Revoluția industrială reprezintă procesul trecerii la mașinism, la dezvoltarea marii

producții mecanizate, inlocuindu-se munca manuală prin mașini-unelte.

Aspecte generale privind << Revoluția industrială >>

Revoluţia industrială, care a început la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Marea
Britanie a schimbat nu numai modalităţile de producţie dar a influentat şi traiul oamenilor. Se
poate spune ca Marea Britanie a fost punctul de plecare si apoi a devenit nucleul Revolutiei
Industriale, acest fapt fiind posibil si datorită stabilității politice existente în această țară.
In cartea intitulată „Istoria Angliei”, Andre Mauroins sublinia „Adoptarea liberului
schimb a coincis cu îmbogățirea tării: libertatea economică a devenit în Anglia literă de
evanghelie. Totuși, dezvoltarea rapidă a industriei a dat naștere la mari abuzuri. Nimeni nu se
putea aștepta de la Camera Comunelor - care nu era încă decât un club de gentlemen farmers,
preocupată să lupte impotriva lui Napoleon - ca ea să impună uzinelor și orașelor, în perioada
dezvoltării lor, niște reguli sănătoase și riguroase. Dar rezultatul a fost nedemn de o țară bogată
și liberă. Foametea irlandeză aruncase, numai in portul Liverpool, mai mult de o sută de mii de
înfometați, a căror prezență a mărit și mai mult mizeria slums-urilor. Engels, vizitând
Mancesterul în 1884, a găsit trei sute cincizeci de mii de muncitori înghesuiți în maghernițe
umede și murdare, respirând un aer care făcea impresia că-i amestec de apă și cărbune.”
In prima jumatate a veacului al XIX-lea cu încetineală, mașinismul, care se impunea în
Anglia de la sfârșitul secolului al XVIII-lea se raspândise pe continent, aducând după sine nu
doar progres și bunăstare dar si abuzuri pentru cei mai putin norocoși.
1
 În „Istoria Frantei” autorul francez, Jacques Madaule vorbea de aceleasi inechitati
sociale existente la inceputul secolului XIX-lea si in societatea britanica „Se provocase nașterea
unei noi feudalitati, infinit mai periculoasa decât fostele clase privilegiate, care își jucaseră
ultima carte în timpul restaurației.
Această mare burghezie, care a exercitat puterea din 1840 până în 1848, domnește
asupra unei armate de sclavi înfometați și mizeri, la care nu se ia în considerație decât
capacitatea de a produce. O nouă clasă se formează în mahalalele marilor orașe, o clasă de
oameni fără legături cu glia, lipsiți din cauza mizeriei, de toate drepturile, chiar și de cele pe
care legea pretinde că li se recunoaște, ca și celorlalți cetățeni.”
Dupa cum se poate observa atât in Marea Britanie cât si in Franța revolutia industrială a
contribuit pe plan social, pentru început, la imbogătirea unei pături sociale, burghezia
concomitent cu sărăcirea unei alte categorii, muncitorii, care trăiau în conditii mizere, fiind lipsiti
de cele mai elementare drepturi. Libertate sau optiuni de alegere nu prea existau pentru cei
aflati in mizerie.
Odata ce tot mai mulţi oameni veneau din mediul rural în cel urban, localităţile au devenit
supraaglomerate, cu sisteme de canalizare suprasolicitate şi locuinţe care erau şi ele
supraglomerate. Acest lucru a dus la lipsa igienei, poluare şi la răspândirea bolilor.
De asemenea, munca manuală era înlocuită de cea mecanică, ceea ce a dus astfel si la un
şomaj ridicat in randul populatiei.
Totuşi, condiţiile pentru aceşti lucrători au devenit mai bune de la mijlocul secolului al
XIX-lea, odată cu măsurile legislative care favorizau clasa muncitoare şi posibilitatea formării
sindicatelor.
Într-un timp relativ scurt, revoluţia s-a extins şi în restul lumii civilizate, având aceleaşi
efecte. In aceasta perioada societăţile din vestul Europei şi America de Nord s-au transformat din
predominant rurale în societăţi unde urbanizarea şi progresul tehnologic era esenţial.

Inovaţiile care au stat la baza industrializării

Înainte de această revoluţie, fabricarea produselor era manuală sau cu maşinării
rudimentare. Industrializarea a marcat o trecere la maşinării puternice, care au dus la posibilitatea
producţiei în masă.
Industria textilă a fost transformată de industrializare. Înainte de existenţa fabricilor,
îmbrăcămintea era realizată manual, iar comercianţii ofereau materia primă şi echipamentul de
bază. De asemenea, numărul produselor era insuficient pentru cererea pieţei. În secolul al XVIII,

2
o serie de inovaţii a condus la creşterea productivităţii. James Hargreaves (1722 – 1778) a
inventat o maşină de cusut care era capabilă să producă mai multe cusături în acelaşi timp.
În 1712, englezul Thomas Newcomen a creat primul motor cu aburi, care era folosit în
principal pentru a pompa apa din interiorul minelor. La sfârşitul secolului al XVIII-lea,
inventatorul scoţian James Watt a îmbunătăţit acest motor şi a putut fi folosit în diverse domenii
industriale.

Revoluţia transporturilor
Infrastructura a fost transformată aproape în totalitate. Înainte de Revoluţie şi de
inventarea motorului cu aburi, materiile prime și materialele erau transportate cu dificultate.
Metodele principale transport erau căruţele şi bărcile care mergeau de-a lungul râurilor. La
începtulul secolului XIX, americanul Robert Fulton (1765 – 1815) a construit prima barcă
eficientă cu motor cu aburi, iar la mijlocul acestui secol existau deja nave care străbăteau
Atlanticul.
De asemenea, la inceputul secolului al XIX -lea locomotiva cu motor cu aburi (inventată
de inginerul britanic Richard Trevithick) a revoluţionat transportul terestru, putând transporta
cantităţi foarte mari de materiale şi produse.
În 1830, ruta feroviară Liverpool–Manchester a devenit prima care a fost destinată
pasagerilor. Deja de la mijlocul secolului XIX, Marea Britanie avea deja mai mult de 9.700 km
de cale ferată.
De asemenea, la începutul secolului XIX, inginerul scoţian John McAdam a elaborat o
nouă metodă pentru construcţia de şosele, ceea ce a rezultat în drumuri mai durabile şi de
calitate.

Comunicaţiile şi economia
Invenţia telegrafului a stat la baza dezvoltării liniilor de comunicaţie. În 1837, doi
britanici, William Cooke respectiv Charles Wheatstone, au creat prima linie electrică de telegraf
comercială.
Revoluţia Industrială a dus, de asemenea, şi la emergenţa unui sistem bancar mai
sofisticat datorită dezvoltării industriilor. O piaţă de schimb valutară a fost stabilită la Londra la
sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar la New York a fost creată 20 de ani mai târziu.