Dutu Alexandru Explorari in Istoria Literaturii Romane 1969

https://biblioteca-digitala.ro / https://www.acadsudest.
ro
ALEXANDRU Duru
EXPLORĂRI
ÎN ISTORIA LITERA TURU ROMANE
https://biblioteca-digitala.ro / https://www.acadsudest.ro
Coperta : A n t o n P e r u s s i
ALIDGANDRU DUŢU
EXPLORĂRI
ÎN ISTORIA LITERATURII
ROMÂNE
I 9 6 9
l:DITURA PENTRU LITERATURĂ
Alinei şi lui Ionuţ
CUVTNT CĂTRE CITITOR
Studiile cuprinse în acest volum au fost, în majoritate,

publicate anterior în revistele Academiei, în periodice stră
ine sau în frresa literară, în „ Viaţa românească", mai ales.
lnmănuncherea lor îşi află, cred, justificarea, în frrimul
rînd, în numeroasele referiri la manuscrise, cărţi şi perio-
dice, făcute în urma cercetării fondurilor din bibliotecile
noastre şi a unor noi lecturi ; în al doilea rînd, în legă
tura pe care am încercat să o facem între o serie de opere
~i mediul literar în care au apărut. Reluînd textele anterior
/Jublicate, le-am modificat şi le-am completat, tocmai pen-
tru a pune şi mai mult în lumină această legătură, urmă-
1ită mai ales în secolele XVIII şi XIX, şi pentru a da
astfel, volumului un caracter, mai mult sau mai puţin,
unitar. ln al treilea rînd, justificarea constă în faptul că
accentul a fost pus pe raporturile mentalităţii şi sensibi-
lităţii române cu cele din alte culturi ; de aceea nu am
urmărit „receptarea" operelor literare străine, oprindu-ne
11umai la semnalarea unor influenţe, ci am căutat să dezvă
luim în ce fel o îndelungată tradiţie a asimilat creaţii de
fJTestigiu, remodelîndu-le, cel mai adesea.
Preocupările comparatiste române au un istoric pro-
priu la ora actuală şi varietatea studiilor consacrate stabi-
lirii influenţelor străine exercitate asupra scriitorilor ro-
mâni, a /Jaralelismelor, analogiilor, preluărilor de motive
fac necesară elaborarea unei bibliografii critice care să
fogăduie o recapitulare exactă şi o definire temeinică a
perspectivelor ce stau în faţa unui studiu atît de impor-
tant. Preocupări de acest gen se regăsesc la aproape toţi
marii critici şi ele s-au legat adeseori organic de necesi-
tatea clarificării „specificului" literaturii române, care poate
fi, desigur, delimitat cu /necizie pe această cale. Cercetă
rile comparatiste dau un sporit prilej de subliniere a no-
telor originale ce se regăsesc în orice sinteză realizată în
urma receptării unor elemente străine. Privind fenomenul
din interior, urmărind cu precădere atestările documentare
ale evoluţiei mentalităţii, ca şi din exterior, manifestări si-
milare în culturile europene şi în special din zona sud-est
europeană, istoricul literar credem că are posibilitatea să
ajungă la aspectele cele mai autentice ale "tradiţiei literare
rnmâne", care nu arareori a fost înfăţişată sub stranii
forme, asemenea norului pe care Hamlet îl prezenta lui Po-
lonius, cînd cu chip de balenă, cînd cu aspect de cămilă.
Sperăm ca, pe lîngă cele trei justificări, cititorul să mai
descopere şi altele.
1 uct. 1968
Al. D.
ENCICLOPEDISMUL ROMANESC
Ceea ce atrage atenţia, în primul rînd, 1În operele scriito-

rilor reprezentativi din cultura română este o impresio-
nantă varietate de preocupări : cu greu poate fi desemnat
Cantemir drept istoric, ştiut fiind că alături de lucrările
sale istorice se înscriu opere geografice, filosofice sau chiar
muzicologi.ce, după cum autorul ,lui Răzvan şi Vidra nu
poate fi etichetat numai ca fiilolog, ori Şincai drept ling-
vist. Ingfobate în istoria literaturii, asemenea figuri reapar
în re-capitulările consacrate progresului gîndirii filosofice,
sociale sau ştiinţifice din ţara noastră şi .înfăţişarea .lor nu
e deplină decît ân istoria culturii, care-şi propune să pună
În lumină totalitatea valorilor spirituale create pe 1pămîntul
patriei noastre. Umanişti, în sensul cel mai larg al cuvîn-
tului, toţi aceşti scriitori scapă unor clasificări 1nguste, da-
torită tocmai interesului lor nestăvilit pentru tot ceea ce
priveşte pe om. Din însuşi acest interes răzbate, din opera
celor pe care obişnuim să-i denumim „cărturari", o afec-
ţiune caldă pentru omul pe care îl studiază .şi către care
îndreaptă cuvîntul lor scris. Ei nu se limitează la lumea
cărţii, ci compară şi completează datele oferite de tomurile
masive parcurse cu ceea ce cunosc ei înşişi din experienţa
dobîndită ; cartea nu rămîne un scop în sine, ci se înlănţuie
într-un şir de acte, cuvîntul scris îmbinîndu-se cu cel rostit
prin viu grai şi cu fapta.
De la începuturile umanismului românesc şi pînă în zilele
noastre, apare ca o constantă legătura dintre opera scrisă
şi cca făptuită în toate creaţiile enciclopedi1Ştilor români.
Reamintindu-ne astăzi de stolnicul Constantin Cantacuzin",
care începea să scrie Istoria sa pentru a pune capăt unei
perioade de neştiinţă şi a forma o conştiinţă istorică şi cul-
turală, nu evocăm figura unui ilustru străbun dintr-o galerie
de portrete ţintuite în săl,ile reci ale unui ipantheon : chipul
său ne este apropiat, aşa cum a fost pagina sa preţuită de
r~mnicenii din secolul al XVIH-lea, de istoricii din veacul
trecut sau de oamenii de cuUură din anii noştri. StrăduinţJ.
sa de a stabili geneza poporului căruia i se integrase se
însăila în efortul de 1larg orizont pe care omul de stat şi-l
impusese ca o datorie faţă de obşte. În scrierile fiecărm
enciclopedist regăsim, astfel, frămîntarea unei epoci şi pre-
ludiul unei iniţiative contemporane. De aceea enciclopedis-
mul nu se înscrie în graniţele erudiţiei, ci trece mai departe
spre datele oferite de cartea cea mare a naturii şi de sem-
nificaţiile cuprinse în existenţa cotidiană.
întemeiată pe o bogată tradiţie folclorică, activitatea căr
turarilor a beneficiat de multiplele şi prelungile antene ale:
spiritului colectiv, care şi-a însuşit înţelepciunea şi frumu-
seţea din îndepărtatul Orient şi din efervescentul Occident.
Peste legendele ,şi proverbele a căror sursă se pierde în ne-
gura veacurilor s-au adăugat a1tele mai noi, purtate pe căi
întortocheate de comunicaţie, pe drumurile cruciadelor, în
urma contactelor cu populaţii diverse ; formulări concise şi
nemeşteşugite, cu densa energie capabilă să schimbe cursul
unei fapte sau rostul unei vieţi, s-au alăturat expresiilor
răscolitoare în vers plin de muzică. Pe lingă această tra-
10
diţie au fost chemate, apoi, pe pagina scrisă mărturii ale
„bărbaţiilor ·Înţelepţi", care s-au chemat, pe rînd, Tucidide,
Aristotel, Saadi, Montesquieu, Cervantes sau Goethe ; în-
crustate undeva :în fragmentele operei, asemenea preluări
vădesc, de fiecare dată, o lectură mai mult sau mai puţin
vastă, dar întotdeauna ·întreprinsă cu rost. Sub pana cărtu
rarilor apar, totodată, şi mărturiile furnizate de cursul soa-
relui sau de soarta unei flori ori de păţania exemplară a
unui popor. Din enciclopedismul r.u1ltivat în Bizanţ se fac
auzite ecouri în operele cărturarilor mai îndepărtaţi de noi,.
aşa cum a.il.teori putem descoperi idei ce au făcut repede
înconjurul continentului sau îşi fac apariţia reprezentări
colective dintre cele mai instructive. A urmări preluările
din alte culturi sau paralelismele înseamnă a .surprinde
fazele unei sinteze efectuate cu mijloace variate în mo-
mente diferite ; a unmări receptarea unor concepte sau forme
literare obligă şi la prC(;izarea felului în care acestea au
fost remodelate.
Şi aceasta pentru motivul că sintezele ce se dovedesc
astăzi majore s-au !Înscris în efortul permanent de a afla
soluţia unor situaţii ·Complexe şi, în general, de neocolit ;
operele s-au înscris în efortul de a elucida şi de a călăuzi
destinul unui popor.
A scrie a însemnat, de aceea, a te angaja, a participa
la viaţa familiei mai mari, din care n-au lipsit mnflictele
sau iwlările. Dar da·că timpul acordat scrisului nu a putut
fi un răgaz şi o delectare, aceasta a însemnat că orice selec-
ţie şi retopire a căutat să prindă esenţialul ; patosul cu care
a fost căutată esenţa s-a transformat într-o permanentă afir-
mare a luci.dităţii ; proibabil .că de aceea au rămas străine
sintezelor realizate elementele aparţinînd stărilor confuze
de conştiinţă sau unui sentiment tragic al existenţei, ce se
încolăceşte în jurul .înfrîngerilor şi al durerilor respingînd,
ca fiind vulgară, strălucirea cea nepreţuită a seninătăţii.
11
Ironia nu a fost deprinsă în îndeletnicirea intelectuală cu
pretenţii de supremaţie, aşa cum nid toleranţa nu a aştep
tat, pentru a-şi face apariţia, secolul luminilor.
În centrul preocupărilor a stat constant omul şi, din acea-
stă cauză, umanismul a 'Însemnat omenitate. Conştiinţa aipar-
tenenţei la o civilizaţie statornică, ce nu s-a afirmat în
urma unei masive deplasări geografice, a legat pe om de
cadrul natural, astfel .că în fiecare sinteză a stăruit, ca o
permanenţă, legătura fiinţei umane cu cosmosul ; persona-
litatea s-a dezvoltat armonios, însuşindu-şi ceea ce geniul
elin, cultura bizantină, aspiraţiile Renaşterii au dăruit omu-
lui. Pînă tîrziu, între experienţă şi planul valorilor, nu s-au
resimţit separări şi remarcabil este efortul făcut în etapa
modernă pentru menţinerea acestei îmbinări.
Asimilările s-au adăugat pe o tradiţie solidă, pe care au
dezvoltat-o şi au înnoi,t-o. Caracterul deschis al sistemelor
şi concepţiilor a oferit prilejul spargerii tendinţelor de a
preschimba tradiţia în conservatorism sau ·în forţă retro-
gradă, şi unul din cele mai interesante aspecte pe care en-
ciclopedismul nostru le vădeşte ni se pare a fi însăşi dina-
mica tradiţiei, ancorată, în fond, pe o recunoaştere deplină
a caracterului dialectic al existenţei.
În lumina continuităţii care a fost ascensiune nclntre-
ruptă, credem că pot fi conturate dteva etape ale enciclope-
dismului românesc, caracterizate prin elemestele noi ce au
fost asimilate de un organism în dezvoltare.
Re.i.lizările culturale din veacurile anterioare aJung la

o ma:turizare în etapa enciclopedismului umanist, în care
se deschid, totoda:tă, noi perspective civilizaţiei române. Cul-
tura moldovenească, strălucitoare în veacul lui Ştefan cel
Mare, şi cea munteană, în plină afirmare, în timpul lui
Radu cel Mare şi al lui Neagoe Basarab, ating o perioadă
12
de înflori'l'e, după ce Coresi tipărise cărţi în limba 'Poporu-
lui la Braşov. Punînd problema t.Iianslaţiei culturii - ca
Miron Costin, care vorbeşte despre Italia renascentistă ca
fiind „scaunul şi cuibul a toată dăs.călia şi învăţătura" ori
ca stolnicul Constantin Cantacuzino, care arată că acei
dintre greci, ce doresc „a vedea mai bine şi a cunoaşte,
în Ţara Frîncească să duc" - cărturarii de la sfîrşitul se-
colului XVII merg la şcolile importante şi îşi adună cărţi,
învaţă limbi străine şi cer·cetează tradiţiile orale, docu-
mente, hărţi şi monede, interesîndu-se de apariţia limbilor
şi de notaţia muzicală. Erudit de renume mondial, Dimitrie
Cantemir adună elemente de pretutindeni pentru a redacta
istoria imperiului care zguduise Europa ori pentru a oferi
un tablou exact a:l mahomedanismului ; el informează con-
tinentul despre Moldova şi scrie o istorie a neamului său,
în care conceptul de civilizaţie domină. Scrisu l se îmbină 1
cu zugrăvitul în această epocă, în care ·se manifestă un

adevărat stil de cultură.
Mai puţin de un secol mai tîrziu, erudiţia e animată
de un generos spirit demofil, îmbinîndu-se, în etapa enci-
clopedismului iluminist, cu o neostoită curiozitate ce îmbră
ţişează geografia şi istoria universală, ca şi cuceririle .cele
mai noi ale tehnicii. Mai mult ca în cazul umaniştilor,
deplasarea interesului spre centrele europene e manifestă,
acolo dezvoltfodu-se cu rapidita:te o civilizaţie ce conţine
germenii unei lumi noi, pe care locuitorii pă:mîntului româ-
nesc, dominat de imperii închistate în forme despotice, o
doresc mai bună. lnteresîndu-se de enciclopedii, ca episcopul
Chesarie, de teoriile noi, ca iubiforii de cărţi din Moldova,
ori desfăşurund o activitate de sistematică luminare, ca
dascălii din Şcoala Ardeleană, care fac istorie, lingvistică,
agronomie şi pedagogie, intelectualii din această perioadă
se străduiesc să ridice, din întunericul superstiţiilor şi al
13
ignoranţei, poporul de a cărui importanţă istorică devin
conştienţi.
Efervescenţa
creatoare, căutarea pasionată a datelor în
domenii de cunoştinţe cît mai variate şi a soluţiilor menite
să deschidă noi perspective societăţii româneşti caracteri-
zează ceea ce am denumi drept enciclopedismul romantic,
propriu unui Heliade Rădulescu, poet, om de acţiune poli-
tică, întemeietor al presei muntene şi, în special, unui Bog-
dan Petriceicu Hasdeu, ca.re, cu erudiţia şi intui1ţiile ]ni
impresionante a deschis, în ciuda argumentării uneori nu în-
deajuns întemeiate, numeroase făgaşuri în filologie, în is-
torie, în lingvistică. Cercetător al „cuvintelor din bătrîni",
admirator al lui Shakespeare, Hasdeu a adăugat operei sale
creaţii literare ce continuă să trăiască.
Literat, la rîndul său, dar şi arheolog, istoric de artă şi
om de vastă cultură, Odobescu .face trecerea spre enciclo- -
pedismul ştiinţific contemporan, care înregistrează în prima
fază figura lui Nicolae Iorga, continuu angajat să treacă
dincolo de fruntariile pe care i le impuneau disciplinele
umaniste. întemeiat pe document, istoricul 'înfrîngea limi-
tele disoipLinelor abordînd intenţionat teme în care artele,
literatura şi frămfotările gîndurilor să poată să .se conto-
pească pentru a oferi o ·imagine aît mai completă a vieţii
spiritua'le. Exponent al culturii româneşti 1în numeroase ţări,
Nicolae Iorga este o expresie semnificativă a momentului de
ma turizare a civilizaţiei noas-tre.
1
Socialismul, care a dat forţelor creatoare putinţa să se

afirme deplin, a deschis noi perspective şi a conferit noi
sensuri .culturii. Această plinătate se regăseşte în integra-
rea actului cultural în şirul ide înfăptuiri ce duc spre con-
strui.rea unei noi civilizaţii ·CU adiînai rădă'Cini în trecut şi
aceasta expliică şi pre&tigiul peste hotare al erudiţiei celor
<.e au desfălşurat în faţa ochi'lor generaţiei de astăzi „poe-
mul culturii" : Tudor Vianu, Lucian Blaga, George Căli-
14
nr:scu. Moment de împlinire şi datorită faptului că encido-
pedismul contemporan din patria noastră, relevînd valo-
rile universale din cultura română, subliniază semnificaţia
eliberării energiilor umane. Cum spune Tudor Arghezi în
Cîntarea... ce recapitulează fazele parcurse de omenire :
„E timpul, slugă veche şi robul celui rău, I Tu, omule şi
frate, să-ţi fii stăpînul itău".
De-a lungul celor patru mari momente ce credem că
pot fi di,stinse în istoria encidopedismului românesc, au
apărut, alături de numele citate, numeroase alte figuri de
cărturari. In opera fiecăruia dintre ei, datele adunate din
locuri atît de variate, încît depistarea surselor este ade-
seori extrem de anevoioasă, s-au contopit pentru ca prin-
cipiile sau teoriile să se transforme în idei trăite.
Istorie a oamenilor şi a ideii despre om, evoluţia enci-
clopedismului românesc dezvăluie un şirag de sinteze, în
care, de fiecare dată, experienţa trecutului s-a îmbinat cu
marile curente ale gîndirii europene pentru a deschide o
p'>artă spre viitor. Reconstituirea integrală şi autentică a
istorici noastre ·culturale impune, de aiceea, conexarea artei
cuv'Întului, scris sau vorbit, de arta plastică, de muzică sau
coreografie ; expresia artistică aduce astfel o mărturie in-
contestabilă despre dezvoltarea vieţii spirituale în ţara
noastră - iar istoria literară, în loc să-şi vadă funcţia
minimalizată, redobîndeşte importanţa pe care numai o
reîncadrare a sa .în istoria culturală i-o poate conferi.
INSEMNARI DESPRE FORMAREA CULTURII
NOASTRE NAŢIONALE
CePcetarea formării conştiinţei şi a culturii naţionale la

români poate fi de un deosebit interes pentru studiul com-
parat al icivilizaţiei europene, atît datorită fluctuaţiei pnn
care trece acest proces, cît şi datorită multiplelor aspeete ce
pot fi surprinse pe planul istoriei ideilor şi a transformării
sensibilităţii, în secolele XVI-XVIII. Aparţinînd familiei
romane, poporul român a paPcurs, în acest răstimp, o pe-
rioadă culturală de ,Jimbă slavonă şi o alta de limbă greacă ;
dezvoltîndu-se fa contextul zonei sud-est europene (şi ră
mînînd, în multe privinţe, legată de prestigiul culturii bi-
zantine), cultura română s-a dovedit continuu receptivă la
mişcarea de idei de pe continent ; 1n sfîrşit, menţinîndu-şi
formele statale, necesare diversificării preocupărilor inte-
lectuale şi afirmării unor valori specifice, poporul român
a fost supus la presiunile imperiilor care s-au întilnit exact
în acest punct. Unirea naţională, transpunere pe plan po-
litic a concluziilor la care conştiinţa naţională a ajuns în
faza maturizării sale, a fost rezultatul unei îndelungate lupte
pentru autonomie şi independenţă (8n gmdir.ea tuturor dt>-
mocraţilor români putind fi surprinsă, ca şi în aceea a
16
democraţilor polonezi, acea dialectică deosebit de caracte-
ristică ce îmbina revoluţia cu restauraţia 1 ; înlăturarea
fărămiţării feudale a adus pe prim-plan combaterea acerbă
a despotismului sub toate formele sale (de unde şi apelul
viguros la un "romantisme du coeur", îndreptat Împotriva
tiraniei, ce aminteşte de patriotismul italian 2 ; afirmarea
culturii naţionale a implicat pentru o perioadă dată negarea
fonnelor pe care această cultură le adoptase tranzitoriu (fe-
nomen ce poate fi surprins şi în cazul unor culturi din Eu-
ropa centrală), după cum a putut ridica probleme care,
sub amprenta istoricismului, au putut căpăta, în gîndirea
unor lingvişti, soluţionări dintre cele mai surprinzătoare (fe-
nomen ce poate fi asemănat discuţiei lingvistice din cultura
neogreacă).
Ţinînd seama de acest ·drum sinuos, pe care l-a putut
urma procesul istoric al formării culturii naţionale, cre-
dem că rădăcinile acesteia pot fi mai uşor dezvăluite unnă
rind formarea conştiinţei naţionale în secolele XVII-XVIII,
dnd apar cu claritate "premisele medievale ale conştiinţei
naţionale române" şi cînd "problema unităţii şi a originilor
poporului român au trecut din faza unei stări de conştiinţă
colectivă în aceea a unei probleme de cultură, am putea
spune chiar a problemei centrale a culturii române din acea
epocă" 3 ; cercetarea ar trebui continuată pînă în momentul
în care tratarea teoretică fiind jalonată, noua chestiune care
s-a ridicat a fost aceea de a găsi modalitatea cea mai adec-
vată a transpunerii în practică a programului cultural. Că
1
Jerzy Szacki, L'evolution du conce/Jt de "nation" en Pologne a
la fin du lb•· et au debut du J9e siecle, "Cahiers d'Histoire mondiale",
1965, 1, p. 77.
2
N. Jouard, L'idee de patrie en /talie et en France au JBe siecle,
•. Revuc de Litterature comparee", 1964, 1, p. 81.
3 Mihai Ber!a, Les roumains et la formation de leur conscience
nationale, Conferinţă la Universitatea din Bruxelles, ms. dactilo.
17
avem de-a face cu un program cultural ne demonstrează
nu numai activitatea intele<:tualilor grupaţi în Şcoala Arde-
leană, dar şi o serie întreagă de afirmaţii, iniţiative şi rea-
lizări ale cărturarilor munteni şi moldoveni, care laolaltă
se dovedesc preocupaţi de stabilirea unui nou raport între
cultura română şi cea ·europeană. 1 Transpunerea în prar-
tică a programului întîrzie nu datorită unei insuficiente ma-
turizări, ci condiţiilor istorice deosebit de grele în care se
aflau ţările române.
De la atestările ce apar în scrierile române din secolele
XVII şi XVIII, şi care au putut îmbrăca forme de expresie
impuse de momentul istoric, să coborîm, de la coroană, pe
tulpină, pînă acolo unde ramificaţiile solide şi viguroase
ale rădăcinii îşi fac apariţia.
Desigur că poporul român şi-a dat seama de individuali-
tatea sa constatînd o serie de elemente proprii în existenţa
sa cotidiană, în raport cu cele ce puteau fi observate în
viaţa populaţiilor cu care venea în contact. Ală·turi de
costumul specific, de arhitectura şi de artele pe care le
practica (şi pe care etnografia, conjugată cu istoria artelor,
le defineşte azi, după ce acestea au atras atenţia uma-
niştilor şi a erudiţilor din secolele trecute, atît români, cît
şi străini), elementul cel mai evident a fost mijlocul de co-
municaţie, cu toate implicaţiile sale pe planul mentalităţii.
Limba vorbită de locuitori a devenit argumentul principal
în scrierile umaniştilor de la sfîrşitul secolului XVII, pre-
ocupaţi de destinul poporului român. Dar, aşa cum s-a arătat,
pe drept cuv-înt, umaniştii români nu au transformat 'în
teză constatările unor savanţi străini, ci au dat vigoare de
1
Vd. comunicarea noastră: National and European Consciousness
in the Roma11ian Enlightenment, "Studies on Voltaire and the XVIIJth
Century", Geneve, 1967, LV, pp. 463-479 (Transactions of the SC'-
cond lnternational Congress on the Enlightenment, I).
18
teorie unei .conştiănţe difuze pe 1care o avieau locuitorii din
cele trei ţări, despărţite doar de convenţionalismul frontie-
relor feudale: Valahia, Transilvania şi Moldova. lntr-ade-
văr, scriitorii străini nu au făcut decît să consemneze măr
turiiile locuitorilor din aceste regiuni, şi în Libellus de noti-
tia orbis, scris la începutul secolului XV de către cel care
a purtat tratative între Tamerlan şi puterile Europei 'cen-
trale şi occidentale, arhiepiscopul Jean de Suhanieh, se
afirmă limpede : „Ipsi ideo jactant se esse rornanos et
patet in lingua quia ipsi locuntur quasi romani ... " Puţin
mai tîrziu, Poggio Bracciolini, Flavio Biondo, Aeneas Syl-
vius Pkcolomini şi alţii consemnau aceleaşi mărturii grăi
toare 1 . lnsuşi cel care este trecut printre dascălii uma-
niştilor italieni, Manuel Chrysoloras, recunoştea la Roma
pe „daci" după limba pe care aceştia o vorbeau în pieţe
şi în cated·rale 2 • 1n mod evident, umaniştii români au
transpus pe plan teoretic conştiinţa romanităţii pe care
vorbitorii limbii române o ·conservau ; spiritul erudit în
~t1re ei şi-au redactat scrierile i-a îndreptat, însă, şi spre
operele europene din care au prelua·t noi argumente.
1n acest sens, este deosebit de semnificativ faptul că
ei corectează erorile ce se strecuraseră în cronicile anteri-
oare, unde pătrunseseră date culese nu din tradiţia orală
privind istoria poporului român, ci din literatura de cance-
larie slavonă, pe care scribii din ţările române o utiliza-
seră. Astfel, acum sînt corectate erorile ce se strecuraseră
in cronica lui Grigore Ureche, unde în interpolaţiile lui
Simeon Dascălul se vorbea despre „răufăcătorii" trimişi
1
Cf. Şerban Papacostea, Les Roumains et la conscience de leur
romanite au Moyen Age, "Revue Roumaine d'Histoire", 1965, 1,
p. 15-24.
1
C:f. nota noast·ră din "Revue des etudes Sud-Est curopecnncs·.
1965, 3-4, p. 64 7-650.
19
de la Roma să populeze aceste regiuni, legendă adoptată
de ingenuul Simeon după cronicile poloneze, în care, vor-
bindu-se despre exi:lul lui Ovidius la Tomis, se formulase
şi ipoteza că în aceste părţi se formase o colonie a celor
condamnaţi de împăraţii Romei 1 • Pun.inel capăt aceski
legende transmisă pe filiera literaturii de cancelarie, ca-
racterizează Miron Costin în De neamul moldovenilor inter-
polaţiile din oronirca lui Ureche drept „ ocări", demon-
str.înd, cu un remarcabil spirit critic, în ce fel se pot per-
petua erorile în istoriografie : „pre acest Simeon Dasca1,
lstratie logofătul l-au fătat cu basnile lui şi Misail Căfo
gărul de la Simeon au născut, cela fiu, cestalalt nepot".
în scrierea citată, Miron Costin inserează o convorbire, la
Jaşi, cu „un episcop italian, care între altele, foarte pre
voia gîndului mieu, mi-au zis cuvinte de aceste neamuri,
zicînd aşa, şi era om de înţeles : «Mie nu-mi trebuieşte
să mai citesc la istorii de moldoveni, cine sînt ; pre o samă
de obi,ceiuri, foarte bine îi cunosc de unde sînt... Toate
acestea atooma cu italienii sînt şi a vedere să mărturiseşte
o fire»" ; adăugind că „mărturia acelui vlădică" a fost
„de mare ajutor istorii mele" 2, istori1rnl încheia, de fapt.
un cerc al circulaţiei cunoştinţelor despre romanitatea po-
porului român, culegînd direct de la un martor străin o
mărturie pe car~ alţi erudiţi străini o culeseseră direct de
la oamenii din popor. Afirmaţiile lui Miron Costin, ·ca şi
acelea ale stolnicului Constantin Cantacuzino, care, cu o
formaţie iŞi un spirit aitic şi mai depline, argumenta geneza
poporulu~ român din romani şi daci („nu că doar din dachi
Vd. P. P. Panaitescu, Contribution a l'histoire de la litterature

1
de chancellerie dans le Sud-Est de /'Europe, .Revue des etudes Sud-

Est europeennes", 1967, 1-2, p. 33.
2 Miron Costin, Opere, Buc„ Edit. pt. Lit„ 1958, p. 247.
20
nici unul .n-a mai rămas" 1 .şi, mai ales, Hronicul româno-
moldo-valahilor, conoeput de savantul Dimitrie Cantemir ca
o istorie unitară a celor itrei provincii româneşti, au fe-
cundat scrierile protagoniştiJor luminilor : astfel Chesarie
de Rîmnic a pornit de la opera stolni.cului Cantacuzino,
iar cărturarii din Şcoala Ardeleană de la opera lui Di-
mitrie Cantemir. Temeiurile 1populare şi expresia erudit-
umanistă a originii latine au fost îmbinate de cei care au
preluat argumentele umaniştilor şi le-au dezvoltat în spi-
ritul luminilor, difuz3ndu-şi, în acelaşi timp, noile contri-
buţii la această problemă prin intermediul cărţilor care au
pătruns în cele mai depărtate sate, prin prefeţele adăugate
la cărţi'le de cult şi prin calendare (almanahmi).
Factor .de unitate cultur.ală, limba română s-.a impus
•m secolele XVII-XVIII ca limbă literară. Poate că unul
dintre cele mai interesante aspecte ale problemelor de
istorie comparată, pe care le suscită procesul formării con-
ştiinţei naţionale, este tocmai a·cest fenomen al apariţiei,
statornicirii şi biruinţei ·scrisului în limba română. De la
primele fragmente de traduceri din textele sacre, care,
copii fiind, trimit fa ·originale din secolul aJ XV-iea, şi
pînă cind tipăriturile fa română covîrşesc ca număr pe
cele în slavonă •şi greacă, în secolul XVIII, poate fi ur-
mări·t un proces ascendent care oferă preţioase indicaţii
asupra creşterii conştiinţei naţionale. „ Traducerile reli-
gioase din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, a căror în-
semnătate în ce priveşte exercitarea l~mbii literare şi chiar
a unor valori estetice nu poate fi contestată, nu reflectă
numai opera clericilor şi a bisericii, ci şi năzuinţele pătu
rilor populare nemulţumi;te de o cultură religioasă în limbi
străine, pături dornice de a şi-o însuşi în limbă proprie.
1 Vd. voi. Cronicari munteni, Buc., Edit. pt. Lit., 1961, voi. I,
p. 21.
21
Micile expuneri teoretice pr-efaţînd traducerile ·dovedesc
limpede această tendinţă, care, plecînd ·de la masele popu-
lare, reprezintă năzuinţa 'Întregului popor de a marca în-
semnătatea acelui element diferenţial care caracterizează
în primul rînd naţiunea." 1
Deşi problema apariţiei primelor texte continuă încă
să fie discutată, credem că aceasta a fost exact surprinsa
şi definită de regretatul profesor P. P. Panaitescu, care
a pus accentul nu pe influenţa Reformei, ci pe noile con-
diţii social-economice din societatea românească 2 • Dacă
exemplul Reformei a putut fi util, este cert că traducerea
textelor sacre în limba română nu a pornit din intenţii
şi obiective asemănătoare ; nu poate fi vorba de o mani-
festare împotriva unui for religios şi politic puternic şi
exdusivist, după cum nu poate fi vorba de tendinţa de a
susţine o mişcare locală, separatistă, inspirată şi de un
individualism renascentist. Fără a împinge prea departe
această problemă, care solicită o tratare specială, ţinem să
subliniem că traducerea textelor sacre în limba română a
constituit o iniţiativă autohtonă ce a dus mai departe re-
formele pe care Bizanţul înţelesese să le adopte pentru
a-şi asocia dominaţiei politice una culturală, atund oind
trimisese misiunea lui Chirii şi Metodie. Crearea alfabetului
slavon şi traducerea cărţi.lor sacre intr-o nouă limbă de
cult nu s-au putut realiza fără asentimentul capului bise-
ricii bizantine 3 . De altfel, nu trebuie pierdut din vedere
1
Al. Dima, Social, naţional şi universal în literatuta română, in
Conceptul de litr!Tatură universală 1i comparată. Buc., Editura Ac.i.-
demiei, 1967, p. 185.
2
P. P. Panaitest:u, lnceputurile şi biruinţa scrisului românesc,
Buc., Editura AcJ.demiei, 1966.
3
Vd. F. Dvornik, The Patriarch Photius in the Light of Recent
Research, în Berichte zum XI. lnternationalen Byzantinisten-Kongress,
Miinchen, C. H. Beck, 1958, p. 53-54.
22
faptul că expansiunea culturală bizantină a fost urmă
rită cu mai multă elasticitate din Constantinopol, decît
expansiunea romană a papalităţii, ~i împăraţii bizantini nu
arareori au trimis cărturari ,să strîngă felurite manuscrise
din vastul imperiu 1 ; e~a.nsiunea se întemeia astfel p~
cunoaştere şi înţelegere. In cadrul, deci, al acestui spirit
„deschis", pe care-l dovedise centrul din Constantinopol,
se putea trece .şi la realizarea altor versiuni, decît cele
„oficializate", greacă şi slavonă. Fără să se preocupe, însă,
de a cere vreo aprobare forului patriarhal tradiţional, tra-
ducătorii români realizează primele versiuni, care apoi
cuprind tot mai multe texte sacre, iar temeiul este, semni-
ficativ, căutat nu .într-un verset care să vorbească despre
propovăduirea Bibliei, ci într-un verset din Aposto.Iul Pavel,
referitor la necesitatea înţelegerii cuvîntului sacru. In nu-
mele acestei înţelegeri, clericii ortoooxi români au intro-
dus treptat limba română în cult, răspunzînd unei cerinţe
a. ,conştiinţei naţionale în creştere, conştiinţă care solicita
imperios ca în lupta pentru independenţă să se facă apel
şi la cei care duceau greul luptei, la masele largi.
Traducerile în română apar, deci, pe făgaşul unui spi-
rit mai puternic impregnat de filosofie ·Ca cel .dominant în
Vatican, fo plin proces de creştere a unei culturi ce se
afirmă original şi, totodată, într-o etapă de reînnoire a
mi~ării de idei din Europa. Pe drept cuvînt, „exprimînd
pe de o parte înrîuriri ale reformelor, iar pe de alta pro-
priile noastre condiţii interne care evoluează lent, dar si-
gur, spre satisfacerea intereselor spirituale ale maselor,
toate aceste scrieri cuprind reflexe ale socialului, ale spe-
1 Vd. Basile Tatakis, La philoso/Jhie byzantine, Paris, P.U.F.,

1959, p. 229.
23
cificului poporului şi ale universalului" 1 • Concomitent cu
pătrunderea limbii române în cult se constată şi o folosire
tot mai frecventă a acestei limbi în treburile laice şi tipă
rirea cărţilor la Braşov, în secolul al XVI-iea, este ..după
remarca judicioasă a lui P. P. Panaitescu, consecinţa şi
nu cauza acestui curent. Tot în secolele XVI-XVII în-
floreşte ·Cealaltă artă a scrierii, pictura, care găseşte forme
de expresie originale şi se revarsă, cu o bogăţie de resurse
artistice unice, în frescele exterioare ale mănăstirilor şi
bisericilor moldoveneşti.
în acelaşi sens, trecerea de la învăţămîntul princiar
slavon la cel grecesc, în secolul al XVII-iea, marchează
un nou moment de afirmare a culturii române, care, într-o
formă de cultură medievală ce acordă prioritate limbilor
de circulaţie largă, părăseşte o limbă strict legată de tre-
cutul religios (legături de alt gen nemenţinînd-o, în cazul
unui popor romanic), pentru a adopta limba clasică vene-
rată de erudiţia umanistă. Incontestabil că nu poate fi pusă
problema de ce nu a fost adoptată limba latină, într-un
moment în care, în cadrul ,„conştiinţei ortodoxe" ce con-
tinuă să predom~ne în Sud-Estul european, ca factor de
rezistenţă în faţa puterii otomane, mahomedane, persistă
o oarecare ostilitate confesională împotriva papalităţii la-
tine. iar prestigiul speculaţiei eline şi bizantine nu simte
deocamdată nevoia să-şi asocieze riguroasa disciplină men-
tală şi fizică cultivată în Roma antică. E suficient să
consemnăm că trecerea la învăţărriîntul grecesc la sfîrşitul
secolului al XVII-ilea a constituit o nouă afirmare a con-
ştiinţei naţionale, în cadrul iniţiativelor culturale luate de
1
Al. Dima, op. cit. Despre influenţa husită sau lutherană, ca
şi despre momentul introducerii alfabetului chirilic în cultura ro-
mână, se pronunţă recent şi Petru lroaie, Antica tradizione letteraritZ,
tn Conversazioni criliche, I, Palenno-Roma, Edizioni Mori, 1967,
p. 211-51.
24
curţile princiare, întemeierea Şcoalei Superioarr. îmbinîn-
du-se cu o creştere masivă a traducerilor în limba română,
şi cu o activitate înfloritoare de redactare a unor impor-
tante opere originale în limba tării. Prelungirea învăţă
mîntului grecesc pînă la începutul secolului al XIX-iea
nu mai aparţine domeniu'lni iniţiativei autohtone ; el se
datoreşte .prezenţei la conducere a principilor fanarioţi,
favorabili unei asemenea ineriţii. Hotărîtoare pentru des-
tinul cuHurii din a doua jumătate a secolului al XVII-'lea,
biruinţa limbii române ca limbă literară este rezultatul
unei acţiuni conştiente, ce culminează cu traducerea inte-
grală în româneşte a Bibliei, în 1688, a ,d.rturarilor din
acest răstimp.
Dacă se poate afirma că „aspiraţia spre unitatea <:ultu-
rală .şi lucrarea conştientă în direcţia realizării ei sînt per-
manente în cultura română, cel puţin din a doua juimă-
tate a secolu'lui al XVl-lea [„.], cultura română, ca şi cea
germană sau italiană, manif estînd un policentrism ce nu
impietează cu nimic asupra unităţii şi nu dă ni.ci un moment
efortului ,cuHUTal direcţiei diverg•einte" 1, trebuie să se aibă
în vedere faptul ·că acest efort al conştiinţei naţionale se
întemeiază pe limba vorbită de popor. Apelînd, însă, la
limba care unea mental pe toţi locuitorii ţării, intelectualii
plămădesc, în acela.şi timp, instrumentul cu care să poată
crea opere capabile să exprime năzuinţele unui grup, care
din secolul al XVII-lea capătă o pondere tot mai ma11e,
acela al cărturarilor 2 • Crtînd o auitori,tate străină care con-
1 Dan Zamfirescu, Studii şi articole de literatură română veche,

nuc., Edit. pt. Lit., 1967, pp. 30-31.
2
Fenomenul poate fi .util comparat cu cel apărut, mai devreme,
în Evul Mediu latin, unde scriitorii s-au folosit de limba populară,
fără oa să imprime operei lor un caracter popular (vd. Erich Auerbach,
Literatursprache und Publikum in der lateinischen Spătantike und im
Mittelalter, Bem, 1958, p. 225).
25
semna că „limba moldovenilor şi .a muntenilor mai multe
cuvinte are în sine :nîmleneşti, decît a italienilor", Miron
Costin aducea un argument erudit în sprijinul afirmaţiei
predecesorului său, Grigore Ureche : „de la Rrm ne tra-
gem şi cu a lor cuvinte ni-i amestecat graiul" : un .secol
mai tîrziu, cel mai inteligent secretar princiar pe care l-au
avut curţile române, d'Hauterive, insera în Memoriul său
concluziile studiului întreprins şi care evident că înre-
gi5trase opiniile cărturarilor moldoveni, cu care venise în
contact şi pe care îi elogiază in cîteva locuri : „ [... ] limba
moldavă este ultirma umnă a inflexihi.lităţii caracteruJlui
roman [... ] Ea continuă să fie limba romană, nu aceea a lui
Cicero şi a secolului lui August. Ea datează din vremuri
mult mai îndepărtate. Limba moldavă este aceea a solda-
ţilor lu~ Romulus [... ] ", pentru a adăuga, în capitolul de-
dicat poporului : „Mărturi.sesc că această conservare a vechii
libertăţi romane este unul dintre lunurile la care mă
aşteptam cel mai puţin şi că m-a 'înc.întat deosebit să-l
aflu aci la patru sute leghe de Roma şi după optsprezece
secol.e de la Ci1cero" 1 . Limba maselor a pătruns în opere
şi a exprimat năzuinţele acestora datorită cărturarilor .care
s-au străduit, apoi, să o îmbogăţească cu concepte noi, ela-
borate în ·cadrul unui proces evolutiv de gîndire şi simţire.
Permanenţa pe ace1aşi teritoriu a susţinut, la rîndul
său, afirmarea conştiinţei naţionale în raport cu statele
care au încercat ulterior să nege însăşi existenţa poporului
român în Transilvania, unde nu i se recuno.ştea acestuia
statut juridic iar religia sa nu era „ recepta", ci numai to-
lerată, sau în rapoPt cu impresii1 le ·care au căutat să înglo-
be:lie cele două pnincipate, Moldova şi Valaihia. Distrugerea
formaţiilor statale ·din Transilvania a dat un caracter spe-
Memoire sur l'etat de la Moldavie en 1787, Buc., Editura

1
Academiei, 1902, pp. 252, 82.
26
cial luptei duse de românii din această parte a ţării pentru
recunoaşterea diiepturilor lor elementare, în timp ce în
Principate lupta naţională şi-a propus p'înă tîrziu recu-
noaşterea drepturilor deţinute anterior trecerii lor sub
stare de vasa:litate faţă de Poarta otomană. Continuitatea
istorică pe teritoriul ocupat de poporul român a oferit un
puternic temei luptei pentru independenţă şi unitate, c·art
cunoaşte, aşa cum o analiză a frecvenţei cu oare apare
cuvfotul „român" în scrieri şi documente o evidenţiază 1 ,
o treptată amplificare. De un interes deosebit este trecerea
care are loc, în seco1ul al XVIII-iea, de la conceptul de
„pămîntean" la cel de „patriot", de la desemnarea locui-
torului unui teritoriu la definirea calităţii de membru al
unei naţiuni care se dezvoltă într-o patrie ; în special clin
a doua jumătate a secolului, cel de-al doilea termen apare
cu fre.cvenţă, luînd, în mare măsură, locul celui dintîi, care
atunci cînd mai apare capătă sensul de locuitor al 1mei
patrii.
De altfel, unitatea obiceiuriJor şi a tradiţiilor, perma-
nenta osmoză a valori'lor culturale şi, în primul rînd, dez-
voltarea sincronă, in cele trei provincii despărţite de ho-
tarele feudale, a vieţii e<:onoonice, care, în fond, este co-
mună, au dat nu numai un sens, dar şi o bază solidă
luptei penitru unitatea naţională, care, depinZ'înd de fac-
tori externi de o deosebită pondere, nu s-a putut realiza
decît în 1859, prin unirea Mol,dovei cu Valahia, şi desă
vîrşi în 1918, prin unirea Transilvaniei. Dar această per-
manenţă într-un cadru geografic clar delimitat şi conti-
nuitatea unei vieţi social-economice au stat la baza for-
1 Eugen Stănescu, Premisele medievale ale conştiinţei naţionale

româneşti. Român-românesc în textele romdneşti din veacurile XV-
XV 11, "Studii", 1964, 5, pp. 967-1000. Idem, Geneza noţiunii de
România, în Unitate şi conti1111itate în istoria poporului român, Buc.,
1968, pp. 237-254.
27
mulărilor ce se regăsesc înca m s-crierile umaniştilor, care
afirmă existenţa unuia şi aceluiaşi neam în formaţiile sta-
tale feudale care i-au fărămiţait unitatea. în .acest sens,
:stolnicul Constantin Cantacuzino afirmă că „rumânii din
Ardeal, moldovenii şi ceş-tea din ţara aceasta, «valahii»,
tot un neam, tot o limbă" sînt, repetînd aproape aidoma
fraza pe ·care mitropolitul Transilvaniei, Simeon Ştefan,
o scrisese în prefaţa Noului Testament de la 1648.
Lupta pentru înlăturarea fărămiţării feudale a trebuit
să se îmbine <:u 'lupta ipentru independenţă, purtată cu
armele şi pe cale diplomatică ·Împotriva imperiilor limi-
trofe, care pînă în secolul al XX-le a au fost ostile for-
mării statelor naţionale. Idealul politic a fost formulat,
însă, cu mult anterior transpunerii sale în practică, aşa
cum planul politic a fost precedat de acţiunea culturală.
La rîndul ei, aceasta din urmă a .îmbrăcat diverse forme
de-a lungul evoluţiei conştiinţei naţionale. Unitatea limbii
şi a tradiţiilor au întemeiat lupta pentru independenţă şi
acţiunea culturală din faza în care a predominat misiunea
„ortodoxă" a ţărilor române în faţa imperiilor de „altă
lege" - mahomedană sau .catolică ; din acea.stă fază s-a
făcut apel, însă, la conştiinţa romanităţii, aşa cum se re-
găseşte ea chiar în cronica redactată în secolul al XV-lea,
în timpul perioadei eroice d001iinate de Ştefan cel Mare.
în faza „raţionalismului ortodox", spiritul umanist a în-
ceput să ralieze toate celelalte argumente în jurul conştiin
ţei romanităţii, încă ·de la sfîrşitul secolului al XVII-lea,
de o claritate .şi o ·consistenţă am putea spune ştiinţifică.
În perioada iluministă, aceasta a •Căpătat forţa unei teorii,
în special datorită faptului că a fost argumentată 'în spi-
ritul .dreptului popoarelor ; ea a devenit un ideal mobili-
zator din momentul în care lupta pentru independenţă s-a
îmbinat cu lupita pentru dreptate ·socială, ca 'în mişicarea
revoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu în 1821.
28
De altfel, la încheierea secolului a.I XVIII-iea şi înce-
putul secolului al XIX-iea, elemente care apăruseră dis-
parat se încheagă într-o sinteză realizată de elementul
catalizator, care este conştiinţa romanităţii, şi aceasta se
afirmă pe plan politic, prin revendicarea unor drepturi
naţionale (ca în Supplex Libellus Valachorum, înaintat de
transilvăneni Curţii imperiale în 1791), ca şi pe plan cul-
tural, prin definirile date unui "specific" naţional 1 (ca în
scrierea lui Grigore Rîmniceanu, din 1789, şi în operele
cărturarilor din Şcoala Ardeleană). Dacă aceştia din urmă
au fomnulat uneori argumente pe care exigenţa ştiinţifică
contemporană nu le mai poate .accepta sau au furnizat
puncte de plecare cîtorva lingvişti hotărîţi să „ debizanti-
nizeze" ,cultura română şi să "latinizeze" lexicul, în schimb
operele Şcolii Ardelene se impun prin amploarea şi pro-
funzimea cu care misiunea de civilizaţie a românilor a
fost expusă. In patos.ul lui Petru Maior (care, după re-
marca pertinentă a lui Lucian Blaga 2 , ajungea să formu-
leze un articol de Crez, atunci cînd scria că românii sînt
"romani adevăraţi din romani adevăraţi") sau în paginile
de o erudiţie încă uluitoare ale lui Gheorghe Şincai (care
întocmea, în a sa Hronica românilor, o cronologie neîntre-
ruptă a istoriei poporului român, de la 86 şi pfoă la 1739)
nu se face simţită, în primul rînd, o rezonanţă apologetică
(ce ar fi avut justificarea sa în faţa absurdităţii doctrinei
oficiale), ci, mai ales, o caldă susţinere a unei îndelungate
1
S-a remarcat că "specificul naţionail şi conştiinţa naţională se
condiţionează reciproc şi într-o .anumită măsură se suprapun" (M. Ma-
rian, Comunitatea de naţiune, "Analele Institutului de Studii Istorice
şi Social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R.", 1967, 6, p. 62).
2
Gîndirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-Zea,
Buc., Edit. Ştiinţifică, 1966, p. 201.
tradiţiiculturale, a drepturilor de liberă afirmare în con-
certul european al naţiunilor a unei civilizaţii originale ;
or, acestea sînt trăsături esenţiale din personalitatea unui
popor .care a devenit o naţiune, în ciuda vicisitudinilor în-
timpinate într-o existenţă dramatică, şi ele aduc la lumină
pilonii de susţinere ai conştiinţei naţionale.
CARTE ŞI SOCIETATE
lN SECOLUL AL XVIII-LEA
Premisele unei cercetări
Meritele pe care şi le-a acumulat istoria cărţii sînt evi-

dente şi incontestabile ; dar nu arareori, ·contribuţii aduse
de a.{:eastă discipilină la reconstituirea tr.ecutului se canto-
nează în sfere accesibill.1e numaii specialiştilor, purbînd mi-
reasma laboratoarelor de restaurarea cărţii. Poate mai
mult ca în alte domenii, cercetătorii trebuie să .ştie să re-
ziste cîntecului sirenei ce caută să-i atragă pe tărîmul
netulburat de curenţi şi furtuni, unde scriitorii discută ase-
menea spiritelor din L~mbul ·dantesc - care au făcut să
tresalte inima că'1ătorului florentin -, iar operele dăn
ţuie laolaltă, acceptînd în preajma lor mărunte şi amuzante
discuţii despre pergament şi hîrtie, cerneală şi filigran,
tipograf şi copist.
Scrisă de un autor, patronată apoi, tipărită şi difuzată,
orice operă aparţine unui mediu, reflectă mentalitatea aces-
tuia şi influenţează ipe cei care o citesc. Adeseori manu-
scrisul întocmit pentru un solicitant oglindeşte şi mai am-
plu legătura dintre scris şi existenţă : copistul a evocat
într-o însemnare Înbîmplările la •care a asistat, posesorul
şi-a notat cîteva f rînturi de gînduri, iar cei care au zăbo-
31
vit, apoi, pe paginile prinse \Între scoarţe groase şi-au con-
semnat impresiile sau amintirile. Nu mai puţin contribuie
la dificila şi pretenţioasa operă de reconstituire chiar un
şir de traduceri, perpetuate prin tipar sau pe filieră manu-
scrisă ; redarea unui text străin a putut să pornească din
capriciile unui gust individual, dar a încercat, poate, să
of ere un răspuns la întrebările unui grup mai larg. Cînd
o serie de texte se repetă cu stăruinţă, fie "întrucît se fac
concomitent mai multe traduceri, fie întrucît o versiune
este multiplicată cu deosebită frecvenţă, sub ochii istori-
cului prinde viaţă un întreg grup, cu frămîntările şi as-
piraţiile sale. Dar chiar ·dacă nu întîlnim decît capriciile
unui gust individual, totuşi cărturarul aparţine unei anu-
mite mentalităţi şi atunci cînd hotărăşte, pentru că de o
decizie este vorba, ca o operă să fie tradusă, a cumpănit
lucrurile şi a apreciat că paginile citite de el merită să
fie cunoscute atît celor care nu dispun de acel text, cit
şi celor care nu pot să-l descifreze în original. Este drept
că discuţia poate fi 1deplasată în alt domeniu şi că impre-
sionante tablouri se realizează cu ajutorul erudiţiei : în-
torşi de pe tădmuri străine, băştinaşi veseli poartă pe
braţe comori datorită cărora traiul tuturor se va schimba ;
frapant este, însă, că scenele se repetă aidoma, deşi le-
genda se schimbă, iar în acelaşi cadru stau înghesuite
opere diferite, produse de oameni cu mentalităţi deosebite.
Vorbim de traduceri, dar cerinţele aflate în calea cer-
cetării sînt şi mai mari atunci cînd avem de-a fa.ce cu un
act ce exprimă o atitudine culturală majoră şi deschide
făgaşul unei serii de înfăptuiri ; îndatorirea de a nu trece
de pe un plan pe altul, rnpînd legătura dintre carte şi
societate prin transformarea unor rezultate parţiale în con-
cluzii generale, se ~mpune de la sine. Introducerea tipa-
rului în ţara noastră mai poate fi subiect de discuţie, dar
provenienţa veneţiană a tipăriturilor lui Macarie, din anii
32
1508-1512, nu ,poate fi susţinută numai cu argumente
întemeiate exclusiv pe materialele tipografice şi, tadt, pe
strania prejudecată că o ţară care dispune de meşteri ca-
ligrafi şi de resurse suficiente pentru a ridica monumente
impunătoare nu ar fi putut adăposti un atelier tipografic 1 •
Pare, de asemenea, surprinzător că a putut fi negată po-
sibilitatea apariţiei lnvăţăturilor lui Neagoe în mediul cul-
tural din prima jumătate a secolului al XVI-lea, mai
înainte ca această perioadă să fi fost studiată în amănun
ţime, pentru a se stabili cine anume ştia carte, ce pro-
bleme erau abordate, ce soluţii se ipreconizau 2 • Tot ast-
fel, accentul excesiv pus pe rolul Reformei în apariţia
textelor române va reveni la proporţiile sale fire.şti atunci
cînd politica culturală constantinopolitană nu va mai fi
identificată cu acea a Vaticanului şi cînd, pentru tipografia
din Sibiu, din prima jumătate a secolului al XVI-lea, se
vor găsi documente care să arate că Filip Moldoveanul
este una şi aceeaşi pe:risoană ,cu Filip Maler şi că refor-
maţii difuzau cu aceeaşi generozitate cărti menite să-i
scoată pe ortodocşi tlin rătăcire, concomitent cu cărţi ne-
cesare săvîrşirii slujbelor ortodoxe 3 • în lipsa unui inven-
tar exhaustiv al manuscriselor redactate pe teritoriul ţării
1 Teză expusă de Virgil Molin, Venise, berceau de fimprimerie

glagolitique et cyrillique, .Studii Veneziani", VIII, 1966, pp. 347-447.
2
Chestiuni, în mare parte, elucidate de Dan Zamfirescu în te-
meinica sa analiză republicată în voi. Studii şi articole de literatură
veche română, Buc., Edit. pt. Lit., 1967, pp. 69-183.
8 Ne referim la discuţiile deschise de Sigismund Jak6 şi Lu-
dovic Derneny şi reluate recent, cu o bogată bibliografie, de Arnold

Huttmann şi Pavel Binder, Contribuţii la biograf ia lui Filip Moldo-
veanu, primul tipograf român, .Limbă şi literatură", XVI, 1968,
pp. 145-174. Argumente contrarii a adus P. P. Panaitescu, care a
insistat asupra mediului social şi cultural din Sibiu, în sec. XVI
{vd. art. său Les origines de l'imprimerie en langue roumaine,
.Revue des Etudes Sud-Est europeennes", 1968, l, pp. 23-37).
33
noastre care 5ă îngăduie cunoaşterea precisă a surselor
din care au fost prelua·te -concepte sau simpli tropi e greu
de susţinut, numai pe baza apariţiei citatelor şi a depistării
unor teme, că în cultura noastră clasicismul elin şi cel la-
tin au fost receptate pe urmele Contrareformei 1 •
Restaurarea unei imagm1 autentice a secolului al
XVIII-lea ridică probleme de acelaşi gen, _dar cu un spor
de complexitate, deoarece fondul de tipărituri şi manu-
scrise este, din fericire, mult mai bogat şi mai variat ca
cel .păstrat din secolele anterioare. Istoria cărţii are aci
un cîmp mult mai larg de investigaţii, care, la rîndul lor,
se cer a fi ridicate pe un plan superior, ţinînd seama de
frămîntarea ideologică din acest veac şi de preschimbările
prin care trece sensibilitatea. Dacă orice completare adusă
bibliografiei româneşti vechi trebuie salutată cu satisfac-
ţie, istoria cărţii nu se poate opri numai la depistări de
acest gen, ci e datoare să furnizeze istoriei literare toate
datele pe care Je of eră cărţile şi manuscrisele din epocă.
AGeste rezultate urmează, apoi, ~ă fie conexate de elemen-
tele ce provin din alte surse, astfel ca istoria literară să
1
beneficieze de toate indicaţiile oferite de şirul de cărţi şi,

în acelaşi timp, să poată arunca asupra acestuia o lu-
mină pe care istoria cărţii nu e datoare să o reverse. în
acest fel, este posibil ca operele să-şi reocupe locul pe
care l-au deţinut în existenţa oamenilor, deoarece nu este
de crezut că o tipăritură sau un manuscris din secolul
al XVIII-iea să fi fost lucrate numai pentru a lăsa poo-
terităţii indkaţii asupra autorilor, mărturii a:supra unor
evenimente, atestări ale unor forme de limbă.
1
Aşa cum rezultă din comunicarea lui Tudor Vianu, Die Re-
zeption der Antike in der rumănischen Literatur, în Renaissance und
Humanismus in Mittel-und Osteuropa, I. Berlin, Akademie Verlag,
1962, p. 833.
34
Secol de tranziţie, între afirmarea plină de vitalitate
din epoca brîncovenească şi momentul în care încep ·să
activeze absolvenţii primelor mari şcoli cu limba de pre-
dare română, acest veac nu poate fi desprins de sursele
care-l alimentează, din a doua jumătate a secolului al
XVII-lea, şi nici de succesiunea sa, mare parte din se-
colul al XIX-iea. A prezenta istoria lui sub forma unei
galerii de portrete, mai mult simbolice, sau ca pe o înşi
ruire lină de producţii ale preselor tipografice şi ale con-
deielor copiştilor, cu aluzii la preluările din alte literaturi,
făcute cu intenţia de a agrementa naraţiunea, înseamnă a
face incoerentă îns~i istoria literaturii noastre. Operele
au exprimat o adeziune la trecut sau au încercat să pre-
figureze viitorul, tocmai datorită faptului că s-au integrat
în existenţa oamenilor. Aceştia nu au trăit izolaţi, ci au
aparţinut unui grup social, au •Crezut în cîteva valori ma-
jore, au simţit nevoia să ia o atitudine. Orice realizare în
domeniul scrierii (fie ea o recopiere sau o traducere) are
un mobil şi un scop ; ea dezvăluie atitudinea unui scriitor
care aparţine unei mentalităţi. Curentele de idei, valorile,
stabile sau fluctuante, formele literare, se integrează în
existenţa pe care au dus-o oamenii şi, de aceea, izvoarele
creaţiei şi consecinţele exprimării trebuiesc căutate pe pla-
nul „realităţii coti.diene, unde se reînnoiesc şi se îmbogăţesr
raporturile dialectice dintre condiţiile sociale şi argumen-
tele ideologice", unde o deosebită pondere o au „ viziunile
despre lume" 1 • Ţinînd seama de diversitatea acestor vi-
ziuni este posibil ca scrierile să fie analizate În mediul lor
firesc, în care trebuiesc implantate, pentru ca să se poată
contura, în final, rolul jucat de literatură în viaţa oame-
1 Vd. Robert Mandrou, La France au XVl/t el XV//Je siecles,

Paris, P.U.F., 1967, p. 308 şi urm., par.: Les affrontements majeurs:
Ies conceptions du monde.
35
nilor de acum două veacuri. Cumularea în spirit pozitivist
a tuturor datelor, ca şi aplicarea unor criterii estetice de
care oamenii din secolul al XVIIl-lea au fost ·Străini, nu
au ·darul să elucideze în vreo măsură faza ce ne preocupă
din literatura noastră "veche" ; contribuţiile aduse în vre-
mea din urmă la acest capitol indică o nouă modalitate de
inţelegere, plină de promisiuni 1, şi iil'vestigarea raportu-
lui dintre carte şi societate apreciem că va putea să ajungă,
la rîndul ei, la rezultate preţioase. Cu acest scop consem-
năm aci cîteva constatări.
în secolul al XVIII-lea român se remarcă, de la în-
ceput, faptul că operele scriitorilor şi ale artiştilor nu se
individualizează încă net. Consideraţiile persona:le au o
semnificaţie colectivă chiar mai mare decît cele ale nu-
meroşilor eseişti francezi din acest veac sau ale unui
Addison sau Dr. Johnson 2 ; ele se înglobează într-o "ex-
perienţă spirituală colectivă", care denotă o "activitate
spirituală omogenă". în linii mari, 'în proza din acest secol
se continuă operaţia intelectuală tradiţionalistă de apli-
care a principiilor la contingenţe ; opera de artă tinde
să exprime o perfecţiune obiectivă, realizînd, în acelaşi
timp, sinteza dintre năzuinţele solicitantului şi meşteşugul
artistului ; opera de artă are o destinaţie precisă şi creato-
rul nu concepe că. realizarea sa poate să devină "artă
pentru artă". Cu toate acestea, evoluţia scrisului în secolul
al XVIII-lea trădează faptul că orice concepţie „cidică"
a fost de mult părăsită ; fondul de idei se împrospătează
1
Ne referim, în primul rînd, la documentata şi interesanta
lucrare a profesorului Vasile Florescu, Conceptul de literatură veche,
Buc., Edit. Ştiinţifică, 1968, care impune o discuţie aparte.
2
Vd. Andor Gomme, Criticism and the Reading Public, în
The Pelican Guide to English Literature, 7. The Modern Age, Pen-
guin Books, 1967, pp. 351-352.
36
continuu şi reactualizarea unor concepte nu înseamnă, tot-
odată, o reutilizare a lor cu acelaşi conţinut ; destinele
umane nu se mai refac pe un plan extraterestru, ci încep
să se delimiteze şi să se singularizeze. Aparent nemişcată,
atît datorită densităţii sale spirituale, cît şi ritmului lent
de evdluţie (care, tle aceea, o face neînţeleasă în ochii
unei părţi din ·critica modernă, antrenată în acceleraţia
preschimbărilor contemporane), viaţa literară parcurge în
decursul unui secol mai multe etape, ·În cadrul cărora apar
şi se statornicesc noi doonenii de preocupări. La începutul
secolului, în continuarea fazei care s-a conturat focă din
ultimele trei decenii ale secolului al XVII-iea, se continuă
„raţionalismul ortodox", •care a dialogat pe teme teo'logice,
s-a preocupat de astrologie şi a căutat să cerceteze natura,
a statuat drepturile investigaţiei obiective şi raţionale în
domeniul istoriei. La sfîrşitul veacului al XVIII-iea se
desenează o amplă şi profundă acţiune de interogare a
menirii şi limitelor „ vechiului regim", cu o rezonanţă atît
de amplă pe plan cultural, înet"t faza poate fi denumită
drept o „criză de conştiinţă", după ce un spirit filosofie
şi o susţinută activitate de cercetare raţională, ce se îm-
bină cu o conştientă străduinţă de a ridica, într-un spirit
demofil, poporul din „ bezna neştiinţei", îşi făruse apari-
ţia încă din după-amiaza acestui veac, pentru a deschide
porţile unei epoci a „luminilor".
Fondul de idei va răm1ne, tot timpul, mai important
ca splendoarea verbală şi cuvîntul va continua să fie un
semn ce nu trădează o frumuseţe şi o muzicalitate intrin-
seci. Ca şi în literatura medievală occidentală, poetul se
va preocupa să exprime aspiraţiile şi năzuinţele grupului.
„Ethosului societăţii medievale îi era străină autonomia
valorilor estetice, şi literatura - deşi ocupa un loc cel
puţin tot atît de important ca şi acela care îl deţine azi -
37
era divers orientată." 1 Acest ethos se regăseşte în secolul
al XVIII-iea, aşa cum s-a conturat şi fa secolele XVI-
XVII, cu deosebirea că acum el va trece printr-un pro-
ces de preschimbare.
Dacă se cercetează fondul de cărţi tipărite dintre anul
1700, oînd Valahia şi Moldova se află într-o fază de mar-
ca:tă înflorire culturală, iar Transilvania cunoaşte un nou
destin, prin înglobarea în imperiui Habsburgic, şi anul
1821, cînd izbucneşte mişcarea revoluţionară a lui Tudor
Vladimirescu ce va hotărî Poarta otomană să restabilească
domniile pămîntene, da:tele noi pot fi surprinse cu uşu
rinţă, deşi ele nu sînt evidente. În cea mai mare parte,
cărţile provin din tipografii patronate de autorităţi şi doar
cîteva din tipografii particulare. Devine evident ,că ·între
scriitor şi cititor se interpune autoritatea politică : în Va-
lahia şi Moldova văd lumina tiparului mai ales cărţi de
ritual necesare bisericii şi oîteva cărţi editate cu îngăduinţa
principelui fanariot, iar În Transilvania apar, in special
la sfîrşitul perioa'dei, pe lingă cărţile utile ·cultului, cele
care se încadrează în planul de culturalizare jozefinist.
Două elemente apar În ,lumină cu pregnanţă : kxtele ro-
mâne covîrşesc ca număr (de exemplu, în trei decenii, de
la 17 50 la 17 80, apar nu mai puţin de 127 cărţi în româ-
neşte, faţă de trei slavone şi douăspre~ece greceşti, din
care trei tipă.irite la Lipsea 2 ) iar tiipografiile se află pe
1Vd. răspunsurile date de Alexandru Elian la ancheta organi-

zată de revista .Ateneu", 1958, 5, p. 12. Vd. şi Erich Kohler, Zur
Struktur der altprovenzalischen Kan:one, în Esprit zmd arkadische
Freiheit, Frankfurt am Main, Athenăum Verlag, 1966, p. 29 : .ceea ce
atesta aptitudinea artistică a poetului nu era izolarea individuali-
tăţii sale, ci exprimarea optimă a năzuinţelor comune".
2
Mircea Angholescu, Contribuţii la stabilirea unor premise ale
literaturii româneşti moderne, 17 50-17 80, "Limbă şi literatură", 16,
1968, p. 23.
38
teritoriul român, o serie de cărţi apărînd la Buda, sub
egida cenzorului român, numit în cadrul acţiunii de cultu-
ralizare orientată spre "iliri", şi cîteva în capitala impe-
riului, Viena, unde se află un puternic grup de cărturari
români.
Se poate deduce din această primă recapitulare c.ă
limba română a cîştigat definitiv drept de cetate în cul-
tura naţională, apariţia unor cărţi cu caractere latine sem-
nalînd faptul că se deschide o nouă fază, aceea a înlătu
rării alfabetului vetust chirilic ; ide asemenea, se observă
că, spre deosebire de celelalte 1culturi d·in Sud-Estul euro-
pean, cartea română depinde prea puţin de centre exte-
rioare teritoriului naţional.
Alături de provenienţă, circulaţia şi funcţia cărţilor
semnalează date la fel de semnificative : cărţile circulă pe
întreg teritoriul român şi Transilvania este sistematic ali-
mentată în special de Valahia. însemnările de pe cărţi şi
acte de arhivă arată că sînt organizate acum transporturi
de cărţi cu ajutorul colportorilor, care străbat o reţea ce
cuprinde puncte de depozitare, sau cu ajutorul unor dele-
gaţi care se adresează la persoane cunoscute pentru a le
cere sprijin 1.
În ceea ce priveşte funcţia tipăriturilor, se impune aten-
ţiei faptul că majoritatea cărţilor de ritual se amplifică,
cresc ; cuvîntul adresat cititorului capătă proporţii tot mai
mari şi uneori chiar străine de cuprinsul lucrărilor (ca în
1
Date mai ample în capitolul consacrat Rîmnicului, din cartea
noastră, Coordonate ale culturii române în secolul XVI/I, apărută
în Editura pentru Literatură, 1968. În acest capitol am analizat
şi sursele utilizate de episcopul Chesarie, insistînd asupra felului
în care a folosit Enciclopedia fapt semnalat, în urma unei cercetări
independente, şi de Mircea Anghelescu în art. cit.) în lucrare am
reprodus texte .reprezentative" scrise în Valahia, Transilvania şi Mol-
dova între 1700 şi 1821.
39
.Cazul prefeţelor la Minee ale lui Chesarie, unde se regă
seşte o periodizare a istoriei românilor şi o argumentare
a oxiginii latine a poporului român !), iar alteori sînt adău
gate anexe (cronologii de principi la Psaltiri sau documente
istorice). În mod evident, tiparul, încorsetat de prevederi
administrative, nu tine pasul cu mişcarea ideilor.
De îndată ce pătrundem în fondul de manuscrise din
epocă, această impresie se transformă în certitudine. Ală
turi de noile traduceri din •l1iteratuI'a pat.nistică (datorate
unei puternice miş-cări de inspiraţie isihastă, ·ce se mani-
festă la sfîrşitul secolului sub direcţia lui Paisie Velici-
covschi), se fac, tot în mănăstiri, ·copii după textele reli-
gioase : dar aceste manuscrise reprezintă un procent mai
mic decît copiile de pe textele ·de caracter istoric, datorate
scrii tarilor umanişti, declt „ marile compilaţii de cronici"
ce se realizează acum sau traducerile şi adaptările din
literaturile europene. Printre acestea sînt opere ale lui Vol-
taire, F enelon, Marrnontel, Rousseau, Pope ş.a., toate fără
şansa de a vedea lumina tiparului.
Mai departe, comerţul de carte şi bibliotecile particu-
lare iau un avînt marcant ; lectura ocupă, ·deci, un loc
din ce în ce mai important >În viaţa unei pături din socie-
tatea română, dar intre lectură şi creaţie nu se stabileşte
continuu un raport direct şi extrasele din operele parcurse
nu sînt utilizate defodată la elaborarea unor producţii ori-
ginale : cărturarii preferă, cel mai adesea, să idea răspuns
la preocupările momentului, transpunînd 1n româneşte
ideile cîte unui autor de prestigiu european, cu menţiunea
că cele spuse aparţin unui „om preaînţelept".
De fapt, fondul de cărţi scrise (alcătuit din tipărituri
şi manuscrise) permite chiar .schiţarea cîtorva faze ale evo-
luţiei scrisului : o epocă de afirmare, ce apare în timpul
„monarhiei culrturale" .din vremea lui Bnîncoveanu, cînd
1
sînt publicate opere ce vor fi copiate sau reeditate în de-
40
cursul 1Întregului secol ; o epocă ·de neangajare în sens, ce
se înscrie între primii ani ai instalării regimului fanariot
in Principate şi a regimului habsburgic în Transilvania .şi
deceniul al şaselea al secolului ; o nouă epocă de afirmare,
ce începe cu anii în care dominaţia otomană dă semne
de incontestabil declin, iar dominaţia habsburgică trece
prin faza josefinistă, şi aceasta se va continua după anul
1821, dar într-un ritm mult mai accelerat. Intre 1700 şi
1821, evoluţia este deci continuă, deşi nu parcurge o linie
consecvent ascendentă ; curiba de declin ce urmează după
1711-1716 pînă către 1770 acoperă, însă, şi o epocă de
acumulări.
În afara rolului pe care-] dohîndeşte cartea, cuvîntul
rostit îşi menţine o funcţie doosebit de importantă tn me-
diul literar român. Explicaţia nu o găsim decît parţial în
fenomenul general al difuzării inegale a scrisului şi care
a provocat [n Europa, în cadrul culturilor chiar omogene,
apariţia unei civilizaţii dualiste : scripturală şi nescrip-
turală. 1 în mediul literar român, în afara ponderii pe
care o deţine literatura orală populară, retorica se bucură
de un prestigiu neştirbit şi, ca atare, scrisului i se acordă
mai curînd funcţia de a conserva, decît de a comunica.
Dacă efervescenţa intelectruală este, din această cauză, mai
redusă sub raportul investigaţiei, întreţinută fiind medi-
taţia şi, treptat, pledoaria, erudit şi exact argumentată,
social-politice, în acelaşi timp, în afara acestor laturi prac-
tice şi cu precisă de5tinaţie, ale scrisului, comunicarea a
continuat să fie directă, imediată, în proporţiiJe pe care
1
Vd. A. Varagnac, Civilisations traditionnelles, Compte ren.du
d'enseignemcnt, în "Annuaire de l'f:cole Pratique des Hautes Etudes,
Section des Sciences Economiques et Sociales", Paris, 1967/1968,
pp. 25-26.
41
astăzi ni le .sugerează ·televiziunea (cu un auditoriu parţial
pasiv).
Literatura va rămîne deci :în mare parte orală, scrierea
însăşi va ţine seama de legile oralităţii şi comunicarea
se va face fără intermediari, într-o aisemenea măsură încît
se poate pune întrebarea dacă civilizaţia română din seco-
lul XVIII este dualistă ; între ·literatura :populară şi cea
cultă există o întrepătrundere atît de variată, :îna"t se
poate susţine că a existat o osmoză : cărturarii folosesc
limba populară şi apelează la imagini din folclor, iar lite-
ratura populară se completează cu literatura poporană.
în domeniul scrisului, manuscrisul e mai apropiat de
forma de dialog, decît cartea, mai închistată şi mai legată
de formele unei comunicări, am .spune, „abstracte". în
timp ce tipografiile continuă s~ aplice pe hîrtie un cadru
fix, amintind de înseşi începUJl:urile tipamlui 1 .şi fac pro-
grese imitînd manuscrisele 2, raritatea „cărţilor de buzu-
1 Vd. Yusho Tokushi, /ntroduction to the Study of the History

of Printing in the Orient, .The Japan Science Review", Lit.-Phil.-
lăist., 1953, 4, p. 229-231.
2 C::h. Samaran, Sur quelques problemes d'histoire du livre . • Jour-
nal des Savants", Paris, 1958, Avril-Juin, p. 5i-i2. Interesantă

prezentarea acelui .petit monde du livre": _Ies apprentis", cu munca
cea mai grea, fără drept de a se căsători, .Ies compagnons", care.
de asemenea, munceau în condiţii aspre, dar lucrînd efectiv la
imprimare, luau primii cunoştinţă de ideile progresiste, fapt care
explică iniţierea grevelor de către ei, încă din secolul al XVI-iea, ca
şi participarea lor în primele rînduri ale mişcării socialiste; .Ies
maîtres", care intrau în contact cu scriitorii, devenind ei înşişi
umanişti de seamă, ca Aldus Manutius, J. Amerbach, Pierre Rousseau.
Trebuie reamintit şi faptul că, superioare din punct de vedere
artistic şi chiar în privinţa redării textelor, manuscrisele au rezistat
mult timp cu succes în faţa invaziei operelor produse de tipografii
(cf. Lynn Thorndike, ManuscrifJt versus lncunabulum, în Melanges
d"histoire du Moyen Age dedies a la memoire de Louis Halphen.
Paris, P.U.F„ 1951, pp. 693-699).
42
nar" dovedind că, pînă aproape de sfîrşitul secolului, ·cri-
teriul comercial lipseşte 1, manuscri~ml se dezvoltă ·per-
manent ; în florilegii pătrund fragmente de opere ilwni-
niiste, pagini aLbe sînt adăugate la urmă pentru ca 1pose-
sorul să poată copia operele care i-au plăcut, o pleiadă
de traducători îşi fac apariţia .şi ei vor chema la lucru nu-
meroşi copişti, puşi de diferiţi amatori de opere literare
să scrie exemplare pentru hibJiotecile particulare ce .se îm-
bogăţesc. Manuscrisul nu cuneaşte, deci, o mare ·Înflorire
datorită nnvăţămîntului în limba greacă, deoarece în şcoli
copiile sînt realizate de elevi, şi nu de ateliere specializate,
cum s-a întîmplat aiurea 2 ; de altfel, s-a remarcat pe drept
cuvînt că răspîndirea ideilor în universităţile medievale
occidental1e s-a datorat, mai ales, fluctuaţiei prof esor.ilor
şi mai puţin stationari-ilor 3 • Tot astfel, fo şcolile greceşti
din Principate, ideile noi sînt aduse de profesori cu vederi
înaintate şi manuscrisele nu redau dea"t o parte din am-
plul proces de primenire a ideilor din şcolile unde au
funcţionat un Iosip Moesiodax şi ailţii. înflorirea manuscri-
selor se datoreşte unei profunde necesităţi de innoire, ce se
manifestă în faza „crizei de conştiinţă" 1n rîndurile tutu-
ror cititorilor din ţările române.
1 Harold Lamb (Why Did the Great Books Die ?, "Californian
Librarian", 1960, April, pp. 99-102) consideră că necesitatea de

a realiza un cîştig imediat, scăpînd astfel de controlul bancherilor,
l-a determinat pe Aldus Manutius să inventeze ediţiile de buzunar.
z A. Dain, în recenzia la cartea lui B. H. Rasmussen, The
T ransition f rom Manuscript to Print ed Book, "Bulletin de !'Association
Guillaume Bude", Paris, 1962, 3, pp. 365-367.
3 Anneliese Maier, lnternationale Beziehungen an Spătmittelal
te1 lichen Universităteu (în Ausgehendes Mittelalter, voi. II, Roma,

Edizioni di Storia e Letteratura, 1967, pp. 319-321 în special).
4J
E poate, însă, momentul să ne fotrebăm dacă o ase-
menea investigaţie aparţine istoriei şi criticii literare. Con-
tribuie aceasta cu ceva la definirea valorilor estetice ?
Astfel pwă întrebarea, cu ideea preconcepută că fru-
mosul este o creaţie strict individuală, răspunsul ar putea
fi negativ. Dar dacă vom reveni la caracterul „omogen"
al culturii române din acest secol, lucrurile vor focepe să
se limpezească. Dacă nu vom căuta cu orice preţ expresii
individuale, afirmări originale, păstrate de critica idealistă
în afara oricăror contingenţe cu mediul social (pentru ca
nu cumva „geniul" să iasă diminuat dintr-o asemenea
încadrare 1), atunci vom reconstitui o pagină autenfică de
istorie şi c11itică literară.
Nu e lipsit de interes, de altfel, a reaminti că eminenţi
-specialişti au pus sub semnul întrebării unele rezultate
ale criticii literare, ajungînd să vorbească chiar despre
o „ criză" a istoriei literare. Werner Krau.s.o, ale ·cărui con-
tribuţii la studiul epocii luminilor în Europa sînt bine cu-
noscute, vorbea, nu de mult, despre conflictul apărut între
·critica şi istoria likrară, ·despre constituirea ştiinţei isto-
riei literare pozitiviste şi reacţia istoriei spirituale împo-
triva acesteia, ca şi despre confuziile create prin aplicarea
unor metode sociologizante simplificatoare ; relevînd peri-
colul abstractizării „societăţii", profesorul german accentua
faptul că „ individul este o fiinţă socială" şi reconstituirea
vieţii umane, <În cadrul societăţii, se impune ca o datorie
.de prim ordin. 2 La rîndul săn, Wolfgang Clemen remaJ'lca
tendinţele absolutiste pe care le au o serie întreagă de
metode particulare fo critica de astăzi, care toate îşi propun
1
Erich Kohler, Ober die Măglichkeiten historisch-soziologischer
l11terprf!tation, în vol. cit., p. 84.
z Literaturgeschichte als geschichtlicher Au/trag (în Studien und
Aufsătze, Berlin, Riitten und Loening, 1959, p. 19-71).
44
să pună exclusiv în lumină „frumuseţea" şi sensurile „in-
time" ale creaţiilor literare. Reputatul anglist trecea în
revistă atît „profesionalismul" criticilor, care se simt obli-
gaţi să se pronunţe despre orice operă, cit şi formele de
alterare ale gustului, provocate de lectura dezorganizată
sau chiar de învăţămîntul superior ce tinde să cuprindă
întreaga producţie scrisă, iar, sub forma tezelor de docto-
rat, încurajează readucerea 1n. lumină a unor scrieri lipsite
de valoare ; exagerări „hipercrit1ce şi suprarafinate, ce mai
mult ascund decît luminează opera de artă", transformă
cercetările erudite în „jocuri ezoterice practicate de un
grup select de bigoţi". Reamintind că erudiţia literară s-a
limitat multă vreme la explicitarea filologică a operelor
pentru ca de-aibia mai tîrziu, „plină de o energie nouă
şi de entuziasm", să înceapă să se intereseze de procesul
intelectual artistic, profesorul Clernen consideră că mare
parte din dezorientarea ce se face resiimţită în activitatea
unor critici contemporani se datorează influenţei exercitate
de istoria ideilor, care a favorizat abordarea marilor miş
cări intelectuale fără o analiză prealabilă a textelor ; re-
mediul, apreciază autorul, constă în abandonarea preten-
ţii1lor absolutiste ale metodelor critice şi în urmărirea, în
primul rînd, a delectării pe care literatura o of eră 1 •
Asemenea semnale de alarmă nu au lipsit nici în cri-
tica română şi, deosebit de interesant, obscuritatea şi su-
biectivismul criticilor au fost aidoma combătute, dar cu
ani 'în urmă, de !brăileanu, care remarca : „într-o operă
literară, elementul «frumos» este o «notă» esenţială pen-
tru definirea şi clasificarea literară, - şi istoricul literar,
mai ales criticul, nu poate face şi nu trebuie să facă ah-
1 Problems and Paradoxes of Literary Scholarship, în voi. Friend-

ship's Garland. Essays presented to Mario Praz, voi. II, Roma, Edi-
zioni di Storia e Letteratura, 1966, pp. 331-342.
45
stractie de acest element. Şi cum «frumosul» este o impre-
sie subiectivă, istoricul şi criticul literar nu se pot com-
porta exact ca un botanist. Dar idealul lui, ambiţia lui cea
mare trebuie să fie, pe cît este cu putinţă, apropierea de
obiectivitatea omului de ştiinţă. De aici, pentru istoric şi
critic, nevoia de mult recunoscută şi necontenit recoman-
dată, de a se sili să se transpună în cît mai multe stări
de suflet, în cît mai multi oameni, spre a-i înţelege din
punctul lor de vedere, spre a analiza «frumosul» .din punctul
de vedere al concepţiei for, al frumosului lor." 1 Tot
astfel, Tudor Vianu amintea de „exerciţiul filologic" al
umaniştilor, pentru care critica nu era altceva declt o
„'lucrare de emendare a textelor", adăugînd că „antropolo-
gizarea criticii începînd din veacul al XVI-iea corespunde
antropologizării literaturii" 2 •
Efort de reconstituire, istoria literară credem că e
datoare să abordeze fenomenul literar în primul rînd ca
expresie a spiritului uman dintr-o anumită perioadă, o
anumită societate, o grupare socială .dată ; şi aceasta pen-
tru simplul motiv că, după o remarcă de loc ieşită din
comun, „ V'Înatul istoricului este omul". A pătrunde în
intimitatea oamenilor de acum două secole cere nu nu-
mai un efort de înţelegere obiectivă a unor manifestări
spirituale nu arareori mult deosebite de cele din vremea
noastră, dar şi o îndelungată familiarizare cu ansamblul
manifestărilor artistice şi, mai mult, culturale, precum şi
o minuţioasă investigare a documentelor de tot felul. Ana-
liza textelor şi o ucenicie în munca de emendare a lor,
mai înainte ca viziunile de ansamblu să fie schiţate, asi-
1
Caracterul specific naţional în literatura română, studiu re-
ediitat în col. Lyceum. Buc., Editura Tineretului, 1968, p. 121.
2
Epocele criticii literare, în voi. Figuri şi forme literare, Buc.,
Casa Şcoalelor, 1946, p. 45.
46
gură o fidelă redare a istoriei ideilor, care, întrevăzută 0
doar pe un plan general - de genul discutabilei "Geistes-

geschichte" - capătă o independenţă iluzorie şi, deci, evo·că
existenţe fantornati1ce. Implantată în viaţa cotidiană, opera
capătă nu numai o semnificaţie, dar şi o vibraţie, un puls
al vieţii autentice. Mai curind decît o frescă, epoca recon-
stituită poate deveni o piesă de teatru, în care fontele se
mişcă şi gîndesc cu atîta autenticitate, încît ·cititorul-spec-
tator retrăieş<te pentru dteva clipe o e~perienţă ; în cazul
culturii noastre, străbătută de o vitalitate at.î.t de puternică
şi de un mesaj uman atît de dens, o asemenea experienţă
nu poate fi dedt instructivă. în această privinţă, istoria
cuvîntului ne conduce spre frămîntările oamenilor de acum
două secole şi, totodată, spre înţelegerea evoluţiei în care
sîntem cuprinşi noi înşine. Da·că cercetarea enciclopedis-
mului românesc relevă faptul ·că scrisul a angajat la noi
mai mult •Ca în alte culturi, atunci pe urmele acestui fir,
căutînd în ce fel cartea s-a implantat în mediul cultural,
este cu putinţă ca istoria să reconstituie o etapă literară,
iar critica să dezvăluie formele pe care aspiraţia perma-
nentă spre frumuseţe le-a îmbră·cat. Nu ar trebui ca me-
todele particulare să se retragă .în carapace, renunţînd la
aspiraţia de a arunca o lumină asupra generalului, ci doar
să caute să încadreze rezultatele obţinute într-un ansamblu
mult mai vast. Şi aceasta pentru hunul motiv că o critică
ştiinţifică "nu poate ,fi decît completă, aşa cum preconiza
şi G. !brăileanu, sau totală, idee reluată şi cu prilejul
altor ·discuţii literare recente ; completă sau totală, în sen-
sul că obiectul literar este su·pus unei analize totale, în
care factorul ideologic, social, estetic, istoric, fuzionează în
scopul defininii specif:i.cului şi origiinalităţii operei." 1
1 George Ivaşcu, Conştiinţa de sine a criticii literare, „Contem-
poranul ", 1968, 28, iunie 7, p. 8.
-47
Se poate, deci, ridica întrebarea : care este structura
mediului ·literar român ? Şi mai .departe : există viziuni
ale lumii distinde şi mentalităţi deosebite ? Desigur că răs
punsul presupune :întreprinderea unor investigaţii amănun
ţite, care depind, la rîndul lor, de existenţa unor instru-
mente de lucru ce lipsesc încă. Dar în linii mari, şi .în ve-
derea unei abordări ·preliminare a raportului dintre carte
şi societate, se poate opera o distincţie fotre diversele
grupuri ·care produc şi pentru care se produc opere scrise.
în primul rînd este un mediu al curţii, şi el este des-
prins într-o măsură mai mare sau mai mică de mişcarea
culturală română : în Transilvania, aristocraţia refuză, pe
temeiul unei conştiinţe naţionale nobiliare, să accepte
existenţa marii mase a locuitorilor din această provincie,
care se afirmă prin scris şi prin revendicări politice ; înte-
meiată pe un ra-port exclusiv de forţă, minoritatea străină
.lristocrată produce o literatură în mare parte străină de
cultura locuitorilor acestei provincii ; în Valahia şi Mol-
dova, curtea fanariotă cultivă de predilecţie operele scrise
în neogreacă şi se izolează de literatura :în limba ţării.
Interesant ni se pare .faptul ·că asistăm acum la o izolare,
în timp ce în epoca brîncovenească se manifest ase o ten-
dinţă de creare a unei alte forme de culturi, dar în cadrul
general al mişcării culturale române. în această privinţă
trebuie remarcat faptul că, .în timpul lui Brîncoveanu şi
Cantemir, curitea încer.case să polarizeze în jurul ei pI1e-
ocupă11ile cărturarilor : majoritatea cărţilor publkate sfat
"dedicate" şi nu numai „prezentate" 1 domnitorului, care
1 În sensul deosebirii ce există între "dedicare" şi "praesentarc",

prima fiind o recunoaştere a interesului spiritual al patronului pen-
tru lucrarea realizată, în timp ce a doua era un simplu dar (Annc-
liese Maier, Die Borghese-Handschriften der Biblioteca Vaticana, în
vol. II, op. cit., p. 9).
48
simte, în acelaşi timp, necesitatea de a avea la dispoziţie
o cronică de curte (cronica Grecenilor) .şi ·de a interveni
activ în cultura ţării. In jurul acestuia se află scriitori, ca
~tolnicul Constantiri Cantacuzino, care se angajează într-o
amplă activitate ei .Idită, ce se distanţează voit de „bas-
mele" şi de fantezia din creaţia populară. Uimitrie Cante-
mir scrie, la rîndul său, opere de gen .deosebit ·Şi cu aceeaşi
evidentă intenţie de a crea o literatură umanistă, cultă.
La începutul secolului XVIII, literatura nu se prezintă
ca un tot unitar, în mediul curţii însăşi ; o ·confruntare
dintre spiritual şi temporal 1 , preocupări ~i tendinţe diverse
confluează, însă, în acest efort general de a da o nouă
formă culturii române. Dar această nouă formă nu este
decît o altă expresie a mişcării generale. După instalarea
fanarioţilor, curtea continuă această tendinţă, dar accen-
tuînd distanţarea de mişcarea din secolul anterior, dnd
limba română se impusese în cultura Principatelor. Nu
numai utilizarea limbii neogreceşti indică această deviere,
ci însăşi preocupările curţii. Cărţile publicate de către dom-
nitori cuprind expuneri de principii (ca lucrarea DesfJTe
datorii a lui Nicolae Mavrocordat), fac cunoscute măsu
rile luate (hrisoave) sau abordează teme disparate (printre
care şi rolul nociv al fumatului !) ; în general, însă, curtea
fanariotă sprijină dezvoltarea preocupărilor pornite din me-
diile greceşti (şi de aceea patronează lucrări în care se
face o polemică aprinsă de pe poziţiile creştine cu ateismul
lui Okelus !) sau dezvoltarea cronicilor de curte. Faptul
că numirea în funcţia de principe depinde de Poarta oto-
mană restrînge evident iniţiativa culturală a domnitorilor
fanarioţi, care leagă şi mai mult producţia scrisă de inte-
resele lor imediate, în timp ce în vremea lui Brîncoveanu
1
Vd. art. nostru Le Miroir des Pri11ces dans la rnlture rou-
maine, "Revue des etudes Sud-Est europeennes", 1968, 3, pp. 439-479.
49
se afirmase un patronaj de larg orizont şi cu ambiţioase
aspiraţii. De aceea se poate aprecia, în ansamblu, că în
mediul curţii din secolul XVIII cartea are o funcţie bine
delimitată şi o sferă de acţiune extrem de restrînsă. Cul-
tura greacă nu a afectat decît o pătură subţire din rîndul
intelectualilor şi dacă limba a putut să mai fie utilizată de
scriitorii români (fie dintr-o oarecare deprindere, fie din-
tr-un oarecare „snobism~). problematica proprie curţii nu
a influenţat literele române 1 •
Mai mult ca în secolul al XVII-iea, condiţiile istorice
nu favorizează iniţiativele curţii, manifestate de Mavro-
cordaţi, Grigore Ghica sau Alexandru lpsilante, pentru
care cultura avea un sens mult mai larg, decît acela de a
reflecta dominaţia unui principe sau de a sluji interese de
castă. Aproape în permanenţă ţările române sînt într-o
stare de alarmă : ciocnirile armate dintre Poarta otomană,
Imperiul ţarist şi Imperiul habsburgic sînt frecvente şi se
desfăşoară ades pe teritoriul românesc. în afara perioa-
delor de războaie, au loc frecvente incursiuni ale unor
detaşamente armate, care tind să macine sistemul defensiv
al adversarului şi, mai ales, să prade. O adaptare a disci-
plinei militare la aceste lupte de hărţuială face ca soldaţii
să se dedea la campanii <le jaf, chiar împotriva ,dispoziţiilor
primite din partea comandanţilor. Incursiunile trupelor de
sprijin tătare sînt chiar mai periculoase pentru domnitori
decît cele ale trupelor inamice, şi de fiecare dată scoa-
terea din ţară a acestor călăreţi, care trăiesc din pradă,
ridică problema sacrificării unei regiuni din ţara „salvată"
1Vd. Ekkehard Volkl, Die griechische Kultur in der Moldau

wălzrend der Phanariotenzeit (1711-1821), "Siidost-Forschungen", Miin-
chen, XXVI, 1967, p. 131, 133 remarcă faptul că punctul ·culminant
al influenţei greceş"ti trecuse înainte de instalarea fanarioţilor, pre-
cum şi faptul că, în ansamblu, cultura greacă nu a avut ecou decît
asupra clasei suprapuse.
50
în urma apariţiei lor. Obligaţiile militare faţă de Poarta
otomană sfat numeroase, ca şi cele faţă de demnitarii care
trec cu diverse misiuni prin aceste locuri ; permanenta
nevoie de fonduri a Imperiului şi sporirea prestaţilor în
natură contribuie la instaurarea unei permanente insta-
bilităţi demografice 1 şi economice, .provocată atlt de repe-
tatele crize de grîne, şi deci de foamete, cit ·Şi de marile
calamităţi ale căror repercusiuni necesită timp îndelungat
pentru a fi remediate : epidemii, incendii, devastări. Dacă
asemenea condiţii afectează, în ansamblu, dezvoltarea vieţii
culturale, ele hlochează, -în special, activitatea de acest
gen a curţii : majoritatea calamităţilor se îndreaptă spre
capitale, iar palatul domnesc şi ·Casele boiereşti sînt obiec-
tivele lor priinci-paile. 2 Şi din această cauză, tendinţa de
deviere spre obi'ectivele urmărite în mediile greceşti, apă
rute în .literatura cultă, nu a putut prinde rădăcini în
mediul literar român. O continuitate şi o permanenţă în
viaţa culturală din Ţările Române nu poate fi suriprinsă
decît în mediile mănăstireşti şi episcopale, care, fo general,
sînt mai puţin supuse la presiunea evenimentelor istorice.
Prin intermediul acestora într-o măsură, şi mai ales prin
intermediul mitropoliilor, curtea îşi poate manifesta pre-
zenţa sa.
Boierimea are, la rîndul ei, posibilităţi limitate în

această privinţă şi pentru faptul că se află prinsă în nenu-
mărate obligaţii administrative, deîndată ce a intrat în
1 Vd. Ştefan Ştefănescu, Istorie şi demografie, .Studii", 1967, 5,

pp. 942-943 în special.
2
în 17 39 a fost dări mat palatul de la Frumoasa, "care era
podoaba ţării şi a capitalei laşi", afirmă cronicarul principdui Gri-
gore Ghica, adăugind că fapta aceasta a fost „împotriva oricărei
firi iubitoare de frumos" (Cronica Ghiculeştilor, editată de Nestor şi
Ariadna Camariano, Buc„ Editura Academiei, 1965, pp. 462-465;
despre „foametea mare" din 1740, p. 498-499).
51
funcţiile politice - care sînt tot mai mult dominate de
aparatul birocratic imperial - , ori pentru că se expune
la vicisitudini variate şi primejdioase, deîndată ce a intrat
în opoziţie. De altfel, pînă către 1774, această opoziţie
nu poate viza dedt persoana domnului ; după încheierea
tratatului de la Kuciuk-Kainargi, care consemnează o evi-
dentă înfrîngere a Porţii otomane, opoziţia îşi poate pro-
pune ţeluri mai ambiţioase, ca înlăturarea principelui tri-
mis din Fanar şi recunoaşterea vechilor privi'legii. Se
manifestă, totuşi, un deosebit interes pentru literatura euro-
peană, iar din mişcarea de idei de pe continent se selec-
tează în special formulele .care au o certă rezonanţă poli-
tică, aşa cum din preschimbările sensibilităţii se reţine ceea
ce putea avea ecou fa cadrul amplului proces de transfor-
mare prin care trece acum concepţia despre fericire. Din
ce în ce mai puţin sensibilă la fericirea promisă în sal-
varea creştină, boierimea exprimă, mai ales prin versurile
intime, necesitatea de a cuceri, sub perspectivele hedonis-
mului, fragmentele de existenţă oferite de generozitatea
amorului fugitiv, a naturii schimbătoare, a jocului For-
tunei. în special în Moldova, unde se resimte o puternică
influenţă franceză, atît prin intermediul preceptorilor şi
al secretarilor princiari, cit şi prin emigraţia polonă şi
saloanele ruseşti, se manifestă, în ultimele decenii ale se-
colului XVIII, o amplă acţiune de explorare, care ajunge
pînă la operele lui Voltaire şi Montesquieu, Rousseau şi
Fenelon. Boierii fac traduceri şi :îşi procură copii, dar pro-
totipurile versiunilor nu le regăsim în conace, ci la episcopii.
Respectate, 'În general, de armatele străine, mănăstirile
şi centrele episcopale desfăşoară o acţiune livrescă neîn-
treruptă. Dar cele două componente ale efortului clerical
în viaţa spirituală se despart tot mai mult, astfel că, la
sfîrşitul secolului, în mănăstiri apare o puternid acţiune
de reînviere a literaturii isihaste, concomitent cu o reluare
52
a tipăriturilor care, în secolul anterior, contribuiseră la
introducerea limbii române în cult ; -în mediile mănăsti
reşti se trad.uc acum scrierile lui Simeon Noul Teolog şi ale
lui Nichita Stitatul, aşa cum se recopiază operele ce ieşi
seră din uzul laicilor, ca sfaturile lui Agapet sau Pseudo-
Vasile. ln schimb, pe Hngă episcopii se organizează biblio-
teci şi şcoli în limba română, şi aci lucrează nu numai
călugări tipografi, care pot fi şi copişti, dar şi laici, pro-
veniţi din cancelariile episcopiilor sau din cele domneşti.
Profesorii greci, care au deschis noi orizonturi elevilor şco
lilor patronate de curtea fanariotă, găsesc tot aki posibi-
litatea să-şi tipărească lucrările. ln ultimele decenii ale
secolului al XVIII-lea, aproape concomitent sfot tipărite
cărţi de ritual, dar sporite cu acele cuvinte introductive
înnoiitoare şi cu fel uri te anexe, şi se fac itraduceri şi nume-
roase copii după operele de prestigiu european, la Bucu-
reşti şi mai ales la Rîmnic, în Valahia, la laşi şi Roman,
în Moldova, la Blaj, în Transilvania. Aci, datorită lui
Inochentie Micu, lupta confesională ,capătă un caracter
de revendicare de .drepturi ,politice şi din acest centru
pornesc cei care înnoiesc masiv cuprinsul scrierilor şi acordă
o pondere majoră cărţii : ,dascălii grupaţi fa Şcoala Arde-
leană. Angajaţi în opera de traiducere fo româneşte a d.r-
ţilor de ritual, clericii din aceste centre nu mai caută să
răspundă la întrebarea dacă se poate sluji într-o limbă care
nu e „sacră", ci, pornind de la răspunsul afirmativ dat
încă din secolul anterior, transformă acţiun~a de tradu-
cere într-o argumentare a latinităţii poporului român (cum
face Chesarie), a specificului cultural naţional (cum face
Grigore Rîmniceanu), într-o justificare a restabilirii drep-
turilor ,deţinute de Principate înainte de instalarea dom-
niilor fanariote (argument ce apare 'În prefeţele cărţilor
tipărite atît 1n Valah.ia, cit şi 1n Moldova) ; cu scopuri
asemănătoare, Samuil Micu scrie mii de pagini de tradu-
53
cere ş1 m cadrul luptei ide afirmare naţională redactează
istoria poporului român, ca şi Gheorghe Şincai şi Petru
Maior. Dar amintind aceste nume şi conturîndu-le preocu-
pările ieşim din mediul clerical propriu-zis.
De altfel, important pentru sflrşitul secolului XVIII
este faptul că fo jurul tipografiilor se grupează acum
oameni interesaţi ide carte ,ca atare ; :însemnările tipo-
grafilor denotă tot mai puţin faptul că aceştia au fă.cut
„o ascultare" călugărească şi ele se transformă în reco-
mandări către cititorii veniţi să se „edifice" sau să se
„lumineze". în acelaşi timp, în aceste centre se grupează
copişti care traduc sau transcriu versiuni mai vechi, fie
pentru că prime"c comenzi, fie pentru ·Că aşteaptă momentul
potrivit ca să introducă sub presă aceste opere laice. Leon
Gheuca, de exemplu, pregătise pentru tipar, prin inter-
mediul copiştilor de la Roman, opera lui Fenelon, Aven-
turile lui T elemak, Cugetările contelui Oxenstierna şi un
„potpaurri" iluminist. Tiparul, însă, rămîne 'În urma miş
cării ideifor pînă la 1821 şi de-ahia după restabilirea dom-
nilor pămînteni vor apare tipografiile particulare şi presa.
În schimb, în Transilvania vor 1Începe să funcţioneze tipo-
grafii par,ti culare la Braşov .şi Sibiu, care vor primi parte
1
din manuscrisele ieşite din penele oamenilor cu asemenea

preocupări. De unde provin aceşti intelectuali ? Din şcolile
române de pe lîngă episcopii, din centrele mănăstireşti, din
şcolile române de la Arad şi din Banat, 'în orice caz un
grup de laici care sînt deschişi noilor idei şi, în primul
rînd, cîştigaţi de crezul marilor dascăli din Şcoala Arde-
leană, conform căruia poporul român e dator să-şi ocupe
locul său în Europa naţiunilor. Efortul de luminare este
general în rîndul intelectualilor de deosebite naţionali
tăţi, cart conlucrează, în fond, la progresul cunoa.şterii în
Transilvania.
54
Marea masă continuă să cultive, folclorul, dar ea bene-
ficiază ,şi de literatura „poporană" ; cărţile populare sînt
citite în cadrul şezătorilor şi ele vin să completeze sfa-
turile, ca şi istoriile ascultate la biserică, citite din cazanii.
Pentru marea masă literatura continuă să fie strîns legată
de iconografie, într-un raport dialectic - conceptele se
transformă 'în imagini, iar acestea influenţează pe povesti-
tor, - secolul al XVIII-iea fiind epoca 1n care înfloreşte
arta zugrăvirii pe sticlă. Cîteva cărţi ne indică faptul că
o mutaţie are loc şi în acest mediu, şi anume scrierile
care combat superstiţiile. Dar în timp ce Iacov Putneanul
condamnă În Sinopsis-ul său din 17 57 practicile care de-
părtează pe săteni .de ritmul vieţii din cadrul bisericii -
tendinţa de recuperare a acelora fiind evidentă şi din
recomandarea pe care o face mitropolitul ca părţi din
cartea lui „să se citească de-a pururea prin sfintele biserici
întru auzul tuturor" - , Gheorghe Şincai, 'În lucrarea sa
după Helmuth, şi Dimitrie Tichindeal, în versiunea sa
după Dositei Obradovici, încearcă să atragă pe cei care
practicau superstiţiile pe făgaşul raţiunii, explicînd atît ab-
surditatea acelor credinţe în raport cu noua mentalitate
a unui adept al luminilor, cît şi valoarea istorică, dar nu
şi existenţială, a obiceiurilor moştenite de la romani. în
mod evident, există o recrudescenţă a superstiţiilor la sfîr-
şitul secolului al XVIII-iea, care poate denota o revenire
la credinţele ancestrale într-o epocă de calamităţi şi insta-
bilitate, sau o desprindere a marei mase de viziunea lumii
oferită de biserică şi o neînglobare a sa, deocamdată, în
viziunea pe care iluminismul o preconiza.
în toate mediile trecute 'În revistă, problemele sfat puse
sub aspectul lor esenţial. Fenomenul se explică 'În cadrul
condiţiilor istorice amintite, care nu favorizează o extin-
dere a preocupărilor, spectaculoasă şi cu repercusiuni 1me-
55
diate ; problema politică, apoi, concentrează atenţia inte-
lectualilor asupra chestiunii autonomiei şi, iîntr-o măsură,
a raporturilor sociale. Dar mai important este faptul că,
în răstimpul unui secol şi ceva, transformările în infra-
structură, deşi sînt sensibile, nu sînt categonice ; d1esigur
că angajarea boierimii în noi forme de producţie agrară
este evidentă, dar ea nu provoacă schimbări esenţiale ale
mo<lului de producţie ; comerţul ia avint după 1774, fără
să dinamizeze masiv viaţa economică ; înseşi mijloacele
tehnice moderne încep să fie folosite, fără să schimbe
modul particular de trai, aşa cum s-a întîmplat din mo-
mentul în care existenţa cotidiană s-a resimţit de pe urma
multiplelor aporturi ale tehnicii, care, la rîndul lor, au
putut ridica chestiunea accesiunii la fericire, prin acumu-
larea lor, prin intermediul monedei, instrument al fericirii.
Discuţiile continuă să fie purtate în jurul conceptelor
de "salvare", „libertate", „fericire" ; dar, totodată, în aceste
esente poate fi surprinsă o preschimbare.
Cartea tipărită apare în mare parte ~n tipografii de-
servite sau patronate de clerici, şi faptul ne poate oferi
o primă explicaţie : se vorbeşte .în continuare despre „mîn-
tuire", despre evitarea „răului" şi a „păcatului". In ace-
laşi timp, însă, „mintuirea" începe să însemne şi „salva-
rea" poporului din „robia ignoranţei". ln 1794, de
exemplu, îndemnîndu-şi compatrioţii să înveţe, prin lec-
turi şi prin frecventarea şcolilor, un intelectual transil-
vănean aduce în sprijinul pledoariei sale argumentu:! că,
dacă nu vor acorida atenţie operelor realizate cu trudă
de „ceata cea preacuvioasă a Blajului", ei se vor expune
aceleiaşi osînde ca şi cea care a căzut asupra neamurilor
rămase indiferente la predicaţia apostolilor ... în acelaşi an
apare la laşi un fragment din El Criticon, recomandat
cititorilor pentru calităţile lui instructive.
56
Ce se întîmplă, deci, în tipografiile clericale ? Răs
punsul credem ·Că trebuie să ţină seama de 1două aspecte :
cartea clericală a avut un anumit rol în ţările române,
iar in tipografii au lucrat oameni de provenienţă şi cu
mentalităţi deosebite.
În prima privinţă ar trebui abordată o problemă mult
mai generală, aceea a relaţiilor dintre Biserică şi Stat în
Sud-Estul european ; ar trebui, probabil, să se pornească
de la raportul existent fo cadrul Imperiului Bizantin, unde
biserica şi-a fixat ţeluri precise, dar într-un domeniu de
activitate spirituală (şi deci "cezaropapismul" apare ca o
formulă improprie 1), pentru ca raportul să fie urmărit
apoi de-a lungul fazelor care au desprins Biserica română
de cele cinci patriarhii tradiţionale (pe măsură ce acestea
nu mai puteau interveni în mod autoritar în chestiunile
proprii bisericii române), şi au legat-o tot mai mult de
lupta de independenţă şi de rezistenta opusă de statele
române 2 • Mai departe, apoi, trebuie să avem în vedere
că polemica cu papalitatea nu a fost purtată 'În termeni
asemănători cu aceia ai lumii greceşti, mult mai legată
1
Problemă reluată de Deno J. Geanakoplos, Byzantine East
und Latin West, Oxford, Basil Blackwcll, 1966, pp. 55-83. Privitor
l:i conceptia întemeietorului Bizanţului despre raporturile împăra
tului cu biserica, vd. şi consideraţiile lui Johannes A. Staub, Tradition
and lnovation in the Representation of tize First Cristian Emperor's
Majesty, Dumbarton Oaks Papers, Washington, XXI, 1967, pp. 37-55.
2 încă din 1532-1534, DeHa Valle afla de la călugării din
mănăstirea Dealului, de lîngă Tîrgovişte, "tutta la historia della
venuta di quelli populi ad habitar in quel paese, clic fu questa : che
havendo Traiano imperatore debellato et acquistato il paese, Io
divise ai suoi soldati, et lo fece come colonia dei Romani" - text
citat şi comentat în interesanta serie de articole a.le lui Mario
Baffi din „L'Osservatore Romano", Roma, 1967, 25 ottobre, 5 no-
vembre, 8 dic:embrc (La latinita dei Romeni negii studi cinque-
centeschi).
57
de tradiţia bizantină. Val,aJhia şi MoLdova au jucat un rol
similar celui al Italiei în Sud-Estul .european, în ·seic:01lele
anterioare 1 , iar în secolul al XVIIl-lea afirmarea originii
latine a poporului român, a estompat aproape cu totul
existenţa unei contradicţii între „ l1n Răsărit grec" şi „ un
Apus latin". Mare parte din ortodocşii transilvăneni nu
au acceptat unirea cu Roma cu convingerea că intră ast-
fel în lumea apuseană, ci cu ferma credinţă că, păstrînd
ritul ortodox, reiau legătura -cu Roma şi 'in primul rînd
încheie un contract avantajos din punct ·de vedere politic.
Cînd consecinţele acestui alt s-au lă.sat aşteptate sub
raportul politic, o mare parte din uniaţi au revenit la
ortodoxie, iar o serie de clerici uniaţi şi-au exprimat
dorinţa să anuleze un contract ce se dovedea inutil ; fluc-
tuaţia s-a petrecut în cadrul aceleiaşi concepţii şi opoziţia
dintre Răsări·t şi Apus nu s-a făcut resimţită. Că din această
fluctuaţie lupta .politică a avut de profitat este un element
pe care contractul însuşi n implica şi-l justifica.
Cartea apărută în tipografiile clericale de pe întreg
teritoriul român s-a înscris într-un proces lent, dar cu
multiple consecinţe. După ce a alimentat biserici'le cu
cărţi slavone, ea a început din secolul al XVI-iea să răs
pundă la necesitatea de a face inteligibilă slujba ; cartea
a devenit, astfel, un instrument de susţinere şi de afirmare
a limbii „vulgare" şi, în continuare, o mărturie a capaci-
tăţii de expresie a acesteia ; fără nici un salt, s-a putut
dezvolta argumentul că orice -carte publicată în limba na-
ţională aduce o nouă contribuţie la „luminarea" poporului
român asupra originii saile ilustre şi asupra drepturi'lor sale
inalienabile.
1
N. Iorga, Două tradiţii istorice în Balcani, a Italiei şi a
românilor, "Analele Academiei Române, Mem. Secţ. Ist.", S. II,
T. 35, 1912-1918, p. 413-427.
58
Tipografii au provenit din medii diferite, cu o infor-
maţie intelectuală variată işi ei au lucrat pentru patroni
care au urmărit scopuri deosebite.
De aceea, în 'însăşi această prodl.J\Cţie tipografică poate
fi observată o tendinţă •conservatoare - care luptă pen-
tru menţinerea în .pas cu vremea a concepţiei ortodoxe tra-
diţionale -, un efort de adaptare la noile realităţi - prin
acceptarea unor probleme de ordinul reformei sociale şi
ale investigaţiei laice -, un efort de renovare - care
transpune în conceptele creştine elemente preluate din
lupta de independenţă naţională şi din concepţia antropo-
logică a secolului luminilor. Menţinută pe făgaşul esenţe
lor, slujite în spiritul filousiei, producţia tipografiilor din
secolul al XVlll-lea înregistrează toate aceste preschim-
bări ; şi în timp •ce prima tendinţă - cea conservatoare -
se va împleti cu lupta pentru revenirea la vechile privilegii
ale marii boierimi (.dim ce 1În ·ce mai puţin prezentă ipe
planul acţiunii culturale), cea de-a doua se va !Împleti cu
activitatea de luminare prin mnvăţămînt (susţinută de mi-
tropoliţi ca lacov Stamate, Veniamin Costache, Grigore al
Ungrovlahiei, dar şi de mari boieri, care continuă curentul
umanist şi umanitar din epoca ibrîncovenească, ca Goleştii,
Văcăreştii, Cantacuzino, Callimachi), iar cea de-a treia
se va imbina cu producţia ieşită din centrele laice din
Sibiu şi Braşov. Faptul că tipografia aflată la dispoziţia
bisericii, în principal, nu a produs o literatură opusă crea-
ţiei folclorice poate fi explicat atît prin efortul de a trans-
planta cărţile de cult în limba vorbită, cît şi prin aparte-
nenţa mitropoliţilor şi a episcopilor români, în cea mai
mare parte, la mediul sătesc sau la 'boierimea pămîn
teană, animată de ţeluri patriotice. Cărţile publicate în
tipografiile metropolitane sau episcopale nici nu alcătuiesc,
de fapt, "o literatură clericală", ele fiind destinate, mai
ales, uzului liturgic. în asemenea condiţii nu s-a putut
59
forma o literatură opusă folclorului, ca în Evul Mediu
occidental 1•
Probabil că în acest cadru poate fi pusă şi chestiunea
"influenţelor", pentru a apărea în adevărata Jor Jumină
- ca procese .de asimilai e din organismul unei cuLturi cu
o funcţie d·e civilizaţie bine definită în Sud-Estul euro-
pean, cu o conştiinţă mereu reînnoită de apartenenţă la
unul din marile curente europene, cu o permanentă pre-
ocupare de " preschimba prinoipiile în 1idei trăite pentru a
asigura o „salvare" - 1În general contopită în condiţia
istorică a poporului român şi în coordonatele unei sinteze
spirituale realizată între speculaţia gread, cu accentul său
pe personalitate, şi rigoarea latină, orientată în special
spre soluţia pragmatică. Receptarea luminilor poate apă
rea, astfel, pe făgaşul unor preocupări aparent tradiţio
naliste, ca o preluare de elemente de prestigiu, -în vederea
remodelării lor, În cadrul unui proces de
1 creştere coerent
şi unitar 2•
Istoria cărţii ne confirmă că secolul XVIII e unul din-

tre cele mai interesante răstimpuri din cultura română, ca
epocă de tranziţie, dintr-o formă de cultură omogenă spre
una amplu diversificată.
Mutaţia socială, în planul creatorilor, la sfîrşitul seco-
lului al XVIII-lea, deschide perspectivele viziunilor indi-
vidualiste, cărora generaţia romantică le va da drept de
1
V d. ] acques Le Goff, Cui ture clericale et traditions folklo-
riq11cs dans la civilisation merovingienne, .Anna.Ies", Paris, 1967, 4,
p. 788.
2
In acest fel ar fi, probabil, abandonată ideea unui „decalaj"
cultural, care se întemeiază, de altfel, pe imaginea unui secol de un
raţionalism intransigent. O retuşare a imaginii în studiuJ Iui RoLand
Mortier din .Studies on Voltaire", XXVI, 1963 ; la L. Gossman, Me-
dievalism and the ldeologies of the Enlightenment, The John Hopkins
Press, 1968 ; la George Boas în Aspects of the Eighteenth Century,
Idem, 1967, pp. 1-19.
60
cetate, din al treilea deceniu al secolului al XIX-iea îna-
inte. Profesorii transilvăneni, ca şi dascălii din Muntenia
şi Moldova, care, de pe poziţii iluministe, 'îşi asumă rolul
de a transmite celor mulţi valorile pe care le deţin, la
care au meditat .şi pe care le-au formulat adeseori ei înşişi,
creează treptat un nou climat cultural. La acesta participă
şi boierii care scriu versuri, fără să le dea în tipar, lăsîn
du-le să se difuzeze prin copii (aşa cum s-a putut întîmpla
şi aiurea 1), dar introducîndu-le, fie şi în acest fel, într-un
mediu 1n plină transformare ; participă chiar şi clericii,
care se lasă antrenaţi de idealurile politice şi sociale înnoi-
toare, dincolo de meterezele în care biserica se menţinuse,
în anii în care rezistenţa fusese mai imperios necesară ca
iniţiativa cuceririi de noi poziţii. Tonul, 'însă, îl dau aceşti
cărturari de formaţie laică. Această structură sugerează,
însă, faptul că gruparea scriitorilor din secolul al XIX-lea,
întrevăzută cu o sclipitoare intuiţie de George Călinescu,
11re antecedentele sale : încă de la sfîrşitul secolului al
XVIII-lea regăsim pe boierul generos, revoluţionar din
inteligenţă, ca şi pe ruralul ideolog pătimaş sau pe balca-
nicul stăpînit de nervozitatea emoţiei şi sensibil la fol-
clorul sătesc 2'.
Aparent închistată în forme puţin maleabile, cartea se
modifică sub raportul structurii şi al conţinutului în această
perioadă de tranziţie. Iar surprinderea acestor modificări
necesită urmărirea concomitentă a fondului de idei şi a
1 V d. O Papadima, Anton Pann. „cîntecele de lume" şi folclorul

Bucureştilor, Buc., Editura Academiei, 1953, pp. 53, 31. În mod ase-
mănător, poeziile lui John Donne s-au difuzat mai întîi prin copii
şi titlurile pe care le poartă acestea în ediţiile actuale nu aparţin
autorului {Helen Gardner, The Titles of Donne's Poems, în Friend-
sliiji's Garland, voi. I, pp. 189-208).
2
V d. l!.toria literaturii române de la origini pină în prezent,
Buc., 1941, p. 730.
61
mijloacelor de expresie din fiecare carte, precum şi cerce-
tarea mediului în care a fost produsă. în cele mai dese
cazuri se ,întrevede o combinaţie de elemente deosebit de
interesantă : există cărţi apărute în tipografiile clericale în
care se discută problema „luminării" poporului în fraze de
un retorism bizantin, aşa cum există manuscrise 'în care
se regăsesc cele mai heterogene fragmente, scrise într-o
frază populară, spre uzul unui boier ataşat obiectirului
recuperării privilegiilor propriei sale clase ; în cărţi ce se
deschid cu ode ce sanctifică autoritatea imperială se regă
sesc pasaje compacte în care este argumentată egalitatea
între oameni.
Istoria cărţii va contribui masiv la completarea ima-
ginii veacului al XVIII-lea, pe măsură ce fondurile din
ţara noastră vor fi mai bine cunoscute, bibliotecarii vor
semnala tot mai multe date ;de pe filele îngălbenite 1 , vor
readuce în lumină noi documente şi noi autori, fără să
neglijeze ajutorul papirologiei 2 , şi vor oferi cercetării acele
elemente care să îngăduie reconstituirea „lumii cărţii" 3 -
lucrători în morile de hîrtie, ·copişti, legători, colportori,
miniaturişti, librari, patroni, bibliofili, mecenaţi şi alţii.
Se va putea, poate, stabili legătura dintre copişti şi tipo-
grafi, se vor elucide 'condiţiile iÎn care erau lucrate un
manuscris şi o carte 4, se va arunca o nouă lumină asupra
împrejurărilor în care se difuzau cărţile prin intermediul
1
1
Cp. G. Ouy, liistoire visible et histoire cachee d'un manu-
.1crit, "Le Moyen Age", 1958, p. 116.
2
Vd. Paul Verniere, Histoire litteraire et papyrologie: a propos
des autographes de Diderot, "Revue d'Histoire Litteraire de la
France", 1966, 3, pp. 409-418.
3
V d„ de exemplu, Slownik biograficzny pracownik6v kscazki
polskiej, Lodz, 1958, 139 p. .
4
Vd. PauJ Chauvet, Les ouvriers du livre en France, des origines
a la Rcvolution de 1789, Paris, P.U.F„ 1959.
62
acelei instituţii atît de răsp'îndite în Sud-Estul european,
cum a fost 1prenumer.area 1 . Intrevedem momentul în iear·e
se va putea stabili cine a iniţiat publicarea unei cărţi sau
efectuarea unei traduceri, cine a transpus nn practică în-
demnul, cine a beneficiat de apariţia operei, într-o înlăn
ţuire perfect coerentă, ca într-un proces unic ; prin aşe
zarea în paraJeil a mai multor procese de acest gen, se
va arăta ce grupuri au participat la realizarea fiecărei etape
în parte. Astfel vom avea o istorie a elaborării operelor
şi, în urma trasării itinerarilor parcurse de ·cărţi, o geo-
grafie a culturii. Întrevedem, mai departe, întocmirea unei
cronologii a operelor produse, în cadrul căreia să poată
fi indicat, ·într-o rubrică aparte, din ce mediu a pornit
opera şi ce mediu a beneficiat de ea ; dacă rezultatele se
vor transforma şi În tabele statistice şi în grafice, afir-
maţiile vor fi clădite pe un teren solid.
După clarificarea planului faptelor, se poate trece pe
planul raţiunilor care le-au prezidat sau care au apărut,
chiar după ce actul s-a preschimbat în gînd. Pentru a
aborda sistematic şi concret această reţea de nervuri mult
mai delicată şi mai supusă primejdiei de a provoca decesul
întregului organism, deîndată ce mina specialistului taie
la întîmplare, sînt necesare ca alte instrumente să fie ală
turate cataloagelor cumulative de manuscrise, repertoriilor
de traduceri, listelor de oameni din „lumea cărţii" : ne
referim la toate acele lucrări care introduc pe cercetător în
„ viziunile despre lume" ale grupurilor din societatea seco-
lului al XVIII-iea - editări de culegeri de ·Însemnări de
1 V d. Ph. lJ.iou, Pour une etude quantitative du public des

lecteurs grec.f a l' epoque des Lumieres et de la Revolution, în curs
de apariţie în Actele congresului de Studii sud-est europene de la
Sofia, aug. 1966 : M. Stoyanov, Les „syndromites" bulgares des livres
grecs au co11rs de la premiere moitie du X/Xe s., nByzantinisch-
Neugriechische Jahrbiicher", 1966, pp. 370-406.
63
pe cărţi şi manuscrise, volume de cronici mărunte, acte
particulare şi, mai ales, ide corespondenţă 1 • De la diferitele
mentalităţi, la constelaţia de valori a întregii societăţi 2 , ca
şi de la interpenetrările de forme ,culturale la cristalizarea
stilurilor artistice, se va parcurge un drum presărat de
clarificări hotărîtoare, pentru ca la capăt să se poată
schiţa trăsăturile literaturii române din secofol al
XVII 1-lea şi. mai mul,t, aportul ei 'la experienţa colectivă
a umanităţii.
1
Contributia adusă de recentul volum de scrisori ale: lui Petru
Maior, editate de N. Albu (Edit. pt. Lit., 1968), la o mai bună înţe
legere a activitătii acestui cărturar, dovedeşte cu prisosinţă CÎlC'
modificări mai pot fi aduse portretelor pe care le credeam familiare'.
Nu ar mai trebui să subliniem faptul că un volum de corespon-
dentă e destinat să arunce noi lumini asupra unei personalităţi sau
asupra unui grup, mai mult sau mai puţin omogen, dacă nu am
avea în faţă culegeri de scrisori emanînd de la autori care ar fi ei
însuşi surprmş1 să se vadă aşezaţi unul lingă altul ; o asemenea
culegere nu este, după expresia lui Iorga, <lecit o simplă .întreprin-
dere de librărie".
2
Un biilanţ şi o definire a preocupărifor actuale în domeniul isto-
riei sociale a ideilor în studiul lui Louis Trenard, L'histoire des men-
talites collectives, ,.Revuc: d'histoire moderne et contemporaine", 1968,
4, pp. 691-703.
VOLTAIRIANISM ŞI ROUSSEAUISM
A contribuit spiritul filosofie la prăbuşirea vechiului

regim ? Există o legătură directă între difuzarea luminilor
şi evenimentele revoluţionare de la sfirşitul secolului al
XVIII-iea? Ce operă a fost mai repede îmbrăţişată şi
mai durabil, a lui Voi taire sau a .lui Jean-Jacques ? Sînt
întrebări care s-au pus şi care nu au fost încă definitiv
rezolvate, datorită faptului că răspunsurile necesită un
studiu amănunţit şi amplu, capabil să refacă itinerariile
operelor în spaţiu şi în timp. Dar dacă itinerariile pot fi
mai lesne refăcute, regăsindu-se toate acele urme pe care
generaţiile le-au lăsat ca semne pe parcurs, mai greu este
de prins firul ·În labirintul de opinii al posterităţii, care
nu se suprapun cu opinia contemporanilor scriitorilor şi
nici cu opinia acestora despre opera proprie. Lucrurile
se complică, însă, şi mai mult atunci cînd în faţa explo-
ratorului apar moştenitorii spirituali ai marelui autor, cei
care pe baza actelor, scrierilor şi epistolelor publicate (une-
ori de ei) au devenit deţinătorii dreptului de interpretare :
marele autor nu a scris pentru ca să fie făcute asemenea
analize ; marele autor a scris, în primul rînd, pentru e1.
65
Poate că una dintre cele mai interesante comunicări
prezentate la Congresul Internaţional de Iluminism de la
St. Andrews a fost aceea a dr. Samuel S. B. Taylor, care
a evocat istorirnl reprezentării iconografice a lui Voltaire
şi a lui Rousseau. Dacă concluziile comunicării au provocat
adeseori încrucişări de spade repezi între partizanii celor
doi corifei, ele au ilustrat pe dep.Jin grăitor felul în care
aceştia s-au asociat în minţile generaţiilor de mai tîrziu ;
portrete, gravuri, sculpturi, medalioane, obiecte de artă
de tot felul reproduceau o ..iconografie jumelată", în care
se regăsea opm1a nu numai a artiştilor, dar şi aceea a
unui public foarte larg. \O reconciliere postumă şi o apo-
teoză simbolică în anii revoluţionari indicau că Gavroche
alătura cu bune motive pe cei doi, cînt:înd : „c'est la faute
a Voltaire, c'est la faute a Rousseau".
Rămîn, totuşi, deosebiri profunde între operele acestor
mari francezi şi nu e exagerată celebra opinie care îl con-
sideră pe Voltaire scriitorul care încheie o epocă, iar pe
Jean-Jacques drept acela care deschide una nouă. Şi dacă
se poate vorbi de un "rousseauism" al lui Voltaire, faptul
credem că se datoreşte atît unei mai riguroase consecvenţe
în gîndirea lui Jean-Jacques, caipabilă să aitragă pe tărî
murile sale mintea mai fluctuantă a lui Voltaire, cît şi
unei atmosfere ideologice generale, în cadrul căreia con-
cepte şi formule se transmiteau şi se însuşeau cu oarecare
uşurinţă 1 . Spre deosebire de inegalul şi hărţuitul scriitor,
care n-a încetat 'În tot cursul vieţii sale să se coboare
în adîncurile fiinţei umane, ajungînd pînă acolo unde con-
1
Ne referim Ja comunicarea lui John Pappas, Le Rousseauisme
de Voltaire, "Studies on Voltaire and the Eighteenth Century•,
Gcneve, LVII, 1967, pp. 1169-1181, care a semnalat influenţa <>pe-
relor La lettre sur la Providence şi La Profession de foi du vicaire
savoyard asupra viziunii metafizice a lui Voltaire şi asupra un<>r idei
expuse în l'lngenu şi în Dictionnaire philosophique.
66
ştiinţa ocupa un loc mai important decît sistemul, patriar-
hul de la Ferney a acordat atenţia sa aspectelor majore
ale existentei umane, privite sub latura lor exterioară şi
obiectivă, fapt care i-a şi atras afecţiunea tuturor acelor
„honnetes gens" gînditori de pe ·continentul european 1 .
Concepţia lui politică s-a putut prea bine centra pe cîteva
idei-forţă - ca activismul autoritar, umanismul liberal
şi anticreştinismul 2 ; dar întrucît atotputernicia despoţilor
luminaţi, încrederea acordată intenţiilor „pure" ale aces-
tora şi libera dezvoltare a tuturor indivizilor stau cu greu-
tate laolaltă, e mult mai potrivit a vorbi, în cazul con-
cepţiei politice a lui Voltaire, de „un empirism care n-a
formulat niciodată vreUIIl sistem" 3 • în schimb, 1causticitatea
sa a dizolvat cu recunoscută eficienţă idolii vieţii publice,
despre care vorbise mai demult Fr. Bacon. In anumite me-
dii, aşa cum s-a întîmplat, în mare parte, în Centrul şi
Sud-Estul Europei, opera lui s-a putut întîlni cu aceea
a lui Rousseau.
1 Vd. Rene Porneau, Voltaire europeen, .La Table Ronde", 1953,
fevr., pp. 28-42.

2 Vd. Rene Porneau, Politique de Voltaire, Paris, A. Colin, 1963,
256 p.
a Louis Trenard în recenzia La cartea oitată supra, din .Revue
historique", 1965, oct.-dec., pp. 480-481. L. Trenard a trasat o inte-
resantă curbă a audienţei lui Voltaire în Lille în comunicarea sa
L'influence de Voltaire a Li/le au XVll/e siecle, .Studies on Vol-
taire and the Eighteenth Century", Genc':ve, LVIII, 1967, pp. 1607-
1634 ; reţinem concluzia : .unii au gustat vraj.a poetllllui sau verva
povestitorului, dar cei mai perspicaci au examinat în tragedii, scrie-
rile istorice, eseurile ucenicilor săi temele noi - libertatea de gîn-
dirc, îndrăzneala în expunerea istorică, lipsa de respect faţă de cei
puternici, condamnarea fanatismului, răspunderea bisericii pontru în-
cetinirea evoluţiei umane. Acest spiri·t de incredulitaite a constituit
ceea cc abatele Desfontaincs a denumit Voltairomanie (17 39) şi
ceea ce noi numim voltairianism."
67
In secolul al XVIII-lea, ca ş1 m cel următor, dar
într-o măsură mai redusă, Franţa se bucură de un prestigiu
european recunoscut. Clasicismul din secolul al XVII-lea
exercită o mare putere de atracţie, literatura şi artele fru-
moase capătă adeseori valoarea unui etalon şi curţile prin-
ciare din Europa transplantează în diferite regiuni expe-
rienţa culturală de la Versailles. Radiaţia aceasta are în
secolul al XVIII-lea un caracter „spontan", a.şa cum re-
marca Louis Reau în cartea sa, devenită ea însăşi „cla-
sică" 1, deşi nu lipsită de exagerări, sensibile mai ales
acolo unde se vorbeşte nu despre o influenţă, ci despre o
expansiune. Cercetările mai noi confirmă faptul că spiritul
filosofie din epoca lumini:lor menţine un prestigiu aJ Fran-
ţei, pe care, în fond, îl crease secolul precedent. Revoluţia
din 1789 aduce „Marea Naţiune" pe primul-plan şi în
întreaga Europă atitudinile se definesc .într-un fel sau
într-altul, dar nimeni nu rămîne în afara frămîntării ideo-
logice şi politice pe care republica o creează pe un con-
tinent dominat încă, în mare parte, de imperii. Campaniile
victorioase ale lui Napoleon Bonaparte .împing lucrurile
şi mai departe, mai ales datorită faptului că Primul Consul
şi chiar Împăratul vor continua să apară a se fi desprins
din galeria revoluţionarilor.
Aflate în acest răstimp sub dominaţie străină, ţările
române nu au intrat în contact direct cu imperiul napoleo-
nian. Rămînînd în afara zonei de operaţii a armatelor
franceze, ele nu au fost afectate nici de hotărîrile Congre-
sului de la Viena; anul 1815 nu marchează, aşadar, trans-
formări politice vizibile şi Transilvania continuă să rămînă
sub aceeaşi stăpînire, iar Moldova şi Valahia se află mai
1
Louis Reau, L'Europe fran~aise au siecle des Lumieres, Paris,
Albin Michel, 1938, pp. 313-315.
68
departe sub conducerea a·celoraşi domni fanarioţi, care-şi
începuseră domnia în 1812 : Scarlat Callimachi şi Ioan
Caragea. Dar dacă acţiunile franceze pe plan politic şi
militar nu provoacă repercusiuni vizibile şi adînci în Ţările
Române, prestigiul cultural al Franţei e în continuă creş
tere, din ultimele două decenii ale secolului XVIII înainte.
Mai puţini receptivi la idei1le revoluţionare, cărtura
rii români adoptă, în schimb, ·CU văidită satisfacţie scrie-
rile celor care marcaseră, în Franţa, deschiderea unei „crize
de conştiinţă" sau a unui proces împotriva instituţiilor şi
a valorilor „ vechiului regim". Cercetarea imagini·i pe care
şi-au făcut-o nu numai cărturarii, dar şi păturile orăşeneşti
sau chiar rurale despre Franţa 1 consemnează faptul că
aceasta s-a închegat din datele desprinse din ştirile aduse
de presă ori pe cale orală, din acţiunile reprezentanţilor
Franţei pe aceste tărîmuri şi, în primul rînd, din operele
scriitorilor socotite a fi avut o parte de responsabilitate în
., tăierea craiului" Ludovic al XVI-lea şi în instaurarea
unui regim de „foberta" : Voi.taire şi Rousseau.
Operele celor doi scriitori s-au difuzat destul de rapid,
aşa cum ne indică o serie de cereri de cărţi, formulate în
Moldova şi Tara Românească, sau cataloagele bibliote-
cilor particulare ; ele se bucură curind de prestigiu şi în-
registrează o celebritate durabilă. Atît datorită faptului că,
de pe urma unor asemenea lecturii, sînt formulate idei ce
par cu totul .îndrăzneţe, cît şi din cauza reacţiei aproape
spontane a elementelor conservatoare care strigă „ voltai-
rianism" chiar şi atunci cînd afirmaţiile alarmante aveau
altă sursă. are loc în mediul cultural român o frămîntare
1 Amănunte în studiul nostru L'image de la France dans Ies

Pays Roumains pendant Ies Campagnes napoleoniennes et le Congres
de Vienne, "Nouvelles etudes d'histoire", Bucureşti, Editura Aca-
demiei, 1965.
69
ce denotă o prezenţă, dacă nu chiar şi o influenţă. Disci-
polii 1ui "Voltir" îşi sporesc rîurile şi, în ciuda defăimă
rilor spiritelor conservatoare, ei afişează cu evidentă osten-
taţie un spirit liberal şi, în unele cazuri,_ chiar libertin,
dacă trebuie să atribuim unei asemenea influenţe dega-
jarea cu care o frumoasă şi celebră doamnă, îşi dezvăluia
lipsa ei de prejudecăţi primind în primă vizită pe un
ofiţer emigrant în iatacul său, 1în toa:lt)tă de dimineaţă. Cert
este că lecturile şi, probabil, mai ales acele idei generale
despre un scriitor de răsunet pe care le împărtăşesc, la
un moment dat, amatorii de lecturi (chiar atunci dnd
nu l-au citit), asiguraseră lui Voltaire o statornică popu-
laritate în rîndul boierimii române ; se vorbea, pesemne,
despre scrierile acestuia, aşa cum se comentau ecourile
vieţii mondene din capitala Franţei, în acea pătură subţire
a oamenilor pentru care moda constituia adevărata faţă
a istoriei. Se vor fi degustat cu plăcut freamăt şi paginile
lui Rousseau, comentîndu-se cu similar interes explorările
acestuia în marea şi adînca intimitate a omului.
Dar nu de aici vor veni consemnările prezenţei scriito-
rilor în viaţa spirituală din ţara noastră. Risipite ca spuma
mării, asemenea sunete de valuri împrăştiate pe nisip nu
au putut decît aduce un acord în plus în amplul concert
pe care-l redau acum alte grupuri ; comentariile din
preajma curţii vor fi contribuit, într-o oarecare măsură,
la preschimbarea modului de viaţă citadin. în cultura scrisă,
cei doi scriitori pătrund datorită grupului de cărturari pe
care l-am văzut ridicîndu-se, la sfîrşitul secolului al
XVIII-iea, în urma procesului de amplă mutaţie socială
în rîndul creatorilor.
Primul care-şi face intrarea, în această fază de criză
a „vechiului reg~m", este Vo:ltaire. S-a arătat, într-o docu-
70
mentată sinteză 1
că
cele dintîi traduceri române, realizate
,
în urma unui contact direct cu originalul, sînt versiuni ale

unor opere ce fuseseră transpuse şi în neogreacă. S-a pre-
tins, însă, că aceeaşi raţiune a prezidat ambele penetrări :
„ traducerile în limba greacă s-au făcut pentru scopuri de
propagandă politică„. De aceeaşi părere sînt şi în ce pri-
veşte traducerile româneşti. Cred că s-au făcut din ordinul
Ecaterinei în timpul ocupaţiei ruseşti". 2 Desigur că, alcă
tuite de Voiltaire cu intenţia de a susţine lupta Imperiului
rus împotriva celui otoman, Le T oe sin des Rois şi T ra-
duction du poeme de Jean Plokof au fost traduse de
Evghenie Vulgaris pentru a face cunoscută, în rîndul gre-
cilor, lupta eliberatoare a trupelor ruse ; desigur că cele
două versiuni greceşti au fost cunoscute cărturarilor ro-
mâni, care s-au oprit exact la aceleaşi opere. Dar tradu-
cerile române s-au făcut direct din original şi ele apar în
alt context nu numai politi<:, dar chiar simplu material :
cele două versiuni sfat incluse, în cele două manuscrise
cunoscute, împreună cu alte texte, care aruncă o lumină
clară asupra intenţiei traducătorului şi, deci, asupra cauzei
care a determinat .transpunerea lor în limba locuitorilor
Principatelor Române. Dacă ar fi fost vorba de execu-
tarea unui ordin, incontestabil că s-ar fi pus la dispoziţia
traducătorului român versiunea greacă, deja cunoscută şi
controlată. Dar traducătorul român, inspirat de transpu-
nerile în greacă, ajunge la textul francez, îl citeşte, îl
găseşte adecvat preocupărilor sale şi-l redă direct din ori-
ginal ; mai mult, îl plasează în manuscris laolaltă cu alte
fragmente semnificative. Ms. 499 (din Bibl. Acad., ca şi
celelalte citate în continuare), scris în anii imediat urmă-
t Ariadna Camariano, Spiritul revolut ionar f ra11cez şi Voltaire

î11 limba greacă şi română, Buc., 1946.
2 Op. cit., pp. 139-140.
71
tori lui Ii i2, cuprinde : Rugăciurze a neamului Grecilor
(de Giovanni del Turco), 7 oaca împăraţilor, Tălmăcire a
facerii lui Ioan Plocof, împreună cu Ponturile amtenirii
armelor /1e11./.ru adunarea marilor soli ai Rosiei, ai Glzer-
maniei, ai Prusiei, ai Porţii Othomaniceşti; cari s-au adu-
nat lingă Focşani, jJentrn aşid.zarea păcii între moscali şi
intre turci, du/Jă răsboiul anilor 1769, 1770, 1772. în Ms.
J.108, scris în Ii SO la Roman, după primele trei scrieri
urmează Palatul crailor leşeşti, iar, într-o caligrafie mai
tirzie, un opuscul al lui Ioan Sighizmund von Ţiten, în
care este discutată criza Imperiului otoman, dar nu din
punctul de vedere al Rusiei, ci al Prusiei.
Ambele traduceri apar, deci, ca transpuneri a unor
scrieri voltairiene capabile să dea un răspuns frămîntărilor
din mediul românesc. Efectuarea celei de-a doua versiuni
la Roman, unde se află, în ace~t răstimp, Leon Gheuca,
una din figurile principale ale rezistenţei antifanariote şi
ale mişcării patriotice din Moldova, ne îndeamnă să atri-
buim acestuia realizarea primului contact cultural cu opera
lui Voltaire, şi anume în contextul profundei frămîntări
din cercurile cărturarilor patrioţi români, care, după pacea
de la Kuciuk-Kainargi, caută să cristalizeze atitudinea poli-
tică română în faţa problemei orientale. Transcrierea „pon-
turilor armistiţiului de la Focşani", unde au participat dele-
gaţi din Valahia şi Moldova, ca şi inserarea, în cel de-al
doilea manuscris, a unei scrieri de genul „oglindei prin-
cipelui'', menită să clarifice rolul pe care un domnitor îl
are în viaţa unui stat, fac evidentă raţiunea care a pre-
zidat la traducerea în româneşte a celor două scrieri vol-
tairiene. Aceasta explică şi selectarea celei de-a treia opere
a scriitorului francez, care a fost tradusă în limba română,
în I i92, de Gherasim Clipa, discipolul lui Leon Gheuca :
Hisloire de Charles XII - Istoria Craiului Sfeziei Carql
al XII-Zea. Bun cunoscător al limb!i franceze, Gherasim
transpune o operă, care, spre deosebire de cele două opus-
cule voltairiene, cunoaşte un deosebit succes, ·difuzîndu-se
prin mai multe .copii 1 •
Ni se pare neîndoielnic faptul că introducerea primelor
lucrări · voltairiene în circuitul român are 5n vedere cea
de-a doua direcţie în care scriitorul francez şi-a dezvoltat
opera istorică ; concepînd simultan istoria lui Carol al
Xii-lea şi aceea a secolului lui Ludovic al XIV-iea, Vol-
taire căuta să îmbrăţişeze cele două laturi ale istoriei euro-
pene 2 • Or, în ţările române atenţia se îndreaptă firesc
spre scrierile privind Europa răsăriteană, în care se regă
seau nu numai aluzii (mai mult sau mai puţin exacte) la
tările române, dar şi o nouă interpretare dată problemei
orientale. Iar noutatea consta, în primul rînd, 1În analiza,
întrepr.insă de un contemporan, a evenimentelor în care
se aflau cuprinse ţările române ; cu atît mai mult credit
se acorda, apoi, acestui contemporan, cu cit el înţelegea
să pătrundă in intimitatea fenomenului istoric, respingînd
concepţia celor care înlănţuiseră evenimentele asemenea
episoadelor dintr-un basm. Selectarea operelor voltairiene
se datora, aşadar, însuşi spiritului în care fuseseră scrise
acestea ; în Remarques sur l'histoire, autorul preţuit de
cărturarii români făcuse o afirmaţie care corespundea întru
totul noului gust pentru istorie ce se formase în cultura
noastră : „ Un om matur, care are treburi serioase, nu mai
repetă poveştile spuse de doica lui".
La sfîrşitul secolului al XVIIl-lea este atestat, în cul-
tura română, un profund spirit critic, cu tendinţa de a trece
în revistă instituţiile, politica internă şi externă, modul de
existenţă. Acesta este alimentat de spiritul voltairian, care,
1 Ibidem, pp. 143-145.

2 Rene Porneau, Preface la Voltaire, Oeuvrcs liistoriques, Paris.
Pleiade, 1957, p. 34, 35.
73
aparent surprinzător, este definit ca atare atunci cînd apare
în manifestările publice, dar nu e desemnat expres atunci
cînd preluările sînt directe. într-adevăr, primele versiuni
citate nu cuprind indicaţia că a fost redată o scriere a
filosof.ului şi literatului francez. Dar faptul acesta nu se
datoreşte, în cazul traducătorilor români, „temerii de a
apărea în faţa lumii ca un admirator şi traducător al
ateului Voltaire" 1, ci considerentului mult mai simplu că
aproape nici una din traducerile care se fac la sfîrşitul
secolului al XVIII-iea nu cuprind indicaţia numelui auto-
rului ; În toată această perioadă continuă să se acorde
atenţie exdusiv fondului de idei şi mai puţin scrierii ca 0
operă de artă, iar ideile fiind privite a apărea într-un

cadru tradiţional, autorul se bucură prea puţin ·de drepturi
şi de răsplată personală. Dacă a fost însuşit, aceasta în-
seamnă că opera lui îl doviedeşte un „ibărbat înţelept", un
demn cultivator al înţelepciunii. Chiar dacă soluţionarea
aceasta poate părea ciudată nouă, celor care sîntem obiş
nuiţi să ne apărăm cu dîrzenie (uneori chiar cu sabia pre-
schimbată în condei) drepturile de autor (uneori chiar asu-
pra unor idei care s-au mai spus şi s-au uitat), faptul în
sine nu atestă mai puţin prestigiul de care s-a bucurat
istoricul şi gînditorul politic Voltaire în Tările române, în
perioada pe care o denumim a luminilor.
Difuzîndu-se cu aceste note specifice, opera lui Vol-
taire a însoţit, mai departe, dezvoltarea gustului literar.
In această privinţă, credem că trebuiesc relevate cel puţin
două aspecte. Critica voltairiană, care a plăcut, sub latura
indif erentisrnu•lui religios, marii boierimi, şi sub această
latură, ca şi sub aceea general antifeudală micii boierimi
şi cărturarilor proveniţi din rîndurile acesteia, ca şi din
mediul orăşenesc sau rural, a alimentat masiv noua orien-
1
Ariadna Cam ariano, 0/1. cit., p. 17 4.
74
tare a spiritelor spre „cetatea oamenilor". Dar dacă am
vorbit de o netă deosebire între aspiraţiile greceşti şi cele
române, care au solicitat transpunerea scrierilor 1în limbile
respective, În această perioadă fanariotă, am avut în vedere
şi faptul că în cultura română nu a apărut ni·ci o ·scriere
originală antivoltairiană. Au fost traduse scrieri de acest
gen grece.şti, dar nu e cunoscut pînă în prezent nici un
cărturar român care să fi pornit să rupă lancea sa împo-
triva lui Voltaire. în Grecia, în schimb, de îndată ce forul
patriarhal s-a simţit degajat de obligaţia de a menaja
prestigiul imperiului ţarist, el a reacţionat cu violenţă
împotriva influenţei care ducea turma sa pe căile rătă
cirii 1. Scrierile lansate de la Constantinopol au fost tra-
duse şi în române.ş.te, apărînd în tipografia metropoli-
tană. Dar mitropolitul moldovean a mai tipărit şi o altă
carte semnificativă, la care ne vom opri curînd. Cît pri-
veşte cel de-al doilea aspect, el este direct legat de evoluţia
gustului literar în cultura română ; în raport cu operele
literare care au desfătat pe locuitorii ţării noastre 'În se-
colele anterioare, scrierile care încep să .se încetăţenească de
la sfîrşitul secolului al XVIII-iea înainte nu mai atestă
o strictă dependenţă a valorii estetice de valoarea etică, ci
tind spre eliberarea celei dintîi. Sub acest al doilea aspect,.
prezenţa lui Voltaire a avut o importanţă majoră.
Cartea pe care o tipăreşte Veniamin Costache în 1819"·
la laşi este semnificativă din mai multe puncte de vedere ;
este vorba de o broşură publicată de Nicolae Pappadopu-
los în tipografia lui Nicolae Gliki din Veneţia, în 1815,
şi tradusă sub titlul Cărticică îndemînatecă. Broşura are
trei părţi distincte : traducerea unei scrieri a lui Jacques
1 C. Th. Dimaras, Notes sur la presence de Voltaire en Grece.
"Studies on Voltaire and the Eighteenth Century", Geneve, LV.

1967' pp. 439-444.
Saurin, o introducere şi un aparat critic bogat, care adapta
textul din secolul al XVIII-lea la situaţiile din secolul al
XIX-lea ; la sfiîrşit, un cuvînt polemic împotriva dască
lilor ostili contactelor cu universităţile din Occident releva
sensul traducerii acestei expuneri dogmatice.
Tex tul lui Saurin a căzut în mîinile lui Pappadopulos
datorită propagandei organizate de o societate religioasă
britanică, ce făcea apel la predicatorul protestant pentru
a combate ateismul ; avem de-a face cu ecoul unei polemici
-occidentale. Decedat în 17 30, Saurin nu ar fi putut lupta
împotriva enciclopediştilor şi predica lui nu-şi propunea,
de altfel, decît să dovedească „adevărul Scripturii" ; o dată
cu reeditarea, intelectualul grec procedase şi la o „actua-
lizare" asezonînd predica cu o confesiune a lui Rousseau,
care, în anul morţii lui Saurin, avea 18 ani ! 1 în intro-
ducere, ca şi în notele explicative, Pappadopulos expune
clar scopul său, de a da „ tinerilor" o doctorie „alcătuită
din însăşi şpeţeriile Franţiei, de unde turburarea asupra
hristianismosului epidemiceşte s-au răvărsat" ; în note se
fac dese referiri la Pascal, Massillon, Luther şi J. J. Rous-
seau. Cit priveşte pe Voltaire, autorul nu-l menajează,
dar separă, totuşi, scrierile lui anticreştine, de cele istorice
şi literare, care-l arată „prea isteţ la minte" ; merită a fi
rnnoscute operele care l-au făcut celebru „pentru curăţia
limbii lui şi pentru ascuţimea minţii lui, care s-au arătat
în cartea lui ce să zice Enriada şi pentru tragudi:ile lui
ş1 pentru cîte altele istoriceşte au scris sau epistoliceşte"
1
Născut la Nîmes în 1677 (şi nu în 1667, cum afirmă Pappa-
<lopulos), Saurin a emigrat la Geneva, în urma revocării Edict'ului
de la Nantcs şi a făcut studii în Anglia, de unde a fost chemat
la Haga în 1705 ; a murit în 1730. Lipsite de spiritul polemic •anti-
papal şi axate pe expunerea principiilor dogmaticii, predicile sale
au fost reeditate adesea, deşi ediţiile postume au apărut cu o vizi-
bilă lipsă de spirit critic.
76
(p. 85-86). In fine, explicînd o expresie a lui Saurin,
adaptată şi aceea la circumstanţe - "în numele filosofiei
şi a luminării" -, autorul compune o amplă notă în care
sînt anihilaţi "marii iluminişti" Okelus (filozoful antic care
mai fusese combătut eroic şi de un alt didascal grec din
secolul al XVIII-iea, Ioan Gianetti), Spinoza şi Voltaire.
Evident că istoria filosofiei nu este domeniul pe care
Pappadopulos îl cunoaşte cel mai bine ; fiu de preot, acesta
a fost un negustor întreprinzător care nu s-a lăsat dezar-
mat de adversităţi, şi numai la doi ani după ce un incen-
diu îi mistuise tot avutul el pornea două noi corăbii pe
Marea Neagră, organizînd. în acelaşi timp, şi o modernă
societate de asigurare. A tradus Codul comercial francez
şi a redactat o enciclopedie comercială în 4 volume 1 . Ideile
sale erau împărtăşite de personalităţi remarcabile din lumea
greacă, cum a fost Mihai Vasiliu 2 • Pappadopulos este, deci,
reprezentantul unui grup de promotori ai culturii greceşti
moderne, care, căutînd să menţină principiile tradiţionale,
se străduiau totodată să le adapteze la exigenţele intelec-
tuaie moderne. Partea cea mai interesantă a broşurii este
anexa în care autorul recomandă, aproape patetic, trimi-
terea tinerilor la studii în marile universităţi de pe conti-
nent, pentru ca să reînvie strălucirea vechei Elade : "nu
este filosofia, nici în Evropa ducere, nici cu cei de alt
neam împărtăşirea cele ce strică pravoslavnica cugetare
şi blagocestia celor de un neam cu noi", se afirmă aici
(p. 105), trimiţîndu-se o săgeată la adresa dascălilor con-
servatori, a bătrînilor „literatori, adecă cei ce au îmbă-
1 Date despre el la A. Pappadopulos-Vretos, Neoei.Â.T}VlKÎJ q>tA.o/.o-

yla ... , Atena, 1854-185i, P. II, pp. 315-317; C. N. Sathas. NeoEÂ.Î.T}-
VlKÎJ q>tA.oi-.oyia ... , Atena, 1866, p. 608 ; Carl Iken, Leukotliea, Leip-
zig. 1825, voi. I. p. 93.
2 Carl Iken, op. cit„ p. 144.
77
trînit cu ·totul în neaducătoarea de roadă tehnologie ,a celor
opt părţi ale cuvîntului şi a celor 24 de slove (că pre
aceştia eu îi zic literatori, iar cărturari pre filologhi)".
Tradus în 1819, opusculul e publicat de Veniamin Cos-
tachi fără nici o modificare şi adeziunea mitropolitului la
formula negustorului grec este, deci, integrală. Recoman-
dabil este, aşadar, ca ortodoxia să fie menţinută, ca din
voltairianism să se reţină opera literară şi istorică, pre-
cum şi ca tinerii să deprindă filosofia în universităţile apu-
sene. Dar Veniamin este mitropolit şi broşura aceasta el
o publică după ce fusese tipărită Apologia lui Athanasie
din Paros, scrisă cu aprobarea forului patriarhal constan-
tinopolitan. Acolo fusese combătută în mod drastic ideea
de libertate socială şi toate principiile filosofiei moderne,
iar opera lui Voltaire fusese condamnată în bloc. A im-
prima o scriere de genul Cărticelei îndemînatece în tipo-
grafia metropolitană diu Iaşi însemna a face manifestă
o opinie diver.gentă şi faptul în sine poate explica în ce
condiţii s-a făcut trecerea, în cadrul unei tradiţii .dinamice,
de pe poziţiile conservatoare pe cele noi 1 ; însuşi mitropo-
1 Poziţia Apologiei constantinQpolitane (tradusă în 1816, la laşi,
de un monah format la şcoala de tradiţie isihastă a lui Paisie Veli-

cicovschi şi retipărită Ia Bucureşti, în 1819, cu cheltuiala a doi
boieri) este intr.ansigentă, şi în creaţia voltairiană nu sînt operate
distincţii ; precizînd că cel mai mare ateu al epocii este Voltaire
(ciudată etichetă aplicată pe un curent!), autorul se întreabă "dar
pentru ce oa.re ? Pricina cea adevărată ne-au arătat-o n<>'llă acest
bărbait înţelept, Don Climent, franţezul cel de o patrie cu dînsul,
adecă iaste vestit şi lă,udat şi pre mulţi următori luişi află, şi
mai vMos pre unii din tinerii noştri, cari cu multă poftă să dau
să înveţe ~imba franţozască, pentru că iaste poetic şi alcătuiaşte
cu dulci vorbe cărţile sale şi încă pentru că iaste sofistis„." (p. 114).
Gestul lui Veniamin semnalează că ar trebui revăzută afirmaţia
c:ă vechea cu1tură nu a fost capabilă de a opune rezistenţă lU!IDinilor
europene, aşa cum a pretins Fritz Vailjavec, Ausgcwăhlte Aufsiitze,
78
litul pledează pentru filosofie, pentru dezvoltarea litera-
turii şi pentru creşterea rolului învăţămîntului, căutînd, în
acela.şi timp, să menţină prestigiul biseridi 1 • ln afara
cercurilor clericale, această preocupare se va face mai puţin
simţită, deşi atacurile împotriva ortodoxiei nu apar în
perioada ce se întinde pînă către 1848. ln general, deci,
curentul tradiţionalist reprezentat de Veniamin relevă cu
deosebită pregnanţă o atitudine nuanţată faţă de voltai-
rianism - absenţa unei intransigenţe anchilozate, dar ope-
rarea unor discriminări - şi formula aceasta nu pare a fi
străină nici intelectualilor din epocă : atenţia lor se în-
dreaptă spre tragedii, epistole, poeme, în faza în care neo-
clasicismul domină şi scriitori reprezentativi - ca Heliade,
Stanciu Căpăţîneanu, Gr. Alexandrescu, Gh. Asachi sau
G. Sion - traduc Fanatismul sau Mahomet proorocul,
Sadic sau ursitoarea, Alzira sau Americanii, Zaira sau
Meropa. Voltaire e jucat pe scenele române alături de
Moliere.
Opera lui Voltaire se însăilează, astfel, în creaţia tine-
rei generaţii de scriitori, pătrunde pe scenele proaspete ale
teatrelor şi susţine un curent puternic din viaţa literară
din deceniile trei şi patru ale secolului kecut. După isto-
ricul Voltaire, pătrunde, a:stfel, dramaturgul şi poetul.
Jean-Jacques Rousseau îşi face apariţia, mai înmi, ca
dramaturg ; în 1794, Ioan Cantacuzino traduce N archis
sau îndrăgitul însuşi de sine (Ms. 3099 ), interesînd cercu-
rile doritoare de teatru care în acea epocă gustau şi pe
Miinchen, R. Oldenbourg, 1963, p. 66. De fapt avem de-a face cu

un efort de adaptare, care trădează şi contradicţia în care se lasă
prinşi reprezentanţii tradiţiei, de nuanţă clericală, dornid să men-
ţină prioritatea teologiei şi să beneficieze de aporturile fiilosofiei
şi ale spiritului şti.inţific.
1 Mai pe larg în articolul nostru din "Revue Roumaine d'His-
toire", 1965, 5, pp. 983-987.
79
Alfieri, alături de reprezentaţiile de păpuşi şi de farse.
Dar, în ansamblu, opera lui se înscrie într-un alt curent
de gîndire şi creaţie, care apare a fi mai durabil în secolul
al XIX-lea şi mai bogat în consecinţe. Secţion:înd traiec-
toria parcursă de operă, am putea stabili un moment al
primelor contacte, un moment al descoperirii rousseauis-
mului, un altul de difuzaTe al operei sociale şi pedagogice,
toate trei acoperind întreg secolul al XIX-iea. Interesant
este mai ales faptul că, spre deosebire de opera lui Vol-
taire, creaţia lui Rousseau nu a cunoscut o perioadă de
respingere totală sau de preluare sub inventar ; încetăţe
nindu-se treptat în cultura română, prin lecturi, ea a fost
introdusă în circuit de generaţia paşoptistă care a desco-
perit în rousseauism o mai deplină integrare a omului în
viaţa naturii şi în cea socială, decît o recomanda voltai-
rianismul. Contractul social, apoi, şi Emile au însoţit pre-
ocupările 11eformatoare şi revoluţionare, ca şi cele, tot mai
insistente, pe tema educaţiei. Explicaţia acestei evoluţii
continue o regăsim, probabil, în însuşi faptul că Rousseau
a oferit un roman în locul unui sistem şi că spiritelor OTien-
tate spre cele două Parisuri (despre care vorbea R. Po-
rneau 1 ) le indica o altă caile, mai familiară mentalităţii
române : „fo momentul în care întreaga Europă avea pri-
virile aţintite asupra Parisului, căutînd acolo inspiraţia ofe-
rită de palatele sale, mobila, costumele, cărţile de acolo,
işi face apariţia un roman - La Nouvelle Helo'ise - în
care personajele nu se duc la oraş decît pentru a-l putea
critica în cunoştinţă de cauză şi îşi află fericirea nu numai
în afara Parisului, ci chiar 'in afara Franţei. Unui public
obişnuit cu stilul eliptic, sec şi ironic al lui Voltaire .. „
Rousseau îi of eră un roman copios şi lent, în care, prin
jocul scrisorilor care îşi răspund una alteia şi se întretaie,
1 L'Europe des lumieres, Stock, 1966, cap. III.
evenimentele sînt descrise ·CU desfătare." 1 Opera lui
lfousseau nu a înlocuit-o pe aceea a lui Voltaire, aşa cum
ne-ar putea face să credem o analiză nu prea adîncită
a spiritului public din ţările române de la începutul seco-
lului trecut, care nu ar trăda şi scepticismul ce întovă
răşeşte, uneori, incredulitatea, ca şi fluctuaţia ideologică
dintr-o serie de grupuri ; dar ea s-a implantat mai adînc
in poezia intimistă, care se pierduse anterior în evocarea
nostalgică a lucrurilor niciodată cunoscute şi în lamen-
tarea unor amoruri ce se desfăcuseră spre satisfacţia tutu-
ror 2 • Dar dacă paginile scri:iitorului francez au ancorat
în realitate un sentimentalism ce se revărsa peste albia
expresiei poetice, scrierile sale politice şi sociale au trezit
un interes mai statornic şi mai temeinic. Cert este, însă, că
elocventa caldă şi marile imagini poetice au atras mai mult,
şi de aceea prima traducere tipărită datorită sprijinului
bănesc acordat prin prenumeraţie este prima parte din
La Nouvelle Helozse, apărută în „Curierul românesc·· din
18.~7 şi datorată lui Heliade Rădulescu. Doi ani mai tÎl'-
ziu, scriitorul transilvănea:n George Bariţiu reproducea un
fragment din versiunea bucureşteană în „Foaie pentru
minte ... " de la Braşov, după ce îl caracterizase pe autor
drept un „Heraclit al veacului său", adică un om neîmpă
cat cu societatea nedreaptă în care era silit să trăiască şi
din care s-a retras ca „să o plîngă" ; în acelaşi răstimp,
un copist din Moldova a transcris integral traducerea lui
Heliade pentru vreun iubitor de literatură de pe acele me-
leaguri (Ms. 2654). Puţin mai devreme, un alt traducător
1
Georges May, Rousseau /mr lui-meme, Paris, Editions du
Seuil, 1966, p. 79.
2
Asupra unei asemenea influenţe, capabile să transforme în
operă poetică spiritul de .huzur" şi .kief", a insistat N. Iorga
(Rousseau şi românii, .Cuget clar", Buc., 1930, pp. 410-413).
81
fusese captat de aceeaşi operă, ca şi de Emile, dar manu-
scrisul lui nu a ajuns să vadă lumina tiparului (Ms. 3481).
Opera lui Rousseau nu plăcuse numai datorită unui
anume sentimentalism, ci şi pentru consideraţiile asupra
rostunilor existentei, şi Heliade Rădulescu notase, cu ipri-
l~jul publicării versiunii sale, că „acest doctor al năravu
nlor veacului său a ştiut foarte bine să-şi facă prescrierea
moralului. amestecînd cu atîta înţelepciune, pe lîngă amor,
învăţăturile sale cele frumoase şi arîtea din ideile sa,le ce
au făcut o epocă şi revoluţie morală în toată Europa".
Dacă scriitorii români nu pierduseră, deci, din vedere „în-
văţăturile" lui Rousseau, atunci cînd apreciaseră trăsătu
rile literare ale operei sale, cu atît mai mult -se bucuraseră
de ecou în ţările române ideile pedagogice ale acestuia.
De altfel, s-a remarcat, pe bună dreptate, că idei rousseau-
iste se găsesc într-o carte apărută în I 799, deci mult ante-
rioară traducerii lui Heliade, şi anume în Observaţii de
limbă rumănească ale lui Paul Iorgovici 1 , transilvăneanul
care fusese martor ocular al evenimentelor revoluţionare
din Franţa : în secţia a III-a a cărţii sale, Iorgovici sub-
linia rolul educaţiei în formarea cetăţeanului.
Admirator al 'lui Napoleon, Gheorghe Lazăr nu era
străin de mişcarea de idei din Franţa şi este foarte proba-
bil ·Ca ideile sale pedagogice să se fi resimţit ide influenţa
dascălului lui Emile. în orice caz, elevii săi, participanţi
la Revoluţia din 1848, au acordat o egală atenţie atlt
scrierilor literare ale lui Rousseau, cît şi Contractului so-
cial. Amplificînd idei şi sentimente existente anterior în
stare embrionară, „pref erinţele scriitorilor noştri [paşop
tişti] au mers către sentimentalism şi pitoresc, pe de o
I Dumitru Popovici, La litterature roumaine a repoque des lu-

mieres, Sibiu, 1945, p. 27 I.
82
parte, ,către umanitarism şi acţiune socială, pe de alta" 1,
astfel că mi~car.ea egalitară din Principate a fost con-
cepută „nu într-o manieră raţioniaJliistă, ci în maniera sen-
timentală a lui Rousseau, fapt care indică din plin că
preromantismul pătrundea adînc chiar şi în grupul mi-
c.:ilor boieri care pregăteau regimul revoluţionar" 2 • Ar fi
de studiat, în această privinţă, în ce măsură a fost con-
cepută de paşoptişti egalitatea în funcţie J~ libertate, şi
nu viceversa, aşa cum o concepea însuşi Rousseau 3 , pentru
ca şi pe această cale să se poată contura o dată mai mult
ideologia acestei generaţii, care l-a preţuit pe marele re-
voltat mai mult decît pe Voltaire. În 1830, însă, Stanciu
Căpăţineanu nu găseşte suficient sprijin bănesc pentru
a-şi tipări versiunea proprie a Contractului social, din care
a luat cîteva concepte şi le-a reformulat în prefaţa la vo-
lumul apărut în acel an, Mărimea romanilor de Montes~
quieu, precum şi în notele ce îmbogăţesc această versiune.
Opera lui Rousseau nu ajunge să fie publicată în acest
răstimp, dar ea e continuu amintită de figuri marcante
ale revoluţiei de la 1848 din Valahia, ca Nicolae BăJl
cescu (care aminteşte adesea de "paginile sublime" ale lui
Rousseau), Cezar Bolliac, C. A. Rosetti (care consemnează,
în notele intime, frecvente lecturi din Vicarul Savoyard,
Contractul social sau Asupra guvernămîntului Poloniei)
sau Alexandru Odobescu, eruditul scriitor ce se va afirma
1 Paul Cornea, O epocă luminoasă a literaturii române : epoca

1848, în vol. Studii de literatură română modernă, Buc., Edit. pl
Lit., 1962, p. 149.
1 N. Iorga, Etudes roumaines, ll: Jdees et formes litteraires
fran~aises dans le Sud-Est de l'Emope, Paris, J. Gamber, 1924,
p. 155.
3 După opinia lui Rousseau, libertatea coincide cu individul
abstract (vd. Galvano deHa Volpe, Roussea1' e Marx, 3 ed., Roma,
Editori Riuoiti, 1963, pp. 21-23).
83
mai tîrziu. De altfel, într-o poezie ce evocă starea de spi-
rit a elevilor de la Sf. Sava, C. D. Aricescu, care a tradus
în jurul anului revoluţionar Les chaînes de l'esclavage de
Marat, aminteşte de lecturile făcute împreună: „Citeam
pe Plutarh, Corneille, pe Rousseau... şi viaţa lui Huss,
Morus, Washington, Robespierre, toţi martiri ai libertă
ţii" 1 • In perioada revoluţionară credem că poate fi in-
rîlnită faza de maximă admiraţie pentru opera lui Rous-
seau în cultura română, deşi Contractul social nu va apă
rea deoît 'În 1861, la laşi (cînd, arată traducătorul român,
capodopera era capabilă să risipească „maliţia celor care
condamnă opera republicanismului ca utopică") şi în 1885,
la Timişoara, pentru a fi comentată, pe larg, mai apoi 2 •
1 ln poezia Tribunii poporului. editată in vol. U ă preimblare

pe munţi,Buc., 1872.
2 Primul traducător care şi-a văzut versiunea tipărită este Petre
Borşiu, fost student la Torino. Opera a mai apărut integral în

ftObservatorul" de la Sibiu (45/18i9-5/1880), în traducerea lui lero-
nim G. Bariţiu, care scrie şi un studiu documentat, cu numeroase
consemnări autobiografice, capabile să arunce lumină asupra con-
diţiilor în care s-au difuzat ideile rousseauiste în fosta monarhi~
austro-ungară : elev într-un gimnaziu din Transilvania, autorul po-
vesteşte cum confesorul îi întreba dacă au citit pe Rousseau, Voltaire,
navid Strauss, Ernest Renan, Darwin şi Ludwig Biichner. Dacă răs
punsul era afirmativ, îndrăzneţul era pedepsit cu post şi metanii. nEste
de observat că bunul nostru confesor, care nu era familiarizat cu
numele acelor eretici detestabili, ce aveau să sufere toate torturile
infernului, le avea scrise de mină străină pe un petec de hîrtie,
de pe care ni le citea în ordine la fiecare." nDacă amintim despre
acest suvenir al junetei noastre, apoi o facem pentru ca să ilustrăm
prin un exemplu real şi caracteristic cită îngrijire părintească se
purta sub absolutism ca spiritele noastre crude să nu se abată din
calea cea bună şi unică salvatoare." Confesorii .nccunoscînd limba
franceză, a cărei învăţare era aproape oprită în ţara noastră, nu prea
ştiau ce combat ; îi auzeai numai strigînd în catehizatiunile lor :
•lmpius ille Volta-i-rus et maledictus ille Ro-usse-a-us„ - .
84
De la sfîrşitul secolului al XIX-lea, opera marelui scrii-
tor francez va fi considerată că face parte din tezaurul
culturii universale de căitre toţi scriitorii şi gînditorii re-
prezentativi din cultura română, care vor Tf'Vf'ni la fraza
lui Rousseau pentru a desprinde din ea precepte pedago-
gice, stări de spirit sau idei antimonarhice. Dar cuvîntul
acestuia vibrase cu cea mai mare intensitate în spiritele _g-e-
neraţiei de la 1848, a celor care, exilaţi după înfrîngerea
revoluţiei, se întruniseră la 29 iunie 1851 pentru a săTbă
tori aniversarea zilelor de luptă şi entuziasm, la Ermi-
tajul locuit mai inainte de ].- J. Rousseau.
Contribuind în mare măsură la cristalizarea unor con-
cepţii şi forme literare, cei doi scriitori, care prea adese-
ori au fost priviţi ca „fraţii învrăjbiţi", au fost prezenţi
laolaltă în perioada de adînci mutaţii din cultura română
şi au colaborat la precizarea contururilor imaginii Franţei
timp de .peste un secol .şi maii bine.
Cititorul nu ne va imputa că nu am reprodus aci toate datele

enumerate în articolllll nostru din • Viata românească•, 1962, 7 şi
1964, 3, privitor la .ecourile rousseoauiste în cultura română". Atît
destinul operei lui Voltaire, cit şi cel al o.perei lui Rousseau în Roml-
nia pot face obiectul unor sinteze de prop~ ; în paginile de fată
nu am dorit să semnalăm decît citeva aspecte ale destinului lor
~jumelat".
PRIMELE CONTACTE LITERARE ANGLO-ROMÂNE
Sporadice În secolele anteriu<1.re, relaţiile culturale ale

ţărilor române cu Anglia se amplifică la sfîrşitul secolu-
lui al XVIIl-lea, în cadrul lor apărînd şi contactele lite-
rare 1 . în general, cunoştinţele despre cultura engleză sînt
mediate, pînă În această perioadă, atunci cînd nu se
datoresc unor relaţii personale ; dacă peregrinările galante
ale pretendentului Bogdan la curtea Elizabethei (subiect
captivant care a interesat pe mai mulţi istorici 2) au putut
1Fundamentale pentru studiul relaţiilor culturale anglo-române

sînt lucrările
: Petre Grimm, Traduceri şi imitaţii după literatura en-
l!leză, Cluj, 1924 (extras din "Dacoromaniau), căreia îi aducem mai
multe completări în rîndurile de faţă ; Nicolae Iorga, A History of
Anglo-Ruma11ia11 Relations, Buc., 1931, de un caracter general, şi
bibliografia lui O. Păduraru (Buc., 1946). De asemenea: M. Bet:d,
English T ravellers in Rumania, în Papers on tize Rumanian People ... ,
Londra, 1920 ; I. Botez, Scriitori englezi despre români, în voi. său
Studii şi observat ii, Buc.. 1920.
2 Vd. A. Ciorănescu, Literatura comparată, Buc., 1944, pp. 93-
103 ; de ace.st episod s-au mai ocupat şi N. Iorga şi I. Botez.

Sprijinul acordat diverşilor pretendenţi la tronul Moldovei de
ambasadorii Angliei la Constantinopol, la îndemnul Companiei Le-
86
atrage atenţia pol~ticii engleze asupra Principatelor Române,
contacte savante s-au îmscris şi pe planul cultural, dar
la o dată mai tirzie. Unul din momentele mai importante
pare a fi prima jumătate a secolului al XVII-lea, cînd
orientarea spre cercurile protest~nte a patriarhului Chi-
ril Lukaris - în cadrul politicii sale de contracarare a ex-
pansiunii ,catoli·ce 1 - facilitează o oarecare penetraţie en-
gleză în Constantinopol, de unde au putut iradia drţi şi
idei în întreg Sud-Estul european. Sub o asemenea influ-
enţă, foloseşte, probabil, Nicola·e Milescu „izvodul carele
au fost„ tipărit în Englitera" la realizarea primului text
cri1tire al Bibliei în româneşte 2 , ·într-o perioadă în care
vantului, este legat mult timp de speranţa reînnoirii dreptului de a

desfăşura un comerţ liber în Moldova, obţinut, în 1588, de negustorii
englem ; obiective economice îndreaptă diplomaţia engleză spre Ţă
rile Române, dar relaţiile de acest gen rămîn, deocamdată, precare,
în secolele XVI şi XVII, şi ca atare ele nu favorizează contacte
spirituale mai ample (vd. Paul Cernov.odeanu, Relaţiile economice
ale Angliei cu Tările române în perioada 1660-1714, "Studii\
1968, 2, pp. 259-272, cu o bogată hihliografie). Pe căii~ deschise
de Compania Levantului au pornit o serie întreagă de cărturari care
au stnns manuscrise şi au căutat să deprindă limbile orientale ;
cazul lui Edward Pococke, care, după ce a stat ciţ1va ani la Alep,
în calitate de confesor al negustorilor din Companie, a revenit în
Anglia, în 1636, pentru a ocupa prima catedră de arabă de la
Oxford (întemeiată de arhiepiscopul Laud), este exemplar ; întrr.
1637-1640 el s-a aflat la Constantinopol, unde a strîns manuscrise
orientale (vd. Arthur J. Wei·tzman, Oriental Languages and Literature
în Seventeenth-Century England, "Babei", 1965, 4, pp. 163-167.)
1 V d. Gunnar Hering, Okumenisches Patriarchat und e11ropiiisc/1e
Politik, 1620-1638, Wicsbaden, Fran7. Steiner Verlag, 1968, în

special cap. IV.
2 Amănunte la Virgil Cândea, Nicolae M ilesrn şi începuturile
traducerilor umaniste în limba română, "Limbă şi literatură", VII,
1963. De asemenea Laetiţia Turdeanu-Cartoja.n, Une relation anglaise
de Nicolas Mi/eseu: Thomas Smith, "Revue des etudes roumaines", II,
1954, pp. 145-152.
87
popa Ioan de Vinţ tipăreşte la Alba Iulia Cărare pe scurt,
traducerea unui original englez prin filieră ma.ghiară 1 •
Relaţiile stolnicului Constantin Cantacuzino cu Edmund
Chishull nu sînt lipsite de importanţă, biblioteca erudi-
tului istoric român conservîndu-ne un volum pe care epi-
grafistul englez şi-a pus semnătura, consemnînd, astfel, o
preţuire care se extindea şi asupra 9pătarului Toma Can-
tacuzino 2•
în ultimele decenii ale secolului al XVIII-iea, contac-
iele se multiplică şi, în 1789, cind Samuil Micu traduce
Synedicon-ul lui Bevieridge 3 , cultura engleză începuse a
fi cunoscută sub mai multe aspecte decît cel teologic, dato-
rită lucrărilor istorice sau geografice, care se difuzează cu
intensitate acum ; una dintre geografii este preluată chiar
din engleză pe o filieră complicată, care are la capătul
final un intermediar grecesc 4 • În Cugetările lui Oxenstiern,
(;itite în versiune română în cercuri destul de largi, aşa
cum ne indică numeroasele c0pii manuscrise, şi pe care
Leon Gheuca intenţiona să le tipărească, Anglia îşi dez-
văluia interesante aspecte, plasate în „analiza spectrală" a
Europei întreprinsă de contele suedez.
Contactele vor rămîne, în continuare, dependente de
intermediare ş1 cărturarii vor introduce opere engleze în
1
Vd. dr. E. Veress, Bibliografia româno-ungară, Buc., 1931,
i.ol. I, p. 126; N. Tuăg.anu, Histoire de la litterature roumaine de
7 ransylvanie des origines a la fin du 18-e siecle, Buc., 1938, p. 49.
2
Vd. nr. 237 din Bibli-Oteca stolnicului Constantin Cantacuzino,
editată de Corneliu Dima-Drăgan, Buc., 1967, p. 211 : 11 Cardinali.smo
di Santa Chiesa, cu semnătura lui Edanund Chishull pe forzaţ. Vd.
şi E. D. Tappe, Documents concerning Rumania in the Paget Papers,
"Slavoni·c Reviewu, XXXIII, 1954, pp. 201-211.
3
Considerată de către P. Grimm (op. cit., p. 285, neta 2) prima
operă engleză tradusă în română.
• Vd. N. A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti,
Buc., Editura Ştiinţifică, 1962, p. 16.
88
ccircui tul culturii române, pornind de la versiuni greceşti
·sau sîrbeşti, dar şi de la cele franceze şi germane. Acest
fapt poate chiar permite delimitarea unei prime faze a
.contactelor literare, pînă în preajma anului 1848, un feno-
men similar petrecîndu-se şi la celălalt capăt, scriitorii
englezi făcînd referiri sau aluzii la un popor sau o civi-
lizaţie ce par îndepărtate ; ecourile române în cultura en-
gleză sînt, evident, mult mai firave, dar, în ansamblu,
rnntactele din această perioadă alcătuiesc o primă etapă.
Dacă vorbim despre o etapă, avem în vedere nu numai
ritmul destul de susţinut şi cu caracter de continuitate,
în care se succed traducerile sau preluările române din
literatura engleză, dar şi ,impor.banţa lor de loc neg1ijabilă
în evoluţia temelor şi a genurilor în literatura română ;
iar dia·că aicest con:taict e mediat, faptul nu se datoiieşte unei
distanţe culturale, ci unei slabe difuziuni a limbii engleze,
pînă la mijlocul secolului al XIX-iea. Etapa pe care o con-
turăm credem că poate releva două aspecte deosebit de in-
teresante, tocmai datorită acestei cunoaşteri prin inter-
mediare : pe de o parte, operele engleze care pătrund în
cultura română se bucură de un ecou continental, ajung'ind
în Sud-Estul european după ce au provocat interesul şi
emoţia scriitorilor francezi 1 sau germani 2 , iar, pe de altă
parte, receptarea lor poate indica cu mai multă pregnanţă,
decît preluările directe, căror necesităţi au corespuns şi,
deci, ce evoluţie au parcurs gustul literar şi mentalitatea
românească în răstimpul pe care-l analizăm.
în întretăierea de influenţe de la sfîrşitul secolului al
XVIIl-Iea - prima jumătate a secolului al XIX-iea, con-
1 Vd. Paul Van Tieghem, ln/luences etrangeres sur la liUerature
franraise, lSS0-1880, Paris, P.U.F., 1961, capitolele III şi IV.

1 Lawrence Marsden Price, Die Aufnahme Englischer Litnatur
in Deutschland, 1500-1960, Bern, Francke, 1961, 496 p.
89
tactele cu literatura engleză pot semnala chiar o afinitate.
care în Transilvania pare a fi mai puternică, dar datorită
influenţei precumpănitoare germane, care contribuie la
formarea unei "anglomanii" (evidentă în domeniul social-
politic, unde formula politică engleză se bucură de pres-
tigiu) 1 . Această afinitate .şi-.ar iputea găsi expli,caţia nu
numai în tradiţionalismul britanic, aşa cum a susţinut
N. Iorga în repetate rînduri 2 , dt mai ales în înseşi nece-
sităţile vieţii spirituale române, care e atrasă de progresul
ştiinţific ce domină civilizatia engleză in secolul al XVIIl-
lea şi este orientată spre ţeluri culturale similare, chiar
dacă nu identice. "Presupusă, adeseori, a fi fost uni-
formă, ·timp de un secol şi jumătate, literatura augustană
reflectă, de fapt enormul proces datorită căruia Renaşterea
tîrzie devine forţa propulsivă a modernităţii din secolul
al XIX-lea, o psihologie a raţiunii şi a conştiinţei intelec-
tuale se presohimbă într-una a intuiţiilor subtile, un cosmos
de adevăruri revelate stabi,le se transformă în subiectiV1itate
şi agnostiicism, iar deprinderile verhale ce împărtăşeau exipe-
1 Problemă de un justificat interes, "anglomania" transilvană ni
se pare că se întemeiază pe considerente proprii (atracţia exercitată de

forma monarhiei constituţionale asupra discipolilor Şcolii Ardelene,
care a crezut în despotismul luminat), ca şi pe considerente de or-
din general (Anglia "burgheză" se înfăţişează sub un chip mai
ispititor decît Franţa, care, în epoca luminilor, s-a bucurat de presti-
giu datorită "caracterului aristocrat" al său) (vd. Louis Toenard,
L' Europe au siecle des Lumieres, "Acta Universitatis Szegediensis".
1963, p. 22). Este, însă, de reţinut şi faptul că proiectul lui Dimitrie
Sturdza pentru nO formă de oblăduire republicană" este de inspiratie
engleză, însuşi autorul lui mărturisind că unul din principii este
"întocmai cum se obişnuieşte şi la Englitera, ţară slobodă, vrednică
de a lua paradigmă de la dînsa" (cf. P. Grimm, op. cit., p. 286, nota).
2 ln special în articolul Ce datorăm cărţii engleze, "Cuget clar",
1938, şi în paginile finale din Istoria literaturilor romanice, pe care

am reeditat-o de curînd.
90
rienţele exuberante ale vorbirii jacobiniene capătă mode-
raţia expresivităţii sensibile, precise din timpul dinastiei de
Hanovra. Departe de a reflecta o mondenitate anostă, lite-
ratura aceasta este expresia unor oameni inteligenţi, pre-
ocupaţi să redea dt mai integral natura umană şi gata întot-
deauna să rezolve noile prohleme implicate în evoluţia
continuă a ideilor." 1
Asemenea trăsături puteau fi din plin regăsite în aea-
ţia lui Pope şi a lui Addison, care au cunoscut o rapidă
difuziune pe Continent.
In decembrie 1730, Pope scria unui prieten că se afla
angajat în redactarea unei opere destinate să contribuie la
ţelurile oneste şi morale prin descrierea vieţii şi a obi-
ceiurilor umane, dar că nu încheiase la acea dată decît
cîteva fragmente disparate, atît de nelegate intre ele încît
nu puteau fi arătate decît "to a friend .at .a fireside" 2 •
Abandonînd treptat planul său de a elabora o amplă operă
în două mari cărţi, care să trateze în primul rînd : Of the
N ature and State of Man şi în al doilea rînd : Of the U se
of 'lhings, poetul publica anonim Essay on Man, urmînd
o tactică destul de abilă : laudele pe care adversarii săi
1 A. R. Humphreys, The Literary Scene, în From Dryden to

]oh11son, Volume 4 of The Pelican Guide to English Literature,
Penguin Books, 1966, p. 51. Situată în primele rînduri în cercetarea
ştiinţifică, Anglia influenţează Continentul, totodată, indicîndu-i locul
pe care trebuie să-l ocupe presa în viaţa politică şi culturală ; operele
literare vor deveni, mai tîrziu, un model şi dacă Dîn prima treime
a secolului al XVIII-lea se împrumutau mai ales idei din scrierile
engleze, după aceea lumea a căutat într-însele şi emoţii" (Rene Po-
rneau, L'Europe des Lumieres, Paris, Stock, 1966, cap. : L'Europe
Anglaise. Vd. şi Erwin Wolff, Englische Literatur im 18. ]ahrhundert,
"Deutsche Viertelj. fiir Literaturw. und Geistesg.", 1961, 2, pp. 280-
297).
2 Robert W. Rogers, The Major Satires of Alexander Pape, Ur-
bana, 1955, p. 34.
91
literari le aduceau poetului necunoscut au fost strînse cu
grijă şi publicate în anexă în anul în care Pope ·Îşi dez-
văluia numele pe o nouă ediţie a Eseului său. Trei ani
mai tîrziu, în 1736, un tînăr care avea să devină celebru
ca om de finanţe, Silhouette, tipărea traducerea franceză
a Eseului la Paris. După ce scotea alte patru tiraje în
acelaşi an, Silhouette publica versiunea sa ele trei ori în
1737 şi încă o dată în 1738, ·În timp ce celălalt traducător
al lui Pope, abatele du Resnel, oferea publicului o nouă
versiune, de data aceasta în versuri, în 1737. ln 17,!ţ9,
du Resnel ajungea la cea de-a patra ediţie şi tot atunci
De Sere făcea să apară o nouă traducere 1 . Elogiat de Vol-
taire, discutat în saloanele literare, Pope era ·încununat de
glorie şi atacurile adversarilor săi ·Îi sporeau în continuare
faima. Tradusă de Alfieri, cu o largă influenţă în majo-
ritatea ţărilor europene, opera lui Pope a căpătat un deo-
sebit prestigiu pe Continent.
După cum s-a remarcat, Essay on Man nu se impune
prin originahtatea ideilor sau prin frumuseţea estetică a
versului. Majoritatea formulărilor sînt preluate din Anti-
chitatea clasică sau din operele filosofice din acea vreme =
Hobbes, Newton, Shaftesbury şi în special John Locke :
pe de altă parte, ţelul pe care şi-l propune poemul, înfăţi
şarea ordinii din natură şi firea umană, este de la bun
început sofisticat, deoarece ordinea aceea poate fi inter-
pretată şi ca haos, şi ca indiferenţă ·crudă 2 • în ceea ce
priveşte problema guvernării, poemul nu abordează formele
acesteia, ci morialitatea celor care guvernează. Dar pros-
peţimea senzaţiei pe care o comunică versul scris sub di-
1
E. Audra, L'influence franfaise dans l'oeuvre de Pope, Paris,
1931, pp. 87-88.
2
H. V. D. Dyson & John Butt, Augustans and Romantics, 1689-
1830, London, 1950, p. 57.
92
recta impresie lăsată de mecanismul naturii, capacrtatea
de a sintetiza datele cele mai interesante, aduse la lumină
de civilizaţia căreia poetul îi aparţine, au impus poemul
în întreaga Europă a luminilor, mai ales că, după cum
observă şi Bonamy Dobree, completarea sau provocarea
adusă poemului lui Milton era plină de rezonanţă în min-
ţile contemporaniilor săi 1• Aceaistă provocare se deduce din
chiar primele versuri, în care Pope vorbeşte de necesitatea
de a „ vindicate the ways of God to Man'·, şi nu de a l':X-
plica aceste căi in faţa ochilor omului.
Tot astfel, publicistica lui Addison a înregistrat un
larg ecou. Apreciat drept un mare popularizator, asemă
nat unui burete care a ahsorbit ideile altora, răspîndin
du-le apoi pe o mare rază 2 , Addison a făcut .cunoscut în
cercuri largi opiniile lui Locke şi Newton, într-un stil p!ă
cut şi de o perfectă urbanitate. De altfel, scriitorul şi-a
dezvăluit singur crezul în numă.rul 10 din „Spectator'·,
unde a afirmat : „S-a spus despre Socrate că a adus filo-
sofia din ceruri pentru a o face să locuiască printre oa-
meni ; şi eu voi avea ambiţia de a face să se spună despre
mine că am scos filosofia din chilii şi biblioteci, din şcoli
şi universităţi, pentru a o face să stea în dluburi şi în
adunări, la întîlnirile prieteneşti şi în cafenele". Propunînd
drept scop operei sale desăvîrşirea virtuţii personale şi ce-
tăţeneşti, atît de preconizată in veacul luminilor, Addison
a fost cudnd revendicat pe Continent şi publicistica sa a
avut un mare răsunet în Germania, în Franţa şi În Italia
(unde este suficient să cităm numele jurnalistului veneţian
1 Bonamy Dobree. E11glish literature in tize Early Eightec11tft

Ccnfllry, 1700-1740, Oxford, 1959, pp. 539-540. Vd. şi introdu-
cerea lui Maynard Mack la An Essay on Ma11 (voi. II li din The
Poems, London, 1958), care, de altfel, enumeră în nota l, p. XLI.
limbile în care a fost tradus poemul {printre care şi româna).
2
Bonamy Dobree, op. cit., p. 103.
9}
şi comentator dantesc Gasparo Gozzi). Traducerea franceză
a „Spectatorului", la Amsterdam în 1i54, a adus pentru
prima oară pe Continent un teXit su:b numele lui Shake-
spear·e, este drept .în a doua ediţie, deoariece în prima tra-
ducătorul trecuse pe Hamlet pe seama lui Otway 1 .
Operele celor doi scriitori s-au apropiat şi de hotarelt>
ţării noastre. în Polonia, de exemplu, „Monitorul", cel
mai de seamă ziar dintre anii 1i65-l784, a apărut sub
influenţa periodicului lui Steele şi Addison, iar numeroase
articole din jurnalul polonez au fost simple traduceri din
~ngleză ; Jan Kott afirma, de curînd, că Steele şi Addison
„ au învăţat retrograda nobilime poloneză respectul faţă de
lege, economie, bun-simţ şi alte virtuţi burgheze" 2 • Opera
lui Pape a cunoscut 50 de traduceri, dintre care cinci ale
lui Essay on Man (!Între 1787 •Şi 1822) şi aproximativ 11 ale
scrieiii,i Elozsa to Abelard 3 •
Opera lui Pape este cunoscută la o dată timpurie în
principate datorită faptului că traducătorul român nu aş
teaptă să fie ses-izat de un interoneidiar grec sau sîrb, ci se
.adresează direct intermediarului cu cea mai largă circula-
ţie, cel francez (care slujise şi in Germania şi în Polonia).
Autorul versiunii realizează astfel cea dintîi traducere ro-
mână din literiatura engleză : Cercaria asupra omului de
Ale<:san:dru Popu, scrisă şi tălmăcită după franţozeşte de
K.I.K., la anul 1807 la Odessa; ·Cea dintîi, deoarece data
·de 1807 reprezintă anul copierii versiunii, pe care tradu-
.cătorul, Ioan Cantacuzino, o realizează, după cum ere-
1
Amănunte în Etapele receptării operei shakespeariene, studiu
publicat mai departe.
2
în articolul A11gles on Poles and Saxons, "The Times Literary
"Supplement", 1963, sept. 27, p. 765.
3
Stanislaw Helsztynski, English Literature in 18-th Century Po-
land, "The Slav-0nic Review", 1927, pp. 143-146.
'94
dem, în jurul anilor 1794-1796 1 , în timp ,ce se afla refu-
giat în Rusia. Ioan Cantacuzino, autor a numeroase tra-
duceri din Florian, Montesquieu, Jean-Jacques Rousseau,
este cunoscut astăzi ca autor al unui volum de versuri
Poezii noo, ce se deschide cu Satiră, care, după cum s-a
remarcat, rezumă idei din Essay on Man 2 •
Traducerea a pornit de la versiunea lui Silhouette şi
este, aşadar, în proză ; ea cuprinde toate cele patru scri-
sori, cu excepţia unor file pierdute din manuscris. Intîl-
nim astfel : Scrisoarea dintîi. Asu/Jra naturii şi stării omu-
lui; Scrisoarea al doilea. Asupra naturii şi stării omului
dt fJentru dinsul însuşi socotit ca o fiinţă - cu traduce-
rea faimosului vers : "the proper study of mankind is man·'
prin: „Invăţă,tura cea cuviiincioasă omului es.te omul"
(f. 11) ; Scrisoarea al treilea. Asupra naturii şi stării omu-
lui cit pentru dînsul socotit în obşte unit ; Scrisoarea a pa-
trulea. A •upra naturii şi stării omului cit pentru firea lui.
Textul nu excelează prin claritate şi o parte clin vină tre-
buie atribuită intermediarului francez, care nu reproduce
fidel versul lui Pope. Dar, în afara faptului că traducă
torul român a făcut un lăudabil efort de a încetăţeni o
serie de termeni filosofiei şi ştiinţifici noi în limba noastră,
remarcabil este şi faptul că acest contact s-a soldat cu un
rezultat important, acela de a fi oferit prilejul unei teme
1 Biblioteca Academiei, Ms. rom. 6002. În :aceşti ani, poetul

traduce din franceză opere pe care ar dori să le difuzeze. După ce
îşi tipăreşte volumul de poezii originale, începe să copieze, ajutat,
probabil, de mai mulţi dieci, versiunile realizate, dorind să le facă
cunoscute măcar pe această cale. Alte amănunte în volumul nostru :
Coordonate ale culturii române în secolul al XVIII-lea.
! Amănunte despre personalitatea acestuia la Al. Alexianu, Cîteva
date privitoare la viaţa şi opera fostului mare spătar Ioan Cantacuzino.

„Glasul Bisericii~. 1967, 5-6, p. 609-639; Al. Piru, Literatura română
veche, 1961, p. 563.
95
pe care poetul român să construiască o operă originală_
Am avea, în acest caz, prima dovadă a acelei afinităţi de
preocupări despre care vorbeam mai .înainte.
Poemul lui Pope a mai fost prelucrat, tot din franceză,.
dar după cea de-a doua versiune, datorată lui Du Resnel,
de către Constantin Conachi, care a versificat trei părţii
din patru, sub titlul Cercarea de voroavă asupra omului_
Conachi a mai tradus şi altă operă a lui Pope : Abeliara
către Eloiza şi Eloi=a către Abeliard ; datele acestea sînt
cunoscute 1, dar ceea ce vrem să subliniem aci este faptul
că ideile poetului englez, care par a pluti ca nişte insule
izolate în mijlocul versurilor de mult desuete ale lui Co-
nachi, şi-au lăsat amprenta asupra cugetătorului moldovean.
care a expus opiniile sale privitoare la guvernarea ţării
şi la organizarea învăţămîntului În cele două scrisori ale
sale : Scrisoarea către Ioan Sturza voevod (cca. 1822) şi
Scrisoare către mitropolitul Vmiamin despre învătăturile în
Moldova (13 ianuarie 1837).
Fraza lui Addison se iegăseşte în 1814 în opera unui
dascăl din Banat, care, în acel an, publica la Buda o tra-
ducere din Dositei Obradovici : este vorba de Filosoficeşti
şi politiceşti fJTin fabule moralnice învăţături de Dimitrie
Ţichindeal, care reda în română Fabulele pe care marele
clasic al literaturii sîrbe le puhli1case în 1i89 la Viena 2 •
1
Vd. Dumitru Popovici, Pope şi Conac/ii, .Studii literare", Sibiu.
1942, pp. 224-228.
2
Este cunoscut astăzi faptul că Dositei Obradovici şi-a scris
lucrarea după călătoria sa în Ângilia (1784-1785), unde a preluat
texte masive din ziarul scos de Steele şi Addison (cf. Vera Javarek,
Dositej Obradovii's English Models, "The Slavonic Review", 1961,
pp. 24-43). Plecat din Moldova, unde primise îndemn de la ierar-
hul Leon Gheuca să traducă pe Fenelon şi de care rămăsese legat
şi prin faptul că îi educase nepotul şi pe Gherasim Clipa. traducă
torul lucrării Taina francmasonilor (1778), Obradovici a ajuns la
96
Pe această filieră au pătruns la noi ideile din "Socratele
englez", după cum ·citează Ţichindeal, ca şi cele care
exprimă elogiul gîndirii ştiinţifice din Anglia, primele de
acest fel în cultura noastră. Cităm în acest sens fraza cu
care începe comentariul la fabula 145, p. 431 : "Cunoscut
este că englezii decît toate noroadele celelalte pre pămînt
ale Evropei mai slobod glodesc şi sînt cei mai învăţaţi
şi înţelepţi, însă spre mare mărire şi buna norocire a nea-
mului omenesc ... " Versiunea lui Ţichindeal prezintă un
deosebit interes şi pentru că uferă primele exemple de
redare fonetică engleză. în numeroase locuri, acesta repro-
duce cu litere chirilice citatele engleze, urmînd exemplul
lui D. Obradovici, pe care le însoţeşte sau nu de traducerea
română. Astfel ; "Leamed and excellent men have seldom
the credit and esteem in their own countries which they
have in another", devine ,,lerned cnd ekselent me:n hev
seldom doe kredit..." (p. 299).
Am arătat, cu alt prilej 1 , că modelul oferit de eseistul
englez fabulistului sîrb, şi pe urmele lui fabulistului ro-
mân, nu a fost pierdut din vedere, deoarece opera difu-
zată în cele două culturi sud-est europene s-a desprins
categoric de pe făgaşul tradiţional al fabulei ; în lipsa
presei care să fi permis o vehiculare a eseului, marele scri-
itor siÎrb a modificat structura fabulei, restr'Îngînd '1a mi-
nimum naraţiunea folosită drept pretext şi amplificînd la
maximum "morala", unde a dezvoltat tot felul de teme
"filosofi ceşti şi politiceşti".
Londra, unde "The Spectator" cunoştea o nouă vogă. Date pre-

ţioase despre Fabule şi la Radu Flora, Dositei şi 7 ichindeal, • Lumina•,
Panciova, XXI, 1967, nr. 1 şi 2.
1 În cartea Coordonate ale culturii române în secolul XV/ li, cap. IV
Preocupările moraliceşti transilvănene.
97
In această carte, cu titlu vechi şi structură nouă, întîl-
nim şi primul citat din Lord Chesterfield - "lord Ciuster-
f eld" la Ţichindeal - ale ·cărui Scrisori fuseseră atent ,con-
sultate de Obradovi'Ci şi care ·v:a deveni familiar cititorilor
români, printr-o lucrare ce-i e atribu~tă.
Tradusă curînd după apari ţie, în limba franoeză ( 1751),
cartea The Oeconomy of Human Life (1751) e tipărită în
text paralel (fr.ancez-glI'ec .apla) la Viena : Le phisolophe in-
dien nu l'art de vivre heureux dans la societe. Renfermes
dans un petit nombre de preceptes les plus epures de la
morale, rediges par un ancien Bramine. A VieTllle en Au-
triche, a Mr. Joseph de Baumeister [1782} 1. în initrodu-
cere, Baumeister arată că a ales această lucrare (tradusă
în neogreacă de George Vendoti:s) deoarece, deşi de pro-
porţii reduse, e importantă după cuprins, fiind destinată
să "îndrepte năravurile" ; de aceea cartea a fost tradusă
în limbile a "mai toate popoarele Europei", care au găsit
în Chesterfield pe "unul din cei mai 1Înţeiepţi şi mai aleşi
scriitori ai Angliei". Tipăritura lui Baumeister a înregis-
trat un mare succes în ţările române şi textul francez a
fost folosit de către doi tI'aducători - un muntean şi un
moldovean - care au tipărit versiunile lor la Bucureşti
în 1835 şi 1836, la Iaşi în 1834 şi 1853. Interesant este
faptul că traducătorul de la Bucureşti, Nicolae Jianu, afir-
mă în prefaţă că 'incepuse să traducă opel'a încă de pe
băncile şcolii de la Sf. Sava, dar că a trebuit să aştepte
pînă ce a găsit un sprijinitor, în persoana lui Nae Rudeanu
din Cîmpulung, care să suporte cheltuielile de tipar ; de
1 Identificarea am făcut-o în British Museum, unde se află nu-

meroase versiuni a·le acestui mic manual de compo11tare : tradus în
franceză, italiană (17 52), Latină (17 52), portugheză {1777), spaniolă
{17 55) etc. Amănunte în lucrarea noastră : Cărţile de inţelepciune În
cultura română (sub tipar).
98
asemenea, el arată că nu simte nevoia să-l recomande pe
Chesterfield, a cărui operă a putut fi citită în original
de „cei care cunosc 1iimbi străine", ceea ce ne-ar :putea in-
dica faptul că încă din aceşti ani limba engleză începea
să pătrundă în ţările române.
SfatUJI'lÎle gentleman-ului englez din Oeconomy şi-au
pierdut tonul monden din Advice to His Son (cu, evident,
altă destinaţie şi alt scop) şi la prima lectură de nu par
să mai aibe vreo legătură cu recomandările pe care lordul
le făcuse în epistole fiului său ; am căuta în zadar sfatul
principal - acela de a place, „ to please", î-n saloane şi la
sindrofii ori numeroasele aluzii la acel admirabil ghid
:in lumea cunoştinţelor, cum era apreciat Voltaire. In loc
ca „braminul „ să ne asigure că „ceea ce transmite l'usage
du monde et Ies manieres aisees este acea familiaritate
strînsă, intimă cu oamenii de lume", el începe cu o impre-
caţie : „cădeţi asupra feţii pămîntului, o lăcuitorii lui !
Staţi cu cucerire şi primiţi învăţătura celui prea înalt ! "
Deşi în Notes and Queries (1854) se afirmă că maximele
din opus·cul sînt aidoma cu ,cele din sor1isori, ele au căpăitat,
deîndată -Oe au fost distribuite pe ,capitole, o altă rezo.nanţă,
aşa cum acelaşi proverb folosit în ocazii diferite sună altfel.
1n cuLtura sî.rbă, llllcrurile nu s-au petrecut altfel : în
1809, Pavle Solaric publică o traducere, tot în text paralel
(francez-sîrb ), la Veneţia, pentru ca în 1830 Chesterfield
să fie din nou tradus, de data aceasta din italiană, şi să
a.pară la Budapesta sub îngrijirea unui cleric, care nu scapă
ocazia de a combate „er·ezia" lui Luther şi a lui Calvin 1 ;
·1n 1842, cartea avea să fie tradusă şi în româneşte din în-
demnul unui ierodiacon, care, aparţinînd unui mediu con-
1 Paul Joseph Safarik, Geschichte der sudslawischen Literamr.

vol. III, P11aga, 1865, pp. 4SS oi 436. Descriind tipăritura dio 1830,
Safarik conchide "armer Chesterfield !".
99
servator, a cerut ca versiunea română să fie făcută direct
după textul grecesc 1 .
Dar deşi în Oeconomy, difuzată în culturile din această
zonă a Europei au fost mentinute notele religioase .din opera
engleză, ea nu a ·Serviit la întreţinerea pietăţii. Alături de
maximele, mai puţine, de nuanţă religioasă, apar cele în
care se dau îndrumări concrete pentru viata socială ; adre-
sate unor cititori angajaţi într-un nou mod de existenţă
- în care gospodărirea bunurilor, relaţiile cu femeile şi
cu cei mari capătă o greutate nemaiîntîlnită, sfaturile
acestea se îmbinau cu cele pe care Benjamin Franklin le
dădea în l'Almanach du bonhomme Richard, receptat tot
în a•ceşti ani 2 •
Alături de aceste scrieri, l:are, sub eticheta moraliza-
toare, contribuiau, în fond, la procesul de transformare a
ideii despre om, apar în acest răstimp şi versiumle ;o-
mâne ale unor romane şi poezii engleze.
Dintre romane, ·cel dinhîi este Robinson Crusoe. S-a
remarcat pe drept cuvînt, că romanul constituie cea mai
importantă contribuţie adusă de literatura engleză la te-
zaurul mondial, în secolul XVIII. Dezvoltînd tradiţiile
populare autohtone şi filonul picaresc, ca şi preceptele
puritane, capodopera lui Defoe s-a înfăţişat ca un produs
al epocii clasice, în care omul, fie şi izolat, trăieşte auten-
tic, şi nu în sfera visărilor romantice, rezolvînd prin acti-
1 Bibi. Acad., Ms. rom. J.196.
2 Alma11ah11l bunului om Richard e publicat în fragmente în
.Muzeul Naţional", 1836-1837; "Vestitorul bisericescu, 1839; "Ve-
stitorul românesc'", 1840; .Spicui•torul moldo-român", 1841 ; .învă
ţătorul satului•, 1843-1845 ; .Gazeta Transilvaniei•, 1845 ; .Icoana
lumei", 1846 ; "Învăţătorul popular", 1848. I. M. Rîureanu traduce
0/Jere allese în 1859, cu numeroase reeditări, iar Varahil Latesiu ti-
păreşte la laşi, în 1864 : Şcii11(<1 lui Riku cel pă(it sau calea cătră
fericire de Franklinu. O versiune greacă, datorată lui Fr. Furnarakis,
e publicată la Paris, Firmin Didot, 1823.
100
vitatea sa problemele generale ce stau în fata fiinţei
umane ; introspecţie şi muncă, civilizare şi meditaţie raţio.:.
nală, formularea idealurilor în lupta cu neceS:ităţi1le 1 . În
1816, preotul Petru Teodorovici din Timişoara apelează
la un intermediar sîrb pentru a face cunoscută o pildă
dată de „luminate noroade'' şi vrednică de a fi urmată 2 •
Un an mai tîrziu, serdarul Vasile Drăghici incepea să
traducă aceeaşi operă, după prelucrarea prescurtată a scri-
itorului german Ioachim Heinrich Campe, dar versiunea
sa se va publica de abia în 1834 la laşi, în tipografia
Albina nu fără un notabil succes ; însuşi tînărul Eminescu
avea să zăbovească pe paginile acestei cărţi 3 • În 1836,
Scriban realiza o nouă versiune, pornind de la un inter-
mediar francez prescurtat, dar Ambrosie Cru=oe al lui nu
a ajuns la tipar, rămînînd între mapele acestui harnic ser-
dar de la laşi (Ms. 734). în 1848, în schimb, apărea, la
Iosif Kopainig din Bucureşti, o remarcabilă realizare tipo-
grafică : Călătoriile lui Guliver în ţere depărtate. Traduse
de I. D. N egulici şi confruntate cu originalul engles prin
ajutorul d. Em. Angelescu. Ediţie ilustrată cu 80 figure
tot de traducător. Cele două volume vehiculau o operă
redată cu autenticitate dublă, întrucît versiunea nu pornise
de la un text prescurtat şi nici nu rămăsese debitoare inter-
mediarului francez. Se adaugă faptul că traducătorul reali-
zase cîteva ilustraţii cu totul remarcabile, ce sporea ac-
cesul la această capodoperă "în aceeaşi măsură, am spune,
1 Vd. Ludwig Borinski, Der englische Roman des 18 ]ahrhun-

derts, Frankfurt am Main, Athenii.um Verlag, 1968, pp. 33-41 ; lan
Watt, The Rise of tlie Novei, Penguin Books, 1968, cap. 3.
2 Mircea Avram, Primul traducător al lui ~Robinson Crusoe" în
Jimba română : preotul bănătean Petru 7 eodorovici, "Mitropolia Ba-

natului", 1967, 7-9, pp. 555-557.
3 Cf. Zoe ·numitrescu-Buşulcnga, Eminescu. Buc., Editura Tine-
retului, 1964, p. 13.
10l
ca şi ilustraţiile la Divina Comedie ale lui Gustave Dore.
Interesul publicului pentru opera lui Swift este dovedit
de faptul că acest volum, inclus de Negulici în „Mica bi-
bliotecă enciclopedică", a găsit deîndată prenumel"anţi, de
sumele cărora a depins apariţia lui, şi acest interes se ma-
nifestă .şi faţă de alte scrieri în proză engleze : fo 1843,
„Curierul românesc" anunţa că s-a pus sub tipar Cele
de pe urmă zile a Pompeii de Bulwer Lytton, în tradu-
cerea lui G. Teodoru Avinianu, iar în 1844, I. Fătu anunţa
în „Propăşirea" că va tipări aceeaşi carte .în patru volume.
De altfel, însuşi Heliade începuse să publice fragmente
din operele lui Bulwer Lytton în reviista sa („Curier de
ambe sexe", 1836-1838, 1842-1844), în timp ce peste
munţi apărea o povestire de Dickens („Foaie pentru
minte ... ", 1844 : Moartea beţivului), care avea să facă o
strălucită carieră la noi, ca şi aiurea, iar Walter Scott
era popularizat nu numai prin Bătrînul Duncan („Curierul
românesc", 1831 ), dar şi prin numeroase ştiri privitoare
la viaţa şi activitatea lui. în acest fel, scrierile din pe-
rioada luminilor li se alătură opere mai vechi sau chiar
contemporane, într-un moment în care circulaţia cărţii se
intensifică ; prezenţa Angliei în ţările române creşte în
urma apariţiei consulilor britanici permanenţi.
Acelaşi f.apt îl regăsim şi în difuzarea poeziei. Gheor-
ghe Asachi, care în perioada studiilor vieneze îşi notase
extrase din Addison şi Chesterfield, scrie în al doilea de-
ceniu al secolului o poezie care a putut fi apreciată (de
Petre Grimm) drept una dintre cele mai izbutite imitaţii
din literatura engleză : Elf>gia scrisă pe ţintirimea unui
sat, după Gray. Dacă Anotimpurile lui Thomson au putut
fi citite acum 1 , ele nu s-au bucurat de atenţia ce a fost
1 Cf. Dumitru Popovici, La litterature roumaine a l' epoque des

Lumieres, Sibiu, 1945, p. 104.
102
acordată unei opere similare : Nopţile lui Young ; acestea
nu numai că au fost traduse, printr-un intermediar slav,
de L. Asa~hi prin 1819 (Ms. 1771) şi de Simeon MGJ.rcovici,
care le va tipări în două ediţii, la scurt răstimp (1831 şi
1835), dar şi-au lăsat amprenta asupra creaţi..lor unor
scriitori importanţi ai epocii, ca Cezar Bolliac şi Grigore
Alexandrescu. Revenim, în studiul consacrat lui Eminescu,
asupra acestui ecou, ca şi asupra celui înregistrat de opera
lui Byron, care-şi face intrarea oficială în literele ro-
mâne începînd cu anul 1830. Mai redusă este reputaţia
lui Ossian, care, 'în literatura greacă, pătrunsese la o dată
ceva mai timpurie, pe la 1817, bucurîndu-se de favorurile
poeţilor din Eptanez 1 ; Heliade este acela care-l traduce
prin 1837, acordînd cîntului Fingal, mai tîrziu, în Cursu
integru de poezie generale (vol. III, 1870), un loc pe care
plăsmuirea lui Macpherson nu-l mai ocupa la acea dată,
pilda sa fiind urmată de Bolliac, traducătorul cîntului
Oina (Poesii nouă, 184 7). Şi din nou Heliadt", folosind tot
intermediare franceze, transpune opera lui Milton, pe care
o imită în Căderea dracilor şi în Anatolida, în anii în care
Cerchez Ciomac din Botoşani termina traducerea Paradi-
sului pierdut, înzestrînd-o cu o prefaţă, care, încărcată de
referiri la antichitatea greco-romană, aducea un elogiu
dragostei şi frumuseţii (Ms. 697-699, din 1839). Intr-un
răstimp în care tinerele condeie slujesc de predilecţie poe-
zia, exerciţiile de transpunere şi imitaţiile se înmulţesc, aşa
cum ne indică un manuscris al lui C. Negruzzi din 1839,
cuprinzînd Melodiile irlandeze ale prietenului lui Byron,
Thomas Moore, car.e va inspira şi pe Stamati : poezia aces-
tuia Luntrea pe uscat, s-a remaPcat 2 , reproduce : I saw
/rom the beach.
1
·o '6aatav atitv 'E)..)..aSa, Atena, 1967, 23 p.
Năaou Bayevă,
2
Charles Drouhet, Cavalerul Stamati, p. 180, ca şi studiile lui
Bogdan Duică şi E. Dvoicenko despre acesta.
103
La capătul celălalt, contactele sînt mult mai reduse ;
lip.5ităde o audienţă europeană, întrucît creaţiile Jiterare
nu au pătruns în ciircuitul unei limbi de largă difuzare,
nu ne-am fi putut aştepta ca prezenţa literaturii române
în operele engleze să depăşească proporţiile unor mo-
deste ecouri. Scriitorii reţin ceea ce le este oferit de
relatările călătorilor sau de ştirile despre evenimentele din
Sud-Estul european. Or, adeseori voiajorii nu reuşiseră să
lnfrîngă senzaţia de superioritate pe care le-o dăduse ma-
şina cu vapori cu care coborîseră pe Dunăre, pentru a o
preschimba cu incomodele diligenţe (a căror repeziciune
o consemnase, totuşi, Montaigne), după cum ştirile se de-
formaseră pe drumul lung asigurat de informatori puţin
obiectivi. Nu este surprinzător, în asemenea condiţii, că
prea puţine ecouri sînt de înregistrat din momentul în care
Shakespeare menţionase un transilvănean in Pericles şi
pînă cînd Wordsworth notează, într-un sonet din 1820,
privighetoarele valahe (1cunoscuk de I.a Sulzer) 1 . Anasta-
sius al lui Thomas Hope nu făcuse un pas înainte, plăs
muirea lui, localizată la curtea lui Mavrogheni, fiind atît
de fantezistă, încît „este pe de-a-ntregul imposibil să fie
recunoscute pînă şi evenimentele cele mai importante din
viaţa domnitorului în această carte confuză" 2 •
Cu marii poeţi romantici lucrurile se schimbă într-o mă
sură: Byron îl citează, în Don Juan, pe Cantemir, ca pe o
recunoscută autoritate 3 , beneficiind, astfel, de erudiţia uma-
nistului care se impusese î.n Anglia prin traducerea reali-
1 E. D. Taippe, Rumanian Echoes in 19tli-Century English Li-
terature, "The Slavonic and East Europoan Rcvicw" 1959, 89, pp.
477-486.
z N. Iorg>a, A History of Anglo-Rumanian Relations, p. 46.
3 Alexandru Carussy, Dimitrie Cantemir şi 1ările Române În
versurile Lordului Byron, .Adevărul literar şi artistic•, 1934, 716,
p. 9.
104
zată de N. Tindal ~i publicată în li34-li35 şi în li56;
Shelley este atras de evenimentele de la 1821, dar atenţia
sa rămîne captată de luptele eteriştilor, în urma infor-
maţiilor primite de la străini. Cazul ·său este instructiv.
Ampla mişcare „filoelenă" din Europa a fost animată,
în general, de dorinţa de a reda Greciei strălucirea sa
antică, şi lupta de eliberare a poporului dominat de im-
periul otoman a evocat în minţile multor europeni eroismul
lui Leonida şi cultura Eladei ! Rolul jucat de ţările române
în această luptă a fost trecut sub cinstită tăcere, după cum
problemele specifice ale acestui efort de eliberare s-au
estompat. Este ceea ce indică şi poemul H ellas al marelui
poet englez Percy Bysshe Shelley, care furnizează unele
date utile clarificării problemei enunţate la începutul aces-
tui paragraf.
Compusă în toamna anului 1821 şi trimisă spre publi-
~are la 11 noiembrie la Londra (unde a apărut în pri-
mă.vara anului 1822), „drama lirică" a lui Shelley este
dedicată „excelenţei sale Prinţul Mavrocor'Clat, fost mi-
nistru al Afacerilor Externe al domnitorului Valahiei".
Poetul arată în prefaţă că a scris poemul său dramatic
pentru a-şi mărturisi simpatia faţă de mişcarea greacă de
eliberare. „Perşii lui Eschil mi-au furnizat primul model
pentru conceperea poemului, deşi hotărîrea arătată în glo-
rioasa bătălie ce se desfăşoară în Grecia, cunoscînd un
moment de suspensie, nu permite o comparare cu catastrofa
întoarcerii lui Xerxes şi des.nădejdea perşilor". Imaginea
Greciei antice presistă, însă, şi ea apare cu darita·te,
atunci oind poetul condamnă „apatia conducătorilor lumii
civilizate în faţa condiţiei uimitoare în care se află urmaşii
acelei naţiuni, căreia îi datorează civilizaţia... Sîntem cu
toţii greci. Legile noastre, literatura, religia, arta îşi au
rădăcinile în Grecia." Dacă grecii contemporani par a fi .
105
într-o .stare de decadenţă, .aceasta se datoreşte ·oprimării,
dar renaşterea a început să-i reînalţe, aşa cum indică sta-
diul atins de universitatea din Hios, cu 800 de studenţi
(printre care germani şi americani), preocupările culturale
ale tinerilor greci reveniţi de la studiile întreprinse în Eu-
ropa, patronajul asumat de marii negustori, date ce amin-
tesc frapant de prezentarea lui Coray 1 • Grecii au trecut,
in ultimii ani, prin transformări radicale, care îi înfă
ţişează sub alte trăsături decît cele ce puteau fi aflate în
„admiraJbilul roman Anastasius" 2 • Nu ·starea lor provoacă
indiferenţa marilor puteri, ci grija pe care au avut-o gu-
vernanţii acelora de a nu încuraja o mişcare revoluţionară;
rlar adaugă poetul : „Aceasta este epoca luptei oprimaţilor
împotriva opresorilor şi fiecare din aceşti şefi de bandă
privilegiată de asasini şi tîlhari, denumiţi regi, caută unii
spre alţii pentru sprijin împotriva inamicului comun ~i
suspendă geloziile reciproce în faţa unui peric:ol mai pu-
ternic. în această sf.întă alianţă toţi despoţii pămîntului
sînt membrii de fapt. Dar o nouă rasă s-a ridi cat în în- 1
treaga Europă, hrănită în spiritul urei faţă de opiniile ce

ii sînt lanţuri şi ea va continua să zămislească noi gene-
raţii pentru a împlini destinul pe care tiranii îl întrevăd
~1 de care se tem." 3 Acest destin 11 ghiceşte în drama shel-
Coray, Memoire sur retat actuel de la civilisation dans la

1
Grece, lu a la Societe des observateurs de l'homme le 16 nivose-

an XI (6 janvier 1803}, în Lettres inedites de Corai, Paris, Firmin-
Didot, 1877.
2 Shelley cunoştea, deci, plăsmuirea lui Thomas Hope.
1 Acest ultim paragraf a fost suprimat de editorul din 182~
şi nu a văzut lumina tiparului decît în reeditarea de la sfîrşitul

secolului trecut. Datele şi citatele le reproducem după ediţia : The
Complete Poetica[ Works of Percy Bysshe Shelley. Edited by Tho-
mas Hutchinson, London, Oxford University Press, 1960, pp. 446-
582.
106
leyană şi sultanul Mahmud, care cheamă la sin~ fantoma
lui Mahomed Cuceritorul, vestitorul prăbuşirii despoţilor.
Interesant este faptul că sultanul încearcă a fi consolat de
Hassan, care-i istoriseşte cum au fost înfrînţi eteriştii în
Valahia : se aminteşte de o bătălie de la Dunăre în care
Grecii, asemeni „penei unei lebede sălbatice ,în faţa fur-
tunei necruţătoare", au rezista:t eroic, în timp ce „moldo-
venii" s-au retras înspăim'întaţi, ca şi de „bătălia de la
Bucuresti" (vers 362), unde artileria turcească a zidrobit
pe valahi, arnăuţi, sîrhi şi albanezi, în timp ce g-recii au
preferat să moad (asemenea lui Leonida !) decît să se pre-
dea (vers 36i seq.). Evident, cel care povesteşte e~te un
curtean turc, dornic să-şi încurajeze stăp1nul, dar iarăşi
este dar că admiraţia sa nu se îndreaptă decît spre grecr
(şi încă într-o măsură atît de mare încît Mahrnud exdamă:
„ Your heart is Greek, Hassan", vers 454).
Poemul lui Shelley este expresia sentimentelor unui
„ filoelen" 1 • El vădeşte aceeaşi atitudine, de orientare spre-
Grecia - Elada, comună simpatizanţilor din acest mo-
ment, care păşeau pe urmele unei t:radiţii mai vechi. „Stu-
diile clasice care impuseseră necesitatea vizitării Greciei
şi dezvoltarea comerţului, care rezolvase problema ajun-
gerii acolo, determinaseră publicarea a numeroase cărţi
dt: călătorii privitoare la Grecia, şi autorii lor identifica-
seră în permanenţă pe grecii moderni cu cei vechi şi
exprimaseră cîteodată speranţa ca într-o zi elenii să-şi
redobîndească libertatea. îndeaproape ascx:iată cu aceste-
1 Ca atare el ar fi trebuit să fie menţionat în lucrarea lui

Wilhelm Barth & Max Kehring Kom, Die Philhellen:eit. Von der
Mitte des 18. ]. bis zur Ermord1mg Kapodistrias am 9. Oktober JS!Jl.
Mit einem aus/iirliclzen Namenverzeiclznis der europiiischen 1md ame-
1ikanischen Philfiellenen, Miinchen, Max Hueber, 1960.
10T
1.dei era noţiunea că Imperiul Otoman era în decădere
- loc comun desprins în general din binecunoscuta lu-
.crare a scriitorului lui Petru cel Mare, prinţul Cantf!IIlir,
care servise mai înainte în administraţia turcă şi care era
considerat un cunoscător al stărilor interne de fapt. „ 1
Dar poetul acordă atenţie numai unei laturi a evenimen-
telor din Ţara Românească şi, pentru ·că sursele sale sînt
unilaterale, după cum indică în nota explicativă soţia sa :
_în timp ce progresele armatei austriece, care invadase
Neapole, ajunseseră la un punct de stagnare, ştirile des-
pre o altă revoluţie l-au entuziasmat [pe Shelley, n.n.].
La Pisa făcusem cunoştinţă cu mai mulţi greci din Con-
stantinopol, cu familia prinţului Caragea, fost domnitor
.al Valahiei, care auzind că ştreangul, obişnuitul final al
viceregalităţii sale, se afla pe drum, s-a salvat cu averea
sa şi s-a refugiat în Toscana. Printre aceştia se afla dom-
nul căruia drama Hcllas îi este dedicată. Prinţul Mavro-
cordat era .însufleţit de aspiraţiile spre dobîndirea
independenţei patriei, care umpleau inimile multor compa-
trioţi ai săi. Ne împărtăşea adeseori credinţa sa în posi-
bilitatea unei insurecţii 1n Grecia, dar nu bănuiam că
.aceasta era atît de apropiată, cînd, la 1 aprilie 1821, l-a
vizitat pe Shelley şi i-a adus proclamaţia vărului său, prin-
tul lpsilanti, şi, strălucind de entuziasm şi bucurie, l-a
.anunţat că de-acum înainte Grecia va fi liberă.„ Hellas
.a fost scr:~ă într-un moment de entuziasm. Este interesant
.de observat cît de bine izbuteşte el să depăşească dificul-
1
Douglas Dakin, British and American Phiehellenes during tize
War of Creek Independence, 1821-1833, Thessaloniki, 1955, p. 6.
Nici în această lucrare, care-l caracterizează atît de ciudat pe sa-
nntul autor al istoriei apărute şi în limba engleză, nu se află vreo
.aluzie la Shellcy.
108
tatea compunem unei drame dintr-un material atît de
săraic." 1
Evenimentele invocate sînt vagi şi inexacte 2 , dar ceea

ce merită a fi reţinut este faptul că românii sînt menţio
naţi ca luptători împotriva „opresorilor", chiar dacă pre-
ferinţele poetului reduc la minimum contribuţia lor în
această fază a istoriei sud-estului european. Revenind la
problema enunţată la început, dar reamintind contribuţia
1 Ediţia citată, pp. 480-482. În momentul în care scrie Shelley,
în toamna anului 1821, devenise manife9tă tendinţa unor cercuri, al-

cătuite, în · special, din emigranţi eterişti, de a atribui înfrîngerea
mişcării greceşti lipsei de sprijin din partea românilor. Cu aseme-
nea intenţie pare a fi fost publicată cărticica : N otizie storiche, poli-
tid1e, geograf ic he e statistiche sul/a Vallachia e mila Moldavia. Con
rami coloriţi. Milano, per Batelli e Fanfani, 1821. 71 p. + 2 pi.
+ 1 h. De altfel, fostul secretar al lui Caragea, F. Recordon (Lettres
Hll" la Valachie ou Observations sur celle province et ses habitants,
ecrites de 1815 a 1821, avec la relation des dernieres eveniments qui
y ont cu lieu, Paris, Lecointe et Durey, 1821) arată, din prefaţă, că
a scris lucrarea pentru a restabili adevărul, deformat de cîţiva au-
tori superficiali sau rău intenţionaţi, privitor la "un pays qui attire
maintenant Ies regards de toute l'Europe". Aprecieri favorabile lui
Tudor, victimă a unei "cruelle catastrophe", şi la F. G. Lauren~on,
Nouvellcs obJervations sur la Valac/1ie, Paris, 1822, p. 115. Referirea
lui Shelley nu este, aşadar, numai la un teatru de bătălie, ci la un
spaţiu ce începea să intre în orbita interesului apusean. însemnările
lui V. Bargrave indică acelaşi lucru (vd. N. Iorga, Un observator
englez asupra românilor din epoca lui Tudor Vladimirescu, "Analele
Academiei, Memoriile Secţiei Istorice", seria III, tomul 14, pp. 14.'i-
16.9). Dar aceste prime impresii, provocate de o oficialitate străină
şi de o masă muncitoare mizeră, nu puteau impune unor oameni ve-
niţi din alte medii (ca Wilkinson, de ex.).
! Vezi Andrei Otetea, Tudor Vladimiresrn şi mişcarea eteristă
în ţările româneşti, 1821-1822, Buc„ 1945, în special cap. XIV :
Intrarea turcilor în ţară şi lichidarea mi,1eării eteriste. pp. 303-
315. De asemenea, Istoria României, Buc„ Editura Academiei, 1964,
tom. III, pp. 894-904.
109
operei lui Cantemir la formarea opm1e1 europene în fa-
voarea Greciei, cit şi a 1ntregei opere culturale dezvoltate
în ţările române în vederea menţinerii rezistenţei naţio
nale în faţa „Eladei turcocratizate", putem ajunge la două
concluzii. In primul rînd, se impune constatarea că des-
prinder·ea naţiunilor sud-est europene de vechea matcă,
a rezistenţei faţă de dominaţia străină, nu a favorizat reca-
pitularea obiectivă şi ştiinţifică a .fazelor de dezvoltare co-
mună, de sprijin reciproc, de influenţe culturale de inte-
res zonal. In al doilea rînd, apare 1n adevărata sa valoare
contrirbuţia Şcolii Ardelene, ·care a difuzat fo Europa da-
tele privitoare la „antichităţile" române, atît de necunos-
cute, dar mai ales propaganda întreprinsă de generaţia de
la 1848 pentru elucidarea situaţiei unei ţări aflate în con-
diţii internaţionale mult mai complexe deoît Grecia şi ne-
cesitînd, aşadar, intervenţii diplomatice mult mai subtile.
Dacă cei doi poeţi îmbrăţişează, în simpatia lor pentru
popoarele oprimate, •Şi spaţiul carpatic, despre o pătrun
dere a culturii române fo Anglia nu se poate vorbi mai
înainte de mijlocul secolului trecut, cînd tezaurul litera-
turii române începe să strălucească în paginile antologice
sau în încercările de sinteză ale oamenilor de cultură stră
ini. Dacă Goethe ·cunoştea unele date despre ţările române,
iar Brentano transcria în germană fragmente dintr-un oin-
tec popular român, primele traduceri propriu-zise apar
de-abia pe la mijlocul secolului al XIX-iea şi ele se dato-
resc fie românilor, fie unor străini îndrăgostiţi de frumu-
seţea poeziei şi a basmelor noastre. Walachische Mărchen
ale foi Arthur şi Albert Schott, urmate de Rumănische
Dichtungen de la Sibiu ( 1851) se înscriu în aceeaşi epocă
cu traducerea franceză a doinelor lui Alecsandri (Paris,
1853) şi cu antologiile lui E. C. Grenville Murray (Doine
or the N ational Songs and Legends of Rumania_, 1854,
care a ajuns pînă în mnini1e lui Pialmer.s;ton) şi a lui
110
Henry Stanley (1856). Murray şi-a publicat impresii din
căilărt:oria întrepr1insă în 1854-1855, cînd a străbătut Ţara
Rornâneas·că spre apus şi răsărit, ajungînd pfoă la Timi-
şoara, în revista lui Dickens, Household Words. Aceluiaşi
autor i-a fost atribuită şi legenda nesemnată, apărută tot
în publicaţia dickensiană, din 23 iulie 1853, The Legend
of Bucharest, o prelucrare a legendei inserate de Stanislas
Bellanger în Le Keroutza, Paris, 1846. 1
Dacă din cele două talgere, unul se apleacă mai mult,

după cum era şi firesc, ne-am putea pune întrebarea ce
reprezintă sub aspect calitativ această cantitate. Or, in-
terpretarea nu se poate limita la o evaluare care să ţină
~eama numai de planul strict beletristic, şi acesta de-abia
în ·curs de extindere şi afirmare ; contactul a putut fi util
pe un plan mai larg, el se conturează, apoi, mn raport cu
alte contacte realizate şi îşi ·dezvăluie importanţa în funcţie
de succesiunea pe care a putut-o avea.
Urmărind ·consecinţele ;Înregistrate atft pe plan literar,
cît şi ·pe cel cultural, în general, putem consemna că o
serie de cărţi au avut succes, altele o influenţă difuză, în
sfîrşit, un alt grup, o influenţă literară. Am trece în prima
categorie maximele lui Chesterfieild, des reeditate fotr-un
răstimp s<:urt, ·datorită, desigur, răspunsurilor utile date
unor întrebări apărute în mentalitatea ce se preschimba ;
de un succes similar s-au bucurat şi Fabulele, fo care
„Spectatorul" lui Addison îşi făcuse simţită prezenţa. Des-
pre o influenţă difuză putem, apoi, vorbi, în cazul trans-
punerilor lui Pope, Defoe, Ossian, Moore, care laolaltă
şi-au lăsat amprenta asupra unor creaţii sau au contribuit
1 E. D. Tappe. E. C. Grenville Murray and Rumania, • Revue

de li'tteriature compa11ee", 1965, S, pp. 4S9-448.
111
la formarea unui nou gust literar. în schimb, Young şi
Byron au pătruns în intimitatea procesului de creaţie al
unor scriitori de loc neglijabili ,şi versurile lor au putut
inspira atitudini lirice sau au oferit teme noi meditaţiei
poetice ; oricare ar fi rezultatele, la care numai un studiu
amănunţit poate ajunge, este cert că Young şi Byron
şi-au marcat prezenţa în literele române din prima jumă
tate a secolului trecut şi chiar de mai tîrziu ; de acee~
se şi poate ridica .întrebarea ce forme a îmbrăcat byro-
msmul românesc.
în raport cu influenţa germană, mai amplă, şi cu cea
franceză, mai diversificată şi mai adîncă, influenţa en-
gleză îşi rezervă un loc mai modest ; cultura franceză a
fost prezentă nu numai prin emisarii săi culturali, dar
a .îndeplinit rolul de intermediar chiar şi pentru cea en-
gleză. Evident că slaba difuzare a limbii engleze, faţă de
aceea franceză (care a lăsat pe tiiaseul parcurs la noi pre-
zenţe memorabile, ca aceea a lui Alecu Beldiman, un
adevărat Letourneur român), explică în mare parte luciu-
rile. Dar dacă deplasăm analiza din sectorul articulaţiilor
mecanice în domeniul vectorilor spirituali ai mediului lite-
rar - trecînd, adică, de la inventarierea surselor, moti-
velor, temelor, la contextul cultural - locul pe care-l
ocupă contactul cu literatura engleză nu este de loc lipsit
de importanţă. Astfel, o deosebit de interesantă 'anchetă
întreprinsă de curund a pus În lumină faptul că între 1780
şi 1860, pe primele locuri, între autorii traduşi, se situează
Dumas, cu 22 titluri în 45 volume, Byron, cu 19 titluri
în 26 volume, Filorian, cu 14 titluri în 18 volume, Mo-
liere, Kotzebue, Georges Sand, Marmontel etc. ; în lumina
datelor procurate s-a putut conchide că „pref erinţele oglin-
di te de statistică în domeniul traducerilor corespund cu
modul de a fi al literaturii originale. Aceasta a fost mai
mult elegiacă, sentimentală, pitorească, decît sumbră, in-
112
transigentă, atee, mai aproape de Lamartine şi Hugo, dedt
de Byron" Cu siguranţă că inventarierea traducerilor nu
1•
poate fi socotită iincheiată dacă nu se au în vedere şi

manuscrisele care continuă să circule intens ; apoi, o dată
conturat volumul traducerilor efectuate, el trebuie ·divizat
după cerinţele ce au patronat redarea în română a operelor
străine : gust individual, program de publicaţii, împlinirea
unui deziderat colectiv (atestat de prenumeraţie), necesităţi
teatrale etc. Atunci aînd se urmăreşte priocesul creaţiei
literare, mai importante decît indicaţiile .date de traduceri
sînt lecturile, şi în acest scop este ·de cercetat -comerţul
de carte, formarea fondurilor iÎn bibliotecile publice, ca-
racterul bibliotecilor particulare. In funcţie, deci, de cir-
culaţia în ansamblu a cărţii străine se pot deduce aspectele
principale ale gustului literar dintr-o epocă şi cele ale
creaţiei artistice. Ţinfod seama de circulaţie, se poate
afirma că literatura originală are o orientare de tip lamar-
tinian (deşi •scriitorul francez nu ·se situează printre primii
autori traduşi) şi 'Că influenţa lui Byron creşte după 1848,
cînd numărul traducerilor descreşte... Cert este ·că intre
tendinţele majore ale vieţii literare -şi creaţia individuală
rămîne o distincţie de făcut. Or, în sînul acestor ten-
dinţe 2 , se regăsesc şi prezenţele engleze, în prima fază
de care ne ocupăm, ele prelungindu-se şi în operele unor
scriitori de după 1848 ; aci îl întîlnim pe Chesterfield, care
tinde să formeze individul conform cadrului pe care i-l
of eră grupul, în cazul culturii noastre un grup cu vederi
noi, după cum îl întîlnim pe Defoe şi Swif t, care of eră
1 V d. Paul Cornea, Traduceri şi traducători în prima jumătate

a secolului al XIX-lea, în vol. De la Alexandrescu la Eminescu,
Buc., Edit. pt. Lit., 1966, pp. 38-76.
1 Tendinţe care îşi propun să dea un sens nou „culturii ", aşa
cum atestă prefaţa lui Damaschin Bojincă la Diregătoriul bunei

creşteri, 1830.
113
premisele unei evaluări critice a „vechiului regim", chiar
dacă, sau tocmai pentru că aceste capodopere sînt înfăţi
şate a avea un caracter „moralicesc". Mai mult, tinzînd
să „preschimbe partea de realitate .ce le displăcea" 1 - acea
formă fanariotică sub care se ascunde nu numai învăţă
rnîntul, ci o întreagă schemă culturală - , scriitorii români
apelează la Young, care încurajează meditaţia şi sentimen-
talismul, astfel că domeniul activităţii literare se extinde
atît de mult încît a·ceasta se desprinde net din viaţa spiri-
tuală ce s-a menţinut pînă acum omogenă. În această pre-
schimbare adîncă a vieţii literare şi în restructurarea me-
diului literar din prima jumătate a secolului al XIX-iea
îşi află rostul şi prezenţa operele engleze citite, imitate,
traduse ; datele pe care ni le furnizează operele originale,
publicate în presa care, din deceniul al treilea, răscoleşte
viaţa literară, indică, în acelaşi timp, nu numai predo-
minarea unui „romantism naiv" - ,care nu este exclusiv
lamartinian - , ci şi apariţia unui „romantism energic" -
care depinde de opera lui Byron, în orice caz de byronism.
în sfîrşit, dacă etapa ce se conturează între ultimii
ani ai secolului al XVIII-lea şi anul revoluţionar 1848
poate fi deR.umită faza de descoperire a Angliei, ea a
deschis, în acelaşi timp, făgaşul unei serii istorice. Pentru
multă vreme, cultura engleză a însemnat, după aceea,
Shakespeare ; dar nu ni se pare lipsit de importanţă ca
o cultură să fie cunoscută prin intermediul scriitorului său
cel mai reprezentativ (mai ales clnd acesta este un univers).
In jurul anului 1848, această primă etapă se încheie.
In 1843, C. A. Rosetti tradusese pe Manfred din original,
1 Vd. Jacques Barzun, lntrinsic and Historic Romantism, ca şi
celelalte fragmente din operele lui A. Lovejoy, R. Wellek, B. Croce,

M. Praz, A. Hauser ş.a., reproduse în voi. Romanticism, Boston,
D. C. Heath, 1965 ; A. Lovejoy, Essays in the History of ldeas, 1948,
pp. 62-68.
114
după ce la 1840 fuseseră realizate primele traduceri din
Shakespeare: Julius Caesar de către G. Bariţ şi Hamlet
de către Ioan Barac : ·de altfel, chiar în 1848 apare opera
care ni se pare cea mai remarcabilă din această fază,
Gulliver, în versiunea scriitorului şi artistului I. Negulici.
Dar amintind aceste nume, care trebuiesc alăturate lui
Bolliac, Ion Ghica sau Bolintineanu, reamintim generaţia
celor care au pus pe temeinice baze înscrierea literaturii
naţionale în concertul universal, atît sub aspectul cultivării
specificului naţional, cît şi în privinţa receptării valorilor
străine şi a difuzării peste hotare a valorilor create de
poporul român. Rolul acesteia în viata literară română,
în preschimbarea şi dinamizarea ei, merită a fi subliniat.
GENERAŢIA DE LA '48
lN VIAŢA LITERARA A EPOCII
Ocupîndu-se de „poezia măruntă" apărută după 1840,

George Călinescu remarca faptul că, în această perioadă,
„creşterea literaturii române se face cu afilta repeziciune
într-un timp îngust, încît scriitori înfăţiş.înd felurite vîrste
literare sînt contemporani după vîrsta umană. Poeţii în-
cepîndu-şi activitatea în primele .decenii ale veacului, tră
iesc şi scriu către sffrşitul lui încălecînd mai multe şcoli.
Cu toate acestea, tinerii de vîrsta lui Kogălniceanu, cînd
n-au o operă masivă ca a lui V. Alecsandri, îşi au ca epocă
de maturitate deceniul 1840-1850, punct culminant fiin-
du le .anul 1848. Tot ce ei scviu după această epocă apare
saJ îmbătrînit, ·sau apăsat de înrîurirea marilor autori din
a doua jumătate a secolului. Aşezarea cronologică rămîne
deci În funcţie de determinarea spiritului lor." 1
Regruparea scriitorilor pe curente şi şcoli, 'în funcţie
de trăsăturile dominante ale operei lor, poate reface liniile
mari ale peisajului literar de la mijlocul secolului trecut,
dar diversitatea ce apare :în proză, vers sau dramaturgie
a ln Istoria literaturii române.„, Buc„ 1941, p. 233.
116
denotă, la o încercare de evaluare literară, mai puţin o
înflorire nea,şteptată şi mai mult o efervescenţă ce ţine de
trepidaţia unei epoci. De aceea, o galerie de portrete de
dimensiuni variate sau o schemă generală a curentelor
creează, totuşi, senzaţia că multe elemente au rămas pe
dinafară. In jurul anului 1848 are loc în cultura română
o importantă mutaţie în sfera valorilor, care reflectă, în
mare parte, preschimbările din infrastructură. In rîndul
creatorilor, ca şi in grupul ce creşte permanent, al citito-
rilor, se face resimţită o clară deplasare în structura
socială, pe care evenimentele din preajma anului revolu-
ţionar o scot la iveală. In procesul de permanentă generare
din cadrul existenţei unui popor, generaţia de la 1848
ocupă un loc deosebit; un grup de oa:meni, cu o formaţie
asemănătoare şi cu ţeluri oarecum puţin diver:gente, îşi
propun să imprime un anumit caracter evoluţiei culturii
române, pe care o leagă încă o da:tă de existenţa socială
şi politică. In jurul acestora apar scriitori care-i urmează ;
creaţia lor este strîns dependentă de imperativele momen-
tului - şi un Dăscălescu, de ·pildă, nu mai are nimic de
adăugat operei sale după trecerea anilor 1848 şi 1859.
Aşadar, scriitori majo1"i şi poeţi minori se regăsesc prinşi
în aceeaşi problematică şi ei alcătuiesc laolaltă o generaţie,
care capătă o configuraţie întrucît participă la un act
istoric, pagina scrisă căpătînd ,caracterul unei înfăptuiri
devenind, adică, o parte dintr-o manifestare generală pe
planul vieţii spirituale.
In asemenea condiţii, scriitorii care creează între
1840- J850 ating un punct ·culminant 1În jurul anului 1848 ;
mare 'parte dintre ei rămîn definitiv legaţi de acest mo-
ment, alţii, mai !Înzestraţi, continuînd să fie .în pas cu vre-
mea. A reface structura mentală a grupului scriitorilor
din acest răstimp, pornind de la considerentul că anul
revoluţionar se impune în istoria culturii române ca o ade-
117
vărată piatră de încercare, este incontestabil una dintre
cele mai interesante investigaţii ce pot fi întreprinse. Cer-
cetarea poate porni de la constatarea că fo cadrul acestui
grup se distinge o pătură de scriitori „ reprezentativi"
- aceia care concentrează în opera lor aspiraţiile şi fră
mîntările epocii, fiind în acelaşi timp autorii unor iniţia
tive hotănîtoare pe plan politic şi cultural - şi o pătură
de scriitori care-i secondează, pe tonuri adeseori diferite ;
opera acestora din urmă, tocmai pentru că e mai puţin
originală, are o valoare documentară utiilă reconstituirii
mentalităţii generale. Investigaţia poate fi continuată urmă
rindu-se interferenţa influenţelor cu ceea ce ar putea fi
considerat drept fondul autohton ; concepţii, sentimente.
forme de expresie pătrund prin intenmediul educaţiei pri-
mite în casă sau la şcoală, al lecturilor întreprinse - într-o
vreme În care circulaţia cărţii se intensifică, - al schim-
bului de idei. In acest fel, N. Iorga a schiţat un curent
indigen şi un curent de import 1 . Pătrunzînd mai departe
în viaţa epocii, istoricul descoperă faptul că, în acest răs
timp, curentele care se fotretaie şi care, într-adevăr, sînt
în acelaşi moment de vîrste literare felurite, contribuie
la o retopire a genurilor literare, la o preluare a unor
tradiţii !În domeniul poeziei sau la apariţia unor forme
noi. Se petrece, În fond, o reconsiderare a funcţiei cuvîn-
tului, care este provocată, mai ales, de ponderea pe care
o dohîndeşte cuvîntul scris .în dialogul cultural. Acest
proces pe care l-am văzut conturîndu-se la sfîrşitul seco-
lului al XVIII-iea 2 ajunge acum într-o fază de ecloziune.
Într-adevăr, producţia cărţii se transformă fundamental
în această epocă şi intelectualii intră în alte relaţii cu
1 În Istoria literaturii româneşti. lnt10ducere sintetică, Buc., 1929.
p. 133 seq.
2 În 9tudiul Carte şi societate Î1l secolul al XVIIl-lea.
118
cititorii dedt cele ale cărturarilor din secolul anterior. ln
veacul al XVIII-iea, mişcarea idei.lor şi evoluţia formelor
literare nu se manifestase în şirul de cărţi tipărite decît
într-o oarecare măsură ; tradiţia manuscrisă este aceea care
poate dezvălui mai deplin viaţa culturală a epocii, prinsă,
pe de altă parte, sub prestigiul încă necontestat al cuvîntu-
lui rostit. În cazul scriitorilor de la 1848 nu poate fi
constatată o deplasare categorică de pe aceste făgaşuri :
manuscrisele continuă să se perpetueze prin copii pînă
după această dată şi saiitori de prim rang, ca Mihail
Kogălniceanu, continuă să fie tot atît de importanţi ca ora-
tori, aşa cum credem că vom putea demonstra în paginile
care urmează. Dar opera scrisă capătă o importanţă ·spo-
rită, atît datorită faptului că scriitorii au acum la dispo-
ziţie tipografii particulare, cărora să le focredinţeze pro-
ducţia lor, dt şi 1pentru că ei ,înţeleg să dialogheze în
condiţii cu totul noi cu "publicul" lor. Se poate urmări
chiar o schimbare de poziţie în cazul creatorilor ; .în linii
mari, este posibil de remarcat că umanistul s-a considerat
o personalitate reprezentativă şi ·Stolnicul Constantin Can-
tacuzino şi-a asumat datoria să scrie şi pentru motivul că
nu se afla nimeni care ·să ia apărarea poporului său ;
mai tîrziu, drturarul iluminist a considerat că opera cul-
turală nu poate fi înfăptuită decît prin popor şi el şi-a
fixat drept ţel risipirea negurii de pe minţile compatrio-
ţilor săi ; acum, noul intelectual este "o voce" a poporu-
lui, înţelege să revendice preschimbări politice şi sociale
pentru masa largă, în numele necontestatei calităţi de
„cetăţean al naţiunii", şi mai ales să afirme propriul său
eu. La capătul unui proces de individualizare a creaţiei,
scriitorul din această perioadă devine conştient de faptul
că el participă la un fenomen în mişcare şi trecerea de la
condiţiile evoluţiei lente, precaută şi oarecum lineară, la
un dinamism .ce se desfăşoară într-un ritm tot mai acce-
119
lerat, schimbă funcţia sa in societate şi influenţează pro-
pria lui •creaţie. Nu Heliade este acela care a putut deter-
mina evoluţia literatur·ii moderne, lansînd un generos
îndemn de „scrieţi, băieţi, scrieţi", ci noul climat ,de efer-
vescenţă literară. în special apariţia presei este aceea care
face ca impresiile pasagere, notate mai înainte pe file
care s-au risipit, sau frînturile de gînduri, ce nu au mai
ajuns să se aştearnă pe hîrtie, să capete drept de exis-
tenţă, întrucît deîndată ce s-au conturat au avut putinţa
„să vadă lumina tiparului".
Poate, de aceea, curente variate, de vîrste felurite, se
întretaie în cultura română din deceniul al treilea al seco-
lului al XlX-lea înainte şi pînă tîrziu. Iluminismul care
difuzase, prin calendare şi „pot-pourri" -uri, idei generoase
în masele largi e depăşit atunci cînd apar „Curierul ro-
mânesc" la Bucureşti, „Albina româneas<:ă", la laşi şi
„Gazeta de Transilvania" la Braşov ; la aceste periodice
contribuie, apoi, oameni care şi-au făcut educaţia ,în ~colile
naţionale şi care urmăresc cu stăruinţă ca în l'imba română
să fie exprimate idei şi sentimente care nu au putut fi
cuprinse in tipăriturile ecleziastice şi in retorica tradiţio
nală. Fenomenul itrăJdează aspec!Jele unei Renaşteri, nu în
sensul balcanic (de revenire la existenţă culturală, după
o neagră perioadă de mutism impus şi de fatală stagnare),
deoarece ţările române nu au trecut prin .condiţiile tragice
de existenţă ale popoarelor din această zonă, ci în înţe
lesul primar, al afirmării individualităţii, al reconsiderării
tradiţiei, al ponderii acordate ti,parului ; dar această Re-
naştere se petrece intr-o ambianţă europeană impregnată
de romantism. în scrierile păstrate în paginile periodicelor
din preajma anului 1848, mişcarea de idei işi preschimbă
rile sensibilităţii iau, de aceea, proporţii greu de captat
pe făgaşe didactice. In consecinţă, nu o caracterizare pe
curente şi şcoli este aceea care poate surprinde fenomenul
120
cu adevărat revoluţionar în cultura română şi deosebit de
instructiv pe plan european, ci o reconstituire a viziunilor
despre lume pe care scriitorii, priviţi în ansamblu şi apoi
distinşi pe grupe, le desfăşoară în opera lor. 1n acelaşi
timp, fintrucît procesul creaţiei se individualizează, un rol
deosebit, între coordonatele vieţii literare, 11 va juca vizi-
unea personală.
Or, în linii mari, analiza mişcării de idei din cele rdouă
decenii care preced anul 1848 semnalează mai puţin o
confruntare dintre curentul indigen şi curentul de import,
dt o separare dintre viziunea „paşopti.ştilo.r", hotărîţi să
desfiinţeze obstacolele feudale ce divizau poporul român
pe întreg teritoriul patriei şi în interiorul societăţii, şi
viziunea grupărilor mărunte, a cercurilor doritoare să Mn.-
bună•tăţească propria lor condiţie ·socială ; mai mult, ailături
de expunerile programatice, apar acum divagaţii strict
personale, ce nu aparţin unei şcoli (poate .şi datorită fap-
tului că nu lipseşte tendinţa de a crea şcoli independente).
O investigare exhaustivă a producţiei scrise din această
perioadă credem că ar putea contura cu precizie orizontul
acestor mici grupări diferite, uneori divergente, dar care
laolaltă conţineau germenii literaturii autentice „burgheze"
- subordonată unei viziuni despre lume pe care abatele
Prevost a înfăţişat-o a fi „ordonată de dezordine", iar
Balzac o reflecta în Les illusions perdues ca o epopee
tragicomiică a înglobări·i spiritului în capitalism 1 • Nu nu-
mai importul masiv de literatură străină facilă, pe care-l
combătea Kogălniceanu, dar şi atitudinea morală intran-
sigentă, fiică a unui conservatorism pur, care nu cedează
pasul deoît .în faţa ofertei de a sluji un nou stăpîn, sau
versuri dezlînate erotice, marchează un asemenea traseu.
1 Vd. studiile din volumul lui Erich Kohler, Esprit and arkadischl
Frnhlil. Frankfurt-am-Maio, Atlhenăum Verlag, 1966.
121
lntr-o asemenea perspectivă scriitorii minori paşoptişti
completează util datele ce sînt necesare reconstrucţiei glo-
bale a viziuni,i despre rlume a generaţiei revoluţionare, iar
scriitorii din grupările mărunte indică poziţiile pe care
această generaţie a trebuit să le înfrunte. Dacă această
reconstituire nu este uşoară, poezia sau proza provenită
din cercurile „ burgheze" fiind destul de firavă, faptul în
sine evidenţiază efortul făcut de generaţia înnoitoare de
a imprima un ritm dinamic şi progresist culturii române.
Cu alte cuvinte, operele apărute în presă şi sub formă de
cărţi aparţin, în cea mai mare parte, intelectualilor care
au participat la înfăptuirea revoluţiei din cele trei pro-
vincii române, oboseala forţelor conservatoare pe plan
cultural devenind evidentă. Nu mai puţin pot fi surprinse
în creaţiile scriitorilor paşoptişti alunecări spre poziţiile
celor care au beneficiat direct, pe plan politic, de frămîn
tările de la mijlocul secolului.
Analiza raporturilor contextuale specifice literare pune
în lumină atît trăsăturile deosebit de interesante al,e vieţii
literare din acest răstimp important al istoriei noastre, cît
şi lornl pe care generaţia paşoptistă îl ocupă în litera-
tura română.
Aspectul nou pe care-l îmbracă acum .dialogul scriitor-
cititor poate fi dedus nu numai ,din apelul frecvent la
susţinerea bănească a tipăririi unor cărţi, din satira aspră
împotriva unui dezinteres faţă de lectură, dar şi din bogăţia
de manuscrise ce invadează tipografiile şi redacţiile lite-
rare. Se discută, apoi, intens pe tema rolului pe care-l are
lectura în viaţa umană : e combătut gustul facil sau citirea
la întîmplare, se propune înfiinţarea unor colecţii ieftine
şi se insistă asupra lecturii făcute 'în public, menţinîndu-se,
deci, acea instituţie tra:diţională care a fost „şezătoarea"
ş1 care a asigurat îndelunga vitalitate a cărţilor populare.
122
Nu s-ar putea susţine că apelurile făcute în favoarea lec-
turii pornesc dintr-o concepţie iluministă, aşa cum nici
îndemnurile de a dobîndi „luminile" cu ajutorul şcolii,
nu au aceeaşi sursă, deoarece, altfel, ar însemna că ori
de cîte ori s-a pus accentul pe învăţămînt - aşa cum se
pune şi în societatea noastră - s-a 1preconizat o idee
iluministă ! Apelurile acestea pornesc din climatul nou
creat, în care scriitorul are nevoie de un public, iar citi-
torii au nevoie de cărţi din care să afle lucruri noi ; auto-
rul îşi pune la dispoziţie cunoştinţele, iar publicul le ,dobîn-
deşte cumpărîndu-le. Chiar dacă nu apar imediat per-
soane interesate fo scrierile ce se anunţă, autorul ·înţelege
să facă sacrificii şi să suporte el cheltuielile, numai pentru
a comunica date care aparţin unei frămîntări spirituale,
atît personale, cit şi generale. Cartea devine mijlocul de
comunicaţie prin excelenţă. ln cuprinsul ei, bineînţeles că
mai pot apărea concepte şi sentimente ce aparţin menta-
lităţii iluministe ; în scrierile de domeniul ştiinţelor so-
ciale se resimte chiar o persistenţă a lor pînă tîrziu,
fapt pe care l-am atribui, ·pentru a simplifica lucrurile,
rnpravieţuirii formelor „vechiului regim". Asemenea apa-
ri ţii continuă în studiile •de teorie literară, în care clasi-
cismul care a precedat şi, într-o privinţă, a generat ceea
ce poate fi denumit dreipt estetică iluministă, îşi prelun-
geşte existenţa. în domeniul creaţiei beletristice, însă, sin-
cronizarea cu noile curente europene, datorită perspective-
lor deschise poeţ~lor şi prozatorilor, dar şi prin intermediul
simplei imitaţii, se realizează rapid. Urmărind contactele
din acest răstimp ·CU l.iteraiturile europene, constatăm o
masivă preluare din literatura romantică şi o introducere
în circuitul român a acelor opere care au fost revendicate de
promotorii acestui curent - Shakespeare, Dante, Cervantes
- fenomen de „recuperare romantică".
123
Reviste şi cotidiene, al căror rol în transformarea
gustului literar .şi a mentalităţii cititorilor a fost incontes-
tabil mai mare decît al cărţilor, au difuzat versurile lui
Bolintineanu şi BoHiac, lirica lui Alecsandri ·Şi Grigore
Alexandrescu, satirele lui Sion, fabulele lui Donici ; diver-
sificarea genurilor se petrece într-un ritm rapid şi „Ro-
mania" consemna, în 1838, că, „în aceşti 40 de ani din
urmă, românii din Ţara Românească, Moldova, Transil-
vania şi Banat au scris mai mult decît in 400 de ani tre-
cuţi". în „Curierul românesc" din 1830, Heliaide făcuse
un apel la românii d~n toate provinciile să-i trimită arti-
cole de critică, iar în „Albina românească" din 1839 se
propunea tinerilor literaţi .să traducă „Oda lui Lamartine
către o tînără moldoveancă", dovadă că presa capta ope-
rele create acum, dar şi intervenea ea însăşi fo mişcarea
literară, propunînd teme sau deschizînd noi capitole de
creaţie literară. În 1846, Bolliac publică un cald apel pen-
tru poezia socială în „Foaia pentru minte ... ".
Animatorii mişcării culturale sînt nu numai strîns legaţi,
corespondînd între ei sau reproducînd articolele apreciate
ca deosebit de interesante dintr-un periodic într-altul, dar
şi subsumează întreaga activitate lit-crară marilor idealuri
sociale şi politice. Un mal"Cat spirit patriotic susţine crea-
ţiile reprezentative şi expunerile de principii din acest
răstimp, iar progresul conştiinţei naţionale este elemen-
tul cel mai caracteristic din viaţa literară din preajma
anului 1848. Hotarele dintre cele trei provincii nu mai
sînt luate în seamă şi viaţa literară este privită în ansam-
blu, 'Într-o mişcare culturală un~tară.
Această mişcare culturală este, apoi, conştient orien-
tată spre ţeluri clare. C. Fi'lipescu, Şt. Golescu şi I. Voi-
nescu exprimă limpede, în 1845, în apelul lansat în nu-
mele „Asociaţiei pentru înaintarea literaturii", necesitatea
ca un salt cantitativ şi calitativ să fie realizat în cultura
124
noastră, în care scop ei solicită să '1e fie trimise manu-
scrise din domeniul ştiinţelor fizico-matematice, moralei
şi politicii, a "ramului 1curat al literaturii : gramatică, filo-
sofie, poezie şi alte compuneri de imaginaţie". ln această
nouă etapă a enciclopedismului românesc, Heliade între-
vede o „bibliotecă universală", iar N egulici începe să dea
viaţă unei „Mici Biblioteci Enciclopedice, pentru educaţia
omului de toate clasele, laice şi ecleziastice, focepînd de
la vîrsta copilăriei şi pînă la vlÎrsta coaptă" ; în seriile
acestei „Biblioteci pentru toţi" trebuiau să vadă lumina
tiparului opere de Fendon, Rousseau, Pestalozzi, V. Hugo,.
Musset, Merime, Vi co, Hegel, Puffendorf sau Kant, „trac-
ta:turi" matematice, scrieri geografice şi „tecnologice".
Încadrarea culturii naţionale în mişcarea spirituală de
pe Continent nu este urmărită cu sentimentul unei infe-
riorităţi, chiar dacă este adeseori deplînsă înapoierea eco-
nomică şi socială. Reprezentanţii generaţiei de la 48 au
cu toţi convingerea că poporul român ·deţine un tezaur de
valori spirituale ·ce este cel puţin egal celui acumulat de
popoarele civilizate, în condiţii istorice mult mai propice.
Ceea ce se impune a fi depăşit nu este vreuri decalaj
spiritual, ci o situaţie social-politică. De a·ceea aspectul
poate cel mai semnificativ al spiritului ce animă această
generaţie este îmbinarea planurilor de acţiune culturală
internă cu activitatea de ·propagandă desfăşurată în străi
nătate în vederea realizării unirii Principatelor. ln timp
ce umaniştii făcuseră cunoscute savanţilor străini datele
referitoare la istoria poporului român, iar iluminiştii tran-
silvăneni purtaseră o vie polemică ştiinţifică cu cei care·
încercaseră să nege drepturile politice ale românilor, inte-
lectualii de h 1848 au inaugurat o nouă fază 'În acest do-
meniu prin documentatele lor opere, ca şi prin atragerea
specialiştilor străini în favoarea cauzei ţărilor româneşti.
125-
Delegaţi trimişi în Italia, Franţa
sau Anglia expun pro-
f>lema românească 1şi găsesc ·sprijin pe lîngă o serie în-
treagă de remarcabili istorici şi literaţi străini, care publică
1ucrări despre ţara noastră 1 ; în anii imediat următori
apar importante antologii literare în germană, franceză .şi
.engleză, care atrag atenţia oamenilor de cultură europeni
.asupra tezaurului nostru poetic. Dacă presa a încurajat
masiv înflorirea beletristicii, prin promovarea producţiei
-originale, ca şi prin transpunerea capodoperelor din lite-
ratura universală, această sincronizare cu literatura uni-
versală se dovedeşte a fi avut o dublă faţă, într-o măsură
.egală urmărindu~se şi o integrare a creaţiei literare ro-
mâne în circuitul european.
în faza de efervescenţă literară pe care o parcurge
viaţa culturală română în jurul anului 1848, generaţia
intelectua:Ji.lor revoluţionari a avut un rol hotărîtor atît
.sub raportul direct, al creaţiei, cit şi sub acela al încura-
jării progresului mişcării .culturale. Cu hotărîrea de a
risipi nu numai „negura neştiinţei", împotriva căreia se
ridicase generaţia de cărturari iluminişti, dar şi negura
-unor rînduieli sociale şi a unor convenţii politice anacro-
·nice, ei au dat un impuls hotărîtor literelor. întemeindu-se
:pe creaţia artistică a secolelor anterioare, paşoptiştii au
'imprimat evoluţiei literaturii române ritmurile vieţii con-
temporane europene. Ponderea acordată creaţiei folclorice
..în întreaga lor acţiune culturală a menţinut mişcarea lite-
rară română, În acest moment de răscruce, pe făgaşul
·specificului naţional şi realizările lor apar atît ca ele-
mente noi într-o viaţă spirituală cu un predominant ca-
:racter de continuitate, precum ş1 ca permanenţe ale
1
Vd., în special, capitolul La propagande roumaine par Ies
.emigres din sinteza lui N. Iorga, Histoire des Roumains, Buc., 1944,
-voi. IX, pp. 239-286.
126
culturii române. Preschimbind fondul de idei, reînnoind
formele literare, sub imperativul realizării unei transfor-
mări generale a mişcării culturale (ce şi-a găsit fie o
justificare directă - de a 1da o altă formă de expresie
cerinţelor spiritu ale izvorîte dintr-o nouă formă de exis-
tenţă - , fie una indirectă - de a realiza o ·comunicare
imediată cu civilizaţiile apreciate drept avansate), paşop
tiş.tii au adus o contribuţie hotărrtoare la aşezarea litera-
turii pe făgaşul ei modern. De pe aceste premise s-a şi
dezvoltat, de altfel, beletristica în ·deceniile următoare, cînd
şcoli.Ie s-au delimitat cu mai multă precizie, iar curentele
s-au individualizat şi prin intermediul unor reviste cu un
program literar clar. 1n cadrul efervescenţei create de
generaţia paşoptistă, beletristica a continuat să se supună
dominantelor mişcării culturale, în ansamblul ei ; afirma-
rea drepturilor ingeniului uman s-a înscris .în efortul ge-
neral de afirmare a culturii naţionale. Datorită acestui
proces, vocile legate de trecut sau cele care n-au întrevăzut
căile noi ale dezvoltării literare, de progresivă diversifi-
care între coOTdonate unitare, fixate de o conştiinţă ce se
dezvoltă in condiţii istorice specifice, au rămas izolate şi
lipsite astăzi total de audienţa pe care au putut-o avea,
parţial, 5n epocă. Scriitori reprezentativi, întrudt au dat
un sens mişcării culturale din acei ani şi întrucît continuă
să vorbească generaţiei de azi, rămîn cei care au fost
direct angajaţi ln evenimentele revoluţionare, menite să
deschidă o ·etapă nouă în viaţa întregului popor. Memorabil
şi datorită faptului că a realizat o nouă sinteză intre cuget
'Şi act, momentul 1848 vădeşte o nouă deschidere a miş
.::ării culturale spre forţele de .creaţie populare, un efort
de înmănunchiere a capacităţilor individuale de pe întreg
teritoriul patriei, paralel cu acela de amplificare a valo-
rilor spirituale.
ELOCVENŢA LUI KOGALNICEANU
Ceea ce credem că se impune în primul rînd atenţiei

celui care se apropie astăzi de opera lui Kogălniceanu
este desăvîrşita integrare a •acesteia în viaţa poporului ro-
mân de la mijlocul secolului trecut. Prin revistele pe
care le-a iniţiat, prin documentele pe care le-a redactat,
prin direcţiile imprimate vieţii sociale şi culturale române
din perioada marilor preschimbări de la 1848, 1859 şi
I 8ii, el ni se înfăţişează drept una dintre cele mai remar-
cabile figuri ale secolului al XIX-lea. Şi cu toate aces-
tea, personalitatea lui nu rămîne strict legată de epocă ;
datorită capacităţii sale de a înţelege momentul istoric şi
de a interveni în modelarea lui, Kogălniceanu depăşeşte
pe mulţi dintre oamenii de cultură contemporani, nume-
roase idei şi acţiuni ale sale prelungindu-se pînă în zilele
noastre. în acest sens, în cursul său .deosebit de intere-
sant - tocmai datorită vigoarei cu care sînt notate "direc-
ţiile" şi notele specifice literaturii !omâne - în Istoria
literaturii româneşti. Introducere sintetică, din 1929, Nico-
lae Iorga remarca : „E foarte uşor de deosebit epoci şi
influenţe, însă nu toţi oamenii dintr-o vreme trăi~c în
128
epoca lor şi statornic supt influenţa dominantă ; aş putea
zice că majoritatea oamenilor unei epoci trăiesc fie În
trecut, fie în viitor" (p. 144), pentru a preciza cîteva pa-
gini mai departe (acolo unde vorbeşte de sprijinul acor-
dat lui Alecsandri de către Kogălniceanu) : „pe acesta
însă trebuie să-l punem 'În legătură cu altă ordine de idei,
căci cu dînsul trecem peste vremea lui, care nu l-a înţeles
şi nu l-a încurajat, nici în politică, nici fo literatură"
(p. 154).
Amendînd, într-o oarecare măsură, judecata lui Iorga,
care "în acel pasaj condamnă cu asprime imitarea roman-
tismului european de către bardul de la Mirceşti, •simpa-
tia sa pentru protagonistul unei literaturi autohtone deter-
minîndu-1 să blameze pe cei care nu l-au susţinut pe
primul ministru al lui Cuza, trecînd ipe al doilea plan pe
cei care i-au împărtăşit ideile sale culturale, trebuie să
recunoaştem că lupta purtată de Kogălniceanu pentru fău
rirea unei literaturi autentice, prin adăparea ei de la
izvoarele bogate ale culturii naţionale, l-a situat în rîndu-
rile celor care au întrevăzut dincolo de limitele momen-
tului. De asemenea în acţiunile sale politice, omul de
stat a înţeles nu numai multiplele posibilităţi .pe care le-a
oferit momentul istoric, dar şi imperativele majore şi de
durată pe care acesta îl fixa vieţii politice române ; de
aceea, ori de cîte ori a susţinut adoptarea unei măsuri
hotărîtoare, el s-a referit la „urgenţa" actului, avînd în
vedere, în fond, un stat cu alt chip decît cel care se înfă
ţişa în acei ani.
Prezent integral în epocă, orientat continuu spre viitor,
Kogălniceanu ocupă un loc aparte în generaţia scriito-
rilor de la mijlocul secolului trecut şi datorită faptului
că este un istoric. Dacă se individualizează ·net 1În raport
cu un Vasile Alecsandri sau Alecu Russo, el se distinge
clar şi de un Nicolae Bălces·cu. Nu ne referim numai la
129
formaţia sa, c1 m primul rînd la posibilitatea pe care a
avut-o de a participa activ la înfăptuirea Unirii şi la
marile reforme din timpul lui Cuza.
Ca istoric şi ca om politic, Kogălniceanu se înfăţişează
în cultura română ca un îrnplinitor al unor vechi aspiraţii
şi ca un deschizător de drumuri ; de aceea, acelaşi Nico-
lae Iorga, îl desemna, cu alt priJej 1, drept : „[nţelegătorul
tuturor legăturilor, multe, tainice şi indisolubile, care leagă
viaţa unui popor de calitatea morală şi de energia sufle-
tului său".
Pentru a reface imaginea globală a activităţii lui şi
pentru a preciza locul acesteia în 'dezvoltarea ·Culturii, se
impune să ţinem seama nu numai de opera scrisă, dar .şi
de cea rostită, mai ales de aceasta în cazul unui om care
a participat cu glasul său în dezbaterile vremii. Dacă se
are în vedere faptul că „1Între 1857 şi 1891 el n-a lipsit
din Parlament decît la două sesiuni" şi că „numai de la
185 7 şi pînă la 1861 a avut cca. 1OOO de intervenţii" 2,
devine evident că nu poate fi definită opera sa, elimi-
nîndu-se activitatea sa ca vo:ribitor. Or, referindu-se la
discursurile ţinute, acad. Andrei Oţetea îl desemnează ca
„1cel mai mare orator român din secolul aJl XIX-lea" 3 •
Evident, „concepţia noastră despre artă se ,întemeiază
azi pe literatura scrisă ; cînd fotîlnim, în tribunal sau în
Parlament un orator, în sensul antic al cuvîntului, de o
eficacitate reală, refuzăm să~l jllldecăm după singurul efect
1
Cu prilejU!l împlinirii unui Sfert de veac de la moartea lui
Mihail Kogălniceanu. In: Oameni care au fost, Buc„ 1967, vol. II,
pp. 49-50 (Bibi. pt. toţi).
2
Vd. nota lu~ Vladimir Di.culesou, în Discursuri parlamentare
din epoca Unirii, Buc„ Editura Ştiinţifică, 1959, p. 1. CitatCie în
continuare sînt din această editie şi din M. Kogălniceanu, Scrieri
alese, îngrijite de Dan Simonesou, ed. ia II-a, Buc„ E.S.P.L.A., 1956.
3 Introducere la Opere, tomul I, Buc., 1946, p. 1.
130
al elocvenţei sale ; inconştient încercăm să ne reprezentăm
<'ce ar răm1ne» după ce discursul ar fi imprimat" 1 ; dar
e cert că oamenii de acum un secol continuau să urmă
rească rezonanţa pe care ·pagina scrisă ar fi avut-o în
momentul în care ar fi fost recitată, şi aceasta datorită
faptului că ei se aflau mai aproape de fodelungata tradiţie
din ţările române a cultivării .cuv:întului rostit. Arta cu-
vîntului nu credem că poate ,fi urmărită în cultura noastră
numai pe paginile scrise, menite, adică, a fi multiplicate
prin copii manuscrise sau tipar, ci, pentru .cultura veche
în special, pe documentele care ne atestă înflorirea unei
viguroase arte oratorice. Nu ne referim numai la indica-
ţiile pe care ni le aduc în acest sens "didahiile" lui Antim
Ivireanul, într-o epocă .de afirmare culturală în care Brîn-
coveanu !Întreţinea cu precădere un "predicator al curţii"
~i urmărea iniţierea culturală a fiilor săi, ascultîndu-i ros-
tind "·cuv:întă•ri", dar şi la predominarea retorii.cei asupra
paginei scrise în cartea veche românească. Literatura orală
nu a supravieţuit pînă în epoca modernă numai sub latura
creaţiei populare, dar şi sub veşmîntul retoricei.
Opera lui Kogălniceanu, desfăşurată pe un amplu re-
gistru oratoric, se încadrează, deci, într-o tradiţie, pe care
o dezvoltă şi o 'înnoeşte viguros, atiît sub raportul fon-
dului, dt şi al formei.
Prin fonuaţia sa, prin scopuriile propuse, Kogălniceanu
se în:f ăţişează ca un protagonist convins al modernizării.
Dar această modernizare nu apare în concepţia sa ca o
creaţie de opere noi din elemente noi ; în acest sens rapor-
tul pe care el îl sta;bileşte între „ tradiţie şi inovaţie" e
deosebit de interesant ·şi el face parte .din acele soluţii
culturale ale lui Kogălniceanu, care nu au aparţinut nu-
1 H. L Marrou, Saint Augustin et la f În de la cultu re anlique.

Paris, E. de Boccard, 19.!18, p. 89.
131
mai prezentului ci s-au prelungit pînă la noi. Reamintim
nu numai afirmaţia sa din Prefaţa la Letopisiţile 7ării
Moldovei: „artele şi literatura, expresiile inteligenţii n-au
speranţă de viaţă, decît acolo unde ele îşi trag origina
din însăşi tulpina popoarelor. Altmintrelea ele nu sînt
decît nişte plante exotice pre cari cel dintîi vînt ori le
îngheaţă, ori le usucă. Ca să avem arte şi literatură
naţională, trebuie ca ele să fie legate cu societatea, cu
credinţele, cu obicei ele, într-un cuvînt cu istoria noastră",
dar şi protestul său puternic împotriva traducerilor de un
gust facil : „Traducţiile nu fac o literatură. Noi vom pri-
goni cît vom pute această manie ucigătoare a gustului ori-
ginal, însuşirea cea mai preţioasă a unii literaturi. Istoria
noastră are destule fapte eroice, frumoasele noaS1tre ·ţări sînt
destul de mari, ohi.ceiurile noastre sînt destul de pitoreşti
şi ipoetiice, pentru ·ca să putem găsi şi la noi sujeturi de
scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împru-
mutăm de la alte naţii" (Introducţie la ,.Dacia literară").
ln clarificarea acestui raport dintre „ tradiţie şi inovaţie",
Kogălniceanu intervine ca istoric, ca primul realizator al
unei ediţii ştiinţifice a cronicilor, care, la TÎndul lor, aveau
să dea efectiv un puternic impuls creaţiei originale ; el
aruncă în balanţă prestigiul istoriei naţion6lle, „ acest mare
sacerdot al g.îndirii, flacăra religiei, a patriei şi a artelor"
(Prefaţa la Letopisiţi ... ) şi adaugă cunoaşterea culturii ro-
mâne vechi. In acelaşi timp, el ţine seama de contextul
istoric, pe care-l apreciază ca om politic, şi care-l deter-
mină să recomande continuu adoptarea unor măsuri trep-
tate pînă la atingerea scopului final, cum e afirmaţia din
Discursul asupra proiectului de Constituţie a Principatelor
Unite : „o asemenea unire nu este tot ce voim, însă este
un pas înainte spre ce voim", frază care ne face şi mai
clar sensul poziţiei adoptate în Programul ziarului "Steaua
132
Dunării" : „ ... precum în politică nu sîntem pentru utopii,
a.şa şi în literatură nu sfotem nici pentru pedantism, nici
pentru şarlatanism ; sîntem pentru adevăratul progres.
Urîm confuziile babilonice, urîrn ignoranţa şi mediocri-
tatea ascunse sub cuvinte răsunătoare, dar seci de simţ ;
socotim că ne trebuie o literatură originală, nobilă, naţio
nală, însuşită de a ne forma mintea şi inima, o literatură
de care să ne putem făli şi rînaintea străinilor. Aceasta nu
ne va da-o niciodată pacotila de versuri fără poezie, de
romane traduse şi de tratate aniabaptistolimbisitioe a celor
mai mulţi din scriitorii noştri de astăzi!" A aduce cultura
la nivelul european şi a preschimba societatea închistată
în tipare anacronice au fost imperative pentru omul de
cultură şi omul politic şi apelul său a răsunat, în primul
rînd, ca un îndemn la faptă: „La .lucru dar, domnilor;
să gîndim că iată se aipropie anul de cînd şapte puteri
străine au închezăşluit poporului nostru marele principii
din I i89, care au fă<:ut giurui lumei şi care astăzi sînt baza
organizaţiei staturilor celor mai monarhice şi că pînă acum
nouă zecimi din acest popul focă cu numile măcar n-au
ajuns a cunoaşte aceste mari libertăţi", afirma el în Dis-
cursul asupra proiectului de Constituţie, în 1859. In lupta
de opinii, clar întrevăzută („sîntem în mijlocul luptei, lupta
între trecut şi între viitor, lupta "între societatea veche şi
între societatea modernă" - lmbunătăţirea soartei ţăra
nilor), Kogălniceanu pledează pentru victoria noului, cu
temeini,cia celui care-l înţelege pe acesta ca ·pe o treaptă
necesară a evoluţiei, ca înfăptuirea implacabilă, în viaţa
poporului său, a rosturilor spre care aspiră o energie mult
stăvilită.
Adăugind crezului iluminist pilda realizărilor din
Franţa revoluţionară, Kogălniceanu preschimbă tendinţa
„demofilă" a cărturarilor iluminişti în imperativ democra-
tic şi alătură cerinţei de a implanta cuceririle ştiinţifice şi
133
tehnice ale geniului uman necesitatea de a transforma con-
cepţia despre drepturi şi obligaţii : „ Civilizaţia este dară
adunarea împreună a izbînzilor ştiinţifice şi a izbînzilor
politice. Din aceasta cea dintîi consecuenţie ce urmează
este că oricare să fie propăşirile omului în arte, în ştiinţe,
în industrie, dacă el nu-şi izbîndeşte 1drituri.ile sale, ca
cetăţean, civilizaţia nu este deplină ; a doua consecuenţie
este că cu cît se măreşte numărul cetăţenilor chemaţi la
împărţeala comună a driturilor sociale, cu atîta ·Se lărgeşte
cercul civilizaţiei. Se poate deci <Încredinţa, cu toată sigu-
ranţa, că ideea civilizatriţă care domneşte pe toate cele-
lalte este ideea ·care cheamă pre toţi oamenii să vie să
ieie loc în marea obştime socială, în alte cuvinte, ideea
că toţi trebui1e să fiie deopotrivă." (Despre civilizaţie, 1845.)
Cu asemenea idei, omul de cultură şi militantul patriot
conferea un nou sens luptei purtate de predecesorii săi,
plasînd noi obiective în faţa contemporanilor. Conside-
rînd că evoluţia culturii române cunoaşte o împlinire prin
înglobarea principiifor Revoluţiei Franceze, Kogălniceanu
relevă, prilll scrierile şi discursurile sale din preajma anului
revoluţionar 1848 şi după aceea, faptul că 1În această peri-
oadă cunoaşte în ţările române o maximă intensitate ecoul
ideilor revoluţionare franceze ; principiile preluate de ilu-
miniştii predecesori lui, în special din arsenalul ide idei
al Directoratului, sînt acum, aşadar, adîncite pînă ce se
descoperă seva lor revoluţionară.
Dacă acest fapt ne îndreptăţeşte, pe de o parte, să
apreciem că iluminismul .încetează ca viabil curent de
gîndire 'în concepţia oamenilor de cultură români din
această perioadă (limita sa superioară putînd fi fixată în al
treilea deceniu al secolului trecut, după care nu mai poate
fi vorba nici măcar de un „iluminism tîrziu", ci poate doar
de confluenţe din 1diversele teorii ce s-au putut desprinde
din acesta), putem, pe de altă parte, să întrevedem spre
134
ce noi valori şi forme de expresu se îndreaptă arta ora-
torică a lui Kogălniceanu.
Elocvenţa sa se .întemeiază pe un alt fond de idei şi
îmbracă un alt veşmînt decît acelea ale predecesorilor
pe care-i cercetase des-i,gur ; dar fără a deveni complet
străin de ei. DiscursuriJe pe care le-a ţinut nu au fost,
astfel, simple expuneri referative, ci au dezvdltat, în ample
perioade, urmate de întrebări retorice, de antiteze şi enu-
merări, principii ce urmau a fi statuate ; cuvîntările sale
au fost alimentate de intenţia persuadării .şi construcţia
logică a ţinut seama .de normele expunerii artistice. In
acest fel, discursurile lui Kogălniceanu se încadrează în
vechea tradiţie de cultivare a cuVîntului, de formulare a
cugetării conform cerinţei de a 011dona .cuvintele, cum
afirma Ştefan Brincoveanu, fiul domnitorului, în 1703, "cu
o dispunere armonică şi de a le forma după efocvenţa
necesară". De asemenea principii ţinuseră seama atît un
Teodosie sau Antim Ivireanul, cît şi cronicarii umanişti.
Arta evoluase, însă, în secolu'! al XVIII-iea, şi unei am-
plificări a fondului .de idei şi a registrului de ,sentimente
îi corespunsese o îmbogăţire a mijloaicelor retorice, astfel
că în pagina scrisă, dar după normele oratoriei, de cel
care. a fost preţuit de un Sulzer pentru forţa şi distincţia
cuvîntului său, de Chesarie al Rîmnicului, regă5im o spo-
rită vi1braţie a cuviîntului, metafora 1nsăilindu-se mai deplin
în fraza, care, la rindul ei, se face purtătoarea unor noi
idei, îndemnînd la meditaţie şi la faptă : „eu [... ] aflu linia
neamului românesc din vechiu trăgîndu-se din slăvit neam
al romanilor (valahi numindu-să după limba slavonească)
a cărora slavă au strălucit împreună unde şi-au întins şi
soarele razele. Deci aciastă lună a lu! ianuarie pentru obi-
ceiul ·ce să păzeşte la începerea ei iaste ca o planită care
poartă în sine pohvalele Patriei noastre ; iaste ca o planită
întru carea să văd pre an o dată razele Patriei ; iaste ca
135
un sfeşnic carele pus supt obroc prin crăpături şi prin
margini iveşte lumina întru care să slăvia odată cele
vechi veacuri ale Patriei. O veacuri, veacuri ce învecheşti
lucruri şi prefaci stările ! " (Prefaţa la Mineiul pe ianua-
rie, 1779). Raportată la fraza lui Teodosie din 1680, ex-
punînd o idee asemănătoare, fraza lui Chesarie apare mult
mai vibrantă, mai apropiată de dimensiunea proprie omu-
lui, pe care vechea retorică ecleziastică o lăsase pe un
plan secundar, în favoarea preceptelor şi a sentinţelor cu
rezonanţă perenă. ln paginile scriitorilor de la sfîrşitul
secolului al XVIII-iea, fraza ·începe să se mlădieze sub
influenţa unei ample mutaţii ideologice, care înregistrează
şi o criză destul de adîncă a sensibilităţii ; e ceea ce
semnalează 1şi faptul că scriitori şi oratori importanţi, ca
un Leon Gheuca sau Vartolomei Măzăreanu, fac apel la
Fenelon, Massill001 sau Flechier, iar un Salillllil Micu sau
Petru Maior îl cercetează pe Paolo Segneri.
Cîteva decenii mai tîrziu gustul literar devine receptiv
scrierilor revoluţionare, şi fragmentele de traduceri care
au ajuns pînă la noi, de la începutul secolului al XIX-iea,
ca şi cărţile ce le regăsim :În bibliotecile din acea vreme,
ne indică o nouă orientare. Aceasta nu se îndreaptă, în
primul rînd, spre patosul revoluţionar, acela care-l făcea,
de pildă, pe un Maximin Isnard să peroreze : „Să spunem
Europei că dacă guvernele vor împinge pe regi !Într-un
război contra popoarelor, noi vom angaja popoarele ·într-un
război contra regilor (Aplauze). Să-i spunem că toate lup-
tele în care se vor încleşta popoarele din ordinul despo-
ţilor... (Aplauzele continuă.) Nu aplaudaţi, nu aplaudaţi,
respectaţi-mi entuziasmul, e cel provocat de libertate !"
Dar spiritele se deschid spre pledoariile ce proclamă cu
căldură principii de drept şi echitate, ca acelea pronunţate
de un Saint-Just (cunoscut în Principatele Române) : „O
Constituţie anemică, m acest moment, poate aduce după
136
sine mari nenorociri şi noi revoluţii funeste libertăţii. Ne
trebuie o operă durabilă... Garanţia unei Constituţii nu
poate fi aiurea, ci doar în sine însăşi ; o Constituţie ane-
mică nu ar putea dura ; ea ar deschide calea despotis-
mului care ar înăbuşi insurecţia şi, sub pretextul de a
pregăti libertatea poporului, ar pregăti reîntoarcerea uşoară
şi nepedepsirea tiranilor." Spiritele se deschid spre fraza,
cioplită parcă în granit şi cristalizată sub chip de axiomă,
a lui Danton sau spre înlănţuirile limpezi şi convingătoare
din expunerile lui Mirabeau : „Dacă iau cuvîntul fotr-o
chestiune supusă de cinci zile unor lungi dezbateri, nu
o fac decit pentru a stabili termenii problemei, care, după
părerea mea, nu a fost pusă aşa cum trebuia... Iar atunci
cînd o chestiune de drept public se prezintă sub un aspect
atît de impunător, de cită atenţie a!mpra nouă înşine este
nevoie pentru a îmbina într-o discuţie atît de gravă, raţiu
nea rece, adînca cugetare a omului de stat, cu emoţia
bine justificată ce trebuie să ne-o inspire ameninţările
ce ne înconjoară ! " 1 Prestigiul căpătat de raţiune în miş
carea culturală română şi imperativul afirmării pe un plan
european a forţei naţionale de creaţie, ce decurge din evo-
luţia pe care o parcurge conştiinţa naţională în perioada
luminilor şi după aceea, aduc arta oratoriei pe tărîmul
elo<:venţei moderne. Iar acest fenomen poate fi surprins,
În general, în istoricul artei cuvîntului din cultura noas-
tră şi, în special, în elocvenţa lui Kogălniceanu.
Vechea retorică mai continuă să prezideze arta pro-
zatorilor din prima generaţie de scriitori ai literaturii mo-
derne, desemnaţi cu justificativ motiv de către Tudor
1 Referiri şi citate din excelenta antologie a profesorului Jacques
Godechot, La pensee revolutionnaire en F1a11ce et en Europe,

liB0-1799, Paris, Armand Colin, 1964.
137
Vianu ca „scriitori retorici" 1 • Aceasta îşi va mai impune
normele sale şi lui Kogălniceanu, în special prin senten-
ţiozitatea pe care el o urmăreşte, prin apelul la ampli-
ficare, la enumerare ; persistă în discursuri·le lui tendinţa
de a acumula argumente, pînă 1ce se atinge o concluzie
cu valoare axiomatică, şi care, la rîndul ei, nu e străină
de fermitatea principială a vechilor scriitori români. De
aceştia îl leagă şi preocuparea general-culitura:lă a orato-
rului unionist, mai puţin dispus, aşadar, să delimiteze un
domeniu în ·care exerciţiul retoric să fie făcut pentru a
pune la încercare vibraţiile glasului şi cuvintelor. La vecliea
zestre se adaugă, insă, un viguros spirit laicizant, care preia
vechile formule şi le preschimbă, mai ales sub imperiul
spiritului său critic, deoarece, incontestabil, „darul de căpe
tenie al lui Kogă'lniceanu e de a fi avut spirit critic.
atunci cînd lumea nu-l avea, şi de a-l fi avut fo formă
constructivă, ardentă, fără sarcasm isteril" 2, cum apărea
acesta la Heliade, legat, în parte, de forme noi ce nu se
cristalizaseră încă. La fermitatea priincipială se asociază
„fermitatea polemică", pe care oratorul o poartă pe ace-
laşi domeniu al limpezimii logice, adică sub fonna ironiei.
Principiul exprimat în programele aşezate în fruntea
revistelor - acela de a critica opera şi nu omul - re-
vine constant şi În disputele angajate în Parlament, unde
el îşi asociază, uneori, spre mai multă temeinicie, autorita-
tea proverbului : „N-am înţeles să atac pe nimene îndeo-
sebi ; am lovit boierismul pentru că el este lovit şi de
secolul nostru. Cuvintele mele n-au putut să atace decît
pe acela ce regretează trecutul şi privilegiile sale. Nu se
1
În Arta prozatorilor români, cap. I, unde e analizată opera.
lui I. Heliade Rădulescu, a lui N. Bălcescu şi .a lui Alecu Russo.
(V d. ediţia din 1966, Bibi. pt. toţi, voi. I, pp. 23-55.)
' George Călinescu, Istoria literaturii române ... , Buc., 1941, p. 172..
138
cuvme dar a lua nime pentru sine cuvintele mele, afară
numai de acei ce-i ajunge proverbul «Se scaripină nu:mai
acel pe care-l ustură»." (Discurs pentru apărarea guver-
nului din 30 aprilie 1860.) Sentinţa se dezvoltă, apoi, prin
acumularea unor apeluri la sentimentele unanim împărtă
şite şi prin referiri de o ascuţită ironie, pentru a se încheia,
la capătul unei spirale, sub fonna unui adevărat ve11dict ~
„ Un rău pierde juimăltate din iputerea sa cîn:d îi cunoaiştem
originea. Răul ţării noastre ne-I spune istoria, ne-I spune
suferinţele poporului. Fiecare pagină din analele noastre
să o stoarcem şi va curge sînge şi lacrimi. Răul ţării noas-
tre ne-I spune glasul poporului prin un proverib : «Schim-
barea domnilor, bucuria nebunilor ! » Onorabilu:! deputat
de Putna, singur în această adunare, singur în ţară care
saltă de entuziasm, a cărui inimă bate ca a unui unic
om pentru drepturi, pentru naţionalitate, pentru unire,
unire care numai ea ne poate asigura şi drepturile şi naţio
nalitatea, singur vine şi ne zice că nu voieşte să fim
alta decît aceea ce am fost, adecă călcaţi în picioare de
toate neamurile, îngenuncheaţi în slăbiciune, atacaţi de
cangrena corupţiei, înglodaţi în gunoiul abuzurilor." (Dis-
curs cu privire la Unirea Principatelor.) Dacă patriotis-
mul vorbitorului, nu mai puţin elevat, deşi cu un orizont
mai larg decît al vechilor scriitori-retori români, susţine
întreaga constnucţie a discursurilor, el îşi află, totodată,
noi temeiuri faţă de creaţia unui Bălcescu. Kogălniceanu
este ca şi acesta un istoric, dar cuvîntul său nu dezvăluie
perspectivele unui viitor, întrevăzut în viziune, ci limpe-
zeşte ohi.pul unei soci·etăţi a căriei istorie el înţf!legea să o
„facă". Puţin legat de grupul ,;scriitorilor retorici", sub·
raport stilistic, el se apropie mai mult de „scriitorii rea-
lişti" şi, stăpîn, ca şi aceştia, pe o disciplină interioară,
subordonează fraza unui conţinut precis de idei ; mai mult,
cuvîntul său se adaptează la împrejurare şi lauda adusă
principelui care avea să conducă pentru prima oară ţările
unite („iară tu, măria ta, ca domn, fii bun, fii blînd, fii
bun mai ales pentru acei pentru care mai toţi domnii
trecuţi au fost nepăsători sau răi"), magistral construită,
prin reiterări persuadante, · pe raportarea continuă la tra-
diţie şi la „epocă", la bunătate şi la îndatorire, - nu se
repetă, cu aceeaşi tonalitate, în pledoaria pentru o cauză
disputată sau în argumentarea strînsă a unui proiect de
lege.
Istoric şi om politic, Kogălniceanu îmbină în fraza sa
expresia cronicărească cu formula logică ce cuprinde noi
concepte, şi discursul său înregistrează în arta oratorică
română un moment deosebit de expresiv în faza de tre-
cere de la vechi la nou. Bazîndu-se constant pe „legali-
tate", el dezvoltă, în fond, lupta antidespotică purtată de
iluminiştii români, dar adaugă acel spirit al echităţii atît
de scump marilor oratori ai Revoluţiei Franceze ; şi aceasta
se resimte fie acolo unde oratorul se referă la „oborîrea
pronomiilor şi privilegiilor de naştere şi de castă", act
memorabil care-i apare drept consecinţa unei evoluţii im-
placabile („după ce tinerimea română începu a se adăpa
de ideile egalitare şi civilizatrice ale marei revoluţiuni
franceze, această stare de lucruri nu mai putu dura"), fie
acolo unde el abordează problema „acordării de drepturi
politice pentru toţi locuitorii ţării". Armătura de principii
aruncată în luptă dezvăluie un remarcabil vorbitor, care
îşi asigură victoria, atrăgînd pe adversar pe propriul său
teren. In această privinţă, Discursul /Jentru apărarea gu-
vernului, din 30 a/Jrilie 1860, ţinut în şedinţele parla-
mentare care au durat trei zile, apare ca o adevărată piesă
de artă, admirabilă nu numai sub raportul structurii sale,
dar şi a varietăţii de stiluri. Vorbitorul răspunde cu abi-
litate acuzaţiilor („de mult cunoşteam fabula lui La Fon.-
taine, Leul şi cel cu urechile lungi, dar numai de la
140
retragerea noastră din ministeriu am învăţat toată ,depli-
nătatea moralei sale"), dezvăluie precaritatea argumentelor
formulate de adversarii săi şi captează atenţia auditoriului
prin eleganţa cu care sînt dezvăluite meschinele construcţii
ale apărătorilor trecutelor rînduieli : „Domnilor, nu sînt
muzicant ! Dar ştiu că în muzică este o specialitate ce se
cheamă variaţii. Această specialitate consistă în felurite
chipuri şi prin felurite variaţii a împodobi o arie f ru-
moasă, aceea ce se cheamă terna. Artistul cu cit se întinde
în variaţii mai hrikmte cu atîta trebuie a se sili de a face
prin ele să se arate, să răsară mai vederat tema. Aşa
a făcut şi d. deputat de Piatra. Prin punturile speciale ale
pîrei sale a făcut variaţii, însă le-a făcut cu un scop deo-
sebit de acel al artişti·lor muzicali, căci variaţiile sale nu
sînt pentru a arăta, ci pentru a ascunde tema. Se învîr-
teşte necontenit împrejurul ei, dar nu voieşte a ne-o spune.
Ei bine, eu vreau să o dau la iveală. Această temă, pre-
cum rezultă din toate punturile, este reintroducerea privi-
legiului reglementar sub forma constituţionalismului, este
reaşezarea claselor de gios sub stăipînirea boierească".
Asemenea vechilor cărturari, care şi-au pus pana în
slujba unor mari aspiraţii, pledînd cauza unui întreg
popor, Kogă:lniceanu şi-a înfăptuit opera sa prin cuvîntul
rostit şi, totodată, prin slova scrisă. Mai mult ca în cazul
unor scriitori din generaţia sa, el se dovedeşte un repre-
zentant al „oralităţii", şi pentru acest motiv opera lui
e de un interes deosebit. Exprimînd mutaţiile ideologice
de la mijlocul secolului trecut, discursurile ca şi artico-
lele sale relevă, sub aspectul formei, evoluţia pe care a
înregistrat-o în cultura română arta cuvîntuJui 'între „scrii-
torii retorici" şi momentul hotărîtor pentru afirmarea lite-
raturii române, pe care l-a constituit apariţia „Junimii".
Cu siguranţă că acest aspect ar căpăta mai mult relief
într-o antologie a elocvenţei române, care, întrunind frag-
141
mentele cele mai reprezentative din cuv.întările rostite de-a
lungul secolelor, ar face evidentă atît evoluţia acestei arte,
cît şi legătura puternică dintre cuv1ntul scris şi cel rostit
în cultura noastră. Arta vechilor cărturari, a unui Băl
cescu, apoi, a unui Titu Maiorescu, Vasile Pîrvan, Nicolae
Titulescu şi desigur Nicolae Iorga ar arunca cu prisosinţă
o nouă lumină asupra unor importante etape din destinul
poporului nostru - în orice discurs regăsindu-se un frag-
ment de trepidantă istorie - , ca şi asupra forţei pe care
a dob.îndit-o cuvfotul, atunci cînd a înveşmîntat principii
pline de gravitate şi neclintite, asemeni unor pietre de
hotar. Dacă este adevărat că „ uneori discursurile fac istoria
şi intotdealllila ele sînt notele explicative ale istoriei", am
regăsi cu siguranţă 3ntr-o asemenea antologie un laitJrnotiv
lesne de comparat cu cel din alte culturi 1 . Şi aceasta
într-un moment în care funcţia cuvîntului rostiit sporeşte
în permanenţă, mare parte din dialogul cultural dezvol-
tîndu-se pe acest registru, datorită radioului şi televiziunii.
Precizarea locului pe care 'îl ocupă Kogălniceanu în
evoluţia artei cuvîntului rostit este deosebit de instructivă,
întruaît poate arunca o nouă lumină asupra a cel puţin
două aspecte : ea permite comparairea elocvenţei sale cu
aceea apărută în momente de similară afirmare culturală
1 Sugestia ne-a fost dată de interesanta antologie întocmită de

Andrew Scotland (din prefaţa căruia am extras şi citatUJl reprodus
în frază): The Power of Eloquence. A Treasury of British Speech,
London, Cassell, 1961. In introducerea la un text radiodifuzat a1 lui
Dylan Thomas se remarcă faptul că "Ja radio cadrul trebuie colorat
de vorbitor şi lucrul acesta nu poate fi realizat decît cu ajutorul
vorbelor. E o problemă similară celei întimpinate de Shakespeare,
cînd descria decorul pe scena elizabethană goală : cuvintele trebuiau
eă creeze pădurea din Ardeni, crenelurile de la Elsinore şi insula
fermeoată. Efectul vizual trebuia creat prin intermediul urechii." Iar
atunci cînd cuvintele nu-l mai slujeau, spunea Aldous Hu:d.ey,
Shakespoare făcea întotdeauna apel la muzică.
142
în epoca umanismului şi În epoca luminilor, cînd cărtu
rarii români au fost direct antrenaţi în î111fă:ptuirea istoriei ;
t>a permite, totodată, să fie măsurată ·distanţa care separă
noua elocvenţă de retorica secolului precedent. Această dis-
1
tanţare apare mai puţin ca rezultatul unui efort de a crea

o literatură (·care n-ar fi existat mai înainte), numeroase
fire legindu-i pe noii scriitori de şcoala fanariotă, după
cum semnala Dumifru Popovici .în introducerea La Operele
lui Heliade (din 1939) ; ea apare ca o consecinţă a stră
duinţei de a lărgi considerabil cadrul în care cultura se
dezvoltase. Aco11dînd drept de cetate unui mod nou de a
simţi în materie stilistică şi retorică (dominată anterior
de intelectualism), părăsind treptat scolastica deprinsă în
şcolile fanariote - care favorizase o elocvenţă meca1I1ică,
desprinsă de meditarea conţinutului -, punînd în circu-
laţie noi concepte, arta cuvîntului vădeşte că o nouă con-
cepţie despre poezie îşi afirmă existenţa 1 • O asemenea
precizare ar contribui, însă, ,În primul dnd, la o mai inte-
grală înţelegere a activităţii remarcabilului deschizător de
drumuri, a istori cului militant şi a omului politic cu larg
1
orizont, maestru în arta cuvîntului.

1
1 Io acest scos de văzut studiul lui Giulio Vallcsc, Retorica
medievale e retorica umanistica, din volumul Studi da Dante ad

Erasmo ... , Napoli, 1966, pp. 55-93.
EMINESCU ŞI ROMANTISMUL ENGLEZ
Compararea creaţiei eminesciene cu operele poeţilor ro-

mantici englezi presupune o amplă analiză a legăturilor
ce se pot stabili între cei doi termeni, care acoperă, de
fapt, o pluralitate de aspecte. Bogăţia de experienţă
umană cuprinsă în poezia lui Eminescu, pusă fată În faţă
cu romantismul englez, care a predominat timp de aproape
o jumătate de secol, impune cercetarea amănunţită a tu-
turor influenţelor, imitaţiilor, paralelismelor, coincidenţe
lor ce se pot stabili, întreprindere care depăşeşte, evident,
cadrul nostru restrms. Ne-am propus, de aceea, să punem
în lumină aci numai cîteva aspecte, pe care le-am consi-
derat esenţiale problemei în discuţie, pornind de la ideea
că studiul raporturilor pe care poezia eminesciană le-a
putut avea cu poezia romanticilor englezi poate contribui
la o mai deplină înţelegere a creaţiei marelui scriitor ; cu
poezia „engleză", exduzînd, aşadar, pe Edgar Poe - cu
care opera lui Eminescu are unele puncte de contact - ,
şi în special cu poezia lui Byron şi Shelley.
Dar cînd inima-ţi frămîntă
Doruri vii şi patimi multe ...

(Critici/or mti)
In studiile consacrate lui Eminescu s-a făcut adeseori

referiri la lectura poetului, insistîndu-se mai ales asupra
144
operelor germane şi franceze cunoscute, sigur sau pro-
babil, de poet. Lucrul pare firesc, ţinînd seama de faptul
că Eminescu nu ştia sau ştia prea puţin englezeşte, ca şi
de faptul că lucrările engleze au pătruns tardiv şi timid
în circuitul culturii noastre. S-a arătat că Eminescu a
intrat în contact cu operele scriitorilor : Defoe, Swift„
Thomas Moore, Bulwer Lytton, Edgar Poe, Bret Harte",
Mark Twain, Richa11dson. "La un curs din Berlin asupra
pesimismului sub perspectiva istorică, adaugă George Că
linescu, aflase de Byron, de Shelley şi i se cita Queen Mab
a acestuia din urmă. Desigur că Eminescu nu s- a mulţu 1
mit numai cu atît. Byron îndeosebi ieşea în cale în felurite

traduceri şi fragmentar chiar în autori clasici (Goethe,
Heine)." 1 D. Popovici enumeră aceleaşi nume, la care
mai alătură: „Cunoaşte pe Marlowe, [... ] pe William
Temple ... De un interes .mai mare decît aceştia sînt însă
0
doi poeţi preromantici, despre care Eminescu are cunoş

tinţe precise : Ossian şi Young, ale cărui Nopţi au un rol
important şi în opera poetului român." 2 Se consemnează,
în unanimitate, aprofundata ·cunoaştere a operei shake-
speariene. Desigur că asemenea lecturi au lăsat urme în
versurile poetului, .dar depistarea lor nu a scos la iveală
decît elemente răzleţe. Tudor Vianu aminteşte, tn 'legătură
cu Luceafărul, de mărturisirea pe care o face lui Lucifer
1
G. Călinescu, Cultura lui Eminescu . • Studii şi cercetări de isto-
rie literară şi folclor", 1956, 1-2, p. 320. în notă se indică manu-
scrisul cuprinzind însemnarea poetului : „Ms. 2276, II, f. 26 -
„Socialer Pesimismus bei Byron und Shelley". Don Juan al lui
Byron este considerat acolo „der Epos des 19. Hunderts". ln ms. 2291.
·r. 43, aluzie: „iiber Byrons Manfred". „Era pomenit şi Buckle: ms.
2276, II, f. 6."
1
Dumitru Popovici, Poezia lui Mihai Eminescu. Note luate după
curJ. Fasc. F. Cluj, 1947/1948, p. 39.
145
„fecioara Adah din drama biblică a lui Byron, Cain -
Actul I" 1 ; alţi critirei au atras atenţia asupra dtorva mo-
tive şi teme comune, şi inventarul contribuţiilor critice a
fost făcut într-un articol din „Preocupări literare", în
1936-1937. Majoritatea preluărilor eminesciene sînt din
opera Iuâ Shakespeare. 2 Dar în articolul aanintit nu avem
de-a face decît cu un simplu inventar, care are meritul de
a \Însemna opiniile emise, fără a pretinde să deschidă vreo
perspectivă asupra legăturilor ce vor fi existat între crea-
ţia eminesciană şi poezia engleză. Metoda are, de altfel,
defectele sale, întrudt poate lăsa impresia că in Egipetul
se află un ecou din Furtuna. iar în Glossă un ecou din
tirada lui Jaques din Cum vă /1lace, deşi e de bănuit că
ultimele versuri din Egif1et nu au vreo legătură cu Ariei,
după cum ideea lumei ca teatru, din Glossă, poetul putea
să o culeagă din orice altă mare operă cuprinzînd această
temă de largă circulaţie, mai puţin din tirada unui poseur.
în general, atunci cînd s-a vorbit de contactul operei
eminesciene .cu poezia romantică engleză, s-a insistat asu-
pra motivelor şi atitudinilor byroniene din versurile de
tinereţe ale poetului român. Sesizarea era justificată, ţi
nînd seama de faptul că opera lui Byron fusese cunoscută
şi chiar infJuenţase producţia literară din ţările române.
Semnalările de acest gen nu au trecut dincolo de ceea ce
poate fi denumit drept mecanismul receptării, o analiză
temeinică a byronismului român lipsind încă 3 ; nu s-a pus
1 Tudor Vianu, Poezia lui Eminescu, Buc., Cartea Românească,

f19SO], p. 121.
2 Radu Manoliu, Izvoarele motivelor şi procedeelor din poeziile
lui Eminescu, .Preocupări literare", 1936, p. 226, 230, 232, 272, 27.S
etc.; 1937, p. 25, 2i, 30, 224, 227 etc.
3 Cf. Emil Turdeanu, Lord Byron dans la poesie roumaine, .Revuc
des etudes roumaines", 1955-1956, pp. 65-81.
146
în lumină nici faptul că sub denumirea de „influenţă by-
roniană" se cuprind cel puţin două categorii de elemente
în plus faţă de ceea ce se acceptă în general : în primul
rînd, în ceea ce priveşte cuprinsul operei byroniene, mai
bogată în aspecte decît se arată în mod comun, iar în al
doilea rînd, în ceea ce priveşte sfera influenţei exercitate
în literaturile europene, ecourile mai tîrzii înglobînd şi
ecourile mai timpurii. Cu alte cuvinte, sub denumirea de
„influenţă byroniană" trebuie înţelese şi influenţele pe
care poezia politică şi satirică a lui Byron le-a exersat
asupra lui Eminescu, după cum sub aceeaşi denumire tre-
buie trecute şi influenţele exercitate de Vigny, Lermontov,
Musset şi alţi „byronieni" din Europa. În sfîrşit. tot în
legătură cu influenţa byroniană, trebuie clarificată con-
tribuţia pe care o putea aduce concepţia poetului englez
la amplele sinteze istorice-filosofice plănuite de Emi-
nescu.
înaintaşii lui Eminescu cunoscuseră .destul de bine opera
lui Byron, care „apare la noi însoţind pe Lamartine, asu-
pra căruia Young avusese de asemenea o mare influenţă".
Răsunetul pe care l-a avut în ţările române moartea eroică
a poetului englez, ca şi spiritul revoluţionar din versu-
rile sale poate fi regăsit î111 străduinţa tinerilor din gene-
raţia de la 48 de a reda, în română, mai întîi cîteva poezii
~i mai apoi o serie din cele mai remarcabile lucrări. După
ce Const. Filipescu, elev al lui Heliade, publică în ~Curie
rul românesc" din 1830 Adio al lui Lord Byron la soţia
sa, cu un motto din Cristabel a lui Coleridge, un alt viitor
participant la revoluţia de la I 8-18, maiorul de mai tîrziu
Ion Voinescu li, face să apară în aceeaşi revistă o altă
poezie. Traduceri mai publică Grigore Alexandrescu în
I 832, apoi Heliade în două volume - folosind textul lui
A. Pichot şi E. de Salle -, Costache N egruzzi în I 84 I,
C. A. Rosetti în 18-13. Traducerea din urmă a fo~t pro-
147
babil folosită pentru reprezentaţia dată la laşi, în 1844-
1845 : Manfred cel blestemat, piesă însoţită de o altă sce-
netă : Byron la Veneţia. În .a doua jumătate a secolului
activitatea continuă, deşi se poate afirma că "marea serie
a traducerilor din Byron" se încheiase. Scriitorii care se
apropiaseră de opera lui Byron sînt suficient de repre-
~entafivi : G. A. Baronzi, G. Sion, Const. BălăceS'CU, Al.
Sihleanu, G. Creţeanu, Dimitrie Bolintineanu, Al. Mace-
donski. La aiceste daite enumerate de P. Grimm 1 se mai
pot adăuga şi altele, care ·confirmă faptul că poeziile lui
Byron au avut o circulaţie destul de largă în ţările româ-
neşti. 2 Desigur d suflul lor revoluţionar a atras 1pe majo-
ritatea traducătorilor şi imitatorilor români, care au adus
omagiul lor luptătorului pentru libertate şi apărătorului
strălucitei culturi greceşti ; Pelimon, de exemplu, nu ezita
să-l considere urmaş al vechilor autori ai epopeilor, atunci
cînd îşi exprima încrederea că noi poeţi vor reînvia ve-
chea glorie : „Să mai cînte-n acea liră ce Orfeu a fost-o
dat, / Lui Omer, pe 1care numai Byron a mai dotat". 3
Influenţa lui Byron se va prelungi pînă tîrziu, cuprin-
zînd şi pe Delavrancea. 4 Dacă este, într-o anumită pri-
vinţă, adevărat că cinismul poetului englez nu putea atra-
1Petre Grimm, Traduceri şi imitaţiuni româneşti după literatura

engleză. Studiu de literatură comparată, .Dacoromania", Cluj, 1924,
p. 296. Pdvitor la traducerile apărute în .Convorbiri literar~~ -'.
1871, 1876, 187i -, autorul afirmă: .La «Convorbiri» Byron era
numai un oaspe întîmplător", adăugind că Eminescu, care .citea mai
ales literatură germană", .nu s-a simtit atras către el", p. 390.
2 Traduceri apar şi în volumele de versuri ale altor iubitori ai
poeziei, ca de exemplu într-o Culegere din lucrările pitarului T. Strîm-

beanu, CraioYa, 1846.
3 Sul iotul, Buc„ l 84 î.
4
In acest sens comunicarea lui Tudor Vianu, Delavrancea, pu-
blicată în .Analele Academiei R.P.R. ", 1958, voi. VIII, pp. 348-349.
148
ge, 1 în schimb alte faturi ale creaţiei ,c;ale, ş1 m special
revolta şi spiritul satiric, au persistat vreme indelung-ată
în memoria scriitorilor români.
Eminescu s-a apropiat, la rîndul său. de opera lui
Byron atunci cînd s-a simţit dator să păşească în lumina
zilelor „de-aur a scripturelor române", şi a regăsit în
opera poetului englez aceeaşi vigoare şi aceeaşi fibră a
întristării ca şi Alexandrescu : „Şi ca Byron suflet rece
treaz de VIÎntul disperărei, / Cu acea sălbătăciă ce o stord
numai durerii / Meditează Alexandrescu pe ruina unui
an" 2 •
Eminescu a putut intra în contact cu cîteva din manie
opere byroniene redaite în româneşte de Heliade, a cărui
producţie originală şi de traducere i-a alimentat anii tine-
reţii, cînd implora pe Erato să-l ajute „să cînt ca tine,
barde'·. Mai înainte de a pleca la studii, unde a avut pusi-
biiitatea să cunoască global opera byroniană, Eminescu a
putut citi Din scrierile lui Lord Byron. Traduse de I. Eliaide.
Partea I, II, III. Buc., 1834 : Luarea Corintului, Ghiau-
rul, Oscar d'Alva, Mazeppa, Parisina, Logodnica d'Aby-
dos, Prisonierul de Chillon, Lamentaţiile lui T assu, Beppo,
versiuni reluate 'într-o a doua editare din 1837, 1839, în
care au fost incluse în plus : Corsarul, Lara, Fragment,
Strigoiul, Cerul şi pămîntul, Melodii ebraice, Elegii la
lhyrza, Calmar şi Oria, Insola, Marino Faliero, Ambi
Fos cari, Profeţiile lui Dante. în 184 7, Heliade făcea să
.apară o nouă operă, Don Juan, din care reda numai pri-
mele ·două cînturi. În 1843, C. A. Rosetti publicase Man-
! rcd, prima traducere din original apărută în limba ro-
1 Opinia este formulată de N. Iorga, în a·rticolul său T ennyson,
~Cuget clar", 1939, p. 623 şi urm., unde argumentele sînt numai par-
ţial exacte.
2
Opere, ediţi.a Perpessicius, voi. I, p. 295 : variantă la Epigonii.
149
mână. Este foarte probabil ca, la Viena şi la Berlin, Emi-
nescu să fi urmărit întreaga producţie byroniană, care
continua să fie în atenţia cercurilor literare europene, dacă
nu ca model, cel puţin ca fenomen literar. Mazzini afir-
mase că Byron „conferise poeziei engleze un rol europeanM.
datorită, în mare parte, faptului că „poetul englez fusese
i·dentificat cu spi,ritul revoluţionar" 1 . Marii scriitori, pe
rnre Eminescu i-a citit în ţară şi în străinătate, porniseră
de la temele byroniene, şi este firesc ca motivele pe care
poetul român le-a reţinut din creaţiile lor să fie puse tot
pe seama byronismului. Influenţa poetului englez se face
remarcată în opera lui Puşkin şi Lermontov, care se în-
depărtează, în Demonul, de prototipul byronian prin com-
plexitatea umană a eroului său 2 , .Ia Vigny, în al cărui poem
Moise „poetul desfăşoară într-o amplă rmişcare, cu un pro-
fund accent şi cu o melancolie pătrunzătoare tema byro-
niană a singurătăţii omului de geniu" 3 . Ea este prezentă
în versurile lui Hugo, Lamartine, Musset şi ale multor
poeţi germani. Desigur că în fiecare creaţie motivul byro-
nian a căpătat alte rezonanţe, ajungînd la forme magistrale
sub pana lui Puşkin şi căpătînd forme noi ca în poemele
filosofice ale lui Vigny. Dar la fiecare lectură Eminescu
va fi simţit nevoia să revină la punctul de plecare, la
textul lui Byron. Contactul este deci mult mai amplu decît
s-a arătat pînă acum şi mare parte din le mal du siecle
romantic, Eminescu l-a putut prelua direct de la sursă,
amplificîndu-1 cu notele pe care i le-au adăugat imitatorii
1
Mario Praz, Storia delia letteratura inglese, Firenze, Sansoni,
1960, p. 445.
2
Tam.ara Gane, Ecoul creaţiei lui M. I. Lermontov în România.
"Studii de l~teriatură universală", 1961, în speoial pp. 156-166.
3
Edmond Esteve, Byron et le romantisme franrais. Essai sur la
f ortune ef l'i11flue11ce de /' oeuvre de Byron en France de 1812 d
1850, Paris, Boivin, 1929. o. 389.
150
sau cei care gas1seră în Byron un maestru şi un model.
Dar contactul cu opera poetului englez, aşa cum i-l favo-
rizase versiunea lui Heliade şi aşa cum i-l impuneau cei-
lail.ţi romantici europeni, i-a permis lui Eminescu să de-
păşească poziţia pe care se situaseră aceştia din urmă.
Este bine cunoscut faptul că în byronism scriitorii din
pnima parte a secoilului al XIX-iea descoperiseră sinteza
captivantă, în care se combinaseră, datorită unei sensibili-
tăţi originale, majoritatea "elementelor de gîndire şi de
visare pe care secolul al XVIII-lea le lăsase moştenire seco-
lului al XIX-lea ; lirismul plin de pasiune al lui Rousseau,
plidisul arÎIStocria1ti1c al lui Oharea.ubriand, aspiraţiile liber-
tare ale lui VoLtair·e, neliniştea filosofică a lui Goethe" 1 ;
la aceste elemente Byron adăuga protestul viguros împo-
triva filistinismului burghez şi al ordinii impuse de apara-
tul statului exploatator. Dar descoperind în Byron un ma-
estru şi un model, disciipolii săi, în special din ţările latlne,
îi adopta:seră poza, atitudinea sa de veşnic nemulţumit şi
de pesimist incuraibil ; mare parte din versurile ce ieşeau
din cadrul acestui individualism intransigent şi, adeseori,
infatuat scăpaseră atenţiei sau, mai grav, erau considerate
erori sau scăpări. În felul acesta fllileseră ocolite tocmai
acele opere în care Byron se regăsea pe sine însuşi ; oco-
lite, este un fel de a spune, deoarece majoritatea opere-
lor compuse după cel de-al doilea exil din Anglia au
stîrnit protestul emulilor. Or, aşa cum se anunţase din
Childe Harold, capacitatea lui Byron de a introduce umo-
rul "în locurile sacre ale imaginaţiei" conferea „creaţiei
sale o nouă dimensiune .şi o mai mare doză de autentici-
tate. Poezia sa se apropie mai mult de omul comun dato-
rită amestecului şi complexităţii decît izbutise aceea a
contemporanilor săi, cu devoţiunea lor severă pentru lu-
1 Edmond Esteve, op. cit„ p. 39.
151
mile ideale." 1 Eminescu, care citise în tinereţe pe Don Juan,
a putut surprinde .latura autentică a creaţiei byroniene şi
a avut desigur în faţă poezia politică şi satirică a poe-
tului englez atunci cînd a compus satirele sale.
Semnalînd legăturile poetului român cu operele scrii-
torilor byronieni din Europa, contribuţiile critice mai vechi
nu au relevat amploarea contactului cu opera poetului en-
glez. Desigur că legăturile creaţiei eminesciene cu pro-
ducţia unor poeţi, ca Lamartine de exemplu 2 , sînt evidente
şi se impun atenţiei ; dar filonul byronian din opera poe-
tului francez a amplificat, desigur, filonul byronian din
opera lui Eminescu, de dată mai veche. Pe de altă parte,
din moment ce contactele posterioare au determinat o mai
amplă preluare din contactul prim, este clar că legătura cu
sursa comună se ref eră la mai multe laturi ale ei. Şi
aceasta cu atît mai mult, cu cît anumite laturi .ale operei
byroniene nu au persistat numai într-o fază a creaţiei emi-
nesciene, ci se pot depista în poezii din toate fazele. Urmă
rind evidenţierea contactelor explicite, critica mai veche
a cercetat cu asiduitate modelele franceze .şi germane, ajun-
gi:n:d uneori la afirmaţii pe cît de categorice, pe atît d~
greşiite : „Convingerea noastră este că junimea - în faza
literară - a fost o şcoală romantică şi că Eminescu, cel
1
C. M. Bowra, The Romantic lmagination, London, Oxford Uni-
Yersi·ty Press, 1961, p. 157.
2
In acest sens, constatările grăitoare ale lui I. M. Raşcu, Emi-
nescu şi Lamartine, aindreptar", 1930, 11, pp. 1-6, care sesizează
că poetul român a reţinut .înfăţişări mai ales exterioare, de amă
nunt, care, împrumutate, au putut imprima producerilor sale o at-
mosferă, descriptivă mai ales, de vagi «enluminures» ". Autorul men-
ţionează .byronismul" scriitoriilor romantici francezi - ca sursă
byroniană pentru Eminescu - în : Ecouri franceze în opera lui
M. Eminescu. în voi. său : Alte opere din literatura română, Buc.,
1938, .pp. 172-188.
mai de frunte reprezentant al ei, n-a făcut altceva dedt
să răsădească, în literatura noastră, întreaga concepţie de-
spre viaţă a romanticilor germani" 1 . N eurmărindu-se pro-
·cesul dialectic al preluării motivelor, s-a putut ajunge la
·explicarea unilaterală a unor trăsăituri fundamentale ope-
rei eminesciene, cum este pesimismul. Pornind de la prt"-
mi·sa că influenţa predominantă este germană, s-a trecut
la punerea în paralel sistematică a versurilor eminesciene
-cu formulările schopenhauriene ; umbra filosofului ger.man
s-a prelungit peste toată opera poetului român. Reconsi-
·derat astăzi, procesul pare explicabil : el a fost iniţiat fie
pentru a îngloba creaţia poetului într-un curent european
(pentru a-i .spori, astfel, prestigiul), fie cu scopul de a
·dezvălui sursele ideologice ale pesimismului imitat de epi-
gonii eminescieni, cu scopul de a stăvili imitarea, semna-
lîndu-se faptul că sursele ideologice respective au fost
demult depăşite. Este interesant că primul care a subliniat
contactele poeziei eminesciene cu poezia romantică revo-
luţionară engleză a fost Gherea, care 'însă nu a ajuns h
ultimele consecinţe ce se puteau deduce de aici.
înarmată cu criterii ştiinţifice de evaluare şi av.înd la
dis.poziţie un text înfăţişat în toate fazele sale (faza de
atelier fiind uneori deosebit de importantă pentru surprin-
derea elementelor care au intrat în mojar), critica actuală
poate discerne pluralitatea de elemente din vasta sinteză
eminesciaină, în care elementul principal a rămas propria
sa concepţie, fapt incontestabil în cazul unui scriitor pe
cît de cult, pe atît de original, în opera căruia "oricît~
înrăurire i s-ar afla, temele lui rămîn împlîntate pînă în
adîncul subconştientului" 2 • „Dor.uriile vii şi .patimile muilte"
1 H. Sanielevici, Eminescu şi şcoala romantică xermană, "Noua

revistă românău, 1900, p. 134.
1 G. Călinescu, Opera lui Eminescu, voi. IV, p. 161.
153
l-au purtat pe poet pe numeroase meleaguri ; unele urm'"
se pot atesta - autorul a lăsat mărturii, a făcut aluzii
vădite, a citat pur şi simplu - , altele ies la iveală priP
procedee anevoioase - teme identice, atitudini a·semănă
toare, analogii frapante. Dar cele din urmă pot duce mai
departe, spre sensuri filosofice şi concepţia artistică. Aşa
cum influenţele, contaminările directe nu pot fi negate şi
nici minimalizate, tot .astfel paralelismele au dreptul de a
contribui la descifrarea admirabilului mesaj de frumuseţe
pe ·care l-a lăsat luceafărul poeziei noastre.
În această privinţă, cercetarea temelor romantice din
creaţia eminesciană poate duce la unele constatări fruc-
tuoase. Dar, în prealabil, trebuie precizat că rolul operei
lui Byron a fost hotărîtor, dar nu exclusiv în elaborarea
acestor teme. Se poate, chiar, afirma că Byron a dat am-
ploare şi o largă difuzare unor teme care au fost propuse
şi cristalizate de alţii ; se impune, aşadar, o incursiune şi
în opera altor poeţi romantici englezi pentru a ajunge la
surse. Şi pe Eminescu trebuie să-l fi frapat, aşa cum re-
marcă şi cititorul de astăzi, lipsa unor idei generale în
opera byroniană. „Melancoha universală" a poetului englez
este evident o atitudine lirică ; „în toate .manifestările sale
literare, Byron a rămas prin ex·celenţă un poet liric. ln
operele sale romantice, predomină motivele lirice, subiec-
tive. Eroii săi exprimă propriile sale giînduri" 1 sau, cu
alte cuvinte, „motivul pentru care Byron şi-a înţeles aşa
de bine eul său esite că, în cea mai mare parte, acesta-i
propria lui invenţie". Faptul că poetul englez „nu a des-
coperit nimic în sunete şi că nu a dat nici o dezvoltare sen-
A. Anikst, Istoria literaturii engleze. Traducere din limba rusă

1
de Leon Leviţchi şi Ion Preda, Buc., Edit. Ştiinţifică, 1961, p. 229.
154
sului cuprins "tn cu·vinte" 1 ·se datoreşte unei carente teore-
tice. Preocupat de amplele sinteze culturale, Eminescu a
trebuit să se îndrepte, atunci cînd a adoptat aceste teme.
spre alţi poeţi romanfici, germani, francezi, englezi, itali-
eni. Aşa trebuie să-l fi descoperit şi pe Shelley, cu care
împărtăşeşte atitudini şi opinii comune şi în opera căruia
putea afla un crez filosofie mult mai profund. Vigoarea
mesajului shelleyan se datora, în pri.mul rînd, faptului că
poetul englez, aşa cum îl caracterizează Marx, „era un re-
voluţionar prin excelenţă şi ar fi făcut întotdeauna parte
din avanga11da socialismului" 2 •
Şi de-aceea beau păharul poeziei înfocate...

(Memento morii
Analizînd temele romantice din poezia eminesciana.

George Călinescu a pus în lumină numeroasele puncte de
contact ale i:reaţiei poetului român cu operele romanticilor
europeni, de la tema „facerii şi desfacerii" la aceea a „iu-
birii l1ibere" 3 . Pentru subiectul ·Care ne interesează ne vom
opri la tema „genialităţii", de care este legată o altă
temă, ca sursă a primei ; „visarea, fantezia", şi din care
se deduce o atitudine : „profetismul", ce prevesteşte noi
vremuri, se repliază vestejind stările contemporane poetu-
lui sau se revarsă în imprecaţia pesimistă.
1 T. S. Eliot, Byron. In voi. Englisli Romantic Poets. Modern

Essays in Criticirm, New York, Oxford University Pre~s. 1900,
pp. 196-209.
2 V czi K. Marx şi F. Engols, Dcs/Jre artă şi literatură, Buc ..
E.P.L.P., 1953, p. 250.
3 George Călinescu, Studii eminesciene: 7 eme romantice; Ca-
drnl fizic. .Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor", 1957,

1-2, pp. 7-70.
155
Genialitatea, la romanticii englezi, continua titanismul
dramaturgilor din timpul Renaşterii. Manifestul din Ly-
rical Ballads a pus problema dreptului originalităţii crea-
tive, al libertăţii ryjeţii emotive şi a fantaziei, care fuseseră
caracteristice, după cum sună formula fericită a lui Mario
Praz, „primului Sturm und Drang englez, epocii elizabe-
thane" 1 • Manfred este exemplul das1c, dar el poate fi
alăturat şi altor producţii, care pun în prim-plan figura
excepţională a unui erou silit să înfrunte toate adversi-
tăţile. In condiţiile social-istorice de la începutul secolu-
lui al XIX-iea, titanismul îmbracă forma aventurii ex-
traordinare prin care trece personajul, dar nu pentru a
dezvălui capacităţile excepţionale ale acestuia, cilt incapa-
citatea lumii de a-l înţelege şi a-l urma. între geniu şi me-
diu apare o opoziţie categorică, datorită atît faptului că
primul se desprinde de aparenţe pentru a .ajunge la esenţe,
în timp ce ceilalţi se lasă stăp'Îniţi de „păreri", cît şi fap-
tului că cei doi termeni reprezintă principii opuse, bine-
rău, frumos-urît, adevăr-minciună. Se poate vorbi, în
această privinţă, de un maniheism romantic, care are dife-
rite surse ideologice : esenţa şi aparenţa, regăsite la Pla-
ton 2 , credinţele persane, reluate în altă formă iÎn calvi-
ni,sm etc. Negarea revoluţiei, ca formă a progresului social,
în doctrinele europene postrevoluţionare, confere au acestei
teme, capacitatea de a menţine treaz spiritul critic şi de a
mobiliza forţele progresiste ale societăţii. Neînţeles de cei
din jur, geniul adoptă chipul demonic, atitudinea prome-
theeană, pasiunea romantică pentru libertate. „Junele pal,
i Op. cit., p. 426.

2
Privitor la influenţele platonice în universităţile engleze, în
special la Camb11idge, vezi Mario Praz, op. cit., p. 309, nota, ca şi
p. 439, unde se indică -elementele platonice şi kantiene din concep-
ţiile lui Coleridge.
156
seducător şi blazat, de formaţie byroniană şi mussetiană a
ocupat o vreme gindurile tinereşti ale lui Eminescu" 1 ;
poezia sa de tinereţe adoptă drept temă centrală aceeaşi
confruntare dintre înger şi demon, dintre supunere reli-
gioa:să şi ateism, dintre demiurg şi cel ·Care neagă. Confrun-
tarea se întemeiază uneori pe opoziţia maniheică expri-
mată clar, ca Îin Demonism; Demonul care a năzuit snre
dreptate s-a aliat cu Titanii „Ce brăzdau caosu-n a lor răs
coală, / Ai înzestrat pămîntul cu g.îndiri, / L-ai înarmat cu
argumente mari contra lui Onnuz" 2 • în Mortua est opo-
ziţia este, de asemenea, netă şi Iorga remarcă pe bună
dreptate : "A Byron sună, da.r şi a supremei încordări de
la rampă" 3 . Aceeaişi opoziţie clară şi în lnger şi Demon„
ca şi în Epigonii, Junii corupţi, Venere şi Madonă. Dar
ceea ce se face resimţit, În mai toate aceste poezii, este:
faptul că contradicţia byroniană nu este preluată cu aceeaşi
ascuţime : între- cei doi termeni separarea nu ţine de struc-
tură, ca 1m Manfred, în Cain, în Cerul şi pămîntul, ci în
neputinţa de a trece un prag, care ar duce la armoni~.
Cei doi termeni ar putea ajunge la sinteză prin iubire, prin
entuziasm, afirmă Eminescu. Opoziţia _adoptată de poetul
român nu paralizează firea, ci marchează o neputinţă ce
ar putea fi depăşită. Versul eminescian poate, în atari con-
diţii, să pătrundă mai departe ; în Epigonii opoziţia se
datorează deprecierii valorilor : „filosofia ?" (în variante e
formulată întrebarea : "Ce mai e filosofia") „combinare
măiestrită - poezia? voluptos joc cu icoane". Opoziţia
nu apare din compararea talentului cu non-talentul, ci
1 G. Călinescu, art. cit., p. 40.

2 Opere. ediţia Perpessicius - citată în continuare -, voi. IV.
pp. 87-91.
3 N. Iorga, Istoria literaturii romăneşti contempora11e, voi. I,
1934, p. 134.
157
din conflictnl aspiraţiei sincere cu artificialitatea. Accep-
tarea principiilor pline de conţinut ar duce la sinteză, tot
aşa cum iubirea ar putea duce la armonie. Titanul sau
geniul nu stă în locul său datorită capacităţilor sale f'.'ll:-
.cepţionale, ca la Marlowe, sau datorită destinului său,
.ca la Byron, r.i datorită neputinţei în care se află de a
renunţa la idealul său, ca la Shelley şi ca la Keats. Alastor
se stinge pentru .că nu a ştiut să iubească, iar tiranii se
vor prăbuşi pentru că batjocoresc principiile umanitare :
Hyperion va încerca să dărîme zeul care l-a detronat, pe
nedrept.
Proprie genialităţii este capacitatea de a trece dincolo
de aparenţe, de a afla esenţa. De aici acea aspiraţie a ;:ih-
solutului, exemplar formulată de Keats în poezia When I
lwve fears: f.rămîntat de g~ndul dispariţiei saile mai îna-
mte de încheierea operei şi de împlinirea drngos·tei, poe-
tul află linişte dnd se aşează să mediteze ,.pe malul lumei
largi". Această aspiraţie îşi caută obiectul cu ajutorul vi-
sării. Este cunoscută teoria lui Coleri<lge privitoare la ro-
lul imaginaţiei care trebuie să treacă de fapte, pentru a
.descoperi noi perspective şi capacitatea de a „modela na-
tura" pentru a o face „să se desfăşoare în sensul dorit" ;
-imaginaţia (imagination) se deosebeşte de fantezie (fancy),
care nu este capahilă să genereze decît himere şi ficţiuni.
Teoria lui Coleridge a tins, de fapt, să separe net poezia
nouă de cea academică, pur asociaţionistă. 1 Dar Coleridge
a exprimat o tendinţă generală a romanticilor, care au con-
ferit visării puteri asemănătoare : Keats afirmă la fel de
1
Analiza teoriei ia Basil WiHey, Ninetee11t!t Century Studies,
London, Ch·atto & Windus, 1955 (Coleridge, cap. III, pp. 10-26).
Privi.tor La preluarea acestei teorii de critica idealistă burgheză, vezi
.Robert 'Veimann, New Criticism und die Entwicklung burgerlicher
Literaturwissensc/1aft, HaHe (Saale), Max Niemeyer Ver!ag, 1962,
1>· 148 şi urm.
158
dar că „poetul şi viiSătorul 9Înt în opoziţie distinctă, va-
riată, netă, sînt antipozi ; unul pune un balsam lumii,
celălalt o irită"' (Căderea lui Hyperion, V. rn9-20'i).
„Ceea ce imaginaţia sesizează drept frumuseţe trebuie să
fie Adevăr", conchide el. Shelley începe Regina Mab cu
versurile : „Cît e de minunată moartea, moartea şi fratele
ei somnul", iar Mascarada anarhiei cu menţiunea : „Pe
cînd dormeam în lta.li·a, o voce veni de peste mare şi cu
neînfrîntă putere mă împinse să păşesc în viziunea Poeziei".
La rîndul său, mai categoric, Byron va scrie în A Frag-
ment : „Căci viaţa-i doar o vedenie - doar ceea ce văd
din tot ce vieţuieşte e viaţă pentru mine". Visul îngăduie
călătoria spaţială din majoritatea poemelor romantice, of e-
rind acţiunii un cadru cosmic, sau aduce în faţă marile
figuri mitologice încleştate în luptele presupuse a sta la
originea pămîntului.
Trebuie semnalat faptul că problema filosofică cea mai
importantă, după Coleridge, este aceea a facultăţilor cog-
nitive ale minţii umane. Preocuparea aceasta îl apropie de
Eminescu, aşa cum îl apropie şi sursa ce le este comună :
poetul englez prelucrează opera care-l atrage şi pe Emi-
nescu, aceea a lui Kant 1 • în mod asemănător, cei doi poeţi
o depăşesc - .primul prin apelul la platonism, al doilea prin
ceea ce credem că poate fi desemnat drept un neoplato-
nism întîlnit în vechea cultură română.
s. .a spus că „youngismul" a precedat byronismul şi a
pregătit spiritele pentru a-l primi 2 ; aioelaşi f enoimen a
fost constatat şi în literatura română, fiind apoi extins şi
la Eminescu. Dacă poate fi adevărat că cele două volume
1 Vd. Elio Chinul, Coleridge on Reason and Understanding. în
Friendship' s Garland. Essays presented to Mario Praz, Roma, 1966,

voi. II, pp. 51-65.
2 Edmond Estevc, 0/1. cit., p. 35.
159
editate în 1831 şi 1835, în traducerea lui Simion Marco-
vici, primite de „Consiliul profesoral pentru deprinderea
tinerimei la anaJ.isuri şi compuneri", au stăruit mult timp
în lectura cărturarilor români, meditaţia de nuanţă reli-
gioasă a lui Young nu pare să fi impresionat deosebit pe
Eminescu. Dacă Nopţile lui Young au putut influenţa pe
Grigore Alexandres·cu, ele nu au putut reţine geniul poe-
tic al lui Eminescu şi pentru motivul că între cele două
momente avusese loc o evoluţie respectabilă îin cultura ro-
mână. Aprieciate, mai ales, pentru că oarecum continuau
meditaţii.le pe gustul cititorilor obişnuiţi cu „cărţi de înţe
lepciune", poeziile lui Young constituiau un punct depăşit
în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-iea. „Stăpîna
prea inaltă a tuturor fiinţelor", moartea, apare la poetul
englez ca executoarea verdictului de deşertăciune univer-
sală : comtatarea că „visurile nopţii ne sînt de oarecare
folos, numai visuriile ce facem deştepţi ne vatămă" 1, nu
consună cu versurile eminesciene. Sursa esite ceva mai
apropiată ; visul depinde de efectul de „sublim", urmărit
de romantici, şi încă un „sublim" pe care Eminescu îl
vedea mai apropiat de realitate, aşa cum rezultă din con-
o;ideraţiile sale din cronica Romanele dramatisate (subli-
mul la Shakespeare) 2 • Poetul român •cunoaşte vailoarea evo-
cării acelui „ideal pierdut nn noaptea unei lumi ce nu
mai este'", (Venere şi Madontt), pentru realizarea contras-
tului - care va lua proporţiile ironiei aspre din Scri-
soarea IV: „Fantazie, fan1tazie - dnd sîntem numai .noi
singuri, / Ce ades mă porţi pe lacuri şi pe mare şi prm
1
Citate din ediţia apărută "în tipografia lui Eliade", 1835,
pp. 19, 15.
2
Afirmaţia lui Eminescu marchează distanţa care-l separă de
Heliade, care pomenise de sublimul din Macbeth, în evoluţia criticii
române: shakespeariene.
160
crînguri ! / Unde ai văzut vrodată aste ţări necunoscute?"
Poetul încearcă stările de visare neîmplinite din Stau în
cerdacul tău, pentru a ajunge la evocarea istoriei din
Scrisoarea II I, după cum va călători prin timp în Geniu
pustiu. Evocare c;au aparent refugiu, poezia ancorată în
visare, ca şi proza fantastică, are drept particularitate "ca-
raoterul ei intelectual. Descripţia cea mai pură nu este
lipsită de o vibraţie intelectuală" şi poetul foloseşte pro-
cedeul şi tema vimlui pentru a transmite un mesaj ; el
transmite şi o stare afectivă, dar aceasta este direct legată
de sentimentul iubirii. ln toate celelalte cazuri, Eminescu
foloseşte visul pentru a mări proporţiile subiectului, aşa
r.um procedau romanticii englezi, cu excepţia cazului în
car.e nu apare o notă „accentuat disimulatoare" 1 •
Confruntarea idealului înfăţ~şat sub formă de visare
cu falsitatea, mediocritatea şi meschinăria instaurată în
viaţa socială de burghezie, deschide calea spre profetismul
ce poate adopta fonmula îndemnllllui revoluţionar din poe-
mele lui Shelley, melancolia amară, dar mobilizatoare din
poezia lui Keabs, sau satira violentă şi pesimismul mîndru
ale lui Byron. (Evii.den't că nu facem caracterizări ale creaţi
ilor, ci încercări de sistematizare, desigur schematice.) Re-
nunţarea la luptă a lui Manfred, ca şi protestul activ din
Cain se completează cu viziunea eroică din Revolta Isla-
mului şi Prometeu neînlănţuit, după cum li se poate ală
tura chemarea la contemplarea armoniei depline din na-
tură, aflată în poezia lui W ordsworth şi Coleridge, din
prima fază de creaţie, adică mai înainte de a deveni didac-
ticism şi refugiu din faţa realităţii.
Se întîlneşte la Eminescu dezamăgirea din Nu mă în-
ţelegi, dar problema importantă este de a distinge nu atît
1 In acest sens de văzut Eugen Simion, Fantasticul în proza lui
Eminescu, .Gazeta literară", 1963, 48, pp. 1, 7; 49, p. 7.
161
această stare de pes1m1sm, ci nuanţele de pes1m1sm, pe
care poetul îl adoptă de la început în poeziile sale. Este
important faptul că poetul ştie să scrie versuri revoluţio
nare, ca în lmpărat şi proletar - asemenea lui Shelley ;
că poate înlocui viziunea romantică cu privirea realităţii,
aşa cum procedează în Scrisori - aidoma lui Byron ; că
apelează continuu la sursa vie şi dătătoare ,de viaţă a fol-
clorului (producţia de inspiraţie folclorică se întinde pe
toată perioada creaţiei) ; că „rezerva şi indiferenţa pre-
dicate acolo (rîn Glossă) drept soluţie, plirnă de protest im-
plicit, la nedreptatea ce stăpînea într-o lume prost orfo-
duită, i-au fost străine totdeauna lui Emimescu" 1 • Este im-
portant a recapitula aceste aspecte, luate în general, pentru
a repune problema „înrîur.irii filosofiei pesimiste a lui
Schopenhauer", în sensul că poziţiile ce pot fi depistate a
fi identice sau asemănătoare cu ale romantidlor englezi
au drept sursă romantismul, şi nu sistemul filosofului ger-
man, de care cele două grupuri de poeţi englezi au fost,
evident, străine 2• p,e scurt, este ceea ,ce vom încerca să ară
tăm acum.
Şi din adînc necunoscut
U 11 mîndru tînăr creşte ....
(Luceafărul)
Este bine cunoscut astăzi faptul că Eminescu a avrut

drept punct de plecare, pentru Luceafărul său, basmul în-
registrat de Richard Kurn.isch 3 ; nu ştim să se fi semnalat
1 Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Prefaţă la M. Eminescu, Poezii,
E.S.P.L.A., 1960, p. XXXI.
2
Trebuie ;reţinut, însă, că "filosofia era firavă în Anglia în vremea
poeţilor imaginativi, în comparaţie cu filosofia germană• - W. P. Kerr,
On modem literature, Oxford, 1955, p. 271.
3 O recapituLare şi precizare la Vladimir Streinu, Legenda Lu-
ceafărnlui. In volumul său Clasicii noştri, Buc., Casa Şcoalolor,

pp. 148-160.
162
pînă acum faptul că opera eminesciană reprezintă unele
analogii cu un poem dramatic byronian, pe care l-a putut
citi în versiunea Heliade şi care .constituie, aşadar, o sursă
suplimentară. Ne referim la Heaven and Earth (Cerul şi
pămîntul).
Poemul relatează driaigostea dintre două pămîntene,
Anah şi Aholibamah, şi doi îngeri Azaziel şi Samiasa, în
preziua potopului. laf et, îndrăgostit de An.ah, doreşte să
o salveze în corabia lui Noah, dar în momentul în ·care
grupul celor patru refuză invitaţia lui Rafael de a se
despărţi pentru a lăsa cale liberă ver:didului divin, el se
solidarizează cu aceia, înfrumînd potopul. Aşa cum re-
marcam, între planul divin şi cel uman-luciferic opoziţia
fixată de Byron este desăvîrşită. Cei care se opun trebuie
să zboare în alte sfere sau să revină la locul lor ; o co-
muniG1n-e nu se întrevede cu putinţă în nici un fel. Din
versiunea lui Heliade, pe care o cităm, Eminescu a putut
reţine chemarea lui Aholibamah, mai părnînteană ca Anah
şi deci mai apropiată de eroina sa : "Samiasa te chiem,
te aştept şi te iubesc. Sînt fiinţe care îţi aduc închinăciune.
Eu llliU îţi aduc. Dacă duhul tău te îndeamnă a veni la
mine, coboară-te şi te împărtăşeşte de a mea soartă„. Co-
boară-te ; primeşte dragostea ce o muritoare a·re pentru un
muritor ! Dacă cerurile îţi făgăduiesc mai multă fericire
decît ceea ce poţi să dai şi să iei aproape de mine„. rămîi
în ceruri ! " Remarcăm că eroina lui Byron se complace în
situaţia ei şi prin lunga provocare pe care o lansează la
adresa celui Aitotputernic, care nu poate despărţi pe cei
doi amanţi. De asemenea, atenţia foi Eminescu a putut fi
captată de intervenţia lui Rafael, care cere ,celor doi 'în-
geri să revină la locul lor ceresc JăJsînd pe muritoare să
piară în potop : "Ah fugiţi ! fugiţi ! voi nu puteţi muri,
acestea pe care iubiţi nu vor mai fi şi voi veţi împlea văz-
163
duhurile de jelire d-asupra unui argil pieritor." 1 Cei doi
îngeri refuză pentru că au o a treia soluţie. Opoziţia rămine.
aşa cum s-a anunţat, netă, şi poemul se încheie cu bleste-
mele muritor.ilor împotriva verdictului divin.
Sugestia aflată în ·poemul byronian a intrat în labora-
torul poetului român, care a şlefuit opera sa timp de 8 ani,
dacă ţinem seama de indicaţia acad. Perpessicius că
primele acorduri apar în 18i4 şi forma finală se precizează
în I 882. Eminescu a schimbat complet sensul confruntării,
aşa cum a notat singur în ms. 227 5 bis, f. 56 : .,Înţelesul
alegoric ce i-am dat este că dacă geniul nu cunoaşte mc1
moarte şi numele lui scapă de noaptea uitării, pe de altă
parte însă pe pămînt nu e capabil a ferici pe cineva, mc1
capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are mo
noroc. Mi s-a părut că soarta luceafărului din poveste
seamănă mult cu soarta geniului pe pămînt şi i-am dat
acest înţeles alegoric." în cei 8 ani, aşadar, poetul s-a
depărtat mai mult de opoziţia categorică dintre „înger şi
demon'", pentru a ajunge Ia concluzia că unirea ar fi fost
cu putinţă, dacă „cercul" celor de jos n-ar fi fost atît de
„strîmt", lăsîndu-se purtaţi de noroc şi nu de aspiraţia
contopirii ideale. Realizarea lui Eminescu este, desigur, în
primul rînd, frumuseţea basmului, adică distilarea temei
romantice a genialităţii prin forma populară a lui „A fost
odată ca niciodată". Apoi, este amplificarea temei contra-·
dicţiei prin înregistrarea imposibilităţii fericirii, soluţie pe.
care o putea dobîndi din sursele ind·isponihile lui Byron :
1
În textul lui Byron (cităm după: The Poetica! Works, London,
Fn:derick Warne, f.a.) Rafael întreabă pe cei doi luceferi: .de ce
vreţi să fiţi părtaşi agoniei care este partea celor născuţi pentru a
fi brăzdaţi de ani, însemănaţi cu griji, culeşi de moarte, stăpîna pă
rnintului uman ? Chiar dacă zilele lor s-ar fi ostenit mai departe,
iar cărarc:a lor, prin timp, spre ţărînă, minia Domnului n-ar fi
scurtat-o, totuşi ar rămîne prada răului şi ruina durerii. „
164
filosofia or~entală. 1 In sfîrşit, realizarea se impune priin
faptul că este istoria unei dragoste trădate şi nimicite.
Poetul a avut 'în faţă şi La chute d'un ange şi Eloa;
probabil şi Hy/1erion al lui Keats. Eminescu a contopit,
în cadrul cosmi•c, o temă romantică cu preceptele unei vechi
concepţii şi cu lirismul poeziei de dragoste. Tema byro-
niană a cumulat note shelleyene şi a ajuns la o formă care
aminteşte .de Keats, ,„cel mai sihakespearian poet al ·epocii" 2 •
Absenţa mi•şcării rapide şi a frămîntărilor contorsionate
apropie Luceafărul de Căderea lui Hyperion, opera unui
poet romantic, care-şi controlează creaţia „cu un simt
clasic al formei şi al demnităţii". Absenţa „ vîntului", ele-
ment caracteristiic poeziei rom.anticilor englezi, 3 a „ vibrării"
care răpeşte pe Shelley în extazuri, 4 .confirmă existenţa
unei imagini sitatice a universului, care nu provine, însă,
dintr-o acceptare stoică a reali 1tăţii, cît din aspiraţia spre
frumuseţea sitatuară. Stoicismul ni se pare a fi absent în
această poemă în care Făt-Frumos vede pe Cătălina fu-
gind cu CătăEn, în loc să asipiire la contopirea nemuri-
toare ; pentru că, evident, Hyperion are dreptate şi ca
atare el poate rămîne un nemuritor entuziast, tot aşa cum
nemuritori se înfăţişează grupul celor osîndiţi de Zeus în
faţa ochilor lui Keats : după ce-i vorbeşte lui Saturn, Mne-
mosyne işi pleacă capul şi „mult timp, cei doi stătură ne-
mişcaţi ca două statui postate pe mormîntul propriei lor
puteri. l-am privit o vreme dureros de lungă, şi erau me-
1
ln variante, Opere, II, p. 389: „Că mii de oameni neam de
neam, i Că soarele şi luna I Se nasc şi mor în sfîntul Brahm I
fn care toate-s una." - şi mai departe: „Ca să te cheme Budda•.
2
H. V. D. Dyson & John Butt, Augustans and Romantics, 1689-
1830, London, The Cresset Press, 1950, pp. 102-103.
3
M. H. Abrams, The Correspondent Breeze: A Romantic Me-
taphor, English Romantic Poets, pp. 37-54.
4
Mario Praz, op. cit., p. 454.
165
reu aceiaşi ; Zeul înţepenit plecat către pămînt şi întristata
zeiţă plîngînd la piicioarele lui" 1 • Turnată .în tipar dasi.c,
revolta lui Hyperion se perpetuează peste veacuri : "Din
agihiazma, din lacul, ce te-nchină nemurirei, / E o pică
tură-n vinul poeziei ş-a gîndirei. / Dar o picătură numai.
Decît altele, ce mor, / Ele ţin mai mult" (Memento mori 2).
Dar tema romantică a genialităţii, care se converteşte
în titanism filosofie la Emin~cu, nu-l duce la renunţarea
sceptiică dureroasă sau ironică, la retragerea din luptă, tot
aişa cum „mdlancolia universală" a lui Byron nu d. secat
vîna satirică ; mai agresiv ca Eminescu, poetul englez sfi-
dează cu masca pe care şi-a creat-o, dar cinismul ascunde
ataşamentul faţă de un ideal pe care (oa şi în carul lui
Swif.t sau Steme) mediocrit·atea mediului nu-l poate sfă
rîma 3 • Nu e lipsită de interes compararea poeziilor de
maturitate ale lui Eminescu, Scrisorile, cu poeziile satirice
şi pdlitice ale lui Byron. Barzi englezi şi recenzenţi sco-
ţieni (English Bards and Scotch Reviewers, 1809) poate fi
alăturată, cu interesante rezultate, de Epistola deschisă
către homunculul Bonifacius, ironizarea poeziilor după re-
ţetă îmbinîndu-se cu afirmarea netă a conştiinţei propriu-
lui talent : „Dar nici pot s-urmez vr-o dată al scrisori-vă
tipic, / Să scriu vrute şi nev-rute su~Înd degetul cel mi•c. /
Şi să cat numai aitîta cum cuvintele se-nnoadă ... / Cîllid pe
mine forma, limba abia poate să mă-ncapă I Tu pretinzi
să scriu ca tine o istorie pe apă!" 4 Ambele răspunsuri
date unor denigratori lipsiţi de talent şi de conş.tiiinţă por-
1 John Keats, The Poetica[ Works, London, Oxford Univ. Press,

1959: The Fall of Hyperion, p. 412. v. .!l82-38R.
1 Opere, voi. IV, p. 151.
• lfor Evans, Histoire de la litterature anglaise, Paris, Payot,

1965, p. 42.
4 Opere, voi. II, pp. 236-238.
166
nesc, de altfel, din credinţa comună, afirma1tă de Byron
în Prefaţa la ediţia a treia a operelor saile : "Imbecilitatea
poate fi compătimită sau, în cel mai rău caz, ironi2lată şi
uitată, dar puterile pervertite so'licită -cel mai hotărtît răs-
puns " .
„Ce altceva coru;tituie Scrisorile dacă nu o cutezătoare
organizare de viziuni poetice cu elemente de pamflet, o
sf:iructuralizare lirică 'a unei sensibilităţi încălicate de minie
spumegătoare contra liiberalilor, o alternare savantă de li-
rism cerebral şi ata curi pătimaşe" ? 1 . Observaţia aceasta
1
rărnlÎne să fie a:lărurată unei aHe constatări judicioaise :

"ParadoxurHe naturii lui Byron se reflectă deplin în Don
Juan, care este un poem romantic şi în acelaşi timp o
safiră realistă, şi care datorează amplitudinea şi abundenţa
poeziei faptu'lui că Byron poseda numeroase cute roman-
tice IÎn sine, dar le punea la verificare în contact cu ade-
vărul şi .realitatea, rămîn1nd credincios numai acelora care
contau atî,t d·e mult 'înoît n-ar fi putut trăi fără ele" 2 • Cu-
noscut lui Erninescm din tflaiduicerile lui Heliade, şi com-
plet dintr-un intermediar străin, poemul Don Juan i-a
putut sugera lui Eminescu numeroase formulări satirice ;
în orice caz paralelismul este grăitor. Considerat astăzi a
fi scris în maniera care constituie "adevărata contribuţie
a lui Byron la J'lesurse'le poeziei moderne" 3 şi apreciat ca
cea mai de seamă Qperă a poetului englez 4 , Don Juan este
catego:risiit ca un pO'ern ce îndreaptă „un atac satiri.c 'împo-
triva fomii, fiind în acdaişi timp, în .chip uimitor, un
1Eugen Simion, art. citat.

2
C. M. Bowra, op. cit., p. 173.
1
James Reeves, A Short History of English Poetry, 1840-1940.
London, Heinemann, 1961, p. 158.
' T. S. Eliot, op. cit.
167
poem al a.cceptăriii şi nu a l respingerii ei" 1 • Această faţetă
1
a talentului poetului englez vine să completeze punctele de

contact ale creaţiei eminesciene cu „byronismul". Se poate
compara XIII, 8 cu : „A visa că .adevăruL." din Scrisoa-
rea V (desigur mai grav, dar nu definitiv schopenhau-
rian !) ; XIV, 1 - care vorbeşte ide adevărul ·Ce ar putea
fi descoperit pentru a da o certitudine vieţii, dar care, ÎD
schimb, ar „prăpădi bunătate de filosofie" - cu visările
cugetătorului din Scrisoarea I ; atotputernicia banului din
IV cu : „Numai banul îl vînează şi cîştigul .fără muncă"
din Scrisoarea III; XII, 15 - unde se arată de ce „Raiul
nu este dragostea, ci matrimoniul" - cu „congresul de ru-
bedenii" din Scrisoarea IV ; XII, 19 - unde se arată cît
de fals este redactată biografia retrospectivă, întrucît „·chiar
vieţile lui Plutarh au cules doar cîteva şi împotriva aces-
tora au tunat cronicarii voştri" - cu aplauzele acordate
„biografiei subţire" din Scrisoarea I; calificarea societăţii
engleze contemporane lui Byron drept „superbă menajerie"
- XII, 24 - şi „mascaradă strălucitoare" - XIV, 17 -
cu „măşti cu toate de renume din comedia minciunii" din
Scrisoarea III.
Influenţă sau paralelism, compararea lui Don Juan cu
Scrisorile pune în lumină o legătură suficient de grăitoare
dintre cele două creaţii şi în a·celaşi timp un preţios aspect
al interferentei clintire romantismul englez şi satira lui Emi-
nescu. Compararea subliniază aspectul combativ al poeziei
eminesciene, în care pesimismul se prezintă adeseori ca
u ultimă resursă aruncată în luptă pentru a smulge vălul
Ernest J. Lovell Jr., lrony and lmage in "Don Juan", în En-

1
gfoh Romantic Poets, pp. 228-246. Opinia lui Claude Winstop

Faulkner, Byron's P<>litical Verse Satire. An Abstract of a Thesis ... ,
Urbana, Illinois, 194 i, care apreciază satira, lipsită de principii si1-
tematice şi ferme, drept incoerentă din p.d.v. politic, pare a fi
alături de subiect.
168
de pe o ideologie pe cit de inconsistentă, pe atît de despo-
tică, ca un îndemn spre un reviriment spiritual. Şi aceasta
cu atît mai mult cu cît Eminescu reacţiona prompt în faţa
·evenimentelor.
Trecea cu barba albă - pc fruntea-ntunecată

Cununa cea de paie îi atîrna uscată -
Moşneagul rege Lear.
(lmpărat şi /Jroletar)
lm/Jărat şi proletar, poezie în care Emines.cu conservă,

încă, vădit opoziţia caracteristică romantismului, sugerează
o apropiere de creaţia lui B. P. Shelley.
Eminescu s-a mai apropiat de poeţii englezi şi cu alte
prirlejuri. A folosit pentru Viaţa, printr-un intermediar
francez 1 , subiectul din Song of the Shirt (Cîntecul că
măşii), publicat anonim în „Punch", 1843, de Thomas
Hood; preocupat, încă din 1873, de una din problemele
majore ale vieţii sociale contemporane, poetul nota în în-
semnările sale berlineze : „cine dă dreptul în lume hurghe-
sului a-i cumpăra lucrul, ca s-o silească pe această copilă
să moară de frig şi de foame, pentru ca el să se îmbogă
ţească ... ?"
De opera lui Shelley, Eminescu a aflat în timpul stu-
<liilor sale, cînd descreşterea influenţei byronismului în
literaturile europene a îndreptat privirile şi spre celelalte
creaţii ale romanficilor englezi. Textul operei shelleyene
îi stătea la dis:poziţie în ver·siunile germane ale lui J. Seybt
(1844) şi F. Prossel (1845), urmate de traducerea datorită
lui A. Strodtmann din 1886. În literatura română cel care
făcea ample referinţe la creaţia lui Shelley era Gherea.
1
Indicaţie dată de Perpessicius în Opere, voi. V, p. 388.
169
Mai mult decît "lakiştii" şi decît Byron, Shelley e un
poet-filosof, şi Eminescu trebuie să se fi simţit atras de
gîndirea frămîntată a poetului englez, care cercetase cele
mai variate opere, de la Godwin, Tom Paine, Rousseau
la Bacon, Locke, Platon şi encidopediştii francezi. De alt-
fel, Shelley vorbeşte el însuşi despre sursele creaţiei sale :
„Din copilărie m-am familiarizat cu munţii, lacurile şi
marea, şi cu singurătatea pădurilor : primejdia, care se
iveşte pe muchea prăpăstiilor, a fost plăcerea mea favo-
rită. Am străbătut gheţarii Alpilor şi am trăit sub privi-
rile lui Mont Blanc. Am peregrinat prin .aîmpiile îndepăr
tate. Am vîslit pe r'îurile învolburate şi am văzut cum
răsare şi apune soarele, cum încep să strălucească stelele,
în timp ce pluteam, nopţi şi zile de-a rîndul, pe apele
repezi ale munţilor. Am văzut furnkarul oraşelor şi am
privit pasiunile care se ivesc şi se răspîndesc, se sting şi
se schimbă Îl11 sînul mulţimilor omeneşti. Am văzut sce-
nele celor mai vizibile ravagii ale tiraniei şi războiului ;
oraşe şi sate reduse la grupe de case risipite şi fără acope-
riş, ca şi locuitori despuiaţi stînd înfometaţi pe pragurile
deznădejduite. Am staJt de vorbă cu oamenii de geniu
aflaţi în viaţă. Poezia vechei Grecii şi a Romei, a Italiei
moderne şi a ţării noastre a constituit pentru mine, ase-
menea naturii exterioare, o 1pasiune şi o bucurie ... Cu toate
acestea, experienţele şi simţămintele la care mă refer nu
fac de la sine din oameni Poeţi, ci doar îi pregătes-c să fie
auditorii celor care sfot. In ce măsură voi fi găsit că po-
sed aoest atribut 1esenţial al .Poezi,ei, capaicitatea de a trezi în
alţii senzaţii asemănătoare celor 1care însufleţesc pieptul pro-
priu, e.ste ceea ce, pentru a vorbi pe faţă, nu ştiu." Evi-
dent că în cadrul shelleyan se află mai multă grandoare,
dar căutarea piscurilor se regăseşte şi în arta lui Emi-
nescu. Tot la acelaşi poet, Eminescu putea descoperi o
caracterizare mai substanţială a lui "le mal du siecle"
170
decît o dădea
Mrusset : speranţele legate de Revoluţia
Franceză se risipiseră curînd, în urnna "atrocităţilor de-
magogilor şi a resta:bHirii unor tiranii succesive În Franţa ...
In aicest fel, mulţi dintre cei înflăcăraţi pentru binele pu-
blic - cei mai entuziaşti şi mai curaţi - au fost ruinaţi
moralmente de ceea ce, în urma unei parţia..Ie considerări
a evenimentelor pe care le deplîngeau, părea să se înfă
ţişeze ca o dezamăgire melancolkă a nădejdilor celor mai
iubite. Din această pri,cină, întristarea şi melancolia au
devenit caracteristiice epocii în care trăim, corumJare a
dezamăgirii ce se uşurează inconştient numai p.rin exa-
gerarea voită a d~sperării sale. Această influenţă a colo-
rat literatura epocii cu lipsa de speranţă a minţilor din
care provine. Metafizica şi ce11ceta·riea ştiinţei morale şi
politice au devenit aproape simple încercări vane de a
reînvia superstiţiile explodate sau sofismele, ca cele ale
d-lui Malthus, destinate să legene pe opresorii umani,tăţii
în senzaţia securităţii unui triumf v:eşnk. Operele noastre
literare şi poetice au fost umbrite de aceeaşi tristeţe con-
tagioasă. Dar aim impresia că umanitatea începe să iasă
din amorţeala sa. Mi se paTe că observ o schimbare în-
ceată, treptată, tăcută. Cu această credinţă am compus:
poemul de faţă." 1 La răul analizat de Shelley se mai
adăugaseră altele, care aiocentuaseră tristeţea contagioasă ;
lumea politică contemporană lui Eminescu trădase vechile
idealuri, instaurînd o viaţă ce nu anunţa posibilitatea vre-
unei schimbări. Scena politică era stăpînită în exclusivi-
tate de repetarea aceleiaşi g.ame sub alte măşti. Dar
1
The Revolt of Islam. Preface, în Shelley, The Complete Poe-
tica[ Works, London, Oxford Univ. Press, 1960, pp. 32-37. Iar în
Prefaţa la
Prometheus Unbound, ibidem, p. 207 : "In ceea ce mă
priveşte aş vrea mai curînd să fiu damnat împreună cu Plato ş~
lord Bacon, decît să merg la cer cu Paley şi Malthus•.
171
:aceeaşi cunoaştere
a mersului istoriei confirma poetului
român, ca şi celui englez, senzaţia că elemente Încă firave
lucrau treptat, încet, spre reveni.rea la normal prin răs
turnarea situaţiei avute în faţă. Piesa care se juca zg()mo-
tos şi fără întrerupere se îndrepta, în timp, spre actul
final. Eminescu se pleacă asupra cauzelor fenomenului,
-şi cu posibilităţi filosofice mai ample şi mai profunde ca
Shelley, cercetează care este cheia Panoramei deşertăciu
nilor. La fel de sensibil la mîrşăvia contemporanilor, ca
.şi Shelley, el îşi regăseşte după fiecare atac linia de plu-
ti re ; credinţa sa nu se cramponează de mituri, ci se
întemeiază pe cunoaştere : „Fac astfel cum mie-mi pare/
:Şi făceţi precum vă place", afirmaţie ce poate fi întîl-
nită şi la Shelley : „Sînt sigur că deformarea şi calomnia,
deşi îmi pot produce compătimi•re, nu pot turbura pacea
mea~. Certitudinea poeţilor provine din oda închinată, în
comun, frlliffiuseţii intelectuale şi se deduce, aşadar, din
încrederea în posibilităţile materialului uman. Adresate
.,, inimilor cu ari pe" ( Aducînd cîntări mulţime), versurile
dezvăluie faptul că certitudinea se întemeiază şi pe alt
element, deosebit ca nuanţă de cel formulat de Lamartine,
prin : „J'aurai toujours pour moi Ies jeunes gens et Ies
femmes„ : pe încrederea că : „dragostea este pretutindeni
:sărbătorită drept singura lege menită să reglementeze lu-
mea morală" 1•
Aceasta este, de altfel, tema din lnger şi demon şi
Alastor (1815), poezii ce arată că „împăcarea-i ... e amo-
rul". Reluată, tema genialităţii îndreaptă pe ambii poeţi
spre ·concluzia că simţămfotul elecţiei nu poate duce la
izolare, că investigarea intelectuală şi sentimentală, pe care
numai eroul romantic deosebit de mulţime o poate între-
prinde, are nevoie de comunicarea pe care o of eră dra-
1
Ibidem, p. 37.
l72
gostea : „Facultăţile intelectuale, imaginaţia, funcţiile sim-
ţurilor cer un răspuns adecvat prin simpatia facultăţilor
corespunzătoare din partea 1celorlalte fiinţe umane... Din-
tre cei care încearcă să existe fără simpatia umană, cei
puri şi curaţi cu inima pier ca urmare a intensităţii şit
pătimaşei căutări a comuniunii, atunci cînd golul lor su-
fletesc se face si~mţit." 1 în 1această perspectivă aipare clar
că demonul lui Eminescu nu renunţă la protestul său, ci
caută comuniunea care să-l împlinească. Ca şi în cazul
poemului lui Shelley, poezia eminesciană .reprezintă <>
ieşire din individualismul rnmantic ; „această biruinţă asu-
pra individualismului reprezintă cea mai importantă tră
sătură a liricii lui SheUey, ifăcînd din el şi în acest dome-
niu al creaţiei poeti.ce primul exponent al unei a·titudini
noi" 2, :şi 1deci rnnfăţişează ·O t<mlă romanti1 că comp1et •des-
prinsă ide ipre1uărHe ·din .cugietarea secolului al XVIIl-J.ea 3 •
Depăşirea „byronismului" şi apropierea de creaţia lui
Shelley mai rezultă dintr-o ·confruntare. lnger şi demon
este strîns legată de lmpărat şi proletar, 1n ceea 'Ce priveşte
procesul creaţiei 4, şi ca temaibi1că. Opoziţia diin tema ulti-
mei poezii se reforă, .însă, la un eveniment concret istori-
ceşte. ~a ·cum Shelley scrisese în 1819, la cîteva zile după
reprimarea mişcării muncitoreşti de la Manchester : Mas-
carada Anarhiei (The Mask of Anarchy), tot astfel Emi-
nescu concepe, după reprimarea Comunei din Paris, poezia
1 Preface to Alastor or tize Spirit of Solitude, în aceeaşi ediţie.

p. 14-15.
2
A. Anikst, op. cit., p. 245.
3 "Shelley a fost primul poet aparţinînd integral secolului al
XIX-iea", afirmă James Reeves, op. cit., p. 163, care adaugă: "Pu-
tem să nu aprobăm pe de-a-ntregul aspiraţiile libertariene şi perfec-
ţioniste ale secolului al XIX-lea, dar nu le putem nega forţa.
Shelley a fost profetul lor."
4 Vezi Opere, voi. I, p. 339 şi urm.
17}
sa. Versurile lui Shelley, care debutează •cu fragmentul ră
ma·s driag poetului : „Părintele meu Timp este slăbit şi-albit
I Aşteptînd zile mai bune" ("My Fa:ther Time is weak
ang girey I With waiting for a beHer day"), înfăţişează
cortegiul mascaradei oprit de Speranţă, care îndeamnă po-
porul : „ Voi nu sînteţi, aşa cum .spun impostorii, I O umbră
ce va dispărea ·curînd", / „Ridicaţi-vă ca leii din amor-
ţeală, I În număr nebiruit. / Scuturaţi ca -roua la ipămînt
lanţurile / ce-au căzut în somn asupra voastră. / Sînteţi
mulţi - ei sînt puţini". Scrisă la peste o jumătate de veac
distanţă, poezia lui Eminescu cuprinde îndemnul viguros
la revoltă. Poezia reaminteşte şi Revolta Islamului, pe care
o depăşeşte, de asemenea, prin vigoare şi soluţie.
Că este vorba de o influenţă sau numai de un para-
lelism, confruntarea dovedeşte că Y.ersurile ·celor doi poeţi
pornesc de la evenimente ·Concrete şi cupninid momente şi
atitudini similare. Poeziile foi Shelley citate pmpun solu-
ţia „·revoltei cu braţele încrucişate" ; poezia 1ui Eminescu,
se spune, se focheie cu achiesarea schopenhauriană a inuti-
lităţii revoltei în faţa constatării că viaţa este „ vis al
morţii „, moartea fiind, aşadar, singura realitate. Or este
clar că Eminescu merge în •cuvîntul proletMUlui mai de-
parte ca Shelley ; merge el mai departe numai pentru a
accentua formula pesimistă ? în afara faptului că ruHi-
mele strofe reprezintă opinia proprie Cezarului, - •Întru-
cît e vorba de un poem dramatizat .în care poetul se pre-
supune că nu-şi expune prin personaje propriile opinii - ,
mai înainte ca Cezarul să-şi facă apologia comportă·rii iSale
mai apaTe un element : figura lui Lear călcînd ipe vîrf de
codri. Ne putem ~ntreba ce caută Lear aÎ!ci şi de ce nu
apar Macheth sau Hamlet, 1Sau Mefisto, •bunăoară. Trage-
dia lui Lear, bine cunoscută lui Eminescu, aduce în prim-
plan figura monarhului .care nu ~i-ia 'înţeles misiunea şi
174
care s-a înşelat în preţuirea ,dragostei : monarhul legendar
a fost un singuratic, care a tr·ebuit să înveţe prin suferinţă
cum merge lumea şi ce pI'eţ avea afecţiunea Cor-deliei.
Unde nu este dragoste intervirn trădarea, judecata faisă,
părerea greşită.
Proletarul şi Cezarul sînt opuşi, aşa cum apar toate
opoziţiile lui Eminescu, ·datorită faptului că pragul nu
este 1recut de cel puternic, care are această datorie. Că
c vorba de run prag ne-o demonstrează versul .ce aparţine
autorului : "Mărirea-i e în taină legată de aceşti". Numai
că opoziţia nu poate fi depăşită prin iubirea sau înţele
gerea nevoilor supuşilror, deoarece Cezar s-a postat 1n
_nălţimea-i solitară lipsită de ,iubire.„" Lipsit de iubire,
CezarnI se lasă stăpÎrnit de false păreri, din care nu-l
vor putea scoate decît catastrofa şi moartea. într-o primă
formă a poeziei, autorul ar.ată ipe larg lll ·Ce f e} se izo-
lează Cezarul : "Unul ş-acdaşi este Cesar şi cerşi torul, /
Părere-i osebirea cea mare dintre ei. / Schimbaţi-.J.e doar
locul şi aţi schimbat ~svorul / Gîndirei lor„. şi Cesair va
plînge la piciorul / Unei statui.„ Iar cellalt s-a săm.ui cu
zeii. I Un vis este, mărire şi faimă şi cădere, / Lmperiul,
coroana - miseria, un vis. I Dormind timrblăm prin lume
cuprinşi de o părere I Străfulgerată doar de a morţii-apro
piere / SVIÎTlindu-ne-n nimircul din ,care-au fost fo vis." 1
Un alt text de atelier aducea completarea că figura Ceza-
rului nu era unică, deoa11ece şi alţi .ră.spunzători ai desti-
nelor umane trădaseră datonia lor de a aduce pace şi
armonie. Aşa s-a întîmplat atunci cînd s-a prăbuşit Impe-
riul roman : "Dar mâna-nsărcinată să semene mîngîere /
In sufletele .crunte a popoarelor austere I Ea v-a vmdut...
un luda ferice ş1 isteţ". Contradicţia continruă să existe,
1 Opere, vol. I, pp. 856-857. Vezi versul: „Nu I nu eşti tu

de vină, ci cei ce te-au vîndut 1• privitor la căderea Comunei.
175
pare a spune autorul ; poezia Împărat şi /1roletar se ,încheie
cu apologia Cezarului, deci pe o notă întunecată. Soluţia
dedusă a fost neangajarea în vîltoare, pentru a scăpa de
raza lunii schimbătoare şi de geniul morţii, care va dovedi
tuturor actorilor că nu au ştiut că joacă o piesă ce trebuie
să aibă sfîrşit. Cinstea ·sufletească şi umanitatea lui Emi-
nescu l-au dus pe poziţia spectatorului avertizat şi înţe
lept, în loc să se destrame sau să adopte o poză, fie ea şi
byronia·nă. În orice caz, el a rămas departe de opinia
Cezarului, biet actor care .a repetat rolul lui Lear şi care,
umblînd prin lume dormind, a ajuns la concluzia că :
„Prop~iul sens al lumei ?„. E spuma pe o undă. I Un vis
al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi." 1
Reluînd distincţia dintre ilIIlaginaţie şi fantazie, dintre
titainismul byronian şi cel shelleyan, .amplificînd terna cu
elemente ·din rnncepţiile orientale şi din filosofia germană,
Eminescu a elaborat o poezie în care energia creatoare şi
patosul sînt a:dînc implicate.
1
Scuza Cezarului : "In multe forme~apare a vietii crudă taină, I
Pe toti ea îi înşeală, la nime se dis taină", este apologia cazului său ;
efortul de a înţelege aspiraţiile mulţimilor ar fi fost inutil, din mo-
ment ce: .Bătrînul Demiurgos se opinteşte în van" cu fiecare om.
Eminescu îşi formula propriile păreri în aceeaşi epocă, cînd pregătea
doctoratul şi îl tălmăcea pe Kant, în Archaeus (vezi Opere, voi. I,
p. 358). Acolo apar o serie de gînduri adiacente : "In fiece om se-n-
cearcă spiritul Universului, se opinteşte din nou, răsare ca o nouă
rază din aceeaşi apă, oarecum un nou asalt spre ceruri„. Cei mai
mulţi oameni însă rămîn întrebări, uneori comice, alteori neroade,
alteori pline de-nţeles, alteori deşarte". Ne putem pune întrebarea
dacă prin incursiunea sa filosofică Cezarul nu ne demonstrează faptul,
pe care-l putea sugera cu măiestrie Eminescu, că el a fost o între-
bare neroadă? In orice caz, pasajele din Archaeus nu sînt, cum
crede D. Popovici, op. cit., p. 68 : "unele dintre cele mai schopen-
haueriene pagini din cite s-au scris în întreaga literatură română", ci
mai apropiate de monadologia leibniziană, rum propune G. Călinescu.,
176
Byronismul a deschis multor emuli ai săi calea spre
Shakespeare. Este ştiut faptul că Puşkin s-a apropiat treptat
de Shakespeare ipe măsură ce aprofunda opera lui Byron.
ln cazul lui Eminescu creaţia romanticilor ,englezi a fost
o altă cale spre Shakespeare, pe care-l cunoscuse din trupa
lui Pascali şi din lecturi ; o cale care a scurtat drumul spre
concepţia marelui poet dramatic, privită cu admit"aţie. Că
Eminescu iÎl cunoştea bine tpe Shakespeare, încă de pe cînd
adopta teme şi atitudini byroniene, rezultă din faptul că
în înseşi poeziile acestea apar aco~duri shakespeariene. Aşa
se înt1mplă •CU Demonism, unde batjocura adusă oameni-
lor: „Făcuţi ca să-şi petreacă Dumnezeul Bătrîn cu comi-
ca-ne neputinţă" aminteşte de constatarea lui Gloucester
din Regele Lear („As flies to wanton boys are we to thc
Gods. They kill us for their iSport") ; aşa se explică pole-
mica angajată cu Hamlet în Mortua est (versiunea Elena) :
„A fi sau a nu fi au nu e tot una ?" etc. (Se poate vorbi
de un gen de „ha.mletism" şi !În Scrisori.) De aceea, pe
bună dreptate ,remar.că acad. Perpessicius că poezia Cărţile
„poate fi adausă fa capitolul omagiilor numeroase - fie
timpurii (d. ex. în Geniu pustiu), fie mai tîrzJ.u (traducerea
lui Timon din Athena, folosit şi într-un articol politic, cînd
ilustrează fenomenologia „fripturismului"), pe care Emi-
nescu le aduce lui Shakespeare" 1• Aprofundata cunoaştere
a operei shakespeariene impune trecerea pe seama acestei
influenţe a unor fragmente atribuite unor preluări din sis-
temele filosofice, din Schopenhauer .cu precădere : aş.a
trebuie procedat cu afirmaţia din varianta la lmpărat şi
proletar: "Dormind imblăm prin .lume cuprinşi de o pă
rere", care traduce liber afirmaţia lui Prospero din Furtuna,
făcută în momentul pregătirii confruntării .cu Caliban :
1
Opere, vol V, p. 199. Poezia Cărţile are, de altfel, structura
unuia din sonetele shakespeariene.
177
„Sîntem din aceeaşi materie ca şi visele şi viaţa noastră-i
învăluită...,n somn" Lăsînd la o parte alte semnificaţii,
1.
vrem să precizăm aci că, sub influenţa romantismului,

Eminescu s-a "îndr·eptat spre pr.iirna fază de Sturm und
Dranb" englez, spre epoca elizabethană, i.spre momentul Re-
naşterii. De această constatare .se corelează declaraţia poe-
tului făcută în articolul-program al revistei Fîntîna Blan-
duziei 2, wnde, ut~lizînd .pe Max Nordau, el face o analiză
a pesimismului contempor~n pornind de la cauzele sale
social-economice. Reluînd motive ce apar în expunerea lui
Shelley - citată supra -, Eminescu indi'Că drept obiectiv
principal al literaturii obligaţia „să sanifioe inteligenţele
de a·ceastă boală psiholo.g.ică a .scepticismului", în ·care scop
rncomandă drept .surse cultura antică şi izvorul viu al
foklorului.
In raporturile sale cu byronismul şi cu sistemele fi.lo-
sofice europene, Eminescu i.se !Înfăţişează oa un creator care
nu şi-a legat oper.a de .curentele literare -şi .fiilos·ofice diin
secolul al XIX-Jea ; el a putut beneficia de aportul aces-
tora la îmbogăţirea .şi perfectarea creaţiei artistke, dar a
rămas străin de programele care l-ar fi încorsetat. Byro-
nismul său, ca şi afinităţile saile cu un Coleridge sau
Shelley, apar ca fire dintr-o măiai.stră urzeală ·Ce vădeşte
o puternică personalitate artistică. De fapt, nu numai stu-
diul compar.al al creaţiei eminesciene, ci şi simpla delec-
tare, pe care versurile marelui poet o oferă Întotdeauna
cititorului, duc spre concluzia <:ă el rămîne în .permanenţă
demiurgul universului său poetic ; sinto:m înclinaţi să ere-
1 O interpretare a acestui vers în articolul nostru din "Etudcs
anglaises ", 1969.

2 Ni se pare interesant că revista pusă sub egida lui Eminescu
publică în traducere Melodii ebraice . ale lui Byron şi poezii de

Shcllcy.
178
dem că acest demiurg nu este decît o întruchipare a idea-
lului ce a străbătut constant .cultura română, acela al
realizării personalităţii umane, referindu-ne, mai ales, la
sursele spirituailităţii lui -ce ne îndreaptă .spre concepţia
implicată .în Mioriţa, în cultura veche, binecunoscută lui,
şi care ne trimite iatît la înţelepciunea greco-romană, cît şi
la aceea acumulată, de-a lungul secoJelor, în lupta -cu ad-
versităţile, iÎn mişcarea literară din societatea În care a trăit.
Din acest punct de vedere, creaţia eminesciană este deo-
sebit ele interesantă pe plan universa;l şi idealul său de
frumuseţe ·şi adevăr este de aşteptat să se impună tot mai
mult criticii :literare, oferindu-i multiple ·teme de exegeză,
aşa cum studiile recente ale Rosei del Conte, Alain Guiil-
lermou şi alţii 1 semnalează cu prisosinţă.
1
Faptul este recunoscut ş1 10 studiul profesorului american
Henry H. Remak: Definition and Function, în Comparative Literature.
Method and Perspective, Southern Illinois University Press, 1961,
p. 13, care vorbeşte de scriitorii „de o valoare egală [celor redesco-
periţi] pentru atenţia internaţională", citînd printre alte nume pc
„Creangă, Eminescu, Sadoveanu". Un eveniment deosebit îl consti-
tuie apariţia publicaţiei „Eminescu. Rassegna semestriale di filolo-
gia romena", Roma, 1967, 1, 180 p., sub îngrijirea prof. Rosa dcl
Conte.
BIBLIOTECA LUI GEORGE COŞBUC
Date privitoare la lectura şi cultura poetului
Au apărut în ultima vreme numeroase studii privitoare

la bibliotecile oamenilor de cultură din diferite ţări şi ele
se dovedesc a fi deosebit de fructuoase, întrucit deschid
noi perspective istoriei culturii şi studiilor de literatură
comparată. „O privire asupra bibliotecii unui cărturar, s-a
spus, poate fi tot atît de revelatoare ca un examen radio-
scopic" 1, în măsura în care dezvăluie preocupările intime
a]e acestuia şi ingăduie stabilirea unor influenţe sau legă
turi, mai greu de constatat prin alte metode. Un asemenea
studiu poate, însă, fumiza şi unele date despre bibliotecile
particulare dintr-o anume epocă, indicînd, prin interme-
diul istoriei bibliotecilor, dezvoltarea culturală a unei ge-
neraţii sau chiar a unei ţări.
In .acest sens, o serie de contribuţii au putut elucida
evoluţia mentalitătii diverselor clase sociale, dînd la iveală
numeroase aspecte interesante 2, aşa cum altele au aruncat
1 Şerban Cioculescu, Biblioteca lui Ferdinand Brunetiere, „Ga-
zeta literară", Buc., S (1956), 49, p. 4.

r N. A. Baklianova, O coCTaBe 6e6neoTeK MOCKOBCKBX JCYlll.{OB BO
BTopoll 'leTBCPTH XVIII B., «Tpya&1 OT,llena apeauepyccKoil nBTepa-
TYP&I», M.-JI .• 14 {1958), pp. 644-649.
180
noi lumini asupra orizontului ideologic al unor personalităţi
11eprerentative pentru ţara sau epoca lor 1• In unele cazuri,
studiul bibliotecii unor literaţi a permis stabilirea limite-
lor creaţiei acestor.a 2 , pasirunea ibibliofiilă a altora 3 , sau
rolul jucat de ,carte în conturarea gîndirii social-politice a
unor oameni de cultură şi de start: 4 •
Cu mult mai interesante sînt, însă, bibliotecile cu .cărţi
adnotate, care dezvăluie primele înfiripări ale g'îndirii şi
nebănuite luări de atitudine în faţa lucrărilor citite. Dacă
o b~bliotecă poate pune în lumină formaţia unui om de
litere, o bibliotecă compusă din cărţi cu adnotări alcă
tuieşte o adevărată punte între viaţa spirituală condensată
1 A. T. Hankey, The Library of Domenico di Bandino, „Ri-

nascimento", Firenze, 8 (1957), 2, pp. 177-208; Goethes Bibliothek,
Katalog, Bearbeiter: H. Ruppert, Weimar, Arion Verlag, 1958,
XVI + 826 p.
! E. Souffrin, Coup d'oeil sur la bibliotheque anglaise de Mal-
larme, „Revue de Litterature comparee", Paris, 32 (1958), 3, pp. 390-

396, cu unele sugestive legături dintre lectură, bibliotecă şi creaţie
po~tică.
3 Teodor Pompiliu, Biblioteca lui Timotei Cipariu, „ Tribuna•,
Cluj I (1957), 25, p. 5 ; .pasionat bibliofil, Cipariu strîngea cărţi
pentru studiile sale fi.lologice, osîndind pe cei care „le numără, le ran-
giază, dar nu le citesc t •.
4 Dan Simonescu, Biblioteca unui unionist, M. Kogălniceanu,
_Călăuza bibliotecarului", Buc., 1959, 2, pp. 29-32. Catalogul bi-
bliotecii stolnicului Constantin Cantacuzino, publicat de Corneliu
Dima-Drăgan, a întregit considerabil personalitatea marelui umanist
român. Alte biblioteci rămîn a fi reconstituite de acum încolo, ca
aceea a lui Eftimie Murgu, care a fost vîndută la licitaţie - vd. nota
lui I. D. Suciu din „Orizont", 1968, 4, p. 96; şi alte biblioteci s-au
risipit, ca aceea a lui Dimitrie Bolintineanu (cum semnala Augustin
Z. N. Pop) sau a lui Heliade (vd. articolul lui N. I. Simache din
_Revista bibliotecilor•, 1966, 6, pp. 359-361). Referitor la problema
pe care o ridicăm, vd. şi cărţile adnotate menţionate în articolul lui
N. Liu, Cartea cu însemnări manuscrise, „Studii şi cercel de doc. ti
bibl.", 1967, 2-3, pp. 305-312.
181
în filele cărţilor şi aceea pe care scriitorul a plămădit-o pe
paginile manuscriselor sale. S-a putut chiar remarca faptul
că adnotările pot fi adeseori mai preţioase decît însuşi
conţinutul cărţii ,pe care au fost aşternute, dezvăluind iti-
nerariile unor idei, conturînd o personalitate ori consem-
nînd premisele unei atitudini cu importante consecinţe cul-
turale. Asemenea adnotări au putut fi culese de pe codicii
medievali 1, de pe cărţi călătoare sau de pe volumele ce
au fost, la un moment dat, în posesia unui scriitor. Recon-
stituirea bibliotecii lui Voltaire ni se pare a fi exemplară 2 •
Biblioteca lui George Coşbuc este foarte preţioasă toc-
mai pentru că a fost, în chip vădit, agonisită în urma
unor cercetări personale, pe firul preocupărilor ce s-au
dezvoltat ·de la an la .an şi pentru că este bogat adnotată.
într-un stil ·direct, descoperind, am putea zice, un „Coşbuc
intim". Cericetătorul bibliotecii sale a'"e satisfacţia de a în-
tîlni un mare iubito1 de lectură, care şi-a îngrijit cărţile.
le-a legat şi le-a semnat, şi un îndrăgostit de viaţă şi de
ştiinţă, care, în neostenite lecturi, a străbătut cele mai
ciudate tărîmuri. în scînteierile adnotărilor apare şi chipul
poetului popular, care, osîndind apăsarea şi făţărnicia avu-
ţilor, ia partea ·celor obidiţi ; dorul ide cultură se întregeşte
astfel cu năzuinţa de a ·sluji poporul şi imaginea erudiţiei
sterpe e izgonită de munca utilă societăţii.
Ca În orice manuscris, adnotările lui Coşbuc pulsează
de viaţă, aşa cum se face simţită peregrinarea sîngelu.i în
mîna ·cea mai străvezie 3 şi cericetătorul află surprize la
1 Vd. Anneliese Maier, Ausgehendes Mittelalter, Roma, Edizioni

di Storia e Letteratura, 1964-1966, 2 voi.
2
6H6nHore1ta Bonbrepa. Karanor KHHr, Moscova, 1961, 1167 p.
Vd. şi VI. Lublinsky, La bibliotheque de Voltaire, „Revue d'Histoire
litteraire de la France", 1958, 4, pp. 467- 488.
3 D. Panaitescu-Perpessicius, Menţiuni de istoriografie literară şi
folclor, Buc., E.S.P.L.A., 1957, p. 556.
182
orice pas. El se familiarizează treptat cu obiceiul lui Coş
buc de a scrie „tote, pote, morte", şi de a nota printr-un
m cu acoperiş, pe „mai sau numai". Din nefericire, am
putut constata că două operaţii nesupraveghiate au ciuntit
integritatea însemnărilor : pe de o parte l,egarea, poste-
rioară adnotării, s-a făcut tăindu-se prea mult marginile
cărţilor, astfel că nenumărate observaţii au fost degradate
şi uneori nu mai pot fi reconstituite, iar pe de altă parte,
in momentul predării cărţilor Bibliotecii Academiei sau
după aceea, filele cu însemnări aflate în interiorul volu-
melor au fost scoase 1pentru a fi trecute în arhivă, des-
prinzîndu-se aşa:dar de corpul din care făceau parte, pen-
tru a intra în mape, în care nu mai au nici o semnifi-
caţie şi nici nu pot fi ,conexate ; ele alcătuiesc un morman
de frunze veştede scuturate de vîntul nepriceperii. 1
Studiul nostru se ocupă de acea parte din biblioteca
scriitorului, care a fost donată de Elena Coşbuc Bibliotecii
Academiei şi pe care am Î'Tlcerca·t să o mai întregim cu unele
date privitoare la ce a cumpărat sau a citit din alte biblio-
teci, sau la cărţi despre care a vorbit. Biblioteca sa este
foarte îngrijită, în majoritate Jegată în pînză cu cotorul
de piele, avînd în partea de jos iniţialele G. C. sau chiar
G. Coşbuc. ln general, volumele .poartă autografele poetului,
iar pe unele le-am găsit ·CU semne de lectură la anumite
pagm1.
Intrată în 1944, donaţia ,a .îmbogăţit prea puţin fondul
de unkate al Bibliotecii Academiei, fiind trimisă, în ma-
rea majoritate, la dublete, de unde va trebui să fie adu-
nată pentru a intra într-un depozit special, aşa cum ar
1 In Gr. Wustmano, Die sprichwortlichen Redensarten, la p. 1~5

a rămas imprimat grafitul de pe o însemnare care a fost scoasă din
volum.
183
merita să se procedeze ·CU toate bibliotecile mariilor scru-
tori dispăruţi.
Faţă de fondul aflat la Casa memorială din Hordou
(azi -corn. George Coşbuc), donaţia <le la Academie repre-
zintă a treia parte 1, <lar stud1.eJ:1ea ei am socotit-o utilă,
întrudt este de aşteptat oa cele mai valoroase cărţi să fie
cuprinse în donaţia Elenei Coşbuc şi pentru că operele
descoperiite au o suficientă valoare pentru a fi semnalate.
Prezentarea celor mai importante scrieri -citite de poet
poate ·Contribui Ja o mai bună înţelegere a influenţelor care
s-au făcut resimţite în opera sa şi a concepţiei sale ar~
tistice. 2 ln sfîrşit, am nă<lăjdwt ca aceste note să poată
fi -completate de un cer·oetă:tor de la Hordou, pentru a
avea o imagine mai mult 5au mai puţin depl~nă a ~ecturii,
a năzuinţelor şi a culturii lui George Coşbuc.
1. Literatură romana. Se poate afirma că G. Coşbuc

cunoştea bine producţia literară din epoca sa ; el achizi-
1 Ion Apostol Popescu, Răsfoind cărţile din biblioteca lui George

Coşbuc, nSteaua•, Cluj, 8 (1957), 9, pp. 124-125, pomeneşte de 312
cărţi şi reviste achiziţionate de Casa memorială nGeorge Coşbuc•
din Bordou. Printre ele figurează Iliada din 1854, Analele lui Tacit
apărute la Paris în 1909 şi la Leipzig în 1908, Die Poetik des Aris-
toteles de la Leipzig, Buch der Lieder a lui Heine, Robert Btirns, cu
numeroase însemnări. Autorul descrie şi cîteva gramatici italiene fo-
losite pentru studiul Divinei Comedii, o Vita Nuova în germană şi
remarcă utilitatea aflării exemplarului folosit la traducerea din Mar-
tin Opitz, donat la Academie. Observaţia finală, desigur întemeiată,
nunele din cărţile mai des folosite de poet, şi pe oare a făcut "dife-
rite însemnări, mai există încă pe la diverşi cunoscuţi sau admira-
tori ai poetului", indică faptul că studiul trebuie extins Ia unele
colecţii particulare, în care se vor fi aflînd cărţi din biblioteca lui
G. C., desigur mai bogată de 500 volume.
2
Vd. şi Şerban Cioculescu, Coşbuciana, • Viaţa românească•,
1966, 9, pp. 114-120.
184
ţiona operele mai de seamă ale clasicilor sau primea în
dar strădaniile poeţilor şi dramaturgilor mai tineri. Pe
lîngă Crestomaţia pentru istoria limbii şi literaturii române
a lui Gh. kdamescu (Buc., 1897), el a citit cu grijă, notînd
mai ales figurile ·de stil, o Colecţiune de poesii vechi (Buc.,
1878). In donaţie a figurat şi un Memorial de călătorie
al lui Gr.igore Alexandrescu, a cărei operă o editează el,
ca şi lntuneric şi lumină de Bră:tescu-Voineşti, pe care nu
am reuşit 1să le mai descopăr. Dacă Operele lui Alecsandri
(Buc., 1875) nu cuprind nici o unnă de 'lectură, de.şi Coşbuc
s-a resimţit de influenţa acestuia, mochimb Nuvelele istorice
ale lui Gh. Asachi (laşi, 1867) sînt bogat adnotate. Unele
însemnări nu au rostul dedt de a releva ideea principală
din text, precum nota marginală de la p. 40, ·re1atind
călătoria împăratului Ioan al Bizanţului în Moldova: "îm-
păratul Ioan Paleolog vine în Moldova" ; alteori nota are
un caracter critic, ca la p. 135, unde se vorbeşte de cearta
lui Bogdan cu Craiul Poloniei 1pentru Pocuţia, transfor-
mată în ceartă naţională : "Cum şi-au apărat onoarea
naţională ! " - cu ·înţelesul că nu se .poate vorbi de onoare
naţională cînd nu .sînt în joc interesele poporului. Mai
importantă este nota de la p. 133, unde se descriu maşi
naţiile lui Trifăilă }mpotriva lui Bogdan-voievod, loc în
care cititorul remarcă : "Mişelul Trifăilă. Subiect de
draimă."
Fără nici o însemnare este Iubita lui Traian Demetrescu
(Craiova, 1895), ca şi Fără titlu .de Duiliu Zamfirescu (Buc.,
1883). Novelele lui N. Gane (Buc., 1886) sînt din biblio-
teca lui G. Sfetea, avînd şi autograful său, dar e pro-
babil ca opera să fi trecut prin mîna lui Coşbuc, ca şi
celelalte cărţi provenind, poate, din biblioteca soţiei sale.
E regretabil faptul că nu a lăsat nici o însemnare pe voilu-
mul de Versuri şi proză al lui Păun-Pincio (Buc., 1896),
după cum nu pare să fi acordat o atenţie specială operelor
185
lui Vlahuţă, legate elegant, dar imaculate în interior : Un
an de lu/Jtă (Buc., 1895), Dan (Buc., 1896), Din goana
vie(ii (Buc., 1892). Primită în dar, tragedia istorică a lui
Iosif Vulcan, Ştefan-vodă cel Tînăr (Oradea, 1893), care
poartă dedicaţia „D-lui G. Coşbuc omagiu, Buc., 8/20 apr.
1897 ", pare să fi rămas neatinsă. Unele sublinieri apar
în paginile operelor complete ale lui V. A. Urechia (Buc .•
1878) şi în ·prefaţa piesei lui Iuliu Roşca, Lăpuşneanu.
domnul Moldovei (Buc., I 886), în pasajele în care autoru1
indică drept surse de informaţie pe N egruzzi, Bolinti-
neanu, A lecsandri şi Delavigne. Însemnări foarte intere-
1
sante se află în cwl.egerea de Legende sau Basmele româ-

nilor a lui P. lspirescu (Buc., 1892) ; pe de o parte, Coşbuc
remarcă valoarea unor basme sau combate alegerea făcută
de lspirescu, 1pe de altă parte urmăreşte ideea sa privi-
toare la miturile populare, idee care se .dezvăluie mai de-
plin în notele din cărţile de folclor. Astfel, la p. 33, în
dreptul basmului Broasca testoasă cea fermecată, el no-
tează: „Nu e românească!"' ; la p. 313, Ţugulea, fiul
unchiaşului şi al mătuşii, scrie : „ O poveste mizerabiJă",
în timp ce la începutul p. 389, Luceafărul de ziuă şi
Luceafărul de noapte, notează : „Poveste bună, de studiat.
Castor şi Polux." Interesantă e străduinţa lui Coşbuc de
a urmări elaborarea miturilor populare de către popoa-
rele vechi şi transmiterea lor în culturile mai noi ; în
primul rînd el subliniază importanţa mitului soarelui, pe
care-l regăseşte .în legendele populare. Ex. la p. 41, Alea-
dor împărat : „Exemplu cum vorbele fac mituri. Soarele
vede toate. Unde să te ascunzi de el ?" ln alte locuri,
Coşbuc descoperă confinma·rea unor ipoteze la modă, ca
la p. 131 (Voinicul cel fără de tată), unde notează, în
dreptul pasajului relatînd cum zîna pune la loc oasele voi-
nicului, le stropeşte şi le înviază : „întreaga teoria .lui
Schwarz". Basmul Zîna zînelor se bucură de o atenţie
186
-deosebită, poetul analizînd naraţiunea pe fragmente şi gă
sind analogii cu Odin. Culegerea lui lspirescu mai indică.
un amănunt preţios din viaţa familiei Coşbuc, anume că
pe aceste cărţi se trudea şi Alexandru, aşa cum ne indică
nota de la p. 132 : „pînă aici. Joi 13 mai 908. A. Coşbuc".
Citite cu atenţie, Scrierile literare şi istorice ale lui
Al. Odobescu (Buc., l 88i), poartă urmele a numeroase-
sublinieri în roşu şi albastru, fără note marginale, ceea
ce denotă că operele au fost material ·de studiu, şi nu
lucrări de confruntare cu propriile păreri, ca în mai itoate-
celelalte cazuri. În general, el se mulţumeşte cu un ,.B''"
sau „N. B" în dreptul pasajelor subliniate. în .special poartă
asemenea note : Cînticele poporane, Cîteva ore la Snagov„
unde remarcă admirativ „Domnii !" (p. 416) şi Psaltirea
lui Coresi. Volumul I provine de la G. Sfetea, al cărui
autograf se află pe foaia de titlu.
Coşbuc a adunat şi operde poeţilor mai mărunţi, pe-
care i-a citit, subliniind unele versuri, sau i-a uitat, lăsînd
paginile goale : George Cretzianu, din ·care subliniază OdlI
la Patrie şi Cîntarea barzilor, apoi Chipuri şi graiuri de-
Em. Grigorovitza, icu o interesantă dedi.caţie („llustruluii
poet şi vechiului prieten, domnului George Coşbuc. în
semn de deosebită dragoste. Berlin 6/18 febr. 1900. N-a~
fi aşa de bun să-mă faci o mică recensiune... Mulţărnirr
anticipate"), George Sion, C. Stamati, ·cu uneJe sublinierir
nelif)6ita Smara lăsată imaculată, Djuvara cu ale sale Carde
sfJarte, Grandea, Hristodorescu, Neniţescu, pe ai cărui·
Pui de lei i-a cunoscut, fără să-i treacă prin focul criticii
sale, Radu Rosetti, Panţu, Stavri, M. Zamphirescu şi alte-
talente, care n-au mai trecut de primele sclipiri. A avut
în bibliotecă şi studii de critică, pe care le-a cercetat fără
a însemna ceva vrednic de reţinut, afară doar de lucră
riile lui Heliade Rădulescu, Cursu întregu de poesie gene-
rale (Buc., 1868-70), din care ştim că s-a inspirat în
187
eseurile de traducere din Dante, Historia critică universală
(Buc., 1892), ca şi Scrisorile din exil, (Buc., 1891), pe
care le acceptă în cea mai mare parte, dar nu şi calom-
niile împotriva lui Bălcescu, Telegescu, Christofi şi alţii,
acuzaţi de Heliade că au vrut să provoace jafuri şi anar-
hie ; el notează : „Prostiile liberalilor ! " (p. 27 3). A mai
posedat pe Anton Pann (Buc., 1891), al lui Dem. Teodo-
rescu şi pe Aron Pumnul al lui Sbiera (Buc., 1889), Ma-
nualul de poetică română al lui lonescu-Gion (Buc., 1894),
ca şi lucrarea lui I. Negruzzi şi G. Bogdan, Geschichte des
rumănischen Schri/ttums (W ernigerode, 1892), unele cu
autograf, dar nici una cu ·însemnări preţioase. Cartea lui
N. Petraşcu, căruia îi făgăduia în 1898 colaborarea la
Literatura şi arta română, despre Mihail Eminescu (Buc.,
1892), este în legătura sa proprie, dar e dedicată „D-nei
şi D-lui Laurian", de la care a achiziţionat-o Coşbuc.
2. Literatura universală. Cărţile din li-teratura univer-

-sală ISÎnt mai bogat adnotate şi procură indicaţii parcă şi
mai preţioase.
în afara unor crestomaţii, ca Europăische Lyrik (Leip-
zig, 1899) sau H. Normann, Perlen der Weltliteralur
(2 voi., Stuttgart, 1871), din care pare a fi studiat mai
1
mult Tartuffe, Der Fechter von Ravenna şi, desigur, Die

Gottliche Komodie, biblioteca sa mai cuprinde capodopere
ale literaturii mondiale, mărturii ale culturii sale cuprin-
zătoare. în primul rînd ele confirmă soliditatea culturii sale
clasice.
Din literatura veche greacă a avut o Anthologie ly-
rischer und epigrammatischer Dichtungen (Leipzig, Re-
dam), 1împărţită tematic în XII mari ,capitole. A subliniat-o
cu roşu şi negru, notînd pe alocuri analogii şi observaţii,
ca în dreptul paginii 311, Der Hirt Clitagoras de Leonida:s
188
von Tarent : „Mioriţa". 1n aHe părţi au rămas schiţe de
traducere, ca la p. 63, ceea ce ne îndreptăţeşte 5ă credem
că pe acest exemplar a lucrat 1parte din cele 480 de „poesii
de toată mîrna din 92 de autori, traduse şi 'în hexametri şi
versuri moderne", pe care îl ruga pe Slavici să i le publice
în 23 iulie 1887 1 • Tot de la Ph. Reoiam jun., Leipzig, de
unde a achiziţionat mai toată literatura străină, a avut
şi Die Aclzarner, Die Frosche şi Die Vogel ale lui Aristo-
fan, legate împreună cu piesele lui Plaut : Mostellaria,
Trinummus, Miles gloriosus şi cele ale lui Terentius, Phor-
mio şi Eunuch ; în dreptul tuturor se întîlnesc remarci
aprobative: „Frwnos", „Scenă comică" etc. Iliada a citit-o
într-o ediţie de la Stuttgart, 1855, iar operele (Werke) lui
Pindar, în traducerea apărută la Leipzig :în 1846. Mai
mult subliniată decît ·precedenta, Siegesgesange a aceluiaşi
este În ediţia Leipzig, 1860.
Din literatura latină, în afara lui -Plaut şi Terentius.
a mai citit o cărticică tipic germană, Medulla Proverbiorum
latinorum, Schatzkiistlein, datorită dr. Wilhelm Binder
(Stuttgart, 1856). Interesant este faptul că toate notele.
concise de altfel, se referă la Divina Comedie („Berta.
Corn., Beatr., Dante"). A subliniat în trăsături regulate.
dovadă a unei lecturi sistematice, Cicero, Drei Biicher vom
Redner (Stuttgart), ca şi Cugetările (Selbstbetrachtungen)
lui Marcus Aurelius (Leipzig), volum legat împreună cu
manualul lui Epiktet (Handbiichlein der Moral), Hero und
L~ander a lui Musaos des Grammatikus, Amor und Psyclie
de Apuleius şi Gastmahl des T rimalchio de Petronius.
în aceeaşi editură a citit .şi pe Tibull ( Elegien), Theo-
krit (Gedichte) şi Properz (Elegien), legate într-un volum
unic, cu autograf şi sublinieri bogate. Dar ceea ce este
1
I. E. Torouţiu, Studii şi documente literare, voi. III, Buc.•
Bucovina, 1932.
189
mai preţios este un op de fonnat crnic, conţinînd Bucolica,
Georgica et Aeneis, Nicolai Erythraei I. C., O.pera prist,i-
nam lectionem restituia el ad rationem eius lndicea digesta
(Veneţia, 1605). Subliniată şi cu multe adnotări margi-
nale, carbea ne ;dovedeşte ·că, ]n traducerea Eneidei, Coşbuc
-s-a folosit de original, alegînd chiar un text mai vechi, cu
indici şi lămuriri. Mai mult, el a făcut şi exerciţii de
scandare, pe marginea Georgicelor, evident cu scopul de
a păstra ritmul iniţial al lui Virgil. Acesta ·este un argu-
ment .în plus în vederea evaluării traducerii lui Virgiliu,
apreciată de specialişti ca „monummltală" 1 .
O sursă nesecată de observaţii de tot genul se află în
opera care ni s-a părut cea mai subliniată şi mai adnotată
din întreaga bibliotecă, Vietile paralele (Vergleichende Le-
bensbeschreibungen, Bd. I-XII) ale lui Plwtalfoch. De la
exclamaţiile pline de mirare („Bre ! '', în dreptul istoriei
vasului lui Theseu, p. 34), la însemnările familiare („Car-
tea din care a rupt Alexandru foile", forzaţ vol. IV) şi
pînă la atitudinile morale neiertătoare, care-l fac să cali-
fice pe Akibiade drept „un nevropat !„.'' (p. 115), se
inscriu tot fel ul de interpretări ale eul turii şi vieţii gre-
ceşti. Bl notează în dreptul pasajului relatind faptul că
Heraclit ştia prea .puţine lucrări despre Roma: „Cîtă cul-
tură mai e necunoscută în Antichitate ! Grecii vorbeau
numai de a lor. Vezi ! tot era grecesc !" (II, p. 153.)
în acest punct ne permitem să facem o para1J1teză. E
interesant faptul că la o asemenea cultură clasică nu a
corespuns şi o admiraţie, fără limite, care să răzbată
în poezii. Dimpotrivă, Coşbuc îşi îndreaptă simpatia către
popoarele care distrug imperiul roman. Ori cum este cu
1
N. Laslo, 7 raducerile româneşti din Virgiliu: IV Aeneis,
„Anuarul Institutului de studii clasice", Cluj, II (1933-1935),
pp. 34-70.
190
putinţă ca cititorul atîtor opere ale Antichităţii şi a nenu-
măratelor tratate şi opuri (cităm doar cîteva: K. Ph. Mo-
:ritz, Gotterlehre der Griechen und Ramer ; Al. Fr. Von
Warsberg, Odysseische Landschaflen în 2 voi. ; F. Gr.
Wekher, Die hesiodisrhe Theogonie ; Dr. O. Frick, Weg-
weiser durch die klassischen Schulddramen) să nu aibe un
cuvînt de laudă la adresa statelor, în care aceste opere
au apărut ? Explicaţia o găsim, în mare parte, în aidno-
tările citate, ce trebuiesc coroborate cu observaţiile din
istoriile studiate, în care e e-0ndamnată în cuvinte aspre
decadenţa imperiului roman. Dacă operele clasice sînt va-
loroase şi merită traduse, pare a spune el, civilizaţiile
vechi, înfăţişate de Dion Cassius şi Tacit, intrate pe panta
decadenţei, nu sînt vrednice de laudă. în acest sens reve-
latoare este însemnarea din Plutarh, pe marginea vieţii
lui Cato : „Cît de cuminte era, despre sclavi avea idei
nefericite" (V, p. 77). Asuprirea oamenilor umili e mereu
condamnată de Coşbuc şi ca atare el se întoarce .spre ele-
mentul care poate schimba această stare de lucruri, po-
poarele migratoare ; e drept că el notează pe alocuri :
„ Părţi de tradus, Peirea ]ui Crassius", „Tragedică e moa·r-
tea ]ui Kimon. Bună de tratat ca dramă, poemă'', „Dramă.
Cornelia nu-i poate ajuta", - dar el se opreşte numai la
acele episoade ·Care denotă o criză a imperiului, zorii sfîr-
~itului. Elementul înnoitor al lumii vechi sînt, pentru Coş
buc, popoarele migratoare şi el le pune în primul-plan,
urmînd, prin atenţia acordată dacao:r, .şi 1~ei111dinQel.e cercetă
torilor noştri din aoea vreme, care îşi îndreptau atenţia
asupra perioadei plămădirii poporului român.
Această precizare este necesară întru.cit e evident faptul
că poetul a avut o solidă cultură clasică, a tradus şi a
avut multiple proiecte de traduceri din literatura greco-
191
!alină, recunoscînd valoarea operelor nemurifoare a!le cla-
sicismului antic.
Din literatura rusă a citit pe Dostoievschi (Schuld und
Siihne, Memorien aus einem Totenhaus), pe Gorki (Das
Opfer der Langweile şi alte nuvele) şi pe Pota:penko (Eine
Familiengesclzichte, 1896).
Un studiu mai îndelungat l-a 'întreprins el asupra
cîtorva opere ale lui Lev Tolstoi, pe ·cărţi•le par·curse fiind
şi astăzi vizibile sublinierile şi notele marginale ale poetu-
lui. Intr-o ediţie apărută la Otto Janke, la Berlin, a citit
impresionanta Moartea lui Ivan Ilici, împreună cu Măr
turisirile, pe care le-a subliniat cu un creion gros roşu.
Acestei ultime lucrări Coşbuc i-a acordat o atenţie mai
ma re, urmărind, probabi1}, meandrele unei cugetări atît de
geniale şi uneori atît de 1confuze : însemnărJle saile - semne
de mirare, „De ce ?'" - ne dovedesc aceasta.
De asemeni, ·Într-o epocă timpurie, cînd însemnăriile îi
erau încă timide, spre deosebire de sublinieri·le viiguroase
din vremea maturităţii, a citit şi uriaşa frescă istorică
R?izboi şi pace. Prin însemnările făcute, ne dăm seama
că el a urmărit mai mult episoadele de front, arta auto-
rului, figurile sale de stil şi ta:blourile ·din natură sau de
moravuri. Mai m11lt s-a oprit asupra părţii a doua şi a
treia din cartea 'întîi, subliniind istorisirea eroismului dis-
cret a lui Tuşin şi rănirea lui Rostov ; naraţiunea bătă
liei de la Austerlitz a fost, de asemeni, pal'cursă cu aten-
ţie. Din păcate traducerea dr. Ernst Strenge, care se pre-
tinde a fi făcută "cu aprobarea autorului", mutilează cum-
plit textul Şi tn special acele pasaje ·COncise În care apar,
ca în instantanee, chipurile şi sufletele eroilor anonimi
(cartea I, partea a II-a, cap. 15-16; partea a III-a,
cap. 9-17 etc.). Stilul sec şi fără înlănţuire al tradu-
192
cerii nemţeşti a descurajat pe Coşbuc, care nu mai lasă
semne, începînd cu partea a IV-a.
Dar biblioteca sa ne mai dezvăluie două lecturi pline
de semnificaţie, care desigur i-au influenţat opera : poeziile
lui Lemnontov şi ale lui I. S. Nikitin. Pe aceştia Coşbuc
i-a citit în traducerile lui Fr. Fiedler ~părute la Ph. Reclam,
Leipzig. Pe cel din urmă pare chiar să-I fi 6tit cu mai
multă atenţie, urmărindu-i trăsăturile simple ale tablou-
rilor şi figurile de stil şi regăsind, în versurile sale, aceeaşi
lume ca cea de care Coşbuc era legat, satul cu frumuseţea
şi suferinţele lui. Dacă Nikitin se resimte adeseori de
influenţa romanticilor germani, în special a lui Goethe
(mai vădit în Moştenirea şi în Sud şi Nord), folosind chiar
unele clişee, pe care Coşbuc într-un loc le surprinde şi le
ironizează (el notează pe marginea poeziei ln tăcerea nop-
ţii : „Linişte în munte, nu e ceas, cocoş"), el rămîne ori-
ginal prin nota puternică a patriotismului, a dragostei pen-
tru cei sărmani şi obidiţi, care alcătuiau pe atunci adevă
rata Rusie. De aceea Coşbuc subliniază puternic 'Întreaga
poezie înohinată lui Muromeţ Ilia, Sud şi Nord, Izvorul şi
Noaptea lin coboară din 1849, care se aseamănă cu ver-
surile din Jurnalul unui pi.erde-vară. ln întimpinarea ier-
?u•i ca şi Noa/Jtea de iarnă în sat, apreciată ca una din
poeziile cele mai pline de umanism şi ·de sinceritate ale
lui Nikitin, pot fi asemănate în multe privinţe cu Iarna
pe ulită. Nid din aceste opere, însă, Coşbuc nu a avut
o versiune fidelă ; din ultima ·poezie citată, pe marginea
căreia Coşbuc notează: „Cum s-aud ţipînd copiii", lip-
seşte complet ·strofa 14, iar în poezia a opta tradusă în
româneşte sub titlul La defăimarea îngîmfată, ultima
strofă, subliniată puternic de poet, e mult deformată, textul
rus („Mai curînd voi muri cu bucurie / Dar fennitatea
193
mi-o voi păstra") 1
fiind redat într-o versiune prea stili-
zată („Şi de-ar fi să intru în pămînt / lmi voi păstra
dreptul libertăţii mele ! ", ed. cit., p. 16).
De Lennontov e legat prin mai multe trăsături comune,
fapt care J-a şi si1it să se dezvinovăţească în public de
osînda plagierii Testamentului. Arătînd că „fără să visez
măcar, am plagiat pe Lernnontov, pe cale indirectă" (Fire
de tort, 1896, p. 170), Coşbuc mărturisea că Rugămintea
din urmă nu a fost inspirată de poezia rusă, ci de o ilus-
traţie germană, dar nu nega că-l cunoaşte pe Lerrnontov.
Este însă probabil să-l fi citit pe acesta posterior anului
1888, cînd a scris Rugămintea din urmă, după cum rezultă
din volumul pe care l-a avut în mînă (trad. Fr. Fiedler,
Leipzig, Ph. Redam), şi în care Das Testament nu poartă
nici o unnă de lectură ; este, aşadar, posibil ca acuzaţia
de plagiere să-l fi îndemnat .să citească mai cu atenţie
versurile marelui poet rus.
Dacă nu a tradus din Lennontov nici Testamentul, şi
nici Un vis, cum s-a pretins de curînd, în schimb Coşbuc
i-a citit şi i-a studiat versurile, după obiceiul său, cu cre-
ionui în mînă ; urmele lăsate de el pe micul volum ~pă
rut la Leipzig e un îndrumar preţios ·pentru stabilirea legă
turii ce s-a făcut între aceste două mari talente. Coşbuc
subliniază în multe poezii versuri răzleţe, interesante ca
moduri de exprimare şi ca figuri de stil, precum în Elegie
(I 829), în 1 ianuarie (1840) : „Mistuitor, în flăcări de
scîrbă şi amar" sau ca in Trei palmieri (1839) : „Şi calul
sălta, cum .panterele sar / Cînd focul .săgeţii le-ar ajunge-n
1 IlpWiolKeHHe. MocKBa, rocnHTH3,naT, 1955, p. 159. De altfel

nici ultima traducere în limba română nu este suficient de clară,
versurile de mai sus fiind traduse astfel :
Păstrîndu-mi vrerea dinainte,
îmi oaut moartea mai curînd.
(Ed. Cartea Rusă, 1957, p. 25.)
194
hotar" sau Darurile T erekului (1839) şi Mulţumire. Aolte-
ori întreaga poezie este însemnată cu o dungă neagră pe
margine sau subliniată vers cu vers, semn că a fosit deo-
sebit apreciată de poetul român : Pan (1829), Cîntec (1830),
Cîntec de leagăn căzăcesc (1840). Dar mai mult, :în afara
imagiinilor şi a figuri 1lor de s,til, Coşbuc urmăooşk şi ~deile
lui Lermontov. Impresionat de Meditaţie (1838), cu acele
accente ce apar şi la Emines,cu : „Ce trist privesc tabloul
acestei generaţii / Cu viitorul sumbru sau gol la infiniL. ",
el subliniază apăsat majoritatea versurilor. Cu precădere
s-a oprit el asupra versurilor din Poetul (1838), ce amin-
tesc de cuvintele sale : „Sînt suflet din sufletul neamului
1neu ... "
Evident, cele mai multe opere din biblioteca sa sînt
din literatura germană. Legate în majoritate în pînză ro-
şie, ele sînt subliniate pagină cu pagină, conţiniind şi nu-
meroase schiţe de traducere, ceea ce denotă bogata folo-
sire a acestei literaturi ca sursă de inspiraţie.
În Gedichte de Ernst Moritz Amdt 1 se întîlnesc eseuri
de traducere la p. 27 (Lass klingen !) şi 114 (Mein Licht-
lein), dar mai important e faptul că poetul a folosit drept
model ·două poezii pentru proiectele sale legate de 18 77.
Astfel Der tapfere Konig von Preussen, 1813, are drept
titlu în creion Dorobanţii. Coşbuc folocuieşte la fiecare
strofă numele localităţii germane cu un oraş din Bulgaria,
loc al VPOOJil!ei hătăliri faimoase : Liitren cu Grivii.ţa, Katz-
bach cu Plevna, Kulm cu Rahova, Denuewitz cu Smîrdan
(p. 80-82). Mai departe, pe marginea poeziei Klage um
1
Pentru o evaluare a operei lui E. M. Arndt ,i a răsunetului
poeziilor sale în diferitele cercuri din Germania şi din străinătate,
vezi Vera Machăckovă, Ernst Moritz Arndt in der Einschi:itzung d•s
jun gen Engels, "Zeitschrift fiir Deutsche Literaturgeschichte•, W cimar,
1959, pp. 145-165.
195
drei junge Helden (p. 97), el notează : Ualter, Ene, Şontu.
eroii de la Plevna. O analiză mai atentă ar recunoaşte în
această poezie o sursă pentru 7 rei, Doamne, şi toţi trei.
Tot ca sursă pentru 1877 trebuie considerate şi Gedichte
de Joseph Freiherr von Eichendorff, din care a mai pose-
dat şi Aus dem Leben eines 7 augenichts (Leipzig, 1887).
An die Liitzovschen Jii ger (p. 171) evocă în mintea poe-
tului român frăţia dintre moldoveni şi munteni : "în răz
boi 77, Mehedinţi şi Dorohoi".
Cu numeroase încercări de traducere şi studii de me-
trică, volumul Gedichte de Herman von Gilm e un prilej
pentru stabilirea unor analogii sau a cîtorva puncte de
plecare, precum Die Liedertafel und die }esuiten, pe mar-
ginea căreia scrie : „Roş-ruşine, galben-moarte, albastru-
România", anticipare a explicării tricolorului. Widm1mg.
pe care o subliniază cu albastru, îl înflăcărează şi Coşbuc
notează marginal ideea principală, pe care şi-o însuşeşte :
„Cînd tirania e mai gr:ea, ·Oe frumos e să sară un poet"
(p. 169). Cîteva sublinieri şi exclamaţii aprobatoare se
intîlnesc şi în a-cel magazin cu noţiuni şi istorioare diverse,
care e Schatzkiistlein des rheinischen Hausfreundes de
I. P. Hebel. Gediclzte von Friedrich Hebbel e de asemeni
legată în vişiniu ca şi Gilm, avînd un autograf pe foaia
de titlu, semn că poetul a considerat-o carte favorită.
In asemenea cărţi eseurile de traducere se înmulţesc şi
ele lasă impresia că au fost scrise imediat după lectură,
cu cuvintele venite spontan În minte şi în fraze netermi-
nate. Subliniază majoritatea Epigramelor, iar la Dem
Schmerz sein Recht (ip. 133) sdhiţează marginal :
Alles Leben ist Raub leşit-au din pulvere toate

Funken, die Sonnen entstammen ... Si-n pulvere toate se-ntorc ...
196
Ausgewiihlte Schriften de Georg Chri5t. Lichtenberg cu-
prinde, de asemenea, unele expresii apl'Obaitoare, iar .într-un
loc chiar indicaţia: „asta amplificată" (p. 472). Tot aşa
la p. 345, Ueber Physiognomik, notează aprobativ : "La
Babei de aceea s-au încurcat limbile, căci s-a ivit .între
lucrători un conferenţiar-filolog". Aceleaşi exclamaţii apro-
batoare, însoţite de schiţe de traducere, se fotîlnesc şi în
Verschiedene Wege sau Intermezzo din volumele lui Li-
liencron : Kampf und S piele şi Neue Gedichte. Winnetou' s
Erben de Ka11l May ca şi Musenkliinge aus Deutschlands
Leierkasten nu ·cuprinde semne de lectlllfă, în schimb
Deutsch-Mythologische Landschafts-Bilder .de GUJido List
(Berlin, 1891) are două pa.gini •compllet mîzgă-Liite, operă
vădită a ilui Alexandru. lnt.e11esant este faptul •că şi in
aoeastă -carte, .ca şi 1n altele, Coşbuc raportează iede oiitite
la stăr.ile de lucruri din ţara noastră, notlÎnd în dreptul pa-
sajului .r.efieritor la dreptul de stăpîniire absolută a părnîn
tulrui, intîlnit la păg.îni : „·ca în România", ~3Jr aiurea: „fa
noi Wlo0iuri ... " De asemeni, ca o tendinţă constantă, e înioer-
carea de a pătrunde IÎn miezul m~turilor şi a descoperi ideea
de bază a tuturor sistemelor filosofice ; cîteodată strălduinţa
e vană 1şi pe aceeaşi pagină se IÎ'ntilnesc „Brahma", ·CU „I.sis-
Os.iris" şi „Dante" (v.ezi p. 200), intr-o amestecare pe caire
e puţin probabil •că poetul rnsuşi ar fi putut 'Să o mai
des-curce.
Traducerea Zlatnei 1 lui Martin Opitz C5te .fă.cută din
volumul pus la dispoziţie de profesorul Gr. Silaşi : Aus-
gewiihlte Dichtungen, a1părut la Leipzig 'în 1869. Mai puţine
semne, cu cîteva observaţii privitoare mai mult Ia formă,
se găsesc în Gedichte de Aug. von P.Jaten şi în istoria
comică Der Komet oder Nikolaus Marggraf de Jean Paul
1
Reprodusă cu unele date de dr. Ilie Dăianu, Poetul silezian
M. O. şi românii din Transilvania, Alba Iulia, 1946.
. 197
Richter. Frau Sorge de Sudermann, Gesammelte Gedichte
de Fr. von Sallet, ca şi Oden und Elegien aus Rom, N eaf1el
und Sicilien de W. Waiiblinger, nu conţin observaţii. Nu
am putut regăsi Gedichte de Riickert, care trebuie să fi
făcut obiectul unei mai mari atenţii din partea poetului.
Interesant sună expresiile italieneşti din Walter von der
Voge'lweide, Siimrntliche Gedichte, ca de exemplu în drep-
tul versului : „Minn' ,ist zwei.er Herzen Freude", el scrie :
„amor e cor gentile". Este evident că a citit opera Minne-
sănger-ului ca introducer·e la Dante, nume care, în treacăt
fie zis, apare ca un fir roşu pe mai toate cărţile şi încă
în cele mai neaşteptate locuri. Impreună ·cu Vogelweide
este legat Gudrun, subliniată mai ales în prima parte, în
care Coşbuc a urmărit unele figuri de stil.
Pe Schiller şi pe Chamisso, neîntîlniţi în donaţia de la
Academia R.S.R., i-a citit integral, traduoînd multe opere
1
aile lor.
Nu Cfed că a putut lipsi din bibllioteca sa Goethe, care
a lăsat, însă, puţine urme asupra artistului şi g;înditorului
Coşbuc ; de altfel, recunoscînd valoarea operei acestuia.
poetul a publicat un arficol 1în „ Tribuna poporului" şi
„Epoca" din 1879, în care a prezentat disputele în jurul
autenticităţii unor creaţii ale marelui .scriitor ger.man.
Ca material de critică literară germană a parcurs pe
Geerling (Deutsche Metrik und Poetik, Wieshadem, 1882.
legată împreună cu Deutsche Literatur-Geschichte, a ace-
luiaşi).
Din literatura engleză, bineînţeles în traduceri ger-
mane, biblioteca sa ne-a păstrat o istorie a Angliei (Die
Geschichte Englands fiir ]ung und Alt) şi David Copper-
field, ambele de Ch. Dickens. Prima este mai subliniată.
semn că poetul a citit-o ca istorie, şi nu ca operă a roman-
cierului. In schimb Gulliver's Reisen sînt foarte subliniate.
pa'iajele socotite importante fiind tăiate transversal, după
198
obiceiul său, cu .creion colorat. Ironia lui Swift a plăcut
lui Coşbuc, care a subliniat atît pasajele referitoare la
înşelăciunile avocaţilor, cit şi greşelile de educaţie ; oro-
ri1le războiului sînt de asemenea însemnate cu roşu. A mai
citit şi Shakespeare's Dramaturgische Werke, iihersetz von
A. W. von Schlegel und Ludwig Tieck (Berlin, 1853). Din
literatura americană nu ni s-au păstrat decît un roman
de Elaire Hamilton, Erziihlungen de Edgar Allan Poe,
din care a reţinut mai ales conversaţia cu mumia şi Skiz-
zenbuch ·de Mark Twain.
Literatura italiană pare slab reprezentată numai prin
Bojardo's verliebter Roland şi prin Gedichte Francesco's
Petrarca, pe care l-a urmări·t şi în original, întrucît taie
numerele sonetelor cu creionn.rl notînd altele, precedate de
cuvîntul „Canz [one] ". Şi această lectură este legată tot
de preocupările danteşti, care, revenind în mai toate ope-
rele citite, pun pe primul-plan Divina Comedie în inima
poetului român. Pe forzaţul poeziilor lui Petrarca, din ca-
talogul colecţiei Speman reprodus în parte acolo, Coşbuc
subliniază dţiva autori, ale căror opere, cu knacitatea sa
bibliofilă, e de presupus că le-a procurat, lărgindu-şi cu-
noştinţele privitoare la clasicii italieni : Ariosto, Goldoni,
Manzoni, Tasso etc.
Împreună cu Jules Verne, Coşbuc a călătorit în jurul
lumii (Die Reise um den Mond), exprimîndu-şi unele re-
zerve în privinţa afirmaţiilor îndrăzneţului pionier fran-
cez {la p. 81 : „E o teorie cam de necrezut") sau surprin-
zînd cu deplină seriozitate o serie de inadvertenţe ; a
Yizitat Africa de Sud (Abenteuer von drei Russen und drei
Englăndern), a coborît în miezul ipămîntului (Reise zum
Mittelpunkt der Erde) şi a cercetat adîncurile mării (Zwan-
zigtausend Milen unter dem Meere). Toate relatările sînt
în colecţia Jules Verne's Werke, apărută la Berlin, cu
199
legătura originală ; volumele sînt toate subli111iate, cu puţine
observaţii marginale.
Dintre puţinii autori franci:zi .studiaţi, biblioteca sa ne-a
mai păstrat cunos·cuta piesă a secretarului lui Lamartine,
Saint-Victor : Die beiden Masken, Berlin, 1900, cu puţine
însemnări.
L-a citit pe Emerick Madach, apreciind, prin exda-
maţiile „Fr [umos] !", În special prima parte, im care isto-
ria se desfăşoară la Roma, Londra şi în timpul Revoluţiei
Franceze (Die Tragodie des Menschen).
A studiat şi două volume de opere din poezia olan-
deză: Jakob Cats, Ausgewiihlte Gedichte, şi P. A. Gcnes-
tet, tot Ausgewiihlte Gedichte, lăsînd nwneroa.se sublinieri
şi 1schiţe de traduceri, ca şi în operele legate împreună cu
J. Cats : Ernst Freiherr von Feuchtensleben, Ausgewăhlte
Gedichte, foarte subliniat, Gustavo Adolfo Bequer, Spa-
nische Lieder, din care traduce : „wie einsam Gott, dacht'
ich / Bleiben die Toten", prin: Ah, Dne, dt de singuri I
Dorm morţii-n groapa lor" şi Ludwig Heinrich Cristoph
Holty, Gedichte. ln cel de-al doilea volum se află legat
şi Robert Reinick : Lieder vom Maler, cu schiţe de tra-
ducere pe marginea poeziilor Entschuldigung, (p. 52),
Blauer Montag (p. 113) şi notînd admirativ: „Şiret !" în
dreptul lui Nichts Schoneres. Asociaţiile pe care le face
indică o lectură mai vastă, ca în cazul poeziei : Die Gross-
mutter, u111de remarcă : „Bunica lui Tenison" (sic !).
Figurează, de asemenea, printre .cărţile poetului şi cîteva
opere a1le lui Iosif I. Kraszewski. Legate într-un volum :
Hetmanssunden, lermola der Topfer şi Der Dămon sînt
editate la Ph. Redam, ca şi Resurrecturi, legat separat şi
mai bogat ,în sublinieri şi semne marginale.
Coşbuc a cunoscut terneink literatura orientală şi .des-
pre traducerile sale din sanscrită ne-am ocupat cu alt
200
prilej 1 , arătînd că, aşa ·cum ne indică şi corespondenţa
sa cu Titu Maiorescu 2 , Antologia sanscrită trebuia să aibe
proporţii mai mari. Pentru că, în afara versurilor din
Mahabharata şi din Vede, hihlioteca sa mai cuprinde Hito-
padesa, Die freundliche Belehrung (Leipzig, în trad. lui
Johannes Hertei), cit şi Buddhas Leben und Werken de
Th. Schultzie, pe pagin~le cărora poetul ~i înseamnă pasa-
jele, care ar merita traduse sau prelucrate, căutînd, tot-
1
odată, să reţ~nă pri.ncipiiile fundamentale ale .filosofiei in-

diene. Atras de frumuseţea artistică a operelor, poetul
parcurge Sakuntala, Malavika und Agnimitra şi U rvasi
de Kâlidassa (toate în traci. lui Ludwig Fritze), ca şi
Malati und Madhava de Bhavabhuti, în filele cărora Coş
buc notează fie măiestria artistică (în ultima piesă, la
p. 46, unde se relatează întîlnirea eroilor : „Ca o fată
înamorată cînd fără veste vede pe iubitul ei", sau, admi-
rativ, la p. 73 : „Poesie"), fie unele analogii filosofice
(în rugăciunea din prologul piesei Malavika şi Agnimitra
aflînd: „Antiteze ca în toate religiile").
Dar o dovadă În plus a faptului că poetul intenţiona
să dea la iveală o Antologie orientală amplă o constituie
nenumăratele încercări de traducere, însoţite de menţiunea
„Antal [ogie]" din Divan der persischen Poesie. Heraus-
gegeben von llius Hart (Halle a.d.S., 1887). Observaţia:
„Antol." revine în special pe marginea poezii1lor din Saadi
(p. 108, Die Demut), ale lui Hafis (p. 181, Ghaselenfrag-
mente ), cît şi ]a Diwan al lui Rumi (pp. 130-131) sau
Ibn Iemin. Uneori Coşbuc ia atiitudine critică şi notează
1 ln „Studia et acta orientalia", 1960, pp. 2J9-24 l.

! Scrisoarea din 1893, publicată în Studii şi documente literare,
vol. V, p. 116. Vezi şi Th. Simensky, Antologia sanscrită a lui
Coşbuc, „Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza„ din laşi",
Secţ. III, 2 (1956), nr. 1-2, pp. 66-140, ca şi ediţia Dr. S. E. De-
rnetrian, Buc., Edit. pt. Lit. :966.
201
dezaprobarea sa, ca în cazul Laudei adresate unei sultane
de Enweri, pe marginea căreia scrie : „P~ldă de servi-
lism !" (rp. 61). Dar acest Diwan ne permite să urmărim
mai îndeaproape modalitatea creaţiei sa1le poetice, dezvă
luiI11du-ne fazele prin ·care a trecut prelucrarea Satirei adre-
sate Sultanului Mahmud, a lui Firdusi, care, în traducerea
lui Coşbuc, a devenit Scrisoarea lui Firdusi către Şahul
Mahmud, operă în care critica contemporană a regăsit
un vădit pamHet antimonarhi1c. Numeroasele eseuri de tra-
ducere de la pp. 6-10 ne indiică faptul că poetul tra-
ducea pe măsură ce citea, fără să aleagă cuvintele şi fără
să se preocupe de fonnă, oprindu-se la ve~surile care-l
impresionau mai mult. Ceea ce i se părea neesenţia:l tre-
cea cu vederea, fără să lase vreun semn, ca întregul pasaj
de istorie locală, pe care nu l-a reţinut, aidăugînd, în
schimb, unele imagini populare, capabile să facă mai acce-
sibilă poezia cornpatrioţ~lor săi. E interesant faptul că
poetul traduce pe carte numeroase versuri, care nu au mai
apărut în versiunea tipărită, precum
„Ein Sklavensohn lernt niemails Majestăt..."
tradus cu:
„un fiu de sclav nu-nvaţă majestaite ... "
dar
„Der Bose ward ,zu bosen Thun gehoren ... "
este amplificat prin :
„Poţi face strîmbături prin drepţi copaci,
Dar drepti pe cei ce-s strîmbi nu poţi să-i faci.
Pe-un negru nici trei mări nu pot să-l spele,
Şi-un rău născut va face-aipururi rele."
Căutînd să menţină nota satirică puternică, poetul renunţă
la aceste strofe, prea atenuate.
Mai interesant ni se pare faptul că finalu'} e transfor-
mat, vădind măie-stria lui Coşbuc. Astfel în dreptul ulti-
melor versuri el notează : „poet, pamflet", rime pe care
202
le-a menţinut, adăugînd, -însă,
o imagine de-a dreptul
ţărănească, ce nu se află în traducerea germană, folosită
de Coşbuc:
"Că zece mii de bivoli ·din rovine
Să n-'aiib-atît noroi pe ei, ca tine."
Mai departe, el .renunţă în versiunea fipărită la versurile :
„.„ein Strafgedi1cht
Das .ewig dauert bis zum W eltgericht",
deşi le tradusese pe carte prin :
„ lnoît de-ajuru; şi 1peste caip să-ţi fie
N u-n viaţă ai1ci, dar pînă-n vecinicie."
Urmărind accentuarea osîndei pe care poetul persan ()
aruncă asupra şahului, ultimele versuri sînt transformate ;
de unde în traducerea g·ermană ele exprimă rugămiintea
poetului :
„O Herr in Feuer ihn verzehre du,
Doch mi-eh in ew'gen Li«::lht Verklăre du",
în prelucrarea lui Coşbuc ele idevin sentinţă rostită de
Profet, sub forma unei relatări, mai :întîi, pe carte, în
cre10n :
"Pe rege-1 arde-n foc că e de vină,
Dar 1du poetu-n vecinica lumină",
ş1 apoi la imperativul din v·ersiunea finală, tipări·tă :
„Şi-n foc să-l arzi pe şah 1că e de vină ;
Dar du .poetu-n veşnică lumină ! "
Din asemenea surse germane s-a inspirat Coş.buc pen-
tru poeziile sale cu temă orientală sau pentru traducerile
publicate în Albina 1 •
Nici una, În1Să, din temele ·care l-au atras nu l-au
reţinut pe poet atJît de mult ca Divina Comedie, care a
1
Papucii lui Abdul-Casem, .Albina", 14 (1910-1911), pp. 146-
149, de ex. Vezi şi Povestirile orientale din .Românul", 1911.
nr. 1118 ş.a.
20;
constitui,t, putem spune fără exagerare, un studiu perma-
nent al său. în această privinţă Coşbuc stă alături de
cei mai sistematici dantologi, care, închinîndu-şi întreaga
viată cercetării viziunii poetului florentin, urmăresc pre-
tutindeni surse'le de inspiraţie, ecourile sau teoriile care
pot înlesni ,întovărăşirea lui Dante ,de-a lungul drama-
ticei sale călătorii Considerăm, ca atare, că studiile dan-
te~ti în ţara noastră sînt legate pentru totdeauna de nu-
mele lui Coşbuc şi pasionatul traducător şi comentator
nu mai poate fi ignorat. Coşbuc a cunoscut integral opera
lui Dante, a cercetat pe cei mai autorizaţi dantologi ai
epocii şi a scris pagini aprige de polemică în apărarea
marei ui florentin.
Nu repetăm aci .datele pe care le-am enumerat cu alte
prilejuri 1 ; am vrea doar să sublimiem d numeroase cărţi
din alte domenii au slujit acestei preocupări majore. Este
probabil ca .toate lm:rările de- teologie, figurînd în biblio-
teca sa, să fie în directă legătură cu studiile danteşti, sau
cu cercetările sale de cultură veche românească. Acest lu-
cru ni-l confirmă atit ,cartea lui B. Aube (Saint-Justin.
philosophe el martyr), iplină de însemnări, cît şi operele
lui Augustin (Die Bckenntnisse), cu multe trimiteri la cîn-
turile Divinei Comedii sau la personajele operei şi De
Civitate Dei, apărută l·a_ P,r.aga (1899-1900). După cum
carnetele personale, achizitionate de curînd de Biblioteca
Academiei, sînt pline de însemnări privitoare la operele
lui Dante, tot aşa nenumărate aluzii se găsesc în cele mai
neaştepta,te locuri, astfel că simpla ignorare a operei dan-
În Studiile danteşti ale lui Coşbuc, "Revista de filologie ro-

1
manică şi germanică", 1959, pp. 163-181, date reluate în studiul

introductiv la Comentariul la «Divina Comedie», Buc., Edit. pt. Lit.,
1963-1965 (text editat împreună cu Titus Pîrvulescu).
204
teşti este socotită de poet ca pildă grăitoare de incultură 1 •
Cu acest scop trebuie să fi citit pe Anton Passmayer
(Kurze Predigten, Wien, 1796), care a precedat lectura
din Paolo Segneri, împrumutat de la Domide, şi subliniat
cu atîta sîrguinţă încît „cui i-o arăt să sperie" 2 şi tot
a'itfel se explică apelul la Teologia pastorală (Sibiu, 185 7).
sau la multiplele ediţii din Biblie. In schimb Cartea ce să
numeşte lmpărţirea de grîu a Sf. Ioan Gură de Aur
(Buzău, 1833), ca şi Tetravanghelul diaconului Coresi (re-
imprimat în 1889) au slujit probabil şi studiilor firlolo.gice 3 •
în această grupă aflăm -şi Lexiconul de Conversatie istori-
cesc religionar al lui Alexandru Gavra (Buda, 184 7), în-
lăuntrul căruia se găseşte schiţa unei poezii închinate
Insulei ŞePpilor (pp. 57-58), mărturie a faptului că ne-
cruţătorul comentaitor se rătăcea adesea ·pe undele jucăuşe
ale poeziei :
"Acolo unde Istrul, al Nordului vecin.

Pe delta lui se varsă în pontul Eux:in
Stă Levke-n largul mării,
Stă veselă şi-n juru-i
Deschisul orizont
Dă ochilor privire
Departe peste Pont.

Din mare-o scoase Tctis.„ ".
în acest sens remarca aspră din Josephus Grigely, lnstitutiones

1
poeticae in usum gymnasiorum regni Hungariae et adnexarum pro-

t•inciarum, Budae, 1827, p. 86: nDe Dante DU ştie nărodul ăsta ni-
mic. lnşiră zeci de poeme ale unora despre al căror nume nu se
mai ştie nimic."
2
Vezi Gavril Scridon, Pagini despre Coşbuc, Buc„ 1957, pp.
68-71.
1
N. Laslo, art. cit„ pomeneşte de utilizarea unor cuvinte vechi
în traducerile făcute, pe care Coşbuc le-a luat din Lucrul apostolesc.
205
3. Filosofie. Tat: ca o continuare a studiilor danteşti,
a abordat Coşbuc şi unele lucrări de filosofie, ca acel
System der theoretischen Philosophie, în 3 volume, de
Wilhelm Traugo~t Krug (Wien, 1818), cu numeroase citate
din Divina Comedie pe marginile paginilor. A 1continuat
cu System der praktischen Philosophie, al a·celuiaşi, şi şi-a
extins cercetarea la descifrarea destinwui omenesc, pre-
zentat, tot "sistematic", de Johann Gottfried Herder:
ldeen zur Philosophie der Geschichte (Riga und Leipzig,
I i85-l i90, 3 vol.). Dacă uneori poetul surprinde naivi-
tatea teoriilor e~puse, ca în cazul explicării mişcării sate-
liţilor soarelui, unde notează : "Ce oameni, ce deosebire
după timp ! ", a1'teori se lasă furat de argument şi subli-
niază cu serioziitate ideea principală, ca în cazul explicaţiei
date proporţiilor reduse ale creierului mic, datorite fap-
tului că "cerebellumul animal este menit să nu predo-
mine", în dreptul căreia Coşbuc scrie şcolăreşte : „Proporţia
între cei doi crieri" (p. 214). A mai citit o Einleitung in
die Aesthelik, de Karl Gross (1892), şi pe doi filosofi
români : Vasile Safau (Ein Vergleich der physischen Er-
ziehungen bei Locke und Rousseau, 1889) şi George C.
Dragu (Din Filozofia lui Herbert Spencer, 1895), care,
însă, nu s-au învredni6t de remarcele poetului.
Orientat şi în aicest domeniu spre la•tura practică a lu-
crurilor, Coşbuc s-a oprit mai îndelung la o lucrare dlasică
de pedagogie, pe care a şi tradus-o : John Locke, Gedanken
i.iber Erziehung, Langensalza, 1897, sub titlu1 : Cîteva idei
asupra educaţiunii. Tabla de materii a traJducerii germane
are încadrată în roşu porţiunea care a fost tradUJSă, cu
excluderea Introducerii şi a par. 1-30 din Partea I :
Leib und Gesundheit. Introducerea ,d-rului E. von SaHwiirk
e prelucrată fidel, Coşbuc menţinîn:d şi titlurile paragra-
felor .. în general, .partea a doua este mai ştiinţific tratată,
redînd titlurile paragrafelor şi respectînd notele, dar în
206
toată lucrarea se simte acea trăsătură de adaptator şi
popularizator atît de caraderisti,că lui Coşbuc. în acest
sens este demn de .menţionat faptul că, pe Ungă expresii
(la „Himgespinste", p. 197, scrie in creion deasupra : "găr
gănni în cap"), Coşbuc adaptează şi situaţiile, .ca la p. 89,
unde redă textul : „Dacă nn om vo1rbeşte sau scrie mai
bine latineşte decît englezeşte" şi adaugă : "La •noi rOIIIlânii
mai bine franţuzeşte". De asemenea, la par. 138-1, nota 2,
adaugă unele explicaţiuni pentru dtitorul român : „Cap
de oţel era o stafie a basmelor de pe atunci în Angilia,
cum sînt bunăoară la noi Marna Pădurii, Vfr.colacii, Ru-
sailiiJe, Ielele etc.". Trebuie menţionat faptuJ că traducă
torul nu funbrăţişează depl·in părerile lui Locke ; În general
Coşbuc protestează prin însemnările marginale făcute pe
exemplarul ge11rnan, împotriva lungimii unor .texte : „Veci-
nic acelaşi lucru" (:p. 155), "crezi că o lasă în plata D-lui
şi el o începe iar de la Adam" (p. 116), „poftim frază:
24 7 de vorbe, 38 de virgule, 1 colon, două puncte" (p. 177)
sau chiar, fără menajamente : "a apucat-o razna pe cîmp"
(p. 190). Dar divergenţele se manifestă şi în idei, mai ales
în locuri'le unde autoru.I recomandă bătaia (par. 44, ip. 116) :
„Doamne ! ", pentru a se explica mai departe : „S.fîntul
mijfoc al bătăii din senin, spre a-i întări firea copilului,
nu e uman, nici inteligent şi nu cred că ar putea duce
la scop" (p. 136).
ln general, se poate spune că traducerea lui Locke
este cu scop de popularizare.
4. Istorie. ln afara culegerilor de documente, lucrările

de istorie din biblioteca lui Coşbuc se axează pe două
mari teme, direct legaite ,de creaţia lui.
Din Documentele şi registrele privitoare la relaţiile 7ării
Româneşti cu Braşovul şi Ungaria în sec. XV şi XV I,
publicate de Ioan Bogdan (Buc., 1902), Coşbuc subliniază
doar documentul XXVIII, scrisoarea lui Aldea către Raz-
gon lştvan privitoare la încercările domnitorului de a în-
şela şi distruge pe turici. Puţine ·sublinier.i sînt şi în Ciru
Oeconomu: Cronici şi lege11de (Buc., 1890), în schimb
Fragmente zur Geschichte der Rumănen, 5 voilume elegant
legate în piele, editate de Eudoxiu Hurmuzaki, poartă
numeroase semne de lectură, în special la capitolul relatînd
unirea românilor din Transilvania cu Roma. Notînd că :
„Atît de amărîţi erau, incit promisiunile astea le surîdeau
foarte" (p. 33), Coşbuc protestează Împotriva interven-
ţiei patriarhului Dosoftei de a menţine limba greacă sau
slavonă în mărturisirea cerută lui Atanasie Anghel : „Foarte
rău ! şi asta fu cauza să se unească, căci Roma le lăsa
limba. Ce se amestecă Dosoftei ?". în concepţia lui Coşbuc
unirea catolicilor cu românii a fost o alianţă a asupri-
tilor împotriva stăpînitorilor protestanţi : „Şi catolicii se
luptau pentru drepturi şi românii făceau cauză comună
cu ei ... Asupriţii (cafolicii şi românii) se uniră contra
acatolicifor" (p. 43). Pasajele referitoare la .români din
Transilvania le urmăreşte poetul şi în Das Konigliche
Siebenbiirgen a lui Georg Jeremias Haner (Erlangen, 1763).
Însemnări mai categorice, care amintesc de autorul lui
Noi vrem pămînt, s-au păstrat pe filele unui volum legat
în pînză roşie, .purtînd autograful „G. Sfetea" : Revolu-
ţiunea lui Horia în Transilvania şi Ungaria (Buc., 1884),
de Nic. Densuşianu. La p. 69, unde se vorbeşte de tortu-
rarea lui Doja, Coşbuc izbucneşte: „Mai barbari boierii",
ca şi în paginile unde. se istoriseşte represiunea răscoalei
(p. 323) şi unde se înrt:Nnesc exdamatiile : „Barbani, bat-
jocură ! ". Poetul îmbrăţişează integral cauza răsculaţilor,
notînd în dreptul pasajului ce relatează faptul că „un
ţăran din Săsciori luă 60 de oi din turma lui Barcsai,
zidnd că tot· atîtea-i luase şi domnul său" : „Frumos !"
208
(p. 221) şi justifică pe răsculaţi, cac1 : „Din raport vezi
că ţăranii voiau puţin, cereau cu blîndeţe" (p. 264). Dar
ceea ce merită subliniat cu precădere este faptul că poetul
nu citeşte lucrarea pentru a se informa despre nişte stări
de lucruri trecute, ci pentru a-şi expHca prezentul ; sem-
nificativă, în acest sens, este exclamaţia sa pe marginea
epistolei împăratului către Bruckenthal, ce remarcă faptu1
că nobilii, pierzîndu-şi cumpătul, îşi apără privilegiile,
chiar dacă ar trebui să omoare toţi robii : „Şi azi !" (p. 366).
De aceea, gîndindu-se 1a un eventual proiect sau reţi
nînd pur şi simplu îndemnul, Coşbuc notează în dreptul
strigătului ţăranilor „O dată cu capul ficiori, că vine
Horia cu ţara" : ,.,N. B. Moto" (p. 379).
Dar însemnările din cărţile care i-au servit drept sursă
de inspiraţie, pentru tematica Războiului pentru indepen-
denţă de la 1877, sînt şi mai i11teresante. In afara cărţii
lui Di<:k de Lon1lay : A travers la Bulgarie (Paris, 1893),
una din puţinele cărţi franceze, din care a reţinuit scenele
descriind suferinţele prin care au trecut prizonierii turci,
sursă incontestabilă pentru poezia sa Na Duna (pp. 119-
122: „Robiţii ! Şi de au trăit, viai de ei, -oe reurrnatisme !",
„ Robiţii pe şesul Vi din ului") ·sau tablourile vieţii de tran-
şee (p. 23 : „Seara î11 tabără"), Coşbuc a studiat cîteva lu-
crări fundamentale, scris·e de specialişti, urmărind să aibă
o imagine cît mai corectă şi mai deplină a desfăşurării
campaniei : Amedee Le Faure, Histoire de la guerre d'O-
rient (2 vol., Paris, 1878), Istoriculu resboiului din 1877-
78 (2 părţi, Buc., 1887-1889) ; Crahmer, Critice retro-
.rfJective asupra resboiului ruso-turc (voi. I) ; N. D. Po-
pescu, Istoria resbelului româno-ruso-turc - 1875-187 8
(Ed. a 3-a, Buc., 1889, partea a II-a), citită pagină cu
pagină şi folosită pentru majoritatea poeziifor sa:le, şi re-
produsă aproape fidel ~n Războiul nostru pentru neatîr-
nare ; T. C. VăcăreS'cu, Luptele românilor din resbelul din
209.
1877-78, voi. II (Buc., 188i) ; Şt. I. Fălcoianu, Istoria res-
boiului din 1877-78 (Buc., 1895), în care ci-tează, într-o
notă în creion, pe Odobescu (p. 184 ), referindu-se, desigur,
la Curcanii. Luarea Rahovei de către oştirile româneşti la
uoemvrie 1877, dar care nu figurează în donaţia de la
Bihliott'ca Academiei. In plus, poetul a urmărit cu atenţie
7 abloul nominalu al ostaşilor români morţi pe cîmpul de
luptă, anexat la I storirulu, întocmind pentru mulţi eroi
fişe, care. în parte, .s-au păstrat în mapele din arhivă. Dacă
în lucrări1le în proză Coşbuc reproduce frazele patriotarde
şi fa.ce istorie oficială, în poezii el îşi reaminteşte de epi-
soadele notate în lucrări, relatînd adevărata faţă a răz
boiului : Independenţa 1 cucerită prin jertfa ostaşilor de
rînd, care printr-un eroism legendar au biruiit un d~rnan
superior. In lucrarea lui Curopatkin, prelucrată de Crah-
mer, el sub.liniază cu aceeaşi obiectivitate eroismul solda-
ţilor ruşi, în special episoadele luptelor purtate de cura-
josul general Scobelev, notînd admirativ : "Viteji". In
general, Coşbuc trece 1peste pagi1ni;le ref erifoare la cam-
paniile din Caucaz sau analizele S'trategice ale mişcărilor,
oprindu-se la episoadele cele mai i111jportanite. lşi însuşeşte,
însă, destui} de bine desfăşurarea operaţiifor pentru a-şi
permite să corecteze unele inadvertenţe ale lucrărilor. Dar
pe lîngă scenele de vitejie, poetul reţine şi pasajele de-
scriind greutăţile campaniiilor : oboseala, lipsa de apă şi
miîncare, .guferinţele răni,ţi'lor şi ale 'prizonierilor, notînd :
„Mizeriile războiului". In aceste note de lectură se poate
prea bine constata faptul că războiul nu ,este pentru
Coşbuc o -luptă ipuntată de nişte "Pui de lei", ci o singeraTe
cruntă, care nu cruţă pe cei mai buni fii ai patriei. De
aceea, Coşbuc nu e şovin, 'Ci deplînge suferinţele turcilor,
alături de cele ale românilor. El înţelege, de asemenea,
faptul că războiul nu-l dştigă comandanţii, ci cei care se
aruncă în redute cu arma în mină ; biruinţele sînt smulse
210
de masele care se avîntă în Coloana de atac, primesc lupta
cu veselie, compunînd Cîntecul redutei, îşi apără fraţii
pînă fa ultimul foc, ca în Povestea căprarului, sau se sfîr-
şesc în anonimatul spitalelor, ca în Scrisoare de la Muse-
lim Selo. Episodul atacării Plevniţei poate fi urmărit cu
toată exactitatea succesiunii evenimentelor în Coloana de
atac şi, în general, se poate spune că toate poeziile sînt
corecte din punct de vedere istoric. Dar poetul ştie să
ocolească stilul surselor .sale, manuale scrise de la depăr
tare, în fraze convenţionale 1 , pătimind cu 09taşii în fie-
care luptă în parte. La aceasta a contribuit, desigur, şi
mărturia verbală a multor eroi pe care Coşbuc îi va fi
întilnit faţă către faţă, eroi ·care-şi susţineau afinmaţiile
cu probe concrete 2 , şi pe care poetul a vrut să-i pună în
primul-pl•an, ca pe unii care au cîştigat independenţa pa-
triei cu preţul propriului lor sînge.
Dar lecturile sînt mai vaste şi ele dezvăluie încă alte
aspecte ale -concepţiei istorice a lui Coşbuc.
în Die Geschichten ale lui Herodot, poetul găseşte mai
mult teme de inspiraţie, notînd : „Baladă'' sau "Colinde"
în multe locuri. În Romische Geschichte a lui Titus Livius
urmăreşte cu precădere evenimentele din Cartea I. în Dio
Cassius, Istoria romana de la N erone /1înă la Alexandru
1 In special lucrarea lui N. D. Popescu abundă în asemenea

fraze: "Românii săriră în valea plîngerii ca într-o vale de petre-
cere" (p. 52) sau "maiorul îi precedă în eternitate". Un frumos por-
tret al acestui popularizator, pe Calendarele carma îşi făceau mulţi
tineri primele lecturi, la M. Sadoveanu, Opere, vol. VI. Buc.,
E.S.P.L.A., (1956), pp. 329-333.
1
La Bibi. Acad., cota I 164.576, se află un Coran în limba
.arabă cu această însemnare : "Găsită în reduta nr. 2 de la Smîrdan.
Spre amintirea zilei de 12 ianuarie 1878, în lupta românilor cu turcii
la Smîrdan, unde am luat parte şi subsemnatul cu regimentul al 9
de Dorobanţi : Căpit. A. Munteanu."
211
Severu, el face observaţii mai bogate. Relevînd toată ab-
surditatea regimului absolutist, în care Domiţian :îşi per-
mitea să-şi terorizeze comesenii ("Glume ~mpărăteşti !"),
iar Cara·caJ.ia 'îşi acorda mereu onoruri ("Bre! Nebunul!"),
Coşbuc •surprinde toată mizeria decadenţei imperiului, no-
tînd adeseori: "Roma!" (pp. 219, 263 ek.). Referindu-se
la asemenea figuri -scria el în Concepţia Infernului că Dante
nu ar fi avut nevoie să mai apeleze la simboiuri, după o
mai mare scurgere a istoriei, pentru că tipurile de monarhi
absurzi s-.au repetat 1n toate epoci:le. Antonin Piui, de
exemplu, mîndru şi suficient, se regăseşte şi printre •Împă
ra·ţii moderni: "Antonin e un fel de Wilhelm a:l Ger-
maniei" (Cassius, p. 219).
Dar Coşbuc nu a fost un diJetant în materie şi nu şi-a
formulat simple impresii. Biblioteca sa ne dezvăluie lecturi
mai vaste ; el a citit Viata municipală la Pompei şi Consi-
liul imperaţilor la Roma şi Constantinopol de Ion Kalin-
deru. A ipaPCurs Leron de chronologie et d'histoire a lui
Gaultier, cît şi unele lucrări de istorie universală ca Ge-
schichte dcr Regierung Kaiser Carls des Fiinften a lui Wil-
helm Rober·tson, Histoire populaire de la Belgique de Louis
Hymans sau Helvetische Geschichte de Leonard Meister,
întregindu-şi cunoştinţele cu 1date ·despre istoria artelor :
Leitfaden der Kunstgeschichte de W.ilhelm Buchner.
Arhiva Coşbuc ne păstrează numeroase liste, pe care
sînt însemnate lucrări de istorie locală românească, citite
de poet la Academie (Mapa VIII, o notiţă cu cotele ve-
chiului Catalog : A 29465 şi A 2942i) sau procurate din
alte părţi. Şi-a întocmit un ·sumar repertoriu de monu-
mente istorice şi o scurtă bibliografie, a parcurs Analele
Academiei şi a notat teoriile cele mai noi, pe care le
regăsim amintite în cele mai discrete notiţe. Putea afirma
ca şi Firdusi :
212
0Am .scos din cronici, fapte şi -istorii
Şi-am fost oglinda veşnicelor glorii.•
5. Filologie. Biblioteca lui ·Coşbuc ·cuprinde numeroase

lucrări de filologie, în majoritate 'în limba germană, care
dovedesc un deosebit interes pentru problemele 'limbii le-
gate, după tradiţia şcolii ardelene, de istoria poporului. A
citit pe Steinthal : Die Classification der Sprachen şi pe
Winkler : Weiteres zur Sprachegeschichte, cărţi pe care
le-a !Subliniat cu grijă, fădnd unele observaţii marginale.
A studiat lucrarea dr. Gustav Weigand despre Vlaho-
Meglen şi a marca·t u~mirea 1sa pe ciudatul T entamen
Criticum al lui Treboniu Laurian. Urme mai bogate de
lectură găsim şi pe Grundziige der Phonetik de Eduarid
Sievers, ailături de opul lui Abbe Cazet : Genealogies des
racines semitiques. Se mai pot adăuga focă 12 lucrări de
.specialitate privitoare la fonetica şi grama6ca limbii ger-
mane, în afara notelor de lectură, care indică un studiu
mai amplu.
6. Folclor. Studiile de filologie s-au ~mbinat 1n chip

organic, 1n concepţia i}ui Coşbuc, cu cercetările foldorice.
Dacă, după afirmaţia sa, „gloata ide ·ciobani şi plugari e
Curtea de Casaţie a 1limbii româneşti" şi dacă „·contactul
popoareilor şi influenţa cuHurală a unuia ;supra ailtuia nu
se poate dovedi cu nimic mai bine decît ·cu gramatica şi
dicţionarul" 1, pentru el a fost evident că inţelepciunea an-
cestrală nu poate fi regăsită decît în prover1be şi in obiceiu-
rile populare. Studiul acestor obiceiuri populare repre-
zintă întoarcerea la „ obîrşia noastră culturală", iar „:În
1
Arhiva Coşbuc, mapa VIII.
213
dezvoltarea noastră culturală vom ajunge fa statornicie ş1
unitate numai rdacă vom tine în toa:te ·lucrările noastre
seamă de gustul poporului, de felul lui de a vedea işi de a
simţi, de firea lui, care e pretutindeni aceeaşi" 1 • Acest
crez, pe care Coşbuc îJ expunea alături de Slavici şi Ca-
ragiale. nu era expresia unei nostalgii boiereşti sau a unei
agresivităţi şovine : el se întemeia pe cunoaşterea realită
ţilor noaistre sociale. In concepţia celor trei 5criitori „în-
toarcerea la vatră" era o regă•sire a fondului autentic al
creaţiei, în care să se exprime năzuinţele celor mulţi.
Această întoarcere presupunea o autentică cunoaştere a
poporuilui şi sumara enumerare, pe care o facem, dovedeşte
cu prisosinţă faptul d la baza creaţiei poetice a lui Coşbuc
a .stat studiul valorilor popul·are : ~George Coşbuc s-a ivit
în civilizaţia noastră cu o imensă bogăţie de frumuseţi,
toate ocoase din tezauirul multiimileniar" 2 .
Printre pr~mele lucrări care trebuiesc citate aci este
opera lui Iuliu A. Zane : Proverbele românilor, subliniate
pagină cu pagină şi comentate apoi în cunoscuta serie de
articole, şi Culegerea de proverburi sau Povestea vorbii a
lui Anton Pann, din care a mai posedat şi Spitalul amoru-
lui, apreciat mai puţin. Cimiliturile românilor aile iui Artur
Gorovei nu •poartă semne ·de lectură, în schimb lucrarea
lui Cru.şoveanu Vangeliu Petrescu : Mostre de dialectul
macedo-român îi permi•te să facă unele analogii : „Acelaşi
mit ca la noi" (p. 28), sau chiar: „Mai bine argumentat
dedt .în Argeş" (Cîntecul puntei den N arta, p. 89), iar fo
alte locuri să remarce : „Superb" (p. 95). în Mihail Ca-
1 I. Slavici, I. L. Caragiale, G. Coşbuc, Vorba de acasă, în

.Vatra", Buc., l (1894), 1, p. I.
2
Eusebiu Camilar, Coşbuc, "Gazeta literară", Buc., 5 (1958),
20, p. 1 şi 6. Vezi ~i Gh. Vrabie, George Coşbuc şi problemele
folclorului, "laşul literar", 9 (1958), 5, .pp. 52-59.
21'4
nianu: Poezii populare şi în G. Dem. Teodorescu : Lite-
ratura populară. Noţiuni despre colindele române, Coşbuc
urmăreşte ca în •toate lecturile sale de acest gen, urmele
mitului solar, derivînd pe "Ler-oi-.Jer" d·e 1a „Sol :hierus
sol". Pe acesta !din urmă poetul îl combate însă în .încer-
cările sale <le a da explicaţii •prea elaborate. Astf e'l, 1a p. 72
el 1scrie : ,, Vreau prea multe învăţaţii să aibă din cintece :
juristică, constituţiune, organizaţiune ek.", iar în volumul
lncercări critice asupra unor credinţe, datine şi moravuri,
în dreptul afirmaţiei că „ tradiţiunea e un ce propriu gintei
latine", el pune un semnificativ: „Oh !" (p. 131).
Pe Simeon Florea M·air.iam l-a studiait ·CU atenţi·e, 'citin-
du-i ·cele mai 'însemnate lucrări : Insectele în limba, credin-
ţele şi obiceiurile românilor, exprimfod unele rezerve, ca
în cazul legendei Vaca Domnului: „Toată legenda e ne-
potrivită cu mitologia noastră" (;p. 48) 1 ; Nascerea la ro-
mâni, avîn<l fo interior o hîrtie cu unele însemnări de
indice. Privind critic obiceiurile ,înfăţişate, Coşbuc .combate
superstitii'1e notînd, fo dreptul descrierii obiceiUJlui din
Fundul Mold.ovei de a băga noul născut într-o covată rece :
„Bravo ! Pneumonie" (p. 52), iar la obiceiul îmbăierii nou-
lui născut cu aghiazmă, lapte, ou şi pietre: „Unele sacra-
mentale, altele hocus pocus" (p. 84). Urmărind ideea, care
s-a dezvoltat în acel caiet ·din uiapa VIII, intitulat Cercuri
culturale, capitolul : Contra Duhurilor. Profilaxie. Diete-
tică. Coşbuc notează ·şi în acest volum unele obiceiuri stu-
pide, provenite din superstiţii : astfel, la p. 75, unde se
descrie cum moroii vin şi sug inima copiilor, el ·scrie :
„Psihiatrie : iintr-ad·evăr sug inima părinţilor", iar Ia ip. 354,
unde se arată cum la copilul deochiat se pun 9 cărbuni
1
Intre paginile 452-453 se află, pe trei foi scrise cu creionul,
un articol împotriva superstiţiilor, incipit : „tn Bucureşti văd că au
început să fie acum mai multe cărturărese decît biserici„. ".
215
aprinşi în apă neîncepută : „Un paragraf mare fo patologie.
îşi fac diagnooa cu acest fel de «semne»." Acolo, însă, .
unde e vorba de obiceiuri populare interesante pentru poe-
zie, el unseamnă: „Să recetesc capitolul. Cite semne vede
1
românul la copil!" (p . .338). ln volumul Sărbătorile la

români. Păresimile, găseşte prilejul să reamintească de „pri-
mitivul cult natural" (ip. 159), „Rig veda" (p. 199) şi de
„Dante" {p. 278). Nunta la români este, de asemeni, mult
subliniată. împotriva afirmaţiei că tîrgul de pe muntele
Găina e din vremea mongolilor, Coşbuc notează : „Dim-
potrivă, poate să fie de la daci şi de la popoare chiar
anterioare dacilor !" (p. i 8) şi îşi exprimă ·Întreaga sa ad-
miraţie pentru obiceiul peţitului în versuri : „Frumoasă
datină! Să vorbească în poezie!" (p. 107). În volumul
lnmormîntarea la români se află intercalată o listă de
cărţi ce se află la Academie 1 . Ca şi în alte lucrări urmă
reşte şi aici .reminiscenţele cultului solar, pomenind şi de
o lucrare citită, probabil : lndische Religionsgeschichte
(p. 289). Interesantă este şi afirmaţia sa, fo care combate
argumentarea lui Marian că Viaţa Sf. Vasile cel Nou este
un izvor al credinţei populare : „Nu ! dimpotrivă. Aceste
cărţi explică credinţe vechi" (p. 184). în sfîrşit, a mai citit
şi T raditii poporane române din Bucovina. Toate aceste
însemnări ale lui Coşbuc nu au rămas simple remarci uitate
între filele cărţilor, ,ci s-au transfol1ffiat în studii de popu-
larizare, cum ne ·dovedeşte articolul său lnmormîntarea la
diferite popoare, rpublicat în „Albina" (8-1904/1905).
Dar extinzîndu-şi lectura şi la lucrări străine despre
obiceiurile româneşti, Coşbuc citeşte Ober den Ursprung
der Rumiinen. Ein Beitrag zur Ethnographie Sudosteuropas
de Traugott Tamm (Bonn, 1891). Mai departe, el trece la
studii generale ca Die sjrrichwărtlichen Redensarten de
1 P. 210-211. Lista poartă cotele vechiului catalog.
216
Gustav Wustmann, care prelucrează pe W. Borchardt,
şi la cele referitoare .la diferite popoare : Fr. L. John :
Deutsches Volkstum, cu bogate adnotări, Marchen de Cle-
mens Brentano şi lndogermanischer Volksglaube de dr.
W. Schwarz, cu numeroase analogii româneşti : „Meşter
Manole" (p. 211), "Corbul lui Gruia" (p. 225) sau "ln
cO'linde" (p. 30). La acelaşi capitol se înscriu Ungarische
Volkslieder şi Ungarische Sagen und Marchen, Schweizer
Sagen, prelucrate de Hans Zahler, Norwegische Volksmăr
chen, prezentate de Fr. Zukh, japanische Volksmarchen de
Schen-Kiesz, Frithjofs-sage de Esaias Tegner, in care gă
seşte asemănări cu Iorgovan (p. 26) şi Vatusdala saga din
blanda, legată împreună cu Finnische N ovellen. Analogii
cu credinţele noastre populare le găseşte pînă şi în Lap-
plandische Mărchen de I. C. Poestion, întrucît : "Toată
mitologia Lapland e stăpînită de nori. Idem, desoîntecel~
noastre." (p. 176)
Evident, acest scurt inventar dovedeşte o ho.găţie de
preocupări demnă de cel mai asiduu specialist.
7. Lucrări de popularizare. Dar osteneala lui Coşbuc

nu se oprea aici. ln afara ,Jecturilor, el păstra amintirea bar-
ziilor din satul natal şi de .aceea el călătorea „prin sate,
ca nebunii, mai culegînd unele şi altele de printre oa-
meni" 1 • Cu acest prilej îşi dădea seama de necesitatea
ridicării culturale a satelor, care m.ai erau cufundate în
negura superstiţiilor şi a falselor credinţe.
Pentru aceasta a achiziţionat o serie de cărţi, de nivel
ştiinţific mediu, cu gîndul de a le folosi la diferite pre-
lucrări. Ele au apărut în special în "Albina", ila ruhric11.
1
Scrisoarea către I. Slavici din Harina, 23/7, 1887, publ. în
Studii li documente litnare, vol. III, Buc., 1932.
217
intitulată : „Sciinţa vulgarisată", „ Partea ştiinţifică" sau
„Folklor". De la Sărbătorile fără rost la 7 ara Popii Ioan.
şi de la Fachirii, pentru care folosise un articol din T h1>
United Service journal, tradus într-o limbă accesibilă lui.
şi pînă la cele mai variate noutăţi. a scris neostenit, dind
ţăranifor ştiinţa sa în schimhul poeziei pe care o recepţio
nase. Printre cărţile folosite în acest scop, cităm pt>
dr. Gh. Crăiniceanu : Igiena ţclranului român (Buc., 1895),
în care se află o notiţă, care explică străduinţa sa df"
a veni în ajutorul celor de la sate : „Un tablou. Casă
mică. Omul dator pînă în gît, cu arendaş lacom. De
la primărie prestaţia, arendaşul vine cu biciul. Femeia
bolnavă. Copilul la şcoală - amendă. Executorul vine
într-asta. El a venit cu carul aseară, ţea•păn, nedormit...
A doua zi «conferinţă !"··· Cine-l iubeşte ? De la cine
aude el o vorbă bună ? Toţi îl fură, îl înşeală, toţi îl
despoaie, cînd n-are cu ce plăti ... '" (p. 1ii). Pentru aceasta
se pune Coşbuc la lucru : el citeşte Studiu asupra pela-
grt i de dr. Ioan Neagoe, Contribuţiuni la studiul pedia-
triei po/mlare de Victor Crăsescu şi Studien iiber die
Volksseele. Aus dem Gesichts/mnkte der Physiologie und
li ygiene de Ed. Reich, în care combate într-o notă păre
rea autorului că există un progres intelectual al claselor
suprapuse diin Paris („Minciună ! Din contră !" p. 26)
şi relevă un aspect amar al subnutriţiei din ţară : „Băiatul
în Moldova, că e ziua mică iarna, mănîncă numai o dată"
(p. 122). în acelaşi sens, notează pe paginile .cărţii lui
Fr. Streissler: Allgemeine Kulturgeschichte (Leipzig) în
comparaţie cu locuinţele din Groenlanda : „Noi şi bor-
deie" (p. 98). Pentru concepţia sa sînt, de asemenea, in-
teresante însemnările din lucrarea lui W. Boyd Dawkins :
Die Hăhlen zmd die Ureinwohner Euro/Jas, folosită pentru
prelucrări, cum indică unele note: „Albina" (pp. 5159).
218
Pokorny' s Naturgeschichte des Pflanzenreichs (Leipzig,
1902), ca şi Lehrbuch der Botanik a ·dr. Otto Schmeil au
fost, evident, folosite pentru Dicţionarul botanic, dt şi
pentru articolele N urniri dacice de plante sau Plante apă
rătoare de trăznet din „Albina". Cu acelaşi scop a utilizat
şi Flora Dobrogei a dr. D. Brândză. O dovadă în plus,
a faptului că asemenea cărţi foloseau la popularizărille din
„Albina", o ·Constituie articO'lul Din întelepciunea /10/Joa-
relor, publicat în voi. 8 (1904/1905). Coşbuc vorbeşte acolo
de ,.o .autoare germană", ,.care a adunat 100 de pro-
verbi" ; am reuşit să o identificăm :în persoana Idei von
Diiringsfeld, a cărei lucrare : Das S/Jrichwort als Philosoph
(Leipzig, 1863) a făcut parte din biblioteca poetului.
In afară de aceste cărţi, biblioteca lui Coşbuc a mai
cuprins şi ailte nurneroa·se lucrări de mai mică importantă :
manuale (ca Ober Lesen und Bildung de Anton E. Schon-
bach), dicţionare ( Larousse, Brockhaus' Konversations-
Lexikon), cărţi de drept, în special teze de licenţă, •cărţi de
geografie, manuale şcolare, periodice. Ele .au fost cer-
cetate cu egală atenţie de acest neostenit cititor.
Trecerea în revistă a unora dintre cele mai importante

lucrări din biblioteca Jui Coşbuc ne Îngăduie cîteva con-
cluzii :
1. în general lectura lui Coşbuc s-a alimentat din pu-
blicaţiile apărute 1n editurile germane, în special Ph. Re-
dam-Leipzig. Bun cunoscător al literaturii şi culturii ger-
mane, el a paDcurs mai puţin cărţi scrise în limbi care
nu-i erau accesibile. A citit fosă, în traducere germană,
capodoperele literaturii univer·sa:le.
2. Sursele .sale filosofice ·par a fi, în parte, în mişcarea
filosofică germană din cea de-a doua jumătate a veacului
219
al XIX-lea. A cunoscut într-o redusă măsură filosofii
antici şi gîndirea medievală, iar teoriile .socialiste nu i-au
fost străine, deşi, după puţinele observaţii rămase, nu
pare a le fi aprofundat. Filosofia orientală a cunoscut-o
tot prin intermediul german.
Lectura sa din literatura şi filosofia germană a seco-
lului al XIX-lea au lăsat unele urme în ·scenele ce ideali-
zează viaţa în mijilocul naturii. Dar Coşbuc nu a mers
prea departe pe această cale datorită ,tocmai ,cootactului
său direct cu lumea satelor. Ridicat din mijlocul ţărănimii,
considerat de consătenii săi ca "un fel de artă poetică a
satului", Coşbuc nu s-a mulţumit să fie un purtător de
cuvînt al frumuseţilor vieţii de la ţară, ci a fost şi un lu-
minător al poporului, insuflînd :prin versurile sale încre-
dere maselor în forţele proprii. Desigur, idealismul german
importat oficial în ţara noastră a lăsat urme şi .în ·creaţia
lui Coşbuc ; ele se resimt acolo unde poetul polemizează
cu teoreticieni 'ca Muller, Darmstadt ş.a. (în Elementele
literaturii poporale) sau dnd încear·că să ·explice feno-
mene complexe, ·cu puternice rădăcini ·sociale (Conservator
şi revoluţionar), dar apartenenţa sa la lumea celor ex-
ploataţi nu-l lasă să se rătăcească. Coşbuc se simte inte-
grat în popor şi dispreţuieşte poeţii care se ploconesc în
faţa va:lorilor importate de „cei zece mii de deasupra",
care vor să ·creeze o cultură a lor. Poetul găseşte un lim-
baj 'comun .şi cu oamenii din popor din alte ţări, pe care
îi numeşte, simplu, Amicul meu din T orbole. Trebuie sub-
liniat, în acest sens, faptul că o privire ·critică asupra bi-
bliotecii poetului trebuie completată cu studiul contactului
direct cu realitatea. Tributal :pe care l-a .plătit 1n unele
studii ·şi poezii teoriilor rec·epţionate .din ·cărţile parcurse
alterează prea puţin creaţia sa.
220
3. La prima impresie, biblioteca foi Coşbuc pare a fi
agonisita unei minţi lacome .de cuno~tinţe 1, citind fără
selecţie şi asimil:înd fără sistem. Atras de poeţii minori
germani, el pare a fi un provincial insuficient de abil.
Dar o analiză mai atentă dezvăfoie adevărata faţă a lucru-
rilor.
- ln primul nînd, Coşbuc este un duşman al poeziei
oficiale de jugul căreia s-a zbătut toată viaţa să scape.
luptfod din greu cu ;prolixitatea "augaistei" poete şi ipref.e-
rînd să se retragă 1n uitare atunci dnd viaţa publică,
străină intereselor poporului, a căutat să-l absoarbă. Cu
acest preţ Coşbuc a rămas un poet paipular. Şi acest lucru
ni-l dovedeşte şi biblioteca sa, în care s-au adunat ·solii
cei mai diverşi ai pămîntului, cu excepţia oelor pedanţi.
Poezia oficială, care i-a forţat uşile, prin .dedicaţii şi re-
comandări, a rămas imaculată şi ignorată. Un aspect evi-
dent al luptei sale ·cu oficialitatea este şi ·campania purtată
în apărarea limbii literare împotriva falselor teorii (Latin
ori slav ?) sau a folosirii improprii a cuvintelor de către
importatorii literaturii străine ( „A zice" şi „a spune", ln-
vaziunea lui „pentru" ).
- ln s·chimb, Coşbuc este unul din cei mai sistematici
cercetători de la noi ai tezaurului cultural popular din
lume. Titlurile enumerate mai sus constituie un argument
suficient. Mai mult, el a fost ..şi un poet care a înţeles su-
fletul popular, i-a cunoscut năzuinţele, i-a ştiut neputin-
1
De altfel, în timpul liber citea manuscrise expediate de diverşi
solicitanţi; nu trebuie neglijat faptul că el a redactat cu răbdare şi
competenţă "Poşta redacţiei" de la "Lumea ilustrată" (vd. Gh. Car-
daş, George Coşbuc, inedite, „ Viaţa românească", 1968, 5, pp. 63-67).
ln ultimii ani ai vieţii a preferat să revizuiască cartea lui ludita
Secuia : Economie casnică, decît să se lase cumpărat să scrie o bro-
şură antirusească [O. Ghibu, Amintiri despre Coşbuc, "Adevărul li-
terar şi artistic", Buc., 6 (1925), 220, p. l].
221
ţele şi i-a ,împărtăşit durerile. Aşa se explică „cîntecele sale
barbare", poezie înnoitoare, neegalatele idile şi autenticele
tablouri al,e vieţii la ţară.
Materialul cercetat s-a înglobat într-un sistem ş1
poetul a fomnulat în mai multe studii părerile sale despre
„mitologia populară"' şi puncte de vedere originale, care
evidenţiază posibilităţile sale de a pătrunde în creaţia lite-
rară a oamenilor „de jos".
- În dorinţa de a ridica pe truditorii de la sate, Coşbuc
a depus o activitate multilaterală în vederea culturalizării
maselor prin 1 cunoaşterea clasicilor şi însuşirea datelor ştiin
ţifice noi. Poet-cetăţean, el a acordat o deosebită impor-
tanţă rolului educativ al artei şi rolului social al poetului.
ln această pxiivinţă Coşbuc continuă strădania lui Heliade,
care, într-a sa Chiemare pentru biblioteca universală, arăta
că prin aceasta se vor face cunoscute acele „scrieri care
au contribuit spre împlinirea faptei mari a civilizaţiunii,
spre formarea minţii şi inimii umane, spre perfecţia omu-
lui" 1 • Dar, continuîndu-1, Coşbuc nu face o simplă operă
de transmitere a valoriJor universale, ci prin continuele
adaptări, mărturisite de numeroasele încercări de traducere
din volumele citite, încercări în formă românească, trans-
pune valorile universale în mediul ţării sale. Completînd
cele expuse mai sus, putem afirma că, cu tot dispreţul pen-
tru imperiul roman decadent, el reţine culmile de expresie
culturală a civilizaţiei vechi, îmbrădnd ,în haină româ-
nească eroismul, echilibrul filosofie şi idealul umanitar al
marilor scriitori greco-latini. 1n acest sens, se poate spune
că poetul român şi-a .dat seama de faptul că „o operă nu
lucrează întîmplător asupra alteia, sau numai din pricină
<:ă a apărut mai devreme. Influenţele operează numai acolo
1
Curierul de ambe sexe, ed. a 2-a, Periodul V, 1862, pp. 238-
"249.
222
unde natura terenului social le absoarbe ş1 le face rod-
nice." 1 De aceea, studiul traducerilor lui Co.şbuc şi a
surselor sale poetice trebuie să releve, în primul rînd,
strădania sa de a adapta la mediul social românesc ope-
rele universale.
4. Adnotările lui Coşbuc sînt o sursă nepreţuită pentru
descifrarea concepţiei sale de viaţă şi a atitudinii faţă
de unii dintre contemporanii săi. Adăugăm aci cîteva
mărturii.
a) Observator fin, tăcutul Coşbuc ştia să surprindă
trăsăturile mărimilor z.ilei, consemnîndu-le 1n tainiţa căr
ţilor sale. Pe o filă a volumului II al Vieţilor /Jaralele ale
lui Plutarh, în dreptul portretului lui Themistocle, dăruit
de natură .cu „o neobişnuită trufie", o remarcă scînteie-
toare: „Fudul Grecul, ca conu Iancu!" (p. 105), creionînd
astfel chipul slujitorului credincios al lui Carol I, obişnuit
a fi văzut "La Şosea călare, cu cizme de lac, monoclu şi
cilindru ·cenuşiu" - pus alături în caricaturile ziarelor
de. maica Smara - , gravul administrator care se făcea
anunţat de valet : "Vine măria-sa ! ", precum ni-l descrie
M. Sadoveanu 2 : Ioan Kalinderu.
b) Tot în aceeaşi operă, poetul se foloseşte de ma1es-
tria lui Plutarh, pentru a-şi exprima sentimentele faţă de
Q persoană care a jucat un rol important în viaţa sa.
„Sulla, spune textul, pare să fi avut o 1purtare foarte nesta-
tornică şi inconsecventă[„.], aprecia pe cei care-i putea
folosi şi se purta cu asprime cu cei care-i erau obligaţi,
astfel că rămîne o persoană îndoielnică" (VI, p. 1i6) ;
pe margine Coşbuc notează : „Maiorescu !".
Tudor Vianu, Literatură universală şi literntură naţională, Buc.,

1
E.S.P.L.A., 1956, p. 283.

2
Anii de ucenicie, Buc., E.S.P.L.A., 1958, pp. 273-277.
223
c) O altă .caracterizare a unui poet, icu care desigur
nu avea prea multe în comun, o af1lăm în lucrarea lui Fr.
John: Deutsches Volkstum, unde se dă, la p. 122, pilda
sultanilor, care vorbeoc turceşte cînd vor să fie ascultaţi
şi franţuzeşte cînd vor să înşele, prilej pentru Coşbuc
';.i observe : „Macedonski franţuzeşte !".
d) In aceeaşi carte se fotîlnesc, de asemenea, multe
observaţii care procură indicaţii utile pentru definirea dra-
gostei sale de popor ; poetul susţine dreptul la libertate ·al
poporului ~mpotriva unui sta·t ce se organiza în folosul unei
clase : „Noi uddem poporul român ... ca să susţinem statul !
Nu stat ne trebuie" (p. 30), .sau : „Nu voim un stat. Voim
să facem un popor!" (p. 28). Daică asemenea însemnări ·alu-
necă uneori pe panta şovinismului, "în majoritate ele de-
monstrează ataşamentul fo,i Coşbuc faţă de ic.a.uza celor oibi-
diţi, .ca aicea notă acLmirativă din Plutarh : „Spartacus
e dovada ce poate face un şef bun cu disciplina" (VII,
p. 173).
Incontestabil că lotul de cărţi de care ne-am ocupat aid
nu constituie decît un fragment din biblioteca rpoetului. In
biroul lui, scria un vizitator, „abia te poţi învîrti. Pe masă.
pe scaune, pe jos, grămezi de cărţi, de reviste, hîrtii.
teancuri de manuscrise numerotate cu roş .şi cu albastru ... " 1
Este de aşteptat ca cercetarea ·să fie extinsă, pentru a
cuprinde cit mai multe elemente necesare unei reconstituiri
care tinde să definească un orizont cultural dintre cele
mai la11gi. 2
1
V. Cioflec, La .Badea George", "Luceafărul", Budapesta, -t
(1905), 8, p. 182.
2
Vd. Al. Husar, Cultura lui Coşbuc, "Revista de istorie şi teo-
rie literară", 1968, 2, pp. 255-264 ; despre o bibliotecă mai bogată
decît aceea care poate fi reconstituită astăzi vorbeşte şi Aurel Martin,
subliniind, la rîndul său, orizontul larg al poetului, în Lecturii' lui
Coşbuc, "Revista bibliotecilor", 1968, 5, pp. 300-302. Nu este nece-
224
Din datele înfăţişate .rezultă, însă, că George Coşbuc
a fost unul dintre cei mai pasionaţi cititori din rîndul
scriitorilor noştri. Dialogul său cu cartea ni-l înfăţişează
ca pe un e:icplorator în lumea ideilor şi a formelor artistice,
care se dăruiqte, cu sacrificii şi privaţiuni, unei activităţi
ce este caracteristică cercetării ştiinţifice. Intr-o perioadă
în care numeroşi au fost aceia care mimau clocotul inte-
rior al luceafărului poeziei române, ori închideau în cercuri
restrinse valori care aparţinuseră din totdeauna celor mulţi,
prezenţa lui Coşbuc a dat o nouă vigoare sensului pe
care-l deţine dialogul dintre creator şi cititor în cultură.
Am crede chiar că relaţia dintre lectură şi creaţie, aşa
cum ne este sugerată de biblioteca lui, poate sugera şi
aspecte dintre cele mai importante ale activităţii poetice ;
unul dintre acestea poate fi dedus din selecţia pe care a
făcut-o Coşbuc (selecţie remarcabilă şi 1Întrucît a fost în
deplină concordanţă cu disponibilitatea sa intelectuală).
Or, ni se pare că poetul a achiziţionat şi a citit ceea ce 1
era strîns legat de o 1preocupare majoră, aceea ·de a realiza

opere „ce pot fi gustate şi citite deopotrivă de ţăranul cel
triai umil, ca şi de esteţii cei mai pretenţioşi" ; şi îl lăsăm
tot pc Liviu Rebreanu să conchidă „e marea taină şi
marele meşteşug al celor mai mari creatori" 1.
sar, îmă, ca sursele să fie multiplicate inutil, aşa cum procedează

Ion Pătraşcu (în nota din „Orizont", 1968, 5, pp. 94-95), cînd se
ocupă de traducerea din Locke : „ bogata informare bibliografică•
ac reduce la ediţia germană semnalată de noi, cu ani în urmă.
1
Liviu Rebreanu, Un poet uitat, George Coşbuc, „Adevărul
literar şi artistic", Buc., 18 (1937), 845, p. 5.
„ATQUE NOS» SAU ITINERARIUL LUI COŞBUC
IN LITERATURA UNIVERSALA
Mai uşorde stabilit pentru epocile vechi, în sensul că

posibilităţile de contact fotre creatori erau mai reduse, şi
deci analogiile dintre două sau mai multe scrieri grăiesc
de fa sine, legăturile dintre scriitori aparţinînd unor litera-
turi deosebite sînt mult mai ·dificil de stabilit în epoca mo-
dernă. Pe măsură ce mijloacele de transport şi circulaţie
a cărţii s-au intensificat, contactele s-au amplificat şi cer-
cetarea lor s-a transformat dintr-o dară şi modestă acti-
vitate de restaurare a vieţii lirterare într-o îndeletnicire din-
tre cele mai complicate. Intre veacul al XVIII-iea, cînd
călătoriile se mai făceau pe "canapeaua zburătoare" (după
expresia lui Rene Porneau) şi secolul al XX-iea, cu mij-
loaioele noi de :informaiie, directă sau indirectă, se află
o etapă în care timpul şi spaţiul se restrîng ; şi de aceea,
astăzi, se poate discuta cu erudiţie influenţa lui Stendhal
asupra lui Thackeray, a lui Anatole France în America
Latină sau absenţa ciudată a oriicărei influenţe a unuia
arupra altuia.
Este evident, însă, d nu orice traducere reprezintă' o
preferinţă intimă a unui 'Scriitor, ,după cum nu ·orice lec"."
226
tură lasă urme în creaţia unui poet. Apoi, sînt scriitori
care au adus o contribuţie importantă la cunoaşterea lite-
raturii universale în ţara lor .de baştină, nu numai prin
redarea masivă a operelor străine, dar mai ales printr-o
anumită selecţie ce se leagă organic de însuşi filonul prin-.
cipal al creaţiei lor originale.
Acesta ni se pare că este cazul lui Coşbuc, şi exemplul
oferit de marele poet merită a fi analizat, deoarece core-
laţia ce poate fi stabilită 'între traducere şi versul original
are capacitatea de a deschide un făgaş spre înţelegerea
procesului de creaţie şi, poate, mai departe, spre fixarea
locului :său în istoria literaturii noastre.
Coşbuc a publicat în periodicele vremii numeroase tra--
duceni de oper.e aparţinînd unor iscriitori de valoare in-
egală : a trad.115 din Waldau şi Byron, din Frei1igrath şi
Petofi, din Maria Ernest şi Heine. Se p~ate face, însă,
cu uşurinţă distincţia între exerciţiul ce a putut fi legat
de o anumită fază de inceputuri şi preocuparea temeinică
şi statornică de a introduce în circuitul limbii materne
o serie de opere care, după aprecierea trad1.11Cătorului, includ
valori ce trebuiau să fie asimilate, valori ce exprimă,
într-o altă formă, trăsături asemănătoare fo cultura autoh-
tonă. ln această privinţă, o atenţie deosebită merită a fi
acordată traducerilor pe care Coşbuc le-a făcut din litera-
tura ·sanscrită şi din literatura europeană, par·curgiînd ma-
rea catenă: Homer - V.irg:iliu - Dan te. 1
Cel care a fost numit pe drept cuvînt „.poet al ţără

nimei a avut permanent în vedere masele muncitoare
;<
de la sate, atunci cînd s-a gîndi:t la publicul său cititor,

pentru care a selectat marile opere străine şi a compus
propriul său vers. Coşbuc nu a fost un culegător de fol-
clor şi datorită faptului •că literatura populară făcea parte
integrantă din universul său psihic. Dacă n-a cules doine
~i proverbe, el a ştjut, .în schimb, să Ie interpreteze magis-
227
trai şi micile sale studii de literatură populară îşi aşteaptă
încă specialistul care să le dezvăluie valoarea. Nu e ne-
voit să se vorbească de faptul că, locuind la Sibiu, poetul
colinda satele dimprejur „păstrînd contactul cu ţărănimea" -
Coşbuc s-a format în satul său natal, a scris în timpul
studiilor universitare semnificativa poezie Filozofi şi plu-
gari şi, chiar atunci cînd a dus viaţă citadină, a rămas
permanent legat, prin contacte înadins realizate, dar mai
ale5 prin fibrele ~mfletului său, de masa cea mare „a
truditorilor de la sate".
Traducerile pe care le-a făcut iau avut, desigur, scopuil
de a demonstra (aşa cum arată el în articolul Sărăcia
limbii româneşti) că ~o limbă nu e săracă dacă poate
reda toate ideile limbilor clasice. Putem noi traduce pe
Virgiliu, pe Plato, pe Cicero ? Dumneata, plîngătorule, nu
ştii, dar crezi că nu. Eu ştiu, ·insă, şi cred că da." Dar
În afara acestui scop. traducerile majore şi-au propus să
dezvăluie frumuseţile pe care Coşbuc ştia şi simţea că sînt
dorite de acel public al lui.
Una dintre primele sale ·traduceri fusese poemul Zlatna
al lui Martin Opitz, înfăţişînd obiceiurile române prin
ochii unui umanist ; aducînd un admirabil elogiu limbii
vorbite de locuitorii Munţilor Apuseni şi evocînd cu auten-
tică emoţie artistică hora, cel care este azi considerat pă
rintele literaturii germane moderne crease o piesă de artă
şi formulase o mărturie istorică. Pe urmele traducătorului
anonim, care tipări.se versiunea lui îin.tr-un „Cahmdar" din
Sibiu, în 1830, Coşbuc amintea, în 1885, .cititorilor „ Tri-
bunei" că strămoşii lor se aflaseră pe aceleaşi locuri şi
duseseră cam acelaşi fel de trai şi în secolu'! al XVI-lea
şi mai devreme.
Antologia sanscrită e, apoi, direct legată de cercetările,
putem spune cu deplină exactitate, de folclor comparat pe
care le-a întreprins Coşbuc în ultimii ani ai secolului. Imnu-
228
rile indice i se păreau poetului nu mult deosebite de
datinile de străveche obîrşie pe care le cunoscuse în satele
transilvane şi despre care avea să s·crie pagini emoţionante
ca acel fragment intitulat Cîntecul zorilor. Maximele şi
proverbele nu făceau decît să reia firul Pildelor filosofeşti,
care se difuzaseră pe întreg teritoriul patriei timp de
aproape două secole. îndreptat spre această literatură de
erudiţia germană, care se orupase intens în secolul al
XIX-iea de literatura şi cultura orientală, Coşbuc urma,
de fapt, un fir conducător din cultura română, în care
admiraţia pentru înţelepciunea orientală a fost statornică,
întreţinută fiind şi de o continuă alimentare din surse
orientale prin intermediul „cărţilor populare".
Mult mai sugestivă este preocuparea lui Coşbuc de a
reda în româneşte capodoperele marilor poeţi, care, ase-
meni autorilor unui cronograf unic, au păşit unul pe ur-
mele ·celuilalt în redactarea operei în trei acte, consacrată
tradiţiei europene : Homer - Virgiliu - Dante. Şi în
această privinţă s-ar putea vorbi de impulsul pe care l-a
primit poetul din partea romantismului german (preţuirea
acestuia fiind o dată mai mult dovedită şi de traducerea
piesei lui Schiller, Don Carlos) ; dar 1parcurgerea acestei
catene are o raţiune mult mai pr<Jfundă.
în 1896, cînd publica Eneida, Coşbuc indica în pre-
faţă : „De cîţiva ani mă ocup cu traducerea operelor lui
Vergii, Homer, Plaut, Terentius şi Aristofanes. Cu volu-
mul acesta încep seria traducerilor. Volumul viitor va fi
Georgica şi Bucolica lui Vergii. Al treilea volum va cu-
prinde cite o comedie de-a celor trei scriitori teatrali. Pe
Homer .am început să-l traduc şi dacă voi .avea tot acelaşi
zel de lucru, ca şi .pînă acum, o să-l public mai tîrziu."
Poetul se angajase, aşadar, la realizarea unor versiuni cit
mai fidele şi mai expresive ale operelor lui Virgiliu şi
229
Homer, selectînd din literatura antică .şi trei autori de
~omedie care ar fi putut ·pătrunde pe scenele române. Dar
pentru cine tipărea Coşbuc Eneida? „Nădăjiduiesc, mărtu
riseşte el în aceeaşi prefaţă, că voi putea publica pe Vergii
mai tîrziu, revăzut şi cu notele trebuitoare pentru înţe
legerea şi celor ce n-au întinsa cultură clasică ori n-o
au de loc."
Cîţiva ani mai tîrziu, Coşbuc se apropia de Divina
Comedie, căreia dorea să-i dea aceeaşi destinaţie, în care
scop 1ncepea să strîngă note explicative. Este ştiut astăzi
că opera dantes<:ă l-a absoribit aproape cu desăvîrşire în
ultimii ani ai vieţii şi că a amiÎnat pub1icarea traducerii
pentru a face să apară, mai întîi, un comentariu menit
să dezvăluie „ adevăratele sensuri" ale capodoperei genia-
lului florentin. Dar o altă mărturisire grăitoare ne .întîm-
pină fotr-unul din paragrafele comentar.iului (intitulat Sola
per cui în volumul al Ii-lea al operei editate în 1965) :
„Acum cîţiva ani am început să citesc pe Dante în ediţia
lui Polacco, fără nici un fel de note, ajutat de o traducere
franceză, de un dicţionar şi de o gramatică, pentru că
nu ştiam limba italiană şi voiam s-o învăţ citind pe Dante.
Fireşte, m-a ajutat foarte mult limba mea maternă, ro-
mâna, întruclt limba română e mai apropiată de limba
lui Dante decît însăşi italiana rmodernă. Şi, astfel, am
ghicit multe lucruri şi am lămurit înţelesul mu'ltor ·cuvinte
danteşti 'numai . cu ajutorul intuiţiei şi al sensului cuvin-
telor asemănătoare în limba română, pînă ce am 'învăţat şi
eu italiana, aşa cum spune Dante că a învăţat latina cu
ajutorul limbii sale materne. Şi-apoi, dat fiind că tradu-
sesem şi Eneida lui Virgiliu şi Odiseea lui Homer în ver-
mri, am încercat să traduc şi am tradus şi Comedia lui
Dante în terţine." In 1905 operele celor trei mari poeţi
puteau să se apropie de teascurile tipografice şi dorinţa
23C!
bi Coşbuc de a publica pe acestea part: să fie principala
'sa preocupare, după cum rezultă din scrisoarea adresată
ministrului Mihail Vlădescu .din 21/5, 1905 (aflată azi în
colecţiile Bibliotecii Academiei) : " ... Fiindcă domnia-ta
mi-ai ,promis, şi ştiu că ai fi făcut-o şi fără asta, că mă
vei ajuta în bietele mele opintiri ,de scriitor, .aş fi dorit
să te rog să-mi acorzi o dată o audientă ca să-ţi arăt mai
multe păsuri unde ai putea să mă sprijineşti, cum e cu tipă··
rirea traducerii lui Dante, a Odiseei şi Iliadei şi a Opere-
lor complecte ale lui Virgil, care stau în aşteptare, căci
eu singur nu le pot tipări, fiind şi aşa afundat pînă în gît
în încurcături cu editorii". Dacă audienţa a avut loc sau
nu e greu de spus, sigur este că operele au continuat să
rămînă în aşteptare, doar pasaje răzleţe apărînd în presa
vremii. Dar este limpede că stăruinţa lui Coşbuc izvora
dintr-o adîncă năzuinţă şi convingere, care ne îndreptă
ţesc să afirmăm că celelalte traduceri (din Byron, Schiller,
autorii de comedii antici) au fost legate de preocupări
momentane şi au fost oferite publicului în ediţii obişnuite,
În timp ce marile capodopere s-au integrat într-un plan
al său şi editarea lor a fost 1concepută cu comentariile
de rigoare.
Traducerea operelor foi Homer, Virgiliu şi Dante, este
capabilă, deci, să ne dezvăluie intenţiile poetului. Deşi
Coşbuc nu a izbutit să publice decît opera lui Virgiliu,
el a continuat să lucreze intens la cizelarea traducerii
Odiseii şi a Divinei Comedii, însoţită de vastul comen-
tariu întrevăzut a lua proporţiile a şase tomuri masive.
Schematizînd datele, pentru a scoate în lumină esenţia
lul, putem afirma ,că traducerea operelor lui Homer, Vir-
giliu şi Dante, a avut menirea de a pune la dispoziţia citi-
torilor lui Coşbuc, adică a .acelei "mase de 1truditori",
231
poezia de mare prestigiu care să le .confirme că ei înşişi
s-au adăpat de la izvoarele marilor tradiţii de cultură, că
au continuat să păstreze obiceiurile şi dorul de libertate al
vechilor romani şi că literatura care li se cuvine este cea
scrisă într-un spirit viu, combat:v, în stare să-i ajute să
realizeze o nouă lume de adevăr şi dreptate. Erau cele
trei mari exemple, pe care operele lui Homer, Virgiliu
şi Dante, puteau să le dea poporului din rîndurile căruia
se ridicase Coşbuc. Toate aceste impresionante mesaje de
cultură au avut un ecou direct în opera originală a poe-
tului român, atît în idilele şi baladele sale, cît mai ales
în acele prea puţin relevate „cîntece barbare".
Odiseea ar fi adus pe meleagurile noastre. imagmea
unei lumi îndepărtate, dar nu străină de mentalitatea ro-
mânilor, evocînd întîmplările extraordinare ale unui erou
::c le era familiar, într-o formă ce le era pe deplin acce-
sibilă, epopeea. Istoriile depănate de cîntăreţi timp de
secole în fata ascultătorilor, lacomi să afle minunăţiile
universului şi puterile omului, se contopiseră la un mo-
ment dat sub mina unui maestru, ,care 'lansase peste valu-
rile timpului creaţia sa. Secole de-a rîndul masele din ţara
noastră î.şi domoliseră setea de frumos, ascultînd pe cîntă
reţul faptelor lui Alexandru Machedon sau jalnica întîm-
plare a cetăţii Troia, de unde nici lHl atacant de seamă
nu se întorsese cu pace în patria sa. „Cronografele" vechi
consemnaseră, la rîndul lor, cu minuţie soarta fruntaşilor
greci, adăugînd şi acea nemaipomenită întîmplare că pe
acele vremi „s-au cufundat Atlantia de s-au făcut ostrov".
Cîntăreţul e mereu amintit şi fo opera lui Homer, el se
numeşte Demodoc şi se bucură de o cinste deosebită la
curtea lui Alcinou, sau Femiu şi este cruţat 'în măcelul
prinţilor. Eroul se transformă el însuşi în cîntăret şi-şi
232
povesteşte peripeţiile în din ţara f eaci-
faţa ascultătorilor
lor. Aedul, ne lasă a înţelege autorul, are un rol de seamă
în păstrarea bunelor obiceiuri ; acesta a fost şi rostul cîntă
retului ce i-l lăsase Agamemnon soţiei sale Clitemnestra :
„Şi-avea cu ea şi-un cîntărcţ, să vadă
De cinstea ei, şi-adins de-Atride pus
Să-i apere nevasta de vro nadă.
IJar cînd ursita zeilor de sus
Pe-aceştia-i înnodă, ca ei să cadă,
Atunci Egist într-un ostrov l-a dus

Pe-acest prooroc, lipsit de-ale mincării
Lăsindu-1 pradă paserilor mării."
Vraja exe1, \tată de povestitor, care combina măestru fan-

tasticul cu autenticul, lărgea dimensiunile experienţei şi
ascultătorii descopereau noi .sensuri ale lumii şi ale vieţii.
încleştarea omului cu soarta potrivnică, cu natura, în forme
dure ce nu lăsau răgaz sentimentalismului, ca în episodul
plecării din insula lui Circe, cînd Elpenor a căzut de pe
acopenş:
.Deci sufletu-i s-a dus în noaptea morţii
5i-acolo l-am lăsat în voia sortii ... w.
dar mai ales îndrăzneala şi iscusinţa lui Ulise, care reu-

şeşte să înfrîngă monştri şi adversari, amăgind zeii şi reLu-
cerindu-şi casa, ar fi fermecat pe ascultătorii români, care.
timp de veacuri, creaseră şi se împărtăşiseră dintr-o bo-
gată literatură orală. Lumea Odiseii ar fi apărut ca o
străveche pildă în faţa „ truditorilor de la sa te", care s-ar
fi regăsit în ace.st mediu din care pornise şi civilizaţi.a lor.
Dar Eneida putea să îndeplinească şi mai bine acest
rol. Troienii care întemeiază Italia latină, spre care de
233
secole se întorsese ochii locuitorilor de pe meleagurile
noastre, ofereau pilda eroismului şi a virtuţilor :ce .puteau
fi ·considerate "'S'trălbune" .de români. Obi1ceiurile lor se
dovedeau şi mai apropiate de ale noastre şi, de aceea,
Coşbuc alătura Eneidei evocarea vieţii cîmpeneşti înscrisă
în acea mică enciclopedie poetică intitulată Georgicele.
Faţă de cei care doreau 1Să surpe cetăţi, să adune nesfîrşite
comori, acoperindu-se "de-al fraţilor s:înge", locuitorii dm-
purilor roditoare îşi duseseră existenţa lor paşnică şi înte-
meiată pe munca tenace :
"Insă cu strîmbul său plug ţăranul despică pămîntul,

Asta-i e munca. Din ea hrăneşte şi ţara şi-n casă
Micii copii„.
Vechi sabini de demult ei astfel trăitu-şi-·au viaţa
Astfel şi Romul şi Rem şi-aşa se-ntăriră etrurii,
Şi-astfel măreaţă crescu şi-o doamna-a pămîntului Roma
Şapte coline-adunînd cu zidul ce-o-ncinge de-i una."
încă din 1886, publica în „ Tribuna" acea laudă

Coşbuc
versificată adusă povestirii populare, pe care el o plasa,
cu bună intuiţie, în cadrul amplu al marilor epopei orale.
In versuri încă stîngace, poetul exprimă un profund crez
al său, pe care l-a păstrat neschimbat în tot cursul vieţii :
• Văd ciclopi c-un ochi în frunte, văd eroi încinşi cu lauri
Şi văd toate-acele tipuri de greceşti mitologii,
Pe care le-a creat avîntul exaltatei fantazii.
Şi privind adînc la ele, îmi par toate a fi asemeni
Cu-ale noastre tipuri ; toate îmi par rude, îmi par gemeni. „
Mai înainte să fi pătruns în amănunţimile textului home-

ric şi al lui Virgiliu, dar sub impresia puternică ce i-o
lăsase lectura marilor epopei antice, Coşbuc ajunsese la
această preţioasă constatare :
234
"Ah, îmi place mult povestea, căci poporul ·se descrie
Singur el pe sine însuşi în poveşti şi-mi place mie
S-ascult pe popor, ca ·astfel să observ cum s-a descris.
Ascultîndu-1, fără voie parcă mă cuprinde-un vis
Si zăresc poporul nostru, cu zîmbire drăgălaşe
Legănat cu-acelaşi leagăn şi-nfăşat cu-aceleaşi faşe
Ca şi vrednicii războinici de la Tibru şi Olimp ! "
Visarea tinerească s-a pre.5'Chimbat, apoi, în năzuinţa de

a reda în limba poporului marile documente care puteau
să-l facă să 'înţeleagă apartenenţa sa la o ·îndelungată
tradiţie ; exclamaţia : "Et in Ar.cadia nos ! " şi-ar fi găsit
astfel temeiuri de necontestat.
Afinităţile s-au amplificat în momentul în care poetul
a început să studieze capodopera celuilalt mare latin, a
genialului florentin care păşise pe urmele acelei „mare
faclă-n veci pe-al artei drum" ; ele s-;au amplificat, de-
oarece Coşbuc nu a găsit numai trăsături asemănătoare
între cele două tradiţii culturale, dar mai ales pentru că s-a
regăsit pe sine. Din această oglindire, în apele mai largi
şi mai întinse ale operei danteşti, au ţîşnit apoi paginile
de violentă polemică Împotriva grămăticilor lingvişti şi a
criticilor fantezişti, care descopereau fisuri în Divina Co-
medie, neavînd putinţa să-i admire înălţimea ameţitoare.
Apărîndu-1 pe Dante, Coşbuc se apăra pe sine, sub autori-
tatea unui mare exemplu. De aceea, pe de altă parte,.
Coşbuc n-a putut privi Divina Comedie ca pe o operă apă-:
rută într-un anumit moment istoric, ci ca pe capodopera
prin excelenţă. Nu avea importanţă faptul că Dante scri-
sese pentru oamenii secolului al XIV-iea, opera lui îşi·
păstra integral actualitatea, nu numai prin părţile ei perene,
dar în ansamblul ei ; şi totuşi, cu o singură deosebire, care-
evidenţiază o latură originală a concepţiei lui Coşbuc.
235-
Dante este pentru Coşbuc poetul care a dorit să insufle
contemporanilor săi un nobil ideal ; „poetul, afirmă Coş
buc, stă în tot cursul viziunii sale într-o continuă intimi-
tate spirituală cu cititorii săi. Aici le atrage atenţia asupra
unui fapt, acolo îi îndeamnă să-şi fixeze mintea la lucru-
rile care urmează, într-un loc afirmă prin jurămînt ceea
ce le spune, într-altul îi provoacă să-şi aducă-aminte de
ceva" (vol. I al Comentariului, p. 213). Mai mult, „în
toată viaţa sa publică [Dante] a fost un Cato (vezi şi
Comedia !), mustrînd pe toată lumea fără să ţină seama
de persoane - cu pasiune, cu violenţă. Să vadă cititorul
Canţona[ ... ] şi va putea să-şi dea seama ce violenţă şi
pasiune pune în discuţiile sale, în tot Convivio şi mai cu
~eamă în tratatul al patrulea ; într-un loc de acolo citito-
rnl va vedea cum în timpul discuţiei c cuprins de o furie
atit de mare, încît exclamă : «Iar dacă adversarul ar
vrea să spună că ·[în celelalte lucruri nobilitatea e vădită
de însăşi bunătatea lucrului, iar în cele omeneşti prin
faptul că nu se mai păstrează amintirea originii sale de
rînd] ar trebui să-i răspunzi nu cu vorbe, ci cu cuţitul ! ~
Ne putem face o idee despre violenţa cu care ar fi discu-
tat în celelalte tratate, în care avea ,să vorbească de lăco
mia şi de corupţia Florenţei !" (Voi. II, p. 319.)
Oricare ar fi aprecierile care se vor face În viitor
ampra Comentariului la Divina Comedie al lui Coşbuc,
va fi reţinut, în orice caz, efortul impresionant pe care
1-a făcut poetul pentru a înţelege fiecare vers din capo-
dopera italiană. Străduinţa aceasta ne este dezvăluită de
manuscrisele <le laborator ale traducerii, ,care a stat, apoi,
la baza comentariului. Or, scrupulozitatea lui Coşbuc îl
distanţează net de predecesorii săi - Heliade, Asachi, Dră
gescu, Grădişteanu, C. Boteanu, Maria Chitu ş.a.
236
S-a remarcat că scopul traducerii lui Heliade şi, în
parte, cel urmărit de Maria Chiţu - versiunile cele mai
cunoscute în secolul al XIX-iea - era de a demonstra
,..că limba italiană este limba română şi că a face din
româneşte în italieneşte nu e a traduce, ci a face o inver-
siune a unor particule sau o mică şi neînsemnată para-
frazare" 1 . Am spune că avem de-a face mai curînd cu
demonstrarea unei teorii (bazată pe combinarea presti-
giului vestitei „lingua franca" cu teza derivării limbii ro-
mâne din Italia), decît cu redarea unei opere sub forma
ei cea mai autentică.
Nu numai intenţia, dar şi posibilităţile lui Coşbuc au
fost superioare predecesorilor (după cum recunoaşte şi
N. Gane, care publica Infernul în 1906) ; poetul se apro-
pia de capodopera lui Dante fotr-un răstimp fo care ma-
rele italian se bucura de un recunoscut prestigiu, ca om
de cultură şi desigur ca poet. Bun cunoscător al versiunii
lui Philaletes, Eminescu afirma 'în Icoană şi privaz :
rCu flori stereotipe, cu raze, diamante
Nu pot să scriu frumseţa cea vrednică de Dante"
De aceea, Coşbuc nu a încredinţat deîndată tiparului rezul-

tatele muncii sale, c"i a revenit din nou .şi din nou asupra
versurilor, şlefuindu-le pentru a le da strălucire de cristal ;
el a refăcut treptat tot ceea ,ce tradusese duipă versiunea
genmană a lui Karl Eit:iner, după ce a :învăţait limba iba·l·i.ană.
Dar în timpul acestor şlefuiri s-a format şi o nemaiîntîl-
nită afinitate.
Aşa cum mărturiseşte poetul în scrisorile către editorii
săi de la reviste sau în însemnările de pe paginile citite
1 Vd. Ion Păt11aşcu, „Divina Comedie" În româneşte, ~Revista

Fundaţiilor", 1944, 5, pp. 456-460.
237
(pe ediţia
Campi, în special), munca de traducere a fost
epuizantă Poetul nu numai că a trecut de la o versiune
1.
la alta (de la germană la cea originală), dar a şlefuit

continuu versul său pentru a-l apropia de versul dantesc.
Ms. 3223 din Biblioteca Academiei dezvăluie procesul ane-
voios al creaţiei ; Coşbuc se simte dator să pătrundă fo
toate amănunţimile artei danteşti, să capteze g-Jndul poe-
tului italian, să-i surprindă intenţiile şi apoi să le redea,
exact, dar şi poetic, 'într-o altă limbă decît a aceluia. Iată,
de exemplu, terţina ironică din Infern, XXVI, 1-3 :
"Te bucură, Florenţa ! Mare-o lume
Eşti tu ! Din aripi baţi pe-uscat şi mare
Şi-n ladu-ntreg s~aude de-al .tău nume.•
Dar, marginal, poetul consemnează alte variante :

.fii veselă, Florenţa, căci în lume
Eşti mare tu ! Domneşti şi ... " ;
evident, expresia e mai clară, dar, în schimb, se pierde

conclZlunea originalului. Şi atunci ? Soluţia este să refacă
începutul:
"Florenţo, salt-acwn... "
şi să găsească alte forme şi pentru versurile celelalte ; de

aceea el cofitinuă să tatoneze :
.Şi-ncep şi-n Iad să ştie ... •
sau
.Si plin e chiar şi Iadul de-a... •
Am redat cîtcva mărturii în articolu! nostru din • Tribuna•,

1
1958, nr. 50 şi în alte contribuţii.
238
Căutările se succed la aproape fiecare terţină şi alegerea
versiunii cele mai hune (în cazul de faţă una diferită de
cele citate) a fost făcută la capătul unor cizelări dintre
cele mai migăloase. Evident că poetul s-a supus celor
două îndatoriri fundamentale ce stau în faţa oricărui tra-
ducător al lui Dante : fidelitatea faţă de text şi obligaţia
faţă de cititor care se aşteaptă să citească poezie ; dar
el a mers şi mai departe, întrucît prin a reda fidel textul
a înţeles să reproducă aidoma viziunea florentinului. Tra- ·
<lucind, Coşbuc a pătruns în intimitatea procesului de crea-
ţie al marelui predecesor şi a izbutit, pînă în cele din
urmă, să revadă cele trei regnuri prin ·ochii lui Dante ;
cărturarul român are din nou În minte "emisfera albă şi
emisfera neagră", cînd transpune versurile din Purgato-
riu, II, 1-5 :
"Iar soorele-ajunsese pe-orizonul
Ail cărui cerc de-amiazazi-nvMeşte,
ln punctul cel mai sus ·al său, Sionul,
Iar noaptea ce-n opusul cerc roteşte
leşea <lin Gange ... "
şi, de aceea, el poate da expli(;aţiile de rigoare : „ acea

planetă întunecată, centrul spaţiului negru, este Noaptea,
luată de Dante ca o entitate personificată. Oind Dante zice
că Noaptea ieşea din Gange, el înţelege ·că Noaptea aceasta
personificată, ca planetă imaginară, era pe meridianul
Gangelui şi apărea la Ierusalim." (Comentariul, voi. II,
p. 78 seq.) Comentariul s-a însoţit cu traducerea pentru
că poetul român a văzut din nou universul pe .care l-a
creat fantazia .floreilltinului, iar pledoaria sa ·caldă şi adese-
ori in'tlrall!Sigiem:tă pentru o exegeză dantescă integrală a
239
pornit incontestabil de la faptul ca m miezul cosmosului
marele florentin întrevăzuse un chip uman (Par., XXXIII,
130-131).
în anii în care Coşbuc scria primul comentariu român
la Divina Comedii', lua fiinţă la Universitatea bucureş
teană prima catedră de limbă şi literatură italiană, care
avea să iniţieze analiza sistematică a operei danteşti. De
atunci şi pînă astăzi traducerile din Dante s-au înmulţit,
iar o;tudiile au pornit de pe baze mai savante. Pină în
momentul reeditării operei sale nu a mai fost, însă, ela-
borat un nou comentariu dantesc. În cultura română, Coş
buc îşi păstrează deci un loc important, prin străduinţa sa
de a înălţa lui Dante un monument nepieritor într-o etapă
în care opera florentinului nu fusese abordată cu temei-
nicie. Dacă ar fi izbutit să-şi tipărească opera, Coşbuc
ar fi dat un impuls vigu_ros studiilor danteşti în ţara noas-
tră, silind pe specialişti să se pronunţe asupra opiniilor
:;ale ; dar, întrucît străduinţa sa a rămas mult timp tăi
nuită, ea se înalţă astăzi ca o veche şi totodată nouă
mărturie a ataşamentului scriitorilor din ţara noastră pen-
tru creaţia nemuritorului poet italian. De pe noul său
postament, Coşbuc fulgeră cu aceeaşi vigoare împotriva
glm;atorilor înclinaţi să fragmenteze opera dantescă, împo-
triva esteticienilor grăbiţi să admire cîntul Francescăi, al
lui Farinata sau al lui Ugolino, trecînd cu un zimbet de
superioritate croceană asupra sintezei grandioase în care
Dante şi-a zidit geniul, ca şi împotriva "grămăticilor"
mărunţi, neputincioşi să suporte furtuna ce a bătut culmile
şi grăbiţi a se ascunde în chilia pEnă de traf toloage înve-
chi te. Cel care s-a dedicat unui studiu ce "atîţia ani făcu
din mine-un macru", pentru a aborda în •chip original
o capodoperă atît de complexă şi de uluitoare, păstrează,
240
avem impresia, şi un zîmbet interior : e surîsul lui Rumi,
car·e, întinzînd puntea menită ·să ver~fiice virtuţiiile şi vioi.He
celor invitaţi să treacă peste ea, s-a văzut „ruşinat" de
aceştia, dar pe mulţi i-a pus pe gînduri. 1
Pilda genialului poet l-a inspirat pe Coşbuc (ultima
poezie, Vulturul, ni se pare scrisă sub o indirectă influ-
enţă dantescă) şi, mai mult, a susţinut lupta lui pornită
contra „poeţilor farisei" şi a oricărei forme a literaturii
„de cabinet". A scrie înseamnă pentru Coşbuc a te angaja
cu pasiune pentru a-ţi vedea poporul fericit ; el dntă
faptele de vitejie din Războiul pentru Independenţă, con-
damnă „·parlamentul de dacă" şi pe cei care „la bani li-e
gîndul tot", dînd clar îndemnul :
wRidică-te, să scuturi ce ! te-apasă
Vointa-nvinge tot; de-o ai în tine
Tu nu te temi de rău, de greu nu-ţi pasă !
Urca-vom şi-alte scări, de chin mai pline ;
Nimic au fost pe cite le-am urcat,

De mă-nţelegi şi vrei ; să vii cu mine !
Virgil aşa pe Dante 1-a-nvăţat... "
Dar „suflet din sufletul neamului" său, Coşbuc nu l-a

urmat pe Dante în formularea irealizabilei visări care a
1 Trebuie menţionat faptul că străduinţa lui Coşbuc, adusă la

lumină în veşminte de sărbătoare, în 1963-1965, de Editura pentru
Literatură, s-a bucurat de o bună primire din partea criticii din
ţara noastră şi de peste hotare. Consemnăm aci prezentarea Comen-
tariului datorată profesoarei Rosa del Conte, în remarcabilul volum
Dante nel mondo, Fir.enze, 1965, ca şi articolele calde şi pline de
înţelegere ale lui Mario Baffi din .L'Osservatore Romano•, 1966,
nov. şi dec. ; opera a fost înregistrată de Enzo Esposito în vol.
Gli studi danteschi dal 1950 al 1964, Roma, 1965.
241
fost pentru florentin „.monarhia uniVie11~ală" ; dilll/Patrivă,
vechimea şi clasicitatea tradiţiilor spirituale ale poporului
rnmân i-au inspirat cîntecele de aspră vigoare, în care
neamurile puternice şi-au celebrat victoriile împotriva im-
periului roman. „Cîntecele barbare" izvorăsc din protestul
poetului împotriva perpetuării formelor social-politice ana-
cron:ce, din care au ieşit şi numeroasele .însemnări pe
cărţile citite. Imperiul roman, ca 1Şi cel habsburgic se înte-
meiaseră pe o cruntă exploatare şi sosise clipa ca impe-
riile moderne să piară, aşa cum se sfărîmaseră şi impe-
riile antice. Reluînd timbrul viguroşilor luptători din
trecut, Coşbuc 1Îi ampliifica :rezonanţa 1n 1893, dnd ră'S
pîndeşte fo foi volante printre memorandiştii din Tran-
silvania ln opressores.
Apropiindu-se de „vocile popoarelor", Coşbuc a redat
în română operele care dezvăluiau matca de civilizaţie
din caiPe se ·desprinsese .cultura poporului nostru ; „idilele"
se apropie astfel de celebrarea latină a vieţii campestre,
aş:i cum „baladele" se impletesc cu epopeile antice. Lecţia
marelui florentin s-a transformat în imperativul creării
unei literaturi vii, militante, care să proclame drepturile
malienabile ale personalităţii umane.
Intr-un răstimp în -care poezia se interiorizează în ma-
joritatea l·ite:roaturilor europene, Coşbuc •Continuă să cultive
o artă ·care reprezintă natura cu o obiectivitate clasică ;
dar acest clasicism al său nu descinde dintr-o concepţie
similară celei care a stat la baza producţiei literare fran-
ceze din secolul al XVII-iea, ci din însăşi viziunea artis-
tică a creatorilor care au inspirat clasicismul francez,
anume ma11ii scrjiitori elini şi latini. Obiectivizarea poetului

are drept consecinţă faptul că, pentru el, cuvîntul rămîne
în primul 11înd un semn - şi nu i se impune atenţiei
ca o realitate complexă de .sine stătătoare. Or, atitudinea
242
sa nu poate fi raportată numai la mişcarea literară ce îi
este contemporană şi fată de care el poate apărea ca un
întîrziat ; poetul continuă cu evidentă intenţie unul din
principalele filoane din literatura română, şi anume acela
care a păstrat, într-un echilibru atic - opus manieris-
mului -, o egală proporţionare a viziunii interioare cu
mediul exterior. Coşbuc dezvoltă tradiţia pe firul căreia
se plasează Dosoftei, expresie a unui baroc original, Ion
Budai-Deleanu, iluminist clasicizant, Vasile Alecsandri,
romantic evocator al unei realităţi ce se impune din exte-
rior artistului ; ·de aceea, planul său de traduceri din lite-
ratura universală pare o reactualizare a programului ilu-
minist al Şcolii Ardelene, dar într-un alt context cultural,
În care literatura şi-a delimitat cu precizie domeniul şi
nu mai este o „an ci la" a filosofiei. 1n raport, deci, cu acea
mişcare literară care încearcă să individualizeze ,şi mai
mult domeniul beletristicii, separînd esteticul de contin-
genţele sale cu eticul şi cu adevărul, Coşbuc apare ca
reprezentantul unui clasicism, ·Care, la rîndul lui, nu apar-
ţine unui sistem de norme abstracte - ca cel francez - ,
ci slujeşte idealul reprezentării „adevărului integral", pe
care l-au urmat clasicii Antichităţii. Aşa se explică şi
totala respingere de către el a poeziei care îşi propunea
să perfecteze tehnica pentru a rafina conţinutul. Şi dacă
versul său nu ajunge să exprime rafinamentul atins de
o sensibilitate ce se repliază autentic asupra profunzimilor
umane, el izbuteşte să redea cu veritabile mijloace artis-
tice lumea scăldată în lumină pe ·Care o contempla Grigo-
rescu, precum şi clarobscurul cultivat de mari maeştri ai Re-
naşterii. în egală măsură, poezia lui Coşbuc denotă că, în
concepţia poetului, scrisul a continuat să fie o parte din-
tr-un ansamblu, versul său îmbinîndu-se organic, ca în
cultura română veche, cu zugrăvitul, coreografia, muzica ;
243
plasticitatea, muzicalitatea, ritmul şi miş.carea versului su-
gerează că poezia lui este un fragment .dintr-o sinteză de
cultură. (Nu mărturisea el : „poeziile mele le compun
cîntîndu-le şi am atîtea melodii tn cap cite poezii am
scrise" ?). De aceea Coşbuc nu putea accepta ca tehnica
să devină mai importantă deoît materialul pe care aceasta
îl mînuieşte şi decît opera pe care şi-o propune să o
realizeze. Exprimînd .în versuri de toţi înţelese aspiraţii în
comun Împărtăşite de poporul căruia "îi aparţinea, Coşbuc
leagă o tradiţie scriitoricească de o impozantă catenă euro-
peană - Homer, Virgiliu, Dante. In această privinţă
credem că este instructiv clasicismul lui.
ETAPELE RECEPTĂRII OPEREI SHAKESPEARIENE
Cel care ar dori să exprime în cîteva cuvinte destinul

operei lui Shake.speare în România ar găsi potrivit versul
din epilogul la King Henry the Fifth : „Small time, but
iu tlzat small most greatly liv'd I This, star of England".
In răstimpul unui secol şi dteva decenii, •Creaţia marelui
dramaturg englez s-a impus în cultura română, atrăgînd
pe cei mai de seamă oameni ai scrisului şi de artă din
ţara noastră, ·Ca şi numeroase generaţii de spectatori şi
cititori fideli admiratori ai versului şi universului shake-
speariene.
Recapitulînd vîrsta mai mult decît centenară a cunoaş
terii operei shakespeariene, pornim de la prima atestare
documentară, articolul lui Cezar Bolliac din 1836, deşi este
uşor de presupus că oamenii de cultură români, atenţi la
capodoperele europene, intraseră în contact, fie şi prin
intermediare, cu tragediile dramaturgului, care, în special
în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, se impuneau
pe scenele germane şi, treptat, în •teatrele din Cehoslova-
ci.a, Polonia, Ungaria. Ne Teferim Ja scriitorii din Şcoala
245
Ardeleană, la cărturarii din ţările româneşti, sensibili la
realizările artistice şi ştiinţifice ale popoarelor din Europa.
care, după cum afirma un scriitor În prefaţa unei cărţi
rîmnicene de la 1798, „se laudă şi se răsfaţă în ştiinţe
filosof eşti" ; adeseori aluziile sînt şi mai la obiect, ca în
prefaţa la Versuri îndemnătoare ale lui M. Bota, din 1829.
care enumeră printre ţările care au ajuns la „floarea
fericirii" : ,.Am•tria, Anglia, Franţa ş.a. [care] cu frumu-
seţea culturii lor preste toată lumea acestui pămînt ca
razele soarelui ales exemplu străluces<:". Ecourile voltai-
riene şi goetheene, pentru a nu cita decît pe cele mai
ilustre, vor fi adus în faţa cititorilor români şi creaţiC:t
c;hakespeariană. Nu ar fi surprinzător ca cercetarea siste-
matică întreprinsă în zilele noastre să scoată la lumină
încercări timpurii de traducere sau imitaţii după Shake-
speare, necunoscute până IÎn prezent. Cert este, însă, că ates-
tarea documentară din 1836 conferă momentului pătrun
derii o anumită semnificaţie : în cultura rnrnână Shake-
speare face parte din moştenirea tradiţiei democratice şi
patriotice. In anii care preced revoluţia de la 1848, apelul
la opera dramaturgului Renaşterii engleze se imbină cu
formularea ideilor democrat-revoi uţionare ,din scrierile ma-
rilor oameni de cultură ai ţărilor româneşti. Intrat sub
asemenea auspicii, Shakespeare se impune cu vigoare aten-
ţiei şi pătrunderea lui de-a lungul vremii se face iîn special
pe această filieră.
Este, de altfel, momentul în care Shakespeare se impune
cu vigoare atenţiei marilor literaturi europene şi acelora
care ii cunoscuseră, mai mult sau mai puţin lbine, cu
cîteva pătrimi de veac mai devreme.
Nici în Anglia ,destinul operei lui Shakespeare nu a
fost continuu ascendent. Pe timpul lui Shakespeare se rea-
lizase în teatrul englez un strîns contact între aspiraţiile
246
umaniste şi gustul popular ; „masa spectatorilor au salvat
dramaturgia de pedanteria academică şi i-au menţinut ten-
dinţa esenţială de a amuza - un amuzament de înaltă
calitate spirituală, care era, în acelaşi timp, .şi o critică
la adresa stilului de viată" 1 • Subordonarea autorilor dra-
matici gustului curţii, ca .şi asalturile puritane au depărtat,
treptat, teatrul de mase. Pe măsură ce curtenii şi noua
burghezie au început să se orienteze în dirncţii opuse, sepa-
rîndu-se totodată şi de interesele maselor populare, teatrul
a Început să fie solicitat a sta la dispoziţia unor cercuri
1
din ce în ce mai restrînse ; în timpul lui ] ames I şi

Charles I se constată o treptată eliminare a spectatorilor
săraci prin stabilirea unor taxe şi preţuri ridicate. In
timpul Restauraţiei continuă să fiinţeze numai două teatre,
pe scenele cărora piesele lui Shakespeare se joacă mai
rar decît cele ale lui Beaumont .şi Fletcher. lndepărtarea
maselor din teatru a călăuzit dramaturgia :şi arta drama-
tică engleză spre realizarea unor spectacole care să cores-
pundă gustului burg.heziei. 2 Piesde sha·kespeariene .au în-
ceput să fie adaptate, scrise din nou, de Dryden, Shadwell,
Tate (autorul faimoasei refaceri a piesei King Lear, care
se încheia cu vesela căsătorie a Cordeliei cu Edgar !).
A trebuit să apară un Macklin care să pună din nou fo
v-aloare tragismul lui Shylock, considerat un siimplu bufon,
sau un Garrick, pentru ca mari eroi să înceapă a fi rea-
bil.itati. 3
1
L. C. Salingar, The Elizabethan Literary Renaissance, în Th1
Age of Shakespeare, London, Cassell, 1961, pp. 7-39 (A Guide to
English Literature, volume 2. Edited by Boris Ford).
2
Kenneth Muia-, Changing lnterpretations of Shakespeare, ibidem,
pp. 274-293.
3 Actorii au purtat adevărate bătăilii pentru a se reveni la
textul original, şi în 17 50, de exemplu, se juca concomitent Romeo
IÎ Julieta atît la Covent Garden, cu Barry şi Mrs. Cibber, cit şi la
247'
în asemenea condiţii
Shakespeare nu a putut pătrunde
în Europa, refacerea textului reprezentîndu-1 ·într-o lumină
puţin interesantă. în momentul apariţiei sale pe continent,
opera marelui dramaturg se confunda cu producţiile de
serie ale autorilor din secolele XVI-XVIII. Faptul ni-l
confirmă prima traducere din piesele sale, un fragment
din Hamlet ; este vorba de traducerea publicaţiei lui Steele
& Addison, „ The Spectator", fă·cută la Amsterdam în 1714,
la David Mortier. In volumul tradus se cita un pasaj din
Hamlet, I, 4, dar ignoranţa traducătorului devenea mani-
festă ~n nota explicativă din versiunea franceză (apărută
sub titlul Le Spectateur ou le Socrate moderne), unde se
semnala că piesa aparţine lui Otway. La pagina 229 a
aceleiaşi versiuni, unde era evocat Macbeth şi vrăjitoa
rele (redate ca „aimables enchanteurs"), se preciza ·că este
vorba de „o tragedie scrisă de Dryden" 1. In reeditările
ulterioare erorile au fost corectate, dar atestarea este grăi
toare pentru istoria literară : Shakespeare era un mare ne-
cunoscut la începutul secolului al XVIII-iea. Faptul că în
1705 Apostolo Zeno publică un Amleto fără să-l menţio
neze pe Shakespeare, şi pornind direct de la Saxo Gram-
rna ticus, indică faptul că situaţia era generală pe con-
tinent 2 •
De-abia în 1734 Voltaire avea să-l impună atenţiei
literare europene, atunci cînd afirma în Lettres philoso-
Drury Lane, cu Garrick şi Miss Bellamy. Pentru istoricul reprezen-

tării pieselor în Anglia, vd. Shakespeare, A Celebration. Edit.ed by
T. J. B. Spencer, Penguin Books, 1964.
1 Simon Jeune, „Hamlet" d'Otway, „Macbeth• de Dryden ou
Shakespeare en France en 1714, Revue de Litterature comparee•,
1962, 4, pp. 560-564.
1
Mario Praz, Storia della letteratura inglese, Firenze, San-
soni, 1960, pp. 192-196 (cap. Fortuna di Shakespeare in Italia).
248
phiques ·că dramaturgul englez a fost ·creatorul unui teatru
şi că avea geniu, dar ... „sans la moindre etincelle de bon
gout et sans la moindre connaissance des regles". Pe drept
cuvînt, Volta1re isubliniia m
a 1sa Lettre Horace Walpole, a
din 1768, că lui i se datorează semna!larea operei shake-
spea·fi.ene francezilor. Şi de această dată el îşi formula
unele rezerve, care aveau să se preschimbe mai apoi în
atacuri furibunde împotriva „partidei" shakespeariene care
începea să se formeze în Franţa. Voltaire ajunge să-şi
retracteze vechile opinii favorabile fo a sa Lettre au
Comte d'Argental din 1776 : „Je ne m'attendais pas que
j e servirais un j our a fouler aux pieds Ies couronnes de
Racine et de Corneille pour en orner le front d'un histrion
barbare". Atacul lui Voltaire provoca o mare fierbere în
I talia. în Germania .creaţia shalk!espeariană inioepea să fie
cunoscută din aceeaşi epocă. Într-un articol memorabil din
1759, Lessing îl proclamă pe Shakespeare mai presus de
teatrul clasic francez, mai aproape de capodoperele Anti-
chităţii .şi de geniul poporului german. Considerat, din
1766, zeitatea teatrului, de către Gerstenberg .şi Herder,
Shakespeare este sărbătorit de Goethe la Frankfurt. Din
1797 apare traducerea lui Schlegel, care difuzează creaţia
dramaturgului englez, considerat de pe acum un scriitor
naţional în Germania, în masele largi. Romantismul ger-
man nu a luptat pentru Shakespeare ca cel francez şi
pentru faptul că bătălia fusese dştigată de mai ~nainte. 1
Dar fenomenul aparţine numai literaturii germane şi în
nici o altă literatură europeană destinul oiperei shaike-
1
Paul Van Tieghem, Le romantisme dans la litterature euro-
peenne, Paris, Albin Michel, 1948, pp. 93-98 (cap. Les sources lit-
teraires nouvelles : Shakespeare).
2-19
speariene nu a fost atît de raipid şi net 1progresiv. începutul
secolului al XIX-lea marchează în majoritatea ţărilor
toiul „bătăliei shak~peariene" 1 •
,.,Bătălia shakespeariană~ are un ecou puternic în ţările
româneşti şi primele menţiuni apărute la Bucureşti şi la
Braşov amintesc de opiniile lui Voltaire şi Goethe. Dar
nu ipe urmele acestor scriitoori pătrunde opera lui Shake-
speare în Româlflia, ci pe al·e romanticilor care revendicau
în dramaturgul englez un ilustru predecesor. S-a remarcat,
de .altfel, de curind, că principalii admiratori francezi ai
lui Shakespeare - Letourneur, Sebastien Mercier, Ducis -
sînt în acel<!..şi timp. prieteni sau admiratori ai lui Jean-
Jacques Rousseau şi adversari ai foi Voltai[le. 2 V.ersiunrile
realizate de aceşti admiratori şi opiniile lor vor patrona
p.rimele comentarii şi :traid.uceri r01JI1âne. 3
Contactul cu textul original se va realiza de-abia in a
doua jumătate a secolului trecut, cînd vor începe să fie
1 Vezi în această privinţă şi Tudor Vianu, Formarea ideii de

literatură universală, în Studii de literatură universală şi compa-
rată, Buc., Edit. Acad. R.S.R., 1960, pp. 138-161 (cap. Etapele bă
lii/iei shakespeariene).
z Claude Pichois, Preromantiques, Rousseauistes et Shakespeariens
(17i0-lii8), .Revue de Litterature comparee", 1959, 3, pp. 348-
355. Privitor la interesul lui Diderot pentru opera marelui elizabe-
than. vd. Roland Desne, Diderot et Shakespeare, ibidem, 1967, 4,
pp. 532-57 l.
3 Ducis inclusese în Romeo şi Julieta, pentru a-i da mai multă
gravitate, un episod din cîntul al XXXIII-lea al Infernului lui

Dante (vd. Maurice PoUet, La tragedie de Romeo et Juliette de
W. Shahespeare, P.aris, Aubier, 1961). Influenţat de intermediar, Eco-
nomu avea să traducă, în 1855, tirada aspră adresată Ofeliei: .If
thou dost marry 1'11 give thee this pJague for thy dowry", în stil
lamartinian: .BeHă copilă, ascultă: de vei voi a te mărita vreo-
dată-ţi dau drept dotă acest consiliu attristant... •
250
cunoscute şi opiniile comentatorilor englezi. în ceea ce pri-
veşte arta interpretativă dramatică, se poate vorbi şi de
o influenţă italiană, exercitată de trupele de operă şi ope-
retă italiene, influenţă mai importantă prin actorul Rossi.
care va da un imbold hotărîtor lui Grigore Manolescu.
Dar în prima etapă preponderenţa o are romantismul fran-
cez, care se îmbină in concepţia scriitorilor progresişti ro-
mâni, aidmiratori ai Contractului social 1 , cu ideile Revo-
luţiei Franceze : libertatea de expresie, proclamarea drep-
turilor artistului genial care sfarmă regulile, alături de
afirmarea ideilor de libertate, egalitate, fraternitate.
În 1836, în articolul său din „ Curiosul", Bolliac amin-
tea de Voltaire, care a atras „băgarea de seamă" asupra
lui Shakespeare, dar pornea de pe poziţiile opuse atunci
cînd sublinia a fi meritul principal al dramaturgului liber-
tatea cu care şi-a tratat materialul : „Cu tot despotismul
cel absolut al Elisabetei, poetul nu se zăticnea nicidecum
în faptele sale, punea slobod şi fără temere pe scenă
toate 1personajele atllt ale .crăiei dt .şi .ale nobleţei". în
J845, fo articolul Răspuns la articolul „Poezie", publicat
în „Foaie pentru minte", sursele sînt şi mai evidente ;
scriitorul român angajează o polemică viguroasă cu clasi-
cismul francez, interesantă întrucît dezvăluie premisele sale
romantice, dar fără utilitate pentru călăuzirea tendinţelor
din literatura română din acea vreme, care nu se orienta
spre clasicismul francez : „Shakespeare şi Hugo, afirmă
Bolliac, vor trăi, domnule Boileau, fără regule, precum
trăiesc Ossianii şi se nasc în toate limbile fără să fi avut
1
Interesant e faptul că prima definire a cuvîntuilui .romanesque•,
multă vreme sinonim cu .romantique", se întîlneşte în Discursul lui
Letourneur din 1776, care precede traducerea sa din Shakespeare.
(Cf. J.-J. Rousseau, Oeuvres comfJletes, voi. I, Paris, Pleiades, p. 1794).
251
limba fa.urată la fabrica d-tale sau avfod o limbă foarte
:imperfectă".
Influenţa ideilor din prefaţa la Cromwell este vădită. 1
.Şi la Heliade se constată ecouri franceze, dar sub influenţa
lui Marmontel, ca în faimoasa exemplificare a sublimu-
lui prin Macbeth (Despre sublim, în „Ourierul român",
1834, nr. 76). Mai puţin categoric decît Bolliac, dar mai
informat, Heliade traduce în revista sa un fragment din
Conversaţiile intime ale lui Goethe cu Eckermann (nCu-
1 ierul de ambe sexe", 1836-1838, pp. 59-60), pe care-l
reproduce Bariţ în periodicul său „Foaie pentru minte"

din aprilie 1839. Un an mai tîrziu, Bariţ dă prima tradu-
cere sub forma unei maxime (este un pasaj din Shylock,
IV, 1), urmată de actul I, scena 2, .din Julius Caesar (ace-
laşi periodic, 1840, p. 118 şi pp. 316-319). Traducerea,
realizată după versiunea lui Schlegel, se încheia cu o
notă : "Cetitorii critici ai dramelor lui Shakespeare, celor
istorice, cunosc cum că în acelea des·crierea mai multor
caractere este mai desăvîrşită decît însuşi în unele cărţi
istorice din vremile acestea mai nouă. Oare ajuns-am noi
[naţia] la vîrsta în care să avem trebuinţă a ceti pe
Shakespeare, pe acest dascăl..." Evocarea patriotică a isto-
riei ţării sale, libertatea sa de creaţie, capacitatea de a
cuprinde cele mai contradictorii aspecte ale vieţii sociale
şi de a intra în profunzimile existenţei umane sfot laturile
creaţiei shakespeariene sesizate de primii scriitori români
care-l amintesc. Elementele sînt evident preluate din arse-
nalul romantic, dar accentul cade pe rolul social pe care
l-ar putea îndeplini „cunoştinţa mai de aproape .cu viaţa
1 Dumitru Popovici, Ideologia literară a lui I. Heliade Rădu

lescu, Buc., Cartea românească, 19S5, p. 144.
252
şi măcar - cu unele opere ale 1ui Shakespeare", după
cum se exprima Bariţ.
Es.te limpede ifaptul că demootel e furn~za:te de influen-
1
ţele străine au fost utilizate în funcţie de aspiraţiile şi

necesităţile mişcării literare din ţările româneşti. Imaginea
lui Shakespeare, pe care o conturase romantismul, a atras
pe scriitorii români doritori să facă cunoscute operele celor
care, după expresia lui Heliade, contribuiseră „spre îm-
plinirea faptei mari a civi1izaţiunii, spre formarea minţii
şi inimii umane, spre perfecţia Omului". Adoptate din
motive ideologice, opiniile scriitorilor din romantismul re-
voluţionar au îndreptat atenţia cărturarilor români spre
piesa shakespeariană, .cea mai potrivită să susţină idealurile
politico-culturale ale momentului : Julius Caesar, tradusă
aproape concomitent în Transilvania şi la Bucureşti (Căpi
tanul Stoica, 1844) după intermediare deosebite - unul
german, celălalt francez. 1 Prin 1840, pornind de la ver-
siunea lui Schroder - utilizată de trupele teatrale vieneze
care străbăteau Transilvania 2 Barac tradusese Amlet,
versiune rămasă nn manuscris.
Creaţia shakespeariană atrage pe cei mai remarcabili
oameni de cultură din generaţia paşoptistă : Alexandru
1 Născut la Lipova, în 1812, Ştefan Stoica şi-a făcut studiile

la Viena, dar a cunoscut destul de bine limba franceză de vreme
ce a tradus şi din V. Hugo. Date despre acest bănăţean care a
venit la Bucureşti pentru a intra în armata naţională, şi care mai
lîrziu a eliberat robii şi a desfiinţat claca, în 1847, pe domeniile
sale, în broşuria Notiţe din viaţa unui osta1, Buc., 1912, 15 p.
! Mai dese din secolul al XIX-iea, reprezentaţii cu piese de
Shakespeare au fost date şi mult mai timpuriu (vd. P. Binder,
Shakespeare im Kronstadt des XVII. ]. aufgefillirt, „ Volkszeitung",
1964, 420, p. 3).
25}
Odobescu îşi propune să traducă cîteva capodopere, Băl
cescu îl menţionează pe dramaturg printre marii scriitori
~i g;înditori, Vasile Alecsandri şi Grigore Alexandrescu
patronează tr.a!duoerile din Shylock, care vor fi utilizate
pentru primele reprezentaţii date de o trupă română, aceea
a lui Matei Millo (laşi 1851, Bucureşti 1854) 1•
Echipele de teatru ale lui Costachi Caragiale şi C. Ha-
lepliu, care dau spectacole cu Romeo şi Julieta în 1851 şi
Macbeth în 1852, apelează la versiuni făcute de oameni
din lumea teatrului ; şi reprezentaţia Hamlet de la Bucu-
reşti din 1861 a utilizat, probabil, o versiune de acela.şi
gen. 2 Dar, paralel, se fac şi traduceri destinate lecturii :
Macbet/z în 1850, Hamlet în 1855. Cu puţin timp înainte
apăruse un volum care merită o atenţie deosebită : Bio-
grafia lui Viliam G. Şekspir dupe Le Tourneur. Urmată
de „Romeo cu Julieta" şi „OJ.ello", 1848. Cele două piese
sînt redate în versiuni asemănătoare traducerilor din epocă,
în ·ceea •ce priv.eşte stil1ul .şi lnţdeg.er.ea textului ; dar ceea
ce reţine atenţia este faptul că traducătorul, Toma Alexan-
dru Bagdat, introduce la începutul volumului o biografie
1Manuscrisul folosit pentru spectacolul bucureştean - .Şeilok

~au învoiala de sînge. Dramă în 4 acte. Imitată de pe faimoasa bu-
cată a lui Şekspir de d-nul d'Alboaz şi tradusă de domnu Teu-
lescu" - cu modificările operate de I. Voinescu şi Grigore Alexan-
drescu, se păstrează la Bibi. Academiei, Ms. 5864 (vd. art. nostru
din .Studii şi cercetări de istoria artei - Seria teatru", 1964, 1).
2 Reprezentaţia a fost aspru criticată de P. Grădişteanu (.Pro-
prietarul român", 1861, p. 96), care aprecia că .monologul «A fi

sau a nu fi„ a fost mancat cu totul... Stafia a fost un grenadir care
cutremura scena, volubil de parcă se recomanda prin glasul şi eloc-
venţa sa candidat de deputat pentru alegerile viitoare ... "
254
a drarrnaturgului (duipă Meyer ~i nu după Letourneur 1)
- iniţiativă meritorie - şi încercări critice la sfîrşit.
Numai că aceiste „consecuente morale" deduse de tradu-
cător nu se axează pe aceleaşi idei înnoitoare ca la Bolliac
şi Bariţ. Este drept că Bagdat apreciază că „din nici [o
tragedie] nu veţi putea trage mai mult folos ca dintr-aceste
-capodopere ale celebrului Şekspir, întîiul şi neimitabilul
poet dramatic ·pînă în secolul actual" (afirmaţie care face
parte din arsenalul romantic), dar motivul oferit este că
aceasta se datoreşte faptului că opera dramaturgului „nu
are scop de a amuza, nici a îndnta pe cineva, ci numai
a moraliza". într-o asemenea perspectivă, tragedia Romeo
.şi Julieta are o „consecuenţă morală" precisă : „Domnia-
voastră cîţi aveţi tinere demoazele, luînd o mai bună
pildă, păziţi pe nevinovatele fecioare de a nu-şi robi m1-
mile altora, căci niciodată nu vor primi alegerea cea
mai bună a părinţilor lor". Tot astfel Othello are mai
multe „consecuenţe morale", „înfăţiş.îndu-ne primejdiile
amorului peste măsură, ale ambiţiei din care ies mai multe
şi mari răutăţi şi ale descrederii ce trebuie să avem în
femei".
Notele critice ale lui Bagdat indică faptul că opera
1ui Shakespeare s-a impus atenţiei tuturor oamenilor de
litere români. Operă plină de învăţăminte, de experienţă
umană, ea a atras pe toţi cei care căutau să p·Jpularizeze
în mediul românesc oopodoperele literaturii universale. Ca
-şi iluştrii săi predecesori - Bolliac, Heliade, Bariţ -, tra-
ducătorul bucureştean trebuie să fi recunoscut faptul că
opera shakespeariană s-ar fi încadrat perfect 'În literatura
română, de un puternic caracter popular (asemenea lite-
raturii din vremea Renaşterii engleze). Numai că, deşi
1
Vezi Ion Horia Rădulescu, Les intermediaires fran~ais de
W. Shakespeare en Roumanie, "Revue de Litterature comparee",
1938, .pp. 252-27 I.
255
recunoştea în creaţia shakespeariană caracterul său popu-
l ar, Bagdat credea că putea să-i -confere un sens pur
moralizator, aşa cum fuseseră creaţiile literare tradiţio
nale. Opera dramaturgului englez nu era ameninţată în
mediul român de primejdia înglobării sale în cadrul unui
clasicism de tip francez, cum ne-ar fi făcut să credem
luarea de poziţie a lui Bolliac din Răspuns la articolul
„Poezie", ci de înglobarea sa în rîndul pieselor destinate
a oferi spectatorilor şi cititorilor o lecţie de etică.
Interesant pentru istoricul receptării, exemplul oferit
de ·comentariile lui Bagdat este totuşi răzleţ. Opera sha!k!e-
speari~ă continua ·să ,pătrundă Îln a doua jumătate a seco-
lului pe scene şi În literatură dezvăluindu-şi noi semnifi-
.:aţii. In 1866 Pascali joacă Hamlet, atrăgîndu-şi laudele
lui B. P. Hasdeu. Actorul angajează o viguroasă polemică
cu Matei Millo, care are drept rezultat o îmbunătăţire a
repertoriului teatrului din Bucureşti. Cu prilejul comemo-.
rării din 1864, la Bucureşti, apar cîteva articole sintetice,
iar la Iaşi se ţine o şedinţă festivă a Universităţii, în
cadrul căreia V. A. Urechia dezvoltă o amplă conferinţă.
Citat în culegerile de maxime şi în articolele din coti-
diene, cunoscut pe scenele teatrelor şi prin intermediul
unor traduceri şi comentarii apărute în curs de numai
cîţiva ani, Shakespeare putea fi considerat -în cel de-al
şaselea deceniu al secolului trecut un autor care intrase
în ·patrimoniul ·cultural naţional.
Problema care continua să rămînă ca un deziderat
era cunoaşterea creaţiei shakespeariene sub aspectele sale
cele mai autentice. Ea a fost parţial rezolvată în cea de
a doua etapă, care se prelungeşte pînă la sfîrşitul secolului
al XIX-iea, şi începe să-şi dea roadele fo cea de a treia
etapă, care se opreşte la primul război mondial.
256
Influenta germană preponderentă în Transilvania a dus
pe o serie întreagă de literaţi la concluzii mai temeinice
decît cele la care ajungeau scriitorii din epoca respectivă
de dincoace de Carpaţi. Poate fi citat în acest sens arti-
colul Shakespeare de Grigoriu Moldoveanu, apărut în "Fa-
milia" la 1866, care enumeră date exacte despre om şi
operă, precizînd că dramaturgul englez se distinge prin
aceea că „a înfăţişat lumea nu după idei preconcepute
ci în toată varietatea ,şi contradicţia ei." De asemenea
poate fi amintit studiul apărut în aceeaşi revistă, la 1882 :
Clasicism, romanticism şi naturalism, semnat Sylvio, care
circumscrie istoric locul curentului clasic şi al celui roman-
tic, pentru a insista pe perspectivele deschise de natura-
lism (sinon~m icu realismul, pentru autor) literaturii euro-
pene. Autorul consideră pe Shakespeare drept un scriitor
care a premers realismul lui Balzac : „Shakespeare a văzut
că societatea şi sufletul omenesc e singurul izvor din care
h ebuie să se nutrească artistul... Cu un cuvînt, pe cînd
clasicii au făcut o păpuşerie de idei schimbate în dumne-
zei, pe atunci Shakespeare ne arată propria noastră viaţă."
Asemenea afirmaţii denotă, desigur, o depăşire a poziţiilor
romantice, dar lipsa unei a.ctivităţi de traducere şi mai
ales lipsa reprezentaţiilor teatrale au făcut ca aceste afir-
maţii să nu fie duse mai departe, astfel că procesul de
cunoaştere ajunge peste munţi la un punct ,de stagnare în
anii în care apar la Bucureşti opiniile clare şi categorice
ale unui Caragiale sau Davila.
Caracteristică pentru a doua etapă a receptării este
realizarea contactului cu textul original ·şi succesul inter-
pretărilor unor mari artişti contemporani, fapt care a favo-
rizat progresiva înţelegere a operei shakespeariene.
Un rol de seamă i-a revenit, în această privinţă, lui
Ion Ghica, unei personalităţi care a făcut parte din gene-
257
raţia de la 1848, ·cei care îl veneraseră pe dramaturgul
englez. Director a:l Teatrului Naţional, Ion Ghica stăruie
pentru introducerea permanentă în repertorii a pieselor
dramaturgului englez, trimite la Londra ipe Grigore Mano-
lescu şi Aristizza Romanescu, pentru a urma lecţiile lui
Irving şi Ellen Terry, şi patronează activitatea de tradu-
cere a fiilor săi Scarlat şi Dimitrie, absolvenţi ai lui
'Vellington College.
încă din 1864, P. P. Carp tipărise prima traducere
din original : Macbeth, urmată, patru ani mai tîrziu, de
Othello. Fraţii Ghica fac să apară Romeo şi Julieta (Dimi-
trie Ghica) şi Richard al 1//-lea, Regele Ioan, N egutăto
rnl din Veneţia, Antoniu şi Cleopatra, Julius Caesar (Scar-
lat Ghica), toate între anii 1882-1896. Versiunile nu au
fost deosebit apreciate, dimpotrivă, în reviste - ca în
„Pagini literare" din 1899 - au apărut desene satirice la
adresa fraţilor Ghica ; -dar un pas înainte fusese, totuşi,
realizat, deoarece pînă la această dată, textul tipărit, mai
apropiat de original, căpătase un caracter livresc, în timp
ce cel vorbit pe scenă, deşi mai cursiv, se depărtase prea
mult de textul englez iniţial. Din acele~i decenii datează
şi traducerile lui Adolphe Stern, făcute tot după original,
dar şi mai puţin ·izbutite, ca şi versiunile lui G. P. Ste-
rian, Haralamb Lecca, realizate după intermediare.
Un alt pas înainte, mult mai important, îl face miş
carea teatra1lă : după ·ce, în 1879, Ernesto Rossi întreprin-
sese un turneu de mare succes 1 , la 2 odombrie 1884 Gri-
Interesant este că un turneu al lui Rossi, în 1876, a determi-

1
nat montarea primelor spectacole shakespeariene pe scenele teatrelor

flamande din Belgia (D. De Gruyter & W. Hayward, Shakespeare
on the Flemish Stage of Belgium, .Shakespeare Survey•, V, 1952,
pp. 106-110).
258
gore Manolescu este încununat pentru Hamlet-ul său, în-
făţişat în compania Aristizzei Romanescu. Urmează o serie
de reprezentaţii mult aplaudate ca ..şi un turneu cu tragedia
care-l consacrase ila Viena (în 1891), pînă la dispariţia
prematură a actorului fa 1892. "Stagiunile lui Manolescu"
au avut un mare răsunet în viaţa culturală română, deter-
minînd intrarea în teatru a unor mari interpreţi ca Petre
Liciu, Constantin Penel, Petre Sturza, şi ridicînd pe o
treaptă superioară critica dramafică şi literară shakespea-
riană. Din fericire, în această vreme a apărut pe scenă
şi C. I. Nottara, care a continuat tradiţia inaugurată de
Manolescu, 'in prima parte a carierei sale, tot alături de
Aristizza Romanescu. Se afirmă la laşi, sub aceeaşi influ-
enţă, State Dragomir şi Aglae Pruteanu. Intensitatea ecou-
lui îmegistrat în critica dramatică se poate măsura şi după
numele scriitorilor care au analizat jocul primilor mari
interpreţi shakespearieni : Vasile Alecsandri, Ion Ghica,
B. Ştefănescu-Delavrancea, Caragiale, Alexandru Davila.
Acestor doi scriitori din urmă li se datorează deschi-
derea unor noi perspective .criticii shakespeariene române.
Intr-o cronică apărută in 1898 în „Literatura şi arta ro-
mână", Da vila se întreba, 1 după ce făcea o recapitulare
a interpretărilor române date lui Hamlet, dacă rolul n-ar
putea fi abordat şi simplu, eliminîndu-se excesul caracte-
ristic actorilor din secolul al XIX-lea. Mai clar şi mai
categoric, Caragiale arată în cronica sa din „ Voinţa naţio
nală" (1885), de ce „e Manolescu mult mai bine ,Îfl Hamlet
decît în Ruy Blas ? Pentru că în cel dintîi e mult mai
puţin imperfect dedît în cel de-al doilea. Şi e şi mai uşor
unui talent tînăr şi sănătos să se apropie mai mult de
perfecţie într-un rol aşa de bine făcut, cum este melan-
colicul şi simpaticul prinţ al Danemarcei, [... ] decît rolul
239
lacheului blagoman şi impertinent, debitînd toată seara
tirade piramidale, în care-şi face reclama măreţelor sale
calităţi de inimă. Fireşte, pentru o natură înzestrată şi încă
nedeprinsă îndeajuns ca a lui Manolescu, e mai uşor a
compune o figură shakespeariană plină de adevăr, decît
un rol sec şi imposibil de fals, ·product tipic al unei şcoale
literare, pe care pentru teatru n-o mai poate scăpa de
părăsire şi uitare nici chiar talentul retoric şi frumuseţile
ale unui Victor Hugo sau Schiller." Se poate afirma că
în acest fel, ca şi prin comparaţia grăitoare pe care Cara-
giale o făcea puţin mai tîrziu între H emani şi Othello .şi
între Lear şi Hoţii, marele om de teatru desprindea crea-
ţia shakespeariană de curentul romantic care o făcuse
cunoscută În România. Într-o epocă În care În exegeza
occidentală, şi în special în cea engleză, prin C. A. Bradley,
se p~ea, parţial, în continuare pe unnde lui Col1er1dge .şi
ale criticii romantice, Carag.iale punea în lumină trăsătunile
proprii creaţiei ~aikespeariene, ibogata experienţă d·e v1aţă
cuprinsă .în ea, bogăţie .ce se 1nsoţea cu o .perfectă autem-
tici tate. Caragiale, am putea spune, conchidea victorios :
„Dar cum? ·cutezi să critici şi pe Victor Hugo şi pe Schil-
ler? Da ... " 1 .
Este suficient să amintim faptul că la începutul seco-
lului următor Garabet !brăileanu, criticînd versiunea lui
Haralamb Lecca dată piesei Romeo şi Julieta, releva în
„Viaţa românească" (1908) poezia versurilor shakespea-
riene, pentru a 'înţelege paşii pe care i-a făcut critica
română în aprofundarea creaţiei marelui dramaturg englez.
Afirmînd că „puterea de evocare a imaginilor este jumă-
Cronica teatrală, 1885, în ediţia Opere, voi. V, Buc., 19-'8,

1
pp. 2i4-275 ; Câteva păreri, 1896, în Ibidem, voi. III, pp. 58-62.
~60
tate din puterea de creatiune a celui mai mal'e poet al
omenirii", critiicul ieşean consolida poziţia cucerită de Cara-
giale, care adusese o contribuţie esenţială la definirea dra-
maturgiei shakespeariene. Se mai adaugă numeroase arti-
cole apărute în presa vremii - unele privitoare la dra-
maturg !În general, altele consa·crate analizei caracterelor,
aşa .cum proceda şi critica psihologică engleză - care pun
în lumină c.îteva tentative originale de a pătrunde în
miezul creaţiei şi care, în ori·ce caz, demonstrează atenţia
amplă aco11dată atît tragedii'lor cît şi comediilor lui Sha-
kespeare.
Un :rol hotăritor îl are În această etapă ecoul car'-
poate fi înregistrat în creaţia unor mari scriitori români,
fapt care a determinat nu numai statornicirea operei shake-
speariene în cultura noastră, dar şi deschiderea unor
noi ·căi de acces în vederea explorării şi valorificării ei.
Este suficient să amintim de B. P. Hasdeu, Delavrancea
şi în primul plan de Milhaiil Eminescu, lăsînd d e01p3.11te pe 1
Vlahuţă, Traian Demetrescu ş.a., care s-au apropiat la

rîndu:l lor de Shakespeare.
B. P. Hasdeu a cunoscut în amănunţime piesele shake-
speariene : •s-a p11onuntat cu competenţă, 1~n „Satiirul" d·m
1866, asupra Hamlet-ului realizat de Pascali, a tradus
din Shylock -şi a focercat .să 'întreprindă o analiză a carac-
terului ; asocierile sale sînt surprinzătoare, ca în aeea com-
paraţie a portretului lui Ţepeş cu cel al lui Shakespeare
(din „Buciumul", 1864). Admiraţia sa pentru dramaturgul
englez s-a transmis fiicei sale, care a scris o interesantă
analiză a caracterului Lady-ei Macbeth (Oeuvres posthu-
mes, 1890). Mai mult, scriitorul s-a străduit să imite
„mulţimea şi caracteristica varietate a persoanelor dra-
mei" şi „contrastul dintre sublim şi bufon, dintre plîns
261
şi ms", aşa cum mărturiseşte fo prefaţa la Răposatul
/1ostelnic. Influenţe shakespeariene pot fi depistate şi în
principala sa operă dramatică, Răzvan şi Vidra.
Delavrancea şi-a compus ·cunoscuta sa trilogie pornind
tot de la marea experienţă a stratfordianului. Asemănările
dintre Lear şi Luca Arbore, Richard II - Iuliu Cezar
şi Ştefan au fost sesizate chiar de criticii contemporani
(Ion Triva le) şi analizate de istoria literară (acad. V. Efti-
1
miu, Zoe Dumitrescu-Bruşulenga).

Contactul lui Eminescu a fost şi mai amplu .cu opera
shakespeariană şi admiraţia poetului român şi-a găsit ex-
presia într-un cult exprimat în mai multe locuri, dintre
care mai explicite sînt versurile din Icoană şi privaz :
.Şi eu, eu sînt copilul nefericitei secte
Cuprins de-adinca sete a formdor perfecte ;
Dar unde este <linsul cu geniu-i de foc ... "
şi cunoscutele strofe din Cărţile (1876) :

„Tu mi-ai deschis a ochilor 1umine,
M-ai învăţat ca lumea s-o citesc,
Greşind cu tine chiar, iubesc greşala :
S-aduc cu tine mi-este toată fala."
Formularea acestei admiraţii, cea mai i1lustră ş1 cea

mai înflăcărată din literatura f'Omână, este parţial .un ecou
al cultului goethean pentru Shakespeare ; nu este exclus
ca verbul eminescian să fi inspirat şi alte expresii ale
cultului pentru dramaturgul englez, care se întîlnesc, ceva
mai tîrziu, la poeţii Al. Obedenaru (Lui Shakespeare,
1916) şi D. Marcu (Umbrei lui Shakespeare, 1908 - poe-
zie ce abundă iÎn termeni ca „încăpător cît sUJfletul lui
Homer", "sclav şi rege al cugetării", „braţ de aur, poezie",
262
amintind de versurile închinate în AngHa „dulcei lebede
de pe Avan").
Amploarea contactului lui Eminescu cu opera shake-
speriaină rezultă din traducerile fă.cute (Timon al Atenei,
Sonetul XXVII), din amplele referinţe din articolul Tea-
trul românesc şi repertoriul lui („Familia", 1870), din
numeroasele imitări, aluzii, contaminări ce pot fi regăsite
în numeroase poezii, şi anume în unele din cele mai de
seamă (lmpărat şi proletar, de ex.). Un asemenea contact
a făcut ca poetul-cronicar să pătrundă în miezul creaţiei
shakespeariene şi recomandările sau analizele sale teatrale
au pus adeseori în prim-plan trăsături care nu fuseseră,
'în mod comun, semnalate de critica romantkă - ger-
mană sau franceză. Accentuînd faptul că dramaturgul a
fost conştient de arta sa, că „a domnit cu siguritate asupra
materiei sale", pentru a reda veridicul şi pentru a cuprinde
întreaga existenţă umană, Eminescu înţelegea opera lui
Shakespeare ca pe o expresie a primului Sturm und Drang
englez, ca pe o operă a Renaşterii, şi nu ca pe o simplă
prevestire a rnmantisrnului secolului al XIX-1ea.
Prestigiul dobîndit de opera dramaturgului englez prin
receptarea ei de către cel mai strălucit poet al veacului
trecut, ca şi de cîţiva mari scriitori, analizarea ei apro-
fundată au dat un nou impuls progresului operei în cul-
tura română.
Cîteva roade au apărut încă din primul deceniu al
secolului XX : fo teatru, în activitatea de traducere, în
exegeza shakespeariană.
În regia lui Al. Davila sau a lui P. Gusti, remarcat
de Caragiale, se montează o serie ide spectacole încunu-
nate de succes la Bucureşti, care vor culmina în bătălia
celor trei Hamleţi din 1912 : Nottara, Tony Bulandra şi
263
Aristi de Demetriade, aplaudat de ispectatori şi de critică
1
pentru magistrala sa interpretare. În acelaşi an, piesele

dramaturgului englez se joacă la laşi, la Craiova - Hamlet.
cu Demetrescu-Dan - şi în provincie ; Romeo şi Julieta.
Regele Lear, Nevestele vesele din Windsor, Othello, Fe-
meia îndărătnică consacră noi protagonişti, printire care
Vasile Le<>nescu, Petre Sturza, Iancu Petrescu, Iancu Bre-
zeanu ş.a. Anul 1913 aduce jubileul celei de-a o suta
reprezentaţii cu Hamlet, „ vechi amic al bucureştenilor",
după cum se exprima în „ Viaţa românească" din 1912
tînărul cronicar Tudor Arghezi.
ln privinţa traducerilor, se remarcă o intensificare a ac-
tivităţii, dar faptul cel mai remarcabil este iniţiativa lui
Pompiliu Elia.de de a încredinţa versiunile ce urmau să fie
jucate pe scenă unor scriitori de seamă : se realiz·ează
astfel Regele Lear al Margaretei Miller-Verghi şi Romeo
şi Julieta al lui Şt. O. Iosif. Ar mai trebui adăugată tra-
ducerea lui I. Borcia, apărută in „Luceafărul" de la Sibiu,
1911, Iuliu Cezar, ca şi Othello al lui D. Nanu, care a
lăsat în manuscris şi o versiune integrală a Furtunii.
Articolele de critică sînt circumscrise la subiecte destul
de limitate, dar de pe acum tratarea înclină spre sesiza-
rea trăsăturilor car.aoteristice creaţi,ei shakespeariene. O
temeinică contribuţie aduc N. Iorga, N. Bănescu, I. Botez.
In perioada dintre cele două războaie mondiale piesele
lui Shakespeare au figurat mult mai frecvent în reper-
torii.Ie teatr.ale deCÎJt im perioadele anterioare, după ·cum
au făcut obiectul mai multor traduceri şi studii ca înainte.
Progresul realizat în aprofundarea lor a urmat, însă, căi
adeseori sinuoase. Etapa a patra rezervă un rol precum-
pănitor teatrului, experienţele regizorale dind adeseori to-
nul întregii activităţi sh" i,.espearologice, dar de multe ori
~64
miţiativa revine criticilor şi istoricilor literari, care dau
indicaţii utile sa1u ajung la concluzii preţioase. în confrun-
tarea de opinii din această etapă, un important rol au jucat
regizori ca Paul Gusti, care a rezistat în faţa '"înnoirilor"
superficiale, sau ca Soare Z. Soare, Victor Ion Popa, Aurel
Ion Maican, G. M. Zamfirescu, care au montat cîteva re-
prezentaţii memorabile ; scriitori ca Liviu Rebreanu, Camil
Petrescu, Tudor Vianu, Victor Eftimiu, care au lărgit
considerabil cadrul dezbaterilor, prin referirile la istoria
culturii şi prin accentuarea valenţelor estetice ale creaţiei
sha~espeariene ; an ari 1inte:rpreţi ca N ottara., Iancu Birezeanu,
Ion Manolescu, soţii Bulandra, care au dat viaţă cîtorva
personaje de neuitat.
Numeroase succese din această perioadă se datoresc lui
Nottara (în special Regele Lear), Aristide Demetriade
(Hamlet), Romuald Bulfinsky şi Marioara Zimniceanu (în
Femeia îndărătnică), Storin-Ciprian-Agepsina Macri-Efti-
miu (Macbeth, 1922), Ion Manolescu (Hamlet la Craiova
in 1925 şi Richard III la Bucureşti în 1934), Zaharia Bîr-
san (Hamlet la Cluj 1n 1922 şi urm.), Iancu Brezeanu
(Shylock în regia lui Soare, 1924), Ştefan Braborescu
(Hamlet, Regele Lear la Cluj, 1930), George Vraca -
Ion Manolescu - Bulfinsky (Henric IV în regia lui Soare,
1935), Aurel Ghiţescu, Annv Braesky (Romeo şi Julieta,
Macbeth, 0Jhello, Ia. Iaşi, ultimul în 1938) ; în sfîrşit bă
tălia celor trei Hamleţi: George Vraca, George Calboreanu
şi V. Valentineanu din 1941/1942. O remarcabilă realizare
din această perioadă a fost montarea unor spectacole care
să „ vorbească" omului modern ; descoperirea mijloacelor
regizorale adecvate, grija pentru ,costumaţie şi decor s-au
îndreptat, în general, spre cele mai bune formule, desco-
265
perite 1cel mai adesea printr-o elaborare independentă de
experienţele străine, studiate .şi cercetate cu mai mult dis-
cernămînt ca în trecut. Dintre artiştii străini veniţi în ţara
noastră, cea mai puternică impresie a lăsat-o Moissi.
ln privinţa traducerilor se remarcă faptul că numeroase
versiuni realizate de specialişti ajung să fie jucate pe scenă,
continuîndu-se astfel opera începută înainte de primul răz
boi mondial ; interesantă este şi insistenţa cu care se pune
problema realizării unei traduceri integrale a pieselor, în-
temeiată pe consultarea directă a originalului. O preocu-
pare valoroasă, evidentă în studiile lui N. Iorga, I. Botez
ş.a., este insistenţa pusă pe redarea în limba română a
poeziei textului shakespearian. Alături de &eria de tradu-
ceri a lui Adolphe Stern, trebuie menţionate : Visul unei
nopţi de vară a lui Topîrceanu (1921), Richard li/ a lui
Ion Marin Sadoveanu (1934), Cum vă place a lui Petre
Grimm (1942), încercările de a grupa .în volume (1935,
19-10) mare parte din Sonete, ca şi iniţiativa lui Liviu
Rebreanu de a se realiza o traducere integrală (efectuată,
în mare parte, în bune condiţii de Dragoş Protopopescu).
Aceluiaşi scriitor, director al Teatrului Naţional din Bucu-
reşti pentru o vreme, i se datorează şi fixarea „reperto-
riului permanent", în care piesele shakespeariene au fost
trecute la loc de frunte.
Exegeza shakespeariană prezintă, la rîndul său, mai
multe aspecte ca în perioadele precedente ; lăsînd la o
parte articolele comemorative, ocazionale, totuşi, de in-
teres, lucrările se pot grupa după cum provin de la uni-
versitari - P. Grimm, I. Botez, N. Iorga, E. Lovinescu.
Tudor Vianu -, sau de la oamenii de teatru - Liviu
Rebreanu, Camil Petrescu, Ion Marin Sadoveanu. Lui
P. Grimm i se datoreşte studiul temeinic privitor la T ra-
266
duceri şi imitaţiuni româneşti după literatura engleză, în
care cea mai mare parte e consacrată versiunilor româneşti
din Shakespeare. I. Botez s-a preocupat mai mult de cer-
cetarea măestriei dramatice şi a itemelor abordate ide Shake-
speare ; studiile sale, publicate 'În special în „Viaţa ro-
mânească" se regăsesc grupate în volume. N. Iorga, în
afara contribuţiilor aduse în problema traduceri'lor, a în-
treprins o utilă cercetare : Shakespeare şi literaturile roma-
nice, capitol ,din Istoria literaturilor romanice în dezvoltarea
şi legăturile lor, 1920. Cazul lui Eugen Lovinescu este in-
teresant pentru că reprezintă o combinaţie de opinii pre-
luate de la Bradley, cu un ecou tardiv al opiniilor voltai-
riene. Tudor Vianu, prin studiile sale consacrate lui Falstaff
sau Hamlet, face legătura cu oamenii de teatru, care au
adus o contribuţie binefăcătoare 1 la îmbunătăţirea calităţii
spectacolelor şi la edificarea spectatorilor, analizînd opera
shakespeariană din punct de vedere dramatic, conside-
rînd-o, aşadar, o creaţie destinată în primul rînd reprezen-
tării pe scenă. O interesantă monografie publică, în 1938,
H. Acterian.
Numeroase sînt prezentările limitate la aspecte mai
puţin semnificative ; din aceste studii nu lipsesc nici ten-
dinţele psihologizante, nici cele psihanalitice, care se pu-
teau regăsi în literatura de specialitate mondială din acest
1 Contribuţia ar putea fi pusă în paralel cu aceea adusă în

exegeza engleză de Sir Barry Jackson şi H. Granville-Barker, care
au scris comentarii pe baza producţiilor realizate de ei, orientate
spre restituirea textului şi a intenţiilor autorului, dramaturg dintr-o-
epocă în care teatrul era arta cea mai expresivă (cf. Henri Fluchere,
Essais critiques, în Shakespeare, Poemes, Paris, Pleiade, 1959,
p. XXVII seq.).
2"7
răstimp. Un loc apartJe merită aicordait studiiilor cu car:ac-
1
ter istoric, dintre care trebuie menţionată lucrarea lui

Marcu Beza, Shakespeare in Rumania, apărută la Londra
În 1931.
Ecourile operei shakespeariene în creaţia unor scriitori
ca Victor Eftimiu, M. Sorbul, V. I. Popa, D. D. Pătră.şcanu,
G. Top1rceanu, denotă, la rindul lor, faptul că în această
perioadă opera dramaturgului englez îşi lărgise vechile li-
mite de pătrundere în cultura română.
Eliberarea ţării noastre Ia 23 August 1944 şi trecerea
la construirea socialismului au avut consecinţe hotărîtoare
pentru mişcarea teatrală. In noua etapă care se continuă
în zilele noastre, teatrul a pătruns în mase şi a devenit o
artă integral legată de interesele şi năzuinţele poporului.
Grija pentru alcătuirea repertoriilor teatrale, pentru rea-
lizarea unor spectacole de înaltă ţinută se îmbină în aceşti
ani cu atenţia acordată versiunilor folosite ; critica dra-
matică şi literară contribuie, prin analiza spectacolelor şi
a operelor, la relevarea valorilor cuprinse în marile capo-
dopere.
Mai mult ca în trecut, creaţia shakespeariană se bucură
<le o atenţie specială. Din 1944 şi pînă astăzi această crea-
ţie a cunoscut o tot mai largă difuzare în mase. Această
difuzare se datorează faptului că piesele shakespeariene
sînt jucate, în condiţii mult superioare trecutului, 'în toate
colţu11ile ţării : 1a Satu Miare şi l1a Constanţa, la Arad şi
la Brăila ; ele sînt făcute cunoscute prin mijloacele rno-
1 Pentru compararea cu poziţiile unor critici din această epocă,

înclinaţi să interpreteze nu atî-t „opera poetică, cit mai ales expe-
rienţa şi impresia dedusă dintr-însa•, f.acem trimitere la studiul lui
Robert Weimann, New Criticism und die Entwicklung biirger1icher
Literaturwissenscha/t, Halle, 1962 (cap. Die neue Kritik des Dra-
mas : Wandlungen burgerliclzer Shakespeare-lnterpretation).
268
deme ale radioului şi televiziunii. In acelaşi timp, conco-
mitent cu larga difuzare, repertoriile teatrelor cuprind şi
o extindere a reprezentaţiilor, alături de piesele bine cunos-
cute ca Hamlet sau Nevestele vesele din Windsor, apă
rînd şi preocuparea de a reda Comedia erorilor, Poveste
de iarnă sau Măsudi pentru miisură. De la Romeo şi
Julieta din 1948, cu Mihai Popescu, şi pînă la Regele Learr
cu Storin, reprezentat neîntrerupt cîţiva ani pe scena Na-
ţionalului bucureştean, seria spectacolelor a cunoscut nu-
meroase succese dintre care cităm, fără a epuiza listar
Othello la Iaşi, Bucureşti, Cluj, Femeia îndărătnică la
Bucureşti, Tg. Mureş, Cum vă place la Bucureşti, Con-
stanţa, Hamlet la Craiova, Cluj, Timişoara (cu Dan Nasta)r
Visul unei nopţi de vară la laşi, Sibiu, Doi tineri din Ve-
rona la Bucureşti, Richard I I I la Bucureşti, laşi ş.a. Citeva
spectacole au fost supuse discuţiei publice, ca Romeo şi
Julieta (Iaşi, 1962), altele au fost organizate în jurul unor
expuneri consacrate omului de la Stratford. Numeroasele
confruntări de opinii relevă preocuparea axată pe afla-
rea mijloacelor regizorale celor mai adecvate redării con-
ţinutului creaţiei shakespeariene, al cărui destin se desfă
şoară în primul rînd pe scenă, "within the wooden O".
Intr-un sens, e mai uşor de adus pe scenă o piesă de
Goldoni sau de Moliere, decît una de Shakespeare, carer
adresîndu-se publicului său, aparent puţin pretenţios, îl
zguduie prin amploarea şi profunzimea experienţei umane
condensată în reprezentaţie. Se regăseşte, aşadar, o trăsă
tură esenţială în creaţia shakespeariană, care face dificilă
reluarea sa la cîteva veacuri de la data compunerii piese-
lor, şi anume complexitatea problematicii din fiecare piesă.
Apoi, nu se poate reduce totul la "restabilirea" destinaţiei
pieselor, deoarece auditoriul „popular" s-a schimbat el în-
suşi ; gustul s-a transformat pe măsură ce publicul, - cef
din ţara noastră, de exemplu, - a atins un alt nivel cul-
tural, corespunzător unui vertiginos progres al civilizaţiei.
Remarcabil, în acest sens, ni se pare faptul că s-a realizat
în aceşti ani o mai deplină colaborare între traducători,
exegeţi şi oameni de teatru, lucrările celor dintîi influen-
ţînd favorabil activitatea regizorilor, scenografilor, acto-
rilor.
în primul rînd trebuie consemnată apariţia integrală a
operei dramatice shakespeariene, versiune datorată unui
colectiv de scriitori care a tradus direct din original. Pie-
sele marelui dramaturg sint reunite azi într-o elegantă
ediţie, care împlineşte năzuinţele celor care cu ani în urmă
au început să publice volume cu indicaţia „opere", fără să
reuşească să ajungă la capătul muncii lor. Tot in 1946 a
apărut o selecţie cuprinzătoare din Sonete, în traducerea
lui Ion Frunzetti, numeroase alte versiuni fiind publicate
în revistele literare, fapt care denotă o vădită atenţie
acordată poeziei shakespeariene. Ca o contribuţie adusă
la mai buna înţelegere a textului poate fi considerată şi An-
tologia bilingvă, realizată de Dan Duţescu şi L. Leviţchi,
în care fragmente ['eprezenfative sînt redate în text •par.a-
lei cu ample comentarii, ca şi Hamlet, în text paralel cu
versiunea română a lui Vladimir Streinu, care semnează
şi un studiu introductiv cuprinzător. De o importanţă egală
este apariţia monografiei lui Mihnea Gheorghiu : Scene
din viaţa lui Shakespeare, ca şi a volumului de Studii de
literatură universală şi comparată (ed. a II-a, 1963), în
care sînt întrunite contribuţii'le shakespearologice ale regre-
tatului profesor Tudor Vi anu ; aspecte esenţiale ale creaţiei
shakespeariene sînt relevate atît în studiile acad. Al. Phi-
lippide, dt şi în cele datorate unor profesori şi critici (din-
tre cele mai interesante fiind ocelea publiicate în „Revista
de filologie romankă şi germaniică", 1958-1964). Un
270
adevărat eveniment l-a constituit apariţia volumului Shake-
speare şiopera lui. Culegere de texte critice. (Editura pentru
literatură universală), !În care sint fotrunite, în .cele 763 de
pagini, fragmente Teprezentative semnate de exegeţi de prim
ordin din 18 ţări, printre care H. Granville-Barker, J. Dover
Wilson, Henri Fluchere, Fr. Gundolf, Benedetto Croce, Ca-
roline Spurgeon, Irving Ribner, I. S. Turgheniev, A. Anikst
şi numeroşi alţii (inclusiv cei mai de seamă interpreţi ro-
mâni). ln anul 1964 a fost găzduită în România şi interesanta
„Shakespeare Exhibition. A disp'lay of recent writings on
Shakespeare".
Textul fidel şi poetic care stă azi la dispoziţia oamenilor
de teatru, ca şi studiile critice care-i pot introduce :În miezul
creaţiei shakespeariene, pot contribui l:a progresul mişcării
teatrale din ţara noastră. Activitatea de traducere, cea de
comentare şi cea desfăşurată de cronicarii dramatici se îm-
pletesc sub luminile rampei, unde, incontestabil, se desfă
şoară destinul operei marelui poet dramatic.
De aici provin şi acele "comentarii" care preced sau se
însăilează în spectacol, cu scopul de a introduce pe specta-
tori în atmosfera piesei, pentru a le sugerea lumea în care
pătrund, unde atitudinile personajelor, tonul vocii lor,
felul lor de a votbi ·sînt, .într-o măsură, deoseb~te de ale
noastre ; deoarece "cînd citim sau ascU'ltăm o piesă de
Shakespeare, piînă la un punct o traducem, conştient sau
inconş.tioot, şi ceea oe r.eţimem depinde, inter alţa, de capa-
1
citatea noastră de a traiduce, în 'Cel mai larg sens al cuvîn-

tului, din elizabethană în limbă modernă" 1 • La asemenea
comentarii au apelat regizorii Vlad Mugur (.în Noaptea
regilor), Miron Niculescu (in Femeia îndărătnică) sau
1 James Sutherland, How the Characters Talk, în Shakespeare's

World, London, Edward Arnold, 1964, p. 116.
271
Marieta Sadova (în Măsură pentru masură), aşa cum alţi
regizori au acordat o atenţie specială cadrului în care se
desfăşura reprezentaţia, ca în Othello montat la Craiova
de Călin Florian, .în scenografia lui Mihai Tofan, sau în
Cymbeline pus în scenă de lannis şi Elena Veakis. Pornind
de la ideea că „ teatrul contemporan este de neînţeles în
afara substanţei şi valenţelor lui suculent populare", Lu-
cian Giurchescu a imprimat Nevestelor vesele din Windsor
un ritm alert, episoadele vesele înlănţuindu-se pentru a
provoca o finală explozie de rîs, deşi cu riscul de a estompa
uneori sensul fifosofic şi poezi.a ,piesei. Apreciată de spe-
cialişti ca „deconcertantă" 1 , Troilus şi Cressida a deveni·t,
în vJZiunea lui David Esrig, ajutat .de scenograful
I. PQJ>e9cu-UdI1iişte, o pov~tire în care d·esuetudinea ·cavia-
lerismului troian era opusă brutalităţii şi vulgar~tătii ne-
gustoreşti dine, ·ambele formule căzfod sub satira necruţă
toare a lui 11hersit. Originalitatea ·spectacolului a fost
recunoscută la Teatrul Naţiunilor, und·e 1s-a acondat un pre-
miu de .prestigiu TeatruQui de Comedie. Maii preţioasă
credem, fosă, ·că a fost realizarea 'lui Liviu Ciulei, .care,
ajutat evi1dent şi de caracterul 51pe()ifi.c al piesei, a căutat
trăsătu11i1le „.populare" în poezia şi inteligen~a ·condensate în
Cum vă place şi a oferit publicului un spectacol liric-
filosofic.
Atît în aceste comedii, cit şi în tragedii, s-a acordat o
deosebită pondere confruntării de idei, care decurge, de
altfel, din locul pe care dramaturgul l-a întrevăzut că îl
ocupă, în viata oamenilor, acea „splendidă gîndire, fără
de care sîntem doar imagini sau simple bestii". Preocupa-
rea de a da unitate spectacolelor şi de a face ca energia
~hakespeariană să tîşnească spontan, ocolindu-se acea
1 Henri Fluchere în Shakespeare, Pocmes. Suivis d'essais critiq11es

mr l' oeuvre dramatique, p. 4 75.
272
"Oberinterpretation" pe care o condamnă, pe drept cuvînt,
un Wolfgang Clemen 1, a adus în faţa publicului un Shake-
speare autentic şi un creator ·Care vovbeşte lumii de azi.
Dacă apreciem că interesul publicului român, care a eres-
.cut continuu de peste un secol, va continua să sporească
,astăzi, cînd ni se dezvăluie cu şi mai multă daritate sen-
sul răspunsurilor pe care le-a dat el chestiunilor vitale, ca
şi concepţia sa despre demnitatea umană, temeiul ni-l dă
.un alt ecou: poezia română de inspiraţie shakespeareană.
Şi aceasta pentru motivul că poezia aceasta indică, fa ulti-
mii douăzeci de ani, ceea ce am putea denumi, o recaptare
a motivelor shakespeariene faţă de utilizarea acestora ca
pretext în etapele anterioare. lntr-adevăr, în anii din pri-
.mele patru decenii ale secolului nostru opera shakespea-
riană furnizează teme de meditaţie şi, ceea ce ni se pare
deosebit de interesant, pentru cîteva parodii ; în special
Hamlet iî.şi face apariţia în versurile lui Victor Ef timiu,
ale lui Mihai Codreanu, ca „biet prinţ n~un, hrănit din
vis, / menit să cauţi veşnic visul care doare" la Alexan-
dru Phili1ppide, în timp •ce „înaltă, despletită, albă ca ,de
var„. Ofelia nebună" îi apare lui Bacovia; „oprit între
umbră şi soartă", nefericitul prinţ cere „mantia nopţii" în
versurile lui Ionel Teodoreanu. Nu credem că greşim re-
găsind aci chipul unui erou care, descinzînd de pe scenă
(la .chemarea nitiiciii ipsithoJogice şi a artiştilor romantid,
ca Dela.croix), 'Îşi poartă destinul propriu. Creaţia marelui
poet ·dramatic forni~ează apoi teme pentru parodii, ·ca cele
1
W. Clemen, Wo stehen wir in der Sliakespeare-Forscliung,
"Shakespeare Jahrbuch", 1964, B. 100, pp. 135-148. Anglistul ger-
man a publioat de curînd o analiză exemplară a uneia din marile
tragedii, utilă şi pentru punerea în scenă a piesei : A Commentary
on Shakespeare's Richard /li, London, Methuen, 1968.
273
ale lui D. D. Pătrăşcanu, V. I. Popa sau G. Topîrceanu,
cu al său Microcosm. Dar Hamlet poate fi nu numai eroul
pe care o lume îngustă nu l-a putut cuprinde, ci chiar
personajul unei tragedii care piere înfruntînd un uzurpator
abil şi convenţii inăbuşitoare. Aşa apare el în "încercarea
de sinteză" pe care Tudor Arghezi a 1întreprins-o, recapi-
tulînd momentele majore ale piesei. Nu discutăm aci va-
loarea arristică a poeziilor de inspiraţie hamletiană, ci
vrem doar să subliniem faptul că, în poemul lui Arghezi,
el nu mai apare singular poetului român, ci acţionează
sub ochii lui, înfruntînd duhurile nevăzute, pe decăzuta
mamă şi pe lascivul rege, adoptînd nu resemnarea celui
care se jertfeşte, ci agresivitatea celui care doreşte să
reaşeze lumea în „ţîţîni" - evidentă 1învestire a lui C'U
sarcasmul arghezian, dar totodată şi o descoperire a duri-
tăţii de care „nobila minte" creată de Shakespeare era
capabilă. Hamlet-ul lui Arghezi este o reîntoaricere la tra-
gedie, o reactualizare a personajului care, mai înainte, in-
trase .în mitologie. Mai pregnantă este această reluare la
V. Voiculescu, care, cu a'le sale Ultime sonete închipuite
ale lui Shakespeare (1954-1958), dezvoltă „ciclul muzei
androgine", după remarca lui Perpessicius 1. Poetul român
nu constituie numai „un caz de mimetism liric creator" 2,
Întrucît reface trecerea subtilă a modelului de la biografie
la artă, dar şi un caz de integrare 1n atmosfera poetică
renascentistă ; sonetele lui Voiculescu reiau conceptualismul
din qpena .engleză şi-l infuzea.ză ;in tematiica .acelor întrebări
şi soluţii pe care .poetul ·român le întîlnise în tradiţia lite-
raturii căreia îi aparţinea, .în special în mult apreciatele
1 ln cuvîntul introductiv la volumul publicat în Editura pentru

Literatură, 1964, p. IX.
1 Vladimir Streinu, în Luceafărul, 1966, 2, p. l, 6.
274
„cărţi de foţelepciune" şi în nestinsele „dntece de dor".
Asemeni unui contemporan chemat să răspundă unei misive
poetice, ca într-o „ten.zona", versurilor lui Shakespeare.
I.et those who are in favour with thcir stan
Of public honour and proud titles boast,
Whilst I, whom fortune of such triumph bars
Unlook'd for joy in that I honour most.
Then happy I, that love and am belov'd

'Vhcre I may not remove nor bc remov'd
(XXV)
poetul român le poate oferi ·în schimb sonetul său CC/X:

Eu nu-ţi cer fericire, această toropeală
De sobă oarbă-ncinsă c-un vreasc făr'de lumină ...
Iubirii tale - sacră cruzime genială -
De nu-mi dai izbăvirea, cer arderea deplină.
Atunci ieşi-vom
slobozi pe veşnice meleaguri,
Lăsînd în clisa lumii doar uriaşe urme,
Pentru sărmanii oameni nedepăşite praguri,
Tn care fără pace după comori să scurme :
Către această slavă mă pregăteşti tu oare
Cu-atîtea lungi şi 3l1rigi dureri mîntuitoare ?
Am regas1 aci, în această convorbire poetică, unul din

.cele mai semnificative aspecte ale contactului unei mature
culturi cu expresia unei culmi a spiritualităţii universale ;
deoarece receptarea se fofăţişează aci, aşa cum se pre-
zintă adeseori şi pe scenă sau în exegeze, ca o modalitate
de cunoaştere a unui univers poefic, •ca un efort de desco-
perire a structurii artistice şi ideologice a operei însuşite,
275
ca o impregnare a acesteia cu elemente de prestigiu dintr-o
.îndelungată viaţă spirituală autohtonă. 1
Receptarea operei shakespeariene în cultura română este

un fenomen deos·ebit de interesant datorită faptuwi că s-a
desf~urat pe o perioadă mult mai lungă ·decît s~a petrecut
cu alte creaţii, s-a impus .printr-o prezenţă complexă (tea-
tru, traduceri, exegeză, analogii, influenţe) şi s-a dezvoltat
prin intermediul unor filiere variate şi în raport cu etapele
specifice progresului culturii române. Explicarea fenome-
nului poate dezvălui faturi importante ale creaţiei scrii-
torilor atraşi sau influenţaţi de Shakespeare, după cum
poate pune în lumină anumite laturi importante ale operei
receptate, unele mai puţin accentuate 'in cultura din care
face parte opera respectivă sau -în alte culturi care au
receptat-o în alte momente sau în funcţie de alte coordo-
nate culturale. Studierea acestei probleme ar putea indica
în ·ce fel a fost înţeles Shakespeare de BaTit, Eminescu,
Davila sau Camil Petrescu şi importanţa care s-a acordat
fo România spiritului umanist, patriotic şi democratic din
opera dramaturgului englez. Ridicînd aceste chestiuni, sem-
nalăm, cu alte cuvinte, fap'tul că şi pentru istoria literară
cercetarea contactului culturii române cu capodoperele
shakespeariene poate fi tot atît de amplă şi de fecundă
pe cit a fost contadul producţiei literare originale, criticii
sau teatrului românesc cu acestea.
De-a lungul da!pelor parcurse, opera lui Shakespeare a
contribuit, în primul rînd, la formarea gustu'lui pentru tea-
i Amănunte în cartea noastră Shakespeare in Rumania, Buc.,

Meridiane, 1964, completată cu articolul publicat în "Shakespeare
Survey", Cambridge, 1967, XX, p. 125-131 şi cu cel apărut în
.Rumanian Review", Buc., 1967, 2, p. 86-90: The Shakespearean
lnspiration in Romanian Poetry.
276
tru, a oferit un exemplu de strălucită creaţie artistică şi a
constituit un punct de reper şi o referire de mare autoritate
pentru toţi cei care au contribuit la progresul cultural al
poporului român. 1n limitele cercetării de faţă, ne socotim
îndreptăţiţi, totuşi, să conchidem că de-a lungul etapelor
parcurse opera shakespeariană a însoţit şi a sprijinit cele
mai nobile aspiraţii ale culturii române, strălucind prin
valorile sale cele mai autentice.
EXPLORATIONS A TRAVERS L'HISTOIRE DE LA
LITrnRATURE ROUMAlNE
(Resuml:)
L' cncyclopedisme roumain
La variete des preoccupations, le lien existant entre

l'acte de creation et la complexite des donnees fournies
par l'existence quotidienne, la recherche d'une solution
lucide et realiste des problemes poses par le contexte histo-
rique, voi la des traits que I' oo retrouve dans .I.es oeuvres
des grands ecrivains roumains. Reposant sur une riche tra-
dition folklorique, l'activite des lettres a .beneficie des
antennes prolongees et multiples de l'esprit collectif et a
pl.ace en son centre l'homme. On pourrait distinguer une
etape humaniste, ou apparaissent Ies chroniqueurs Miron
Costin, Constantin Cantacuzene et Demetrius Cantemir ;
une period·e des Lumieres, ou Ies syntheses se multiplient
dans Ies trois pays .roumains ; un encyclopedisme romanti-
que, propre a un He!iade Rădulescu ou a un B. P. Hasdeu,
et un encyclopedimie scientifique, annonce par Alexandre
Odobescu, ill ustre par Nirnlas Iorga et developpe par Ies
intellectuels contemporains.
281
Notes sur la formation de la culture nationale roumaine
D'un particuHer iinteret pour l'etude comparee de la
civilisation europeenne, le processus de formation de la
conscience et de la cultrure nationale roumaine releve d'in-
teressants aspects sur le plan de l'histoire des idees et de
la transformation de la sensihilite, aux XVIe, XVIle ct
XVIIJe siecles. L'etude des phenomenes qui ont facilite
le detachement de la culture roumaine de la langue sla-
vonne et de la langue grecque, une evaluation plus nuancee
de la modalite selon laquelle s'est deroulee l'expansion
culturelle de Byzance, permettent de depister d'importants
facteurs qui ont collabore au processus examine.
Livre et societe au XVII/e siecle

La connexion des donnees fournies par l'histoire du
livre a celles offertes par d'autres disciplines permet l'in-
vestigation des affrontements majeurs - Ies visions du
monde - des groupes de la societe roumaine au coors de
la phase de transition qu'est le XVIIIe siecle. Si l'experience
spir1tuelle se mainfient collecbive et l'activite en est ho-
mogene, des formes de diversification des .preoccupations
et d'individualisation de la creation litteraire ne s'en lais-
sent pas moins surprendre. L'analyse du milieu de la cour,
des centres typographiques metropolitains, de la culture
populaire trahit une mutation sociale sensible dans Ies
rangs des createurs, ce qui provoque une reevaluation des
valeurs et des concepts.
Voltairianisme et Rousseauisme
L'interet porte a la rfin du XVIIIe siecle et au debut
du XIX' siecle a l'oeuvre historique de Voltaire, consa-
282
cree a l'Europe orientale, et ensuite a sa c.reation litte-
raire, de meme que 1'.echo du Contrat social et de La Nou-
1,1elle H eloise dans le milieu litteraire roumain, devoile, sur
le parcours assez richement marque de traductions et d'in-
fluenoos, 1comment le destin des deux eicriv.ains a ete
.,,jumele" en Roumanie.
Les /}remier.; contacts litteraires anglo-roumains
Entre la derniere decennie du XVIIIe siecle et l'an

1848, Ies traductions et Ies adaptations roumaines d'ou-
vrages de la litterature anglaise se suocedent a un ryth:me
soutenu et l,es oeuvres angfaises contri!buent a l'evolution
des themes et des genres dans la litterature roumaine,
tout en parti.:ipant a la transformation. de l'idee de
l'homme. C'est ,par des intermediaires serl>es et neo-grecs,
mais surtout par Ies frarn;ais, que penetrent en Roumanie :
Pope, Addison, Defoe, Chesterfield, Swift, Dickens ; la
poesie de Young et de Byron influence la creation des ecri-
vams. Une etape nouvelle s'ouvre a partir des annees
40 du XIXe siecle, quand apparaissent Ies premieres tra-
ductions de !'original et que l'on •COmmence a mieux COil-
naÎtre Shaik!espeare. On mentionue ·encore quelques echos
rownains dans la litterature anglaise, surtout chez Byron
et Shelley.
La generation de 1848 dans la vie litteraire de l' epoque
lnihateurs de la presse litteraire, d'ambitieux „biblio-

theques encydopediques" I Ies ecrivains qui ont precise,
en meme temps, Ies rapports de la creation autochtone avec
Ies grands courants litteraires europeens, occupent une
283
place insigne dans l'histoire culturelle du siecle dernier,
en premier lieu grâce au climat litteraire qu'ils surent creer
et entretenir.
L' eloquence de Kogălniceanu.
Historien double d'un homme d'Etat, Kogălniceanu est

l'un des plus grands animateurs du mouvement litteraire
du milieu du siecle passe. Mais ii s'avere qu'il fut egale-
ment un grand orateur, qui a continue et developpe l'art
de l'eloquence, qui repose sur une longue tradition dans
la culture roumaine.
Eminescu el le romanlisme anglais
Une enquete de la creation du grand poete roumain

constate de nombreuses analogies avec la poesie des ro-
mantiques anglais, avec la creation de Keats, de Shelley
et de Byron, connu a travers Ies traductions de Heliade
Rădulescu publiees entre 1834 et 1839 et en 1847. On cla-
rifie de la sorte certains aspects du „sentiment titanique"
des vers philosophiques .d'Eminescu.
La bibliotheque de George Coşbuc
Les livres donnes par la veuve de Coşbuc a la Biblio-

theque de !'Academie et annote par lui, pour la plupart,
of frent de precieuses indications sur l'horizon intellectuel
du poete et sur le processus d'elaboration de certains de
ses ouvrages. Procures notamment a Leipzig, ils devoilent
l'interet qu'il portait .au folklore et a la pedagogie, a l'his-
toire et a la litterature universelle.
284
„Atque nos" ou l'itineraire de Coşbuc d travers la litterature
universelle
De la suite des nombreuses traductions que l'on doit

au poete, il faut accorder une particuliere attention a ses
traductions de la litterature sanskriti et antique - Homere,
Virgile - , et de Dante. En parcourant la prestigieuse file
- l'Ddyssee, l'Eneide et Ies Georgiques, la Divine Co-
medie (ă. laquelle il a consacre un ample commentaire) -
Coşbuc s'est propose de devoiler a
ses lecteurs (qui se recru-
taient surtout dans Ies milieux villageois) le berceau de la
civilisation qui a engendre la culture propre au peuple
roumain. Considere sous cet angle, le classicisme du poete
de la fin du XIXc siecle et du commencement du XX"
s'avere particulierement instructif.
Les f:tapes de l'accueil fait a l'oeuvre de Shakespeare
Pendant la premiere etape, Ies pieces, sensiblement rno-

di fiees, sont presentees au publique roumain, a la fin du
XVIIIe siecle, par des troupes de theâtre venues de Vienne
et par des compagnies italiennes ; Ies premieres traduc-
tions reposent sur des intermediaires allemands e~ franc;ais.
La seconde etape, qui commence au milieu du XIXe siecle,
voit apparaître Ies premieres etudes d'analyse ; on monte
des representations theâtrales qui remportent des succes
et l'on se livre a des traductions directement d'apres !'ori-
ginal. De sorte qu'a partir de la tro~sieme etape, qui s'a-
cheve a la veille de la premiere guerre mondiale, le pu-
hl ique des grandes villes se familiari se avec le poete dra-
matique. Pendant l'etape circonscrite par Ies deux
conflagrations rnondiales, la mise en scene connaît quel-
ques experiences particulierement reussies ; on essaye de
285
rendre en roumain · Ies oeuvres completes de Shakespeare
et Ies commentaires s' orientent vers la restitution inte-
grale du texte et des intentions de l'illustre dramaturge.
De nos jours, ses pieces sont jouees d'un bout a l'autre
de la Roumanie ; l'exegese approfondit Ies multiples aspects
de sa creation et le desideratum de realiser une traduction
integrale et fidele est enfin satisfait. On peut egalement
deceler un signe de l'intimite croissante avec l'oeuvre de
Shakespeare dans la poesie d'inspiration shakespearienne,
qui a enregistre quelques reussites reconnues.
CUPRINS
Cuvînt ci'ilre cititor 7
Enciclopedismul românesc 9
Insemnări despre formarea culturii noastre naţionale 16
Carte şi societate în secolul al XVIII-iea 31
Voltairianism şi rousseauism 65
Primele contacte literare anglo-române 86
Generaţia de la '48 în viaţa literară a epocii 116
Elocvenţa lui Kogălniceanu 1:!8
Eminescu şi romantismul englez 144
Biblioteca lui George Co$buc 180
«Alque nos» sau itinerariul lui Coşbuc în literatura
universală
226
Etapele receptării operei shakespeariene 245
Explorations - Resume 279
Redactor: AURELIA BATALI
Tehnoredactor : IUN TUDOR
Dut la cules 2i.Ol.1969. Bun de tipar 12.05.1969. Apărut 1969.
Hirtie tipar înalt tip A. de 63 g!m•. Formal 500X840//6.
Coli ed. !3.48. Coli tipar JS,25. A. nr. 21.77411968. C l
pentru bibliotecile mari şi mici 859-95.
Tntreprindero?a Poligraficii
„13 Decembrie 1918",
Str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97,
Bucureşti,
Rl'publica Socialist!l România,
Comanda nr. 2412

Dutu Alexandru Explorari in Istoria Literaturii Romane 1969

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dutu Alexandru Explorari in Istoria Literaturii Romane 1969

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.ro / https://www.acadsudest.

l:DITURA PENTRU LITERATURĂ

Studiile cuprinse în acest volum au fost, în majoritate,

Ceea ce atrage atenţia, în primul rînd, 1În operele scriito-

Re.i.lizările culturale din veacurile anterioare aJung la

cu zugrăvitul în această epocă, în care ·se manifestă un

Socialismul, care a dat forţelor creatoare putinţa să se

CePcetarea formării conştiinţei şi a culturii naţionale la

nationale, Conferinţă la Universitatea din Bruxelles, ms. dactilo.

Vd. P. P. Panaitescu, Contribution a l'histoire de la litterature

de chancellerie dans le Sud-Est de /'Europe, .Revue des etudes Sud-

1 Vd. Basile Tatakis, La philoso/Jhie byzantine, Paris, P.U.F.,

1 Dan Zamfirescu, Studii şi articole de literatură română veche,

Memoire sur l'etat de la Moldavie en 1787, Buc., Editura

Academiei, 1902, pp. 252, 82.

1 Eugen Stănescu, Premisele medievale ale conştiinţei naţionale

Meritele pe care şi le-a acumulat istoria cărţii sînt evi-

1 Teză expusă de Virgil Molin, Venise, berceau de fimprimerie

dovic Derneny şi reluate recent, cu o bogată bibliografie, de Arnold

beneficieze de toate indicaţiile oferite de şirul de cărţi şi,

1 Vd. Robert Mandrou, La France au XVl/t el XV//Je siecles,

1Vd. răspunsurile date de Alexandru Elian la ancheta organi-

sînt publicate opere ce vor fi copiate sau reeditate în de-

1 Vd. Yusho Tokushi, /ntroduction to the Study of the History

nal des Savants", Paris, 1958, Avril-Juin, p. 5i-i2. Interesantă

1 Harold Lamb (Why Did the Great Books Die ?, "Californian

Librarian", 1960, April, pp. 99-102) consideră că necesitatea de

te1 lichen Universităteu (în Ausgehendes Mittelalter, voi. II, Roma,

1 Problems and Paradoxes of Literary Scholarship, în voi. Friend-

doar pe un plan general - de genul discutabilei "Geistes-

1 George Ivaşcu, Conştiinţa de sine a criticii literare, „Contem-

poranul ", 1968, 28, iunie 7, p. 8.

1 În sensul deosebirii ce există între "dedicare" şi "praesentarc",

1Vd. Ekkehard Volkl, Die griechische Kultur in der Moldau

Boierimea are, la rîndul ei, posibilităţi limitate în

1 Vd. Ştefan Ştefănescu, Istorie şi demografie, .Studii", 1967, 5,

din manuscrisele ieşite din penele oamenilor cu asemenea

Istoria cărţii ne confirmă că secolul XVIII e unul din-

1 V d. O Papadima, Anton Pann. „cîntecele de lume" şi folclorul

1 V d. Ph. lJ.iou, Pour une etude quantitative du public des

A contribuit spiritul filosofie la prăbuşirea vechiului

1 Vd. Rene Porneau, Voltaire europeen, .La Table Ronde", 1953,

fevr., pp. 28-42.

1 Amănunte în studiul nostru L'image de la France dans Ies

în urma unui contact direct cu originalul, sînt versiuni ale

t Ariadna Camariano, Spiritul revolut ionar f ra11cez şi Voltaire

1 Ibidem, pp. 143-145.

operă de artă, iar ideile fiind privite a apărea într-un

1 C. Th. Dimaras, Notes sur la presence de Voltaire en Grece.

"Studies on Voltaire and the Eighteenth Century", Geneve, LV.

1 Date despre el la A. Pappadopulos-Vretos, Neoei.Â.T}VlKÎJ q>tA.o/.o-

1 Poziţia Apologiei constantinQpolitane (tradusă în 1816, la laşi,

de un monah format la şcoala de tradiţie isihastă a lui Paisie Veli-

Miinchen, R. Oldenbourg, 1963, p. 66. De fapt avem de-a face cu

toire", 1965, 5, pp. 983-987.

1 L'Europe des lumieres, Stock, 1966, cap. III.

I Dumitru Popovici, La litterature roumaine a repoque des lu-

1 Paul Cornea, O epocă luminoasă a literaturii române : epoca

1 ln poezia Tribunii poporului. editată in vol. U ă preimblare

Borşiu, fost student la Torino. Opera a mai apărut integral în

Cititorul nu ne va imputa că nu am reprodus aci toate datele

Sporadice În secolele anteriu<1.re, relaţiile culturale ale

1Fundamentale pentru studiul relaţiilor culturale anglo-române

103 ; de ace.st episod s-au mai ocupat şi N. Iorga şi I. Botez.

doi poeţi preromantici, despre care Eminescu are cunoş