Perioada istorică din care mi-ar plăcea să aleg o temă de studiu pentru lucrarea de final a

studiilor de conversie este perioada cuprinsă între anii 1500 – 1800 în principatele Moldovei
și Țării Românești. În speranța că voi reuși să formulez un subiect interesant și nestudiat încă
în amănunt, voi avea cu siguranță nevoie de cunoștințe legate de unele dintre științele auxiliare
prezentate în cadrul cursului.

În căutarea unui subiect cât mai potrivit, aș vrea să pornesc de la unele dintre întâmplările
relatate de Constantin Gane în cartea sa ”Trecute vieți de doamne și domnițe” – încercând să
găsesc un aspect necercetat, legat de relațiile din interiorul familiilor nobiliare, de educația
copiilor sau de statutul femeilor de rang nobil în cadrul familiei.

Una dintre științele auxiliare de bază fără de care studierea surselor primare scrise nu ar fi
posiblă este arhivistica. De unde privesc acum îmi imaginez că pentru găsirea unor informații
relevante pentru tema lucrării, voi reuși să citesc diferite documente din epoca respectivă
păstrate în arhivele unor instituții la care publicul amator poate avea acces (corespondență,
documente oficiale, registre de evidență, etc.). Chiar și arhivele digitale pot constitui o sursă
valoroasă de informare, în măsura în care acestea există și au fost actualizate cu documente din
toată perioada pre-modernă.

Cele mai utile ”instrumente de analiză” în acest demers îmi vor fi probabil genealogia și
sigilografia.

O bună cunoaștere a genealogiei și a descendențelor personajelor pe care le voi include în

studiul lucrării mele îmi va permite să înțeleg natura și dinamica relațiilor din interiorul
respectivei familii, cât și raporturile sociale cu alte personaje și alte familii importante din cadrul
evenimentelor relatate. Căutarea de informații mergând pe firul arborelui genealogic al unei
familii poate scoate la lumină detalii și corelații care ar fi putut fi trecute cu vederea.

Demografia istorică, prin activitatea sa specifică de reconstituire a familiilor, urmărind

registrele parohiale și evidențele de stare civilă, poate veni în sprijinul procesului de construire a
genealogiei anumitor persoane participante la momentul istoric cercetat.

1
Sigilografia constituie, din punctul meu de vedere, o ramură de maximă importanță și relevanță
în spațiul istoric românesc, atât pentru perioada medievală, cât și pentru perioada secolelor XV –
XVIII. Susținută printr-o bună cunoaștere a simbolisticii vremii și a sensului pe care îl capătă
alăturarea elementelor grafice în heraldică, sigilografia este singura știință auxiliară prin studiul
și interpretarea căreia pot fi deslușite acțiuni și intenționalități concrete ale domniilor și
instituțiilor conexe – informații care în unele cazuri nu au fost surprinse în vreo cronică sau
relatare istorică a vremii. Sigilografia și heraldica și indiciile pe care acestea ne ajută să le
descifrăm în cheia potrivită fiecărui context și moment istoric, participă în mod real la
completarea unui puzzle din care multe piese lipsesc – o imagine cât mai clară a realităților
istorice din spațiul românesc, atât de sărac documentat prin surse scrise, grafice sau artistice.