Imperiul Austriac

Imperiulul austriac (în germană Kaisertum Österreich) a fost o formațiune statală ce a existat în centrul
Europei între 1804 și 1867, iar ca partecisleithanică a Austro-Ungariei a existat până în 1918. Cu toate
acestea, uneori, numele de "Imperiu austriac" e folosit și referitor la Monarhia Habsburgică, pentru a
desemna totalitatea țărilor a căror coroană era deținută de Casa de Habsburg, respectiv de Casa de
Habsburg-Lorena, între care se găseau atât țări din cadrul Sfântului Imperiu Roman(Arhiducatul Austriei,
Comitatul Tirol, Ducatul Carintia, Ducatul Stiria,Ducatul Salzburg, Craina, Regatul Boemiei, Margraviatul
Moraviei, Silezia austriacă, Comitatul Gorizia și orașul Triest), cât și din afara lui (Regatul Ungariei, Regatul
Croației, Regatul Slavoniei, Principatul Transilvaniei(1699), Regatul Galiției și Lodomeriei (1772), Bucovina
(1774),Margraviatul Istriei (1797) și Regatul Dalmației). Imperiul Austriac a fost oficial proclamat în anul
1804 pe baza țărilor coroanei familiei deHabsburg-Lorena, care deținuse prin alegere din secolul XV până
la în1806 Coroana Sfântului Imperiu Roman și prin moștenire, de la sfârșitul secolului al XVI-lea, coroana
privată a lui Rudolf al II-lea care, în 1804, a devenit Coroana imperială a Austriei.

Imperiul Austriac a fost creat în contextul crizei seculare în care intraseSfântul Imperiu Roman, care a fost
lichidat în anul 1806 sub loviturileFranței bonapartiste, și a cunoscut ca atare două perioade:

În 1815 devine principala putere din cadrul nou-createi Confederații Germane, deși poziția sa era
puternic concurată de Regatul Prusiei. A cuprins atunci 20 de provincii de statuturi diferite (regate,
principate, ducate, marchizate), dar administrativ egale. Această primă perioadă se încheie în 1866, când
rivalitatea celor două mari puteri din cadrul Confederației Germane, Austria și Prusia, ajunge la
declanșareaRăzboiului austro-prusac, câștigat de prusaci, ce a avut drept consecință destrămarea
Confederației Germane și aparițiaConfederației Germane de Nord pe de o parte (din 1871 se va
numiImperiul German) și a Austro-Ungariei pe de altă parte; aceasta din urmă pierde în Italia posesiunile
sale milaneze și venețiene (Regatul Lombardo-Venețian).

Între 1867 și 1918 Imperiul Austriac se împarte în două monarhii componente ale Austro-Ungariei:
Cisleithania (de la râul Leitha pe care trecea vechiul hotar dintre Austria și Ungaria) și Transleithania;
prima includea preponderent țările coroanei habsburgice din fosta Confederație Germană și din fosta
Polonie, a doua preponderentdomeniile coroanei regale ungare, împăratul Francisc-Iosif (1848-1916)
fiind simultan monarh a două state autonome, cu capitalele laViena și la Budapesta. Oficial, în această a
treia fază, dubla-monarhie se denumea "Imperiul Austriei și Regatul Ungariei" (Kaiserreich Österreich
und Königreich Ungarn), nu Imperiul Austro-Ungar, iar Francisc Iosif purta două titluri în uniune
personală: împărat austriacși rege maghiar.

În anul 1910, Imperiul Austriac (redus la Cisleithania, fără Ungaria, creată la 1867), avea 300.000 km² și
28,5 milioane de locuitori (germani - 31,8%; restul: cehi - 22,6%, polonezi, ucraineni, evrei - 4,7%,
sloveni,croați, italieni - 2,4%, români - 1%, țigani ș.a.). Capitala Imperiului era orașul Viena (avea 2,03 mil.
locuitori în 1910). Imperiul s-a destrămat la 3 noiembrie 1918, imediat după capitularea Austro-Ungariei
în Primul Război Mondial și retragerea Habsburgilor de la tronul Austro-Ungariei, deoarece naționalitățile
din "dubla-monarhie" aspirau de multă vreme să fie, după caz, independente (maghiarii; cehii și slovacii
împreună) sau unite cu semenii lor de peste hotarele imperiului (italienii, polonezii, ucrainenii, românii,
apoi slovenii, croații și sârbii împreună). Dispariția imperiului a fost oficializată prin tratatele de la Saint-
Germain și de laTrianon, cu atât mai ușor cu cât corespundea cu al 10-lea din "Celepaisprezece puncte"
ale președintelui american Woodrow Wilson, bazat pe Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele.