SUPERIORITATEA CULTURILOR ORALE

dr. ing. Mircea SLANINA In memoriam Alexandru PELE Aceasta lucrare era intr-un stadiu indecis, de "semi-fabricat, cand am intalnit cartea "Etnonimele romanilor - VALAH de Alexandru PELE, aparuta recent la editura oradeana ABADDABA. De la Densusianu incoace cred ca nu s-a mai scris o carte de o importanta comparabila, referitoare la pre-istoria noastra. Intr-o zona de istorie cu multe "necunoscute, operand in campul atat de frumos, de fertil si de periculos totodata, al arheologiei lingvistice, Alexandru PELE a facut o extraordinara opera de RECONSTRUCTIE A SPIRITULUI NEAMULUI, si nu prin lozinci, ci cu o metoda stiintifica revolutionara, cu o munca de albina si fara de complexe in fata "somitatilor sau a adversarilor "civilizati ai poporului nostru. Fara a ne fi cunoscut vreodata, Alexandru PELE m-a imbarbatat spre a finaliza ce urmeaza. La scurta vreme insa, curajul ce mi l-a insuflat a fost pus in cumpana de amaraciunea grea a vestii despre trecerea in nefiinta a unei asemenea valori nationale. Chiar si pentru mine, rezultatul acestor trairi succesive a fost neasteptat: daca el a infruntat primejdia ridiculizarii cu dispretul dacic in fata mortii, atunci si noi trebuie sa-l urmam, chiar daca cu contributii mult mai modeste. De apreciat Oradea care, acolo, la marginea vestica a romanismului, este "pe linia frontului si a avut totusi indrazneala sa initieze o asemenea scoala in ciuda ne-prietenilor nostri atat interni, cat si externi. Optiuni fundamental diferite Titlul si, in parte, continutul randurilor ce urmeaza vor fi motiv de aprinsa contestare. Aceasta deoarece se generalizase (pana la a deveni un reflex al stiintelor care analizau cultura unui popor) urmatorul concept: culturile care folosesc scrierea apartin culturilor superioare, iar cele care nu o folosesc, culturilor inferioare, ba chiar sub-culturilor. Aceasta abordare este, dupa parerea mea si in esenta
1

ei, de sorginte apuseana si este impregnata de trufia dupa care "numai cine este ca noi ne poate fi egal, altfel ... Ca biet european, prizonier al celor invatate de la profesorii mei, la prima calatorie in China purtam in mine o intrebare (prosteasca dar, din fericire, ne-marturisita): dece China nu a dus pana la capat o anumita tentativa de "modernizare, aceea de a adopta alfabetul latin ?1 Ajuns acolo, am avut revelatia cu totul altei stari de fapt: uriasa si multimilenara China nu era nici pe departe atat de omogena culturaliceste cum parea europeanului necunoscator. Subzista in China culturi importante, paralele culturii Han, la randul lor multimilenare, cu limbi si literaturi diferite, lucru care nu-i impiedica pe chinezi sa comunice cu usurinta si nu-i impiedica sa fie mai putin patrioti chinezi. Explicatia - simpla - a inceput a fi inteleasa si la noi in anii din urma: scrierea picto-grafica (devenita apoi hieroglifica) este comuna tuturor acestor culturi! Acelasi simbol grafic se citeste in diversele regiuni ale Chinei (...pana si in Japonia !) in mod diferit, dar semnifica exact acelasi lucru. Ceea ce nu s-a spus la noi indeajuns este faptul ca o atare "solutie culturala nu poate fi nicidecum rodul intamplarii2. Aceasta optiune s-a generalizat, mentinut si perfectionat indelung, deoarece a fost dintru inceput o componenta fundamentala a unei foarte solide conceptii asupra CONSTRUCTIEI DE STAT. Chiar daca insusirea hieroglifelor obliga la folosirea unor functionari ai statului indelung scolarizati, un edict imperial redactat in nord era perfect inteles in oricare colt al imperiului, unde era citit in limba populatiei bastinase, fara nevoia de a fi tradus ! In sens invers se petreceau lucrurile cu rapoartele redactate in orice zona a Chinei si trimise spre informare organelor superioare de stat. In felul acesta, supunerea unei noi populatii si incorporarea sa in imperiu nu cereau o distrugere culturala, ci un sacrificiu mult mai putin important: insusirea unui alfabet. Deci, iata ca un popor cu o cultura multi-milenara, popor care face progrese uriase si rapide spre insusirea stiintei moderne si o tara care se pregateste sa devina peste cateva decenii cea mai
Atat de mari au fost "sclipirile civilizatiei apusene in secolul nostru, incat pana si pe chinezi ii adusesera aproape de a face o gafa proportionala cu dimensiunile istoriei lor ! 2 Daca era o intamplare, nu ar fi rezistat la dimensiunile spatiale sau temporale ale unei tari precum China si nici la "solicitarile unei istorii atat de framantate.
1

bogata si cea mai puternica din lume, nu renunta la particularitatea scrisului sau, atat de greu de inteles de catre civilizatia occidentala. Din aceeasi tara extraordinara am adus in mine o istorie ce m-a pus pe ganduri pentru cativa din anii care au urmat. Imparatul care a poruncit si a organizat impecabil ridicarea (si aproape ca a finalizat) singurei constructii umane ce se vede de pe luna Marele Zid Chinezesc - a ramas in istorie si prin initiativa de a inchide in diferite lagare de concentrare savantii unor discipline stiintifice dezvoltate in China acelor vremuri, precum istoria si medicina. Este mai usor de acceptat ca le-a poruncit ca - sub amenintarea cu moartea - sa-si inceteze disputele si sa scrie impreuna cate un urias tratat in care sa sistematizeze toata stiinta lor. Dar au devenit un exemplu cu valoare planetara edictele ce au urmat: in paralel cu multiplicarea tratatelor oficiale de medicina sau istorie, a poruncit si s-au ars toate scrierile de medicina sau istorie ce se acumulasera pana in acel moment in bibliotecile imperiului chinez. Vom mai reveni asupra acestei terifiante istorii. Una din optiunile fundamentale ale romanilor Ajungem astfel la problema de fond a prezentei lucrari: au avut stramosii nostri o scriere, au ba ? Pentru a raspunde, as continua sa apelez la experienta mea chineza. Astfel, in a doua vizita in China, am vizitat un muzeu de istorie infiintat intre timp in palatul imperial din Beijing. Inca in prima sala a muzeului, o mare surpriza: un vas egiptean antic (pictat si inscriptionat cu hieroglife egiptene), ajuns in China contemporana lui. Pe o plansa alaturata erau desenate traseele cele mai frecventate a ceea ce mai tarziu s-au numit "drumurile matasii. Toate acestea demonstrau convingator ca din cele mai vechi timpuri marile culturi erau in contact, chiar si la distante deosebit de mari. Prin urmare, daca popoare atat de indepartate isi cunosteau realizarile, este evident ca vlahii/romanii - popor locuitor in centrul Europei - au cunoscut transmiterea scrisa a informatiilor. Daca n-au adoptat-o, este evident ca nu au vrut. Iubind libertatea - deci practicand democratia - strabunii nostri au evitat crearea unui stat mare, puternic centralizat. (De dragul unui asemenea stat ar fi trebuit sa renunte la o parte din libertatile lor.) Comparatia cu civilizatia chineza devine prin aceasta graitoare de la sine: scrierea hieroglifica chineza a fost dezvoltata ca instrument inteligent al expansiunii statale a unui mare imperiu. Ori, atasamentul funciar pentru un trai fara constrangeri a motivat
3

fundamental optiunea pentru cultura orala, in cazul unui popor ca al nostru, sedentar si fara veleitati expansioniste. Fiind noi o vita straveche in aceasta parte de lume, este evident ca - in privinta scrierii si de-a-lungul vremurilor - stramosii nostri au putut cunoaste, folosi si deci compara optiunile mai multor neamuri, optiuni dintre cele mai diverse3. In conditiile in care marturiile arheologice confirma cu prisosinta faptul ca pe pamanturile noastre se cunostea scrisul altor popoare, ne gasim in fata unei idei stranii la prima vedere, daca nu chiar socante: stramosii nostri nu numai ca nu au dezvoltat o scriere, dar nici nu au adoptat vreuna ! Ba mai mult decat atat, ei au dezvoltat o foarte puternica cultura orala ! Aceasta nu inseamna ca, in evolutia sa multi-milenara, poporul roman nu ar fi putut sa elaboreze ... un alfabet. Pentru varianta mai simpla a adoptarii unui scris, raspunsul este simplu: adoptarea unui alfabet ar fi insemnat acceptarea unui model cultural strain. Ori, fiecare neam isi ia deciziile in concordanta cu conceptia sa despre viata. Constienti, se pare, de superioritatea culturii orale, stramosii au aparat cu indarjire modelul nostru cultural. Atunci, data fiind stravechimea neamului romanesc, ne gasim in fata unei optiuni fundamentale, fundamentate, extrem de timpurii si neclintite in timp: OPTIUNEA PENTRU CULTURA ORALA! (E drept, aceasta optiune nu a fost niciodata explicita: in cadrul filosofiei noastre de viata ea devenise o componenta naturala, practic subconstienta4. Este evident ca paturile conducatoare si chiar o parte a populatiei cunosteau scrisul sau macar cititul, din nevoia de comunicare cu reprezentanti ai altor popoare. Dar asta nu a schimbat preferinta generalizata la romani pentru cultura orala, pentru insemnatatea acordata CUVANTULUI ROSTIT, pentru intelepciunea straveche transmisa din generatie in generatie prin viu grai ! Sa nu uitam ca milenii de-a randul judecata la romani s-a facut dupa acel "jus valachicus, indelung acceptat si perfect cunoscut pe
Exemplul scrierii chineze a fost citat doar pentru a sublinia importanta cu totul exceptionala a deciziei cu privire la modul de scriere. Diversitatea "alfabetelor cunoscute si chiar a celor raspandite este coplesitoare, reflectand personalitatea a tot atatea culturi. 4 Aparent modesti din fire, romanii aveau constiinta stravechimii lor in fata tuturor navalitorilor. Ca urmare, vreme de sute si chiar mii de ani, obiceiurile barbarilor nu ne-au determinat sa ne schimbam in masura importanta felul de a vedea lumea si de a ne raporta la ea ca neam. 4
3

o arie geografica uriasa, dar ... oral. (Cat de frumos suna in limba noastra - pentru un popor indelung sedentar - numele codului sau de legi: "obiceiul pamantului !) Chiar stapanitorii vremelnici nu au reusit sa impuna legislatia lor straina in viata comunitatilor romanesti, indaratnicia balcanicilor in aceasta privinta fiind proverbiala, ca de altfel si a altor culturi orale stravechi, precum unele culturi amerindiene. Ba, mai mult decat atat, asimilarea alogenilor, atat de frecventa pe pamanturile noastre, a inclus insusirea - de buna-voie, data fiind superioritatea culturala a bastinasilor - a legii din batrani. Mai aproape de timpurile noastre, desi i se slavizase forma (dar nu si continutul), legea era in continuare dezmierdata, spunandu-i-se adesea "pravila cea veche ori "obiceiul din stramosi. Avantajele transferului oral Dupa cum am incercat sa demonstram mai sus, elaborarea unui alfabet propriu nu era necesara, in conditiile CONVINGERII ca cultura orala este superioara. Astfel, ca un marunt exemplu al importantei acordate de romani cuvantului: romanii iubesc cartea, stiinta, dar inca in zilele noastre prefera transmiterea orala a mesajelor. Personal, nu cunosc o alta limba in care sa existe expresia - aparent paradoxala - "a trimite vorba ! (Pe aceasta cale era, de altfel, mai greu ca "strainul sa-ti afle gandurile, intentiile ...) Daca mesajul oral5 era regula intre romani (o dovada in plus a inteligentei lor medii ridicate), atunci mesajul scris era folosit pentru comunicarea cu "strainul, caci cu el altfel nici nu aveai cum sa te intelegi ... De aceea, cred ca nu este pe deplin o intamplare faptul ca primul text scris cunoscut in limba romana (scrisoarea boierului Neacsu) este adresata, ca de obicei, ... unui STRAIN ! S-a facut insa mesajul scris, in romana, deoarece - cel mai probabil - purtatorul mesajului nu cunostea suficient limba noastra. Destinatarul din Brasov insa, cunostea alfabetul si limba, sau cel putin avea cine sa-i
In contemporaneitate, asistam adesea la preferinta intelectualilor nostri pentru comunicarea telefonica, in raport cu stilul epistolar, iar admiratia lor pentru profesorii ce stralucesc la catedra este generala. Cifra de afaceri realizata in Romania contemporana de catre promotorii telefoniei celulare i-a surprins pe occidentali, atat prin dimensiunile realizate, dar mai ales prin viteza de raspandire, adica prin receptivitatea ambientului cultural romanesc la aceasta tehnologie ultra-moderna. 5
5

traduca scrisoarea. Rationamentul este confirmat de faptul ca, pe de o parte, mesajul reflecta o limba matura, apta de a transmite mesaje complexe. Pe de alta parte, in scrisoarea lui Neacsu se simte cum exprimarea scrisa (printr-un ... diac de slavoneste) este stingheritoare pentru exprimarea orala, fluenta, a expeditorului roman. Sa analizam insa motivele pentru care romanii s-au convins de superioritatea culturii orale. Dintre aceste motive, decisiv este modul in care aceasta cultura se transmite: prin CONTACTUL UMAN NEMIJLOCIT. In cel mai important moment al circulatiei sale, cultura orala se transmite de la parinte catre copilul sau, ceea ce reprezinta un transfer de informatie intre generatii. Transmiterea informatiei in forma scrisa mareste productivitatea acestei operatii, dar lipseste generatia tanara de o parte din grija si caldura parintelui pentru copilul sau. (Boala generalizata a civilizatiei contemporane!) Crescuti printr-un schimb intens de experienta intre generatii, copiii romanilor au aratat adesea o inteligenta superioara. Dar cele mai importante aspecte ale transmiterii orale a experientei generatiilor anterioare sunt legate de prelucrarea acestei experiente, prin adaptarea, actualizarea sau filtrarea informatiei. Avind in minte invatatura bunicului, tatal o compara cu experienta proprie si apoi o transmite fiului intr-o forma prelucrata, care tine seama atat de evolutiile din timpul vietii tatalui, cat si de evolutiile previzibile pentru epoca in care va trai copilul. Iata deci ca se reveleaza o prima calitate a culturii orale: ea este vie, traieste, pastreaza tot ceea ce este sanatos si general-uman, adica se adapteaza necontenit noului. Prin aceasta se confirma faptul ca o cultura orala este mai flexibila decat o cultura scrisa. (Iata dece romanii sunt mai adaptabili, dar numai la schimbarile pe care le considera cu adevarat necesare !) Diversitatea culturala este una dintre cheile de bolta a rezistentei unei natiuni la solicitarile mereu schimbatoare ale istoriei. Ori, cultura raspandita sub forma inregistrata stimuleaza uniformitatea, in vreme ce o cultura orala puternica intretine diversitatea in unitate, adica sporeste vitalitatea acestei culturi. (O comportare cazona precum edictele imparatului chinez amintit mai inainte ar fi putut fi fatala pentru cultura unor popoare mai mici.) Aceasta maniera de transmitere a experientei de viata a dezvoltat extrem de mult spiritul critic la romani. Acest spirit ne-a creat si ne va crea si de acum inainte sumedenie de necazuri. Astfel,

el explica in buna masura inclinatia noastra obisnuita spre ne-unire6. Acelasi ascutit spirit critic a dus insa si la nasterea atator valori culturale de talie mondiala, dintr-un popor considerat adesea ca "mic. Se stie ca pana si in timpuri mai apropiate noua, in mai toate tarile, armata indeplinea si functii politienesti. In principatele romane nu exista armata permanenta, ci doar aparatorii cetatilor si corpul de paza al domnitorului7. In aceste conditii (prin contrast cu viata statelor occidentale), in cea mai mare parte a Evului lor Mediu, romanii au trait fara o forta interna de represiune, dar cu o remarcabila randuiala in relatiile dintre persoane si colectivitati. Acest fapt demonstreaza forta morala iesita din comun a "legii din batrani si, in acelasi timp, confirma functionarea fara repros a unei CULTURI ORALE SUPERIOARE. Adesea observam cum nomazii considera normal sa urmeze un conducator puternic, indiferent cat este acesta de moral. Romanii autentici urasc insa "spiritul de gasca, care pune solidaritatea grupului deasupra valorilor morale8. Recunoastem insa la noi esentialmente acelasi ascutit spirit critic in contestarea continua a propriilor conducatori. Dar aceasta face ca numai cei cu adevarat superiori sa reziste in fruntea romanilor! (Daca vremurile nu sunt prea grele, sunt tolerati un timp si mediocrii ...) Generalizarea pe cale orala a unei informatii este incomparabil mai lenta decat transmiterea sub forma inregistrata (tiparituri, radio sau televiziune). Dar, dupa cum am mai spus, ea este incomparabil mai sanatoasa, informatia fiind supusa verificarii unui numar urias de inteligente care o prelucreaza. Daca in cele de mai sus am pus accentul pe perfectionarea laturii normative a experientei sociale, odata cu transferul oral are loc si o slefuire, o esentializare artistica, adica ridicarea pe o treapta culturala superioara. Asemenea dovezi suplimentare ale superioritatii culturii noastre orale le aduce mitologia cu totul remarcabila a romanilor. Basmele cele mai frumoase de pe pamant sunt basmele noastre. Dar ele sunt frumoase si pentru ca sunt "cu talc, adica sunt bogate prin
Ea contrasteaza insa foarte tare cu unirea noastra aproape instantanee, necomandata, unire a intregului popor in jurul anumitor valori perene, amenintate in adevaratele momente de restriste. 7 "Oastea cea mare se aduna doar in vreme de razboi cu "strainul, iar dupa acceptarea vasalitatii fata de turci, asa ceva nu s-a mai permis. 8 inca o influenta straina, extrem de periculoasa pentru fibra morala a poporului nostru. 7
6

intelepciunea lor, prin continutul lor educativ, slefuit intr-un proces multi-milenar de transmitere intre generatii. Apoi, sa nu uitam inclinarea noastra naturala spre a "romaniza termeni imprumutati din alte limbi9. Mai recent, aceeasi intelepciune si aceeasi preferinta pentru claritatea mesajului oral au determinat pe romani sa evolueze catre scrierea fonetica. Vom mai observa ca si alte popoare vecine - dar numai cele ce se trag, prin radacini adanci, din aceeasi VECHE CULTURA EUROPEANA - au adoptat de asemenea scrieri fonetice, sau foarte apropiate de aceasta, deosebindu-se frapant de scrierea etimologica (artificiala) a popoarelor occidentale, adoptata de acei dintre vecinii nostri care au inceput a se culturaliza abia recent, de cand s-au apucat sa construiasca state pe pamanturile stravechilor neamuri cu adevarat europene ... Auto-apararea autorului Departe de mine gandul de a fi facut prin prezentul articol o pledoarie pentru intoarcerea in trecut. Experienta palpitanta a culturilor scrise este un fapt implinit si fiecare cultura traditionala orala s-a adaptat mai bine sau mai rau acestui "soc cultural care dureaza insa cu adevarat de numai doua-trei secole. Indraznesc insa sa anticipez o "intoarcere la un nou gen de cultura orala, prin progresele ametitoare ale calculatoarelor, in general ale telematicii. Anume, prin transmiterea complexa a imaginii si sunetelor, in particular a vorbei (mai ales cu traducere automata), prin generalizarea magistralelor informationale, locuitorii viitoarei societati informationale vor beneficia din nou de facilitatea planetara a contactului colocvial, intorcandu-ne astfel - la scara planetara insa - la "filtrarea informatiei si la consolidarea continutului sau sanatos, dat de comunicarea directa. In plus, o "intoarcere in trecut, dar sub o cu totul alta forma, sunt sigur ca va avea loc. Cultura traditionala era creata in mai mare masura de omul universal. Cu alte cuvinte, fiinta umana era mai putin "ingustata de supra-specializarea pe care i-a impus-o industria moderna10. Ea era in acest fel - de foarte multe ori - atat

In ultimii ani, asaltul neologismelor fiind fara precedent, iar "snaga culturii noastre stramosesti scazand, aceasta "opozitie a slabit. 10 Taylorismul, care l-a transformat pe om intr-o anexa a masinii, devenise in acest veac aproape o religie, sau cel putin o obsesie in organizarea sociala moderna ! 8
9

receptor, cat si producator de cultura in sens larg (arta, tehnica s.a.m.d.) In epoca moderna ne obisnuiseram ca singurii creatori de arta sunt artistii profesionisti, cale pe care s-au atins si se vor atinge culmi, altfel de nebanuit, ale creatiei artistice. Dar in acelasi timp, prin separarea neta intre producatorii si beneficiarii actului cultural, aceasta conceptie a generat efecte secundare extrem de negative, cum sunt: cabotinismul, elitismul, inovarea fortata, kitsch-ul si altele asemenea. Parca pentru a corecta aceste erori asistam la o "invazie a ne-specialistilor in domenii pana recent strict specializate. Iata, de pilda, ce val de "aer proaspat au adus cu ei cantaretii folk; pe aceasta cale un numar cu mult mai mare de oameni au devenind creatori si au venit in contact cu arta, pe cai deseori mai putin comerciale. Pe aceeasi linie se inscriu "strapungerile valoroase si de mare indrazneala in istoriografia noastra - dar si de mare bun simt totodata -, create iarasi11 de "ne-specialisti, precum au realizat in Romania dupa Revolutie un impresionant numar de oameni ai tehnicii, cu un serios exercitiu stiintific prealabil. Daca nu ar fi fost in multe cazuri - persoane cu o certa afirmare in profesia initiala, iam fi catalogat cu usurinta drept ... profani (sic !). Dar de fapt ...

Exemplul concetateanului nostru, Alexandru PELE, este o minunata confirmare a acestei tendinte.
11