Comportament

Mobilitate

Diferitele tipuri bacterii conform dispoziției flagelilor bacterieni:

A-monotriche; B-lofotriche;

C-amfitriche; D-peritriche.

Multe specii de bacterii sunt mobile, iar mobilitatea acestora se realizează prin diverse mecanisme, mai
exact prin alunecare, prin contracție sau cu ajutorul flagelilor. Unele bacterii pot aluneca pe suprafețe
solide în urma secreției unor substanțe vâscoase, însă mecanismul exact al propulsării celulare este încă
necunoscut. Mișcarea bacteriilor prin contracție (engleză twitching motility) se realizează cu ajutorul
unei structuri denumite pil de tipul IV,[148] iar mișcarea prin alunecare (engleză gliding motility) se
realizează printr-un mecanism diferit. În cazul mișcării prin contracție, pilul se extinde, se atașează de
substrat, iar apoi se retractă, ceea ce imprimă deplasarea celulei.[149]

Cea mai bine studiată structură a mobilității bacteriene este flagelul bacterian, un organit filamentos de
natură proteică care asigură mobilitatea prin mișcări de rotație.[150] Flagelul bacterian este alcătuit din
aproximativ 20 de proteine, iar alte 30 de proteine sunt necesare pentru reglarea și asamblarea acestuia.
[150] Mișcarea de rotație a flagelului, care imprimă bacteriei o viteză de 30 până la 70 de micrometri pe
secundă, este asigurată de un mecanism care utilizează ca sursă de energie gradientul electrochimic ce
se stabilește de o parte și de alta a membranei.[151]

Flagelul bacterian este o structură extracelulară care prezintă mișcări de rotație. Structura sa este:

1-filament, 2-spațiu periplasmic, 3-cârlig, 4-articulație, 5-disc L, 6-ax, 7-disc P, 8-perete celular, 9-stator,
10-disc MS, 11-disc C, 12-sistem de secreție de tipul III, 13-membrană externă, 14-membrană
citoplasmatică; Axul central și discurile alcătuiesc corpul bazal.

Bacteriile pot utiliza fragelii în diferite moduri pentru generarea mai multor tipuri de mișcări celulare.
Multe specii (cum este, de exemplu, E. coli) prezintă două tipuri de mobilități: mișcarea în linie dreaptă și
mișcarea de rostogolire, cea din urmă fiind folositoare pentru reorientarea celulei bacteriene.[152]
Speciile diferă între ele prin numărul și aranjamentul flagelilor de la suprafața celulei; acestea pot
prezenta un singur flagel (fiind specii monotriche), un mănunchi de flageli la o extremitate (fiind specii
lofotriche), câte un flagel sau câte un mănunchi de flagel la fiecare extremitate (fiind specii amfitriche)
sau pot fi acoperite în totalitate de flageli (fiind specii peritriche). Speciile care nu prezintă flagel sunt
denumite, în mod analog, specii atriche sau neflagelate. La un grup specia de bacterii, spirochetele,
flagelii sunt localizați în spațiul periplasmic, între cele două membrane, și de aceea se numesc flageli
interni. Aceștia produc o mișcare de rotație ce face ca celula să se miște similar unui tirbușon.[150]

Bacteriile mobile pot prezenta mișcări de atracție sau de repulsie, determinate de diferiți stimuli
recepționați din mediu. Acest comportament este un răspuns comportamental și este denumit taxie,
fiind de mai multe tipuri, precum chemotaxia, fototaxia și magnetotaxia.[153][154][155] În grupul aparte
al mixobacteriilor, celulele individuale se deplasează împreună, formând „valuri” de celule, care se
agregă cu scopul de a forma corpii de fructificație caracteristici.[66][136] Deplasarea mixobacteriilor are
loc doar pe suprafețe solide, spre deosebire de E. coli, care se poate deplasa atât în medii lichide, cât și în
medii solide.

Unele specii de Listeria și Shigella se deplasează în interiorul celulei gazdă folosindu-se de citoschelet,
care este utilizat în mod normal pentru transportul intracelular al organitelor. Prin inițierea polimerizării
actinei la unul dintre polii celulelor lor, acestea pot forma o structură filamentoasă care le împinge de-a
lungul citoplasmei celulei gazdă.[156]