Sunteți pe pagina 1din 232

www.dacoromanica.ro

Itinerarii

medievale

www.dacoromanica.ro

Coperta si supracoperta:

IOANA DRAGOMIRESCU-MARDARE

Desene:

CATALIN GEORGESCU

Redactor:

PETRE LUPAN

Tehnoredactor:

F.T.ENA DINULESCU

www.dacoromanica.ro

Itin,erarii

m,edievale

RA' ZVAN THEODORESCU

EDITURA MERIDIANE

1979

www.dacoromanica.ro

Cuprins

Lamurire

6

ARTA SI SOCIETATE IN EVUL DE MIJLOC

Monumentum princeps"

i geneze statale medievale in Europa

rgsgriteang

8

Citiva oameni noi", ctitori medievali

.

37

CONTINUITATI ARTISTICE SUD-EST EUROPENE

Pe marginea unor piese de argintgrie si de podoabg din primul ev

mediu balcano-dungrean

 

96

Despre planul triconc n arhitectura medieval g timpurie a sud-es-

 

tului european

 

.

114

MONUMENTE $1 INTELESURI UITATE

 

In jurul despotiei" lui Mircea cel Bgtrin sau despre un insemn

 

sculptat

i pictat de la Cozia

.

134

Portrete brodate

Ieremia Movilg si a lui Vasile Lupu

i interferente stilistice in Moldova epocii lui

.

Un monument medieval din Muntenia dungreang: Cgtgluiul

Prescurtari bibliografice

lndici

www.dacoromanica.ro

155

168

180

181

LAmurire

Cititorului ce-li va fi dat osteneala sa

ra'sfoiasca doua' dintre lucrarile noastre de

pina acum

Bizant, Balcani, Occident la

inceputurile culturii medievale românesti (se-

colele XXIV) fi Un mileniu de arta la Du-

dárea de Jos (400-1400) , o parte a pagi-

nilor acestui volum ii va aduce imaginea a

ceea ce a insemnat, de-a bmgui a mai bine de

un deceniu, prin studii partiale raspindite in

citeva reviste de specialitate, pregatirea sau,

dimpotriva, prelungirea unora dintre inche-

care ajungeam in abia ami ntitele

ierile

la

carti. Apa'rute in limba romclna sau in versi-

une franceza in Studii si cercetári de istoria

artei, seria ara

plastia

(211967,

2/1968,

2/1969, 2/1973, 1977), in Revue Roumaine

d'Histoire (211978) fi in Revue

des ttudes

411978), a-

Sud-Est Européennes

(211968,

ceste studii marturisesc, prin

citeva constante ale preocuparilor mai vechi

sau mai recente ale celui ce le-a scris nevrind

sa uite nici formatia sa de istoric fi arheolog,

nici convertirea-i timpurie la istoria de arta'

tematica

lor,

i nici interesul sau pentru ceea ce se nu-

mege indeobge istoria culturii. Adunarea a-

cestor citeva studii sub un sin gur titlu nu

va fi, poate, de prisos in ma sura in care

itinerariul medieval" va putea reilmaci ceva,

foarte putin, din drumul cercetarii insafi in

preajma sau chiar inlauntrul unor asemenea

domenii atit de ingemrznate, pe drept cuvint, la noi fi aiurea.

AIJTORUL

www.dacoromanica.ro

Artei

societate

in

evul de midloc

www.dacoromanica.ro

MONUMENTUM PRINCEPS

1 GENEZE STATALE MEDIEVALE

IN EUROPA RASARITEANA

Formarea Europei

cum a fost denumita In istoriografiel, cu un cuvtnt nu

lipsit de unele temeiuri, o anume epoca de la inceputurile evului mediu

a cunoscut scrutari numeroase si din perspective felurite, indeobste in ultimele

decenii, revelind geneza unor structliri politice si economice, sociale si men-

tale carora le-au fost conturate tot mai precis etapele si mecanismele, °Mr- siile si posteritatea. Nu mai putin, o anume cercetare istorica comparatista,

Cu priviri, deopotriva, catre Occidentul merovingian, carolingian si romanic,

catre Bizant, catre lumea scandinava sau aceea islamica, a putut, pe multi-

ple planuri ale vietii societatilor dinainte si de dupa anul 1000, sa indice,

uneori neasteptat, legaturile si imprumuturile reciproce, originile nu o data

comune, clasice sau chiar protoistorice, ale unor evolutii paralele si, in mare

masura, interdependente.

De la integrarile sau, dimpotriva, de la dezintegrarile statale la

felu-

rite aspecte ale cuceririlor militare din primul mileniu, de la feudalizarea

progresiva a societatii la circulatia monetará, de la structurile ecleziastice

de felul celor parohiale

ping la probleme de ideologie feudal a

precum

cultul suveranului , gama chestiunilor pe care istoricii le-au dezbatut in

legatura cu evolutia Europei in jumatatea de mileniu scursa Intre 800 si 1300

-- pentru a ne opri la doug repere cronologice din epoci ce incepeau o rela-

viva stabilitate, dupa doug teribile seisme care au coincis cu tot atttea pus- tiiri, cea arabá In veacul al VIII-lea, cea mongola In secolul al XIII-lea

a fost extrem de variata; ea ingloba in discutie, mai de fiecare data, atit

Apusul cit si Rasaritul, chiar daca accentele cele mai numeroase au fost puse

asupra celui dintii macar si numai pentru faptul ca principalii exegeti ai

epocii au fost In primul rind buni cunoscatori ai istoriei medievale vest- si

central-europene. Ratiune In plus, in ceca ce ne priveste, a aborda aici, In

aceeasi perspectiva' comparatista, un capitol al genezelor feudale europene va-

zute din unghiul creatiilor statale, limitindu-ne la mai putin cercetata

In acest mod

fi

Europa rásariteaná si la un anume raport precis ce poate

stabilit intre, pe de o parte, genezele statale din spatiul bulgar-balcanic

si maghiar, rusesc $i sirbesc, legate de imprejurarea capital a a convertirii unor

triburi la crestinism sau a nasterii statului sub pavaza unei biserici de recenta

data si, pe de ale

parte, aparitia aici a unor monumente de exceptie, prin

a Ungariei arpa-

dimensiuni, prin nobletea materialelor puse In opera, prin functia politicá

si prin ecoul cultural In civilizatia primului stat bulgar si

diene, a marelui cnezat de Kiev si a regatului din Ragka Nemanizilor, din

secolul al IX-lea ping In cel de-al XIII-lea.

8

www.dacoromanica.ro

Cit despre sensul unor asemenea monumente exceptionale ridicate in chiar centrele politice si spirituale ale unor state apárute in Europa rásári-

teaná in rástimpul abia evocat

la Pliska si la Preslav in secolele IX si X,

la Székesfehérvár in secolele X si XI, la Kiev si Cernigov in secolul al

XI-lea, la Studenica In veacurile XII si XIII2 , el ne apare limpede de la

bun inceput. Fiecare dintre lácasurile de cult, despre care va fi vorba mai jos

din variate puncte de vedere, a constituit un simbol in piatrá sau in mar-

murá, in fresa sau in mozaic, al unui moment, si el de exceptie, din viata

tinutului unde a fost ináltat, fiecare a fost gindit ca un instrument impresio-

nant, maiestuos si convingátor in opera de evanghelizare, de misionarism cres-

tin intreprins din Panonia ping la Nipru, de la Marea Adriatia la Marea

Neagrá, de curia papal á din Roma si de patriarhatul din Constantinopol in

veacurile de cumpáná dintre primul mileniu si mileniul nostru, atunci and, end

pe rind, bulgarii la sfirsitul secolului al IX-lea, maghiarii si rusii atre finele

secolului al X-lea treceau de la viata tribal á páging la o viatá crestiná organi-

zatá, sau atunci dud strbii, in jurul anului 1200, páseau spre o organizare ecle-

ziastia proprie si autonomá, indisolubil legatá de nasterea statului lor medieval.

Chiar dacá precedate de alte lácasuri, mult mai modeste, astázi

dis-

párute in cea mai mare parte, durate la vremea lor 'in lemn sau in pitatrá,

mareind in limbajul artei unele prime tentative de crestinare din aceleasi

regiuni, vom constata nu mai putin cá marea bazilia de la Pliska sau bi-

serica rotundá" de la Preslav, bazilica de la Alba Regia, biserica Sf. Sofia

din Kiev sau cea cu hramul Spas Preobrajenski din Cernigov, in fine,

biserica Maicii Domnului de la Studenica stilt toate, fárá exceptie, monumen-

tele-simbol ale momentului genezelor statale, cele mai importante ale statu-

lui feudal; a au oglindit toate, in chip fidel Fi adesea strálucit, autárile si

optiunile noilor formatiuni statale in materie nu numai de artá, ci chiar de

model cultural; a au fost ináltate in preajma imediatá a unor ani In care

istoria spiritualá a Bulgariei si a Ungariei, a Rusiei si a Serbiei a cunoscut o

cotiturá decisivá pentru viitorul ei; a au fost deopotrivá., majoritatea, ne-

cropole ale neamului feudal intemeietor de stat,

lácasuri de ingropáciune

ale suveranilor celor dintii, prototipuri stilistice pentru arta secolelor urmá-

toare, receptacole de bogátie, de fast si de pretiozitate ca atare descrise in

cronici contemporane ridicárii lor. Prin toate aceste trásáturi comune pe care

am nutut a le stabili, fiecare dintre amintitele edificii incepátoare de serie cul-

tural, purtátoare ale unei ideologii pe care o vom comenta la locul cuvenit

si ilustratoare ale unor origini statale, ráspunde. credem, la ceca ce am incer-

cat sá. denumim, cu un termen ce ni se pare indeajuns de elocvent, monu-

mentum princeps".

Dar a pune discutia pe asemenea fágasuri echivaleazá cu a acorda vi-

si podoabei sale parietale,

zualului, in spetá monumentului de arhitecturá

odoarelor de tot felul ce-1 imnodobeau, un rol covirsitor in mentalitatea

medieval á de inceput, fácind din ele deopotrivá obiect al interesului istori-

cului si sociologului, al istoricului bisericii si al celui al artei. Nu mai putin, in termeni teoretici pus á problema, se ajunge pentru epoca amintitá si la o certá,

culturii plastice, cu

pliná de interes, particularitate a raportului artei, al

ideologia, particularitate pe care istoricul nu poate sá nu o releve atunci

dud se apleacá asupra unui capitol anume, cu adinci semnificatii in istoria

civilizatiei, cel al genezelor culturale, al celor emice chiar, mai apoi na- tionale", din evul mediu european. Ne gindim la imprejurarea a' putiná-

tatea datelor istorice referitoare la mentalithile, la ideile, la gusturile si la

conceptiile epocii

fie ele chiar la nivelul aulic feudal, reflectat in restul

9

www.dacoromanica.ro

timpurilor medievale

epice

saritul

XII-lea,

n cronici,

in documente diplomatice sau in poeme

cu greu ne lasa s

ntrevedem in Apusul, dar mai ales In Ra-

din

ale

veacul

al

IX-lea pina in

cel

de

al

unei ideologii

contemporane fenome-

continentului european,

altceva decit crImpeie

nului creatiilor statale si celui al convertitilor la crestinism prin acte de

autoritate imperial, princiara sau cneziala, conjugate cu opera de misio-

narism latin

si bizantin, din Scandinavia ylna la Volga; si ne gindim din

intr-o vreme de accentuata

nou la faptul

c n aceasta sfera istorica

oralitate literara, de restriste pentru opera scris

primul rind si intr-o proportie covirsitoare elementul vizual, pasibil a im-

i, in mare parte, prin acelea simbolice,

documentul plastic, faptele de arta, de arta a zidirii In materiale durabile

si nobile, de arta a mozaicului, a frescei, a sculpturii in piatr

presiona prin valorile4 senzoriale

tn

ntreaga Europa

in

i marmura,

a prelucrarii metalului pretios

fapte tot mereu aflate in orizontul fastu-

lui, simbolizInd puterea, autoritatea acum constituita intr-o ierarhie

simbolizInd, nu mai putin, o rasunatoare impunere de noua credinfa maselor

rurale pina atunci, In cea mai mare a lor parte,

',aerie , sInt acelea

care arunca cele mai clare si mai neasteptate lumini tocmai asupra modului

de a gIndi, asupra a ceea ce numim astazi ideologia" unei Intregi epoci

de geneze politice si sociale, ideologic ce ar ramlne complet criptica, nedeslu-

sita,

fara

ajutorul

operei

de

arta.

Cel ce isi apleaca privirea asupra Inceputurilor statale medievale din

aici

cu o sin-

aceste

Europa rasariteana va fi adus sa constate ca pretutindeni

gura

i notabila. exceptie, pe care o reprezinta spatiul romanesc

noi Intocmiri politice, fie ca erau contemporane cu si in buna parte legate

structural de procesul creginarii misionare a unor triburi turanice sau slave,

In migratie sau sedentarizate (cazul Bulgariei, al Ungariei si al Rusiei), fie

ca se aflau Intr-un raport steins cu intemeierea unei biserici independente in-

tr-un mediu mai demult crestinat (cazul Serbiei), isi instaurau autoritatea

Insotind-o de una sau mai multe spectaculoase edificari de monumente ce re- flectau foarte precis ideologia momentului, simbolizau puterea unei monarhii

recent Intemeiate

i intrate in posesia unor titluri sau coroane trimise de la

Constantinopol sau de la Roma, monumente menite ca atare a se Malta in

chiar mima noului stat, a fi impodobite cu cele mai scumpe materiale $.1

In tehnici curente in Europa medieval a timpurie, mozaicuri, marmura, odoare

in ideea

exprimata intr-o scrisoare a patriarhului bizantin Fotios catre proaspat con-

vertitul cirmuitor bulgar Boris-Mihail, anume c

frumosul, unitatea armo-

de aur

nioas

i argint, a fi deci ceea ce am numi astazi frumoase"

i perfectiunea formei sInt caracteristici ale credintei cre$tine ea insasi3

in arta si in mentalitatea artistica, ba

, a deveni autentice prototipuri

ctitori, intemeietori

si

chiar, am spune, In ideologia posteritátii imediate, ajungind a fi descrise cu

admiratie, uneori cu lux de amanunte, in cronici ce glorificau pe suveranii

i crestinatori de tal, sprijinitori de nadejde ai bisericii

ea nou intemeiate.

De la marii feudali laici

i ecleziastici pina la oamenii de rind ai Euro-

pei rasaritene, in epoca scursa intre secolul al IX-lea $i cel de al XII-lea,

un asemenea tip de monumentum" ce intruchipa, unite, puterea

lia

dota institutii ivite acum pe scena istorica

sacerdotium" trebuia

i bog-

anume regnum"

s'a impresioneze printr-un fast si prin dimensiuni ce

deveneau insolite intr-un peisaj de civilizatie mult ruralizata", obisnuita mai

curind cu constructille de lemn, intr-o lume care de eiteva secole

sfir$itul antichitatii clasice europene, mai precis spus

de la

era lipsita de edi-

10

www.dacoromanica.ro

ficii monumentale aulice, inaltate in materiale nobile

sens trebuie inteles, credem, rolul cu totul exceptional al vizualului la cum-

i durabile. In acest

pana dintre cele doua milenii

i vom adauga de indata ca el era propriu nu

intregii Europe in care atit

numai partilor orientale ale continentului, ci

intemeierile de state coincizind cu crestinarile, cit

asemenea convertiri se conjugau cu ctitorirea unor monumente facute sa du-

st cele nelegate direct de

reze, cu semnificatii mai mult sau mai putin limpezi ale unor planuri de

arhitectura, ale unor scene iconografice zugravite sau redate in mozaic, in

cuprinsul cite unui asemenea monumentum princeps"

datator de masura

pentru conceptia au1ic, pentru ideologia feudala a timpului.

Pilduitor intre toate

i suficient de cunoscut pentru a nu insista asu-

pra-i este cazul capelei palatine de la Aachen care, dei inaltata intr-un

mediu franc crestinat de mai multa vrenie, ramine monumentul principal, mai

mult chiar, simbolul unui imperiu in care intrau treptat, inainte

i dupa 800,

gratie actiunii militare si misionare patronate de Carol cel Mare, tot mai

multe neamuri germanice

rea,

la sfirsitul extrem

al

i slave aduse acum la credinta crestina. Ridica-

secolului

al VIII-lea, a unei basilica Sanctae

Dei genitricis Aquisgrani opere mirabili constructa"4, asadar purtind un hram

pe care il va avea aproape fiecare monumentum princeps" din Europa ra-

sariteana

§i bazilica regala de la Alba Regia in Ungarta,

i biserica Maicii

Domnului de la Studenica in Serbia (in timp ce in biserica Sf. Sofii din

Kievul Rusiei stim c

tot Fecioara)

imbibata de traditii

altarul principal era dominat de mozaicul inchipuind

avea loc intr-o atmosfera de istorism", am spune astazi,

romane crestine, intr-o resedinta imperial a ce era o

Nova Roma" si pentru un suveran ce se voia el insusi si care era socotit

in documentele vremii drept un Novus Constantinus", ca o referire precisa

la primul imparat crestin, simbol al Imperiului roman in viziunea carolin-

giana, modelul de predilectie

al celui dintii cirmuitor feudal din Europa

i cultural a fata de disparutul im-

apuseana ce intelegea misiunea sa politic

periu antic in sensul unei renovatio" ilustrate in primul rind prin monu-

mente ridicate romano morea6. C modelul capelei octogonale ridicate de

catre Eudes de Metz se gasea intr-un venerabil lacas ierosolimitan al seco-

lului al IV-lea si

ca, pe de alta parte, ctitoria italica a unui alt model

ne re-

al suveranilor intregului ev mediu care a fost imparatul Justinian

ferim la biserica ravennata San Vitale

tului carolingian, lucrul este bine stiut, .dupa cum iarasi stiut este prestigiul

de care avea &I se bucure biserica imperial a din Aachen in ochii celor dintli

nu lipsise din inspiratia arhitec-

cirmuitori feudali crestini s

ai clericilor, misionari sau locali, din unele reg-

na" central-europene ale secolului al X-lea, la Praga, la Poznari, la Cracovia.

Ceca ce merita Irma a fi notat in acest context este faptul

c abia amintitul

prestigiu tinea de cel putin trei factori ce vor reveni in discutia privitoare la monumentele nu mult ulterioare ale Europei rasaritene. Cel dmtîi ar fi

caracterul de necropola imperial a al capelei din Aachen, de lacas de veci

al fondatorului6 unei dinastii de importança europeana a celei carolingiene;

cel de al doilea este imprejurarea c

aici aveau sa se savirseasca multa vreme

este faptul ca aici

toate incoronarile suveranilor unicului imperium" al Europei apusene;

fine, cel de al treilea

situat In orizontul vizualului

nici o bogatie nu fusese indeajuns pentru impodobirea acestui monumen-

tum princeps" al statului lui Carol cel Mare, si din aceasta perspectiva este

cel ce se va fi voit un nou Sueto-

suficient s

ne reamintim ca. Eginhard

nius cu a sa Vita Caroli Magni"

simtise nevoia s

consacre rinduri intregi

aurului

i argmtului

ce ornau capela sau din care erau cizelate vasele liturgice

11

www.dacoromanica.ro

diruite de Carol , portilor, balustradelor si candelabrelor de bronz, coloanelor

de marmuri nu intimlitor aduse, cu invoirea papei Adrian I, tocmai de la

Roma si de la Ravenna?.

Monumentele cele mai reprezentative din cele doui principale arii poli-

tice si culturale ale Europei dinainte de si dupá anul 1000, aceea carolingiani

si ottoniani pe de o parte, aceea bizantini pe de alta

fie ci este vorba de

Aachen, de Lorsch, de Fulda, de Saint-Denis, de Cluny sau de Reichenau, fie

cá avem in minte pe cele din Constantinopol, din SaIonic sau de la Muntele

Athos , aveau si constituie, incontestabil, inspiratoare directe sau mijlocite

ale acelor licasuri

in deobste mai modeste, uneori insá foarte bogate si ra-

pe care misiunile latine si cele orientale, grijulii pentru

finate la rindu-le

ceca ce am denumi astizi propaganda vizualá" a ideologiei lor8, le vor ris-

pindi in vasta opera de evanghelizare a secolelor IXXI din nordul Ger-

maniei pini In Balcani si din Boemia pini in Rusia.

Daci, asa cum s-a subliniat foarte nuantat9, misiunile latine pornite in-

deobste din regiunile mirginase ale imperiului german, de la Salzburg sau

Magdeburg, de pildi, si nu din centrele culturale cele mai moderne" si mai

infloritoare ale epocii de felul celor de pe Rin, erau mai putin apte sá rás-

pindeasci in pirtile boemo-morave sau panonice o arta de foarte buni calitate

care sä reflecte fidel ideologia si estetica vremii, monumentele lor fiind de obicei

fie de lemn, fie de piatri, dar iniltate cu dimensiuni si mijloace constructive mai

curind modeste

exceptie ficind aici doar ampla bazilici de la Székesfehér-

vár a lui Stefan I al Ungariei, rod insi al unei misiuni pontificale si nu im-

periale 18 , situatia misiunilor bisericii din Bizant era cu totul alta. Pomit

de fiecare dati din capitala bazileilor de pe Bosfor, la initiativá patriarhali si

imperial i conjugatä, misionarismul bizantin, incheiat cu convertiri importante

in Bulgaria secolului al IX-lea si In Rusia celui de al X-lea, cu intemeieri de

biserici aduse in obedienti ierarhici fati de Constantinopol (excluzind, asa- dar, acel complex episod ce s-a consumat in Europa central i prin actiunea

chirilo-metodiani dintr-a doua jumátate a secolului al IX-lea), a oferit de fiecare data, pe planul artei, modele de cea mai inalti calitate, copiate in-

tocmai sau prelucrate in monumente ale locului ce se constituiau in tot atitea

reflexe fidele ale licasurilor aulice bizantine din vremea impiratilor Mace-

doneni si Comneni

de la podoaba parietal i si planul de arhitecturi, piná

la hramuri precum cel al Sf. Sofii sau ce! al Adormirii Maicii Domnuluill ,

6 aceasta intr-o Europa risiriteani incomparabil mai bogati. in resurse mate-

riale decit Occidentul, daci ar fi si ne &dim macar si numai la cazul Rusiei

din timpul

lui

Vladimir12.

Misionarismul latin si cel bizantin ajungeau in secolele IX, X si XI la

este epoca crestinirilor din Boemia si

,

o amploare nemaivázutá pini atunci

din Ungaria, din Polonia si din Scandinavia, din Rusia si din Bulgaria13

intr-un moment de desivirsiri de geneze emice, de aparitii de state noi, cu

institutii proprii, Cu monedi proprie14, cu o politici adecvatá pozitiei lor cul-

turale si geografice, intr-un context de viati spirituali si de expansiuni teri-

toriale legate in buni parte de tot mai accentuata demarcare a Occidentu-

lui de Orientul continentului, tradusá in reforme si in schisme bisericesti,

in expeditii militare ce au imbricat curind haina cruciadelor slujite deopo-

trivi de laici, de clerici mireni si de o cilugirime aflatá acum intr-un moment

de deosebiti inflorire, fie ci era )vroba de ordinul benedictin in Apus, fie ci

ne gindim la monahii basilieni din Rásirit. Aceste doui misionarisme aveau si

se intilneasci in epoca in Europa de sud-est, est-centrali si oriental, mai

exact spus in Bulgaria, in Ungaria si in Rusia, intr-o concurentá semnifica-

12

www.dacoromanica.ro

tivá in primul rind pentru pendulárile

i optiunile' culturale ale celor pentru

a cáror convertire la crestinism se infruntau Roma si Constantinopolul. Cáci

una dintre trásáturile ce trebuie retinute pentru fenomenul in cauzá, pentru

consecintele sale pe tárimul civilizatiei materiale

i spirituale nu mai putin,

i cnejii de

este imprejurarea cá, in másuri diferite, cirmuitorii de la Pliska

pe Nipru, ca

i primii conducátori arpaclieni din Panonia, au transformat ac-

tiunea de crestinare a lor si a supusilor lor intr-o diplomaticá pendulare intre

cele douá arii principale, politice si bisericesti, ale Europei

cea dominatá

de papá si de impáratii germani

i cea supusá initiativelor impáratilor bizan-

tini si ale patriarhilor ecumenici , mai mult, intr-o limpede actiune politica

de cistigare a unei efective autonomii statale

ternative cátre fiecare dintre ariile mentionate

i ecleziastice prin orientári al-

i apoi prin acceptarea cres-

pturii feudale pe cale

tinárii din acea directie ce párea mai avantajoas

de constituire din fiecare regiune amintia18.

In ciuda traditiilor puternice, in substratul local, ale unui crestinism ro-

ale unor crestinári

prin Constantinopol

man tirziu din secolul al IV-lea,

de sefi nomazi cutriguri inca din secolul al VI-lea, ca si a datelor despre

chiar

secolului

al

VII-lea16, in

i in lipsá de date

despre

cea a slavilor mai

i cea a turanicilor asiatici18

abia actul

un misionarism bizantin la nordul Márii Negre incá inaintea plecárii de

acolo a protobulgarilor lui Asparuh la sfirsitul

ciuda, nu mai putin, a supozitiei lpgice

o crestinare treptatá a slavilor balcanici intre secolele VII si IX17, este sigur cá acest din urmá veac gásea statul comunitar tribal conturat in actuala Bul-

garie, dupá 681, cu douá religii págine dominante

demult coboriti dinspre nord

crestinárii in masa din cel de al saptelea deceniu al secolului al IX-lea cel ce explicá nu numai intreaga pozitie internationalá" a Bulgariei acelui

timp in Europa rásáriteaná, ci

i unele prefaceri interne19

ducind la o

unificare spiritualá, la o centralizare statalá si la o feudalizare acceleratá pe

plan socia128. Dorinta bulgarilor de a avea in paralel cu

unei certe independente politice fatá de Bizant

i in completarea

pe care de-a lungul seco-

lelor VIII si IX o obtinuserá, uneori in mod rásunátor, hani de felul lui

Krum si al lui Presian, sau precum Tervel, Kormesios

i Omurtag, cei nu-

miti in inscriptiile din centrul cultural págin de la Madara cu titlul de ar-

honti", datorat cancelariei imperiale din acel Constantinopol pe care tocmai

ei Il ajutaserá sau 1'1 amenintaserá in momente dificile21 , si o autonomic

bisericeascá, o datá cu convertirea din 864-866, este evidentá in intreaga

politicá a hanului Boris, cel botezat sub numele imperial bizantin de Mihail,

In toatá jumátatea de deceniu scursá Ora la 870, atit fa; á de patriarhia

Birantului, cit si La de curia romaná. Dacá sint mai neclare imprejurárile

militare ce par a fi contrapus in 863 pe bizantini bulgarilor, pregátind ne-

sint bine cunoscute in schimb, in sensul care

mijlocit terenul crestinárii22,

ne intereseazá aici, atit corespondenta cirmuitorului bulgar cu patriarhul Fo-

tios, cit

i faimoasa Responsa" a papei Nicolae I23, ezitárile bizantine

subordonarea directá fatá de scaunul patriarhal bizantin a clerului grecesc abia

venit in Bulgaria convertitá, tratativele din 866

pe linia unora mai vechi,

cu Ludovic Germanicul24

ale aceluiasi Boris-Mihail cu o Romá ce avea

aici traditionale pretentii de preeminentá ecleziasticá, dar care nici ea nu

dorea acordarea unei antonomii bisericii bulgare nou create, In fine, pertrac-

tárile cu Constantinopolul in vremea in care avea loc in capitala impe-

rial, in 869-870, un conciliu de oarecare importanfl din lunga viatá a bise-

13

www.dacoromanica.ro

ricii bizantine, la capatul carora patriarhul Ignatie

garia, cu asentimentul lui Boris-Mihail si cel al imparatului bizantin25, un

avea s

numeasca in Bul-

arhiepiscop28; ierarh care in toate textele de sfirsit de seco! IX si inceput de

secol X va apare cu un rang foarte inalt in ierarhia ecleziastica bizantina

cu o autocefalie comparabila, se pare, cu cea a bisericii cipriote si a celei de

la Ohridav, intr-o diocezi noua pe care papii romani nu vor inceta o vreme

sa si-o doreasca alipita28. Daca am amintit aceste evenimente

amintim

i daci mai

i imprejurarea ca un temei al politicii bisericesti si al pretentiilor

Bizantului in Bulgaria era si cuprinderea in noul stat a unor teritorii aflate

cindva, printr-o celebra novela justinianee, sub jurisdictia Justinianei Prima

cea la care se vor face referiri si mai tirziu, in secolele XI si XII, cind

provincia bizantina a Bulgariei va face parte ea insasi, din punct de vedere

ecleziastic, din dioceza ohridiana ce ingloba

i amintitul venerabil scaun

bisericesc din secolul al VI-lea 29

este pentru ratiunea cà intr-al doilea

caz pe care 11 avem de cercetat, cel al Rusiei, constatam intrucitva acelasi

tip de tratative ale cirmuitorilor feudali autohtoni cu Bizantul si o aceeasi

dainuire, In preajma noii dioceze nascute printr-o spectaculoasa convertire,

a unui centru bisericesc bizantin preexistent, cel al Chersonesului.

Evanghelizarea acestui vast tinut de la nordul Marii Negre si a unui

popor la care in veacurile IXX procesul genezei etnice nu pare a fi fost

intru totul incheiat

&id ceea ce va fi russkaia zemlia" a textelor medie-

vale cunostea inca, de la Ladoga la Kiev, un amestec de neamuri in care,

desi triburile slave erau de departe predominante, nu trebuie total negli-

jate elemente finice

i varego-scandinave ce vor fi topite in masa slava abia

la inceputul secolului al XI-1ea38 , a cunoscut si ea etapele unor tratative

cu acelasi Bizant de unde veneau in anii 988-989, pentru Vladimir Cres-

tinatorul", titlul de basileus"

i sotia porfirogeneta31. Faptul cà incá inaintea

convertirii prin filierà bizantina existasera in tinuturile acestea de miaza.-noap-

te unele elemente de viata cretina pare a fi certificat, dei destul de vag, de

calatoriile unor monahi rusi la Muntele Athos in cursul secolului al X-1ea32

asadar cu mai

si de mentionarea unor manastiri in timpul lui Vladimir33

bine de o jumatate de secol inaintea inceperii oficiale" a unei vieti monas-

tice de aspect bizantin in Rusia, prin intemeierea Pecerskai Lavra din Kiev

manastiri care pot sa fi fost inca mai vechi,

raspindind in lumea slavilor de rasarit, desigur nu straine de unele relatii cu

in a care.' lege se botezase la Constantinopol, dupa 950,

rinduieli ale noii

cneaghina rusa Olga, bunica lui Vladimir Sviatoslavici

credinte, de vreme ce in legaturile lor cu bizantinii, negutatorii rusi din seco-

lul al X-lea sinnisera nevoia unei biserici a lor, cu hramul Sf. Ilie, chiar la

Constantinopol35. Trecind peste mult dezbatuta chestiune a raporturilor Ru-

sub Iaroslav Vladimirovici34

biserica orientala

siei cu biserica bizantina' balcanica Inca tnainte de crestinare

i mentionind

numai imprejurarea ca Roma pontificala nu a voit sà lipseasca nici aici, la

nasterea acestei noi dioceze catre care Ii trimitea in anii 990-991

intr-o

efemera incercare de captare

consacrarea

i ambasadorii38, trebuie rea-

i bizantin, din cetatea

mintit ca din Crimeea cea cu vechi trecut crestin

Chersonesului menita a face cultural legatura intre Kiev si Constantinopol,

aducea Vladimir in cnezatul sau, exact in acei ani (989-990),o data cu

bizantina printesa Ana, ierarhii, calugarii

i preotii ce vor boteza pe rusi37,

ca un episcop de Novgorod, anume Ioachim, pastorind intre 990 si 1000,

era el insusi chersonesit

i ca tot din Chersones, hirotonisiti de arhiepiscopul

de aici, par a fi venit clericii ce slujeau in acea biserica a Decimei" din

Kiev38, construita de mesteri greci. chemati de primul cneaz crestin, tocmai

14

www.dacoromanica.ro

in jurul lui 990, pe malurile Niprului. In acel context, dar in imprejurári

concrete de tot neclare, apárea o arhiepiscopie a Kievului

relativ auto-

nomá si ea, ca altá datá, la sfirsitul secolului al IX-lea, arhiepiscopia bulgará,

si tot precum aceasta cu o situatie intrucitva comparabilá, in acest sens, cu

cea a bisericilor de la Ohrida si din Cipru39 , arhiepiscopie ruseascá ce

avea sá dáinuie aproape o jumátate de veac ca un compromis intre rigoarea ie-

probabil deter-

catre autocefalie48; drmuitorii ei sint amintiti

minatá de Vladimir el insusi

de citeva ori intre anii 989 §i. 103741, moment in care, sub domnia cu mult mai bizantiná "a lui Iaroslav ce! Intelept, dioceza kievianá are rangul, acum

rarhicá, atotstápinitoare, a Bizantului si aspiratia localá

scázut, de mitropolie a patriarhului din Constantinopol, cu un ierarh grec

de origine, Theopemptos

amintit deopotrivá de cronica rusa si de actele

sinodale bizantine42 , nu mai putin Cu un lácas metropolitan ce avea

hramul, podoaba si structura inspirate, stilistic si ideologic", direct din lumea

constantinopolitara43.

In vremea in care Kievul, putin inainte si nu mult dupá anul 1000, tre-

cea asadar printr-o fail in care crestinarea prin Bizant avea sá aducá dupá

sine un moment, nu foarte lung, de bizantinizare" a principalelor structuri

culturale, in vechea Panonie convertirea la crestinism a triburilor maghiare

poposite aici cu un secol in urmá ducea, dimpotrivá, la inaugurarea pro-

cesului de rapidá latinizare" a civilizatiei Ungariei. Dei in aceastá regiune

est- central-europeaná

ca o consecintá a unor prime misiuni crestine ve-

nite aici, ca si in Moravia, prin centrele de propagandá care erau arhiepis-

copia de Salzburg si episcopia

de Passau

biserici crestine existaserá incá

in secolul al IX-lea, in resedinta de la Zalavár a unor sefi militari, precum

Pribina si Kocel, dominind peste o lume slavá, amestecatá cu resturi avarice

si cu infiltratii de colonizare franco-bavarezá si dei, fácut de papa Adrian

al II-lea episcop al unei dioceze panoniene ce reinvia traditia celei antice de

Sirmium, faimosul misionar Metodiu poposise tot atunci in aceste tinuturi,

rind pe rind stápinite in primul mileniu de migratori asiatici págini", abia

venirea la finele extrem al veacului amintit a cáráretilor nomazi ai lui Arpad,

definitiv instápiniti aici, avea sá puná problema evanghelizárii totale a acestor

teritorii, a páturii conducátoare si militare a uniunii de triburi din cimpia

panonicá in primul rind, actiune in care, deopotrivá §i direct interesate, Roma

6 Constantinopolul se gáseau din nou fatá in fatá. Insemnind o epocá de feudalizare a structurilor sociale gásite de unguri la venirea lor in Pano-

nia43, veacul al X-lea este in istoria Ungariei vremea coexistentei unor con-

ducátori politici si militari regionali46, relativ autonomi WI de clanul ar-

padian, preeminent, in relatii directe, unii dintre ei, cu imperiul 6 cu bise-

rica bizantiná (cazul cel mai cunoscut este, desigur, cel al lui Gyula, stá- pinind undeva spre rásárit, probabil in sudul Transilvaniei, la Alba Iulia, botezat la Bizant, ca si amintita cneaghiná de la Kiev Olga si in aceleasi

vremuri, primind spre mijlocul veacului pe acel episcop al Turciei", Ierotei,

trimis de Constantinopol dupá márturia cronicarului bizantin47). Embrionar

In timpul ducelui" Geza, desávinsit sub fiul si urmasul acestuia, Stefan, re-

gele-evanghelizator48 care avea sá apeleze la biserica romaná si

in virtu-

tea legáturilor sale de familie, occidentale, statul ungar primea catre anul 1000, o datá cu crestinismul oficial de nuantá latiná" s'i atributul de regat

apostolic", slujitor al papalitátii in aceste párti europene, iar principalele

centre ecleziastice, arhiepiscopale si episcopale, ale noului regat Esztergom,

Veszprem, Kalocsa si deja vechea posesiune a neamului lui Arpad de la Alba

Regia (Székesfehérvir)49, deveniti resedinta principal

a nrni regalitáti

15

www.dacoromanica.ro

aveau sg reflecte, de la inceputul veacului al XI-lea incg, precumpinirea

netg aci a civilizatiei apusene, catolice, ai cgrei principali emisari spirituali

erau benedictinii, f.rsä a putea fi neglijate, desigur, ping catre secolul

XIII-lea, ecourile confesionale si artistice

al

cu osebire puternice in Ungaria

meridional

i la curtea unor Andrei I si Geza I

ale Bizantului.

0 situatie intrucitva deosebitá de cele ping aici amintite, din Bulgaria,

Rusia si Ungaria, ne intimping in cazul Serbiei, in sensul unei lipse de strictg

coinciden; g cronologicg intre, pe de o parte, convertirea la crestinism a pg- turii conducgtoare locale si aparitia unei ierarhii ecleziastice unice sprijinite

de aceasta, pe de altg parte, intre crestinarea propriu-zisg si afirmarea im-

petuoasg pe plan politic international" a statului abia creat. Dacg la bulgari,

la rusi si la unguri, intre aparitia propriu-zisg a statului lor si crestinare tre-

cuse relativ foarte puling. vreme, iar procesul feudalizgrii societgtii fusese

§trict contemporan cu cel al convertirii, cazul sirbesc este intrucitva diferit:

sedentarizavi definitiv incg inainte de 80050, slavii din pgrvile apusene ale

Peninsulei Balcanice vor cunoaste evanghelizarea, ca s'i bulgarii din zonele

rgsgritene, keg in cursul secolului al IX-lea

inaintea aparitiei unui stat feudal sirbesc , fie cea intreprinsg de Roma,

asadar cu patru veacuri

resuscitindu-se

adriatic,

cu nu puvine

la

finele

prin filieri francg, printre croati, la inceputul secolului51

astfel

viata cresting

si

episcopal

de pe tgrmul

monumente de facturg preromanicg52 , fie cea a Bizantului,

aceluiasi veac, intre 867 si 874 mai exact spus53, cu episcopate in Ragka si in

Bosnia, in Macedonia si spre Dungrem. Firgmitgrii bisericesti avea sg-i co-

respundg, din secolul al IX-lea ping in cel de al XII-lea, si una de natura

politicg

care o si explicg pe cea dintii si care nu era strging de conditiile

geografice particulare ale acestor pgrti sud-est europene , regi" s't duci", arhonti" si jupani ereditari fiind numerosi si autonomi, cu dinastii locale independente, in Zahlumja si in Ragka, in Bosnia si in acea Duklja de la

pentru mai buna legitimare istoricg" a leggturilor

care se vor reclama

lor cu Roma

insisi Nemanizii55. Abia coroana regalg trimisg de papa in

1217 lui Stefan Nemanja, devenit astfel PrvovenCani" (Primul Incoro-

nat"), avea sg fie cea care venea sg consacre, in ordinea statalg medieval,

existenta statului feudal pe care tatgl primului rege sirb,

Nemanja

sub numele de monahul Simion

celglalt Stefan

marele jupan din Ragka, mort in 119956 la Hilandarul Athosului

11 intemeiase, independent fa; á de Bizany,

si

ca o

incg dintr-al saptelea deceniu al secolului al XII-lea. Mai mult,

consecintá fireascg a acestei recunoasteri politice din partea unui Apus ca-

tolic de care extrem de curind Serbia se va indepgrta, in 121.9 imperiul si

patriarhatul bizantin de la Niceea

Imperiului si a bisericii de rgsgrit declansatg de cea de a patra cruciadg

erau aduse a recunoaste, ca un pandant al regatului de sine stgtgtor al Ne-

manzilor, un arhiepiscopat sirbesc autocefal, desprins din acela bizantin al

Ohridei, avind in fruntea sa pe insusi egumenul de la Studenica, Saya Ne-

manja, frate al regelui sirb si fiu al marelui jupan intemeietor de stat.

In nu putinele si mult orgolioasele manifestgri ale independentei, expri-

mind si rolul major pe care era chematg sa-1 joace in Europa de sud-est di-

traversind cunoscuta si plurala crizg a

nastia nationalg" sirbeascg

in afirmarea de cgtre Stefan Nentanja, incg

de la inceputul extrem al secolului al XIII-lea, a egalitgtii sale depline cu

impgratul bizantin si cu regele Ungariei57, In folosirea in titulaturg a epi-

tetului imperial de autocrator", ce va fi inriurit si asupra textelor sirbesti

de epocg unde se intrebuinteazá pentru domnia suveranilor sirbi verbul menit

sg indice caracterul ei imperial (tarevati")58 , ca si in adoptarea unor

16

www.dacoromanica.ro

modele bizantine pentru unele institutii si practici feudale laice si eclezias-

tice59, dar si in limpedea subliniere a temeiurilor autohtone foarte vechi si

adinci ale acestui stat feudal sud-slav si ale bisericii sale (mergind de la ori-

ginea sirbeasci a episcopilor, la liturghia slavg folositg si la inscriptille slavone

de pe frescele monumentelor de secol XIII68), este sigur cg va fi insemnat

foarte mult colaborarea strinsi a primului rege nemanid cu cel dintii arhie-

fratele su chiar, cilitorit prin Bizant si impregnat de civilizatia

acestuia, dar constient totodatg de misiunea istoricg a neamului feudal din

piscop sirb

care ficea parte , iar aceastg imprejurare, la

rindul ei, explicg intrucitva,

prin puterea traditiei, permanenta apropiere dintre autoritatea laici si aceea

religioasg intr-o Serbie medievali care ping tirziu, in veacul al XV-lea, de la

Nemanizi la Brankovki, va avea tendinta, singular g in Europa, a canonizárii

tuturor suveranilor ei61.

.,_

It

Dupg cum li.sam si se inteleagá undeva mai sus, unor evenimente de

insemditate fundamental, precum cele pe care le-au reprezentat cresting-

rile si intemeierile de biserici locale la popoarele slave si turano-slave din

risiritul european, le-au corespuns, in acelasi moment istoric, ctitoriri de mo-

numente repa-ezentative pentru ideologia, scopurile si politicile unor state si ele

de abia niscute. Imprejurarea ci aceste monumente apar in chiar nucleele

genetice ale formatiunilor statale respective, in repdintele de electie

auten-

tice sedes regiae" sau »sedes 'regni principales"62 . ale cirmuitorilor lor fi

chiar in preajma anilor in care s-a produs convertirea la cre)ctinism fi in-

temeierea »oficial", recunoscutg de una sau de alta dintre cele doug auto-

rititi spirituale supranationale"

este o primi trgsituri comuna, pe cit de fireascg, pe atit de usor de dovedit

ale evului mediu

Bizantul si Roma ,

printr-o

simpli

aliturare

de

date.

Cel ce va fi fost monumentul reprezentativ, in once caz grandios pe

dupg mirturia mai tirzie a lui Teofilact din Ohrida

ca

scarg europeadi, al primului stat bulgar, uriasa bazilicg regalg", trinavatg,

de la Pliska, aflati desigur in fruntea celor sapte splendide catedrale" ridi-

cate de Boris

si cum ar fi aprins un candelabru cu sapte lumingri"63, era iniltati, intr-un

peisaj de arhitecturg foarte specific, de sintezg bizantino-orientalim

cu zi-

diri masive, de piatrg ingrijit lucratg, severe si extrem de monotone dacg

judecgm dupg urmele lor, ce puteau fi

si palate" ale hanilor pggini de

felul lui Krum" , in insusi centrul nord-est bulgar al acestei autorifiti

politice balcanice de datg recentg, cindva in vremea lui Boris-Mihail sau

a fiului su Simion, intr-a doua jumitate a secolului al IX-lea cind are loc

crestinarea bulgarilor de care vor fi fost direct legate atit baptisteriul cit si

atriumul cu doug portice de aci (si unul si celglalt necesare botezirii noi-

lor

credinciosi)",

cu

refaceri

dupg

secolul

al

X-lea67,

cronologia

ab-

soluta a fazelor sale constructive fiind Inca incertg; sigur este insi -faptul cg Fig. 1

monumentul reproducea un tip arhitectonic antic ce nu mai era la modg

in Bizantul epocii68, dar care era nu mai putin foarte grgitor, aici in nordul

Peninsulei Balcanice, pentru continuitatea pe care o reprezenta, fie, poate, in

sensul cel mai propriu al cuvintului

pain folosirea strucmrii unei bazilici

paleocrestine justinianee aflate pe aceleasi locuri69 , fie in mod ideal numai,

trimitind spre epoci ilustre ale

antichititii, cea elenistici, cea romana sau

cea bizanting timpurie, de care politic si spiritual vor fi vrut sg fie legati con-

ducgtorii unui tingr stat format prin conglomerarea unor triburi ping de

curind págine si migratoare78. Epoci ce cunoscuserg, adgugim, tot pe aceste

17

www.dacoromanica.ro

meleaguri, cu mai bine de trei veacuri in urmg mai cu seamg, inflorirea

aceluiasi tip arhitectonic care, in mai multe exemplare identice, apgrea la

imediat urmg-

Pliska, algturi de abia pomenita mare bazilicg, in vremea

toare crestingrii, mgrturisind pe plan monumental, cum foarte judicios s-a su-

gerat, obisnuitul zel

viata spiritualg a unui poporn. In aceeasi epocg, spre 900 sau, mai curind,

al

convertirilor

specific unui asemenea moment din

In primii ani ai veacului al X-lea, °tic= in vremea lui Simion, in noua

resedintg de la Preslav legatg de etapa cresting si slavg a vechii culturi bul-

gare

tot mai mult contrapusg celei págine

i turanice intruchipate de

invecinata Pliska , era ingltat cel de al doilea monument reprezentativ

al epocii, asa-numita bisericg rotundg" sau auritg". Edificiu somptuos

singular al unei epoci in care conducgtorul feudal bulgar crescut la Con-

stantinopol, protector al misionarilor bizantini Clement

i Naum, era inco-

ronat ca basileu" sub zidurile Bizantului de catre insusi patriarhul aces- Fig. 2 tuia72, in timp ce succesorul su imediat îi vedea recunoscutg o calitate imperial g pe care Bizantul nu o acceptase ping atunci decit in cazul lui

de la Preslav era, foarte probabil, capela

princiarg a capitalei Bulgariei; cit despre reluarea, la inceputul secolului al

Carol cel Mare73, biserica circular

X-lea, in vremea maximei puteri a primului stat bulgar, a unui plan si el

de traditii romano-bizantine74

plin de cunoscute semnificatii in privinta

spatiului central, ggsit algdatg la Ravenna secolului al VI-lea i, mai recent, in

Aachenul sfirsitului de secol VIII, spatiu corelat de medievali cu ideea

unei puteri centrale atotstgpinitoare

i impZriale" , ea a fácut posibilg

ingltarea unui lgcas de exceptie, cu linii si volume miscate, cu o decoralie

bogat

ceramicg

i strglucitoare, reprezentatg mai ales de incrustatiile

i piatrg coloratg

ale unor coloane

cu

i cornise de marmurg, dar

i in relief Malt,

si de o sculpturi precumpgnitor zoomorfg, ca repertoriu,

Fig. 3 ca tehnicg a cioplirii75, situatg asadar la o distantg apreciabilg de clasicis-

mul" constantinopolitan al vremii, dar foarte aproape de ceea ce va fi fost

estetica unor slavo-bulgari ce nu uitau, la citeva decenii de

la crestinare si la nu prea multg vreme de la sedentarizare, unele elemente

sensibilitatea

i

specifice fastului policrom din arta nomazilor de stepg.

Aceeasi tendintg váditg.

spre un decorativism

colorat

si

exuberant,

corespunzind unei sensibilitgti slave si contrastind cu mai sobrele canoane ale

artei bizantine

i ea pgtrunsg treptat, nu mai putin, in vremea bazileilor

Macedoneni, de un decorativism de sorginte oriental , intilnim, ceva

mai bine de un veac dupg ctitorirea celor doug monumente bulgare, in

Rusia primei jumgtiti a secolului al XI-lea, la biserica Sf. Sofii din Kiev.

Urmind cronologic

i foarte indeaproape unui prim vast monument de zidm

i

ai cgsg-

din aceeasi cetate de pe malul Niprului, mentionat pentru anul 989 in cro-

nica rusa, strict contemporan asadar cu anii convertirii rusesti

toriei cneazului Vladimir Sviatoslavici cu sora bazileului bizantin Vasile al

avem in minte biserica kieviang trinavatg' a Maicii Domnului, sau

Desiatinnaia", ingltatg de mesteri din Imperiun, cea care acrápostea si o parte

II-lea

a mult veneratelor moaste ale martirului-episcop de Roma, Clement, aduse

i in scopuri de propagandg

din bizantinul Chersones, desigur in mod simbolic

legate de crestinarea supusilor si si de ideea continuitátii spirituale kieviene

lgcasul cu hramul bizantin

al Sf. Sofii, cel mai mare monument religios al Rusiei vechi, incepea sg fie

construit in 1037, exact in timpul intemeierii mitropoliei bizantine de Kiev,

cea de care edificiul se va lega nemjlocit. Cu planul su cruciform, maiesmos

fatg de Bizant, de catre Vladimir el insusim

18

www.dacoromanica.ro

amplificat cu cele cinci nave incheiate cu tot atitea abside si incununate de

numeroase cupole, cu galeria deschisa initial pe trei parti, aceasta biserica

ce constituia podoaba domniei lui Iaroslav Vladimirovici, fiul

i urmasul

crestinatorului Rusiei, ti gasea modelul precis in ceea ce priveste arhitec-

in Con-

i marturi-

sisera admiratia pentru bogatia neobisnuita a bisericilor88; asadar in chiar Bizantul legaturilor imperiale ale unui mare cneaz de Kiev a carui domnie

tura

nu mai putin, partial, pentru mozaicuri

i pentru fresce

stantinopolu179 unde, cu cirva timp inainte,

trivanful

definitiv

al

Sofii si pe chiar locul tnlrii ei81

le cazuse jertfa,

solii lui Vladimir

insemna aici

bisericii locale si al puterii princiare ce adusese in jurul scaunului cnezial pa-

minturile ruse si zdrobise

cu doar un an inaintea ridicrii lacasului Sf.

invadatoarele hoarde pecenege carora

crestinismului,

al organizarii oficiale a

sase decenii mai devreme, la capatul campaniei sale din

Fig. 4

Bulgaria, bunicul lui Iaroslav, cneazul Sviatoslav.

Cu o decoratie

n mozaic in partea-i central, datorata unui atelier

bizantin

i datata intre 1043 si momenrul primei sfintiri din 1046, cu o alta,

in fresca, legata de un atelier bizantino-rus si apartinind aceleiasi epoci, in

ceea ce priveste nava principal, si anilor dinaintea celei de a doua sfin-

tiri din 1061 sau 1067 pentru navele laterale82

lit tot in timpul lui Iaroslav cel Intelept

insa cu un program hota-

, nu mai putin dominata de o

crucii

vizibil

in

a

biserica Sf.

adevarata si, am spune, neofita »obsesie" a simbolului

decoratia parietal a interioara, uïi mozaic si fresca, in aceea, de caramida,

Tatadelor sau in cea, in maxmura, a sarcofagului ctitorului

Sofia vorbeste de la sine parca despre semnificatia sa de lacas, reprezen- tativ prin excelenta, al unei epoci de adinci preschimbari pe planul civi-

lizaçiei

si pentru locul

istoric al intemeietorului su in aceasta

faz a esentiala a vechii culturi rusesti. Frescele cu limpezi aluzii iconogra-

fice la foarte recenta crestinare a Rusiei kieviene83, cele din

nava centrará

Cu reprezentarea, atit de bizantina, a marelui cneaz si a familiei sale"

legate matrimonial de importanti suverani feudali din

tral, apuseana si de miazanoapte spre care si din care Kievul trimitea si

acea Europa cen-

primea soli si calugari, negustori si poate chiar arti5ti85

, cele din navele

tinind

laterale extreme inchinate unor cunoscuti sfinti militari sau cele

de ciclul protoevanghelic

la personalitatea lui Iaroslav Vladimirovici86, marturiseau, ca si somptuoa- sele mozaicuri de aici, nu numai nuantate cunostinte teologice care vor fi

fost specif ice unui der cultivat87 ce slujea in impunatoarea biserica

ale diaconiconului,

referitoare iari, aluziv,

(qi in

i primul

primul rind, se pare, presbiterului Ilarion, sfetnicul lui Iaroslav

mitropolit kievian de origine rusa88), ci 5i vointa acestui cneaz pravoslavnic

si "data= de legi dupa model bizantin

tina a imparatului din Constantinopol se considera nu mai pupil pe sine un

si care acceptind suprematia cres-

suveran absolut independent89

di a marca prin ctitoria sa, deopotriva,

legatura ecleziastica si artistica cu Bizantul ce oferise modelul ideologic" al Sf. Sofii kieviene", dar si autonomia sa deplina, caracterul slay, rusesc,

al civilizatiei pe care o patrona, tradat dealtminteri si de o serie de trasa- turi particulare, nebizantine, ale monumentului in discutie, mergind de la

combinarea mozaicului cu fresca, pina la bogátia ornamentala neobisnuita a

interiorului si a exteriorului lácasului91.

ridicarea unui asemenea tip de monument, inspirat din prototipuri

ctitod si un soi de

vestite, din Bizantul imperial, aducea cu sine pentru

legitimare" politica in mentalitatea medieval a a acestor parti de lume, o

confirma, tot in Rusia primei jumatati a secolului al XI-lea, cazul unei alte

19

www.dacoromanica.ro

biserici ce a precedat cu putin in1çrii celei a lui Taroslav din Kiev. Ne re-

ferim la lácasul cu hramul Spas Preobrajenski din invecinatul Cernigov

mentionat in cronica rusa ca existent in anul 1036, dar sigur ceva mai vechi

decit aceastá datá, riclicat,

se pare, prin. 1030-103192 , la care regásim

jocurile de cátimidá pe fatade, cu numeroase cruci astfel compuse, pavi-

mentele cu mozaic in medalioane sau galeria dominind spatiul interior, a-

celeasi elemente ce puteau fi intilnite la biserica kievianá a Sf. Sofii dupá

1037. Venind dintr-un acelasi model bizantin aulic pe care il

prelua

aceasta din urmá, biserica din orasul de pe malul Desnei era ctitoria unui

cneaz dé Tmutarakan

i Cernigov, Mstislav Vladimirovici93, pe care cro-

se

nicile l-au consemnat nu numai ca frate al lui Iaroslav cel Intelept, ci ca un rival politic al acestuia, lui datorindu-i-se dupá 1024, deci tocmai

ridica monumentul din Cernigov, tem-

porara rupere in douá a tinuturilor kieviene, de o parte si de alta a Nipru-

prin vremea cind bánuim cá

lui, pe al cárui tárm sting se intindea cirmuirea lui Mstislav Oda* la 1036, anul mortii si al ingropárii sale in biserica Spas Preobrajenski, mentionatá

intii, tocmai cu acest prilej, de Povestea vremurilor de demult". Dincolo

de inrudirile

apropiatei inrudiri de singe a ctitorilor

stilistice

evidente

ráspunzind parcá, foarte plastic,

chiar

ale acestor cloui monumente ru-

sesti din secolul al XI-lea, cele mai vechi pástrate in pártile Kievului

Cernigovului, sensul lor in conturarea unor suprematii politice locale ne

apare evident, dupá cum, vom vedea, ecoul lor in arta ruseascá a epocii

imediat urmátoare trebuie sá fi tinut de un prestigiu cultural si de unul politic

deosebit, pe care le-au pástrat in Rusia premongolá deceniile . scurse intre

crestinarea din timpul

Iaroslav cel Intelept.

i urmátoare incepu-

tului mileniului nostru, in tinuturile panonice unde triburile nomade

lui

Vladimir Sviatoslavici

i

sfirsitul domniei

lui

ma-

In exact aceleasi decenii, imediat premergátoare

ghiare, mnc

preocupate de incursiuni in teritorii vecine $i mai indepártate,

spre o anume cris-

merseserá nu mai putin de-a lungul veacului al X-lea

talizare stata1á. desávirsitá abia sub domnia lui Stefan cel Sfint,

opera de

evanghelizare patronatá de papalitate si de acest energic suveran apostolic"

a fost intovárásitá, in chiar centrul geografic al puterii acestuia,

kesfehérvár

la Szé-

ce nu era decit strávechiul Aquincum roman asezat la in-

crucisarea unor importante drumuri europene, dinspre centrul continentului

spre Balcani

i Constantinopol, de la Kiev spre Italia94

, de ridicarea unei

impunátoare bazilici cu hramul Fecioarei Maria, lácas ce inaugura progra-

matic in chiar epoca crestinárii ungurilor, in prima treime a secolului

al

XI-1ea95, sirul marilor edificii religioase 'de zid ale regatului arpadian. Mo-

nument de prestigiu ce va fi el insusi in secolul ctitoririi sale,

ca

i in cel

urmátor, izvorul principal al prosperitátii si al privilegiilor cetátii ce-1 adá-

postea98, bazilica de la Alba Regia

structura-in, dar oricum tinind de un orizont de arhitecturá occidental, ro-

manicá, ráspindirá aci mai ales prin cálugárii ordinului benedictin

incá comentatá in ceca ce priveste

, era

chematá, tocmai prin originea sa venerabilá, prin legátura cu un ctitot de

la care se vor revendica toti regii urmitori, s

ales, de prim ordin,

nici

aibá in istoria primelor secolé

de existentá ale regatului maghiar o insemnátate cultural, ideologicá mai

trecerea noii resedinte de la Esztergom, catre

1100, pe cel dintli loc al asezárilor urbane ale Ungariei98 neputind-o umbri,

multá vreme, asa cum vom vedea mai departe. Dupá cum iarási un rol

eminent, de data aceasta intr-o altá istorie medieval á est-europeaná, aceea a

joace monumentul cel mai reprezentativ al unei vechi

Serbiei, era menit

20

www.dacoromanica.ro

anume din Ragka, insasi mima geografica si politica a te-,

civilizatii de aici

ritoriului slavilor rneridonali din partile apusene ale Peninsulei Balcanice99

care este biserica, iarasi cu hramul Maicii Domnului (Bogorodica) de la Stu-

denicam, inaltata in ultimele doua decenii ale secolului al XII-lea, intre 1183

1196, de catre cei ce aveau sa fie foarte curind principalii eroi" ai in-

regatului independent

si

bisericii autonome a Serbiei,

Stefan

temeierii

Saya, anume cel dintii suveran incoronat al acesteia

i primul ei arhiepiscop.;

Chiar daca din timpul cirmuirii tatálui celor doi frati Nemanja, marele

jupan Stefan, lacasuri precum cele de la Kurgumlja si de la Djurdjevi Stupovi

putusera marturisi, in deceniile al saptelea si al optulea ale

Xrl-lea, insotirea imei independente efective obtinute de sirbi fa;

zanv cu ctitorirea unor monumente proprii, abia biserica manastirii Stu-

secolului

i

al

de Bi-

denica

ecourile

de tipul unei nave cu cupolá in a carei arhitectur

romanicului

italo-dalmatiol,

cultivat de

benedictini

sculpturá

indeosebi,

se Fig. 5

i k

intilneau, chiva ani inainte de 1200, cu cele ale iconografiei bizantine

a carel pictura mural, monumental á

se resimteau noutátile faya de intreaga traditie a artei Bizantului comnen102 marca asa cum se cuvenea intrarea Serbiei intr-o ordine ideologica si po-

hieraticá, inceputa catre 1208-1209,

litica a sud-estului european, printr-un rege unit matrimonial cu Anghelii

Comneni imparatesti, dar si cu dogii venetieni din neamul Dandolo, prin-

tr-un inalt prelat aflat in contacte, deopotriva, cu monahii de la Athos, cu

clerul patriarhal ortodox de la Niceea, dar si cu cel catolic de la Salonic

si din Constantinopolul latin.

legátura acestor douá personaje politice si

culturale de exceptie din cea de a doua generatie a Nemanizilor cu monu-

mentul de la Studenica a fost programatic

i determinana pentru rolul celui

asupra pro-

cu

cel atit

de apropiat prin singe

gramului iconografic al bisericii principale de aici, influenta \radia, intre al-

tele, in rolul acordat Sf. $tefan103, cel ce dadea nu numai numele

din urna, o dovedeste intreaga influena pe care a avut-o Saya

i ideologie de persoana suveranului

care avea a fie adoptat de catre toti

suveranii din Serbia propriu-zis, din Bosnia si de pe valea Moravei pita

semnificatie de maiestate bizantiná

in secolul al XV-lea, dar si cel ce era patronul statului si al puterii regale

din Serbia nemanidálm.

Dacá ar fi a incercam acum, dupá ce am constatat o primá. tasaturá

se-

armme aceea a contemporaneitatii si a raporturilor lor

i personaliati majore ale inceputurilor vietii statale

comuna fieareia dintre ctitoriile amintite ale rásáritului european din

colele IXXII

directe cu monumente

si ecleziastice ale popoarelor de aici

deslusim o ala, o a doua, trasatura

de .unire intre ele, cea mai legará de rolul precurnpanitor al vizualului, in-

tr-o epoca precum aceea a evului mediu timpuriu cind se plaseaza Itoate

aceste monumente, ne apare, desigur, cea a fastului. Un fast care gaia de la

sine despre rolul

adesea aproape egali cu imparatii bizantini

i locul, despre puterea si bogátia unor ctitori ce se voiau

cirmuitori ai unei lumi de fa-

i

bogatii, a carei pecete a fost fundamentará, si in

ca

buloase somptuoziati

i cu purtatorii

coroanei imperiale a Occidentului, a unor »crestinatori" de popoare ce tre-

buiau s

aceasta directie, asupra slavilor est- si sud-est europeni

marcheze, prin nobletea materialelor, prin acuratetea deosebia a

realizárii artistice

i tehnice a lácasurilor de cult, ridicate a doua zi dupá con-

vertire si catre care priveau, ca la un simbol stralucitor al noii credinte, toti

supusii, ascrucea pe care ei

intrati in »familia" suveranilor medievali ai

21

www.dacoromanica.ro

Europei

i monumentele lor veneau a o reprezinte in istoria tinuturilor

respective, fapt consemnat de contemporani si de urmasi intr-un mod ce ne

face a fim siguri cá era o realitate de toti sim;it

i impára'sitá, c

tit=

de chiar mentalitatea colectivá a acelei epoci din jurul anului 1000.

Dacá nu stim mai nimic astázi despre cum va fi arátat marea bazilicá,

dar pe care avem motive sá o bánuim bogat

zis á regalr, de la Pliska

decoraa de vreme ce palatele invecinate erau, se ;tie, impodobite la cere-

rea lui Boris-Mihail cu fresce precum cele din Bizant105

sticla

marmura coka-

nelor si a placajului paramentului interior, incrustatiile Cu ceramicá pictatá,

i pietrele colorate akátuind cindva mozaicuri, detaliile sculptate, mai

ales la cornise, ale bisericii rotunde" de la Preslav

bil, cu asa-numita de contemporani bisericá auritr, ridicatá de Simion, ele care vorbea in 908 o insemnare olluareascá106, ne indrepatesc cu

aceeasi, foarte proba-

credem cá ele se integrau intru totul unui aceluiasi peisai ce va fi fost im-

pregnat de un anume fast usor barbar, foarte colorat

pecete de bizantinism, pe care-I evoca tot la inceputul secolului al X-lea,

in Sestodnev-ul su, cart-urarul bulgaa- loan Exarhul, atunci cind varbea de

i oricum purtind o

máretia edificillor din orasul exterior, decorate, intre altele, cu zugráveli

cu lemn sculptat", dar mai ales

nicarului medieval

i in nota hiperbolicá obisnuia a cro-

, de sentimentele cálátorului venit de departe (even-

tual, cum s-a incercat o interpretare a textului, un necrestin), pátruns in in-

cinta interioará a resedintei de pe riul Tioea

dobite pe dinafará cu piatrá, lemn

i uimit de frumusetea vázutá

asociatá de indatá cu máretia noii credinte ce cuprinsese Bulgaria:

inta in orasul interior si cind vede palatele Make si bisericile bogat Impo-

i zugrávealá, iar pe dináuntru cu mar-

dud

mur, aramá, argint i aur, el nu stie Cu ce a le asemuiasc

fiindc

n-a vázut

niciodaa asemenea lucruri in tara saa 1".

In cazul biserkii rotunde de la Preslav, un epitet

precum cel de au-

ritr

dat de un contemporan, asociat cu descoperirile arheologice ce ne-au

reale bogátii a or-

adus In fatá, in ultima jumátate de veac, imaginea une

namentárii edificiului, ne ingáduie sá refacem cu ochiul mintii fastul acestei

princinale ctitorii a cirmuitorului bulgar in vremea cáruia statul slay din nord-

estul Peninsulei Balcanice ajunsese la maxima inflorire.

Privind acum cátre cealaltá lume slavá, rásáriteang., a Rusiei din seco-

lul imediat urmátor, vom constata cá, mai ample si mai precise decit cel din

Bulgaria secolului al X-lea, textele ce se refea la edificiul cu mult cel mai

insemnat al Kievului veacului al XI-lea, biserica Sf. Sofia, cer si ele o aso-

ciere neanáratá cu realitatea pe care piná azi istoricul de artá o poate sur-

prinde. Cronica bine stiutá sub numele de Povest vremennih let" ne infor- meazá laconic cá, in anul 1037, Iaroslav Vladimirovici a imnodobit (bise-

in timp

rica Sf. Sofia

n.n.) cu aur, cu argint s

cu vase bisericesti"108

ce pentru contemporana biserká Spas Preobrajenski din Cemigovul invecinat,

desi o mentioneazá, nu face decit

abia cercetarea nemijlocitá a monumentului kievian

evoce anecdotic dimensiunilelo

dar

ca si in c-azul de la

ar putea

Preslav, ba chiar cu mult mai mult, mai precis dectt acolo

sugera atmosfera somptuoasá a principalului lácas de cult al Rusiei indatá

dupá anul 1000.

Aidoma disparutei biserici a Decimeia, decoratá cu marmurá, norfir,

mozaic

i fresce de inspiratie constantinopolitaná inainte de amintita datállo,

i purtátoare a hramului Sf. Sofii aducea in scinteierile multico-

cea pstrat

lore, cu tonuri intense si cu nuante subtile, ale mozaicurilor, dominate de fon-

22

www.dacoromanica.ro

dul de aur pe care se contureaza Fecioara orantá din absida centrala.

mozaicuri la care a trudit un intreg atelier condus, se pare, de un artist venit

din chiar capitala Imperiului si alcatuit din mesteri stiutori ai artei provin- ciale bizantine, cu unele arhaisme regasite pia in Beotia veacului al XI-lea

si care putean fi mai usor receptate de un mediu nou, precum acela rusesc

abia crestinatill , ca si in frescele ce continua logic, iconografic si estetic,

pe cele dintii sau in admirabilul decor in marmura, atit cel parietal astemut

in fisii verticale alterninde cu zone de mozaic, cit si cel al balustradelor si mai

ales

cel

al

sarcofagului

ctitorului

pies a

de

inspiratie

antica,

con-

sunind cu atmosfera de clasicism" macedonean, decorar a cu motive anima-

Here cu sens simbolic crestin si cu altele, vegetale, regasite in sculptura para-

petelor si in benzile decorative ale frescelor112 , tot fastul unui Bizant aulic

si imperial; un Bizant a carui mostenire fusese hotaritoare, politic si ideolo- gic, si tot timpul manifesta vizual in timpul unor Vladimir Sviatoslavici si

Iaroslav Vladimirovici

fondatori ai celor doua monumente kieviene de

exceptie, ridicate de-a lungul citorva decenii indata dupa crestinarea rusilor

, mostenire care tot mai mult, in secolul al XII-lea, se va preschimba in

sens local, pierzind din eleganta si rafinament ceea ce dobindea in vitalitate

si, pe alocuri, in folclorica. spontaneitate113.

Daca fastul celor doua monumente rusesti ale primei jumatati a secolului

Lar ce!, exceptional, al bisericii Sf. Sofia este

al XI-lea era remarcabil

evident pina. astazi , ilustrind amplu si stralucit ceca ce laconismul cro-

nicii kieviene din secolul al XII-lea nu facea decit sa sugereze, cazul unui

alt monument est-european

se pre-

zinta exact invers, doar zidurile descoperite de arheologi stind marturie pen-

tru amploarea unui edificiu de cult pe care, in schimb, ne lasa sa-1 intregim

al acelorasi vremi

avem in end marea bazi-

lica de la Alba Regia Inaltata in timpul convertirii maghiarilor

cu imaginatia un izvor iarasi din veacul al XII-lea, Vita Sancti Stephani

regis", redactat in vremea si din ordinul lui Coloman I de episcopul Hartvic.

Biograful regelui crestina.tor" al Ungariei arpadiene

autor demn de in-

canonizarii,

din

credere, intemeiat pe cercetari proprii

privind momentul

1083, a primului suveran apostolic" maghiar, dar si pe felurite izvoare dintre

ne vor-

care legenda majora" si aceea minora" a lua, $tefan cel Sfint114

beste pe larg in cel de al doilea deceniu al veacului de dupa 1100, intr-un

intreg

capitol al lucrarii sale, de edificiul inaltat de fiul ducelui" Geza

in ipsa regalis sedis civitate qUae dicitur Alba, sub laude et tytulo Virginis",

anume o famosam et grandem basilicam, opere mirifico", cu podea de mar-

mura (»pavimento tabulis marmoreis strato"), cu innumerabilia palliorum,

paramentoruan et aliorum

bili supra Christi mensam erectum",

pietre pretioase (tabulas circa altaria plures, auro yurissimo fabricatas, lapi-

ornamentorum,",

cu

un ciborium

in

aur

arte mira-

b'atute

cu

cu piese liturgice

dum series preciosissimorum in se continentes"), adapostind totodata vase de

cristal,

de aur

si

argint (omni genere vasorum cristallinorum,

refertam")

ca

si

onichino-

rum aureormn, argentorum pleniter

de arta Oda astazi pastrat ad

unic exemplar

acel celebru sarcofago candidi marmoris"115

asezat in bazilica si menit trupului regelui ctitor116 ingropt in anul 1038 in

centrul monumentului su (»in medio domus")117.

Desigur, nimic nu ne poate impiedica, fie cloar si in treacat, a face o le-

gatura intre sirul de atribute sompruoase si de epitete rasunatoare pe care

episcopul-cronicar le gaseste dupa aproape un secol pentru a sublinia, potrivit

canoanelor medievale ale scrierilor de acest fe!, splendoarea ctitoriei eroului

23

www.dacoromanica.ro

stgpinitor de succesiune carolingiang

intr-un text amintind el insusi,

parcg, de cel al lui Eginhard inchinat capelei de la Aachen , i ceea ce stim

din izvoare, dar mai ales gratie pieselor de argintgrie maghiarg (podoabe

me investigate pe cale arheologicg), despre preferinta

unei estetici nomade orientale

i ar-

de inteles in lumina

argtatg de cglgretii unguri, abia veniti din

i stofele

stepele nord-pontice, pentru culorile scinteietoare, pentru bijuteriile

de prey, de-a lungul intregului veac ce a precedat ingltárii bazilicii de la Alba

Regia, veac plin de incursiuni maghiare in Europa de apus

i meridional, dar

si marcat de rgsungtoarea victorie din 955 a lui Otto I asupra acelorasi ma-

ghiari, urmatg, la citeva decenii numai, de crestinarea in sens latin a descen-

dentilor migratorilor lui Arpadiik

Din pgcate, din tot ceea ce este amintit de Hartvic ca putind sá fi

s-a pgstrat o singurg

contribuit la fastul orbitor al bazilicii lui Stefan I

pies, deja amintitul sarcofag din calcar de Buda, evocind un prototio antic

Fig. 6 roman, ca

i acela, abia mentionat

i cvasi-contemporan, din biserica Sf. Sofia

din Kiev, cu care cel de la Alba Regia se inrudeste stilistic intrucitva, ceca ce

a putut chiar conduce la presupunerea unei anume inriuriri a exemplarului din

Ungarla asupra celui din Rusia119 in deceniile in care una din fiicele lui Iaros-

lav cel Intelept, Anastasia, devenea sotia regelui maghiar Andrei 1, apropiat

succesor al lui Stefan ce! Sfint. Cu o iconografie

i cu o ornamenticg ce vorbese

din plin despre ambianta fastuoasg, veneto-bizanting120, a atelierului ungar

in care a fost cioplit acest exemplar de artg funerarg medieval, cgtre 1040

se pare, pentru mormintul crestingtorului" ungurilor, impodobitul sarco-

firesc de conceput intr-o ctitorie regalg arpa-

fag de la Székesfehérvár

diang ingltatá in chiar timpul activitgtii misionare a benedictinilor sositi

direct din sau numai orientati cultural catre o Italie in care Bizantul era

incg. atit de prezent In jurul anului 1000 si catre o arta romanicg ce avea

sg cuprindg treptat, in secolul al XI-lea, tinuturile stápinite de suveranul de

la Alba Regia, ping la cealaltg Alba, cea din sudul Ardealului

venea

incununeazg aevea senzatia de noblete si de boggtie pe care bazilica lui Stefan

cel Sfint o va fi trezit in cei ce o admirau in chiar secolul taltárli ei, ca

in cel in care Hartvic ii dedica un intreg capitol al scrierii sale.

Aurul ce va fi poleit cupola bisericii de la Preslav si pe care-I amintea

si loan Exarhul, acel aur evocat, pentru strglucirea podoabei parietale si a

vaselor liturgice, in cronica ruseascá si in textul episcopului din Ungaria in

leggturg cu bisericile de la Kiev si Székesfehérvár, marmura care stim

iargsi din tete, dar si din mgrturii

materiale

c

a ornat fiecare dintre

acelasi

aceste Ig.casuri din Bulgaria, Rusia si Ungaria secolelor X si XI

aur

i aceeasi marmurg care vor stgrui obsedant, probabil si pentru valoarea

lor simbolicg, in amintirea unui Gavriil Protul atunci eind va lau pana

scrie despre ctitoria din Arges a lui Neagoe Basarab, o jumgtate de mi-

faptul nu este deloc tntimplgtor, in ceca ce

leniu mai tirziu

reapar,

i

a fost prin excelentg monumentul princeps" al Serbiei secolelor XII si XIII,

deschizind aici istoria picturii

biserica Maicii Domnului de la Studenica.

Prescele initiale, datate 1208-1209

medievale sirbesti, la fel cum viata ctitorului Studenicgi, scrisg de primul

egumen de aici, inaugura vechea literaturg sirbg121

picturi murale aster-

nute pe un fond de galben-aur, datorate unui artist grec sau chiar din Con-

stantinopol adus de Savia Nemanja122, ce voia si in acest fel sá imite pentru

stápinitorul din Ragka strglucirea

i aspectul unor mozaicuri bizantine vene-

rabile si celebre de la Constantinopol, Salonic si Ravenna, printr-un procedeu

24

www.dacoromanica.ro

,

-

7

o

41149,7

alloo ,-.

re.

s-

'

'*".

'F.

e

=IF

-,c,,,,,k-ri44.-- - d

,

 

6

v5,414

,

 

°

 

.

.1;14'

4,'7Iftr

4-

46.

A

' ;0! 7.

. ''' 4-' Q

-

17

,

II,:

,

k1

,

.

Lu

,

A'

,

.

'

"

.

-

411, ,

.

A

.

.-

.

.

--.

.

r.

-

-

o

1,,

r.

."

,

p.,,

,.-

,

V". Nr11:41X

-72*.i,

.,

4.

tb.4110

r

 

,

_

-

_

-:-

 

.1

A.

-

-

, t

-Ofr4W

 

.

 

_

\--r"

-

N. ISKA. Marea bazilicA. Vedere generala a ruinelor.

PRESLAV. Biserica rotundA. Naos. Vedere generala.

k

t.

, , ' - . 4 , ; -
,
,
'
-
.
4
,
;
-

www.dacoromanica.ro

P

rt,

iv-2-71/444

-

'

t- t,-; -

yob,

-

-

-

<

;d IL.,

L:

c-'

^

,

I

k

_

3. PRESI.AV. Biserica rotundit. Vedere exterioarrx spre atrium.

I. 1:IF.V. Biserica Sf. Sofia. Vedere exterioara clinspre est.

www.dacoromanica.ro

t

STL'DENICA. Biserica Maicil Domnului. Vedere a portalulul

eti ace1a0 nume.

SZEKESFEHERV.A.R.

Vedere laterald.

Sareofagul

zis

al

regelui

Stefan".

www.dacoromanica.ro

iroill{1,111111111t111.1110:!t

S. RADAUTI. Biscrica SI. Nicolac.

Vedere exterinarti.

www.dacoromanica.ro

7. CURTEA DE ARGES.

Biserica SI. Nicolac.

Vedcre exterioara.

si el foarte costisitor

aplicarea de foaie de aur

secolul

al

ce avea sa fie preluat

evi-:

la multe biserici inahate in

XIII-1ea123, capatau in chip

dent si un sens extra-estetic. Ca si marmura albá

ce

innobila

intr-o

Serbie ce construise pina

atunci, si ce avea s

i caramida

construiasca precumpanitor

aceasta biserica ctitorie co-

de atunci inainte, doar n piatr

lectiva a primilor Nemanizi (sa nu uitam ca peste nu multa vreme acelasi

Sava avea s

aduca din Constantinopolul cu care intretinuse numeroase re-

latii ecleziastice, mesteri taietori in marmura, alaturi de zugravi, in ctitoria

sa de la 2i6a124), ele veneau in fapt sa confirme, prin stralucirea

i odajdii luxoase despre

care

i continu-

foarte

atit marele jupan

Nemanja, cel ce a zidit Studenica unde avea sá se calugareasca, daruind-o

cu icoane si vase de prey, cu carti

laconic din nou, dar mai putin expresiv pentru o anume psihologie parti-

ne vorbeste biografia-i scrisa de chiar fiul sau,

cipativa" a autorului125

tul lor, o imprejurare ctitoriceasca particular: aceea c

egumenul aceleiasi Studenica si

arhiepiscopul Serbiei, Sava126,

cit

i

acesta

din urma, el insusi, alaturi de regalul su frate $tefan, marcind In propria

lor tarsi' un moment cultural extrem de bizantina, am spune chiar aulic con-

ca un fel de ilustrá justificare de care par a fi avut nevoie

stantinopolitan

toate inceputurile politice medievale din Europa rásáriteana

tntelegeau,

exact asa cum o facusera la timpul si la locul lor un Boris-Mihail, dar mai

ales un Simion, in Bulgaria, un Vladimir, dar mai ales un Iaroslav, la Kiev, sa invaluie in splendoarea materialelor pretioase si a culorilor scinteietoare

monumentul ce trebuia sá.

le perpetueze amintirea

i la a carui imiiodobire

ei, plini de munificentá aproape imperial, puteau convoca mesteri din Con-

stantinopolul cel datator de masura artistica si de legitimitate

*

Era In ordinea fireasca a lucrurilor ca fiecare dintre aceste monumente

ale caror moment de inaltare, amplasare in spatiu

intr-o legaturá atit de strinsa cu triumful, aici, al crestinismului, cu intemeie-

rea statului feudal si a bisericii sale, sá aibá, in calitatea de cel mai insemnat

i bogatá podoabá se aflau

laca s al aceluiasi stat, functii bine precizate

i cu un caracter eminent, ceea

ce ar constitui cea de a treia trásáturá care le leagá Inca o data: cele de

locuri de incoronare, de charismaticg ungere" a suveranilor ctitori fi a urma-

silor lor, locuri de ingropgciune pentru membrii dinastier abia inchegaie,

uneori sedii ale celui mai inalt ierarh al rgrii fi, implicit, ale institutiei de el

reprezentate fi legitimate, o data mai mult, in ochii credinciosilor, de relicve,

adgpostite in asemenea lgcasuri, ale unor episcopi sau suverani glorificati prin

texte fi imagini artistice.

Din nou cele mai indevárvate, In timp, ctitorii din, seria ndastrá, cele din

centrele politice si culturale ale primului stat bulgar, ne ofera datele cele mai

putin sigure in acest sens; ele permit totusi sa se banuiasca faptul c

bazilica de la Pliska se vor fi savirsit, cu un fast aulic potrivit dimensiunilor

in marea

monumentului, toate importantele ceremonii ale curtii unui

sau c

biserica rotunda de la Preslav

monument a carui insemnatate era

subliniatá §i de faptul c

ridicarea sa a stat sub privigherea unui demnitar,

un cartophy/ax128

fusese un lacas al curtii lui Simion unde va fi slujit in

secolul al X-lea, pentru suveranii bulgari, patriarhul a cárui biserica se esea

in aceeasi oficialá resedinta129. La Kiev, unde o ctitorie a noului Constantin"

al cronicii ruse care era Vladimir Sviatoslavici130 adapostise multa vreme parte

din relicvele sfintului Clement Romanu1131, biserica Sf. Sofia avea

25

www.dacoromanica.ro

posteasca in schimb mormintul ctitorului ei, Iaroslav Vladimirovici

in chiar secolul al XI-lea, intr-un grafit de aici, cu imperialul titlu de »lar" 132

cel numit

ca si pe cele ale unor urma5i i mari cneji ce i-au succedat Oda la mijlocul secolului

al XII-lea

de la Vsevolod Iaroslavici

j Rostislav Vsevolodovici, la Vladimir

dupa cum la Cernigov, bise-

, precum

Monomahul 5i la Viaceslav Vladimirovici

fiul ctitorului bisericii Sf. Sofii din Kiev

rica Spas Preobrajenski era necropola fondatorului ei, Mstislav Vladimiro-

vici, ca 5i cea a nepotului su de frate, Sviatoslav al II-lea Iaroslavici133

$i a multor cneji locali

din veacul al XII-lea; revenind la abia mentionata biserica kievianO, trebuie spus

ca ea era in chip sigur i sediul inaltului ierarh ecleziastic a carui apartie fusese

strict contemporana cu ridicarea bisericii, fapt pe care-I 5tim gratie cronicii

ruse ale carei mentiuni pentru anii 1036-1037 numeau chiar

rica5u1

tropolia" 134.

In cazul bazilicii de la Alba Regia

primul monument in piatra al

Ungariei medievale, marcind un moment cu totul nou, fara legatura directa

cu cel reprezentat, un secol 5i jumatate inainte, n Panonia, de laca5uri de zid

precum cel de la Zalavár din epoca unui Pribina135

datele izvoarelor,

mult mai abundente, ne ingaduie s

aflarn c

edificiul unde intre 1038 5i in-

ceputul secolului al XVI-lea au fost savtr5ite nu mai putin de treizeci si

5ase de incoronari regale136, i5i

datorase aceasta cinste, rangul de autentic

centru sacral, faptului c

aici fusese ingropt insu5i cre5tinatorul" ungurilor,

Stefan cel Sfint; 5i chiar daca laca5u1 de la Székesfehérvár nu avea s

devina

oficial" necropola regala decit in timpul lui Coloman I, patronul amintitu- lui episcop Hartvic, a5adar la sfir5itul secolului al XI-lea 5i la inceputul

celui urmator, adapostind ca atare mormintele a cincisprezece regi ai Unga-

riei137, stim ca Inca in 1031 clerul de aici avea in pastrare, nu intimplator,

mantia de incoronare138 5i, probabil, insemnele regale ale suveranitkii.

In sfir5it, la Studenica, acoló unde erau pastrate moa5tele ctitorului a-$ezarnin-

tului i intemeietorului statului sirb medieval

devenit calugarul Simion

maxele jupan Stefan Nemanja,

sub inriu-

scenele pictate veneau s

glorifice

riri literare datorate ostenelilar de hagiograf 5i autor de liturghie ale lui Sava

Nemanja

atit ceremonia aducerii relicvelor, in 1207-1208, de la Hilandar,

cit 5i, in general, personalitatea acestui fondator politic 5i cultural

deve-

nit protector al Serbei

5i

intercesor,

in mentalitatea medieval a locala, a

tuturor suveranilor ei pina la sfir5itul secolului al XIII-1ea139

a5a cum alte

mánistiri sirbe5ti ulterioare (Milegeva, DeCani, Sopo6ani) aveau s

reze in chip special pe ctitorii de neam regal ale caror morminte sau ale caror

relicve le adaposteaulo.

comemo-

Un atare monumentum princeps", fastuoasa necropolá a tarilor 5i cne-

jilor, a regilor 5i jupanilor incepatori de tarsi, loc de incoronare a acestora

ba chiar, poate, in unele cazuri, precum cel al bazilicil miari de la Pliska, al

bisericii Decimei" din Kiev, al bazilicii din Alba Regia, $i loc de botez al

unor proaspar

Sviatoslavici sau ai lui $tefan, fiul lui Geza

trebuia sa fie 5i a fost, prin

prestigiul su

posteritate, imitat in sfera arhitecturii 5i a podoabei parietale, de arhitecti,

cioplitori 5i zugravi din generatille urmkoare, in acelegi locuri sau in centre

creqtinati dintre

supu5ii

lui

Boris-Mihail,

ai lui

Vladimir

creator de

5i aceasta e cea de a patra trasatura comuna ,

mai indepartate, de fiecare data ostenind pentru succesori

ai

suveranilor

cre5tinatori" 5i intemeietori de stat qi de biserica, ce se puteau socoti 5i in

26

www.dacoromanica.ro

acest fel continuatori politici, ideologici

i ctitoricesti ai operei marilor lor

inaintasi. Fara doar

trinavat inaltate la Pliska (peste zece, dintre care citeva de dimensiuni apre-

conve-

ciabile), datate la sfirsitul secolului al IX-lea si in secolul al

nabile, cum s-a observat, nevoilor de cult ale unor abia convertiti'm _9 ca qi edificiile de acelasi plan ridicate curind dupa aceea la Preslav142, se explici

prin influenta avuta asupra constructorilor de prezenta marii bazilici »regale"

din aceeasi Pliska

exprimind ea insasi o intreaga ideologie de sorginte

i poate, numarul mare al bisericilor de plan bazilical

bizantina imperial a , la fel cum sigur este ca luxoasa biserica rotunda de la Preslav a clat, in jurul lui 900, moda decorului ceramic policrom pictatl", a

placajelor de anarmura, 'a pavajelor multicolore, a corniselor sculptate regasite

la alte monumente din secolul al X-lea, chiar dacá de planuri arhitectonice di-

ferite, din aceeasi resedinta a tarilor bulgaril". La fe!, in secolul al XI-lea,

sfintirea in 1050, la Novgoroc1145, a unei biserici ridicate aici curind dupa

de doua ori celebru in ochii credinciosi-

lor din Rusia de miazanoapte datorita precedentului omonim constantinopo-

litan si celui kievian

1045 s't purtind hramul Sf. Sofii

ctitorita de Vladimir Iaroslavicil", fiul stralucitului

ctitor al bisericii Sf. Sofii din Kiev pe care biserica Sf. Sofii din Novgorod

o relua ca plan si structura, dupa un deceniu, simplificind-o147, dar adop-

rind elemente

similaxe de

decor,

de

la mozaicul pavimentar la pictura

murala plina de eleganfi ce orna galeria de sudl", era un evident semn al

prestigiului cistigat in lumea ruseasca de biserica-necropola a lui Iaroslav ce! Intelept; dupá cum asijderea un semn in acest sens erau, chiar in Kiev

de data aceasta, perpetuarile programului iconografic si ale decorului bisericii

Sf. Sofii pina la sfirsitul secolului al XI-lea si la inceputul celui de al XII-lea,

in interiorul bisericii Adormirii din manastirea Pecerska Lavra

bisericii Arhanghelului Mihaill49, aceasta din urma adapostind

ultimele mozaicuri bizantine lucrate in Rusia de anesteri de formatie

chiar de origine greco-constantinopolitan1150.

i in tel al

cátre

1108

i poate

- Chiar data putinatatea si nesiguranta datelor legate de monumentele de

arhitecturá in pima' ale proaspat intemeiatului

i crestinatului stat maghiar

din veacul al XI-lea nu permit nici pe departe afirmatii categorice, pare sigur

faptul c

edificiul-simbol ce era bazilica din Alba Regala nu va fi amas

fará influenta asupra altor monumente majore ulterioare din cuprinsul regatu-

lui arpadian, datorate tot unor eforturi benedictine, anume prima bazilicá-

catedrala a scaunului arhiepiscopal de la Kalocsa151 sau bazilica trinavatá de

la Alba Iulia atribuita celei de a doua jumatati a secolului al XI-lea si epis-

copatului consolidat aici in epoca lui Ladislau cel Sfint152; tit despre ultimul

monumentum princeps" din seria de noi propusa, cel de la Studenica, pos- teritatea sa este foarte sigma si remarcabila, el devenind un autentic model

k arta sirbeasca a veacului al

mai ales in ceea ce priveste iconografia

si in timpul domniei lui Milutin153

i cu osebire, fapt semnificativ, cea

referitoare la ciclul inchinat fondatorului

statului

sirbesc,

marele

jupan

tefan-Simion

insusi momentul bizantin" marcat pe plan artistic de au-

torul primelor fresce din principala ctitorie a Nemanizilor avind o posteritate

a sa proprie, inainte

alti artisti greci" ce strabateau Serbia unui veac in care si mesterii sirbi fl-

i dupa 1250, la Milegeva si la PeC, reprezentatä prin

ceau, in epoca dintre 1230 si 1260, dovada stiintei lor de a picta, drumul

27

www.dacoromanica.ro

fiindu-le

pregátit

incontestabil

de momentul Studenica",

din

jurill

lui

1200154, intr-un chip care ne duce cu &dui, ca fenomen similar, la tot ceca

ce pictura murali rusa a secolului al XII-lea datora unui alt moment bi-

zantin", cel al bisericii Sf. Sofii a lui Iaroslav din Kiev.

Simboluri in piatra

i in cal-amid:4 ale crestinarii, ale inceputurilor sta-

tale si ecleziastice, monumentele ce ne-au star pina acum inainte apartin unor

arii de civilizatie est-europene foarte active, unor lumi care prin contactul

culturii slave sau slavo-turanice a anigratorilor de plia ieri

tarizati intre Dunare, Marea Neagra si Stara Planina bulgara sau pe malurile

i cu Apusul carolin-

treptat seden-

Niprulti, in pusta ungara sau in Ragka

gian, preromanic

au dus aceste parti ale continentului

evului mediu. Nu

Cu Bizantul

i romanic, din secolul al IX-lea ping. in cel de al XIII-lea,

i-a

la infloriri notabile la inceputurile

s

constate ca in

fost greu insa nimanui, desigur,

turul de orizont facut

trasaturi comune, aplicat de noi fiecarui asemenea monumentum princeps"

al Europei orientale, am ocolit pina aici un singur spatiu geografic: cel al ro-

i in incercarea de studiu comparat, cu revelarea unor

manilor. Ratiunea acestui demers devine mai limpede, ni se pare, dupl. ce

i Preslav, de la Kiev

marile

i bogar impodobitele monumente de la Pliska

Cernigov, de la Alba Regia si Studenica, au fost de atitea ori evocate.

Pa.minturile de la Carpati

i Dunare erau cele care au cunoscut genezele

etnice si

culturale ale singurului popor est-european de descendenta latina

unde crestinismul se raspindise treptat Inca' din antichitatea ttrzie, la unul

dintre hotarele de miazanoapte ale lumii clasice", inglobind tinuturile car-

pato-danubiene în salba acelora unde Roma, provinciile ei, misionarismul bi-

sericii orientale raspindisera cuvintul noii credinte, din Spania pina in Cau-

caz. Nu mai putin, marcate de imprejurarea istorica de exceptie a in vea-

curile premedievale ale marilor miscari de neamuri

spre deosebire de

Peninsula Balcanicá sau de Panonia

nu au cunoscut stabilirea definitiva

si masiva, peste vechea populatie rural a romanizata si

crestinata, a unor

triburi de rázboinici, carareti 6 pástori, de migraron i pagini abia mai tirziu

sedentarizati

i

crestinati, precum slavii meridionali, bulgarii

i

maghiarii,

care

aceste paminturi sint totodata singurele

constata istoricul culturii

nu au vazut, la inceputurile evului mediu, inaltarea cu ostentatie, cu fast si

bogatie apte a impresiona masele155, a unor monumente de exceptie graitoare

pentru o noua ideologie si o noua mentalitate, radical deosebita de aceea a

unei virste nomade

i pagine; comparativ, constata acelasi istoric, acele

casuri ce si-au legat originile de debuturile vietii de stat romanesti nu vin,

nici unul, s

marcheze in chip brusc

i-a

i spectaculos o noua, o cu totul noua

pagina de istorie, ceca ce

i facut pe cronicarii medievali români

nu simta nici ei, in textele lor, nevoia unor sublinieri ale momentelor de aparitie ale lacasurilor celor mai insemnate ináltate de feudalitatea laica

eclezitastica din Tara Romaneasca si Moldova.

Monumentele romInesti care puncteaza

hotaritor

aparitia celor douI

abia amintite state feudale, biserica domneasca din Cimpulungul Muscelu-

lui, biserica Sf. Nicolae din Curtea de Arge

i biserica Sf. Nicalae din Radauti,

toate trei necropole domnesti ale Basarabilor, Bogdanestilor i Musatinilor, ctitorii

cu semnificatii artistice i general-culturale pe care le-am comentar in alta parte156

si care apartin, citesitrei, aceluiasi veac al XIV-lea ce scoate oricum lacasurile

noastre de cult din seria ripologica est-europeana pe care am cercetat-o pina

28

www.dacoromanica.ro

aici

la Arges

dupa cum insesi inceputurile statale

i bisericesti-metropolitane de

i Suceava se plaseaza in acelasi veac, cu unele caractere net deo-

sebitoare de cele, anterioare, din lumea ortodoxa a Bulgariei, a Rusiei sit a

Serbiei157 , nu

manesti atit cit le cunoastem,

prejurarea ca ele nu insemnasera pentru romanii contemporani ridicrii lor

i gasesc oglindirea in cele mai vechi cronici medievale ro-

i faptul este foarte semnificativ pentru im-

i cu obisrminta veche a unor monumente de cult

ceva

vechi crestini

iesit din comun i inaugurind o noua epoca. Abia in cel de al XVII-lea secol

Letopiietul cantacuzinesc" va spune c

legendarul Radu Negru ridicase la

Cimpulung si la Arges che o biserica mare si frumoasa"158

epitete pe care le

echilibrate, daca le comparam cu unele din textele pmn

aceeasi informatie o da, la inceputul veacului urmator, marele vornic Radu

sint singurele

gáseste cronicarul

i sint atit de obisnuite, de simple, de

aici citate

si

Popescu159, dupa cum in aceeasi epocá medievala tirzie primul autor care

mentioneazá o ctitorie a celeilalte

figuri voievodale de legenda, Dragos

Voda din Moldova, a fost, pare-se, Nicolae Costin160, inaintea sa Letopisetul

anonim al Moldovei"161 sau cel al lui Grigore Ureche162 legind abia de nu-

mele lui Alexandru cel Bun unele intiative ctitoricesti. Si chiar daca se con-

stata cá un monument al veacului al XIV-lea romanesc precum biserica ar-

apropiat de situatia Studenicai sirbesti prin aceea

ca, intruchva, corespunde unei intemeieri, pe linie bizantina, a bisericii ofi-

geseana a Sf. Nicolae

ciale din statul feudal recent aparut

intrtmeste aparent conditiile esentiale

ale unui monumentum princeps" est-european (in sensul ridicarii sale cvasi-

concomitente cu nasterea Tarn Romanesti, a asezärii aici a unor moaste

mult venerate in ortodoxia balcanica, a ingroparn citorva dintre voievozii

dinastiei Basarabilor, a unei bánuite

i efemere functii metropolitane

i, ca

atare, a unei vagi posteritati avute in secolul al XVI-lea in cealaltá cetate

domneasca din Muntenia,

imprejurarea ca absenta altor trasaturi esentiale mai sus stabilite, lipsa unui

cea

de

la

Tirgoviste),

trebuie

s

remarcam

fast ostentativ al decorului interior si exterior, ca si, consecutiv, lipsa unei

zaboviri

a

cronicarilor medievali a.supra-i,

a.saza

edificiul de cult de la

poalele Carpatilor Intr-o alta ordine esteticá, intr-o tipologie cultural

i

is-

toricá alta.

Departe de a izvori dintr-o modestie de mijloace a ctitorilor-intemeitori

de tara din spatiul romanesc

ce dispuneau, in anume imprejurari istorice

stiute, de uriase sume de bani, de felul oelor oferite de catre Basarab I

regelui

Ungariei

in

1330 sau imprumutate de Petru

I

Musat

regelui

Poloniei in 1388 , aceasta situatie specificá a primelor noastre monumente

voievodale

din

radacini vechi

medievale.

evul

de

mijloc,

in

ans-amblul

i consonanve precise Cu pozitia,

Europei

ra'saritene,

are

aici, a singurei romanitati

Spre deosebire de ceca ce se intimpla, din acest punct de vedere, in spa-

europene nou crestinate" din Europa de Est

fie ele de mostenire

carolingiana, ca Ungaria, fie de influenta bizantina, ca Rusia,

pentru a lua doar aceste doua exemple dintre cele aflate in imediata veci-

natate teritorialá a romanicilor Orientului"163

prin populatiile tura-

occidental

nice si slave multá vreme nomade si tirziu sedentarizate,

in preajma inche-

garii statului feudal, °data' cu crestinarea »de sus in jos" si, uneori, oclatá cu importante cuceriri teritoriale ce au antrenat in chip programatic ample

29

www.dacoromanica.ro

fastuoase realizári artistice care veneau in felul lor s

legitimeze un nou

»regnum"

integrati

i

s

aibá rásunet printre contemporani

i in posteritate, romanii,

intr-o arie de

i rámasi intr-o perfectá continuitate de civilizatie

vechi crestinism" de traditie greco-romana, erau singurul popor din aceste

'Atli ale continentului care si-a pástrat, fárá eclipse si de la sfirsitul Anti-

chitátii incá, structurile vievii sale crestine de obirsie

cloric precumpánitor

1atin

i cu caracter fol-

pe cit putem s

ne dám seama pe temeiul izvoarelor

arheologice,

n primul rind, referitoare la unele forme de artizanat, dar si

i politice proprii

i

struc-

cu tári" transformate in Tara"

i rásárit de Carpati

i in aproape

al celor scrise ce fac trimiteri la unele mentalitáti colective164 , de-a lungul

intregii epoci premedievale pia la incheierea etnogenezei catre secolele VIII

IX, corespunzind spiritului unei populatii sedentare care si-a avut

turile sale economice

sau voievodatul secolului al XIV-lea de la miazázi

ca

i structuri artistice specifice nu mai putin. Acestea din urmá ni se in-

fátiseazá impregnate de simplitate, este foarte adevárat, dar de o simpli-

Fig. 7 tate armonioasá, de descendentá clasicá" pe care o regásim

Fig. 8 severele dar atit de elegantele paramente si volume arhitectonice de la Ar-

ge

i ItádáuO, si in eleganta discretá a Coziei

unele dintre monumentele

amintite nefiind lipsite, totusi, de insemnate

i aulice" sugestii arhitectonice,

biserici ale unor

iconografice sau heraldice din chiar Bizantul imperia1165

ctitori

cárora

le

erau

familiare

costumele

aulice,

de

ceremonie,

ce

se

puteau compara cu tot ce era mai modern" in acea vreme in Europal66, dar

care nu aveau nevoie pentru ctitoriile lor nici de marmura, nici de aurul,

nici de pietrele scumpe sau de esentele rare de lemn (pe care mult mai tirziu,

cu o altá mentalitate

i intr-un cu totul alt moment istoric ce nu avea de ce

sá se mai refere la sobra maiestate a inceputurilor de tali", un Neagoe Ba-

sarab, un Vasile Lupu sau un Constantin Bracoveanu le vor folosi din belsug

si Cu artá in monumentele lor cele mai reprezentative). Asemenea structuri

artistice traditionale cunoscuserá din etapá in etapá, din veacul al IV-lea ping

in cel de al XIV-lea, o remarcabilá continuitate in care nu intilnim nici un

aibá. un sens programatic, vorbind despre o

monument unde fastul orbitor s

convertire spectaculoasá la crestinism sau despre o intemeiere de stat cu su-

pusi pia atunci nomazi. Un asemenea monumentum princeps" nu era deloc

necesar in cazul romanilor, crestinismul fiind cunoscut aici cu secole inaintea

,,intemeierii de tará", iar aceasta din urmá era ea insási, o stim acum prea

bine, rodul unor prefaceri din sinul unei populavii locale ce cunoscuse ob-

stile ca si formatiunile politice prestatale din Dobrogea, din Banat, sau din

Transilvania si care, cu strávechi rádácini etnice antice, daco-romane, ajun-

sese sá-si configureze structuri ideologice, mentale si estetice, transant deo- sebite de cele ale popoarelor invecinate spatiului carpato-dunárean. Popoare

cu care, impreudi si aráturi, de-a lungul intregului ev de mijloc, hotä"ritor

pentru formarea fizionomiilor nationale moderne, romanii au stiábäitut, spre

fiecare cu ritmuri pro-

prii, cu etape si directii felurite, pe care veacul caderii Bizantului si cele, mai

tirzii, ale Turcocratiei le-au deosebit si mai mult , un acelasi drum. Un

conturarea unor remarcabile sinteze de civilizatie

drum inaugurat tot lmereu la etnogenezele si la originile culturale si politice

medievale ale Estului continentului, cele care vin, fiecare in parte si toate

laolaltà% s

introduei in acea formare a Europei" cu care incepusem rindu-

rile de fa;, multiple, necesare si, pe alocuri, nebánuite nuante.

30

www.dacoromanica.ro

Note

1 Avern in minte, In primul rind, cu-

noscuta carte a lul Cristopher DAWSON,

The Making

of Europe. An Introduction

lo the History of European Unity, Londra,

1932, mai ritspirditi, sub Rite titluri, In

editille sale franceze: Les origines de l'Europe

et de la civilisation européenne, Paris, 1934,

sau Le Mogen Age et les origines de l'Europe

des invasions d l'an 1000, Paris, 1960.

2 Cu acertsta am enumerat principalele

monumente la care ne vom referi in studiul

de fatà si pe care le-am cercetat in cursul

unor cdlAtorfi de studil efectuate In /Art ale

Europel rAstlritene

I est-centrale (Ungaria

si Bulgaria in 1969, Iugoslavia In 1971,

URSS in 1975). Condltii deosebite

cifice ale ecourilor artistice avute de cres-

l spe-

timIrile din secolele IXX In Moravia si

in Boemia, In Cehia

l In Polonia (vezi

infra nota 9), numalrul mare de monumente,

rotonde

l bazilici, legate de evanghelizarea

la Mlkuldice, la Staré

Mésto si la Praga, la Cracovia, la Poznait

slavilor de apus

si la Gniezno (pentru ele vez! A. MER-

HAUTOVA, Bazilika so. Jill na Praisként

hradé, Praga, 1966; idem, Einfache mittel-

curopaische Rundkirchen (extras),

Praga,

1970; idem, Rani sttedovéka arhitektura

Cechdch, Praga, 1971, p. 85, p. 218-224;

J. ZACHWATOWICZ, L'Architecture po-

lonaise, Varsovia, 1967, p. 11-13) , ca

si absenta unui monument de referintii" de

felul celor able amintite din spallul balca-

nic, din cel panonic 01 din ce l rusesc, ne-au

determinat a restringe discutia la zona

indicatA, legati direct, istoric

I geografíc,

de pitmintul romtinesc. Mentionim cA foto-

grafille reproduse la fig. 1-5 ne-au lost

oferite cu amabilitate de: arh.

(Sofia),

t. Boiadjiev

dr. E. Azernikova (Moscova)

Instítutul republican pentru protectía mo-

numentelor culturale (Belgrad).

3 Apud A. GRABAR, La corwersion de

la Russie en histoire de Part, in L'Art de la

fin de l'Antiquité et du Mogen Age, II,

Paris, 1968, p. 1111-1112.

4 EGINHARD,

Vie

de

Charlemagne

(ed. L. Halphen), Paris, 1947, cap. 17.

5 R. KRAUTHELMER, The Carolin-

gian Revival of Early Clwistian Architecture,

In W. E. Kleinbauer, Modern Perspectives

in Western Art History. An Anthology

of

20-1h

Century Writings on the Visual Arts,

New-York, 1971, p. 377; cf. idem, Intro-

duction

to an Iconography of Medieval

Architecture", In JWCI, V, 1942, p. 2 si

urm.

6 EGINHARD, op. cit., cap. 31.

7 Ibidem, cap. 26: ac propter hoc plu-

rimae pulchrítudinis basilicam Aquisgrani

extruxit auroque et argento et lurninaribus

atque ex aere solido cancellis et januis ador-

navit. Ad cujus structuram cum columnas

et marmora aliunde habere non posset,

Roma atque Ravenna devehenda curavit";

,,sacrorum vasorum ex auro et argento vesti-

mentorumque sacerdotallum tantam in ea

copiam procuravit"; Karl der Grosse. Werk

und W irkung, Aachen, 1965, p. 19-32;

pentru legAturile, filtrate sau directe, ale

capelei palatine din Anchen cu monumente

romane i ravennate, vezi G. BANDMANN,

Die Vorbilder der Aachener Pfalzka pelle,

in Karl der Grosse. Lebenswerk und Nach-

leben.

ill.

Karolingische Kunst,

Diissel-

dorf, 1965, p. 428-429, p. 439-442.

8 A. GRABAR, op. cit., p. 1108.

9 Ibidem, p. 1111 st urm.

10 Ibidem, p. 1109.

11 Loc. cit.

12 Ibidem, p. 1110.

13 J. KLOCZOWSKI, Les structures ec-

clésiastiques

étatigues

slécle,

en

et

les

Europe

structures

du

sociales

IX' au XI'

et

In L'Europe aux IX'XI' siècles.

Aux origines des Etats nationaux, Varsovia,

1968, p. 445.