PROCESUL DE EXTINDERE AL UNIUNII

EUROPENE ȘI CONSECINȚELE SALE

ECONOMICE
 1.REZUMAT
Din anul 1951, Uniunea Europeană s-a extins constant, anul în care s-a făcut primul pas către
integrarea europeană. Uniunea Europeană nu a avut mereu aceleași dimensiuni precum le are astăzi. În
anul 1951 când s-a stabilit baza cooperării economice, țările participante erau: Germania, Belgia, Italia,
Franța, Țările de Jos și Luxemburg. De-a lungul timpului s-au hotarât să adere tot mai multe țări.
Acum, U.E. are 27 de membri, după aderarea Bulgariei și României care a avut loc la 1 ianuarie
2007.
In perioada actuală a dezvoltării economice a României și a crizei economice mondiale, integrarea
României in Uniunea Europeană a trezit un mare interes. Realizarea unui nivel de dezvoltare
economică si socială apropiat de nivelul mediu al comunității este principala dorință a țării noastre. La
doi ani de când a aderat România la U.E., se confrunta cu provocări mari in alegerea exemplului
european, aceasta fiind cauzată nu doar de decalajul din nivelul mediu de dezvoltare europeană, ci și
din contextul internațional.
Statutul economic al României in planul regional arată diferențe semnificative în dezvoltarea
economică și socială și definește calea pe care România trebuie să o urmeze pe drumul către integrarea
europeană. Uniunea Europeană continuă sa se extindă.
2.CUVINTE CHEIE

- FONDUL DE COEZIUNE;

- TRATATUL DE LA MAASTRICHT;

- ADERARE.
3.INTRODUCERE

Țările care doresc să adere la U.E. trebuie să depună o cerere către Consiliu, prin care solicită
Comisiei Europene să înmâneze un aviz.
Parlamentul European este înștiințat în privința acestei cereri. Dacă avizul Comisiei Europene este
avantajos, Consiliul European poate hotarî, în unanimitate, aprobarea statutului țării candidate .Pe baza
recomandărilor Comisiei, Consiliul European hotărăște iar în unanimitate dacă începe sau nu negocierile.
Tratatul de aderare poate fi semnat doar după ce a fost aprobat de Parlamentul European și după ce s-
a obținut convenția unanimă a Consiliului.
4.STADIUL CERCETARILOR EFECTUATE IN TEMATICA
INVESTIGATA

Conform deciziilor luate de Consiliile Europene de la Copenhaga ”1993” și Madrid ”1995”, țarile
candidate care vor să devină membre ale Uniunii Europene, Trebuie să îndeplinească urmatoarele:
Precizarea instituțiilor care asigură democrația, dreptul omului, statul de drept și criteriul politic.
Existența economiei funcționale de piață, capabile să reziste concurenței.
Priceperea să iși poată asuma obligațiile ce rezultă din statutul de membru, și aderarea obiectivelor
uniunii politice, monetare și economice.
Adaptarea modului de organizare judiciară și administrativă, în așa fel încât legislația Uniunii
Europene să fie schimbată în legislatie națională.
 5.EXPUNEREA PROBLEMEI

În anul 1951, 6 țări (Germania, Belgia, Italia, Franța, Țările de Jos și Luxemburg) au înființat
Comunitatea Europeană a Oțelului și Cărbunelui, apoi în anul 1957, Comunitatea Europeană a Energiei
Atomice și Comunitatea Economică Europeană.
Extinderi:
- Danemarca, Regatul Unit si Irlanda – 1973;
- Grecia – 1981;
- Portugalia si Spania – 1986;
- Suedia, Austria și Finlanda - 1995;
- Estonia, Republica Cehă, Letonia, Cipru, Ungaria, Lituania, Polonia, Malta, Slovacia și Slovenia - 2004;
- România și Bulgaria – 2007;
- Croația – 2013.
-
-


6.CONCEPTE SI TERMINOLOGIE
AELS – ASOCIAȚIA EUROPEANĂ A LIBERULUI SCHIMB;
BCE – BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ;
CE – COMUNITATEA EUROPEANĂ;
CECO – COMUNITATEA EUROPEANĂ A CĂRBUNELUI ȘI OȚELULUI;
CEDO – CONVENȚIA EUROPEANĂ A CĂRBUNELUI ȘI OȚELULUI;
CEE – COMUNITATEA ECONOMICĂ EUROPEANĂ;
CJUE – CURTEA DE JUSTIȚIE A UNIUNII EUROPENE;
EURATOM – COMUNITATEA EUROPEANĂ A ENERGIEI ATOMICE;
MES – MECANISMUL EUROPEAN DE STABILITATE;
OCDE – ORGANIZAȚIA PENTRU COOPERARE ȘI DEZVOLTARE;
PE – PARLAMENTUL EUROPEAN;
REC. – REPERTORIUL JURISPRUDENȚEI CURȚII DE JUSTIȚIE ȘI TRIBUNALULUI;
TFUE – TRATATUL PRIVIND FUNCȚIONAREA UNIUNII EUROPENE;
TUE – TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ;
UE – UNIUNEA EUROPEANĂ
7.REZOLVAREA PROBLEMEI-SOLUTII
IDENTIFICATE

Primul pas este acela ca toate țările să îndeplinească criteriile de aderare. Criteriile acestea au fost
hotărâte la reuniunea Consiliului European ce a avut loc la Copenhaga în anul 1993 și sunt numite
Criteriile de la Copenhaga.
Aceste criterii determină o succesiune de condiții politice, economice și democratice pentru acele țări
care vor să adere la Uniunea Europeană:
- instituțiile statornice care asigură democrația, drepturile cetățenilor, statul de drept și protejarea
minorităților;
- Economia de piață care funcționează cât și realizarea în a face față competiției și capacității pieței în
Uniunea Europeană;
- Capacitatea de a accepta și de a îndeplini în mod eficient obligațiile statelor membre, inclusiv
respectarea obiectivelor politice, monetare si economice.
8.ANALIZA REZULTATELOR

Candidații vor demonstra că pot fi capabili să își asume pe deplin rolul de membri ai Uniunii
Europene.
Pentru aceasta, trebuie să respecte standardele și normele europene de ordin juridic, politic si tehnic și
mai trebuie să obțină și sprijinul locuitorilor țării.
Acele țări care doresc aderarea la Uniunea Europeană trebuie să parcurgă toate etapele procesului de
integrare doar atunci când toate condițiile au fost îndeplinite.
Prin urmare, perspectiva de integrare funcționează ca un imbold pentru avansarea reformelor.
Politica de extindere a Uniunii Europene asigură gestionarea strictă a acestui proces. Procesul de
aderare trebuie să fie benefic pentru ambele părți implicate, și țările care urmează să adere.


9.CONCLUZII

Pentru a se dezvolta, politicile naționale europene trebuie să ofere intâietate dezvoltării economice și
convergenței între statele membre actuale și viitoare, ceea ce înseamnă că rata de creștere globală a Uniunii
Europene este mai mare. Pe termen lung, datorită vitalității noilor state membre, acest lucru va reduce
decalajele sociale și economice vechilor state membre și va stimula creșterea economică.
Extinderea poate revalorifica alcătuirea asistenței structurale, dă posibilitatea unei bune relaționări
dintre finanțare și inițiatorii creșterii economice.
Cheltuielile fondurilor structurale trebuie reexaminate pentru a stabili care domenii pot promova cel
mai eficient creșterea economică în statele membre noi, în special acele zone care promovează integrarea
regională în Europa Centrală și de Est.
10.PROPUNERI
• prosperitate crescută pentru toate statele membre: de 3 ori mai multe
schimburi comerciale între vechile și noile state membre, de 5 ori mai
multe între noile state membre;
• o mai mare stabilitate în Europa;
• un rol mai important al U.E. pe scena mondială.

11.BIBLIOGRAFIE

1.https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/167/extinderea-uniunii
2.http://publications.europa.eu/resource/cellar/5c93a9e3-f5b7-4567-88aa-
eaa55451a0a1.0015.03/DOC_1