REFERAT

PRIMA REVOLUTIE
INDUSTRIALA
(1700-1800)

MATERIE: ISTORIA DESIGNULUI

STUDENT: CRISAN BRIANA, ANUL III
 1. INTRODUCERE. GENERALITĂȚI.
REVOLÚȚIE, revoluții, s. f.I. 1. Schimbare fundamentală a valorilor, a instituțiilor
politice, a structurii sociale, a conducătorilor și ideologiilor unei societăți. 2. (Pop.)
Răscoală, revoltă. 3. Fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu.
◊ Revoluție industrială = procesul înlocuirii radicale a producției manufacturiere
(manuale) cu producția bazată pe mașini. II. 1. Mișcare periodică continuă a unui
corp având ca traiectorie o curbă închisă. ◊ Perioadă de revoluție = timpul necesar
unui corp (ceresc) pentru a parcurge întreaga sa orbită. 2. (Geom.) Mișcare de rotație
a unui corp în jurul unei drepte fixe. ♦ (Mec.) Rotație completă a unei roți în jurul osiei
sale. [Var.: (înv.) revoluțiune s. f.] – Din fr. révolution, lat. revolutio, -
onis, germ.Revolution.

Revoluţia industrială, care a început la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Marea Britanie,

a schimbat nu numai modalităţile de producţie, ci şi structura socială şi traiul britanicilor.
Într-un timp relativ scurt, revoluţia s-a extins şi în restul lumii civilizate, având aceleaşi
efecte. Înainte de această revoluţie, care a început în Marea Britanie la sfârşitul secolului al
XVIII-lea, fabricarea produselor era manuală sau cu maşinării rudimentare. Industrializarea a
marcat o trecere la maşinării puternice cu scopuri particulare, care au dus la posiblitatea
producţiei în masă.Motorul cu aburi a stat la baza Revoluţiei Industriale, care a influenţat
industriile siderurgice şi textile. Revoluţia a adus cu sine şi sisteme de transport şi
comunicare îmbunătăţite. De asemenea, sistemul financiar a fost schimbat datorită
producţiei crescute.
Aşadar, industrializarea a adus o diversitate şi un volum ridicat de produse, iar pentru
clasele superioare, un nivel de trai îmbunătăţit. Totuşi, păturile sociale inferioare au fost
afectate din cauza modificării pieţei forţei de muncă.

2.MAREA BRITANIE: LOCUL REVOLUȚIEI

INDUSTRIALE
Aşa cum am menţionat anterior, viaţa în Marea Britanie pre-industrializată era în mare
parte rurală, unde oamenii se bazau în mare parte pe agricultură. Produsele erau în principal
artizanale, comunităţile fabricându-şi bunuri precum mâncarea, îmbrăcămintea şi mobilierul.
Un număr de factori a contribuit la motivul pentru care Marea Britanie a devenit nucleul
Revoluţiei Industriale. Aici erau rezerve însemnate de fier şi cărbune, materii prime esenţiale
pentru industrializare. De asemenea, Marea Britanie era stabilă politic şi era cel mai mare
imperiu colonial, dispunând de cea mai mare varietate de materii. Alt motiv a fost
reprezentat de cererea crescută de produse britanice care a dus la necesitatea unor noi
metode mai eficiente de producţie.
 3.INOVAȚIILE DE LA BAZA REVOLUȚIEI
INDUSTRIALE. DOMENIILE DE APLICARE.
În particular, industria textilă a fost transformată de industrializare. Înainte de existenţa
fabricilor, îmbrăcămintea era realizată manual, iar comercianţii ofereau materia primă şi
echipamentul de bază, rămânând să ia mai apoi produsul finit. Lucrătorii îşi stabileau
propriul program, ceea ce făcea dificil pentru comercianţi să stabilească un sistem eficient.
De asemenea, numărul produselor era insuficient pentru cererea pieţei. În secolul al XVIII, o
serie de inovaţii a condus la creşterea productivităţii. James Hargreaves (1722 - 1778) a
inventat o maşină de cusut care era capabilă să producă mai multe cusături în acelaşi timp.
Termenul de spinning jenny provine de aici, având un sistem care seamănă cu maşinile de
cusut cu pedală cunoscute din casele bunicilor. Termenul jenny este o abreviere a
cuvântului engine (=motor). La moartea inventatorului se fabricaseră deja 20.000 de
maşinării de acest fel.
Industria fierului a fost de asemenea schimbată.  La începutul secolului al XVIII-lea,
Abraham Darby (1678 - 1717) a inventat o nouă metodă de a produce fontă, folosind coxul
drept combustibil în loc de mangal. La mijlocul secolului al XVIII-lea, inginerul britanic Henry
Bessemer (1813 - 1898) a creat primul proces fezabil pentru producţia în masă a oţelului.
Atât fierul, cât şi oţelul, au devenit materiale de bază în construţiile infrastructurii, clădirilor,
maşinăriilor, navelor ş.a.
Ultimul (dar nu cel din urmă) este motorul cu aburi. În 1712, englezul Thomas
Newcomen (1664 - 1729) a creat primul motor cu aburi, care era folosit în principal pentru a
pompa apa din interiorul minelor. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, inventatorul
scoţian James Watt (1736 - 1819) a îmbunătăţit acest motor şi a putut fi folosit în diverse
domenii industriale.

3.1. Revoluţia transporturilor

Infrastructura a fost transformată aproape în totalitate. Înainte de Revoluţie şi de
inventarea motorului cu aburi, dificultatea cu care erau transportate materialele era
însemnată. Metodele principale de transport erau căruţele şi bărcile care mergeau de-a
lungul râurilor. La începtulul secolului XIX, americanul Robert Fulton (1765 - 1815) a construit
prima barcă eficientă cu motor cu aburi, iar la mijlocul acestui secol existau deja nave care
străbăteau Atlanticul.
De asemenea, locomotiva cu motor cu aburi a revoluţionat transportul terestru, putând
transporta cantităţi foarte mari de materiale şi produse. La începutul secolului al XIX-lea,
inginerul britanic Richard Trevithick (1771 - 1833) a construit prima locomotivă de acest fel.
În 1830, ruta feroviară Liverpool - Manchester a devenit prima care a fost destinată
pasagerilor. Deja de la mijlocul secolului XIX, Marea Britanie avea deja mai mult de 6.000 de
mile (~9.700 km) de cale ferată.
De asemenea, la începutul secolului XIX, inginerul scoţian John McAdam (1765 - 1834) a
elaborat o nouă metodă pentru construcţia de şosele, ceea ce a rezultat în drumuri mai
durabile şi de calitate.
 3.2. Comunicaţiile şi economia
Invenţia telegrafului a stat la baza dezvoltării liniilor de comunicaţie. În 1837, doi
britanici, William Cooke (1806 - 1879) respectiv Charles Wheatstone (1802 - 1875),
au creat prima linie electrică de telegraf comercială. Din 1840, drumurile feroviare
ofereau şi linii de comunicaţii Cooke-Wheatstone, iar în 1866 o linie de telegraf a fost
stabilită peste Atlantic. Revoluţia Industrială a dus, de asemenea, şi la emergenţa
unui sistem bancar mai sofisticat datorită dezvoltării industriilor. O piaţă de schimb
valutară a fost stabilită la Londra la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar la New York a
fost creată 20 de ani mai târziu. În 1776, filosoful Adam Smith (1723 - 1790), care
este considerat fondatorul economiei moderne, a elaborat în lucrarea sa The Wealth
of Nations  un sistem economic bazat pe o piaţă liberă, pe lipsa intervenţiei guvernelor
şi pe proprietate privată.

4.CALITATEA VIEȚII ÎN TIMPUL

INDUSTRIALIZĂRII. EXTINDEREA CA
FENOMEN GLOBAL
Acesta este un subiect foarte complex, care implică mai multe feluri de discurs, de la
sociologie, economie sau filosofie (sau o combinaţie între acestea). În mare se poate spune
că un volum şi o diversitate mai mare a dus la creşterea nivelului de trai, dar acest lucru
pentru cel mult clasa de mijloc. Clasa de jos a continuat să aibă multe probleme. Salariile
erau mici iar condiţiile de lucru erau periculoase şi deseori insalubre. Insalubre devenau şi
oraşele care erau în continuă creştere demografică. Cu tot mai mulţi oameni venind din
mediul rural în cel urban, localităţile au devenit supraaglomerate, cu sisteme de canalizare
suprasolicitate şi locuinţe care erau şi ele supraglomerate. Acest lucru a dus la lipsa igienei,
poluare şi la răspândirea bolilor.
De asemenea, munca manuală era înlocuită de cea mecanică, ceea ce a dus la şomaj
ridicat. Totuşi, condiţiile pentru aceşti lucrători au devenit mai bune de la mijlocul secolului
al XIX-lea, odată cu măsurile legislative care favorizau clasa muncitoare şi posibilitatea
formării sindicatelor.
Britanicii au făcut tot posibilul să oprească expansiunea acestor noi tehnologii, strategie
care a eşuat. În scurt timp, industrializarea s-a extins în Europa, în principal în Franţa,
Germania şi Belgia şi peste ocean, în Statele Unite. Aceasta din urmă a devenit cea mai mare
putere industrială la începutul secolului al XX-lea.