cuvenită.
Toate sunt păcatele noastre ale tuturor. Le cunoaştem.
şi ne ruşinăm de ele. Atât nu este de ajuns!
Trebue să ne ~ăim ş i să ne hotărîm, odată pentru,
totdeauna, să nu mai facem ceiace am făcut.
Pentru ca să putem trece la fapte, trebue să facem cu--
răţenie deplină înlăuntrul sufletului nostru, ca să fie d.ina-
fara lui curată, prin lucrările şi faptele noastre de oameni,.
creştini şi cetăţeni.

Lupta pentru realizarea curăţeniei sufleteşti trebues

dusă cu noi înşine, iar nu între noi. Când fiecare va fi cu-
rat, obştea românească întreagă va fi curată .

3. INTREAGA LUME A GREŞIT.

Dacă în · cercetarea ' lăuntrică a noastră ca neam, am,

găsit că toţi am greşit, atunci cu drept cuvânt putem spu-
ne, azi, în perspectiva timpului ce s'a scurs dela aşezarea.
păcii, după războiul din 1914-1918, că întreaga lume a>
 13

greşit şi că deci problema iertării, trebue să cuprindă pe

toată lumea, căzută în greş-ală.
In adevăr, ni se reproşează şi ne reproşăm şi noi, unii
altora, că suntem vinovaţi de faptul că în mijlocul neamu-
lui nostru, unii fii ai săi, căzând în rătăcire, au făcut jo-
cul hitlerismului şi fascismului în ţara noastră, susţinând
mai târziu pe Germani şi Italieni cu toate resursele mate-
riale şi umane, în lupta lor de supremaţie, de subjugare a
omenirii întregi, fără ca să reacţionăm cum se cuvine şi la
timpul potrivit spre a împiedeca sau scurta războiul.
Ceeace s'a întâmplat în sânul neamului nostru, sau a
altor neamuri, cum este spre pil,dă Franţa, s'a întâmplat
aproape în toate ţările.
In adevăr, după aşezarea păcii, din 1918, toate nea-
murile pământului, uşurate de povara şi mizeriile unui răz­
boiu de patru ani, au căzut, unele în extazul provocat de
împlinirea unor idealuri, sau revendicări teritoriale, altele
în spasme de suferinţă, îngenunchiate şi puse sub regim
special, cu zâmbet mefistofelic pe buze şi cu sufletul plin
de ură şi de setea de răzbunare. ·
Agentul de poliţie şi de justiţie internaţională, pus să
păzească pacea lumii şi s'o asigure de orice ameninţare în
existenţa sa, în loc să fie pus în situaţiunea de a asigura
această pace prin reprimarea rapidă şi sigură a agresorn-
lui, având pentru aceasta armata sa proprie, bine organi-
zată, a fost înzestrat cu toată instrumentaţia necesară unei
orhestre simfonice, pentru a preamări în cântece şi alău­
te, himera unei păci, clădită pe iluzii.
In timp ce Liga Naţiunilor cânta ariile păcii, pe toate
gamele, iar neamurile credeau în steaua ei, Italia şi Ger-
mania, stăpânite de ură şi răsbunare, au început sub con-
ducerea lui Hitler şi Mussolini, două apariţii ciudate şi ne-
naturale, pregătirea celui mai groaznic războiu al ome-
nirii.
14

Sub ochii tuturor, aceste popoare anesteziate cu for-

mule noi de viaţă şi cu promisiunea că lor le este :diat să
stăpânească lumea şi pământul, au început înarmarea şi
pregătirea pentru revanşă, sub imperiul legilor intema-
ţ.ionale pentru limitarea înarmărilor .
.Marile puteri, care şi-au asumat obligaţiunea morală
de a veghea pentru menţinerea păcii, n'au luat nici o mă­
sură eficace pentru a opri înarmarea celor două naţiuni,
care deveneau din an în an, mai agresive şi mai amenin-
ţătoare.
Fără
nici o supărare, fiecare umil cetăţean ,din orice
ţară, poate pune întrebarea, dacă, de tot ceeace s'a întâm-
plat în Europa, în ultimii 12 ani, de deslănţuirea a.cestui
războiu care a adus atâta suferinţă, nenorocire şi distru-
gere, nu sunt vinovate chiar marile· puteri?
Şi întrebările pot continua pe aceeaşi temă, iar răs­
punsul este unul şi ac,elaş: ,,toţi am greşit, toţi avem ne-
voie de iertare".
Dacă marile puteri, Franţa şi Anglia, s'au aflat în
marginea prăpastiei, ameninţate de cotropirea germană,
care a şi trecut peste Franţa, dacă poporul englez, ma-
rea naţiune engleză, se afla la un moment dat, după ex-
presia însaş1 a D-lui Churchill, întocmai ca un om care
abia-şi poate ţine capul deasupra apei, atunci ce să mai
zicem de noi şi de alte mici naţiuni, lipsite şi de forţă şi
de resursele necesare, cu ajutorul cărora se putea opri nă ­
vala cotropitorilor.
1n lumina acestor adevăruri, acestor realităţi, nu pu-
tem fi judecaţi pentru atitudinea noastră, pentru ~reşelile
noastre cu atâta asprime, ci din contră, în lumina supre-
mei încercări disperate, ldie. a doborî la pământ un duşman
care ne-a ţinut sub călcâiul cismei vreme de cinci ani, în-
cercare ce ne-a adus ispăşirea oricăror păca.te, .avem drep-
tul la un tratament omenesc şi la o justă ~preciere a apor~
 15

tului ce l-am adus, este drept, în ceasul al unspreze,celea,

pentru grăbirea sfârşitului războiului .
Putem spune cu inima împăcată, că ne-am ră scum­
părat pe deplin greşala ce am făcut-o.
Şi mai avem o confesiune de făcut. Nici o clipă măcar,
sufletul neamului nu s'a îndepărtat de credinţa în victorie
a Marilor noştri Aliaţi de totdeauna.
Poporul nostru a fost întotdeauna, respectuos şi re-
cunoscător. ~ r cel-atîâ)ubatîii -luphi°'sa pentru apăr~
rea, înt;~rea şi menţinerea hotarelor patriei sale, împo-
triva agresorilor şi nici odată n'a râvnit la nici o palmă de
pământ
,,,,,.,.,..__ ..
~
strein.
.
· Intre neamurile care de data ace1asta ne-au dat posibi-
litatea să supravieţuim şi să ne întregim şi hotarele sfinte
ale p,atriei, este şi puternicul neam Rus, a cărui vecinătate
ne impune ca un crez al vremurilor viitoare, o strânsă co-
laborare pe toate tărâmurile de activitate şi o amiciţie
bazată pe sinceritate reciprocă.
Ne îndeamnă la acestea însuşi spiritul nostru de con-
servare, însăşi consolidarea ţării, din toate punctele de
vedere.

4. INFLUENŢE STREINE IN SUFLETUL NEAMULUI.

1n afară de relele cari au bântuit sufletele vieţii noa-
stre, sub toate formele, neamul nostru a avut de suferit şi
unele influenţe din afară, care au contribuit într'o largă
măsură la ajungerea în situaţiunea în care ne găsim.

L
Pop·oru!_~~~~v~~ poe_?s...__~e __~:_~,tini, cu iubire de
( Dumnezeu si de aproapele său. ..
. ~..-../ !.- _____ . _..... .. .......... --. r- - - - '
r· Veacuri dearândul, în desvoltarea sa, între poporul
\ drept cre~i_nc!os _şi conducătorii lui, dela Domnitor şi pâ-

-----
(nă la ultimul sîuJlfa•fa'l stăpânirii, ~ existat o strânsă le-
-
 16

··( ~ătură sufletească , cimentată de o viaţă cu adevărat creş­

: tmească a tuturor.
\ Toate cărţile domneşti die judecată , toate legile, po-
\ runcile şi rânduelile date de stăpânire , spre a fi urmate de
/ popor, au fost străbătute de Duhul creştin al Evangheliei
I
\ lui Christos.
~ • ~ •
~ ·
De aceea am biruit mereu şi duşmănia cea dintre noi
.şi pe vrăşmaşii din afară, păstrându-ne legea şi neamul
prin toate urgiile ce s'au abătut asupra noastră.
Veacul din urmă, a adus în lumea întreagă o mulţime
de înoiri ,de viaţă, cari au îndepărtat pe oameni tot mai
mult de legea creştină.
Nici neamul nostru n'a scăpat de influenţa acestor
înnoiri, unele bune, altele dăunătoare.
Am importat tot felul de concepţii, idei, practici, rân-
dueli şi legi din care n'am schimbat o iotă măcar, cari nu
au nimic comun cu fon dul vieţii noastre sufleteşti.
Pe nesimţite, între popor şi clas.a conducătoare bân-
tuit ă de tot felul de influenţe streine, s'a săpat o prăpastie
adâncă , prin faptul că aceasta din urmă s'a îndepărta t d e
vi.aţa creştină, n'a fost creştină cu adevărat.
Viaţa de Stat, cu toate formele ei de manifestare, nu
s'a mai inspirat din spiritul creştin . al neamului, ci a îm-
bră,cat o haină străină, ce nu se mai potrivea felului său
de viaţă.
Intr'o largă măsură , formele de viaţă economică, so-
cială , culturală şi politică, în care s'a desfăşurat totul în .
ţara noastră în ultimele decenii, au fost streine de Duhul
creştin al vieţii neamului.
De aci, falsitatea vieţii noastre de Stat, în cele mai
multe domenii de activita.fe.
Din cauza acestei nepotriviri, ·dintre viaţa spirituală
a neamului, întemeiată pe Evanghelia lui Christos şi viaţa
sa materială guvernată de le·gi împrumutate de aiurea şi
 17

f lipsite de Duh creştin, am aj_~s în situatia paradoxală ca

j să trăim viaţa de toate zilele, ~~ , apu~ături~-şi -p~actici
\păgâne.
S'a mers până acolo, încât unii fii rătăciţi ai neamu-
( lui, au pângărit legea noastră creştină, împrumutând · sau
) imitând obiceiurile şi practicele celor fără Dumnezeu, prin
· introducerea crimei în numele crucii lui Christos si prin
'tdeslănţuirea valurilor nestăvilite ale uri-Cşi răsbună~ii, fă­
ră deosebire de rasă
___,şi _____ _
religie:-------~------~,
Pe măsură ce viaţa Statului s'a smintit. din făgaşurile
-ei fireşti,
fie din cauza ,dictaturilor, fie din cauza împru-
muturilor de aiurea, sau a păcatelor noastre, s'a schimbat
însăşi structura sa intimă .

Astfel, Statul a devenit cu timpul, din ocrotitor al

cetăţeanului, asupritor al lui; din apărător al drepturilor
lui, acuzator al acestuia; din organizator moral, un •factor
de destrămare morală.
Se cere deci o totală reformă a Statului, prin aşezarea
} ui pe temelii morale.
Reforma Statµlui, trebue să fie precedată de reforma
~~ului cetăţean al său.
Iar reforma omului, nu este altceva, decât întoarcerea
1ui, la isvorul nesecat al vieţii creştine, prin stârpirea din
sufletul său, ,din viaţa sa, a minciunii, furtului, răsbună­
rii, urii şi invidiei.
.,_..,..,--- In sufletul său, în lucrările sale, în locul minciunii să
triumfe adevărul; în locul furtului să triumfe cinstea; în
locul răsbunării să răsară iertarea şi uitarea; în locul urii
si invidiei să strălucească iubirea, iar peste toate, să do-
/
rine conştiinţa curată ·a împlinirii dat..9riei de om, creştin
-şi cetăţean.
Fără această transformare nu poate fi viaţă morală,
2
18

nici pentru omul cetăţean , mei pentru Statul organizat

de el.

5. REINVIEREA NEAMULUI.
Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Harului său, coborîl
asupra tânărnlui nostru Suveran, am renăscut ca neam,_
şi ţară.
Zorile reînvierii noastre, s'au ivit iarăşi pe cerul în-
tuneca t de fumul si focul răutătii omenesti.
. ' ' '
Aşa precum fierul înroşit în foc, se ba te cu ciocanul
şi se curăţă de sgură şi sufletul nostru de creştini şi buni 1

români, trebue să iasă curat din baia de foc şi sânge prin

care trece omenirea întreagă şi cu dânsa şi neamul nostru.
Ziua reînvier ii a s,osit. Să ne veselim şi să zicem fra-
ţilor şi celor ce ne urăsc pe noi.
S ă uităm toate şi să iertăm toate, pentru Sfânta reîn--
viere a neamului, fiindcă toţi am greşit şi toţi a vem nevoie·
de iertare.
Iar iertarea nu este deplină fără uitare!
Pentru renaşterea noastră ca neam, pentru continui-
tatea românismului în hotarele strămoşeşti, trebue să por--
oim lupta cea mare şi grea, cu noi înşine, cu tot răul ce s'a•.
sălăşluit în sufletul nostru, în viaţa noastră şi în lucrarea
noastră cea de toate zilele.
Prima luptă trebue să o dăm cu pornirile de ură şi·
răsbuna.re . E cea mai grea. Fără isbânda deplină asupra
acestora, nu se poat~ continua lupta. Reconstrucţia mo- -
rală a sufletului nostru şi cu dânsa a Statului nostru, nu·
se poate realiza dec,U atunci când p:aoea va sălăşlui în--
tre noi.
Trebue să ne obişnuim cu ideea, să intre în inima noa-
stră şi în tot cugetul no,tru, că odată pentru totdeauna,
este necesar să ie.rtăm şi să uităm !oate, tuturor celor ce-
 19

ne-a1.;1 greşit, sau le-am greşit cu ceva, pentru a face să

ră;;;ă, pacea roditoare a binelui şi a iubirii între -oameni.
Odată aşezată între noi pacea şi buna ·învoire, sufle-
tul nostru, descătuşat din lanţurile robiei, urii şi răsbună­
rii, va putea să continue cu succes lupta împotriva celor -
lalte patimi omeneşti.
Lucrarea aceasta ,de curăţire a sufletului de toate pa-
timile, de toate pornirile rele şi de tot ceeace îl întunecă,
este cea mai mare şi mai însemnată lucra.re ce trebue în-
făptuită în viaţa neamului nostru.
Familia, şcoala, biserica şi toţi factorii de cultură şi
-educaţie ai neamului, precum şi presa şi toate mijloacele
de răspândire a i,deilor sănătoase, reorganizate şi îrndru-
mate în spiritul creştin al Evangheliei lui Christos, vor
• .avea misiunea de a realiza, în mod trieptat, reforma omu-
lui şi a Statului însuşi.
Iată pentru ce, oamenii fără nici un Dumnezeu, fără
nici o credinţă, cari în trufia lor, vor să fie mai mari peste
.alţii, nu au dreptul să ne poruncească nouă creştinilor.
In foate timpurile, unii ca aceştia au ajuns să stăpâ­
nească popoarele, prin teroare şi cruzime, prin nesocoti-
rea drepturilor acestora. Nici un regim întemeiat pe te-
roare şi cruzime, n'a supravieţuit celor ce Lau creiat. Toa-
te s'au prăbuşU.
Toţi aceştia pot să trăiască în pace şi bună înţelegere
,-cu noi creştinii, fiindd. religia, credinţa noastră creştină,
ne impune aceasta prin oea mai mare lege a sa, a iubirii
aproapelui şi chiar a vrăşmaşului nostru.
lată pentru oe, suntem oei mai mari adversari ai po-
'liticei rasiale, naziste sau fasciste.
Cu toată lumea voim să convieţuim în pace şi bună în-
ţelegere, cu o singură condiţie: fiecare este liber să se în-
,-chine Dumnezeului său, însă cu toţii, fără deosebire, să
20

ne iubim patria şi pământul care ne hrăneşte şi să ne ser -

vim cu credinţă şi devotament Regele.

6. PACEA LUMII, PACEA LUI CHRISTOS.

Sunt aproape 2000 de ani de când Christos a dat ome-
nirii cele mai ideale legi de viaţă morală.
In Evanghelia lui Christos se cuprind toate normele
şi legile sociale, economice, politice şi etice, după care tre-
bue să se conducă oamenii, în trecerea lor, prin viaţa pă­
mântească.
Omenirea doreşte pacea. Pacea nu poate fi realizată
în chip desăvârşit decât prin: ,,Iubirea aproapelui".
Omenirea însetează şi flămânzeşte după ,dreptatea so-
cială. Dreptatea sodală nu poate exista decât prin aplica-
rea îndemnului dat de Christos: ,,Cel ce are două cămăşi,
să dea una celui ce. n'are".
Omenirea doreşte o viaţă tihnHă. Viaţă tihnită nu
poate exista, decât prin stârpirea egoismului şi a trufiei.
Egoismul şi trufia oamenilor i-a făcut să se ucidă fra -
te pe frate, iar când popoarele au fost stăpânite de aoeste-
patimi, au început războaiele ucigătoare între ele.
Unii au voit să stăpânească pe alţii, fără nici un drepţ,
decât acela al pumnului tare.
Unii au voit să aibă totul pentru ei, iar alţii nimic.
Egoismul şi trufia, au fost, sunt şi vor rămâne în ome-
nirea necreştină, germenii tuturor pornirilor rele.
Omul egoist, are ca scop al vieţii să adune tot, numai
pentru el şi ai săi, fără să se gândească la cei ce nu au şi
sunt în suferinţă.
Când omul se vede bogat, cu avere multă, cu mulţimi
în jurul său, cari i se pleacă, se umple de el însuşi şi în-
cepe să se încreadă din ce în ce mai mult, numai în pute-
rile sale.
 2l

Atunci începe să nesocotească pe Dwnnezeu şi se cre-

de pe sine atotputernic.
Alţii adună în jurul lor forţa, cu ajutorul căreia, amă­
gind mulţimile, neamurile chiar, că le va da lor în stăpâni­
re pământul, le exaltează şi le fac să se încreadă în pro-
pria lor forţă, negând Dumnezeirea.
Ce a fost în realitate nazismul şi fascismul ·decât o,
exaltare a unor popoare, cari în trufia lor, au început lup-
ta chiar şi cu Dumnezeu?
Toţi aceştia au uitat că Dumnezeu nu lasă arborii să
crească până la cer. Cu cât s'au ridicat în trufia lor mai
sus, cu atât rădăcina care-i lega de pământ a rămas mai
neputincioasă faţă de clătinarea vânturilor, iar sfârşitul în-
totdeauna a fost: prăbuşirea.
Câte averi nu s'au risipit, câţi bogaţi n'au sărăcit, câ-
te măriri nu s'au prăbuşit şi toate s'au întâmplat neînce-
tat, fără lupte, fără revoluţii, numai pentru faptul că s'au.
înfrânt legile imuabile ale Firii, lăsate de cel Atotpu-
ternic!
Creştinismul aşează la temelia vieţii în locul egoismu-
lui. şi trufiei: mila şi credinţa.
Prin milă, sufletul omului este îndemnat să ajute pe-
aproapele său, mai neputincios de cât el, căzut în suferin-
ţă şi să lucreze şi pentru mai binele altora.
Prin credinţă omul se pleacă în faţa Dumnezeirii celei'
A-tot-puternice, căutând să se înalţe la cer pe scara eter-
nă a sufletului neprihănit, iar nu pe scara lemnului care
putrezeşte, srau a fierului care rugineşte şi se prăvăleşte în
haosul întunerecului.
Toate formulele, toate legile sociale, toate problemele-
ce s'au pus şi se pun de oameni, pentru a găsi o formă
de viaţă mai bună a omenirii, sunt cuprinse în chip ma-
gistral, în Evanghelia lui Christos, care va rămâne de-a-
pururi Magna Charta vieţii oamenilor pe pământ.
22

Toate problemele puse de tot felul de doctrine sociale,

-economice, politice şi etfoe, cari frământă lumea cugetă­
toare, îşi au deslegarea definitivă şi fără putinţă de altă
interpretare, în Evanghelia lui Christos.
Avem curajul şi tăria să afirmăm, fără putinţă de
desminţire, sau contrazicere, că am găsit în Evanghelia
1ui Christos, deslegarea perfectă a tuturor problemelor pe
care omenirea caută să le rezolve, pe alte căi, fără nici un
rezultat pozitiv, ocolind Sfânta Evanghelie.
Azi, când întreaga omenire se găseşte la una din cele
mai de seamă răscruci ale vieţii şi existenţii sale, când
-'în urma celui mai groasnic măcel omenesc, se apropie zo-
rile prevestitoare ale păcii, nu putem să ne închipuim, că
aşezarea acesteia, pe temelii solide, se va putea face fără
·să se ţină seamă ,de Evan@lelia lui Christos.
Ne îndreptăţeşte să credem astfel, însăşi declaraţiile
riepetate ale celor doi mari bărbaţi de Stat cari vor avea
-cuvânt hotărîtor în :aşezarea păcii: D-nii Churchill şi Roose-
velt, cari şi-au manifestat public părerea , că pacea vii -
toare a lumii, va fi o pace creştină, o pace dreaptă pentru
1:oate popoarele.
„Ne cere şi Dumnezeu - a spus Preşedintele Roosevelt
- să ne dedicăm tot restul vieţii construirii unei păci. du-
-rabile".
Iar în scrisoarea trimisă de Dl. Roosevelt, Arhiepis-
·copului de C:anterbury, spune între altele: ,,In aceste zile
victorioase şi în vremurile ce vor veni, avem nevoie mai
mult ca oricând de ace.a forţă spirituală oe este necesară
pentru o pace durabilă".
Pentru a se putea întemeia o pace creştină a fost ne-
·cesar ca să se aibă şi adeziunea celui de al treilea factor
determinant în construirea :acestei păci, a Mareşalului Sta-
1in, care pentru a face posibilă participarea sinceră, a sa
 23,.

şi a poporului său, la aşezarea păcii ~reştine, a decretat.

]ibertatea religioasă pentru toţi cetăţenii U.R.S.S.
1n adevăr, în articolul său „Drepturile cetăţeanului
sovietic", publicat în ziarul „Universul" Nr. 287 din 24:
Octomvrie 1944, Dl. Profesor I. Levin, doctor în drept al
U.R.S.S;, referinidu-s,e la libertatea religioasă realizată de
Mareşalul Stalin, spune textu.al: ,,Constituţia U.R.S.S. asL
gură libertatea deplină a conştiinţei. Exercitarea tuturor
cultelor este' liberă. Lăcaşurile derugăciune şi toate obiec-
tele. decult sunt puse fără plată, l adispoziţia tuturor credin-
cioşilor. Preoţii se bucură de toate drepturile cetăţeneşti,
inclusiv dreptul de alegător. Toate cultele îşi crează liber
organizaţiile religioase. Astfel, în fruntea bisericii orto-
doxe ruseşti stă un patriarh, asistat de un Sinod de Epis-
copi. La Moscova există un Institut superior de teologie.
S' a creat un Consiliu pentru chestiunile Bisericii ortodoxe·
ruseşti, care face legătura dintre patriarh şi guvern".

Astfel, bisericile creştine din întreaga Rusie, îşi des-

chid i:arăşi larg uşile, propovăduind în libertate deplină
Cuvântul Evangheliei lui Christos.
lntemeiaţi pe acest fapt, de o covârşitoare importanţă,
atât pentru poporul rus drept credincios, cât şi pentru în-
treaga lume creştină, avem convingerea şi nădejdea, că·
în viitorul apropiat, toate celelalte deosebiri în domeniul'
organizării vieţii, se vor netezi, fie prin acceptarea de toa-
tă lumea a unor principii cari s'au verificat, în urma expe-
rienţelor făcute, că au o valoare universală şi eternă, fie·
prin renunţarea le unele, ca fără valoare şi rezultat sa-
tisfăcător.
Suntem convinşi, că puntea de înţelegere şi de apro-
piere sufletească, aruncată recent de Mareşalul Stalin, în-
tre poporul rus, organizat de U.R.S.S. şi restul lumii creş­
·tine, prin decretarea libertăţii religioase, va fi folositoare
24

şi pentru închegarea solidarităţii universale a neamurilor

pământului.
Aşa gândim noi creştinii şi mersul lucrărilor şi al o-
rânduelilor oamenilor, în dedăşurarea vieţii deralungul vea-
curilor, ne-a dovedit cu prisosinţă, că Legea creştit;1ă cu
principiile ei, statornicite în Evanghelia lui Christos, ră­
mâne cea mai perfectă şi mai înălţătoare cale de urmat în
viaţă, :atât de omul singuratic cât şi de toate neamurile
pământului.
Iată pentru ce noi avem neîncetat pe buze cuvintele:
„Pacea între oameni şi neamuri nu poate fi decât pacea lui
Christos".
Grija cea mare a tuturor trebue să fie îndreptată, spre
pacea ce se va aşeza între oameni şi neamuri. Această pa-
ce, nu trebue să mai conţină într'însa germenul războiului,
aşa cum s'a întâmplat în 1918.
Altfel, toată vărsarea cumplită de sânge, to3.te sufe-
rinţele şi jertfele făcute de omenire în acest războiu, sunt
în zadar şi acelaş măcel omenesc se va repeta peste pu-
ţin timp.
După aşezar•c,3. păcii celei adevărate, să se înceapă
reeducarea neamurilor, în Duhul creştin, singurul care cuL
tivă sentimentele nobile, generatoare de pace şi bună în-
-voire între oameni.
Pentru noi, creştinismul nu este o simplă formă de în-
-chinar-e, sau o credinţă fără nici o justificare.
Pentru noi Evanghelia lui Christos este generatoare de
viaţă armonioasă, isvor nesecat al binelui, al adevărului, al
iubirii, al iertării şi uitării, al milei şi cr,edinţei.
Pentru noi lnvăţătura lui Christos, este legea imua-
bilă, valabilă oricând şi ori unde, universală şi perfectă,
care a s.trăbătut şi va străbate toate veac.urile.
In această lnvăţătură găsim orice explicaţie a vieţii
24

şi pentru închegarea solidarităţii universale a neamurilor

pământului.
Aşa gândim noi creştinii şi mersul lucrăril or şi al o-
rânduelilor oamenilor, în desfăşurarea vieţii deialungul vea-
curilor, ne-a dovedit cu prisosinţă, că Legea creştină cu
principiile ei, statornicite în Evanghelia lu.i Christos , ră­
mâne cea mai perfectă şi mai înălţătoare cale de urmat în
viaţă, atât de omul singuratic cât şi de toate neamurile
păm ântului.
Iată pentru ce noi avem neîncetat pe buze cuvintele:
„Pacea între oameni şi neamuri nu poate fi decât pacea lui
Christos".
Grija cea mare a tuturor trebue să fie îndreptată, spre
pacea ce se va aşeza între oameni şi neamuri. Această pa-
ce, nu trebue să mai conţină într'însa germenul războiului,
aşa cum s'a întâmplat în 1918.
Altfel, toată vărsarea cumplită de sânge, tmte sufe-
rinţele şi jertfele făcute de omenire în acest războiu , sunt
în zadar şi acelaş măcel omenesc se va repeta peste pu-
ţin timp.
După :aşezam:i păcii celei adevă.rate, să se înceapă
·r eeducarea neamurilor, în Duhul creştin, singurul care cuL
tivă sentimentele nobile, generatoare de pace şi bună în-
-voire între oameni.
Pentru noi, creştinismul nu este o simplă formă de în-
-chinare, sau o credinţă fără nici o justificare.
Pentru noi Evanghelia lui Christos este generatoare de
viaţă armonioasă, isvor nesecat al binelui, al adevărului, al
iubirii, al iertării şi uitării, al milei şi credinţei.
Pentru noi Invăţătura lui Christos, este legea imua-
bilă, valabilă oricând şi ori unde, universală şi perfectă,
care a s.trăbătut şi va străbate toate veacurile.
In această Invăţătură găsim orice explicaţie a vieţii
 25

şi a sensului acestei vieţi, trecătoare pentru cele pămân­

teşti şi eternă pentru cele sufleteşti.
Noi nu suntem prin aceasta, nici servi ai vreunei ten-
dinţe de clericalism, nici bigoţi religioşi.
Noi voim, pur şi simplu, să punem în toată lucrarea
noastră, în toate zilele vieţii noastre, Duhul creştin al Evan-
gheliei lui Christos.
Viaţa politică este şi ea o lucrare a oamenilor. Până
acum această viaţă şi lucrarea ei, nu şi-a luat drept scut
Sfânta Evanghelie, nici ca temeiu, învăţătura Domnului
nostru Isus Christos.
Noi îndrăsnim, azi, mai vârtos ca oricând, în cea mai
furtunoasă mare a vieţii oamenilor, să ne adunăm în nu-
mele Domnului şi să jertfim totul pentru triumful creşti ­
nismului şi prin aceasta pentru binele tuturor.
Programul lucrărilor noastre de organizare a vieţii sub
toate formele şi de ci şi a Statului să- l întemeiem pe ceea-
ce este etem şi universal, pe învăţătura lui Christos, ca-
re va -dăinui cât va fi lumea şi pământul.
Numai necredinţa, egoismul şi trufia, ura şi răsbuna­
rea au îndepărtat pe oameni, de Evanghelia lui Christos.
Noi credem şi ne plecăm în faţa Atotputerniciei lui
Dumnezeu, care prin Fiul său, ne-a dat putinţa mântuirii
sufletelor noastre şi lumina vieţii celei adevărate.
Mărturisind astfel credinţa noastră, vom încerca să
înfăţişăm în linii mari, idealul nostru ·de viaţă politică, în
lumina învăţăturii lui Christos.
în cele ce urmează vom căuta să arătăm punctul nos-
tru de vedere asupra celei mai discutate probleme, care
face obiectul principal de propagandă şi temeiul de exis-
tenţă al tuturor grupărilor politice şi anume : democraţia .
 25

şi a sensului acestei vieţi, trecătoare pentru cele pămân­

teşti şi eternă pentru cele sufleteşti.
Noi nu suntem prin aceasta, nici servi ai vreunei ten-
dinţe de clericalism, nici bigoţi religioşi.
Noi voim, pur şi simplu, să punem în toată lucrarea
noastră, în toate zilele vieţii noastre, Duhul creştin al Evan-
gheliei lui Christos.
Viaţa politică este şi ea o lucrare a oamenilor. Până
acum această viaţă şi lucrarea ei, nu şi-a luat drept scut
Sfânta Evanghelie, nici ca temeiu, Invăţătura Domnului
nostru Isus Christos.
Noi îndrăsnim, azi, mai vârtos ca oricând, în cea mai
furtunoasă mare a vieţii oamenilor, să ne adunăm în nu-
mele Domnului şi să jertfim totul pentru triumful creşti ­
nismului şi prin aceasta pentru binele tuturor.
Programul lucrărilor noastre de organizare a vieţii sub
toate formele şi de ci şi a Statului să-l întemeiem pe ceea-
ce este etern şi universal, pe Invăţătura lui Christos, ca-
re va -dăinui cât va fi lumea şi pământul.
Numai necredinţa, egoismul şi trufia, ura şi răsbuna­
rea au îndepărtat pe oameni, de Evanghelia lui Christos.
Noi credem şi ne plecăm în faţa Atotputerniciei lui
Dumnezeu, care prin Fiul său, ne-a dat putinţa mântuirii
sufletelor noastre ş i lumina vieţii celei adevărate.
Mărturisind astfel credinţa noastră, vom încerca să
înfăţişăm în linii mari, idealul nostru ·de viaţă politică, în
lumina Invăţăturii lui Christos.
In cele ce urmează vom căuta să arătăm punctul nos-
tru de vedere asupra celei mai discutate probleme, care
face obiectul principal de propagandă şi temeiul de exis-
tenţă al tuturor grupărilor politice şi anume: democraţia .
 PARTEA DOUA

1. DESPRE DEMOCRAŢIE.

Toţi cei ce se ocupă cu fel de fel de studii, teorii şi

.cercetări despre democraţie, ca doctrină şi formă de viaţă
socială, constată că aceasta îşi are într'o mare măsură, is-
vorul în revoluţia franceză din 1789 şi anume, în enunţa­
·rea celor trei principii de viaţă: libe.rl:ate, egalitate, fra-
·fornitate.
Pentru noi creştinii, aşa numita democraţie, adică tot
•ceiace înţelegem azi ca democraţie, este un furudament al
-vieţii oamenilor pe pământ şi este de origine Divină.
Ca un Atotştiutor, Dumnezeu, cunoscând în chip desă­
vârşit firea omului creat de El, la plinirea vremii, a tri-
-mis în lume pe Fiul său, pentru mântuirea omului căzut
fa păcat,
Modul cum a venit Fiul lui Dumnezeu în lume, pe pă­
mânt, nu cu năluciri şi străluciri înfricoşetoare, ci în chi-
pul cel mai umil posibil, născându- se într'un staul de vite,
,-este pentru noi toţi ultima expresie a ooborîrii Celui mai
mare, puternic, atotştiutor şi a toate făcător în mijlocul
celor mai mici şi mai slabi.
Nu numai naşterea S.a, va rămftne deapururi exemplu
•d e umilinţă pentru omenirea creştină, ci toată viaţ a Sa
,pământească, în toate manifestările ei, are pecetea acea-
:sta de umilinţă.
 27

O grijă deosebi-tă, o preocupare permanentă a avut

Mântuitorul: să se arate mulţimilor, ca un slujitor al. lor,
iar nu ca un stăpân.
Primind botezul dela Ioan, a dat omenirii p•r ima lec-
ţie de supunere la cele rânduite de Dumnezeu.
Uisoarea Golgotei, cu întregul ei cortegiu ,d e suplicii şi
batjocuri, culminârudi cu restignirea, n'au fost altceva de-
cât o sublimă înfrângere o omenescului din om, pentru a
arăta omenirii, că răscumpărarea păcatului cere jertfă su-
premă.
Ca om a suferit totul, supunându-se tuturor legilor
cari guvernau ţara şi pe oamenii timpului acela.
A suferit trădarea lui Iuda şi lepădarea lui Petru.
S'a lăsat prins de oştile stăpânirii.
ln momentele cele mai grele şi mai tragice· ale vieţii
sale pământeşti, Lau părăsit toţi, până şi cei mai apro-
piaţi ai săi.
Mulţimile cari L-au urmat, cari Lau adorat, cari L-au
divinizat, au pierit ca înghiţite de pământ.
Şi toate umilirile, toate suferinţele, toate câte i s'au în-
tâmplat ca om lui Christos, au rămas pentru omenire ulti-
ma expresie a exemplului de supunere şi ascultare, de slu-
jire a celor în suferinţă, a celor oe au ne,voie ,ele mân-
tuire.
Cunoscător perfect al firii pământeşti a oamenilor,
Christos, Dumnezeu, a căutat în nenumărate rânduri şi
ocazii ca să scoată din sufletele ucenicilor săi, mai ales,
orice urmă de îngâmfare, de, mărire, de deosebire faţă de
ceilalţi oameni, ştiind că toate acestea, în loc să-i apro-
pie, îi vor depărta pe unii de alţii.
1n ajunul patimilor, în ultimile zile ale vieţii sale pe
pământ, Christos a dat Ucenicilor săi şi omenirii întregi,
cea mai mare lecţie de înaltă moralitate şi a fixat unul din
fundamentele adevăratei vieţi creştine, prin spălarea pi-
28

,cioarelor ucenicilor săi. El, Fiul lui Dumnezeu, cel de o

fiinţă cu Tatăl , săvârşeşte cel mai umilitor act din viaţa
:Sa pământească, pentru a arăta şi a da lumii întregi o
lege fundamentală a păcii şi bunei învoiri între oameni.
„Care este · mai mare între voi, să fie ca mai mic, şi
,care este căpetenie să fie ca unul ce slujeşte" (Luca cap.
22 stih 26). ·
„Deci dacă eu, Domnul şi Invăţătorul, v'am spălat
vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să spălaţi picioa-
rele unul altuia. Căci v'am dat vouă pildă ca să faceţi şi
voi precum am făcut eu" (Ioan cap. 13 stih 14-15).
Care conducător , sau stăpânitor, sau mai mare peste
•cei mici, în viaţa sa, a fost capabil să dea un asemenea te-
·meiu de viaţă semenilor săi?
Este acest act, ultima expresie a ceeace oamenii vo-
,esc să exprime, prin cuvântul democraţie.
Prin supune rea sa în faţa legilor şi a celor chema ţi
:să le aplice, Christos a consacrat principiul egalităţii tu-
turor, în faţa legilor, fără nici o deosebire de rang, clasă,
,sau privilegii.
Dacă toţi suntem egali în faţa legilor, toţi putem să
1uăm legea drept scut, nu însemnează, că pentru orice căl­
,c are a eî, se va primi aceeaşi pedeapsă, ci din contră, orice
.abatere are pedeapsă deosebită şi diferă după gravitatea
faptei săvârşită, oricine ar fi, cel ce o săvârşeşte.
Prin legea fundamentală a creştinismului pe care a
<:onsacraLo ca o împlinire a legii celei vechi: ,,Iubeşte pe
.aproapele tău, ca pe tine însuţi", Mânhiitorul a consfinţit
lraterni.tatea oamenilor, care rodeşte pacea şi buna învoire
între ei.
Toţi cei ce păzesc legea, sunt liberi, deci nu au a se
teme de nici o îngrădire, sau constrângere, din partea -ni-
:mănui.
Libertatea indivtduală este cheia de boltă a creştini s-
mului, care. se întemeiază pe conştiinţa faptelor fiecărui
om.
Fiecare va avea răsplata după faptele sale, iar fap-
tele sale, le va săvârşi fiecare, după puterile sale, în mar-
ginile legii creştine şi a legiuirii omeneşti.
Fiecare este liber să trăiască, să gândească, să dis-
pună de tot ce este al său, însă în marginile legii.
Această libertate creştină nu poate cădea în desmăţ,
prin utilizarea ei pentru răzbunare, ură sau violentare.
Când libertatea etse rău înţdeasă, sau rău utilizată de in-
divizi, grupuri, sau chiar popoare, ea devine din genera-
toare de viaţă paşnică şi constructivă, anarhică, destruc-
tivă .
Iată deci un alt postulat al vieţii creştine, libertatea,
care· se cuprinde în Invăţătura Mântuitorului.
Toate la olaltă; egalitatea, fraternitatea, libertatea, ne
dau cea mai clară şi completă icoană a vieţii creştine, sau
a ceeace numim noi viaţă cu adevărat democratică.
lată dar, că noi suntem c-ei mai convinşi democraţi, nu
pentru a afirma o lozincă a vremurilor de· azi, ci pentrucii
în practica sa, creştinismul, este mai mult decât ceeace se
înţelege azi, prin noţiunea de democraţie.
Când zici creştin, zici mai mult decât ,democrat.

2. DESPRE SOCIALISM.
Este locul acum să
subliniem aci, în continuare că le-
gea noastră creştină
cuprinde într'âns:a şi tot ceeace se
înţelege prin noţiunile de social şi socialism, bineînţeles cu
excluderea tuturor elementelor anticreştine ce Ie conţin .
A gândi social, îns•emnează a gândi şi prin prisma
intereselor semenilor tăi.
A trăi social, însemnează să renunţi la o p:arte din
ceeace ai, în favoarea celor ce nu au.
30

Toate acestea însă, cu o rezonanţă şi mai puternică

sunt temeiuri de viaţă creştină de mai bine de 19 veacuri.
Ceeace aduce socialismul în afara credinţei creştine,
în concepţia sa şi în modul cum voeşte să realizize drep-
tatea socială, este lupta de clasă, pentru 01·ganizarea oelor
în suferinţă şi ,desHinţare:a proprietăţii individuale.
Omenirea şi mai ales lumea cre,ştină, trebue să fie re-
cunoscătoare socialismului de toate nuanţele şi precurso-
rilor săi, pentru faptul că a declanşat lupta împotriva por-
nirilor egoiste, în scopul realizării unei lumi mai bune,
stârnind un interes deosehit şi o preocupare de căpetenie
în toate ţările.
Socialismul s'a născut ca o reacţiune împotriva libera-
lismului, despre care ne vom ocupa mai jos, căutând so-
luţii noi pentru o viaţă mai uşoară, pentru înlăturarea mi-
zeriei în care se găsea mai ales mtmcitorimea.
Născut din suferinţă, din cauza unei lumi egoiste, ca- .
re-şi făurise ca iideal exploatarea fără margini a semenului
său şi lipsit de orice sentiment moral, socialismul, încă din
primele începuturi ale existenţei sale, a purtat în sine
germenul insuccesului său.
In adevăr toate şcoalele socialiste şi toţi adepţii lor,
au întemeiat acţiunea lor de emancipare a muncitorimii ce
trăia în mizerie şi suferinţă pe două fapte: desfiinţarea
proprietăţii individuale şi colectivizarea mijloacelor de
producţie a bunurilor.
Pentru realizaria acestor deziderate, socialismul, a ales
ca mijloc, lup.ta ide clasă prin grevă şi mai apoi prin revo-
luţie.
Nici nu se putea altfel, dată fiind situaţia în care se
găseau cele ,două tabere de acum în luptă: Una, formată
din capitaliştii cei puternici, bine organizaţi şi cu mijloace
de luptă mai eficace, având în mână şi un Stat organizat
în sensul vederilor lor, Stat care-i proteja numai pe dânşii,
 31

,cealaltă, formată dintr'o lume neorganizată, mizeră şi fără

nioi o putinţă de a se apăra, sau de a re:acţiona, împotriva
-exploatării nemiloase, la care era supusă.
Cum să dobori un asemenea ,duşman puternic şi orga-
nizat, decât prin lovituri de moarte?
Ei erau cei mulţi şi constituiau prin munca lor, mijlo -
-cul principal al producţiei, în timp ce capitaliştii erau cei
_puţini şi-şi îrrtemeiau existenţa pe exploatarea muncii lu-
crătorilor, sub toate formele: prin număr cât mai mare de
ore, prin salarii insuficiente unui trai omenesc, pf'in corf-
.strângeri de tot felul până la istovirea completă, deci fără
nici o preocupare de soarta acestora.
P:rin desfiinţarea proprietăţii individuale, se d.ădea
lovitura de moarte proprietarilor de. capitaluri mobiliare
sau imobiliare şi astfel, ,duşmanul era pus la pâmănt, iar
.p entru muncitorime răsărea un soare nou, o viaţă nouă, pli-
nă de mai bine.
Această lovitură nu poate fi dată pe cale paşnică , în-
trucât proprietarii de capitaluri, n'ar fi consimţit sub nici
,o formă la :această deposedare, de bună voie.
Atunci s'a org:anizat lupta de clasă, care a utilizat·
-ca mijloc greva şi mai pe urmă revoluţia.
Tocmai în acest procedeu stă defectul acestei ideo-
logii.
Când zicem, clasă, zicem numai unii, Când zicem lup-
tă, zioem ură , ră sbunare, zicem unii contra altor.a, zicem
războiu între fraţi.
Unii socialişti, ca să atenueze e.fectele dezastruo,ase
ale luptei de ci.asă, au ales ca mijloc de luptă , gf\eva.
Oricum, în socialism, nu se pot cuprinde toţi oamenii
şi :aceasta tocmai din cauza principiului de bază adoptat,
în însă şi structura, ideologia şi aplicarea sa practică, el.asa,
.adică deosebirea de alţii, adică numai unii.
Prin organizarea clasei muncitoare cea care se aHrmă
32

că sufere mai mult, se caută satisfacerea intereselor e1, m

contradicţie cu ale celor ce nu fac parte <lin această clasă.
Deci, socialismul, niciodată nu va putea realiza pacea
şi buna învoire între oameni şi vom rămâne în acelaş cerc
vicios al existenţii unei vieţi de luptă continuă, care nu
poate îmbrăca Duhul creştin, singurul care poate desle-
ga problema în mod definitiv.
Renunţând la desfiinţarea proprietăţii individuale şi la
lupta de clasă, socialismul nu putea să-şi aibă vre-.o jus-
tificare, . vre-un drept la existenţă, ci ar fi fost un copil
n ăscut mort.
Totuşi, dată fiind situaţia grea în care se găsea lu-
mea muncitoare, din cauza exploatării fără margini de
către lumea capitalistă, ceva trebuia făcut, în scopui eman-
cipării celei dintâiu, de sub tutela apăsătoare a celei din
urmă . Zorile unei dreptăţi sociale trebuiau să apară, ca
prevestitoare ale unui răsărit de viaţ ă nouă, mai bună
pentru toată lumea.
Intunecimea care bântuia sufletele tuturor acum un
veac şi mai bine, când s'au lansat ideile şi s'au închegat
doctrinele socialiste, atât ale celor ce erau orbiţi de stră­
lucirea aurului şi ide pofta nesăţioasă a avuţiilor fără mar-
gini, cât şi ale celor aflaţi în mizerie şi suferinţă, care nu
găseau scăpare .decât în ura şi răs.bunarea împotdva ex-
ploatatorilor muncii lo;r, i-au îndepărtat şi pe unii şi pe
alţii, de singurul izvor al păcii şi bunei înţelegeri între
oameni, Evanghelia lui Christos.
Numai reactualizarea în viaţa lor, a Invăţăturii Mân-
tuitorului, putea rezolva bineînţeles, în mod treptat, p,r o-
blema unei mai drepte împărţiri a bunurilor între oameni,
astfel încât fiecare să trăiască o viaţă mai bună, mai ome-
nească.
Dacă mai de vreme cu o sută de ani, omenirea ar fi
început să transpunăîn viaţa ei cea de toate zilele, Invă-
 33

ţătura Mântuitorului, căutând într'însa soluţiile tuturor pro-

blemelor, nu ar fi par,curs un drum atât de întortochiat şi
plin de dureroase experienţe, cari n'au putut aduoe desle-
gările dorite.
Această afrm:aţie a noastră esfo întărHă şi de un fe-
nomen consumat sub ochii şi simţurile noastre şi anume: de
prăbuşirea naţional-socialismului şi fascismului, care adop-
tând programul socialismului de Stat, program care la
rândul său, presupune viaţă dirijată în toate domeniile de
aotivitate, s'a dovedit ca neid11.1rabil, având într'ânsul ace-
laş germen destructiv al urii, răshunăr-H, egoismului şi în-
gâmfării.
Acesta este motivul, pentru care nazismul şi fascismul,
au făcut clin naţiunile germană şi italiană, două naţiuni
pline de, ură, răsbunare, egoism şi îngâmfare,.
O concepţie de viaţă, întemeiată pe asemenea senti-
mente, cari înjosesc, creiază antipatie în jurul său. De
aceea aceste două naţiuni, n'au fost capabile să-şi apr0-
pie. nici o altă naţiune idealului lor, ci pe toate, dar absolut
pe toate, şi le-au făcut duşmane.
In oarba lor îngâmfare, au început a nesocoti chiar
şi pe Dumnezeu, rea'.ntorcându-s,e unii dintre ei, cum au
fost germanii, la păgânism.
Orice altă exphienţă cu aplicarea oricărei doctrine
socialiste, de orice nuanţă, ar avea acelaş s:fârşit: prăbu­
şirea, pentru motivele arătate de noi mai sus.
Iată pentru ce, cu drept cuvânt, când zicem socialism,
zicem mai puţin decât creştinism.

3. DESPRE COMUNISM.
Nemulţumit cu mijloacele prin care socialismul voia să
realizeze dreptatea socială între oameni, comunismul, avân:d
acelaş obiectiv, a înlocuit lupta de clasă prin grevă, cu
lupta ,de clasă prin r-evoluţie. 3
34

In marea şi epocala experienţă ce s'a făcut în lume,

de către adepţii ideilor lui Karl Marx, în scopul sincer
mărturisit, dar mai ales deplin justificat, de viaţa unei bmi,
în care numai unii aveau dreptul la viaţă, iar ceilalţi erau
sortiţi pierzării, prin suferinţă nesfârşită, viaţă în care
Duhul creştin n'a putut să influenţeze mersul vieţii oame-
nilor pe calea învăţăturilor Evangheliei lui Christos, adep-
ţii marxismului, pentru triumful ideilor lor, au căutat să
înlăture mai întâiu două piedici foarte importante, cari se
opuneau realizării planului şi programului lor, şi anume:
sentimentul religios şi sentimentul proprietăţii in1dividuale.
Omul creştin este legat în existenţa sa materială, de
pământul pe care trăieşte şi care-l hrăneşte, având drept
rădăcină înfiptă în acest pământ, sentimentul proprietăţii
individuale, sentimentul de stăpân a! bunurilor agonisite
cu truda muncii sale; iar 'În existenţa sa spirituală, este
legat, prin sentimentul religios, de Impărăţia Cerurilor.
Tăind legăturile care-l ţin pe om, strâns legat, de pă­
mânt şi de cer, acesta rămâne un fulg, pe care-l duc vân-
turile unde vor.
Pentru a se putea face această experienţă, pentru a
se putea aplica principiile marxismului, în toată amploa-
rea loc, a fost necesar, ca să se şteargă din sufletele oame-
nilor, în viaţa cărora urma să se sălăşluiască acele prin-
cipii, tot ce era în contradfoţie cu ele: sentimentul prn-
prietăţii individuale şi sentimentul reli.gios.
Suprimarea proprietăţii individuale şi a libertăţii re.
ligioase, devenind fapte împlinite, cornunis~ul, a aplicat
programul şi principiile sale, în toată voia sa.
După 25 de ani de aplicare a principiilor marxismului,
după câte ne-a fost cu putinţă şi îngăduit, am constatat
că în unele sectoare al~ vieţii omului, s'au realizat pro-
grese constmclive uimitoare, cari vor rămâne desigur oa
un far luminos pentru întreaga lume.
 35

Pentru tot ceeace a realizat comunismul, în scopul creie-

rii unei sorţi mai bune, unei vieţi omeneşti, celor aflaţi în
suferinţă, se cade să-i fie întreaga lume recunoscătoare.
Ceeace însă, va rămâne ca un mare merit, ca un mare
eveniment al timpurilor, este atitudinea pe care a avut-o
marele bărbat de Stat, Mareşalul Stalin şi cu dânsul toţi
colaboratorii săi, faţă de evoluţia doctrinei marxiste, pe
care au aplicat-o în viaţa poporului Rus.
Astfel, în cursul perioadei de eroism şi sacrificiu al
erei comuniste, conducătorii, în înţelepciunea lor, consta-
tând că omul suspendat în aer, poate fi uşor purtat în orice
direcţie şi de alte ideologii, sau practici, dar mai presus
de toate, constatând că chiar şi pentru trăirea acestuia în
numina principiilor comunist~, trebue fixat locului, au avut
şi curajul şi tăria, de a reveni, atât la sentimentul piroprie-
tăţii individuale, prin acordarea dreptului de proprietate,
asupra casei, locului de casă, cu o grădiniţă, a unei vaci,
a păsărilor şi animalelor de curte, precum şi la sentimen-
tul religios, prin libertatea religioasă acordată recent în-

"'\ tregului popor, drept credincios.

Spaima provooată de comunism, în Statele cu struc-

f tură burgheză-capitalistă, a determinat pe con,ducătorii a-

cestora, să dea cea mai mare atenţiune revendicărilor ce-
lJot: aflaţi în suferinţă.
------ Astfel, sub ochii noştri, vedem cum sp·re pildă, în An-
~Ha, guvernul D-lui Churchill a propus parlamentului bri-
itanic, o lege de securitate socială pentru toţi locuitorii ţă­
,, rii, luând sub scutul statului, ajutat de iniţiative particu-
;\ !are, pe fiecare cetăţean, dela naştere, până la moarte.
In toate statele de pe faţa pământului, problema unei
mai drept~ repartiţii a bunurilor între oameni, a unei vieţi
mai bune pentru toţi, formează preocuparea tuturor fac-
torilor de răspundere, iar partidele politice se în.trec în a
afişa programe cu soluţii precise în deslegarea acestor prc•-
bleme.
 36

Toate şcoalele socialiste şi doctrinele lor, n'au fost în

stare să dea omenirii, într'un veac de agitaţii şi frământări,
ceeace a dat marxismul, prin realiză.rile în desfăşuram.a
unei vieţi de un sfert de secol, organizată pe baza principii-
lor s:ale în U, R. S. S. Cea mai mare re:alizare a comunis-
mului şi singura care va străbate veacurile, s,e poate con-
cretiza în următoarea frază: Comunismul, sguduind din
11

încheieturi toată organizarea ş~bredă a omenirii, a tre-

zit la o viaţă nouă, pe toţi oamenii şi i-a mobilizat pentru
lupta împotriva egoismului şi trufiei, pentru victoria de-
plină a spiritului asupra materiei, readucând în cr.atrul
preocupărilor omului, credinţa şi trăirea după Evanghelia
lui Chris tos".
I Dacă azi comunismul, renunţă la revoluţie şi voeşte
· să-şi întemeieze existenţa pe libertate, egalitate şi fr<!._ter-
nitate, cu respectarea sentimentului de proprietate irudi-
viduală şi a sentimentului religios şi deci fără luptă de
/ clasă, atunci însemnează, chiar dacă nu mărturiseşte încă
, aoeiasta, că se apropie de ceeace formează de veacuri, fun_
.damentul vieţii creştine, de Invăţătura Mântuitorului.
Afirmaţiunea noastră de mai sus, o întemeiem pe fap-
tul că marxismul, prin doctrina şi practica Sta, a căutat
şi caută să realizeze fericirea omului pe pământ, negând
orice altă fericire în viaţa viitoare, ,de dlincolo de mormânt.
Atât Karl Marx, cât şi to,ţi precursorii lui socialişti,
precum şi adep,ţii lor de mai târziu, ne.g ând unii exist~nţa
lui Dumnezeu, alţii numai pe aceea a lui Christos, în toate
problemele ce şi-au pus, nu au căutat nici un fel de expIL
; caţie sau rezolvare a acelor probleme, în Evanghelia lui
Chriistos, deşi toate, dar absolut toate, au fost puse şi re-
zolvate în chip magistral de Christos.
Neacordând nici o valoare lnvăţăturii lui Christos, nici
1
pentru organizarea vieţii lor spirituale, nici pentru organi-
zarea vieţii materiale a oamenilor, a fost firesc ca să-şi
 31

-- construiască ei înşişi o doctrină nouă şi metode şi prin-

•cipii de aplicare, în concordanţă cu însăşi doctrina creiată
,de dânşii.
In ace:astă situaţiune, nici nu puteau proceda altfel.
Dovada cea mai elocventă, că însăşi doctrina M.arxÎ-
,·stă-Leninistă, a evoluat într'un mod uimitor chiar în U R.
·s. S., o putem face printre altele, cu întregul cuprins al ar-
ticolului de propagandă „Drepturile cetăţeanului sovietic"
.al D-lui Prof. I. Levin, doctor în drept al U. R. S. S., pu-
'blicat în ziarul „Universul" Nr. 287 din 24 Octomvrie
1944, care are cuprinsul următor:
,,Problema situaţiei individului în societate a fost în-
.,, totdeauna obiect de discuţie între oamenii politici şi cu-
.,,getă tori. Unii susţineau idei.a unor drepturi nelimitate
,,pentru individ; ceilalţi, din contră, cereau .absorbirea fo_
11tală a individului de societate. Se ştie că deseori aoeste
, ,,două categorii de prdenţii acopereau interesele me-
.,,schine, egoiste ale unor grupuri sau ale unor, clici neîn-
. ,,semnate.
„Oamenii sovie<tici consideră că situaţia cetăţeanului
. ,,în societate depinde de •ca•racterul regimului social. Cetă­
, ,,ţeanul sovietic este membru al societăţii socialiste şi prin
„aceasta se defineşte situaţia lui în societate. Soci.etatea
. ,,ace:asta resping,e atât individualismul extremist, cât şi
, ,,programul diametral opus. Ea tinde spre un acord armo-
,,nic al intereselor individului cu ale societăţii, spre con-
. ,,cor,danţa lor. Ea p111ne în sarcina individului îndatoriri faţă
. ,,de societate şi ,de Stat, dar în aoelaş timp îi r,ecunoaşte
. ,;drepturi largi şi le protejează prin toate mijloacele. ln
. /,societatea sovietică individul se bucură de un mar,e res-
. ,,pect. ,,Atenţi.a stalinistă faţă de om" este una dintre oele
._,,mai populare lozinci din Uniune1a Sovietică . Omul este
,,.considerat cel mai preţios capital.
.,Cetăţeanul sovietic este însă educat în spiritul soli-
,, ,,darităţii sociale. Statul nu priveşte drepturile cetăţea-
3\8

,,,n.ului cu nici un fel de temeri. Din contră, el consideră

,.,că unul clin scopurile lui principale constă în protejarea.
.,şi garantarea acestor drepturi. El însuşi, clin prDprie ini-
„ ţiativă, face toate sforţările pentru a creia condiţiunile
„materiale necesare exercitării efective a acestor drepturi
,11de către cetăţean. Astfel, Constituţia Sovietică procla-
.,mând dreptul la odihnă, garantează exercitarea acestui.
,,,drept prin creiia:rea de către Stat a unui sistem de case
,,,de o,dihnă, de cluburi, de sanatorii, de parcuri de cultură.
•,şi odihnă, etc. Proclamând libertatea presei, constituţia
,,Sovietică subliniază imediat că exercitarea acestei liber-
" tăţi e asigurată prin faptul că tipografiile şi hârtiia se
,,află la dispoziţia poporului.
11 Oamenii sovietici privesc chestiunile de drept sub un

11 unghiu realist. Constituţiile sovietice din 1918 şi 1924, n-u

„spuneau nimic despre drepturile la muncă, deoarece în
,,această perioadă Statul Sovietic încă nu era în stare să-şi
,.asume obligaţia de a da lucru tuturor doritorilor. In 1936
,,însă, când toate condiţiunile care dădeau naştere şoma­
„jului fuseseră pe deplin înlăturate, dreptul la muncă a
,,,fost înscris în constituţie ca primul şi cel mai de seam ă
,.drept al cetăţeanului sovietic.
11 Stabilind drepturile cetăţenilor, Constituţia Sovietică,
„înainte de toate, îi asigură cetăţeanului sovietic dreptul
.,la o existenţă demnă. Constituţia asigură fiecărui oetă­
„ţean şi condiţiunile unei astfel de existenţă, care sunt
„posibilitatea de muncă şi oidihnă. Fiecare cetăţean al
„U.R.S.S, are dreptul la muncă, care este plătită potrivit
~cu cantitatea şi calitatea ei. Şomajul este un fenomen ne-
11cunoscut în U.R.S.S. Fiecărui cetăţean al U.R.S.S. · i s-e-
1,,asigură şi dreptul la odihnă: ziua de lucru est,e scur-
„tă, fiecare om al muncii obţine anual un concediu cu
11salar întreg plătit; numeroase case de odJhnă, sta .
.,ţiuni de cură,· sanatorii, cluburi etc. stau la dispo,ziţia ce•
,,l or ce se odihnesc.
 ,,Fie,c arui cetăţeain i se asigură o pensie în cazul p1er-
..,8erii totale sau temporare a capacităţii de muncă ş1 m
11 caz de bătrâneţe. Opera ,de asistenţă medicală este orga_
.,,:nizată pe baze foarte largi.
l „O exisfonţă demnă cere folosirea bunurilor culturale,
,,Fiecarui cetăţean i se asigură şi dreptul la învăţământ.
,,Aco.r darea largă de burse înlesneşte cetăţeanului posibi-
.Jitatea de a face studii superiore.
,,"(oate drepturile acestea se acordă tuturor oetăţeni.­
,,lor, indiferent de rasă, de naţionalitate şi de sex. Ega-
,,litatea în drepturi a tuturor c::etăţenilor este unul din prin-
11cipiile de bază, neclintite, ale regim~lui sovietic.
_,.,,- ) ,,Constituţia Sovietică asigură şi drepturile politice a-
„le cetăţenilor - dreptul la cuvânt, la presă, la întruniri
,,şi meetinguri, la procesiuni şi demonstraţii de stradă .,
.,,precum şi dreptul de a se uni în organizaţiuni sociale.
„Constituţia U. R. S. S. asigură libertatea deplin.iii
,,a conştiinţei. Exercitarea tuturor cultelor este liberă. Lă­
,, caşurile de rugăciune şi toate obiedele de cult, sunt puse
„fără plată la dispoziţia tuturor credincioşilor. Preoţii se
,,bucură ,d,e toate drepturile cetăţeneşti, inclusiv dreptul d~
,,alegător. Toate cultele îşi creiază liber organizaţiile re-
I „ligioase. Asfel, în fruntea bi.sericii ortodoxe ruseşti stă
j, ,,un patriarh asistat de un Sinod de epis,copi. La Moscova
,,există un institut superior de teologie. S'a creiat un con-
„siliu pentru che:stiuni'l e hi.sericii ortodoxe ruseşti, care
,,face legătura dintre patriarh şi guvern.
„Constituţia şi legile asigură libertatea individuală a
, ,cetăţenilor, inviolabilitatea domidliului lor, secretul c0-
.,,respondenţei; nimeni nu poate fi arest at fără aut·oriza-
,,ţia tribunalului sau procuroruilui.
,,Acestea sunt drepturile care de.finesc situaţia ind.i-
,,vidului în democraţia sovietică. Cetăţeanul sovietic ştie
) ,,ca msuşi regimul sovietic care i-a de srobit personalita- .
,,tea şi i-a deschis cele mai mari şi mai largi perspective.--
 40

..este chezăşia drepturilor şi libertăţilor lui. Aşa se explică,

,,devotamentul lui fără margini faţă de Patrie şi de Stat,
,,simţul lui adânc de demnitate şi ura ce o nutreşte faţă de·
,.robia fascistă, ură manifestată cu atâta tărie în cursul
,,războiului pentru patrie, pe care îl poartă poporul so-
11vietic contra hoarddor hitleriste".
Suntem împăcaţi sufleteşte că toate barierele ce ne·
de!.părţeau de puternicul nostru vecin, marele popor Rus,
au fost doborîte, astfel că o col1aborare reciprocă, paşmca
şi sirice:ră nu ne poate fi, decât de cel mai mare folos şi.
unora şi altora. ·
. Este locul să amintim, tuturro·r celor ce-şi zic „co-•
' munisli" în lara noastră, că este absolut necesar ca să ia.
: aminte desp;e un fapt .de cea mai mare importanţă şi anu-
me: ,,Dacă vor să realizeze şi la noi un regim comunist,
a poi: nu trebu~ să se mai adape din dogmele ortodoxe ale•
marxismului', ci din concepţia evolutivă a acestuia, din re-
zultatele de azi ale aplic ării, a ce,stei doctrine, în îns ăşi.
l u. s.
R. S."
'\ Socotim, însă, că evoluţia marxismului leninist, este·
încă în curs şi peste puţin timp, vom asista şi la alte re-
Eorme cari vor apropia şi mai mult poporul U. R. S. S. de,
întreaga lume creştină.
far când unii dintre noi, voim în mod sincer să cre-
iem o lume mai bună şi la noi, trebue să ţinem seama de·
două fapte foarte importante: întâiul este acela, că resur-
sele noastre nu ne permit să realizăm ceea ce au realizat:
alţii, aplicând aceleaşi principii şi aceasta din cauză că
bogăţiile, resursele de trai ale oameniLor nu sunt egal
distribuite pe faţa pământufoi; al doilea fapt este aoela al.
specificului fiecărui popor, peste care nu s,e poate trece,
fără grave perturbări în viaţa şi desvoltarea sa.
Timpul însă, care este un factor determinant în cris-
talizarea ideilor şi în selecţionarea lor, pe baza princ1p1u-
]ui de eternitate şi valabiHtate universală, va netezi în,
 41

viitorul apropiat toate deosebirile şi asperităţile ce mai

,există între oameni.
Cele aproape douăzeci de veacuri de existenţă a prin-
.cipiilor Evangheliei lui Christos, ne îndreptl:ăţeşte să ore-
dem, atât prin eternitatea şi universalitatea lor neconte-
stată, cât şi prin măreţia lor, că până la urmă, triumful va
:fi al Invăţăturii lui Christos.

4. DESPRE LIBERALISM.
Deşi liberalismul este o doctrină mai veche decât doc-
-lrinele sOICialiste, oare de fapt, după cum am spus, s'iau
năs,cut cu o rea- cţiune împotriva acestuia, nu ne-am ocupat
de această doctrină înaintea oelor socialiste, pentru moti-
·vul că iam voit să evităm unele repetări.
Liberalismul şi-a întemeiat doctrina sa pe legea na-
·turală, care garantează tuturor indivizilor libertatea de-
plină în viaţă, sub toate formele.
:fiecare individ având 1ibertatea <le a-şi pune în lu-
~rare toate forţele sale, îşi va agonisi avuţii în raport cu
·mijloacele de care dispune, din toate punctele de vedere,
'fără să aibă vreo obligaţiune faţă de semenul său şi fără
,dreptul Statului de a interveni.
Acest principiu natural, aplicat în viaţa economică, a
dat naştere la mai multe legi, după care urmează să se
•conducă aceasta.
Atât producţia bunurilor, cât şi schimbul , se sprijină
p,e dreptul natural. După principiile dreptului natural, se
presupune că ,demnitatea omului, trebue să dirijeze orice
acţiune în urmărirea scopurilor sale, fără să i se împi_ e dice
'libertatea.
Echilibrul economic între oameni şi deci repartiţia bu-
nurilor ,se stabileşte numai prin: libertatea <l~ muncă, li-
'berlatea de schimb, libertatea de circulaţie, libertatea de
,,contracte şi suprimarea oricărei constrângeri.
 42

Statul nu are voie să intervină, decât numai pentru a

&juta, iar nu pentru a împiede,ca libertatea individului.
Instituţia fundamentală pe care se întemeiază libera-
......_;::,.;.:. . - ' ' ~- -- ·----..
Hsmul economic este proprietatea individuală, singura în __
-- - - să,- ,dea oamenilor cea mai
' s-tare ~ - mare
.,____
cantitate de bunuri.
_._.

Dreptul de proprietate individuală se întemeiază pe·

utilifc1.tea socială. • ·
In concluzie, liberalismul e,conomic îsi fundamenteaz ă
exist-;;;ţa pe libertatea naturală ·a individ~lui, care punân-
d!u-şi la muncă toate forţele de oare dispu~e, va produce
maximum de bunuri care circulând liber, în baza legii, ce -
irerii şi ofertei şi a celorlalte legi ale sale, va contribui la
stabilirea echilibrului econooni,c şi prin aceasta se va realiza
' o echitabilă repartiţie a bunurilor între oameni .
.. In ordinea politică, liberalismul a dat o doctrină, cam
iintem.eindu-se pe libertatea individuală , duce la selecţio­
narea sau ierarhizarea valorilor, în mod natural.
Examinând principiile fundamentale ale liberalismului,
m lumina Invăţăturii Mântuitorului constatăm, că toa te
aceste principii de viaţă a oamenilor, sunt cuprinse în
îîntregime în creştinism, în Evanghelia lui Christos.
Dacă Adam, Smith, Riccardo, sau John Stuart Mill,
părinţii liberalismului, ar fi fost inspiraţi în lucrările lor·
prin care au statornicit hazele liberalismului şi de Evan-
ghelia lui Christos, atunci cu siguranţă această doctrină .
ar fi fost pe ,deplin justificată, ar fi avut ca scop împăr-.
ţirea bunurilor după Evanghelia lui Christos.
Uti,litarisrnul social nu ar fi devenit scop, ci mijloc.
pientru t;ansformarea bunurilior materiale, în bunuri spi-
rituale.
T9~~ legile care guvemează viaţa economică în doc--
il:~na liberală, sunt legi naturale.
E-le există în natură, în univers. Fon.d atorii liberalis-
mului le-au scos în evidenţă, din observarea fenomenelor
·ce se petrec, fără voia oamenilor şi după iacul libe r al for -
ţelor ce le produc.
După aceleaşi legi se nasc, trăiesc şi mor oamenii, ·c a
·şi plantele şi animalele pământului.
Totul există pe baza principiului inegalităţii şi în or-
dinea prestabilă de Dumnezeu, prin legile naturale.
Viaţa s'a continuat şi s'a perpetuat după legea egois-
mului care a stăpănit şi stăpâneşte viaţa fomii cunoscutl
de noi.
Continuitatea vieţii este oondiţionată de perpetuarea
·şi conservarea speţei.
Conservarea şi perpetuarea speţei, se realizează nu-
mai prin lupta între indivizii fiecărei speţe.
Să oh~ervăm în natură cum se întâmplă lucrurile, în
jocul acesfa liber al forţelor ce sunt puse în lucrare, d,e
către indivizi.
Iată un grup de puieţi de brad, sau de stejar, cari
au luat naştere în aceeaşi pepinieră, şi sunt plantaţi deoda-
'tă, în terenul ce va deveni mai târiu o pădure .
In cursul d esvoltării lor, după mai mulţi ani, vom
constata că fie,care dispune de o mică proprietate de pă­
mânt, în care-şi are înfipte rădăcinile şi din care prim
munca depusă, ca într'o adevărată uzină, de diferite de-
mente constitutive ale sale, îşi asigură existenţa şi de.s-
volt:area sa, dar în creşterea lor, unii sunt mai mari, mai
puternici şi întinzându-şi ramurile în jur, ca să prindă ma.ii:
multă lumină şi căldură , acopăr pe alţi semeni ai lor, ră­
maşi în urmă şi îi împiedec ă să se desvolte, sau chiar [,e
grăbesc moartea.
Constatăm că ace,leaşi condiţiuni de viaţă, aoelaş joc
'liber al forţelor naturii după aceleaşi legi, n'au dat po·
·sihilitatea de a se ,diesvolta şi trăi în acelaşi fel, tuturor
.arborilor născuţi pentru aceeaşi viaţă. ·
Cauza desigur că stă în faptul, că n.u toţi indivizii.
aceleeaşi speţe sunt egali, ci fiecare închide în sine o pute-
re ,de viaţă deosebită, .iar condiţiile de vi:aţă în care se·
nasc şi trăiesc sunt tot atât de deosebite, deşi în aparenţă
simţurile noastre ne spun că sunt egale.
Pentru lumea vegetală, c3. şi pentru lumea animală,.
lucrurile se pot întâmpla astfel, după liberul joc al for-
ţelor naturii, fără să avem convulsiuni, catastrofo, sau„
revoluţii nimicitoare.
Se pot usca, pot pieri, pot suferi, pot tânji o viaţă .
întreagă, după o rază de soare, sau o picătură de apă, .
pzntru viaţă, pentru existenţă, miliarde de plante sau ar-
bori şi nu se va întâmpla nimic catastrofal, pentrucă în•
aceste lumi, nu există nici conştiinţă, nici viaţă spirituală,
iar viaţa se perpehtează după legea celor mai buni şi mai i
tari.
După conoepţia fondatorilor liberalismului nimeni nu;
trebue să intervină, pentru a stânjeni cu ceva libertatea.
deplină a indivizilor.
Să p~esupunem că ar exist.a oonştiinţă şi viaţă spi-
rituală Ia arbori şi s'ar pune problema dreptului la o,
viaţă corespunzăfoare, pentru toţi , bineînţeles după pu.
terea de viaţă ce o are fiecare într'însul.
Ce-ar fi de făcut?
Sub imperativul acest.a, două posibilităţi ar fi: sau ar--
borii cei mari şi puternici, din p!l'Opria lor voinţă, guver-
nată de dorinţa de a uşura viaţa semenilor lor, şLar strânge·
ramurile, ca să lase mai multă lumină, apă şi căLdură şi"
celor din jurul lor, pentru a se ,desvolta cu toţii în armo-
nie', sau prin constrângere, exercitată, prin reV1oluţie, de·
cei mici şi în suferinţă, li s'ar tăia ramurile şi prin aceasta
şi-ar grăbi lor însăşi moartea.
Aceasta a fost situaţia în care se găsea lumea, acum
un secol, când au apărut primele mişcări socialiste: cei'
mari şi puternici, stăpâni pe avuţiile lor şi având şi for-
ţa de partea lor, conduşi în viaţă de legile naturale şi clei:
concepţia utilitaristă, surzi la sfrigătele de durere ale ce ..
 45

lror în mizerie şi suferinţă, fără sentimente creştine, n'au

fost în stare ca să sfrângă ramurile înăbuşitoare ale vieţii
celor mai mici şi mai neputincioşi, de bună voe, ci prin
fel de fel de teorii, au căutat să-şi consolideze şi mai bine
situaţia lor.
In lupta pentru existenţă, cei mici şi slabi, s'au văzut
siliţi de aceleaşi legi natmrale, ca să-şi facă dreptate sin-
'guri, ofrganizându-se şi începând lupita pe viaţă şi pe
moarte, cu oei avuţi.
Aceleaşi p,orniri egoiste, au alimentat şi pe unii şi pe
a l ţii, far ura şi răsbunarea, au format motorul acţiunii lor.
Dacă adepţii liberalismului, dintru început s'ar fi adă ­
pat din izvorul de apă vie al Evangheliei lui Christos şi
a r fi complectat sau mai bine zis, ar fi stabilit ca scop în
sine al liberalismului, creiarea unei lumi mai bune, consi-
der ând bogăţia materială numai ca un mijloc de trăire al
vieţii spiritt11ale, pe baza carităţii creştine, a tunci cu un
secol mai de vreme a r fi fost sortiţi oame.nii, să ducă o
viaţă mai bună, în pia.ce şi bună învoire.
Cursul istoriei era altul, iar viaţa oamenilor s'ar fi
aflat azi pe o treaptă mult mai superioară din toate punc-
tele de vedere , utilizând toate, descoperirile şi bineface-
rile civilizaţiei şi culturii, numai pentru trăirea cea ade-
vărată a vieţii şi n'am mai fi fost martorii nenorociţi, ai
celui mai groaznic măc-el omene~sc.
Toate şcoalele socialiste şi toate doctrinele lor, cu
întregul corlegiu de metode şi mijloace de luptă, înteme-
iate, pe ură şi răzbunare, nu ar fi existat.
Cu drept cuvânt, acum mai mult ca 01·icând, se poate
spt::ne, că întreaga cultură şi civilizaţie acumulată de ome-
nire, i-a ornamentat acesteia în chipul cel mai artistic, ex-
teriorul, dar i-a golit din ce în ce, mai mult interiorul vieţii,
i-a stricat tot mai mult viaţa spirituală, care n'a rămas
· decât ca o spoială a reliefurilor exterioare.
Toată civilizaţia ş1 cultura trebue să fie diri jată în-
46

spre interiorul vasului, în care să picure neîncetat stropi de

viaţă spirituală roditoare de fapte creştine. Altfel, totul
este în zadar.
Fără această întoarcere şi liberalismul, ,deşi conţine
în structura sa, elemente şi principii, care au fost de. vea-
curi statornicite de Mântuitorul, ca şi celelalte doctrine so-
cialiste, va rămâne o formulă perimat ă, fără nici un sens,
având doar meritul că a pus şi dânsul umărul la readuoe-
rea cu un ceas mai de vreme a omenirii, pe singura cale a
vie.ţii sale: Evanghelia lui Christos.

5. DESPRE DREPTATE SOCIALĂ.

Este momentul să analizăm acum şi ceeace se înţelege

prin drepklca socială, care formează platforma tuturor
mişcăriloir sociale din ultimul veac, mişcări ce se deose-
besc numai prin metodele şi mijloacefo ce voiesc să între-
buinţeze pentru realizarea acesteia.
In toate timpurile, au existat şi vor exista cât vo!" fi
oameni pe pământ, care vor trăi în afara legii creştine,
unii care au mai mult şi unii care au mai puţin. Unii bogaţi
şi alţii sărad. Unii mai puternici şi alţii mai slabi. Unii
cari exploatează p,e alţii. Unii cu privilegii, alţii fără pri-
vilegii. Unii cu .drepturi, alţii fără drepturi.
Intre aceste două categorii s'a săpat o prăpastie din
ce în ce mai adâncă .
Motivele: Unii vor să aibă totul şi să stăpânească pe
alţii, fără să se gândească la oei ce nu au şi sunt în su-
ferinţă.
Pentru a se ajunge în această situaţie, s'a întrebuinţat
exploatarea nemiloasă a celor săraci, de către cei avuţi.
Cei avuţi s'au organizat pentru a putea exploata mai.
uşor şi sigur, pe cei săraci, slabi şi neorganizaţi. Aşa s'a
început lupta de clasă.
Când s'au început mişcările de emancipare ale celor
 47

năpăstuiţi de soartă, din robia în care se găseau, condu-

cătorii lor, au adoptat acelaşi sistem al organizării, având
la bază lupta ,de clasă.
Se poate spune cu drept cuvânt, că lupta de clasă a
· fost creiată înainte de apariţia mişcărilor întemeiate de so-
cialism şi comunism. ··
Chiar clasele privilegiate s'au luptat între ele, pentru
a-şi as~ma fiecare supTemaţia uneia, fuţă de alta.
Deci, nu era nimic mai logic, decât adoptarea aceloraşi
metode, sisteme şi principii de organizare de către mişcă­
rHe sociale din ultimul secol.
Ura unora, împotriva altorra, a rămas până în zilele
noastre, isvorul tuturor acţiunilor şi luptelor de clasă.
Şi unii şi alţii, n'au ţinut seamă de ceeace s'a arătat
\ ca singură soluţie, pentru o viaţă mai bună pentru toţi,
• f
· de legea creştină, întemeiată pe Evanghelia lui Christos .
Toţi au nesocotit-o şi fie că azi unii, fie că mâine alţii,
prin forţă şi violenţă, s'au perindat ca stăpânitori, căutând
dreptatea numai pentru ei, iar nu pentru toţi. Fiecare a zis:
,,Acum să sufere şi el cât am suferit eu, să trăias că şi el
1 în mizerie cum am trăit eu".
I, 1 Deci nici o schimbare: ci, unii au luat locul altora, iar
' ,mizeria şi suferinţa au trecut doar dintr'o parte într'alta.
'Omenh-ea a rămas în acela.ş infern al vieţii.
Scopul principal al mişcărilor sociale, care urmăresc
realizarea unei dreptăţi sociale, este în fond ceeace nu-
mim o e,chitabilă repartiţie a bunurilor între oameni, astfel
ca toţi să trăiască omeneşt~.
Nu se poate ca unii să aibă prea mult şi alţii p1"ea
puţin, s,au de loc.
Nu se poiate nici ca bunurile să fie în mâna numai a
unora, iar altii să trăiască numai în mizerie si suferintă.
J{u se .P.:~te ni.ci ca bunurile să fie re~;tizate între
oameni în mod egal, cum vor unii. •
Ega itate- nu există, nid dela om la om, nici dela pla" -
------ -

/
 48

tă 1:!1 plantă, nici dela animal la ani.mal, chiar_ da_că CQ!!·

d!itiile de viaţă sunt la fel pentr1,1, Joţi. ·
To!!tl exi;iă ·pe baza principiului neeg~:\_it~ţii . .
D"::gi _şi avuţiile ca şi puterea, sau -nÎintea omului, sunt
diferite, sunt neegal răspândite.
Dacă oamenii ar avea asigurată o viaţă ideală, cu li-
, be;rtate deplină şi ar trăi în cea mai perfectă frăţietate,
' având toţi a,celeaşi condiţii de vi.aţă, rezultatul ar fi ace-
; laş: unii ar ,avea prea mult, fiindcă au avut putere tru-
pească mai mare, minte şi sănătate mai multă, iar alţii
prea puţin, sau nimic, fiindcă au fost lipsiţi, fie de putere,
. fie de minte sau de sănătate, fapt ce nu li s,e poate im-
/;' puta lor, ci unor ,cauze din afara lor.
··~- Ce motiv ,d:e revoltă pot avea cei din urma, împotri-
va oelor dintâiu pentru această stare de lucruri? Niciunul.
Ce se poate constata însă, este faptul, că această stare
de lucruri, îşi are explicaţi.a în constituţia însăşi, în struc-
tura intimă a creaţiunii oamenilor, de către Dumnezeu.
Pentru a rezolva acest conflict permanent dintre oa -
meni, care datează de când erau numai doi oameni pe pă­
mânt şi nu le-a ajuns pământul, Dumnezeu Tatăl, a trimis
pe pământ pe Viul Său p•entru rezolvarea lui, pentru pa-
/
L___cificarea oamenilor.
Prin Evanghelia Sa, Ch.ristos a soluţionat problema
dreptei repiar'tiţii a bunurilor p2 pământ , între oameni.
Prin istoria talanţilor, consacrând princi,piul inegali-
tăţii oamenilor, Chrisfos dă omenirii lecţia ooa mai înaltă
de compmrtare în viaţă , zicând: ,.Drept acee,a, p~iv,eghiaţi
că· nu ştiţi ceasul când vine Hui Omului.
Căci va fi tot aşa ca un om, care, pfocând departe, a
. chemat slugile sale şi le-a dat pe mână avuţia sa.
Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fie-
căruia după puterile lui, şi a plecat.
Mergând oe.I ce luase cinci talanţi, a lucrat cu ei şi a
făcut alţi cinci talanţi.
 49

P.i_;iş derea şl cel cu doi, a câştigat încă doi.

Iar cel ce luase un talant, s'a ,dus, a săpat o groapă în
pământ şi a ascuns argintul Domnului său.
D upă mult ă vreme, vine şi stăpânul acelor slugi şi face
socoteală ,c u ei.
Apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţ i
cinci talanţi, zicând: Doamne cinci talanţi mi-ai dat în
mână, iată alţi dnci talanţi am câştigat la ei.
Zis-a lui stăpânul: Bine slugă bună şi credincioasă ,
peste puţine ai fost credincios, peste multe te voiu pune;
intră întru bucuria domnului tău.
Apropiindu~se şi cel cu dori talanţi zise: Doamne doi
talanţi mi-ai dat în mână, iată alţi doi talanţi am câştigat
la e'i.
Zis-a lui stăpânul : Bine slugă bună şi credincioasă,
peste puţine ai fost credincios, peste multe te voiu pune ;
intră întru bucuria domnului tău.
Apropiindu -s,e ap oi şi cel care a fost luat un talani
şi zise: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri
unde n'ai semănat şi aduni unde n'ai vânturat.
- De aceea, rn'am temut şi m'am dus ·de am ascuns ta -
lantul tău în pământ; iată ai oe este al tău.
/ Ci răspunzând stăpânul său îi zise: Slugă vicleană şi
j leneşă , ştiai că secer unde n 'am semănat şi adun de unde
:i n'am vânturat?
1 Se cuvenea atunci ca tu să pui hanii mei la zaraf, ş i
viind eu aş fi luat ce est,e al meu cu ,diObândă.
Luaţi, deci, dela el talantul şi daţi-l celui ce are zece
talanţi.
Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar dela
cel ce n'are şi ce are i se va lua.
Iar pe servitor ul cel netrebnic aruncaţi-l întru întune-
recul cel mai din afa ră. Acolo va fi plângerea şi scrîşniflea
dinţilo r" . (Matei , cap. 25, stih 13- 30) .
4
5i6

Cel mai frumos imn al muncii aducătoare de fe.ricire-

:pământească şi cerească, este cuprins în această pildă-a
Mântui torulut ·
Ridicând munca rodito.are la rangul d,e dogmă pentru
viaţa pământească a omului, prin lauda adusă celor ce au.
:înmulţit talanţii stăpânului lor, Mântuitorul a dat cel mai
m ăreţ exemplu pentru toate veacurile, consfinţind defini -
iiv inegalitatea oamenilor şi obligaţia fiecăruia, ca după
puterile sale, folosind la maximum talanţii încredinţaţi de
Creiatorul său: înţelepciune, iscusinţă, forţa trupului şi,
i:~ate mijloacele iscodite de mintea omenească, să pro-ducă
a.vuţii cât mai multe, spre folosul său şi a l celor în nepu-
ti nţă de a produce.
IQ__acelaş timp, Mântuitorul pronunţă cea mai aspr ă:
pedeapsă pentru cel leneş şi viclean. Nu numai că lenea
e ste un mare păcat, dar ea este izvorul t_u turor răutăţilor
omeneşti.
Fiecare trebue să-şi justifice dreptul la existenţă prin.
muncă - intensă, iar dacă pute.rile nu-l ajută , să justific:€·
dreptul la ajutorul :aproapelui său, mai avut.
Aceas4_ este legea cea sfântă a muncii.
Să câştige, să adune avuţii cel ce este înzestrat de
Creiator cu putere mai multă, cu înţelepciune mai m:are, cu
sănătate deplină, dar cu o condiţie:
Să ţină pentru el şi pentru ai săi, cât îi trehueşte, iar
fot p.risosul să-l treacă aproapelui său, aflat în suferinţă .
Din două cămăşi să dea una ceÎui ce nu este în stare
s'o facă, iar dacă- şi, face alte două, iarăşi să dea una celui
ce n'are, căci altfel îşi strânge prea multe, fără să-i folo -
sea scă, iar când porneşte la drumul cel fără întoarcere,
11m ia cu sine, decât tot una.
Nu se poate să le dai pe amândouă, sau tot ce ai.
Iiindcă atunci tu însuţi eşti sărac şi ai nevoie· ,de ajuta.rut
EHuia.
 51

Dela cine va primi atunci spriîin şi ajutor cel sărac,

dacă nu va exista cel ,ce are de prisos?
Tendinţa de egaHzare a oamenilor, în ce priveşte rn•-
partiţia bunurilor, s'a izbit de două alternative: prima es t~
aceea ia desfiinţării bogăţiilor şi izvoarelor de bogăţie, ac11-
mulate de unii, prin împărţirea lor celor săraci, iar a doua
·şi cea mai bună, este aceea a menţine.rii acestor oaze îm -
belşugate, cu toate resursele lor şi punerea chiar în situaţia
de a produce cât mai mult, distribuind numai prisosul lor,
celor săraci'.
Prima alternativă duce la o sărăcim generală a tuturor,
egalitate în mizerie; c,ea de a doua, fără să egalizeze in
mizerie pe toţi, dă posibilitatea ca să se ridice încet, pe o
treaptă mai sus, toţi cei ce se sbat în suferinţă şi nea -
junsuri.
Strângerea de aven, m mâinile unora, pe cai cinstit,"'
şi cu -păzi.riea legilor, în concepţia noastră creştină, nu est,e
o p rime jdie, ci din corntră, un izvor nesecat de viaţ ă c re-
ştină, prin trecerea spre cei săraci , dar muncitori, sau în
suferinţă trupească, a tot ceeace prisoseşte oelor bogaţi.
Aceasta este singura cale pentru ridicarea cdor ce se
găsesc în mizerie, pe o treaptă ,de viaţă mai superioar ă.
Iată rezolvarea problemei, fără luptă de clasă, făr j_
constrângere, fără vărsare de sânge şi numai prin iubire
de oameni, pace şi bună învoire.
Ace,asta se poate realiza, numai când va domni în su-
fl ete o conştiinţă creştină, când în viaţa statului şi a oa-
menilor, se va trăi după Evanghelia lui Christos

6. DESPRE PROPRIETATEA INDIVIDUALĂ.

Enunţând în cele de mai înainte, munca, drept izvor

a l unei vieţi creştine şi datoria de a munci drept obligaţie­
-a cestei vieţi, în mod natural, se naşte o altă problemă ,
.asupra căreia deasemenea, mişcările sociale s'an pronunţat
52

în fel şi chipuri şi anume: Problema proprietăţii individuale~

Putem afirma că şi această problemă atât de mult dis--
cutată şi controversată, îşi are tot o origine divină.
După ce Dumnezeu a creiat pe om şi femeia sa, l-a bi-
necuvântat zicând: ,,Fiţi roidnici şi vă înmulţiţi şi umpleţi.
pământul şi-l stăpâniţi şi domniţi peste tot pământul".
Stăpân fiind omul dintru început pe toate oele din
jurul său, agonisite cu: truda ostenelilor sale, a trăit viaţa
sa cu aoest sentiment cunoscut al d'r-eptului de a dispune·
cum voieşte de agoniseala sa, cu ceea ce numim noi senti-•
mentul proprietăţii individuale.
Iar pentru a stârpi din sufletele oamenilor oric,e por-
nire de a pofti avutul altuia, sub orice formă, încă dela
început, . Dumnezeu i-a dat sub formă de porunci, legile·
care apără şi consfinţesc dreptul de prnprietate individua-
lă zicând: ,,Să nu furi şi să nu doreşti casa aproapelui tău;
nici ogorul lui, nici sluga lui; nici boul lui şi nimic din•
câte are aproapele tău".
Prin aceste porunci se consacră definitiv dreptul de
proprietate individuală. Fiecare om are' ale sale: casă, pă-•
mânt, vite, păsări, lucruri de tot felul, ne•c esare traiu-
lui său.
Nimeni nu are dreptul să râvnească la ele, nici să şi
le însuşiască.
In pildele sale, Mântuitorul deas,emenea · se serveşte
de exemple luate din viaţa oamenilor, plină ,de păcate şi
nu pierde nicio ocazie, ca să întărească principiul pro-
pretăţii individuale.
Cele mai multe parabole', Mântuitorul le începe cu
cuvintele: ,,asemănatu-s'a împărăţia cerurilor omului stă­
pân al casei, al viei, al ţarinei" etc.
Prin parabola despre „Via dată lucrătorilor", Mân-
tuitorul dă cea mai categorică le-cţie de respect al proprie-
fă ţii individuale', când înfăţişează scena tragică a „stăpâ­
nului viei, care, om ~ospodar fiind', a sădit vie, a îmiprej-
 53,

muit-o cu gard, a săp:at zăcători sub teasc, a clădit turn de

pază şi a dat-o lucrătorilor, iar el s'a dus departe.
Când a sosit timpuL rnadelor a trimis pe s,e rvitorii săi ,
la lucrători ca să ia partea lui de roade.
Dar lucrătorii punând mâna pe S•ervitori, pe unul l-au
bătut , pe unul I-au ucis, altuia i-au spart capul cu pietre.
Din nou a trimis alţi servitori, mai mulţi decât oei
dintâi si făcură cu ei tot asa.
L;
urmă a trimis la ei 'pe fiul său, zicând, se vor ruşi­
na de fiul meu.
Ci lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei : ace-
sta este moştenitorul; veniţi să-l omorîm şi să avem noi
moştenirea lui.
Şi punând mâl1la pe el, l-au scos afa ră din vie şi l-au
UCIS,

Ded când va veni stăpânul viei, ce va face aoelor lu-

crători?
Pe cei răi cu rău îi va pierde şi va d:a via altor lucră­
tori, cari vor da roadele la timpul său".
Făcând abstracţie de înţelesul acestei parabole pen-
tru viaţa noastră spirituală, redarea ei în chip atât de in-
tuitiv şi de plastic, cu atâta omenesc într'însa, este oglinda.
fidelă a vieţii oamenilor, cari călcând în picioare dreptul
de proprietate al altora, caută să-ş i însuşi:ască bunuri, care
nu le aparţin.
Niciodată nu se va putea riealiza o viaţă în care toţi
s~i fie numai stăpâni. Chiar omul cu avere, cu pământ, vite
ş i toate cele necesare lui, nu este stăpân, ci un lucrător,
care din munca lui, din produsele lui, prin vânzare, le pune
la dispoziţia altora oare, au nevoie de ele.
Preţul grâului, încasat ,de ţăranul stăpân al pământu­
Îui, este salariul lui.
Ce1 ce se trudeşte cu ai săi, p,entm a-şi asigura un c ă­
min propriu, cu multe renunţări, făcând economii şi mun-
cin d din zo:ri până în noapte, când şLa realizat dorinţa ş i
:54

.are căsuţă a lui, se naşte în sufletul lui sentimentul de

proprietate, de stăpân al ostenelilor lui de ani de zile. Ffo -
•care lucruşor, fiecare colţişor al căsuţii, îi este scump, nu
ca valoare bănească, ci ca oeva care este legat de sufle-
tul său.
Omul stăpânit de acest sentiment al proprietăţii, fie
-el cât ,de sărac, este capabil să respecte cu sfinţenie drep-
tul de proprietate individuală, al semenilor săi.
Omul, pe care nimic nu-l leagă, de un cămin măcar,
de o bucată de pământ, de o măsuţă sau un scaun, neavând
acest sentiment al proprietăţii, nu ar,e în sufletul său sen-
timentul de respectarea proprietăţii altuia.
De aci pornirea celor ce nu sunt legaţi prin nimic, de
o mică proprietate de orice natură , de a se înfrupta din
'bunurile a ltor:a fără muncă.
Aceştia sunt cei ce pretind desfiinţarea proprietă ţii
individuale, u tilizând pentru realizarea acestui deziderat
forţă, violenţă până la distrugerea vieţii celor oe se opun,
întrucât această desfiinţa:re, nu s,e poate fa ce prin consim-
ţământul liber al celor mulţi.
Fără simţământul proprietăţii şi al respedului ei de
că tre toţi oamenii, nici n'ar putea exista o viaţă creştină,
'fiindcă atunci ar supravieţui numai cei mai tari, iar cei
stabi vor dispare de pe pământ, totul petrecându-se ca şî
'În lumea necuvântătoarelor.
Idealul creştin este acela ca fiecare să aibă căminul
său, toate ale sale, ,după puterile sale şi după dorinţa sa,
-căci numai :acelia este creştin cu adevărat, care având, poa-
·te să dea ceva şi celui ce n'are.
Ar putea cineva să ne întrebe dacă această concepţie
creştină a noastră , asupr:a respectului proprietăţii indivi-
,duale, este valabilă, atât pentru mica proprietate, cât şi
:pentru marea proprietate, de orice natură,
Răspunsul nostru este categoric „Da" . 1n principii fun -
 damenta!t: de vi.aţă, nu se pot face excepţii, fără nimicirea,
însăşi a acelor principii.
Aşa precum o mare intreprindere industrială .asigură,
existenţa mai bună, sau mai puţin bună, a muncitorilor săi,
tot aşa, o mare moşie asigură existenţa unui mare număr
de mur:.citO'!'i agricoli pălmaşi, sau cu un mic inventar agri-
col viu şi mort, în condiţiuni mai bune, sau mai puţin bune.
Dacă muncitorii industriali, în lupta lor pentru a-şi\
asigur.a o soartă mai bună, nu găsesc rezolvarea dreptelor
lo!l' r,evendicări, în împărţirea uzinei, sau a fabri.cei, între·
dânşii, fie,care asigurându-şi o parte, întrucât .acest proces
de f ăr'âmiţare a unui tot indisolubil, unitar, capabil de o,-
producţie uniformă şi cu mare randament, duce la nimi-
cirea însăşi a existenţei lor, tot astfel, nici o moşie nu poa-
te fi fărâmiţată în bucăţele pentru .a fi împărţită celor c-e-.
o muncesc, fără ca peste puţin timp, să nu înceapă o viaţă
plină de lipsuri pentru toţi.
Nai nu avem aci de apărat nici un interes personal.
fiindcă n 'avem nici o ma.şie, nici mare nici mică şi nici nu,
suntem simbriaşii moşierilor, ca să le luăm apărarea.
Noi facem ad câteva constatări întemeiate pe obiec-
tivitat~, cu singura intenţie de a clarifica o mare problemă ,
care se agită în mod periodic, ace,e a a exp:roprierii mo ...
şiilor, în favoarea celor lipsiţi de pământ.
Lumea muncitorilor din fabrici, uzine, nune şi tot fe-
lul de industrii, mai mari sau mai mici, în lupta ei pentru,
o soartă mai bună, a renunţat definitiv la ideea de a îm-
părţi intreprinderea resp, ectivă între ei şi în mod evolutiv,.
s'a ajuns la o altă concepţie şi anume: la socializarea, sau,
mai bine zis, la forma de participare la beneficii, în raport
cu munca -depusă şi calitatea lue;rului efectuat, păstrându-se·
intactă întrep!l'inderea şi asigurându-se proprietarului un:,
venit corespunzător.
Faptul că până azi nu s'a realizat în întregime aoeastă:,
formă de convieţuire în pace şi bună înţeleg2re, între capi-
56

tal si muncă, se datoreste încă rezistentei pe care a pu-

s-o ~pitalismul; dar zi~ de mâine va 'aduce deslegat"ea
totală şi a acestei probleme în sensul revendicărilor mun-
citoreşti, prin .f'e:ducerea la minimum posibil al câştigului,
până azi exagerat al capitalismului, dar cu păstrarea in-
tactă a dreptului de prnprietate asupra întreprinderei.
Soluţia este găsită şi aşteaptă numai aplicarea ei in-
tegrală.
Lucrurile stau la fel şi în ce priveşte problema exis-
tenţei marei proprietăţi şi a stării nemulţumitoare în care
se găsesc muncitorii de pământ, pălmaşi sau mici proprie-
tari sub 3 Ha.
Pentru aceştia, moşia proprietarului, pe care îşi câş­
tigă existenţa, prin munca cu braţele pălmaşii şi prin mun-
ca cu vitele, micii gospodari, proprieta·r i sub 3 Ha., este
tot un fel de uzină, unitar oirganizată, un tot armonic, în
stare să producă pentru asigurarea existenţei tuturor.
Că şi în această organizaţie, în această unitate de
producţie, roadele nu se împart prea echitabil, şi dieci sunt
nemulţumiri între muncitori, este un fapt asupra căruia
sunt multe de spus şi în favoarea proprietarului. şi în fa-
voarea muncitorilor agricolii.
Şi propirietatea mare şi cea mică, au fost necontenit
lovite în existenţa lor, de faptul că preţul produselor agri-
cole nu a acoperit just, munca omului, a vitelor sale, care
cer întreţinere, fără să mai vorbim de amortizarea insta-
1aţiilor, inventarului şi investiţiilor ca·re asigură o bună
producţie.
Dacă socotim, şi de ce n'am face această socoteală
·şi pentru muncitorul agricol , cât timp a lucrat un om cu
toată familia sa, într'un an şi raportăm timpul lucrat la
rezultatul obţinut, la valoarea produselor realiza.le în acest
timp vom obţine un defi.cit extraordinar, falimentar chiar.
Preţul obţinut pe produsele muncii lui, nu acopere nici
pe ,departe munca prestată, iar ca să trăiască, trebue să
 57

renunţe la o hrană îndestulătoare şi pentru el şi pentru vL

tele sale, trebue să-şi reducă standardul de viaţă la un ni-
vel din cele mai scăzute.
Deaceea mun.cit01rul agricol, pălmaş s.au mic proprietar
sub 3 Ha. este subnutrit, slab îmbrăcat şi se sbate în să­
r ăcie.
Nu mai vorbim de ani cu se,cetă, de grindină, de re-
vărsări de ape, cari se abat periodic peste câmpiile ce
cuprind în sânul lor, toată truda şi toată nădejdea bie-
tului muncitor agricol.
Deopotrivă sufere din aceste cauze, ma:r ele proprietar,
ca şi micul proprietar, oa şi bietul muncitor agriool.
In anii buni şi ca producţie agricolă şi ca preţ a l pro-
duselor, toată lumea este mulţumită.
In desfăşurarea vieţii muncitorului agrfcol, ca şi în
aceea a proprietarului moşiei, intervin situaţii şi dificuL
tăţi pe care el nu le poa.te înlătura, ci cu resemnare şi nă­
dej,d ea unor timpuri mai bune, le petrece fără s ă poată
să-şi arate nemulţumirea, iar din greul în care cad,e, ni-
meni nu-l ajută să ias,ă.
In afară de ,a,cesfo consideraţiuni şi stări de fapt, ex-
pus-e în mod sumar mai sus, mai sunt şi altele care ple-
dează în sensul vederilor noastre, dar nu este locul să ne
ocupăm ad de ele.
Un argument hotărîtor şi poate cel mai concludent,
în sus.ţinerea afirmaţiiloir noastre, de mai sus, este acela ce
urmează.
Acum 25 de ani, s'a realizat, în ţara noastră, cea mai
mare reformă agrară, p,r in exprop,rie•r ea moşiiJor şi împro-
prietărirea ţăranilor lipsiţi de pământ.
S'a crezut de foa.rte multă lume, că prin fărămiţarea
moşiilor în loturi, mici, individuale, se va rez.o lva definitiv
problema ţărănească.
S'a crezut că având pământ mai mult, ţăranul va trăi
o viaţă mai bună, pentru el şi ai săi, fiind eliberat de sub
''58

exploatarea nemiloasă a proprietarilor, sau arendaşilor

moşiilor.
Nu negăm faptul că mai ales arendaşii de moşii, erau
.cei mai mari exploatatori ai muncii ţăranului român.
Se c,erea pentru acest ţăran, emancipacr:·ea lui de sub
rnbia apăsătoare a exploatatorilor nemiloşi.
1n loc să se procedeze La o schimbare radicală a mo-
,dului de exploatare al moşiilor, p1-in obligaţia proprie.ta-
rilor de a -şi administra singuri moşiile şi prin modifica-
rea raporturilor dintre proprietari şi ţăranii muncitori, în
.sensul unei echitabile repartizări a produselor obţinute,
cu păstrarea proporţiei în rapod cu situaţia familiară, cu
-numărul copiilor şi al vitelor fiecăruia, asigurându-se ast-
fel un traiu omenesc şi un standard de viaţă mai ridicat, s'a
împărţit moşia, desfiinţându-se astfel, unităţi de viaţă şi
producţie pentru toţi , pentru a fi înlocuite prin mici pro-
_prietăţi individuale, lipsite de inventar agri.coI viu şi mort,
·necesar unei bune şi rentabile exploată·ri.
Pentn1 un moment, pentru o scurtă pe,rioadă d1e timp,
\problema a avut o deslegare, însă numai aparentă.
Azi, după 25 de ani dela aplicarera reformei agrare,
,când avem în faţă toate -d ate,l e problemei, putem foade
,uşor să scoatem la iveală toate gre,şelile ce s'au comis
atunci şi să dăm aceleiaşi probleme, o deslegare cu totul
-diferită, întemeiată pe alte baze.
LotUtl constituit prin împroprietărirea ultimă a variat
·dela două şi jumătate Ha., la oinei Ha.
Au fost împroprietăriţi şi cei ce· nu şi-au muncit pă­
mântul singuri, nici mai înainte, nici după împroprietări­
re, ci l-au dat în parte, să - l lucreze alţii . Şi aceasta a fost
•o greşală. Este ca şi când, fiind vorba de împărţirea unei
întreprinderi între muncitorii ei, ar veni şi alţii să li se
·facă parte, de-şi niciodată n'au fost muncitori în acea în-
·treprindere şi nici în alta asemeni ei.
O mare p,arte din cei împroprietăriţi, neavând cu ce
 59•,

munci pământul' primit, sau fiind oameni stăpâniţi de fel

de fel de patimi, şi-au vândut, pogon cu pogon, întreguL
lor lot, ajungând de unde au plecat: în mizerie şi suferinţă.
In decursul celor 25 de ani dela împroprietărire, ţă­
ranrul împroprie.tărit şi-a împărţit copiilor pământul, dând,
fiecăruia câte o bucată în raport cu numărul lor. Unde au
fost copii mai mulţi, bucăţile au fost mai mici.
De unde la început pe lotul iniţial trăia o famil-ie -
singură, într'o îndestulare relativă, acum, pe acelaş Iot,
trăie sc cel puţin două până La trei familii. RezuJtatul:
neajunsuri, sărăcie' şi din acestea, nemulţumire.
Azi ne aflăm în aceiaşi situaţie ca şi acum 25 de ani,
cu o ţărănime care nu se m:ai poate plânge de exploatarea
nemiloasă :a p-roprietarilm sau arendaşil or de moşii, dar
care este lipsită de pământ trebuitoo- pentru a duce o via-
ţă omenească şi ceea ce este mai grav, fără a exista imen-
sele suprafeţe de pământ expropriabile, acestea reducându-
se la cel mult 1/10 <lin suprafaţa expropriată în tr-ecut.
Dac ă se v:a face tabloul general al tuturor care ar fi
îndreptăţiţi să fie împroprietăriţi, bineînţeles numai al
pălmaşilor şi micilor proprietari agricoli sub 3 Ha., se
va vedea, că numărul lor este mai mare ca al celor de
acum 25 de ani, în timp ce P'roprietatea expropriabilă,
este cum am spus, de ze,ce ori mai mică.
1

Să admitem că se va realiza această expropriere pTo-

p,usă şi cerută de unii. Atunci va trebui stabilit iarăşi, un
fot tip, care nu poate fi ma.i mic de 10 pogoane, căci altfel
nu se poate socoti rezolvată problema pentru cel împro-
prietărit, ne.având posibilitate,a s ă ducă o existenţă mai
bună ca până acum.
In acest caz, nu vo,r putea fi satisfăcuţi nici 10 9t din
toţi oei îndreptăţiţi, în timp ce în adu:ala situaţie, numă­
rul celor ce pot trăi, muncind pe mosiile'
actuale
. 1
este cel'
puţin îndoit, dacă nu întreit.
Ce să face cu ceilalţi? Singura soluţie pentru satisfa- .
60

cer,ea lor, pentru ajutorarea lor, în scopul unui traiu mai

bun, este aceea a :absorbirii lor ca muncitori în fabrici ş1
în orice fe\l de industrie.
Rezultatul este uşor de înţeles: Se va mări mizeria şî
pentru dânşii şi pentru muncitorii actuali, cari nu au altă
ocupaţie.
Ceva trebue făcut însă pentru ameliorare.a situaţie i
lor. Soluţii există, dar la acestea nimeni nu se gândeşte .
Nu ne putem ocupa aci de ele.
De ce se agită această problemă, ca ş i multe altele,
·fără să se poată da soluţiile cele reale şi bune pentru toată
lumea, este uşor de înţefos. Când omenirea are febră, în-
totdeauna aiur.erază. După oe fohra trec2, reapare şi con-
ştiinţa triează şi luminoasă.
O stati stică ce s'ar face şi este foarte ne,oesar să se
facă, pentru a se vedea de toată lumea şi mai ales de
către aceia care agită ideea unei nOIÎ exproprieri, fă·ră să
cunoască realităţile cmde şi pline de învăţăminte ale si-
tuaţiei în care se găsesc aceia pe cani vor să-i fericească,
în care să se strângă toate datele acestei probleme, din
trecutul apropiat, va fi concludentă.
Astfel să se cerceteze: cine a fost împroprietărit; cu
ce suprafaţă; cât a fost de mare lotul tip, d.acă l-a împăr­
ţit copiilor, cât a luat fiecare şi prin zesfr.ea primită ce
suprafaţă :a avut pământul noilor familii şi câţi membrii
.are fiecare; dacă l-a vândut, cui l-a vândut; cine sunt
aceia care au cumpărat pământ în suprafeţe mai mari de
5 Ha, în total; dela cine I-au ctunpărr-at; cât pământ ave.au
în 1920 şi cât pământ iau azi; dacă cei împroprietăriţi
şi-au muncit ei singuri, pământul, Lau dat în dijmă altora,
·s au l-au arendat; câţi dintre cei împroprietăriţi păstrează
fotul iniţial şi cât pământ au cumpărat? .
Din cercetarea acestor date, se vor putea vedea clar,
-efectele reformei agrare trecute şi se vor scoate învăţă-
 61

minte pentru viitor, găsindu-se altă soluţie a aczstei pro-

·'bleme, decât aceea a exproprierii şi împrnprietă·ririi.
Datorită cauzelor înşirate mai sus şi a gmşelilor ce
s'au făcut, din neştiinţă şi din lipsa de pregătire ne,cesară
.a unei asHeJ de rdorme, dar mai ales din motiv,e de or dL1

ne internă, aflându-ne după un războiu care a dat naş­

tere la revendicări radicale şi urgente, pentru ţăranul care
. a apărat cu pieptul şi sâng,ele lui ţara şi i-a întregit ho-
tarele, run ajuns în situaţiunea de azi.
Acum nu s,e mai poate admite şi ierta nici o greşală.
Toţi trebue să judecăm rnal şi fără părtiniri, sau cu sco-
puri politice.
Pentru a s,e da o deslegare fericită acestei probLeme,
de care nu ne putem ocupa pe farg aici, este neoesar, ca
·să se găsească soluţia prin care să se oprească definitiv,
fărămiţarea proprietăţii agricole a lotului tip, minim, care
să devină indivizibil. Alţii au găsit soluţia şi au aplicaLo
•cu succes. N'avem decât s'o împrumutăm şi noi, adap-
tând-o la felul nostru de viaţă creştină.
Apoi să se revină în generial, la munca cu vitele şi ou
' braţele, a pământului.
Mecanizarea agriculturii, poate fi rentabilă proprie-
tarilor care au mijloace materiale, pentru prncur.area ma-
şinilor, car•e să înlocuiască vitele şi briaţele de muncă, dar
•este adânc dăunătoare pentru existenţa muncitorilor agri-
•·coli pălmaşi, sau cu suprafeţe sub 3 Ha. care sunt azi în-
tr'o covârşitoare majoritate.
Această tendinţă de me•canizare a agriculturii în ţara
noastră manifestată şi reializată într'o mare măsură de
. ,marii proprietari ce-i mai avem, poartă într'âns1a, germenul
descompunerii marii propridăţi ce mai există.
O lume tot mai numero,asă de muncitori agricoli, su-
•fore tot mai mult, din a.ceastă cauză, fiind exclusă prin
întrebuinţarea maşinilor, dela muncile de pe urma cărora
·işi asigurase o existenţă, cât de cât, mulţumitoare.
 Trăim vremuri, m care toate refo~mele, în orice do-
meniu de activitate, trebue să poarte pecetea ajutorării
celor mulţi şi în suferinţă.
Iată pentru. ce, o expropriere azi, nu mai este cu pu•
Hnţă fără să aibă adânci repercursiuni în agravarea si-
hi:aţiei unei categorii dintre semenii noştri, care şi aşa se
află în suferinţă şi nici nu rezolvă pmblema.

Suntem de acord, că pentru soluţionarea justă a ace-

stei probleme, marii proprietari şi chiar proprie.tarii mii-
1.ocii, triebue să-şi modifice fundamental concepţiile des,pre
raporturile ce trebue să existe între ei şi muncitorii agri-
ooli, aplicând din plin principiile creştine ale sfintei Evan-
ghelii, iar ţăranul să revină şi el, la sentimente creştine,
muncind cu tragere de inimă, cinstit şi cu dep,lină înţele­
gere, faţă de greutăţile ce i se ive'sc şi lui şi proprietaru-
htl, pe care trebue să-l considere frate şi binevoitor al său,
în orice împrejuraire.
Statul organizat pe aceleaşi eterne principii creştine ,
va îngriji ca prin măsurile ce le va lua, să se asigure şi
proprietarilor şi muncitorilor agricoli preţul remuneratoriu
.al produselor agricole, animale şi lemnoase, în concor-
danţ ă cu preţul articol,e lor indiustriale şi manufacturate,
stabilind astfel echilbrul care asigură paoeia şi buna învoire
intre oameni, iar organismul prin care se poate realiza
foate acestea, este cooperaţia, cu toate formele sale de or-
ganizare.
Deci, respect pentru proprietatea individuală mare sau
mică, organizată şi didjată după principiile legii creştine.
Dacă în toate şi peste tot, sălăşluieşte Duhul creştin.
nu se poate ca oamenii să nu se înţeleagă între ei şi să
iirăiască în pace şi cu dreptate pentru toţi.
fată pentru ce noi rămânem credincioşi principiilor de
obârşie divină ale proprietăţii individuale, ca o cond~ţi,e
esenţială a vieţii creştine şi al sentimentului de proprie -
 63

tate care înalţă pe omul creştin ş1-1 fructifică viaţa s·u-

fletească prin fapte de samaritean.

7. DESPRE ŞOMAJ SAU LIPSA DE LUCRU.

Din cauza organizării vieţii oamenilor şi a Statuhii
pe temelii necreştine, între alte consecinţe rele, ale aoesiteii
organizări, a luat na.ştere şi şomajul.
Societatea omenească este astfel organizată, încât s.e
găsesc oameni oare nu au unde să muncească, pentru a- ~â
asigura existenţa lor şi a familiilor lor.
Nu vom analiza aci cauzele şomajului, pentru lumea
muncitoare şi chiar pentru intelectuali. Vom constata nu-
mai, că şomajul există pentrucă oamenii sunt egoişti şo.
fă-ră nici o consideirare faţă de semenii lor. Deci tot viaţa
necreştină a oamenilior este oauza că avem între noi se-
meni, cari nu pot trăi în mod cinstit din munca lor, fiind--
că nu au unde să o presteze.
Invăţătura creştină , are în această problemă desle-
garea ideală a ei, dată de Mântuitorul, de mai bine de 19
veacuri, dar în zadar. Omenirea în necredinţa sa, a igno- .
:rat adevărurile şi soluţiile date de Fiul Omului.
In parabola cu lucrătorii viei, Christos ne dă cea mai
reală şi mai bună soluţie pentru stârpirea şomajului.
Considerând. munca o datorie, o virtute chiar, iar drep•·
tul la viaţă întemeiat numai pe muncă, Christos nu pu--
tea să nu dea omenirii deslegarea cea mai potrivită şa
-acestei probleme.
Este prea înălţătoare, prea a-d,ânc grăitoare „Para-
bola despre lucrătorii tocmiţi la vie" oa să n'o amintim
aci în întregime.
Iată cum ne-o redă Sfântul Evanghelist Marcu:
„Impărăţia cerurilor se ase·amănă unui gospo·dar, care
a ieşit dis de dimineaţă ca să tocmească lucrători i111
via sa.
64

Invoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis

pe ei ca să lucreze în vie.
Dar ieşind pe la ceasul al trieHea, a văzut pe alţii
stând în târg, fără de lucru.
Şi le-a zis acelora: mergeţi şi voi în vie şi ce va fi
cu di,eptul vă votiu da.
Iar ei s'au dus. leşind iarăşi pela ceasul al şaselea şi
al nouăle.a, a făcut tot aşa.
Pe La ceasUil al unsprezecelea, ieşind · încă 01dată, găsi
altii stând fără lucru si le zise: De oe aţi stat aici toată
' '
ziu1a nemuniC!ind'?
Ei îi spun: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. El le zice~
duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul veţi lu.a.
Făcându-se seară, stăpânul viei zice călire îngrijito-
rul lui: Chiamă pe lucrători şi dă-le plata, începând dela
cei din urmă, până la cei dintâiu.
Venind cei dela ceasul al unsprezecelea luară câte
un dinar.
Venind şi cei dintâiu socoteau că vor lua mai mult,
dar luară şi ei tot câte un dinar.
Ci luând ,dfoarul, cârteau împotriva stăpânului c:asei,
zi:când: Aceştiia de pe unnă au făcut un ceas şi i-ai pus
deopotrivă cu noi oare am dus greutatea zilei şi arşiţa.
Atunci el răspunzând zise unuia dintre ei: Prietene,.
nu-ţi rac nedre'Ptate. Oare nu te-ai învoit cu mine, cu un
dfoa,r?
Ia ce este al tău şi pleacă. V oesc să dau acestui de
pe urmă ca şi ţie.
Au nu mi se cade să fac ce voesc cu ale mele? sau
ochiul tău este rău pentrucă eu sunt bun?
Astfel vor fi cei din urmă întâiu şi cei din tâiu pe
urmă, că „mulţi sunt chemaţi dar puţini ale,şi".
Găsim în această perlă a gândirii cre.ştine oglinda în-
săsi a vietii, care de veacuri, a rămas ace,e,asi.
' Probl~ma şomajului dăinueşte de când lu'mea, nu este
 65

ceva care aparţine timpurilor mai 001, iar rezolvarea ei

este dată de Christos cu aproape 2000 de ani în urmă.
Răutatea omenească concretizată în cârtire· şi revoltă,
izbucneşte chiar atunci când stăpânirea voeşte să facă
dreptate şi celor cari fără voia lor, nu au putinţa să-şi
câştige existenţa, deşi fie•caf1e dntre oe1 ce cârtesc şi-a
primit ceeace i s'a cuvenit, după munca lui şi după toc-
mf,ala făcută.
Maşinismul pe de o parte, pofta nesăţioasă de câştig
pe de altă parte, sunt dO<Uă dintre cauzele principale cari
produc lipsa d~ lucru, s:au şomajul.
Introducerna maşinilor în industriile de orce fel, în
scopul obţinerii unui produs mai ieftin şi un beneficiu mai
mare pentru întreprinzători, a scos din lucru o mare mul-
ţime de lucrători.
Fiecare dintr~ noi, care are ceva de lucru şi este nevoit
să angajeze lucrători, se strădueşte să angajeze cât mai
puţini şi cu plată cât mai mică, în scopul de a realiza în
felul acesta, un câştig cât mai mare, fără să ne gândim că
unii semeni ,a i noştri, dornici de muncă, nu au cu ce să-şi
asigure exist,enţ:a.
Dacă fiecare din noi, fie mar,e sau mic, industriaş, sau
proprietar am ţine seamă în viaţa noastră de p~lda stă­
pânului viei, care :a luat la lucru pe toţi cei ce nu aveau
unde lucra, spre a le asigur.a şi acestora o existenţă ome-
nească, fără să se gândească Ia pfordere sau câştig per-
sonal, bineînţeles după puterile fiecă.ruia, atunci proble-
ma şomajului va avea deslegarea deplină.
Faceţi asemenea omului stăpân al viei şi veţi trăi cm
toţii în ia:rmonie şi nimeni nu va suferi.
In organizarea vieţii oamenilor şi a Statului pe prin-
cipiile Evangheliei lui Christos, nu va exista şomaj.
Fiecare va fi prus La muncă după puterile sale, după
aptitudinile sale, după meseria şi înţelepciune.a sa.
5
66

8. ARMONIZAREA INTERESELOR TUTUROR ŞI

ORGANIZAREA VIEŢII MATERIALE.

Neexistând în organizarea vi,eţii, deosebire de clasă,

în Statul creştin, se vor putea armo[liza interesele tuturor,
Azi asistăm la un spectacol de neînţeles pentru min-
tea noastră de· creştini.
In ţara noastră, marea majoritate {80 %) a populaţiei
o formează ţărănimea muncitoare de pământ, iar ·restul
de 20 .% sunt muncitori industriali şi intelectuali.
1n ultimii ani, industria fiind înglobată în efortul de
războiu, a asigu~at lucrătorilor prin mobil,izările pentru
lucru, viaţa lor, de primejdiile focului ucigător al frontului,
pre•c um şi o existenţă sigură, cu unele lipsuri inerente vre-
murilor de războiu. Fiecare lucrător a .avut posibilitatea să
se aprovizioneze, cu cele strict ne cesare traiului.
1

lntT'o situaţiune asemănătoare s'a aflat şi o parte din

lumea funcţionari-lor Statului, în special oei din administra-
ţiile centrale.
Ţărănimea a da t în proporţie d-e 95 % sol~aţii cari
s'au jertfit pentru patrie, în acest războiu, pe oare ea nu
i-a dorit.
Tot ţărănimea a avut de suferit atât din punct de
vedere .al valorificărilor produselor sale, cât şi din punct
de vedere al aprovizionării cu oele strict necesare - îm-
brăcămite mai ale·s - opinca. şi cămaşa. Preţul ()lbţinut
pe produsele sale nu a fost în CO[lcordanţă •CU preţul p ro~1

duselor industrializate, necesare gospodăriei sale, nici a-

cum, nici mai înainte sub alte regimuri politice.
Muncitorul din industrie :a cărui viaţă nu este de in-
vidiat, el avândl multe greutăţi şi dorinţi neîmplinite, de
bine, de ·rău, La săptămână sau la lună, îşi primeşte sala-
rul său, mult, puţin, din care îşi acopere cum poate, tra-
iul vieţii lui şi al familiei lui.
Muncitorul agricol, ţăranul, îşi are existenţa în ploaia
 61

clin cer, în bântuirea vremii şi în sănătatea vitdor. Dacă

ploaia nu vine la timp, recolta este distrusă. Când să se--
cere grâul, îl distruge grindina, sau vreun puhoiu de ape.
Dacă i-a ajutat Dumnezeu să-şi strângă o r,e,coltă bu-
nă, nu are cui să o vândă, sau dacă are cui, primeşte un
- -preţ care nu-i acopere· nid pe departe, munca depusă.
Dacă n'are recoltă, sau dia.că n'o poate vinde decât
pe un preţ de nimica, cine-i dă lui ceva, cine-i asigură lui
şi vitelo,r de pe urma cărora trăieşte, exi•stenţa, până în
primăvara viifoare? Nimeni.
,El trebue să -şi ducă în re-semn.are calvarul vieţii, fără
să fie ajutat de cineva, nădăjduind mereu, că în anul vii-
tor poate va avea o re-coltă mai bună şi un preţ mai bun.
Aşa fiind, cu dre,pt cuvânt, se poate spune, că ţăranul
muncitor de pământ se găs·eşte într'o situaţie tot atât de
grea, dacă n:u şi mai• grea diecât muncitorul industrial.
Pe ţăran îl copleşeşt,e scumpetea exagerată a. produ-
selor industrializate şi manufacturate, al căror preţ este
enorm disproporţionat, faţă de preţul produselor sale a-
gricole.
Tot astfel se întâmplă, într'o largă măsură şi cu cele
mai multe produse agricole ale ţăranului, cari până ajung
în oraş I.a lumea muncitoare din industrie, îşi scumpesc
preţul, la dublu.
Ţăranul plăteşt,e scump tot ceea ce iese din munca, lu-
cră torului industrial, i,ar mundtorul suportă o, scumpete-
mare la produsele :agricole şi animale ce pornesc dela ţ_ă ­
ran.
Şi muncitorul industrial şi ţăranul, sunt în acefaş timp
si
' producători si
, consumatori. Nici unul, nid altul ntt-si ,
primesc preţul muncii lor şi suportă la fel scumpete.a la tot
·ceea ce sunt obligaţi să cumpere pentru g10,spodlăriile lor.
Sporirea salariilor muncitorilor industriali, implică
scumpirea produselor fabricate, iar scumpirea a.oes.to.r.a., a-
t rage în mod natural scumpire.a produsel,o r agricole.
68

Acesta este cercul vtc1os din care nu se 'Va putea ieşi

niciodată, dacă lucrurile rămân tot aşa.
Cauza acestor stări de lucruri stă în organie:area de-
fectuoasă a vieţii economice, care este guvernată de legi
necreştine, cari favorizează şi azi îmbo;găţ1rea întreprin-
zătorilor, a patronilor şi mai ales a unor intennedi.ari, cari
nu depun nici capital, nici muncă, dar în schimb câştigă
mai mult decât chiar capitalistul întreprinzător şi decât
muncitorul clin intreprindere.
Acelaş lucru se întâmpla şi cu produsul ţăranilor.
O altâ cauză este defectuoasa organizare a circula-
ţiei produselor dela producător la consumător. Scara de
inten:nediiari, dintre producători şi consumatori, creiază
această situaţiune paradoxală, a ajungerii în mizerie a
l ucrătorului industrial şi a muncitorului de pământ.
Tot ceea ce :ar trebui să oons.titue partea ce s·e cuvine
fiecărui.a, pentru un traiu omenesc, trece în punga fără fund
a celor ce sunt adev ăraţii ex ploiata tori a i muncii .alto~a.
Iat ă cum se verifică odată mai mult, afirmaţiunea
noastră, că nu poate fi armonie între intere's ele tuturor,
decât atunci când organizarea vieţii materiale, va fi cură­
ţită de toate buruienile care-o înăbuşesc, adus,e de vânturi
de peste mări şi ţări, când ace.asta va fi pusă în concor-
danţă cu legea cre.ştină , în care nu poate să existe expl01a-
tatori şi exploataţi.

9. COOPERAŢIA ŞI MENIREA EI.

Realizarea unei armoniză·ri a int•e reselor tuturor ca-
tegoriilor de muncitori, fie manuali, fie intelectuali, nu se
po,a te face de.cât apli,c ând şi în acest domeniu al vieţii, prin-
cipiile Sfintei Evanghelii.
Dintre toate formele de viaţă economică, dintre toate
doctrinele şi realizările lor practice, aceea care, corespund~
 69

in totul cu Duhul cre,ştin al vieţii oamenilor, este coope,-

1ratia.
' Singura mişcare socială şi economică a vremurilor ac-
tuale, ca'r'e oorespundle organizării vieţii spirituale creş­
tine, este cooperaţia.
In cooperaţie s,e ocrotesc deopotrivă in.te,re,se,le tuturor.
Dacă până acum acea,stă mişcare nu a dat în întregime re-
zultatele dorite, acea,s ta se datore,şte în pri'mul rând oa-
menilor şi împrejurărilor defavorabil,e ce i-au stat în cale,
Nici Statul nu a avut o atitudine precisă faţă de coopera-
ţie, întrucât el a ocrotit :alte organizaţii economice, opuse
cooperatismului.
Când toţi factorii de p:roducţie, de circulaţie .şi de
sconsumaţie, vor fi organizaţi pe baze cooperatiste, nu vor
mai exista exploataţi şi nici mizerie între oameni.
Iată pentru oe noi cr-edem într'o viaţă mai bună a
oamenilor, într'o armonie deplină a vieţii lor, când ne in-
-bemdem criedinta noastră în aoeastă orn:anizare a vietii,
' /5 '
pe baza principiilor 001ope·ratiste, care-şi au obârşia în
'învăţătura creştină a Mântuitorului.
In adevăr, în cooperaţie, s,e practică în sensul rn~l mai.
"larg al cuvântului, învăţă.tura creştină.
In cooperaţie poate intra şi ieşi oricine şi oricând .
Toţi ascdaţii au drepturi egale, oricare ar fi capitalul adus
de fiecare. Toţi beneficiază de binefacerile ei, indiferent
•de capitalul adus, având un singur vot. Oricine paia.te fi
ales în conduoen~, indiferent de aportul personal adus în
societate. Aci pot sta alături, fără nici o deos,ebire, boga-
ţ ii şi săracii, într'o vi.aţă bazată pe iubirea aproapelui.
'Cel bogat vine cu avutul său şLl pune I.a dispoziţia coopec..
rativei, pentru a uşur:a celor săr:aci viaţa, iar dr:e pt răs­
p lată îşi primeşte asupr:a capitalului o dobândă fixă, sta-
bilită chiar de către cei săraci, prin votul lor egal.
In coope,r:aţie, capitalul, care în întreprinderea capi-
tali stă este stăpân şi trage tot folosul, exploatând munca,
70

este salariat, este un mijloc de producţie plătit cu un ,di-

vidend fix.
In cooperaţie, democraţia, libertatea, egalitatea, fra-
ternitatea, respe.ctul proprietăţii individuale şi mai presus,
de toate, repartizarea beneficiilor în raport cu munca pre-
stată şi consumaţia făcută, precum şi putinţa de împăcrure:
a celui avut cu cel sărac şi neputincios, sunt o realitate,
peste care nu se poate tre-ce cu veder,ea, mai ales azi, când.
omenirea întreagă, îşi caută un făgaş definitiv al vieţii sale.
Cooperaţia este singura formă de organizare i,deală a
vieţii materiale a oamenilor, în concor1danţă deplină cu via-
ţa spirituală organizată şi dirijată de Evanghelia lui Chris -
tos, pentrucă ea a luat naşterre în lumea celor aflaţi în
mizerie, ca·re fiind drept credincioasă, nu a căutat aiurea,
nu s'a pierdut în teorii, cer:cetări sau descop,eriri a căror
valo,are n'a putut fi verificată, ci a găsit deslegare defini-
tivă şi deplină a tuturor plf'Oblemelor ee li s'au pus în faţă ,.
de viaţa grea oe o duceau, în lnvăţăturile lui Christos ..
Iar Anglia, patria cooperatismului clasic, a cărei vi.aţă
sub toate formele este străbătută în cea mai mare parte,
de Duhul Evangheliei lui Christos, a fost cel mai bun teren
ide desvoltare al cooperaţiei.
Numai într'o ţară democratică, Îl} oare libertatea, ega-
litatea, fraternitatea şi riespedul proprietăţii individuale-
sunt o realitate, a putut să se nască o asemenea doctrină
salvatoare a celor năpăstuiţi de soartă.
De1şi în Anglia a luat o desvoltar-e foarte mare mişca­
rea cooperativă, ea n'a desfiinţat celelalte sisteme eco--
nomice, existente, ci împreună, au coexistat şi vor continua
să se desvolte.

Această s.ituaţi-e pa·r:adoxală pentru unii, îşiare ex-

plicaţia. logică, prin faptul că exiistenţa mişcării coopera-
tive şi felul ei ,die a fi fq1lositoare celor ce i-.au dat fiinţă,
a determinat celelalte organizaţii economice, să-şi revi-
 71

zuiască metodele, să modereze specula ţia şi să se apropie

<Cât mai mult, de felul de a lucra al cooperaţiei.
Astfel se prezintă lucrurile în realitatea lor.
Numai ne.ştiutoirii , sau oamenii de rea credinţă, au
;ăspândit în lume şi ded şi la noi, mentalitatea, că coo-
1)er.aţia este duşmanul industriei, sau comerţului particu-
lar, care este ameninţat în existenţa sa de desvoltarea
~ooperaţiei.
Nimic mai neadevărat. Coopernţia nu are alt scop,
decât încreştinarea vkţii materi,ale :a oamenilor, prin ar-
monia pe care o d.egaje în jurul său .
Ea nu este decât un regulator al vieţii economice, un
~ndreptar pentru cei ce sunt speculato,rii mizeriei celor
mulţi.
Sunt multe de spus mai afos asupra echilibrului pe
care-l stabileşte cooper:aţia, între capiital şi muncă, pro-
'blemă atât de mult discutată de toate şcoalele socialiste
in special; dar despre aceasta şi multe asemenea, în altă
parte şi altă dată. Nu este locul să ne ocupăm acum de ele.

10. SUPUNERE ŞI ASCULTARE LEGILOR

ŞI REGELUI.
ln toate şi peste tot, în natura înconjurăto1a1.1e, omul
-:constată uşor că domneşte o ordine desăvârşită. Pentru a-şi
asigura o viaţă cât mai bună, omenirea a consimţit Îil' mod
natural şi Hbeir, să se conducă în vi.aţă după legi scrise şi
după tradiţie, sau l~gi nescrise.
Supunerea la legi a omului, este chezăşia ordinei ca-
·re trebue să domine viaţa lui.
Pentru a da omenirii şi în ace.astă privinţă, un exem-
plu şi în aoelaş timp o înaltă şcoală de moTalitate, Isus
Christos, Fiul lui Dumnez•eu, cât a fost întrupat pe pământ,
·filn toate ocaziunile, a dat ascultare şi supunere legilor, cari
72

guvernau ţinuturile pirin care a trăit ca om, plătind şi dlaj-

dule către stăpânire.
Cel ce nu respectă legile omeneşti, nu va respecta
nici legile Dumnezeieşti ale .Sfintei Evanghelii. Acela este
un om pierdut şi pentru societatea în oare trăieşte şi pen-
tru sufletul său.
Prin cuvintele : ,,Daţi Cezarului cele ce sunt ale Ce-
zarului şi lui Dumnezeru, cele ce sunt ale lui Dumnezeu",
spuse Evreilor cari voiau să-l ispitească, gândind că va câr-
ti împotriva stăpânirii, când L-au întrebat dacă se cade a
plăti dajdie împăratului, cr-eştinismul a primit pentru tot-
deauna, pecetea ordinei şi supunerii faţă de stăpânire, ca-
re este orânduită de Dumnezeu.
Cine este un creştin bun, este un supus convins a î
stăpânirii.
Iată pentru ee noi suntem cu adevărat monarhici ş i
apără tori convinşi ai instituţiiloir fundamentale ale orga-
nizaţiei de Stat, cărora le vom împ,r umuta prin supunere,
Duhul oei adevărat al creştinismului.
Supunen~a aoe,asta pentru noi nu e,ste o :atitudine lll-
ferioară, oarbă şi nejustificată.
Supunerea _ şi
ascultarea sunt virtuţi care înalţă pe
om, fiindcă ele izvorăsc dintr'o conştiinţă liberr exprimată
şi consimţită.
Supunerea şi ascultarea nu mai pot fi azi considerate
ca atribute ale sclavajului, sau robiei din lumea ve.che, ci
ca elemente constitutive ale s,entimentului de respect re-
ciproc al vieţii sufleteşti a oamenilor.
Faptul petrecut adesea în trecut şi cu reminiscenţe
şi în ziua de , azi, când din îngâmfare şi trufie oei mai tari,
cei mai bogaţi, con1diucătorii mai mari, sau mai mici, au
impus şi impun celor avizaţi la sprijinul lor•, sau celor ce
sunt sub conduczrea lor, să ia atitudine umilitoare în faţa
lor, nu este decât o diformare, o falsificare grosolană a.
sentimentului superior, al respectului reciP'roc al oamenilorr.
 73

S'a uitat un princ1pm fundamental al , vieţii şi anume:

,că a te supune celui chemat s,ă te conducă, a respecta pe
semenul tău, însemnează a te respecta pe tine însuţi, în-
semnează a fi a,s cultat şi respectat de semenii tăi.
Chiar prietenia cea mai curată între oameni, se înte-
meiază pe respectul recipirOIC, pe supunere şi ascultare.
Supunerea şi ascultarea sunt temeiuri de viaţă de ori-
gine divină. Insuşi Fiul lui Dumnezeu, pentru ca să se
împlinea scă legea, s'a supus tuturor umilinţelor, batjocu-
rilor, întregului calvar de suferlinţă, fiindcă aşa a voit
Tatăl din ceruri, care L-a trimis pe pământ, pentru mân-
tuirea noastră.
Prin cuvintele: .,Eu n'.am venit să stric legea, ci să o
împlinesc", Mântuitorul a statornicit pentru totdeauna po-
ziţia sa faţă de apărătorii legii oelei vechi, care-L acuzau
că a venit să strice legea.
După aproape 2000 de ani, omenirea poate să consta-
te azi, că singurul izvor al unei vieţi întemeiate pe pace şi
bună învoire între oameni este Evanghelia lui Christos. ale
cărei principii fundamentale sunt eterne şi universale,

11. IERARHIZAREA VALORILOR.

Creştinismul conţine în structura sa, toate elementele
necesare unei a,devărate vieţi, în care ierarhizarea valori-
lor este o realitate indiscutabilă.
Ierarhizarea valorilor este bazată, în viaţa creştină,
pe avuţia spirituală, pe fapta creştină, pe ceea ce poţi să
,dai pentru mai binele semenilor tăi.
Acela care poate să radieze în jurul său, cât mai mult
bine, punând în lucrare la maximum puterile sale, cu care
l-a înzestrat Creatorul, acela are direptul să urce toate
treptele ierarhiei stăpânitoare, având drept călăuză în ac-
tivitatea lui, sfatul înţelept dat de Mântuitor ucenicilor săi
74

prin cuvintele: ,,Care este mai mare între voi să fie ca ma&
mic şi care este căpetenie, să fie ca unul oe slujeşte".
Şi această problemă a ierarhizării valorilor a fost 1des-
lega tă în chip magistr:al de Christos.
In concepţia Evangheliei, materia este prilej de trăi ­
r e creştină a vieţii. Cel ce are avuţii şi cu ajutorul lor face
fapte de milostenie, ajutând pe cei săraci şi în suferinţă,
nu face altceva, decât transformă bogăţia materială, în,
bogăţie spir:ituală, fără altă răsplată decât mulţumirea su-
fletească a binelui împlinit dup-ă voia lui Dumnezeu.
Nu însemnează de aci, că numai cei avuţi pot face·
fapte bune, ci şi cel sărac şi aoe,s ta cu atât mai vârtos îşi
va îmbogăţi viaţa spirituală şi va plăcea lui Dumnezeu,
precum a spus Mântuitorul când a preamărit gestul femeii
vă,duve, care a aruncat în visteria templului doruă parale,
în timp ce bogaţii aruncau mult. Atunci a chemat la sine-
pe ucenicii săi şi le-a zis: ,,Adevăr zic vouă că această v ă­
duvă s ăracă a aruncat în visterie mai mult diecât toV
ceilalţi.
Pentrucă toţi au aTunc.at din ce le prisoseşte, pe când
ea, şi...a
dat dela . gură tot". (Marcu cap. 12 stih 41-44}.
Ded fiecare va avea răsplata faptelor sale şi va primi;
locul ce i se cuvine şi pe pământ între oameni şi în lmpă­
răţia Cerurilor.
Intr'o lume cu adevărat orieştină, nu po1ate să ajungă
în treapta de sus, conducătoare, cei ce se bazează pe ave-
re, sau pe blazon familial, fiindcă acestea nu sunt valorii
spirituale, ci simple manifestări egoiste şi trecătoare.
Din masele largi ale poporului au răsărit neîncetat
ene1rgii creatoare, pline de viaţă şi de mireasma pământu ­
lui răscolit de truda muncitorilor dreptcredincioşi.
St.atul creştin va avea drept scop principal, creare.ai
de posibilităţi, pentru asigurarea unei adevărate ierarhi-
zări a valorilor sale spirituale, din care se vor recruta îm
mod natural conducătorii neamului.
74

prin cuvintele: ,,Care esw mai mare între voi să fie ca ma~
mic şi care este căpetenie, să fie ca un:ul oo slujeşte".
Şi această problemă a ierarhizării valorilor a fost 1des-
leg.a tă în chip magistral de Christos.
In concepţia Evangheliei, materia este prilej de trăi ­
re creştină a vieţii. Cel ce are .avuţii şi cu ajutorul lor fare
fapte de milostenie, ajutând pe cei săraci şi în suferinţă ,
nu face altceva, decât transformă bogăţia materială, im
bogăţie spirituală, fără altă răsplată decât mulţumirea su-
fletească a binelui împlinit după voia lui Dumnezeu.
Nu însemnează de aci, că numai cei avuţi pot face·
fapte bune, ci şi cel sărac şi ace,sta cu atât mai vârtos îşi
va îmbogăţi viaţa spirituală şi va plăcea lui Dumnezeu,
precum a spus Mântuitorul când a preamărit gestul femeii
văduve, care a ·aruncat în visteria templului doruă parale,
în timp ce bogaţii aruncau mult. Atunci a chemat la sine
pe ucenicii săi şi le-a zis: ,,Adevăr zic vouă că această v ă­
duv ă s ăracă a aruncat în visterie mai mult die-cât toţi,
ceilalţi.
Pentrucă toţi au aruncat din ce le prisoseşte, pe când'
ea, şi-adat dela . gură tot". (Marcu cap. 12 stih 41-44}.
Deci fiecare va avea răsplata faptelor sale şi va primI
locul ce i se cuvine şi pe pământ între oameni şi în Impă­
răţia Cerurilor.
Intr'o lume cu adevărat crieştină, nu po1ate să ajungă:
în treapta de sus, conducătoare, cei ce se bazează pe ave-
re, sau pe blazon familial, fiindcă acestea nu sunt valorii
spirituale, ci simple manifestări egoiste şi tre'Cătoare.
Din masele largi ale poporului au răsărit neîncetat
ene1rgii creatoare, pline de viaţă şi de mirea-s.ma pământu­
lui răscolit de truda muncitorilor dreptcredincioşi.
Statul creiştin va avea drept scop principal, creare.ai
de posibilităţi, pentru asigurarea unei adevărate ie~arhi-
zări a valorilor sale spirituale, din care se vor recruta Îilll
mod natural conducătorii neamului.
 75

12. ATENŢIUNE LA SUFLETUL COPIILOR ŞI

AL TINERETULUI.

Patrimoniul neamului, elementul său constitutiv, care-i

-asigură existenţa în timp şi în spaţiu, este format dlin copiii
şi tineretul său. _
Viitorul unui neam stă în virtuţiile pe care educaţia
]e sădeşte în sufletul copiilor şi tineretului său.
Scopul educaţiei, în lumea creştină, este formarea oa-
Yacterului moral.
Sufletul copiilor şi al tineretului, formează un sanc-
t uar, un adevărat altar al neamului, în car-e trebue să ofi-
·cieze eidtucatorii cei mai conştienţi şi de menirea lor şi de
:rolul şi răspunderea ce o au faţă de neam.
Copilul de azi, tânărul de azi, trebue să devină omul
de mâine, înarmat pentru lupta vieţii cu un caracter mo-
'tal de s ăvârşit şi cu o pregătire prof.e sion:ală temeinică,
având sădit în sufletul său, cultul muncii şi iubirea de
,oameni.
Idealul fieicărui tânăr, în care mijeşte conştiinţa de
·sine, trebue să fie acela de a ajunge, în cariera pentru ca-
re se pr-egăteşte, o valoare, un element creato,r, o piatră
de temelie pentru neam şi ţară, pe care să n'o poată urni
din loc, nici ttn curent, nici o forţă de des,agregar-e.
Pentru aoeasta însă, se cere din partea fiecăruia, mun-
,c ă sârguincioasă, seriozitate şi mai presus de toate, con-
ştiinţa împlinirii datoriei, de elev, sau de student.
Există o griabă nejustificată, în sufletul tineretului, de
a se avânta ,de timpuriu, în lupte poilitice, în vâ-rtejul vie-
'ţii, mai înainte de a-şi fi desăvârşit pregătirea profesio-
m ală, pentru cariera ce şi-a ales, ca şi cârud.1 viaţa care-l
aşteaptă , s'ar termina înainte de a-şi desăvârşi pregătirea
,p entru dânsa.
Tinereţea este un stadiu al vieţii, una din cele patru
 75

12. ATE NŢIUNE LA SUFLETUL COPIILOR ŞI

AL TINERETULUI.

P atrimoniul neamului, elementul său constitutiv, care-i

,asigură existenţa în timp şi în spaţiu, e ste format -dlin copiii
şi tineretul său . _
Viitorul unui neam stă în virtuţiile pe care educaţia
·]e sădeşte în sufletul copiilor şi tineretului s ă u .
Scopul educaţiei, în lumea creştină , este formarea ca-
sracterului mmal.
Sufletul · copiilor şi al tineretului, formează un sanc-
tuar, un adevărat altar al neamului, în ca'l'-e trebue s ă ofi-
·deze e1d1Ucatorii cei mai conştienţi şi de menir ea lor şi de
rolul şj ră s punderea ce o au faţă de neam.
Copilul de azi, tânărul ,d e azi, trebue să devină omul
de mâine , înarma t pentru lupta vieţii cu un caracter m o-
1 al desăvârşit şi cu o pregătire profesion:ală temeinică,
având s ădit în sufletul său, cultul muncii şi iubirea de
,oameni.
Idealul fieicărui tânăr, în care mije şte conş tiinţa de
·sine. trebue să fie acela de a ajunge, în car iem pentru ca-
re se pr-egăteşte, o valoare, un element creator, o piatră
de temelie pentru neam şi ţară, pe care să n'o poată urni
d in Ioc, nici un cur ent, nici o forţă de des,ag·regare.
Pentru aceasta îns ă, se cere ,d in partea fie-căruia, mun-
•C ă sârguincioasă, seriozitate şi mai presus de toate, con-
ştiinţa împlinirii datodei, de elev, sau de student.
Există o gmbă nejustificată, în sufletul tineretului, de
a se avânta ,de timpuriu, în lupte politice, în vâ-rtejul vie-
'ţii, mai înainte de a-şi fi desăvârşit pregătirea profesio-
n al ă, pentru cariera ce şi-a ales, ca şi cârud.1 viaţa care-l
aşteaptă , s'ar termina înainte de a-şi desăvârşi pregătirea
,pentru dânsa.
Tinereţea _ e ste un stadiu al vieţii, una din cele patru
76

vârste ale omului, iar nu o calitate, sau un merit pentru

care i se cuvine vreun drrept.
Tinereţea este elanul de viaţă care animă pe om, ca-.
re-i dă puteri să-şi întărească mintea şi cugetul, prin în-
suşirea tuturor cunoştinţelor necesare pentru pregătirea
sa profesională.
S'a dovedit cu prisosinţă, în ultimii ani mai ales, că
ceea ce de veacuri a spus Mântuitorul pdn cuvintele: ,,Ni-
meni nu poate sluji la doi domni 1deodată, Hindcă ori pe-
unul îl mulţumeşte, orri pe altul îl nemulţumeşte", este un
adevăr p·erfect valabil şi pentru situaţia în care se află ca
mentalitate, tineretul nostru de azi.
Toţi tinerii cari în timpul pregătirii lor profesionale
s'au :abătut dela preocupările lor norrrn:ale, aruncându-se
~1 valurile furtunoase ale vieţii, înainte de timp, nu au
devenit în profesiunea lor elemente de valoare, dar au
reuşit foarte mulţi dintre dânşii, să aibă situaţii superioa-
re, celorr ce s'au de1dkat în acelaş timp, muncii studioase,
ţinându- se departe de amăgirile credinţei deşarte a parve-
nitismului.
Astfel s'au desfăşurat lucrurile în ultimul timp mai:
ales, în cât parvenitismul a devenit un id~l de viaţă, pen-
tru foarte multă lume.
Obiceiurile nefoste din viaţa politică a ultimului sfert
de veac, în care demnităţile se câştigă prin :aportul elec-
t,)ral, sau prin nepotism, iar nu prin valoarea intrinsecă ,.
prin însuşirile alese ale celor mai bine pt'egătiţi, p,a.rve-
n.Hi smul politic s'a strecurat şi în sufletul tin.e retului.
Prin aceste pr-actici introduse în viaţa politică, care au.
a vu1 repercursiuni şi în celelalte domenii de activitate, s'a
dat lovitura de moarte principiului natural de viaţă, al'
ierarhizării valorilor.
„Pentru ce sa te trudeşti, să munceşti şi să te sba.ţi, ca
să devii un bun cetăţean, un om desăvârşit în cariera ce
ţi-ai ales şi pentru care ţi~ai dedicat fo,t restul vieţii, dacă
 77

odată intr:at în arena vieţii publi'ce, vezi pe toţi nechemaţii ,

pe toţi neisprăviţii cum îţi iau înainte, te sfidează şi te
dispreţuesc"? a fost întreba~e:a cair e a stat pe buzele tutu-
ror oamenilor de omenie în ultima vreme, şi cu drept cu-
vânt.
Neputincioşi în a-şi impune ideile şi programele lor,
în lumea ,c elor formaţi, cu experienţă, cei ce au venit cu
reforme radicale, cu practici noi de viaţă şi cu alte idea-
luri, s'au aruncat cu toată furia asupra sufletului malea-
bil, în formare, al tineretului, pe care l-au modelat . după
coo cepţiile lor, abătându-l dela făgaşul vieţii normale.
Neamul nostru a avut prilejul nedorit, de a vedea, cum
asupra sufletului ti'neretului său, a.supra patrimoniului său
de nădejdi pentru mai bine, s'au năpustit pângăiitorii, ca
să.I smintească, aţâţându-l chiar şi contra părinţilor lui.
In loc de lecţii, elevii şi studenţii ţineau şedinţe de
cuib, în care ura şi răzbunarea erau singurul izvor al acti-
viti'î ţii politice pe care voiau s' o practice.
Tragedia acestei stări de lucruir:i, stă în faptul că pân-
gărito,rii de suflete, erau chiar o parte •d in profesorii lor.
Toate au fost. Să tragem cortina peste. toate.
Având această tristă şi de scurtă durată experienţă ,
care n'a putut să sdruncine viaţa neamului şi s'o abată pe
povârnişul pierzării, azi, mai mult ca oricânid se cere din
partea tuturor celor ce mai au o licărire măcar, de con-
ştiinţă naţională şi cre·ştină, ca să facă zid de nepătruns în
jurul sufletului tineretului neamului, apărându-l de toate
influenţele nefaste, care mai bântue încă viaţa noastră poli-
Hcă şi publică.
Toţi factorii de răspundere, toţi oamenii de bine, să-şi
ia un angajament sfânt, în faţa neamului şi a lui Dumnezeu
că nu vor îngădui nimănui şi sub nici o formă, ca. de azi
înainte, să se mai atingă de sufletul tineretului, căruia să
i se asigure condiţiuni optime de desvoltare şi pregătire
profesională temeinică.
 78

Altfel se sapă la însăşi temelia existenţei neamului.

Să avem în faţă pururea, păţania altora şi să tragem
învăţămintele necesare.
Educaţia tineretului trebue să He· una singură, iar teme-
iurile acesteia, trebue' să aibă pe de o parte caractere eter-
ne şi universale, cari nu se pot g~si perfect valabile, decât
în Evanghelia lui Christos, iair pe de altă parte specifi-
cul neamului şi al i,d ealurilor sale de viaţă.
Crearea de valori cât mai multe. şi mai superioare în
sânul neamului, va •d a putinţa aoes.tuia, .ca, să-şi ocupe
locul ce i se cuvine în iemrhia vieţii internaţionale şi uni-
versale a omenirii.
Părinţi, cari aţi trudit să vă creşteţi oorpiii, apărându-i
în copilăTia lor, de foc, ide cuţit, de apă, şi de . toate pri-
mejdiile trupului, şi i-aţi încredinţat şcoalei să le desăvâr­
şească educaţia şi să-i pregătească pentru viaţa eea ade-
vărată, fiţi atenţi la sufletul copiilor voştri şi pândiţi, ca
rău făcătorii, oricine ar fi ei, să nu :arunce pe sub a scuns,
neghina, în grâul cwrat, semănat în suflete de adevăraţiî
sămănători ai seminţei adevărului.
„Căd ce va folosi vouă, d:acă veţi câştiga lumea, dar
vă veţi pierde sufletul vostru?"
Denunţaţi stăpânirii pe toţi atentatorii la sufletul cUr
· rat al copiilor voştri, spre a fi sancţionaţi cum se cuvine.
Vă porunceşte :aceasta neamul care trebue să supra-
vieţuia scă fiecăruia, vă îndeamnă să vă iubiţi ,copiii voştri.
legea noastră creştină.

13. NAŢIONALISM CREŞTIN.

Dealungul veacului de existenţă a neamului nostru,

primele începuturi · de viaţă naţională, s'au afirmat prin
manifestări creştine. Este ştiut de toţi, că fiinţa neamului
a fost indisolubil legată de credinţa lui creştină.
 79

Conştiiinţa_ n'.aţional ă :a
fost în primele începutur i de
v iaţ ă
ale poporului român , identică cu con.ştiinţa de creştin.
Pe măsură ce elemente şi cunoştinţe noi despre lume
şi viaţă şi-iau făcut drum în viaţa poporului nostru, venind
din afară, s'a cristalizat tot mai mult o conştiinţă na-
ţfonală, ca r e în mod treptat s'a emancipat de conştiinţa
1 1

creştină, mai ales în pătura conducătoare. In popor şi

azi predomină aceeaşi stare de supunere a celor două con-
ştiinţe: creştină şi naţională .
Intemeiaţi pe această constatare, putem afirma, că
aceste două conştiinţe, nu numai că nu se pot exclude, dar
că sunt temeiul existenţii neamului.
Fie.~are om îşi are înfipte •rădăcinile existenţei lui, în
neamul din care s'a născut el, moşii şi strămoşii săi. După
ce a supt laptele mamei sale şi a crescut în sânul familiei
sale, a luat contact cu lume.a încoo.jurătoare, cu semenii
lui, cu locurile copilăriei, şi s'a pomenit astfel c ă se asea-
mănă cu toţi cei ce vorbe,s c în limba lui, au obiceiurile lui
şi se închină în acel.aş fel, aceluiaşi Dumnezeu. Din toate
acestea, el capătă în mod treptat, conştiinţa de sine, care
se desvoltă cu încetul şi se, diferenţiază, după gradul său
de cultură . şi după cu11i0ştinţele ce şi le însuşeşte despre
lume şi viaţă.
Creştinismul, din primele începuturi ale sale, nu a
a les cale,a. umanitaristă, adresându-se' umanităţii în general,
ca a concepţie de viaţă universală. Chiar venirea Mântui-
torului în lume s'a făcut prin eleg•e riea unui neam, ia unui
1

popor plăcut lui Dumnezeu.

Nici nu era chip de făcut altfel. Neamul a fost dintru
început' leagănul credinţei creştine .
Viaţa creştină s'a ,desvolt.at în sânul neamurilor, fie-
oare p•ăstrându-si ,
fiinfa
'
sa, cu toate caracteristicele si
'
par-
t:icularităţile sale.
Mântuitorul a consfinţit acest adevăr prin cuvintele
mesianice adresate Sfinţilor Apostoli după învieire, cândi
80

le-a spus: .,Drept aceea mergând învăţaţi toate neamurile

botezându-le în numele Tatălui, Fiului şi al Sfântului Duh,
Amin".
lar prin însuflarea Duhului sfânt li s'a dat Sfinţilor
Apostoli puterea şi darul de a învăţa neamurile în lim-
ba lor.
Creştinismul cul tivă naţionalismul, întrucât naţiunea
este leagănul său.
Statul organizat şi întemeiat pe Invăţătura creştină,
este un stat naţional în toate mădularele sale.

14. SOLIDARISM CREŞTIN.

Prin introducerea spiritului oreştin în toate domeniile

de activitate omenească, deci şi în viaţa politică şi în or-
ganizarea Statului român, se va pregăti terenul pen.t ru în-
chegarea solidarităţii creş tine .
Noi voim să realiz ăm această solida1:itate creştină,
mai întâiu în sânul neamului, în sânul naţiunii române; iar
prin ceea c,e această solidaritate creştină aire într'îns:a va-
labil, etern şi universal, se leagă cu întreaga lume creştină
a pământului.
Prin unificarea concepţiei desp11e lume şi viaţă, toate
naţiunile pământului pot să-şi trăiască existenţa lor na-
ţi0nală şi în acelaş timp să se simtă integrate într'o lume
internaţională, în umanitate.
Pe lângă sentimentul soHdarităţii naţionale, trehue să
fie cultivat în sufletele generaţiilor ce se succed în viaţa
fiecărei naţiuni şi sentimentul solidarităţii creştine.
1n timp oe alte concepţii, despre lume şi viaţă, tind
să sf,a rme sentimentele naţionale, integrând pe om <l.iried
în umanitate, pe temeiuri ale unor doctrine ce nu cuprind
în sine, nici atributul ,d e eternitate, nici pe cel de valabi-
litate şi universalitate, creştinismul îşi bazează acţiunea
sa pe cultivarea sentimentului naţional.
 81

15. SĂ SE AŞEZE PACEA INTRE BISERICILE

CREŞTINE.

Pentru a se ajunge la realiza,r1ea solidarismului creştia

in omenire, trebue să ne pătrundem de un mare adevăr
enunţat tot de Mântuitorul şi anume : ,,Va veni vremea când.
ya fi numai o turmă şi un păstor".
Acest adevăr, se desprinsd;e dzaltfel din toată · Invăţă­
tura Mântuitorului, care prin ceea ce a spus şi a făcut
în mijlocul oamenilor, a căutat să realiz,e ze comunitatea
de gândire şi credinţă a tuturor, fără deosebire de neam,
-deci pentru toată lumea.
Constatăm însă, că lumea creştină, în oare a biruit
Evanghelia lui Christos, între timp, s'a diferenţiat, din mo-
tive ce nu este locul să le discutăm ad.
Avem în lumea c.elor câteva sute de milioane. de creş­
tini, mai multe feluri ,de biserici: ortodoxă, catolică, pro-
testantă, calvină , anglkană, etc.
Făcând abstractie de tot oeea ce a dus la aceste di-
fernnţieri, care desigur se datorei~c numai omene,scului din
noi, - chiar în sânul aceleiaşi biserici, credincioJŞii îşi au
fiecare felul său lăuntric de interpretare şi practică a cre-
dinţ2i lor - constatăm un fapt: fiecare din aceste biserici
îşi , dispută locul de întâietate asupra oelorlaltej fieoare
doreşte să impună celorlalte, concepţiile sale de interpre-
tare şi practica învăţăturii Evangheliei lui Christos.
Asistăm la o luptă de supremaţie, manifestată mai
mult de unii, sau ,de alţii, dintre capii acestor biserid.
Se ia de unii drept arrgument al supremaţiei, cuvinte-
le Mântuitorului amintite mai sus: ,,Va veni vremea ,c ând
va fi o turmă şi un păstor", şi se motivează acţiunea de
supremaţie pe faptul că turma va fi o anumită lume cre-
ştină, iar păstorul, capul bisericii acelei lumi.
Noi creidem că ce-e a ce a înţeles Mântuitorul prin aoe-
G
82

ste cuvinte, nu este ceva care se poate concretiza în viaţa.

noastră pământească.
Turma despre care vorbeşte MântuitO!rul este întreaga
spiritualitate creştină, care va ajunge să cucea:-ească toată
suflarea pământului, iar păstorul ei este unul singur: Dum-
nezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea ce:a de o fiinţă
şi nedespărţită.
Aşa fiind, noi nu putem înţelege că în spiritualitatea
creştină, a lumii creştine de până acum, pot avea loc ase-
menea stări de lucruri, asemenea lupte între creştini, între-
fiii orieştini, chiar ai aceileiaşi naţiuni.
O parte din neamul nostru trăieşte aceste lupte reli-
giO!ase între fiii săi, lupit e care contribue la destrăm:airea, iar
nu la închegarea solidarităţii noiastre naţionale şi cu re-
peir•cursiuni chiar şi în viaţa politică.
O mlădiţă s'a rupt din sânul bisericii strămoşeşti şi
cuprinde într'însa o mică parte din neam.
Omenirea creştină şi deci şi neamul nostru a ajuns
împărţit în diferi'te biserid, toate creştine, prin lupte se-
culare între fraţi, cu întrebuinţarea foa:-ţei şi violenţei, de·
cele mai multe ori.
A încerca să se re,stabilească Statul quo, însemnează,
iarăşi lupte şi deslănţuiri de patimi omeneşti.
Ar însemna s ă se comită iarăşi greşeli şi păcate grele ..
Iată e>e credem noi că trehue făcut, de toată lumea
creştină, şi deci şi de capii bi!seridlor oreştine:
Să se restabilească mai întâiu pacea şi buna învoire
între cârmuitorii bisericilor creştine.
Fie,care neam şi fiecare om să fie lăsat în gdja bise-
ricii crnştine de care este ataşat, să creadă în Invăţătura,
lui Christos, cum îl învaţă biserica sa.
Nu p:mzeliţi pentru creştinism, dintre creştini.
Nu adepţi pentru Christos, dintre cei ce mărturisesc
pe Christos.
 83

N'are ce căula o bise1'-ică creştină, în mijlocul altei bL

serici creştine, pentru a converti.
Fiecare în parte şi toate la un loc, bisericile creştine,
ca(l"e. în fond una sunt, fiindcă toate mărturisesc pe Chris.tos,
trebue să ducă cuvântul Evangheliei în lumea celor ce nu-l
cunosc şi nu l-au auzit. Acolo este lucrarea cea adevărată
dată de Christos întemeietoirul ei, prin Sfinţii Apostoli,
cărora le-a zis cu ocaziunea ultimei arătări după Sfânta
lnviere: ,,Drept aceea, mergând, învăţaţi toate, popoa'r1ele,
botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântu-
lui Duh" .
Aceasta este menirea oricărei biserici creştine.
Şi mai este încă ceva de spus, foarte important, pen-
tru toate bisericile cre,ştine şi anume: din o mulţime .de
cauze, credincioşii ata,şaţi fiecă1reia din ele şi cu toţii lui
Christos, au alunecat dela credinţa cea adevărată şi tră­
lesc din multe puncte de vedere, o viaţă necreştină.
lată un câmp de lucru foarte însemnat pentru fiecare
·biserică creştină şi prin a.ceasta pentru toţi slujitorii Sfin-
telor Altare: încreştinarea ,deplină a credincioşilor lor.
Pentru a se ajunge la solidarismul creştin al unei htr-
me şi un păstor, es.te n.zcesar, ca mai întâiu capii biseri-
cilor şi bisericile cre,ştine ce coniduc, să se pătrundă de
adevărurile de mai sus şi să pornească împreună, în pace
şi bună învoire, în cele patru unghiuri ale pământului ,
pen:tru a propoveidui Cuvântul Evanghdiei lui Chris.tos, în
r estul lumii ce trăieşte încă în afara credinţei creştine.
 PARTEA TREIA

L SĂ VINĂ ACASĂ ŞI APĂRĂTORII GLIEI

STRĂMOŞEŞTI .

In timp ce floarea ţării, oei mai ale1şi fii ai neamului,

se bat ca vitejii lui Miihaiu Viteazul, ca plăieşii lui Ştefan
Vodă, pe plaiurile pământului sfinţit cu sângele martiri.-
lor: Horia, Cloşca şi Crişan, pe pământul scump al lui
Avr.am Iancu, în Transilvania, leagănul de ve!acuri al ro-
mânismului, noi cei de acasă, în loc să aprindem candele,
să stăm smeriţi aşteptând! ziua cea m:aJrse a reîntregirii ho-
tarelor sfinte ale neamului şi pământului românesc, ne de-
dăm la cel mai înjositor spectacol.
Nu simţim, nu auzim în jurul nostru strigătul de du-
rere al atâtor zeci şi sute de mii de fraţi :ai noştri, ca.ri
pe, regrinează în toate părţile, plini de lipsuri şi de sufe-
rinţe, în urma des,rădădnării lor din vatra strămoşeas-că.
în care s'au născut, de către un diictat od[os, ce în cu-
rând ~a fi. sfărâmat compfoct.
Ardealul va fi iarăşi al nostru şi penim vecie.
Dela un capăt I.a altul al ţării, vedem în jurul no,s tru
o mulţime de bărbaţi , femei , tineri şi chi1ar cop,ii, care se
agită. cântă şi strigă de toate.
Satele încep să fie cercetate de trepăduşii politici,
care promit marea cu sa.r ea, chemând ţărănimea sub stea-
i!Urile lor.
Cu calmul şi răbdarea sa caracteristică, poporul de
ţărani, din mijlocul căruia, ca ,dtintr'un arbor,e falnic, atâ-
tea mlădiţe sunt desprinse, afl ându-se• s:au sub glie, siau .î n
vârr·tejul bătăliei, pentru alungarea duşmanului milenar de
pe pământul scump al patriei strămoşeşti, priveşte cu
scârbă, dar şi cu mare durere, cum alţi fii .ai neamului,
 85

prin atitudinea lor prov01cătoare, pângăr,esc jertfa celor

ce în fiecare clipă hrănesc cu sângele lor, p,ământul pa-
triei şi cu sufletele lor înălţate spir~ cer, leagă în zale de
nestemate,, lanţul nes.fârşit al existenţei neamului.
Cu ce drept, cine s.unteţi şi oe aţi făcut voi pentru
neamul a.cesta, pentru ţara aceasta ca să aveţi dreptul să
vorbiti în numele lui si al ei?
Aceasta este · înt~ebarea pe care poporul o pune tu-
turor, celor ce se agită în viaţa politică, fă·ră nici o ,d,eo-
sebir1e, azi când focul arde încă, peste plaiurile Ardealului,
când rănile răsboiului nu sunt vindecate.
Şi cu drept cuvânt.
Nu poate fi spectacol mai imoral, în sânul unui neam,
ca atunci când fiii săi, fie din inoonstientă, fie cu vădită
intenţie, trecând peste poruncile sfi'nte · ale soHda·rilă ţii
naţionale, pe haza cărora dăinueşte neamul, se dedau la
acte şi fapte care în loc să închege, îl destramă.
Singurii care sunt în drept ,să vorbească cu toată au-
toritaka şi cu tot prestigiul în numele ţării, sunt aceia care
expunându-şi viaţa, au apărat şi salvat ne:amul şi ţara,
toţi oei ce se găsesc_ azi sub drapelul mântuitor al n,a.ţiei.
Ace'şti fii vrednici ai neamului, oficiază azi pe altarul
patrei, as,cultând chemarea ţării şi a Regelui lor.
Dar ei sunt modeşti, sunt stăpâniţi acum de un sin-
gur gând, de un singur ideal: salvarea neamului şi a ho-
tarelor tării.
Ce ~e v:a petrece în ,s ufletul lor, când citind pe front,
acolo în şanţuri, cu moartea în f.aţă, ziarele cari le aduc
ştiri despire freamătul, ,despre agitaţia partidelor politice
care se luptă cum să-şi împ,artă înt re e.le pirada., ţar,a pen-
1

tru care ei se jertfesc?

Nu! Nu se mai poate a,dmite, ca în aceste ceasuri
grele, cele mai grele din câte a avut de trecut neamul nos- .
tru, dealungul shuciumatei sale existenţe, să mai continue
acest desgustător spectacol.
Să intre fiecare în locul său de muncă, să stea fiecare
la locul lui şi să depună ,după puterile sale, umărnl la ca-
rul neamuui, muncind în linişte., în aşteptarea zilelor lu-
minoase ale păcii, ale biruinţei neamului său.
Supunere şi ascultare Guvernului şi Regelui ţării, a-
cea,sta este pOlrunca neamului, ce străbate la noi, cei de
azi, de dincolo de mormillltele strămoşilor, care pirin viaţa
86

, şi sângele lor ne-:au lăsat mo.şie mândră şi bogat'ă.

Să vină toţi fiii neamului acasă, la vetrele lor, şi a-
tunci, cu to,ţi împreună, să ne spunem cuvântul, să facem
şi politkă .
Până atunci nu! Nu avem dreptul ca numai noi, cei
de acasă, care am beneficiat de siguranţa zilei de mâine,
care ne-am văzut ,de trie,b urile noia,stre . fiecare cum am pu-
tut, care ne-am sporit chiar şi avuţiile, ale căror familii
nu s'au luptat cu lipsuri şi greutăţi, ca ale celor plecaţi l a
datorie, să stril!ăm că noi suntem ţara şi dorim câte în
lună si 'n soare.
Nu este nici moiral. nici cu dreptate! Să ia aminte mai
ales co,nducătorii partidelor şi în înţelepciunea lor, să ho-
tă-rască, toţi ca unul si unul ca toţi, ca să înceteze orice
luptă, sau mişcare politică, până ce se vor înto1a1rce toţi
fiii neamului acasă, până ce pacea se va revărsa binefăcă­
toare peste lume:a aceasta s-âng~rândă, ameninţată si d:e
alte nen,o,rocid, de foame şi suforinţe, care urmează întot-
. deauna războaiele dintr-e oameni.
Să stăm ~trânsi 11n:ti. să formăm stâncă de granit de
oare să se sfairme · toate· valu:rile furtunoase ce izbesc în
îns,ăşi fiinţa neamului, în existenţa lui.
Să lăsăm deorparlt" tot ceea -o e ne de-s parte ca ideologii
sau revendicări şi să aduoom între nori, tot cee:a ce ne apro-
pie ca oameni, creştini şi cetăţeni ai ţării, car,e aşteaptă
dela nori, în aceste w•em11ri de J!rea cumpănă, unire, unire
şi iarăşi unire, în cuget şi în simţiri.
far când valurile agitate ale mării vieţii se v:or potoli
şi va în,oepe reconstrucţia ţării şi aşezarea vieţii inte.m e în
f ăgaşurile ei fireşti, vom p,orni cu toţii la reconstrucţii.a ei.
suflete.ască. Azi nu este timp pentru aşa ceva.

2. RĂSPUNSURI LĂMURITOARE.
Inainte de a încheia rândurile de faţă, avem datoria
oe a lămuri câteva nedumeriri ce s'ar putea naşte în su-
fletele netitocrilor.
1. Se poate întreba, şi cu drept cuvânt, ciricine, de oe
în cursul expunerii noastre s'a întrebuinţat cuvântul „noi"
-şi nu „eu", fiindcă scriitorul acestor rânduri, e-s te unul
sfogur?
Răspunsul nos:tru este: Unul singur a scris această
 87

carte, dar autorii' ei, ai ideilor expuse, sunt nenumăraţi,

sunt toţi aceia care gândind şi simţind la. fel , pot oricând
să subscrie fiecare., sau toţi la un loc, aceste rânduri, care
mă!rturisesc aceeaşi credinţă, întemeiată pe• aceleaşi prin-
cipii eterne ,dle viaţă, ce, izvorăsc cu măreţie din Evanghelia
lui Christos.
Iar aceşti „noi" nru sunt oamenii unui partid politic,
ci ei sunt toţi câţi cred la fel şi se găsesc, fie în afară, fie
înlăuntrul parHdefor politice.
Nu suntem decât fiii aceleiaşi biserici creştine, fără
nici o deos,ehire,.
Subscriitorul acesfor rânduri, n'a făcut :altceva, decât
a cules de pe buzele tuturor, florile alese, gândUlr'ile cu-
rate şi năzuinţele pentru mai bine,, ale tuturor celor ce şi-au
ales ca îndreptar pentru viaţa pământească şi cerească,
Evanghelia lui Christos.
2. Deasemenea, se poate pune într ebairea, ,d.acă prin
1

expunerea noastră, care s,e întemeiază pe Invăţătura Mân-

t uitorului, nu se îndepărtează dela lucrarea ce voim să
s ăvârşim . pentru a realiza o viaţă mai bună p,entru toat ă
lumea. toti aceia cari nu a u nici o aredintă, sau nu mărtu-
risesc pe ·christos? .
R ăspunsul nostru este: Pentru noi, to~i aceşti.a sunt so-
cotiţi ca fraţi, c:a aproapele nostru şLi iuhim, chiar dacă
sunt vrăjmaşii noştri.
Concepţia creştină a vieţii noastre, are la bază, aşa
cum am mai spus-o de nenumăr:a.te ori, una din oele două
mari legi ale saJ.e şi anume: .,Iubeşte pe aproapde tău,
ca pe tine· însuţi" .
Nimic şi nimeni nu ne va abate delia păzirea cu sfin-
ţenie a ace,s tei· legi.
Cel ce calcă această lege, nu se poate numi creştin.
Fără această lege fundament1ală, învăţătura lui Chris-
tos ar fi încetat să supravieţuiască contimporanilor vieţii
sale pe pământ.
Prin această lege, creştinismul a străbătut şi va stră­
bate veacurile, p,ână la sf ârsitul vieţii p,e pământ.
Unii au căzut în preşala man~, ·că pot face deosebire
între cei ce sunt. c.o<nsjderaţi oa aproapele nostru. De aci
izvorul tuturor greşelilor, cu întregul lor cortegiu, din care
n'a l,i psit ura şi răzbunarea, cu lupte între fraţii de ace-
laşi neam şi aceeaşi lege.
88

Din momentul în care legea nu mai este valabilă pen-

.tru toţi şi toate, în clipa în care se aplică numai unora, nu
mai este lege, ci anarhie.
Iată pentru ce în legea noaisfră cre.ştină nu se poate
face abatere, fără nimicirea însăşi a legii.
In mijlocul nostru pot trăi oameni fă·ră nici o lege,
precum şi oameni din alt neam sau <le altă religie.
Noi îi voim prieteni sinceri şi nici nu-i urîm, nci nu-i
îndepădăm din mijlocul nostru.
Ceea oe însă îi poate apro'J)lia de noi, este idealul măr­
turisit de toţi şi anume: acela al realizării unei lumi mai
bune, în care suferinţa să fie dacă nu de sfiinţată, cel pu-
ţin redusă la miniimum, iar viaţa să-şi urmeze cursul său,
în pa.ce şi cu bună învoire între oameni.
Noi am aruncat puntea p,e care toţi oeiia ce nu are,d
nici în Dumnezeu şi nici în Christos, pot veni în mijlocul
nostru, spre a vieţui împreună cu noi, penfru a lucra în
soopul realizării unei lumi mai bune .
. Noi dovedim că singura cale, spre atingerea idealului
de viaţă al oamenilor, este Evanghelia lui Christos.
Şi cei fără Dumnezeu şi cei oe nu mărturisesc pe
Christos, pot să fie întru totul de aco!'d cu noi, în ce prL
veşte concepţia de vi.aţă bazată pe iubirea aproapelui, ori-
cine şi de orice religie sati rasă ar fi el, precum şi asu,pra
fundamentării vieţii şi trăirii ei, în pace şi bună învoire, cu
eliminarea toif:ală a urii şi răzbunării, a egoismului şi în-
.!!âmfării. Fără acceptarea acestora nu po,ate exista mai
bine în omenire, ci din contră , o vi.aţă din ,oe în ce· mai
să.lbatică şi mai ucigătoare; iar cei oe au curajul să afirme,
c.ă se po,a te realiza o omenire mai bună şi o convieţuir~
laolaltă, fără iubire de oameni. bazată pe ură şi răzbunare, .
pe egoism şi .trufie, nu sunt demni de arezare, nu au ce
căuta în lume,a noastră.
Toti «Yi fără Dumn'-';,;eu. precum si cei ce nu mărtu­
risesc pe Christos ca Fiul lui Dumne~eu, pot să-şi însu-
şiască :ideile şi principiile de organizare a vieţii materiale
a oamenilor, cuorins•e în Ev:anghelia lui Chris.tos, oonsi-de-
l'ându-L ca pe un autor, un precursor oarecar~ al unei şcoa­
le socialiste, ca pe un geniu omenes~ . fără să fie obligat a
se prosfoma lui Christos, ca unui Fiu al lui Dumnezeu.
Fiecare poate rămâne în necredinţa lui, sau în cre-
dinţa -lui.
 89

Iată pentru ce, noi credem că, împreună cu toţii, cre-

ştini şi necreştini, putem convieţui şi conluora pentru o
soartă mai bună a noastră a tuturor.
Depinde numai •de ei, de credinţa lor, dacă vor să tră­
iască laolaltă cu noi.
Solidarismul creştin, nu este îndreptat împotriva nL
mănui şi nu a1re · nici un secret care nu poate fi destăinuit
oricui şi ocriunde pe faţa pământului.
Şi atunc.i, dacă în sânul lumii creştine, pot trăi orice
popoare şi oric-e neamuri, cu sau fără vreo religie a lor,
fără nici o împotrivÎlre, problema raporturilor dintre lume:a
creştină, şi cea necrnştină, este de.finitiv rezolvată pentru
noL
. /J Ce~a ' mai_ ~ult. - . ·:· - ----- •.·--
A ,,=..-:,
/t.. Noi creştinu putem spune ş1 cu drept cuvant, ca sun-
tem adânc recunoscători neamului evreeisc, pentrucă din :··-
ysânul său şi prfu'"el s„a născut 11,ouă:-Domn şi Mântuitor
// sufletului nostim, Isus Christos Fiul lui Dumnezeu.
Dar nu numai atât. -,_ _,-- ,.___
r \:.fPoporul _eyr~~c, în suferinţ,ele de veacuri p,rin care a~.
(, !recut: răspânc:ff:t' p:e toată faţa pă~â~tului , a -d'.a! l~miî/
-, mtreg1 o mare lecţie, un exemplu fara pre,oedent m 1stdz,
/ ria omeni1di şi anume : acela al manifestării celui mai pu-
' ternic sentiment de soHdaritate natională.
Acest sentiment al solidarităţii, cultivat adânc în su- L,
fletul său, i-a dat putinţa să supravieţuiască tutuwr ame- .,----
/ ninţărilor, primei diilnr şi loviturilor de moarte ce i s'a dat. ' 1
Iată pcnhu ce noi creştinii, suntem încă odată recu- ~
, noscătmi poporului evrees,c, pentru exemplul de solidari-
/ fa te ce ni La dat. ,..-
Urmând a,cest exemplu al solidarităţii naţionale .,şi
având ere.dinţă nep,rihănită în Dumnezeul părinţilor nos-
tri, vom învinge toate greutăţile ce.aisului de, faţă, asigu-
rând neamului nostru existenţa şi propăşirea la care are
dreptul.
Intreharea ce s'ar putea pune de oei ce nu cred la
fol cu noi şi sunt conduşi de alte ooncepţii, despre' lume şi
viaţă, ar fi: ,,Dacă iubiţi pe aproapele vostru, dacă nu
urîţi, dacă nu vă răzbunaţi; sau dacă nu oer,eţi p,edepsi-
rea cută!f•ora, sau cutărora, nu sunteţi prim. aceasta. na-
zisti sau fascisti, m, s~ ascunde în spatele vostru, hidra
cu· şapte capete a hitlerismului şi fascismului?"
90

Răspunsul nostru este categoric, n u !

Toată :argumentarea adusă de noi în sustinerea princi-
piilor crestine ce voim să asezăm la temelia· vietii noo.stre
de Stat, pledează pentru ş·i în sp,djinul răspu~sului ca-
tegoric nu!
Dacă pacea şi buna învoire, prin uitare şi ie.r tare reci-
procă, nu se sălăşlueşte în viaţa noastră, vom rămâne în
acelaşi cerc vicios, al unei vieţi pline de mocirla mii şi a
răzbunării, care nu va ,avea alt sifârşit decât peirea noa-
stră ca oameru şi ,ca neam. ,,Pe voi vă nim~ciră a pismei
răutate"!
„Acum ori niciodată, croeşte-ţi altă soartă" , popor
român! Aşa strigă .de dincolo de morminte strămoşii noş­
tri, apărători ai legii creştine şi ai neamului.
Orice insinuare împotriva celor susţinute aci de noi,
din partea oricui ar veni, ea aparţine necredincioşil,or, fiind-
•că orice bun creştin, nu poate decât ,să fie în fortul de a-
coJ:id cu cele cuprinse în acest catehism al vieţii politice ro-
mânesti.
Creştinismul este unul, fiindcă unul, este întemeietorul
siău, atoa~tiutoir şi ato1afof ăcăfor, este Dumnezeul cel
mare şi minunat întru lucrările sale şi întnt sfaturile sale
şi altul mai mare şi mai puforlJ:J.ic decât El, nu este !
3. O altă întrebare ce ni se poate pune şi căreia sun-
tem datori să-i răspu.nde'm, este următo,1rea: Noi toţi oare
împărtăşim în totul Invăţătura Mântuitoornlui şi o luăm
dre'Pt scut şi călăuză în toată lucrare:a vieţii noastre şi ded
şi în viaţa politică, economică şi n:aţ:onală , cum vom pu-
tea să lucrăm fiecare în locul nostru, pentru aşez.ar,ea vie--
ţii sfatului pe temeiul Evangheliei lui Christos?
Răsrpunsul nostru şi îndemnul nostru este cuprins în
rândurile ce urmează:
Inainte de a da acest răspuns, trebue să precizăm o
chestiune foarte importantă şi anume: până azi, în nici o
ţară de suh soare, nu s'au putut pune în aplicare, în viaţa
insăşi a Statului, în toate sectoarele activităţilor sale, prin-
cipiile izvorîte din Evanghelia lui Christos.
Incercările tmor pa,rtide clericale, în unele ţări. pre-
cum şi amestecul direct. al ca pilor bisericeşti în viaţa po-
litică, în trecut, nu numai că n'au reuşit să încreştineze
,riaţ.a politică, ci din contră, au creiat prăpăstii între Bi-
serică şi Stat.
 91

Ca o reminiscenţă a acestor stări ,d e lucruri, c.arl apar-

ţin trrcutlui, a rămas până azi, în discuţia multor neamuri.
problema reglementării raporturilor dintre Biserică şi Stat.
In viaţa neamului nostru, în trecutul său, Biserica sa
a fost păs.trătoarea fiinţei ne:amului şi a o,rganizării sale-
politice - Statul Român; de aceea, la noi, această pooible-
mă nu este actualizată, decât de către necre·eHnciosii în
Dumnezeu, şi de către cei oe nu sunt de lege:a noastră .
Azi, când asistăm la prăbuşiirea unor regimuri politice,
cum au fost, nazismul şi fascismul, întemeiate pe doctrine
şi principii fără valoare universală şi dăinuire eternă, pe
ură şi răzbunare, avem dreptul să afirmăm, în urma celor
scrise în această carte de învăţătură, că numai un stat
organizat p,e principiile cuprinţe în Evanghelia lui Chri-
stos, poate avea o exi1Stenţă şi o continuitate în veac şi'n
veac.
Şi acum, după această precizare, să ,răspundem La.
întrebarea de mai sus.
Pentru ca _să putem ajunge la o,r gandzarea Statului
nostru pe baze creştine,, este mai întâi necesar, ca fiecare
dintre noi să pună pe masa sa, Biblia sau Dumnezeiasca
Scriptură şi în toate zilele vi,eţii sale, midecâte ori nu gă­
seşte o deslegare a vreunei probleme de viaţă, să des-
chidă Bibli:a şi să ceir:ceteze Evanghelia lui Christos şi va
găsi deslegarea căutată, în chipul cel mai . înţelept.
Cele patru Evanghelii, cu faptele Apostolilor şi scriso-
rile Sfinţilor Apostoli, cuprind toată învăţătur:a creştină
şi toată interpretarea Invăţăturii lui Chiristos.
Fiecare este dat1or să cunoască legile fundamentale ale
religiei căreia îi aparţine, spre a-şi îndrepta paşii vieţii, pe
calea cea adevărată a credinţ,ei sale, făiră sminteală.
Pentru a încrestina Statul, trebue oa fiecare dlintre noi
să fie bun cre·ştin. be aceea., deschideţi me,r eu sfânta carte
de învătătură si vă înarmati sufletul, cu cuvântul care
mă1 rturis~şte pe· Chris tos. ·
Fiţi încredinţaţi, că Sfânta Scriptură şi în s,prcial
Noul Testament, este cartea cea mai de valoare, cartea cea
mai cetită de pe faţa pământului şi este .atotcup~inzătoare.
Incercaţi apoi, să vă orientaţi şi să urmaţi în toată lu-
crarea voastră, după îndemnurile şi principiile Evanghe--
liei lni Christos. Aveţi să vă luptaţi cu voi înşivă, dar nu
vă lăsaţi biruiţi de nicio pa.m ire s.au paHmă . amem~ască,
'92

ci căutând cu credinţă singurul spnpn izbăvitor, îl veţi

găsi în Invăţătura Mântuitorului.
S'a crezut până acum, că reformele mari, că preface-
rile adânci în viaţa şi structura omului şi al statului, tre--
bue să vină 1dii'n afară şi ,de sus în jiolS .
. Tot ceea ce a venit din afară şi de sus în jos, s'a im-
pus aproape în toate împrejurările prin forţă şi violenţă;
de aceea nici o aşezare de orice natu1ră, nu a avut durabili-
tate, ci s'a prăbuşit în neantul firii.
Lucrarea noastră trebue să înc;eapă dinlăuntrul su-
fletului fiecăruia din DJoii, din inima noastră, din cugetul
nostru., dar mai ales din convinge,re'a noastră.
In fiecare dfo noi să strălucească luminos credinta în
Invăţătura lui Christos, şi prin faptele n10astr<e, să t~ăim
cu adrvărat o viaţă creştină.
Reforma cea mare a Statului, în aşezarea lui pe pi-
lonii neprihăniţi ai Evangheliei lui Christos, cer,e din par-
tea tuturor, conducători şi co,nduşi, o conştiinţă clară a
împlinirii datoriei şi mai presus de toate mărturisirea lui
Chris tos.
Reforma trebue să pornească de j,ois în sus, dela fie-
care şi dela noi toţi, într'un glas . şi într' o simţire.
lncepeţi fieaare, în familia voastră, în cercul vecini-
lor voştri, în satul vostru, să discutaţi toate problemele ce
Ie-am de,sbătut în această carte de învătăură si le susti-
neţi cu tărie, cu pildele şi învăţăturile ·luate din Sfânta
Evanghelie.
Arătaţi tuturor, că toate problemele vieţii oamenilor,
'din toate timpurile şi cât vor fi oameni pe pământ, îşi au
d.eslegairiea definitivă, în Invăţătum Mântuitorului, care este
atotcuprinzătoare.
Cere,ţi tuturor celor ce vă conduc . fie în organizaţiile
profesionale din care faceţi parte, fie în organizaţiile poli-
ticr în care activ.aţi, fără deosebire, ca . să-şi modifice pro-
gramele de realizări şi soluţiile ce le propun, pentru sa-
tisfacerea :revendicărilor voastre, în spiritul Evangheliei lui
Christos.
Veţi întâmpina rezistenţă mare. Atunci întrebaţi-i pe
acei conducători. mari sau mici, dacă sunt cre:ştini, d.acă
mărturise:SJC pe Chri,stos.
Dacă vă vor răspunde, că sunt creştini, dar se vor
încăpăţâna în a nu da ascultare rugăminţii voastre, pro-
 93

punerilor voastre, întemeiate pe principiile Evangheliei lui

Christos, atuncî nu mai insistaţi şi nu le mai daţi: încrede-
ltea voastră; căci ori nu sunt creştini, ori dacă spun că
s:unt, n'au credinţă nici cât un girăunte de muştar.
Şi fiindcă într'o vi.aţă democrată cu adevărat, votul
mulţimii este dătător de ton, la prima ocazie, aşezaţii în
fruntea voastră, conducători care cu adevărat mărlurisesc
pe Chri.stos şi cu vorba şi cu fapta .
Dacă vă voll' răspunde că nu sunt creştini şi nici nu
cred în Dumnezeu, nu mai stăruiţi în zadar.
Pe ac,eşti:a lăsaţi-i în plata Domnului, căci se VJOr în-
toarce şi ei la izvorul vieţii celei adevărate, mai curând,
sau mai târziu.
In nici un caz, unii ca aceştia nu vă pot fi vouă con-
ducătOll'i , s:au îndrumători, în nici un fel de activitate, în
viaţă.
Când fiecare ,clin noi şi cu toţii la un loc vom putea să
îndrumăm viaţa noastră pe calea adevărului, atunci însăşi
viaţ:a Statului se va afla pe această oale, atunci am reali-
zat Statul creştin„
Când Statul organizat . pe baze or-eştine, va deveni o
realitate, atunci abia se va putea vedea de toată lumea, că
singurele principii valabile oricând şi oriunde pe faţa pă­
mântului, pe care se poate întemeia vi.aţa statelor şi a lumii
întregi, sunt :acelea, cuprinse în Evanghelia lui Christos.
4. Dar aceasta nu este o pr•eocup:arn oare ar trebui
să stăpânească pe slujitorii sfintelor Altare creştine? Este
o întrebare pe <'.are o poate pune Oll'icare dintre noi.
Nul este răspunsul nostru categoric.
Biserica cea vie o formăm noi credincioşii.
Datoria n,oia,srl:ră d.e creştini adevă:raţi, ne cere ca să
fa.cern să trăiască, să străbată în toată lucrarea noastră
cea din fiecar-e zi, Duhul creştin al Invăţăturii MântU!ito-
rului.
Fircare cuvânt, fieca;re faptă a noia•stră, trebue să fie
săvârsită după lnvăţătura Sfintei Evanghelii.
Slujitorii Sfintelor Altare au menirea, să ţi~ă trează
în sufletele noastre, con~tiinţa creştină şi să oificeze cu
d:arul Duhului Sfânt însufliat lor de Dumnezeu şi după
rânduelile lăsate de Mântuitorul, Sfinţii Apostoli şi Sfinţii
Părinţi ai bis,ericei noastre cr 1eştine, to:ate slujbeile şi între••
 gul ritual, care este stabilit pentru toate trebuinţele vieţii
spiriuale ale credincioşilor, ale rnoiastire ale tuuror.
Ei sunt păstrătorii tezaurului nostru spiritual şi conti-
nuatorii Sfintei Tr:aditii crestine,
Ei veghează ca să nu ~e abatem dela învăţătura cre-
ştină şi luptă cu Cuvântul lui Dumnezeu, cia să aducă şi
pe cei necre,dlincioşi, la Christos Domnul.
Omenescul dintr'înşii, se poate să-i abată chiar şi pe
unii dintre dânşii, din calea cea adevărată; dar aoeast:a nu
însemnează, că noi credinci'Olşii avem vreun drept ca să-i
condamnăm, s1a.u să mai persistăm în gre, şala de până acum,.
condamnând chiar biserica, atunci când vreun slujitor al
ei, a căzut el însuşi în păcat. Să ne a,ducem neîncetat amin-
te de cuvintele Mântuitorului: ,,De ce vezi paiul din ochiul
fratelui tău si de bârna din ochiul tău nu-ti dai seama.
Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău. şi atunci vei
vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tătţ, (Matei cap. 7.
stih 3 şi 5).
Ace.asta însă nu însemnează că acel slujit0ir al Sfântu-
lui Altar, care persistă el însuşi în păcat, poa.t e fi păsto­
ml sufletesc al altuia. El îşi va lua pedeapsa ce i se cu-
vine , dela mai ma rii săi, de la Chiriarhul s ău şi dela Dum-
nezeu .
.· Nu care cumva, vr.eunul dintre noi, înţelegând greşit
îndemnurile noastre creştine, să cadă în păcat şi să se
creadă el însusi c:a având vreun dar dela Dumnezeu, dacă
se va strădui Să trăiască în adevăr după Evanghelia lui.
0 0

Christos şi va convini.te şi pe alţii să umble în calea Dom-

nului.
Torf:i cei oe facem această luc·r are de adevărati cr e-
1

ştini, n~ facem altceva, decât trăim vieaţa de fiecare ~i, aşa

cum se cuvine, fără să ne credem p>rin aceasta mai buni ca
altii.
· Aceasta este datoria elementară a oricărui om, care
crede cu a.devărat în Invătătura Mântuitorului.
Şi acum, voim să spu~•em un uHim cuvânt pentru toţi
ce ice cred ca noi si ne vo~ urma îndemnurile.
Socotim cele ~uprinse în căirticica de faţă, un stâlp
de foc luminos, ridicat în vâltoarea vremurilor de mari pre-
faceri c:e le trăim, pentru orientarea tutu1ror celor oe do-
resc sincer, să ajute la scoaterea la limanul cel bun, a co-
răbiei neamului nostru,
 95

Toţi cei ce n'au cunoscut marile ,adevăruri ale vieţii,

adevăruri oe ,sunt cuprinse în Evanghelia lui Christ-os, toţi
cei desorientati de valuril-e furtunoase ale vietii noastre
politice, vor găsi calea cea dreaptă a vieţii, a n~amului şi
a patriei lor, prin lurrnin:a curată a :acestui far de credinţă
crestină.
· Lar când alţii vor voi să vă abată din drumul cel drept,
scoateţi din buzunar :această cărticică şi arătaţi-i punct cu
punct, toate pr1oibl0IDefo şi soluţiile lor, date în lumina
ad1evărului Evangheliei lui Christos şi cer, eţi-i să vă spună
şi să vă arate şi el, oricine ar fi, soluţii mai bune, pentru
o viată mai bună a oamenilor.
Vă veţi convinge că nu le va putea da şi v:a începe să
ocolească adevăJrul prin fel ,d e fel de me, şteşugiri şi argu-
mente fără nici o valo1are.
Şi acum după ce v'am descoperit vouă, credinţa noa-
str ă, pentru reînvierea neamului. după ce v'am împărtăşit
ideile mari, călăuzitoare, oe înţeleg-ero să le aşezăm la te-
meli,a programului de rrieaiizări ce voim să înfăptuim îm-
pr eună, pentru binele neamului nostru în · special şi pent ru
omenire în general, cei oe cred ca noi, să s-e lap,ede de 1

to,afo cele rele şi viclene, să ierte şi să uite, să iubească şi

să ne urmeze.
S ă vi nă în rân:du1rile nro,astre toţi cei oe însetoşeaz ă du-
pă dr,ept.ate, cei ce flămânzesc, oei prigoniţi pentru drep-
tate, oei mHostivi şi cei blânzi, toţi bogaţii şi săracii, pen-
t ru ca toţi împreună, urmând după Evanghelia lui Christos,
să lucrăm sub steagul românismului şi c1reştinismului, pen-
tru o lume mai bună, pe·n tru mai binele tuturor, p,entru
neam. ţară şi Reg-e.
Cu Dumnezeu înainte.
Sibiu, 1 N oembrie 1944.
- Sfrîr.:;Îtztl rtirtii înr,îia -
 CUPRINSUL

P .\ R T E A i N T AI A

Pag.
L Vremuri apocaliptice s
2. Cercetare lăuntrică 7
3. Intreaga lume ·a greş i t 12
4. Influenţe streinc ele sufletul neamului 15
5. Reînvierea neamului 18
6. Pacea lnmii, pacea !ni Ch ris t os 2()

PARTEA DOUA

l. Despre ,kwona\ic 26
2. Dl'sprn socialism 29
3. Despre comunism 33
4. Despre liberalism 41
5. Despre dreptate soc i a l ă 46
6. Despre p ropriet~tca illllividual.ă 51
7. Despre şomaj sau lipsa ,lcl 11 cr11
8. Armonizarea intereselor l:ut11r()r 66
9. Cooperaţia şi mtnire a ei 68
JO. Snpnnere şi ascultare legilor şi Regelui 71
] l. Ierarh izarea val,}rilor 73
)2. i\tcnţiuue la sufl „ tul co piilor şi al ti n erct n lui 75
13. Nationalism creştin 78
14. Solidarism creştin 81)

15. Să se aşeze pacea î n trc Bisericile creştine 81

' PARTEA TREIA

1. SZ. vină a('asă şi apărătorii gliei strămoşeşti 84

2. _ Răspunsuri lămuritoare 86
 SPRE BUNA ŞTIINŢA, CETiTORILOR NOŞTRII.

Pentru deplina lămurire a . tuturor, în legătură cu cele cu-

prinse în cartea _de faţă, vom continua cu scrisul nostru şi vom·
face să apară, de va fi cu putinţă, lunar, următoarele cărţi:
A doua carte de învăţătură despre: ,,De ce nu sunt foţi
oamenii egali".
• A treia carte de învăţătură despre: ,,Cum să trăim creş­
tineşte în viaţa cea de toate zilele".
A 'patra carte de învăţătură despre: ,,Creştinism şi coope.
raţie".
A cincea carte de învăţătură despre: ,,Cum poate fiecare om
să aibă sprijin şi ajutor" pentru: sănătate, căsătorie, cooii, in-
validitate din accidente, bătrâneţe şi moarte.
A şasea carte de învăţătură despre: ,.Cum poate fiecare om,
· cât de sărac dar muncitor, să aibă cel puţin o căsuţă proprie?"
A şaptea carte de învăţătură despre: ,,Expropriere sau îrz-
creştinare ?"
A opta carte de învăţătură despre: .,Cum se rezolvă defi-
nitiv, conflictul dintre capi.tal şi muncă". .
A noua carte de învăţătură despre: ,,/ncreşlinarea vieţii de
lamilie".
A zecea carte de învăţătură despre „lncreştinorea educa-
ţiei şi învăţământului de toate !!,radele".
A unsprezecea carte de învăţătură despre: ,.Statul creş- .
tin şi slujitorii lui. Scopul şi mijloacele".
A doruăsprece carte de învăţătură despre: ,.Filoi:ofia creş.
tină faţă de ş.tiinţele şi pro~resul ştiinţilic şi tehnic al vremu-
rilor de azi şi de mâine".
I AUTORUL.

f
I
~
/.
i,

~ . -~ ,;.'