Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INDUSTRIALĂ
1760-1850
REVOLUŢIA INDUSTRIALĂ
1760-1850
CUPRINS
BIBLIOGRAFIE
1.Concept; Manuale de istorie clasa a X-a;
2.Revoluţia agricolă; Cronica ilustrată a omenirii ,vol 8;
3.Cauze; Alexander Hellemans, Bryan Bunch,
4. Etape; Istoria descoperirilor Ştiinţifice;
5.Forme de manifestare; S. Bernstein, P. Milza, Istoria
6. Motorul cu abur;
Europei, Institutul european, Iaşi,
7.Industria textilă;
1998, vol.3,4;
8.Războiul de ţesut mecanic;
9. Locomoriva cu abur;
I.Geiss, Istoria lumii, Ed.
10.Vaporul cu abur; Allesentiall, Bucureşti, 2002;
11.Fierul ; Mircea N. Popa ,Prelegeri de istorie
12.Transporturi universală, universitatea Bucureşti,
13.Revoluţia industrială în Anglia 1981;
14.Invenţii. R. Vasile, De la secolul de fier la al
doilea război mondial, Ed. Silex,
1998;
Internet ;
REVOLUŢIA INDUSTRIALĂ
CONCEPT
Revoluţia industrială este procesul complex de
trecere de la producţia manuală la producţia cu ajutorul
maşinilor-unelte, de la stadiul meşteşugăresc al
industriei, la stadiul marii producţii mecanizate de
fabrică.
Producţia suferă schimbări esenţiale.Se realizează o
diviziune între capital şi muncă, primul deţinând mijloacele de
producţie, cea de-a doua fiind asigurată contra unui salariu.
Activitatea nu se mai desfăşoară dispersat, ci în mari concentrări
industriale, în fabrici cu o producţie tot mai diversificată,
înzestrate cu o tehnică tot mai perfecţionată. Revoluţia industrială
a fost procesul de înlocuire a muncii manuale cu munca maşinilor,
„calul tracţiune” fiind înlocuit de „ calul putere”.
Termenul de Revoluţie industrială a fost inventat de
francezi, în secolul XIX, ca o analogie cu revoluţia lor
politică.
Revoluţia agricolă
Principala inovaţie constă în renunţarea la ogoarele în pârloagă
din sistemul asolament, pentru a-l înlocui cu cultivarea plantelor
furajere( napi, gulii, trifoi) care ajută la refacere solurilor şi în
acelaşi timp furnizează haine pentru animale.
În sfârşit tehnicile de selecţie a animalelor, utilizarea noilor
îngrăşăminte ( praf de oase, marnă) şi a maşinilor noi( semănători,
treierători, seceretori ) sunt toate perfecţionate în secolul al XVIII-
lea.
Ţară de pionerat, Anglia cunoaştere o creştere a producţiei sale de
35% în cursul unui secol. Ca atare hrana şi forţa de munca necesare
industrializării au devenit extrem de disponibile.
Producţia agricolă creşte şi în restul Europei, dar în proporţii mai
reduse. Mişcarea revoluţiei agrare este inexistentă în Europa
centrală şi orientală, unde modernizarea nu pătrunde deloc şi unde
structura juridică a senioriei rurale, mai solidă ca niciodată se
opune oricărei forme de progres.
Revoluţia agricolă
Nevoia de a hrăni o populaţie care se înmulţeşte impune o creştere
a productivităţii. Singura soluţie este atunci mărirea suprafeţelor
cultivate prin defrişarea unor noi suprafeţe, practică ce constituie
regula în majoritatea regiunilor Europei centrale şi occidentale.
Revoluţia agricolă începe în Anglia între anii1680-1720. Ea
urmează unor repetate recesiuni economice care oferă o varietate
de motive pentru schimbarea modului de organizare a activităţilor
productive şi comerciale tradiţionale. Explicaţia avansului britanic
ţine fără îndoială de precocitatea metodei de îngrădire a terenurilor
„encolsure”. Cu peste 200 de ani înainte de revoluţia industrială
marii latifundiari din Anglia au început să-I deposedeze pe ţărani
de pământ şi să-l îngrădească îndeosebi pentru a realiza profituri
din creşterea oilor. Începând cu mijlocul secolului al XVIII-lea,
tranziţia şi mai rapidă către o agricultură capitalistă a accelerat
procesul de abandonare a sistemului de câmp deschis. În mai puţin
de 50 de ani, agricultorii au îngrădit peste 800 000 ha de teren
arabil, împreună cu loturile comune necultivate până atunci.
Din 1815 Anglia „gardurilor vii” predomină faţă de cea a câmpurilor
deschise.
REVOLUŢIA INDUSTRIALĂ
CAUZE
împrejmuirilor.
4. O serie de inovaţii şi invenţii tehnice.
5.Formarea pieţelor naţionale şi dezvoltarea comerţului internaţional.
6. Răspândirea individualismului şi raţionalismului caracteristice
modernismului, în detrimentul comunitarismului şi a tradiţionalismului.
Transformările economice şi sociale din secolele al XVIII-XIX-lea au fost
James Watt
Edmund
Samuel Crompton Richard Arkwright Cartwright
Războiul de ţesut mecanic
Primele încercări de mecanizare datează din
perioada producției manufacturiere în vestul Europei,
când au fost inventate unele mecanisme de lansare a
suveicii. Au fost aduse inovații de: Jacques de
Vaucanson (1745) și M. de Gennes (1678). Apariția în
timpul revoluția industrială în Anglia a mașinii de filat
(tors) a dat un impuls pentru mecanizarea țesutului.
1785, Edmund Cartwright a obținut patentul și a
construit primul război de țesut mecanizat, la care
suveica, ițele și vatala erau acționate mecanic.
1804 – 1808, cea mai importantă invenție aparține
lui Joseph Marie Jacquard, care a realizat mecanismul de
comandă automată individuală a ițelor, ceea ce a permis
obținerea unor țesături cu desene complicate și variat
colorate.
Elementele constitutive
principale sunt:
sulurile pentru înfășurarea
urzelii și a țesăturii;
dispozitivul de separare și
de dirijare a firelor de urzeală
(fuscei, lame cu lamele etc.);
ițele acționate prin pedale
(la războiul manual) sau prin
dispozitive cu came;
dispozitive Jacquard ori
ratiere (la războiul
mecanizat);
suveicile și dispozitivele de
lansare a acestora;
vatalele;
mașinile și dispozitivele de
acționare
Războiul de ţesut mecanic
abur:
locomotivei cu