Revoluţia care a schimbat lumea din temelii.

De ce Revoluţia Industrială a început în Marea

Britanie?

Revoluţia industrială, care a început la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Marea

Britanie, a schimbat nu numai modalităţile de producţie, ci şi structura socială
şi traiul britanicilor. Într-un timp relativ scurt, revoluţia s-a extins şi în restul
lumii civilizate, având aceleaşi efecte.
Conform publicaţiei History, Revoluţia industrială, care a avut loc în secolele
XVIII şi XIX, a fost o perioadă în care societăţile din vestul Europei şi America de
Nord s-au transformat din predominant rurale în societăţi unde urbanizarea şi
progresul tehnologic era esenţial.

Înainte de această revoluţie, care a început în Marea Britanie la sfârşitul

secolului al XVIII-lea, fabricarea produselor era manuală sau cu maşinării
rudimentare. Industrializarea a marcat o trecere la maşinării puternice cu
scopuri particulare, care au dus la posiblitatea producţiei în masă.

Motorul cu aburi a stat la baza Revoluţiei Industriale, care a influenţat

industriile siderurgice şi textile. Revoluţia a adus cu sine şi sisteme de transport
şi comunicare îmbunătăţite. De asemenea, sistemul financiar a fost schimbat
datorită producţiei crescute.

Viaţa în Marea Britanie pre-industrializată era în mare parte rurală, unde

oamenii se bazau în mare parte pe agricultură. Produsele erau în principal
artizanale, comunităţile fabricându-şi bunuri precum mâncarea,
îmbrăcămintea şi mobilierul.

Un număr de factori a contribuit la motivul pentru care Marea Britanie a

devenit nucleul Revoluţiei Industriale. Aici erau rezerve însemnate de fier şi
cărbune, materii prime esenţiale pentru industrializare. De asemenea, Marea
Britanie era stabilă politic şi era cel mai mare imperiu colonial, dispunând de
cea mai mare varietate de materii.

Alt motiv a fost reprezentat de cererea crescută de produse britanice care a

dus la necesitatea unor noi metode mai eficiente de producţie.
 Care au fost inovaţiile care au stat la baza industrializării?

În particular, industria textilă a fost transformată de industrializare. Înainte

de existenţa fabricilor, îmbrăcămintea era realizată manual, iar comercianţii
ofereau materia primă şi echipamentul de bază, rămânând să ia mai apoi
produsul finit. Lucrătorii îşi stabileau propriul program, ceea ce făcea dificil
produselor era insuficient pentru cererea pieţei. În secolul al XVIII, o serie de
inovaţii a condus la creşterea productivităţii. James Hargreaves (1722 – 1778) a
inventat o maşină de cusut care era capabilă să producă mai multe cusături în
acelaşi timp. La moartea inventatorului se fabricaseră deja 20.000 de maşinării
de acest fel.

Industria fierului a fost de asemenea schimbată. La începutul secolului al

XVIII-lea, Abraham Darby (1678 – 1717) a inventat o nouă metodă de a
produce fontă, folosind coxul drept combustibil în loc de mangal. La mijlocul
secolului al XVIII-lea, inginerul britanic Henry Bessemer (1813 – 1898) a creat
primul proces fezabil pentru producţia în masă a oţelului. Atât fierul, cât şi
oţelul, au devenit materiale de bază în construţiile infrastructurii, clădirilor,
maşinăriilor, navelor ş.a.

Ultimul (dar nu cel din urmă) este motorul cu aburi. În 1712, englezul Thomas
Newcomen (1664 – 1729) a creat primul motor cu aburi, care era folosit în
principal pentru a pompa apa din interiorul minelor. La sfârşitul secolului al
XVIII-lea, inventatorul scoţian James Watt (1736 – 1819) a îmbunătăţit acest
motor şi a putut fi folosit în diverse domenii industriale.

Revoluţia transporturilor

Infrastructura a fost transformată aproape în totalitate. Înainte de Revoluţie

şi de inventarea motorului cu aburi, dificultatea cu care erau transportate
materialele era însemnată. Metodele principale de transport erau căruţele şi
bărcile care mergeau de-a lungul râurilor. La începtulul secolului XIX,
americanul Robert Fulton (1765 – 1815) a construit prima barcă eficientă cu
motor cu aburi, iar la mijlocul acestui secol existau deja nave care străbăteau
Atlanticul.
 De asemenea, locomotiva cu motor cu aburi a revoluţionat transportul
terestru, putând transporta cantităţi foarte mari de materiale şi produse. La
începutul secolului al XIX-lea, inginerul britanic Richard Trevithick (1771 –
1833) a construit prima locomotivă de acest fel.

În 1830, ruta feroviară Liverpool – Manchester a devenit prima care a fost

destinată pasagerilor. Deja de la mijlocul secolului XIX, Marea Britanie avea
deja mai mult de 6.000 de mile (~9.700 km) de cale ferată.

De asemenea, la începutul secolului XIX, inginerul scoţian John McAdam

(1765 – 1834) a elaborat o nouă metodă pentru construcţia de şosele, ceea ce
a rezultat în drumuri mai durabile şi de calitate.

Comunicaţiile şi economia

Invenţia telegrafului a stat la baza dezvoltării liniilor de comunicaţie. În 1837,

doi britanici, William Cooke (1806 – 1879) respectiv Charles Wheatstone (1802
– 1875), au creat prima linie electrică de telegraf comercială.

Din 1840, drumurile feroviare ofereau şi linii de comunicaţii Cooke-

Wheatstone, iar în 1866 o linie de telegraf a fost stabilită peste Atlantic.
Revoluţia Industrială a dus, de asemenea, şi la emergenţa unui sistem bancar
mai sofisticat datorită dezvoltării industriilor. O piaţă de schimb valutară a fost
stabilită la Londra la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar la New York a fost creată
20 de ani mai târziu. În 1776, filosoful Adam Smith (1723 – 1790), care este
considerat fondatorul economiei moderne, a elaborat în lucrarea sa The
Wealth of Nations un sistem economic bazat pe o piaţă liberă, pe lipsa
intervenţiei guvernelor şi pe proprietate privată.

Calitatea vieţii în timpul industrializării

În mare se poate spune că un volum şi o diversitate mai mare a dus la

creşterea nivelului de trai, dar acest lucru pentru cel mult clasa de mijloc. Clasa
de jos a continuat să aibă multe probleme. Salariile erau mici iar condiţiile de
lucru erau periculoase şi deseori insalubre. Insalubre devenau şi oraşele care
erau în continuă creştere demografică. Cu tot mai mulţi oameni venind din
mediul rural în cel urban, localităţile au devenit supraaglomerate, cu sisteme
de canalizare suprasolicitate şi locuinţe care erau şi ele supraglomerate. Acest
lucru a dus la lipsa igienei, poluare şi la răspândirea bolilor.

De asemenea, munca manuală era înlocuită de cea mecanică, ceea ce a dus la

şomaj ridicat. Totuşi, condiţiile pentru aceşti lucrători au devenit mai bune de
la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu măsurile legislative care favorizau clasa
muncitoare şi posibilitatea formării sindicatelor.

Revoluţia ca fenomen global

Britanicii au făcut tot posibilul să oprească expansiunea acestor noi

tehnologii, strategie care a eşuat. În scurt timp, industrializarea s-a extins în
Europa, în principal în Franţa, Germania şi Belgia şi peste ocean, în Statele
Unite. Aceasta din urmă a devenit cea mai mare putere industrială la începutul
secolului al XX-lea.