Revoluţia industrială şi revoluţia agrară

Revoluţia industrială a apărut în Anglia, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în producţia

textilă. Secolul al XIX-lea este cunoscut ca secolul revoluţiei industriale.

Cauzele apariţiei industriei au fost numărul mare al descoperirilor ştiinţifice, utilizarea

unor noi forme de energie, introducerea maşinilor în diferite ramuri productive.

Revoluţia industrială a avut următoarele consecinţe:

1. creşterea producţiei,
2. realizarea de profituri mai mari,
3. ieftinirea forţei de muncă prin extinderea folosirii maşinilor,
4. dezvoltarea capitalismului,
5. dezvoltarea culturală.

Industria a devenit principala ramură economică. Anglia a fost ţara primei revoluţii
industriale, revoluţie care s-a declanşat în anul 1780. În anul 1830 Anglia era denumită atelierul
lumii. Dezvoltare industrială puternică a fost în zona Manchester. Ţara dispunea de mari rezerve
de cărbune şi de minereuri de fier, forţă de muncă ieftină, capitaluri importante. Până la sfârşitul
secolului al XIX-lea, Anglia a fost cea mai mare putere economică a lumii.

Revoluţia transporturilor s-a realizat datorită apariţiei vaporului cu abur în anul 1807, a
locomotivei cu abur în anul 1814 şi a primei căi ferate în Anglia în anul 1830.

Revoluţia agrară a apărut datorită folosirii îngrăşămintelor chimice, a introducerii

maşinilor agricole, a îmbunătăţirii metodelor de cultivare a pământurilor, a dezvoltării fermelor
agricole moderne. Agricultură dezvoltată exista în acea perioadă în Anglia, Olanda, S.U.A.,
Franţa şi în statele germane