oVvâHT peHTRV ROMâHm

O CONvORBIRv CV M M . H № K P i > »

— Prea Cuvioase Părinte, pentru început vă

mulţumim pentru convorbirea aceasta, pentru că
ne-aţi primit şi v-aţi făcut timp şi pentru noi. Am
multe întrebări, dar vă mărturisesc sincer că, ştiind
că timpul este limitat, nu prea mai ştiu cu care să
încep. Nu am venit, după cum ne-aţi spus, cu
„măgăoaie'*', cu casetofoane, camere de filmat...
— Puteaţi veni cu ele, nu-i vorbă, dar...
N-am timp de aşa ceva, până le instalaţi, până
începem... Nu-i vorbă, că oricum nu vă dă­
deam afară, dar...
— Prea Cuvioase, spuneţi-ne, pentru început,
câteva cuvinte despre Cuvioşia voastră, despre
generaţia din care faceţi parte. ..Vă simţiţi ataşat
de generaţia dumneavoastră?
—Eram obligat să fiu ataşat de ea, n-aveam
altă ieşire... Dragă, eu m-am născut tare demult,
prin 1914... Chiar povesteam astăzi cuiva că în
ziua naşterii mele a fost eclipsă de soare.
Mămica s-a speriat, a fugit de pe vale şi tata,
când a venit de la serviciu si m-a văzut născut
8 Arhim. Arsenie Papacioc
a zis: „A pierit soarele, dar a venit fiul meu!"
Tata era cadru medical. Am fost crescut la tară,
între alţi şase fraţi. Dacă trăiau toţi copiii părinţi­
lor mei am fi fost unsprezece. Acum numai eu
am rămas... Dar sunt multe de spus, mult mai
importante...
— Puteţi să le spuneţi...
— Uite, eu am ajuns la nişte concluzii:
tinereţea nu are limită, nu are margine, Nu
există bătrâneţe, există numai tinereţe căci nu
» 7
este vorba de numărul anilor de aici si de
aşezarea, comodă sau necomodă în ei. Este
» 7
vorba de Veşnicie, numai de Veşnicie! Datorită
» 7
»
educaţiei din familie am conştientizat încă de
7 J
mic prezenţa lui Dumnezeu lângă noi. Şi asta
m-a ajutat enorm. Eram eu mic, dar gândeam
mai bătrâneşte. Mergeam la biserică, eram
singurul din familie care posteam, făceam
sport... Chiar aseară a fost pe la mine Anghel
Iordănescu, antrenorul echipei Naţionale,
împreună cu înaltul... Chiar şi acum recomand
tinerilor o mişcare continuă pentru a fi şi o
regenerare sufletească, spirituală. Să nu stea cu
mâna întinsă, să gândească, să încerce să-şi
rezolve singuri problemele. Aşa cum făceam şi
eu când eram dat la şcoli şi nu ştiam pe nimeni.
Deci, dacă nu ai o cât de mică bătrâneţe la
tinereţe n-ai să ai tinereţe la bătrâneţe! Si lumea,
7 1
Cuvânt pentru România 9
tinerii, nu-şi dau seama cât de important este
să ai nădejde la bătrâneţe. Spun mereu tinerilor
care vin pe la mine: „Daţi-mi mie vârsta voastră
» 7
dacă nu ştiţi ce să faceţi cu ea!" Adică le-o spun
şi cu un scop ascuns, să-d fac să gândească cu
orice chip ce îndatoriri au la vârsta lor. Deci,
dacă tinerii se încadrează într-o tinereţe cu
răspundere, este o tinereţe câştigată, sunt pe
drumul care, fără discuţie, îi va îmbogăţi. Vor­
besc zilnic, cu studenţi sau studente, despre
j viaţa curată... Mi-a spus o studentă: „Părinte,
7
mă duc la munte cu prietenul!" în ziua de azi
cuvântul „prieten" este cuvânt de paravan, nu
există „prietenie" între fată şi băiat, există numai
iubire. Să nu ne păcălim! Dar ei cred că, dacă-mi
spun mie că pleacă cu „prietenul" este mai puţin
demascat sentimentul lor. Si mi-am zis eu atunci:
„Măi, la munte acolo este strâmt, cum o să
doarmă ei?" Că-i ştiam copii cuminţi... Şi a venit
apoi fata de la munte şi mi-a spus, în urma
multor discuţii în care eu le-am spus să nu se
vândă, să nu se dăruiască, să nu facă nimic fără
gândire, doar din pasiune, că aşa-i tinereţea,
că „ne trăim viaţa!", a venit deci fata de la munte
şi mi-a spus aşa: „Părinte, nici nu m-a atins! Ăsta
da bărbat!" Adică tinere, dacă-ai şti tu cât de
mult greşeşti vânzându-te... Bărbatul care se
înfrânge pe sine la tinereţe este mai sus decât
cel ce războaie a câştigat. Ăstâ-i bărbatul
7 ) 7
10 Arhim. Arsenie Papacioc
adevărat! Când spunem că bărbatul este capul
femeii nu înseamnă că femeia trebuie să fie
subjugată, că trebuie să se supună... Ea mii de
ani a fost roabă până a venit Hristos şi a pus-o
în verticalitate, a pus-o în egalitate cu bărbatul
sau mult mai sus decât bărbatul - femeia având
harisme ce-1 pot naşte p e Hristos în sufletul
bărbatului. E puţin darul ăsta? Femeie înseamnă
„împărăteasă dăruitoare" şi a fost pusă pe Tron
nu ca să domnească, ci pentru a-1 admira pe
Cel ce a avut puterea să o ţină acolo. Femeia,
pusă în adevăratele sale valori, începe să creeze
si abia atunci se dăruieşte total, nu conven-
ţional. De asta avem nevoie, de o dăruire totală,
asta urmărim noi. Marea greşeală este deci că
nu se pune în valoare femeia. Văd acum că se
transmit atavic defectele si calităţile. La femei
s-a transmis atavic teama, ele se tem de bărbat,
cum la bărbaţi s-a transmis atavic puterea şi
îndrăzneala şi această grozav de urâtă, de
condamnată, de scârboasă poziţie a bărbatului
de a fi agresiv. Bărbatul nu a înţeles nimic şi
s-a angajat într-o luptă cu femeia, o luptă pentru
plăcere. Plăcerea este o consecinţă, nu e un
scop. Eu nu mănânc fiindcă e mâncarea dulce,
mănânc ca să mă hrănesc. Dacă-i mâncarea si
dulce, îmi convine cu atât mai mult. Sigur că
vor fi şi plăceri, dar trebuie înţelese aceste daruri
divine. Când a făcut Dumnezeu lumea, a zis:
Cuvânt pentru România 11
„Să se facă!" şi s-au făcut toate cele. însă pe om
Dumnezeu 1-a făcut cu mâna lui si încă cum?
„După chip şi asemănare!" „Chip şi asemănare!"
Asupra acestor cuvinte trebuie meditat mult şi
tot nu ai putea da răspunsul cuvenit. Deci omul
este încununarea creaţiei lui Dumnezeu, este
singura verigă posibilă de legătură între
Dumnezeu şi creaţie. Omului i s-a dat marea
răspundere să supravegheze soarta creaţiei.
„Omule, uite cine eşti... uite pe cine bagi tu în
iad..." Spunea un grec: „Omul, măsură a toate!"
Dar care om? Omul din iad? Auzi cine-i omul,
„măsura a toate". Lumea este învăţată că
Dumnezeu este măsura a toate, dar grecul ăsta
spune că nu, că omul este măsură a toate. Care
om? Omul lui Dumnezeu!
— Omul îndumnezeit...
— Exact! Pentru că Mântuitorul n-a venit
să anihileze creaţia omenească, a venit s-o
transfigureze. Deci noi suntem ieşiţi acum din
ceea ce a urmat, într-o formă dezastruoasă, de
la Adam. Acum noi suntem înfiinţaţi în divinitate
prin Hristos. Şi atunci preţuim cât preţuieşte
Hristos. Şi nu spun numai eu asta, este cons­
tatat. Nu trebuie să ne temem de Dumnezeu,
de puterea ori de pedeapsa lui, ci să ne temem
de bunătatea lui mai mult. Iată, deci, cine este
omul. Şi dacă, să revin, tinereţea este pierdută
 12 Arhim. Arsenie Papacioc
fără o mică trimitere, o mică cugetare spre
Veşnicie, desigur că batem pasul pe loc sau,
mai curând, mergem pe un drum ce nu duce
nicăieri. Tânărul este imperios obligat să aibă
un ideal, iar idealul nu este decât unul: să
câştigăm Veşnicia! Nu ne trebuie diplome sau
alte chestii, astea-s realizări profesionale, nu
idealuri... Deci, oriunde ai fi trebuie să exişti,
în fiecare clipă, în-Veşnicie, Dacă nu faci lucrul
acesta tu, za dintr-un mare lanţ, dacă zaua nu
este nici lanţul nu mai este. Deci eu recomand
tuturor, mai ales tinerilor, să nu piardă nici un
moment din viată. Acesta este un mare dar de
la Dumnezeu. Dacă acest moment este trăit
urmează un alt moment trăit şi aşa evoluezi pe
marile învăţături, aşa progresezi, aşa eşti, aşa
exişti...
» optimist, aş putea spune chiar mai mult, dar
— Nu este vorba si de har aici?
7
—Harul nu vine decât dacă tu exişti. Altfel,
te caută harul de la Dumnezeu şi nu te găseşte.
Fără harul de la Dumnezeu nu poţi face nimic
dar trebuie să fii prezent, să-1 primeşti. Harul
vine de la Dumnezeu, dar prin picioarele tale,
ca fiinţă ce acumulezi, ce poţi înţelege, ce te
poţi îndumnezei. Prin comparaţie cu puterile
de sus, omul are putinţa de a se ridica şi a se
îndumnezei după har. Spune într-un loc: „E cu
neputinţă să nu mori dacă vezi un înger în
Cuvânt pentru România 13
adevărata lui lumină!" Dati-vă seama ce o fi
acolo... Şi totuşi omul se poate compara cu
întreaga creaţie a lui Dumnezeu şi tot el este
acela care este singura verigă de legătură.
Pentru că el se poate îndumnezei, vedeţi, prin
har. Şi, dacă ajunge acolo sus, este mare ca un
Dumnezeu.
—• Prea Cuvioase, dacă iot s-a adus vorba
despre tineret spuneţi-mi, vă rog, ce anume credeţi
că dezbină generaţiile actuale?
— Uite, întrebarea aceasta mi-o pun toţi,
dar eu nu prea văd numaidecât miez în ea...
Pentru că poate să fie după o perioadă de
coborâre în istorie, cum pot fi şi perioade de
urcare. Dar noi ar trebui să ne punem probleme
în general, nu numai acum. Eu sunt foarte
nu vreau să fac acum pe Proorocul. Şi simt că
toate aceste perioade de scădere, de coborâre,
vor fi curând înaripate. Pentru că nu contează
influenţa străină sau problemele, nu ele biruie,
ci contează harul lui Dumnezeu care nu poate
fi biruit. Nu spun eu, Scriptura zice. Iar Scriptura
nu poate fi biruită sau minţită. Iar cine trăieşte
după Scriptură va trăi cât trăieşte Scriptura. Să
nu ţinem deci cont de gloată, de marea masă.
Să ţinem cont doar de Adevăr, ce trebuie trăit
într-un suflet. Omul este un microcosmos în
care se odihneşte un macrocosmos, e o lume
14 Arhim. Arsenie Papacioc
întreagă în el... Tragedia întregii lumi trebuie
plânsă ca propriile noastre păcate. Dacă nu te
ocupi de mântuirea celui de lângă tine, dacă
nu preţuieşti faptul că este cineva lângă tine,
ca să-1 poţi ajuta, nu te poţi nici tu salva. Deci
problema nu se pijne în funcţie de momente
istorice, ci de trăirea, în orice chip, a momen­
tului istoric. Cea mai mare greşeală este că omul
se singularizează singur. Aici greşim! Suntem
creaţi pentru întreaga creaţie. Este o mare
bucurie să poţi să vezi oameni. Să vă spun o
întâmplare, apropo de asta, Eu am fost arestat,
am făcut 14 ani de închisoare. Sigur, acolo ne
plimbau, cu ochelari de tablă la ochi...
— Da, ca să nu vedeţi ceea ce este înjur...
— Exact. Şi acolo cea mai ticăloasă
perioadă era la anchetă, când doreau să facă
din tine drac si tu trebuia să rezişti. Erau bătăi,
schingiuiri, o serie întreagă de lucruri menite a
te face să te simţi străin... Si, când m-au luat
din celula mea să mă ducă la anchetă, prin cori­
doarele acelea, fiind ţinut de brat mă orientam
după mersul lor, am văzut că a căzut puţin tabla
dei a unul dintre ochi, de la ochelari. Când am
văzut asta am tăcut din gură pentru că, dacă
spuneam că a căzut mă ucideau, nu era voie
să vezi torţionarii. Şi stăteam cu capul în jos,
vedeam şi mă gândeam: uite ce bine e să vezi.-.".
Cuvânt pentru România 15
Şi, mergând eu aşa, am văzut cum îl duceau pe
altul la anchetă, la vreo 15 metri în faţa mea...
Ei, nu vă dati seama ce bucurie mare am avut
că am văzut un ins ca mine, în suferinţă. Deci
nu mai eram singur. Şi atunci am început să
gândesc, să meditez asupra unui lucru spus
de Sfântul Macarie cel Mare când a găsit o
căpăţână de om, un craniu în pădure, şi a între­
bat: „Ce ai fost?" Şi craniul a răspuns: „Popă
idolesc!" „Şi unde te găseşti?" „în iad!" „Ce
bucurii aveţi?" „Avem bucurii când te rogi tu
pentru Egipt!" „Şi ce tristeţi aveţi?" „Ne vedem
puţin unii cu alţii!" Şi atunci, m-am gândit eu,
când am văzut ce important e să vezi un frate
de-al tău, o fiinţă omenească, atunci când ai^
de-a face cu diavolul, când ai de-a face cu
marele întuneric. Dati-vă seama câte elemente
sunt care te pot îngrozi înainte de a muri.
Suntem încadraţi cu oameni ca noi si asta-i o
mare bucurie. Lumea nu-si dă seama cât de
mult te poţi îmbogăţi fiind iertător sau iubitor
faţă de cei din jur. Nu te grăbi aşadar să-i judeci,
grăbeşte-te să te rogi pentru ei, orice ar fi... în
concluzie, trebuie să ajuţi la mântuirea lumii. Şi
nu poţi face asta decât prin iubire de oameni.
Dacă ai iubire de oameni, birui dreptatea pe
care ai călcat-o de atâtea ori. Sau, cum spune
în Scriptură: „Şi s-a ridicat mila asupra dreptăţii!"
N-ai trăit în suferinţă, în lanţuri, ca să poţi să-ţi
 16 Arhim. Arsenig Papacioc
dai seama de marile rânduieli divine şi de rostul
tău pe lume, să vezi ce bogat eşti şi unde te
găseşti. Pentru că nu împăratul era cel ce era,
ci cel ucis era cel ce era. Deci trebuie să te lasi
ucis, nu să ucizi. Să te lasi ucis nu în sensul că
nu ai voie să te aperi, ci să primeşti moartea cu
bucurie, cu plăcere. Pentru că suferinţele surit
mari daruri de la Dumnezeu. Asta nu trebuie
neglijat. Toţi trebuie să terminăm pe cruce. Ce
înseamnă cruce? Să duci ceea ce nu-ti trebuie!
Asta a mântuit neamul omenesc, Crucea!
Mântuitorul a pătimit, a înviat morţi, a vindecat,
a făcut atâtea si atâtea, dar nu a mântuit lumea
prin asta, printr-un unghi drept sau printr-un
unghi de 180 de grade. A mântuit lumea prin
cruce, prin 360 de grade. Atunci se văita Satana,
atunci s-a simţit înfrânt si a confirmat că El este
Dumnezeu. Până atunci îsi dădea seama că
există o putere ce-1 gonea, intuia,-dar încă era
stăpân, încă era lider. Acum însă a murit,
învierea Mântuitorului a confirmat divinitatea,
a confirmat valoarea operei Lui. De aceea a şi
rămas acum învierea lucrul cel mai mare.
învierea a confirmat dumnezeirea. E o mare
greşeală să te fereşti de suferinţă. Nu trebuie
să umbli după ea dar, dacă ea vine, primeşte-o
cu drag. Ştiţi povestea: Mântuitorul era cu
ucenicii săi în barcă şi s-au culcat. Au venit
Valuri mari, furtună, şi ucenicii au zis: „Doamne,
Cuvânt pentru România 17
Doamne, scoală că pierim!" Şi Iisus le-a spus:
„Vă şi vedeaţi pe fundul mării, alături de mine...
Oare nu v-am îndrumat eu bine? Oare nu ştiam
eu că vor fi valuri? Ori doreaţi fără valuri, fără
cruce, fără suferinţe?" Asta înseamnă că, cu toate
valurile vieţii, noi trebuie să rămânem oamenii
lui Hristos. Acesta este tânărul adevărat: cel ce
aşteaptă cu plăcere frumuseţea bătrâneţii.
— Prea Cuvioase, dar ce diferenţă credeţi că
există între inteligenţa tinereţii şi înţelepciunea
bătrâneţii?
— Vă răspund printr-o cugetare franţu­
zească: „Dacă tinereţea ar sti... dacă bătrâneţea
ar putea..." Acesta-i răspunsul!
— Ce etalon credeţi că trebuie să aibă tinerii
pentru măsurarea faptelor lor?
— O permanentă trezie!
— Şi cum o găsim?
— Eu ţi-am spus... Ţi-am spus şi despre
iad... Totul este să nu fii bulgăre; dacă nu faci
nici o mişcare, nu-ţi mai răspunde nici Dumnezeu.
Pentru că nici Dumnezeu nu poate să facă ce
poate să facă omul. Trebuie să răspunzi. Dacă
ar.fi să-i întrebăm pe cei de Sus: „Ce v-a costat
domnule să ajungeţi la atâta fericire?" Ţi-ar
răspunde: „Puţin timp petrecut bine!" Şi atunci:
„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!" După 2000
de ani şi ceva nu mai putem pune la îndoială
18 Arhdm. Arsenie Papacioc
ceea ce a spus Hristos. Totul este adevărat. S-a
dovedit totul fără discuţie. Iar dacă ai totuşi
îndoieli la o cât de mică învăţătură de acest
gen, cazi în anatemă, ori nu te mântuieşti. Să
nu ne jucăm cu asta! Nu este permis să mai
întrebăm astăzi: „Cum să fac să mă mântuiesc?"
Am spus până acum ce să faci: să-i iubeşti pe
toţi, să te ridici faţă de păcate prin taina pocă­
inţei, să fii dezlegat şi, mai ales, să rupi din tine
şi pentru altul încontinuu. Nu poţi să-i dai unui
cerşetor ceva, dar măcar nu-1 ignora. N-ai bani,
n-ai cum, te găseşti în tramvai şi el este pe
trotuar, dar nu fi nepăsător. Spune măcar un
„Doamne, ajută-l!", zi,0 rugăciune. Asta ar fi o
mare lucrare pentru el. Uite, mergeam pe
stradă, în Bucureşti, şi un cerşetor fără picioare
mă vede. Eu n-aveam nici un ban, că de aveam
bani aş, fi mers cu maşina, nu pe jos, dar m-am
apropiat de el gândindu-mă ce să-i spun, cum
să fac să mă înţeleagă că n-am bani. Şi îi zic:
„Domnule dragă, te înţeleg foarte bine, îmi pare
rău că suferi, n-am nici un ban, dar îţi dau o
mână caldă!". Zice: „Părinte, aşa ceva nu mi-a
dat nimeni până acum!" Vezi? Asta înseamnă
consideraţie... Să-i luăm în consideraţie şi pe
ei. Pentru că ei sunt personaje biblice, niciodată
nu vor pieri. Sunt aici să ne înghiontească, să
ne irite, să ne mâne spre iubire cu orice chip.
Pentru că iubirea este criteriu de judecată şi,
Cuvânt pentru România 19
*
fără iubire, nu faci nimic. Zice cineva: „Iubeşte
şi fă ce vrei!" Pentru că, dacă iubeşti, nu poţi să
faci rău. Deci asta, tinere, este de făcut. Să
privim cu dragoste în jurul nostru, cu orice chip,
si să considerăm un mare dar al lui Dumnezeu
că vedem oameni şi nu vedem draci. V-am spus
cât de important este acest lucru. Iubiţi! Nu
spuneţi: „Pe ăla îl priveşte fiindcă a greşit şi
acum trage!" Nu vorbiţi aşa. Trebuie să te ucizi
pentru el, să suferi. Iubiţi lumea aşa cum este
ea şi sigur Dumnezeu vă va iubi pe voi aşa
cum sunteţi voi.
— Credeţi că generaţia actuală arfi capabilă
de jertfă aşa cum a fost capabilă generaţia
dumneavoastră?
— Este! De ce să nu fie? Eu am făcut o
comparaţie şi ştiu că mult mai mulţi tineri trăiesc
astăzi în Hristos faţă de părinţii lor. Majoritatea
părinţilor nu sunt de acord cu acest fapt şi îşi
opresc copiii: „Ce atâta rugăciune? Ce atâta
Biserică?" Şi el, săracul, se duce o dată pe
săptămână, la liturghie. Aici se vede influenţa
ateismului asupra lor. Dar tinerii îşi dau seama
mai mult de importanţa momentelor şi încep
să fie mult mai trăitori. Eu am o mare bucurie
pentru asta, sunt asaltat de tineri, de studenţi,
de tot felul... Spuneam ieri că 99,99% bisericile
sunt pline de femei, nu de bărbaţi! Majoritatea,
destul de multe, fac nişte sacrificii grozave să
20 Arhim. Arsenie Papacioc
vină la biserică, fiindcă nu sunt lăsate. Eram
într-o întrunire duhovnicească si un mare
ierarh, auzind de mine, mă întrebă: „Cum, Sfinţia
ta mărturiseşti femei?" Când am auzit eu lucrul
ăsta, m-am înfipt în el: „Da' cine te-a născut
domnule dragă pe dumneata aşa de deştept?
Cine te-a născut? Te-aU prins cumva cu aţa, cu
undiţa pe baltă cumva? Eşti produsul unui
incubator cumva?" I-am răspuns aşa cum i se
cuvenea, l-am lovit pe toate părţile fără teamă
că o să-mi întoarcă răspunsurile... I-am vorbit
atunci de valoarea femeii: „Trăiţi fără ele dacă
puteţi! Dacă faceţi pe grozavii!" Dacă femeia
este rea este fiindcă bărbaţii au făcut-o rea.
Dacă femeia se vopseşte, nu pentru ea se
vopseşte, pentru bărbaţi. Nu-şi dă seama că
pentru bărbaţi se falsifică, pentru ei se
urâţeşte... Dar femeia a făcut sacrificii. După
ceva timp m-am întâlnit din nou cu Părintele
acela, mergea la ascultare, în Franţa, la o mă­
năstire de maici, să le mărturisească. Si în sinea
mea mi-am zis: „Uite frate unde ai ajuns... ce
bine eşti prins acum..."
— Prea Cuvioase, dar credeţi că în fiecare din
noi este un strop de ateism?
— Asta-i o întrebare... Să vorbim doar de
biruinţă!
i
— Deci nu-i o parte rea în om...
Cuvânt pentru România 21
— Nu există! Nu suntem creaţi pentru aşa
ceva! Nu suntem creaţi cu un strop de virtute,
ci cu totală virtute, cu o asemănare şi un chip
al lui Dumnezeu. De restul să nu vorbim, restul
sunt căderi, restul este aspectul iadului. Nu
putem spune că sunt creaţii ale lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu 1-a creat pe diavol ca să cadă.
L-a creat bine, însă 1-a făcut liber, ca şi pe noi.
Dacă nu ne-ar fi făcut liberi n-ar fi fost o creaţie
desăvârşită... Ne-a făcut liberi ca să avem me-
i
rite. Să mergem pe picioarele noastre, tot cu
ajutorul tainic al Lui, spre Mântuire. Şi atunci
primim încununări şi veşnicie fericită lângă
Dumnezeu. De ce să vorbim de ateism? Acestea
sunt accidente, incidente, nu-s lucruri ce fac parte
din valoarea omului. Omul este numai virtute.
De ce să ne băgăm singuri în gura lupului? Fiinţa
noastră nu este asta, cu nici un chip. Şi voi, şi
toţi ceilalţi, primiţi această mgăminte a mea: intraţi
într-o mai mare trăire creştină!
— Noi încercăm Prea Cuvioase...
— Nu încercaţi! Mergeţi la sigur. Nu mai
merge pe încercate, de încercat a încercat
Hristos. Dar voi mergeţi la sigur. Să fim într-un
continuu optimism. Şi când spun asta mă
adresez întregii Românii. Indiferent de bălăceala
lui Iliescu si a altor atei...
— Dacă tot veni vorba de Iliescu spuneţi-mi,
poate fi cineva creştin şi de stânga în acelaşi timp?
22 Arhim. Arsenie Papacioc
— Poate fi creştin ce duce în iad. Sunt
>
creştini ce duc şi în iad. Credinţa asta a lor poate
duce în iad. După cum am mai spus eşti liber,
Dumnezeu ne-a creat liberi. Dar, dincolo de
toate, trebuie spus: „Nu există cădere. Există
numai ridicare!"
— De vizita Papei Ioan Paul al II-lea în
România ce părere aveţi?
— Ar trebui să nu vă puneţi problema
aceasta...
— Se tot discută, pro şi contra...
— Discută oamenii politici, oamenii care
compară la nesfârşit, nu noi. Dar, dacă vreţi
părerea mea, iat-o: Să nu aud de Papă şi să nu
aud de catolicism! Au făcut mari greşeli catolicii
şi asta vă spun eu, ca preot. Ei n-au prosco-
midie, n-au o serie întreagă de lucruri, au o
parte din Taine mai mult simbolic, n-am încre­
dere în împărtăşirea lor — care o fac cu mâna
sau nu ştiu cum... Aşa că am mare necaz pe ei.
S-au rupt de Biserică după 1054 de ani. Venirea
Papei aici nu a fost ca să ne crească, ci ca să
câştige câtuşi de puţin. Căci Adevărul este foarte
luminos mai ales pentru cei care-1 urăsc. Iar
Adevărul este în ortodoxie, iar România este
tara cea mai intens duhovnicească si ortodoxă.
Asa că le stăm în coaste catolicilor, vor să
distrugă Adevărul. Dar n-au ce face, noi am
Cuvânt pentru România 23
fost de la început aşa, Mântuitorul a fost ortodox
iar noi nu facem, decât ceea c e a făcut El. Iar
catolicii nu ne pot suferi pentru că, ei nefiind
în ordine, farul acesta ortodox, România îi arată
aşa cum sunt. Papa n-a venit decât să mâzgă­
lească. Aşa cum se pune şi problema ecume-
nismului astăzi, unirea tuturor religiilor. Noi
avem Sfânta împărtăşanie, ei nu au aşa ceva.
Vor să ne împăcăm ca să fie ei liberi să facă ce
vor, să intre cu pălăria în cap în biserica mea şi
să spună că „suntem una!" Deci Papa a venit
aici ca să întărească catolicismul, nu ortodoxia.
Şi el e mulţumit deşi, după mine, n-a rezolvat
cine stie ce...
— Să înţeleg că nu credeţi în proiectul acesta
de unificare a Bisericilor...
— Cred cu o condiţie: să se facă toti
ortodocşi! Altfel n-ai cum să faci. Dacă vine
cineva la dumneata şi-ţi spune că te-ai căsătorit
cu o femeie care are cine stie ce defect, desi tu
stii că nu-i adevărat, te lasi de soţie? Te-ai uni
cu alta lăsând Adevărul batjocorit? Dacă-ai face
asta te-ai batjocori pe tine!
— Şi, fiindcă tot am ajuns la asemenea
probleme, credeţi că avem nevoie de republică sau
de monarhie?
— Eu am trăit si în monarhie si, dintr-un
anume punct de vedere, pot fi considerat

24 Arhim. Arsenie Papacioc
monarhist. Am făcut şi sport cu regele, era
voievod pe vremea aia..,. Din punct de vedere
al cheltuielilor, al gălăgiei care se face, că vine
unul care are influenţă, â la Iliescu, că vine un
comunist si un ateu... Este trist să vină un ateu
şi un comunist să conducă o ţară majoritar
ortodoxă. M-a întrebat cineva, era înainte de a
doua alegere a lui Iliescu: „Părinte, ce ne facem,
că vine iar..." Şi i-am zis: „Faptul că vine nu
înseamnă biruinţă! Războiul nu s-a terminat!"
Şi atunci eu n-am nevoie de atâta gălăgie şi
falsitate. Dacări rege e altceva. Regele nu
guvernează, el doar domneşte. Nu-i dictator,
el d o m n e ş t e si dă mai multă valoare
guvernanţilor. Nu face cum face Petre Roman,
Ciorbea şi ceilalţi că „plec dacă nu faceţi ce
vreau eu!" Ăsta-i mare râs pentru ţară. Deci,
materialiceşte, monarhia este un avantaj.
Dezavantajul monarhiei în România ar fi doar
dacă regele ar fi dezinformat de camarilă. Dar
şi acesta ar fi un dezavantaj minor faţă de
primejdia actuală. Căci iar a venit Iliescu, omul
Rusiei, omul care merge numai pe roşu, care
nu tine cont de semafoare ca să zic asa. Asa că
înclin, pentru demnitatea României, pentru
regat. Cu toate că eu sunt un supravieţuitor al
comunismului şi al lui Carol al II-lea.
— Rusia mai înseamnă ceva pe plan mondial?
Cuvânt pentru România 25
— Nu cred! E ca un peşte ce nu-i nici în
apă, nici pe uscat, un peşte care se zbate. Asta-i
Rusia. Au fost prea nesuferiţi, prea satanici ca
să mai păcălească pe cineva,.. Dar orice ar face
nu vor mai ajunge unde au fost. Sunt convins
de pildă că Cernăuţiul nu va rămâne la Ucraina,
că-i pământ românesc. Am încredere în între­
girea României. Nu mă gândesc că am o vârstă
şi nu voi mai apuca asta; Dar, oriunde voi fi,
tot voi vedea faptul că România va fi iarăşi mare
de la Tisa până la marginea cealaltă. Asta-i cu
Rusia... ce vecin poate să-mi fie ăla care-mi ia
aurul din ţară şi nu mai vrea să mi-1 înapoieze?
Ne-au dat „Cloşca cu puii de aur", care-i neîn­
semnată faţă de vagoanele de aur pe care le-au
luat ruşii din peşteră de la Tismana. Şi uite în ce
situaţie ne găsim, uite cum este leul nostru...
— Şi atunci să înţelegem că avem nevoie mai
mult de vest?
— A venit preşedintele Constantinescu şi
mi-a explicat de ce s-a aplecat cu faţa la apus.
Acestea sunt valorile: Estul si Vestul. Există o
Proorocire referitoare la Fiara Roşie şi fiara cu
coarne de miel. Pentru noi fiara cu coarne de
miel e mai convenabilă căci nu ne omoară, nu
te suge, nu-ţi ia sângele din tine, trăieşte şi ea
şi trăim şi noi. E mult mai bine aşa. I-am spus
lui Constantinescu: dacă raţiunea spune să faci
26 Arhim. Arsenie Papacioc
ceva şi conştiinţa spune că nu e bine, de con­
ştiinţă să asculţi. Căci, prin conştiinţă, Dumnezeu
îţi spune nu.
— Prea Cuvioase, ştiu că, în închisoare, aţi
fost duhovnicul lui Vasile Voiculescu....
— Da. Am fost. Ne cunoşteam mai demult
»
şi s-a întâmplat să ne aflăm împreună, am aranjat
să îl iau la mănăstire...Era un om de mare
valoare. Trebuie să vă spun că, în închisoare
am trăit cu foarte mulţi inşi citaţi acum drept
foarte talentaţi... Am fost cu Nichifor Crainic,
Nae Ionescu...
— Radu Gyr...
•—Cu Radu Gyr cel puţin m-am contrazis
toată viaţa, nu-i problemă... Era un om inspirat,
un om... Mi-a furat un vers. Şi eu nu puteam
să-i spun să-mi dea versul pentru că cine era
Radu Gyr şi cine eram eu. Dar am vorbit cu el,
l-am întrebat o serie întreagă de lucruri... Era
un mare om, l-am pomenit mereu cât am suferit
împreună, dar eu mă refeream la oameni de o
altă factură decât Radu Gyr, la Nae Ionescu de
pildă. însă nu 1-a depăşit nimeni pe Vasile
Voiculescu.
— Se zice că-i cel mai bun poet.
— După Eminescu este cel mai mare poet
religios din România. Am fost împreună cu el
în închisoare şi, la proces, s-a pus pe masă o
Cuvânt pentru România 27
serie întreagă de volume ale lui apărute până şi
la ruşi. A fost condamnat mai puţin. Eu am fost
condamnat 40 de ani, iar el şi cu Stăniloae vreo
cinci ani. Nu era un om foarte reprezentativ
fiziceşte, avea nişte fulgişori de bărbiţă, era tăcut
dar şi când te lua în primire într-o discuţie nimeni
nu mai mişca. Un om grozav în felul lui, un
trăitor. El considera faptul de a merge la
mănăstire cel mai grozav lucru posibil. Şi aşa şi
era. Pentru că eşti om şi ţi se cer lucrări îngereşti.
— Vă vin acum în minte câteva din versurile
lui, care să fie actuale...?
— Nu mă întreba asta, că aşa ţi-aş răspunde
simplu: îmi vin în minte toate. Şi uite de ce îţi
spun asta, fiindcă am cunoscut autorul şi nu
pot crede că el spunea ceea ce nu credea. Poa­
te frăţia ta te vei referi la versuri, la rime, la...
Asta nu contează pentru mine. Pentru mine
contează ideea în sine. Voiculescu nu putea să
spună un lucru netrăit, nu putea să greşească.
Vă spun sincer asta fiindcă eu am cunoscut
autorul. Nu pot spune că-mi place o anume
parte. Ca şi la Eminescu... Ce, îmi place
Eminescu doar pentru Scrisoarea IIIsau pentru
cine ştie ce versuri? Nu, îmi place Eminescu
din scoarţă în scoarţă.
— Despre Nae Ionescu ce ne puteţi spune?
28
Arhiiti; Arsenie Papacioc
— Dragă, am stat şi cu Nae Ionescu în lagăr.
Nae Ionescu a fost cel mai grozav om pe care
l-am cunoscut. Nae Ionescu a fost omorât de
Carol al Il-lea şi, la moartea lui, eu fiind la Antim,
am văzut cum mănăstirea a cumpărat de la soţia
lui Nae Ionescu o serie de volume, 150 erau cu
totul, „Viaţa Sfinţilor Părinţi". Am fost eu atunci,
că mă cunoşteam cu dânsa şi am cumpărat vreo
cinci volume, la 1000 lei volumul. Nu le dădea
pe toate odată că se temea de o destabilizare a
banilor. Ăsta a fost Nae Ionescu, om cu educaţie
creştină profundă. Vedeţi frăţiile voastre pe Kant?
El a spus: „Două lucruri sunt de admirat: cerul
înstelat deasupra mea şi legea morală din mine!"
Vedeţi? Intuia el ceva... Dar cel trăitor pune mâna
pe stele. Nae Ionescu ajunsese la profunzime,
eu eram tânăr şi nu-i puteam cunoaşte toate
subtilităţile... Cea mai frumoasă impresie dintre
toti mi-a făcut-o Nae Ionescu!
>
— Credeţi câ-i cea mai mare personalitate a
României?
— Cel mai mare intelectual creştin, singurul
ce-1 avea pe Hristos la baza activităţii, a operei,
a creaţiei lui. Ăsta era Nae Ionescu. Originea
cunoştinţelor lui era în Scriptură şi, cum avea
cap şi ştia cum să pună problema, a izbutit.
•— în ţară este o campanie de denigrare a lui
Nae Ionescu, se spune că nu era deloc deştept, că
doar copia...
Cuvânt pentru România 29
Păi aşa vă spun şi eu, copiaţi şi voi pe
Hristos!
— Ca-n „Imitatio Christi.".
— Exact! Asta făcea el. Dumneata crezi că
el era degeaba la o catedră aşa de importantă?
Catedra aia era importantă fiindcă era Nae
Ionescu acolo, nu de altceva. Sigur copia. Dar
ce, eu fac altceva decât să copiez? Şi eu copiez
învăţătura creştină, şi vreau să copiez cât mai
mult pe Hristos...
— Prea Cuvioase, Nicotae Delarohia spunea
în Jurnalul său: „Nu oricui i se întâmplă orice!"
— Foarte bine spus! Aşa este. Dacă eşti un
om dăruit, o să ai ispite mai mari ca să ai şi
cununi mai mari. Nu ti-a dat Dumnezeu inteli-
genţa, nu ţi-a dat putinţa de a te jertfi mai mult
decât ştie Dumnezeu că poţi. Dacă ţi-a dat
Dumnezeu, ştie de ce. Şi atunci nu se dă orice
oricui. Ca prezentare este foarte frumos ce a
spus Steinhardt... Mi-e foarte drag de el...
••— Desprefenomenul Maglavit cepărere aveţi?
— Una negativă.
— Se aseamănă celui de la Vladimiresti ori
celui de la Pucioasa?
— Acelea sunt mult mai rele, au deja aspect
de organizaţie, sunt foarte rătăciţi. Cea mai
gravă problemă pe care a avut-o biserica în
ultimii 50-60 de ani a fost şi este Vladimireştiul.
30 Arhim. Arsenie Papacioc
Cea mai grea problemă a Patriarhului Justinian
a fost Vladimirestiul.
» — A fost şi stareţ într-un timp! Frate, pe
— Şi atunci ce este de făcut, că lumea se duce
totuşi acolo?
— Lumea se duce si-n iad. e adevărat.
s 7
Oamenii se duc si-n rai si-n iad. Acum, unde or
fi mai mulţi nu stiu...
— Despre Visul maicii Veronica ce Ştiţi?
— Nu-i mai zice „maică". Este o şarlatană.
A venit la mine, mi-a cerut să o spovedesc, a
fost căsătorită... Trăieşte doar prin „minunile"
astea. Am vorbit şi cu Părintele Cleopa despre
treaba asta, am vorbit de seara şi până a doua
zi, la ora 11, încontinuu. Se convinsese şi el
ce-i cu Veronica si cu Ioan, ăsta care-i la Recea
şi care fusese caterisit şi apoi a fost iertat. Nişte
nenorociri, de-ţi stă mintea în loc. Acum. sunt
organizaţi frumos acolo, ca să atragă. Pentru
că diavolul nu poate să se arate în adevărata
lui urâciune, că ai muri de l-ai vedea. Se arată
frumos, tantos... Am fost si eu la Vladimiresti
şi Veronica tocmai venea de la gară. Mi-a spus:
„Uite Părinte, a venit Sfântul Ioan Evanghelistul
si mi-a dus el valiza!"
J
— Păi poate i-o fi dus-o...
— Cred că dracul era foarte bucuros că-i
ţine locul Sfântului Ioan Evanghelistul...
Cuvânt pentru România 31
— .Ştiţi cum zice Ţuţea: „Dracul te bagă şi-n
biserică numai ca să fii de partea lui!"
plan moral 666 este foarte aproape. Nu vedeţi
acum că s-a oficializat sodomia? Nu vedeţi că
păcatele sodomice urgentează Judecata de Apoi?
— Ce părere aveţi de Părintele Ghelasie de la
Frăsinei?
— Negativă. O părere negativă despre el,
despre turta aceea isihastă, despre medicina
lui... Văd că are influentă însă. Am auzit că a
plecat la Sfântul Munte. M-aş fi bucurat dar nu
cred că-i adevărat. în sfârşit, nici să nu mai aud
de asa ceva...
— Pornind de la o întâmplare din „Pateric"
vă întreb: este mai uşor să vedem îngeri sau să ne
vedem păcatele?
— Să vezi îngeri este o mare înşelare, nu
ai nici un merit, nu înseamnă nimic. Dar a-ţi
vedea păcatele înseamnă că semeni cu Hristos
şi cu Sfinţii. îngerii nu se arată fiindcă vrei tu,
poate nu-i nici înger bun... Se spune că un
frate a văzut în chilie pe satana în chip de
Hristos. Şi „Hristos" îi zice: „Eu sunt Hristos,
închină-te mie!" Iar el a răspuns: „Toată viaţa
m-am închinat lui Hristos. Cine eşti tu de hu
ştii asta?" Şi satana a dispărut. Deci cine vrea să
vadă e slab, cine vrea să trăiască e important.
32 Arhim. Arsenie Papacioc

— Şi o ultimă întrebare... Cum vedeţi lumea

la vârsta Prea Cuvioşiei voastre?
— Ţi-am spus cum: să-mi dea tinerii
tinereţea lor pentru a împlini tinereţea omenirii.
Căci nu există bătrâneţe, există doar tinereţe!