DESCRIERE SIGILIU

Student: SMARANDOIU CLAUDIA

Data: 11.12.2021
Sigiliul ales pentru descriere face parte din categoria sigiliilor rotunde de dimensiune mare (caracteristică a
sigiliilor de țară / principat), având probabil diametrul de peste 7 cm.
Sigiliul analizat este de tip sigilar unit, specific epocii fanariote – reprezentare prin care domnitorul folosea
simbolurile heraldice a două principate, dorind să afirme public ”pretenția” de domnire sau revendicare
asupra ambelor teritorii.
Amprenta sigilară este compusă prin acolarea stemelor Țării Românești și Moldovei sub forma unei steme
de pretenție. Astfel, în interiorul câmpului sigilar regăsim cele două scuturi de formă ovală tipice pentru
reprezentarea principatelor românești; capul de bour al Moldovei cu stea între coarne și acvila Țării
Românești, cu aripi în zbor deschis, capul conturnat spre dextra și crucea timbrând ciocul.
Din poziționarea la dextra a stemei Moldovei constatăm că sigiliul aparține unui principe care domnea in
Moldova în 1782.

Deasupra celor două scuturi se află mobilele care simbolizează în mod tradițional puterea și legitimitatea
domniei: sceptrul și spada. Din reprezentarea grafică a sigiliului de față am putea extrage ideea ca spada a
fost înlocuită cu un iatagan otoman, ceea ce ar putea simboliza recunoașterea netăgăduită a suzeranității față
de Imperiul Otoman din partea domnitorului.
Ornamentele care încadrează scutul de pretenție par a fi de natură acavatic-vegetală (?nu se vede prea clar)
și joacă rol de tenanți ai scuturilor, iar întregul câmp sigilar este plasat pe fundalul paviolonului desenat în
formă de mantie princiară.
Coroana deschisă cu arcuri simple planează scutul și este la rândul ei planată de crucea creștină.

În exergă putem observa componentele legendei: anul realizării sigiliului (1782) și caractere / inițiale care
dau seamă despre locul unde a fost acesta produs și despre deținătorul său. În ciuda încercărilor de a efectua
măcar parțial transliterarea acestor caractere, lipsa experienței în domeniu și lipsa cunoștințelor despre
modalitățile de transcriere a alfabetului grec în perioada respectivă și-au spus cuvântul.

Concluzia scurtei analize de mai sus este că acest sigiliu a fost emis în Moldova în timpul domniei lui
Alexandru I Mavrocordat (1782-1785), reprezentarea heraldică din câmpul sigilar fiind considerată absolut
îndreptățită prin prisma istoriei familiei Mavrocordat (tatăl său, Constantin Mavrocordat, domnise de mai
multe ori Țara Româneacă și în Moldova, la fel ca alți înaintași de seamă din neamul Mavrocordat).