Simbolurile

Republicii Moldova
 În prezent, cînd Republica Moldova, devenită
stat suveran şi independent, păşeşte ferm în
comunitatea statelor libere ale Europei,
Drapelul şi Stema ei de Stat sunt cunoscute în
tot mai multe ţări ale lumii. Evoluţia istorică a
drapelului nostru tricolor cu amplasarea
verticală a culorilor, începînd de la lance:
albastru-galben-roşu, cunoaşte o cale lungă şi
glorioasă, plină de confruntări dramatice.
Steagul îmbină vechiul însemn heraldic al
Moldovei – tradiţionalul cap de bour – şi culorile
naţionale ale statului, culori ce întruchipează în
sine o tradiţie milenară. Rădăcinile acestei
tradiţii se pierd în negura vremurilor, probabil,
încă din timpurile cînd strămoşii noştri geto-
daci au purtat cu dîrzenie “Dragonul dacic”.
Simboluri
 Steagul
Principatului
Moldovei
Steagurile şi drapelele Ţării
Moldovei au avut de-a lungul
timpului forme, culori şi elemente
heraldice diversificate.
În Moldova medievală steagurile
erau de mai multe feluri:
- steagul domnesc sau al ţării
(„Steagul cel mare”),
- steagurile ostăşeşti, cu însemne
religioase. Culoarea şi
reprezentarea grafică a acestora se
schimba de la o epocă la alta,
- steagurile breslelor de slujitori
(oşteni) şi cele ale unităţilor
militare,
- steagurile dregătorilor militari,
- diferite steaguri ale cetelor
boiereşti (cu stemele lor de familie)
şi trupele călări, ale căror culori
erau uneori cele ale steagului
unităţii din care făceau parte.
Steagul cel mare prezenta pe
pînză stema Moldovei: capul de
bour (zimbru), simbolul statalităţii
moldoveneşti. Culoarea de bază a
steagului Moldovei era, în general,
roşu.
 Stema
Principatului
Moldovei
Stema principatului Moldovei
este reprezentată prin capul de
bour cu stea între coarne, flancat
la dreapta de o roză (soare) la
stînga – de semilună, constituie
element de bază al sigiliului
Moldovei, al steagului Moldovei, al
monedelor moldoveneşti.
Stema Moldovei era iniţial un cap
de bour (Bos taurus primigenius),
care, după dispariţia timpurie a
acestui animal, a fost înlocuit
treptat prin capul de zimbru (Bison
bonasus), la rândul lui dispărut
prin secolul XVIII.
Pentru prima dată, la 1563, sub
domnia lui Despot Vodă, scutul
apare suprapus de o coroană
princiară deschisă. În decursul
secolelor al XV-lea şi al XVI-lea,
stema Moldovei rămâne aproape
neschimbată, cele mai
semnificative modificări fiind cele
ale formei scutului.
 Steag de luptă al lui
Ştefan cel Mare,
cu
Sfântul Gheorghe călare
Acest steag, de forma prapurilor
bisericeşti, are în lungime un metru, şi
aproximativ tot atâta în lăţime. În partea
de jos se prelungeşte cu trei colţuri.
Câmpul pînzei este din atlas roşu. Pe faţa
steagului este reprezentat Sfântul
Gheorghe, călare pe un cal alb, omorând
cu suliţa balaurul. Icoana sfântului este
bogat lucrată cu fir de argint, aur şi
mătase albă, roşie şi verde. Mantia
sfântului este roşie. Icoana este
încadrată cu litere de aur în limba
slavonească: „Ca un izbăvitor al celor
robiţi şi săraci folositor, neputincioşilor
doctor, împăraţilor ajutor, purtătorilor de
biruinţă mare mucenice Gheorghe, roagă
pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască
sufletele noastre”. Pe cealaltă faţă este
reprezentată scena botezului Domnului,
încadrată de o altă inscripţie în slavonă.
Steag de luptă al lui

Ştefan cel Mare, cu

Sfântul Gheorghe
pe tron
Sfântul Gheorghe şade pe tron, pe o
perină roşie, trăgând spada din teacă cu
stânga în timp ce cu dreapta trage de gardă,
şi zdrobind sub picioarele lui balaurul cu trei
capete, ce se încolăceşte pe sub tron. Doi
îngeri coborând din cer îi aduc, cel de la
dextra o sabie, iar cel de la senestra un scut
încrustat cu pietre scumpe, şi-i pun pe cap o
frumoasă coroană, împodobită şi ea cu două
rânduri de pietre scumpe. În jurul capului
sfântului şi pe marginea icoanei sale se află
următoarea inscripţie în limba greacă:
„Sfântul Gheorghe din Capadocia”. Steagul
este încadrat pe margini cu următoarea
înscripţie slavonească în litere de aur
(galben): „O, îndelung răbdătorule şi de
biruinţi purtătorule, mare mucenice
Gheorghe, cela ce la nevoi şi în năpaste eşti
grabnic apărător şi fierbinte ajutător, şi celor
întristaţi bucurie nespusă, primeşte de la noi
şi această rugăminte a smeritului robului tău
a domnului Io Ştefan Voievod, cu mila lui
Dumnezeu domn Ţării Moldovei, şi-l păzeşte
pe el neatins în acest veac şi în cel viitor, cu
rugăciunile celor ce te cinstesc pe tine, ca să
te proslăvim pe tine în veci, amin! Şi s-a
făcut în anul 7008, iar al domniei lui anul al
43-lea”.
 Steagul
domnitorului
Moldovei
Ieremia Movilă
1601
Următoarea imagine a
drapelului moldovenesc medieval
datează de la sfârşitul secolului al
XVI-lea şi începutul secolului al
XVII-lea. Este vorba de steagul
domnesc al lui Ieremia Movilă, din
1601. Flamura este roşie şi are o
bodură de un galben deschis. În
centru este plasat un cerc de
argint, cu o cruce în partea
superioară. În mijlocul cercului se
află stema Moldovei: capul de
bour cu o stea cu opt raze între
coarne, flancat de câte o
semilună în crai nou. Pe un
dreptunghi alb, plasat în cantonul
steagului, este înscrisă titulatura
domnului cu litere chirilice.
 Stindard civil
al principatului
Moldovei
1834 - 1859.

În prima jumătate a
secolului XIX culorile
statale ale principatului
Moldovei erau roşul şi
albastrul. Tradiţia istorică
susţine că ele au fost
confirmate şi recomandate
ca obligatorii prin „
Regulamentul organic”
(1831-1832).
 Drapel militar al
Moldovei, model
1834-1849
Drapelul din 1834-1849 al
batalionului de infanterie al armatei
moldoveneşti avea forma unui pătrat
cu latura de 1,44 m, din mătase dublă
bicoloră, având culorile dispuse în aşa
fel, încât pe fondul general albastru
culoarea roşie formează în cele patru
colţuri câte un pătrat cu latura de 0,4
m. Pe o faţă, pe fondul albastru din
centrul pânzei, se află pictat capul de
bour de aur cu o stea cu opt colţuri
între coarne şi o coroană princiară
deasupra, încadrat de o ghirlandă de
măslin, iar pe cealaltă Sf. Gheorghe
călare; în pătratele roşii din colţuri se
găsesc: pe avers câte o stea de argint
în opt colţuri, iar pe revers
monograma aurie „M” a domnitorului
Mihail Sturdza cu o stea de argint în
opt colţuri deasupra. Sub icoana
Sfântului Gheorghe era trecută cu
litere de aur denumirea unităţii. Astăzi
nu se mai distinge decât „Al Miliţiei
Principatului Moldovei...”. Stindardul
batalionului de cavalerie nu diferea
decât prin dimensiunea flamurei: 1,15
m la fiecare latură. Numele unităţii era
inscripţionat astfel: „Al Miliţiei
Principatului Moldovei I-iul de
cavalerie Regiment Iaşan 1834.”
 Drapel militar
al Moldovei,
model 1834.
Aceste drapele militare au fost
înmânate unităţilor pe
8 noiembrie 1834, în cadrul unei
festivităţi în faţa bisericii Sf.
Spiridon din Iaşi, unde au fost
sfinţite de către mitropolit. În
mesajul adresat oştii, domnitorul
sublinia faptul că sultanul a
aprobat „Miliţiei Noastre dreptul
de a avea steag, după modelul
de Noi propus, după care s-au
înfiinţat acel cu nr. 1 pentru
Infanterie şi acel cu nr. 2 pentru
Cavalerie... Aceste semne astăzi
întâia oară sunt înfăţişate
înaintea ochilor voştri spre a
primi cerească bună cuvântare,
de unde prin bisericească
sfinţire, să va răvărsa şi asupra
voastră harul cel mântuitor,
întărindu-vă cu virtute
ostăşească şi cu dragostea
Patriei...”
 Drapel militar
al Moldovei,
model 1849
Drapelele model 1849 se
asemănau cu cele precedente.
Latura flamurei măsura 1,25 m,
iar pentru stindardele cavaleriei
de 0,65 m. Pe aversul flamurei,
în centrul zonei albastre, se
găseşte un scut timbrat cu o
coroană princiară şi încărcat cu
un cap de bour de argint care
poartă între coarne o stea cu
şase raze din acelaşi metal.
Susţinătorii scutului sunt doi
delfini afrontaţi, cu ochii roşii.
Stema este înconjurată de o
ghirlandă de măslin şi stejar. Pe
revers se regăseşte acelaşi sfânt,
sub care este înscrisă cu litere de
aur denumirea unităţii, iar în
colţuri iniţiala „A” a domnitorului
Grigore Alexandru Ghica. La
Muzeul Militar din Bucureşti se
păstrează două drapele şi un
stindard de acest fel.
 Drapel militar
al Moldovei,
model 1856-1859

Drapelele model 1856 au

dimensiunea de 1,50 × 1,26
m. În colţurile roşii prezintă
câte o stea de aur cu şase
raze, iar în centrul crucii
albastre se mai disting o
ghirlandă poleită cu aur şi o
coroană. La Muzeul Militar din
Bucureşti se mai păstrează
trei drapele de acest fel.
Acestea au fost confecţionate
în 1858, în urma ordinului de
zi nr. 20, de către doamnele
Ecaterina Konaki-Vogoridi,
Ecaterina Balş şi Elena Ghica,
câte unul pentru fiecare
batalion de infanterie.
 Stindard civil
al principatului
Moldovei
1859

În „Albumul de stindarde,
drapele şi fanioane ale statelor
maritime europene”, alcătuit
de francezul A. Le Gras şi
editat la Sankt Petersburg în
1861, se menţionează că
unele corăbii moldoveneşti,
fiind înarmate de către portul
Galaţi, poartă drapele
albastre, având plasat în
centrul pânzei elementul
tradiţional al stemei, capul de
bour (care-i zugrăvit de fapt,
asemănător unui cap de bou),
iar în canton avea un
patrulater roşu cu trei stele
albe.
Stema Republicii
Democratice
Moldoveneşti

Stema
Republicii
Democratice Moldovene
şti

( 1917 – 1918 ) prezinta

un scut francez cu un cap
de bour avînd o stea cu 5
raze între coarne şi insoţit
în dreapta de o roză
heraldică, iar în stînga de
o semilună conturnată.
Drapelul Republicii
Democratice
Moldovenești
Drapelele
Republicii Democratice Mol
doveneşti
(1917-1918) sunt tricolore cu
amplasarea culorilor albastru,
galben, roşu orizontal.
Drapelul Republicii are pe
cîmpul albastru inscripţia
„Republica Democratică
Moldovenească şi
independentă” şi stema
plasată la mijloc în cîmpul
galben.
Drapelul de luptă
al RDM
Drapelele de luptă ale
republicii au fost confecţionate
„cu câteva săptămâni înainte
de 6 decembrie 1917, când s-
a făcut parada ostaşilor
moldoveni din Basarabia”.
Acestea erau tot tricolore,
având scris pe o parte, cu fir
argintiu, regimentul, iar pe
cealaltă, pe toată întinderea
steagului, literele „R M”
 Steagul
Sfatului Ţării

Drapelul Sfatului Ţării are

pe cîmpul albastru inscripţia
”Sfatul Ţării” şi stema plasată
la mijloc peste galben şi roşu.
Drapelul de Stat al
Republicii Moldova
„Drapelul de Stat al Republicii
Moldova – Tricolorul – este
simbolul oficial al Republicii
Moldova. El simbolizează
trecutul, prezentul şi viitorul
statului moldovenesc, reflectă
principiile lui democratice,
tradiţia istorică a poporului
moldovenesc, egalitatea în
drepturi, prietenia şi solidaritatea
tuturor cetăţenilor republicii.”
Deci statul care poartă acest
drapel trebuie să-şi onoreze
trecutul , prezentul şi să se
îngrijească de viitorul ţării , să
respecte tradiţia – sărbătorile
frumoase ale acestui neam şi să-
şi respecte cetăţenii. Avem un
tricolor frumos, care a fost
fluturat nu o dată în războaie şi a
dus acest popor la biruinţă.
 Stema
Republicii Moldova
Stema Republicii Moldova
constă din desenul stilizat al unui
vultur (sau al unei acvile) purtând
o cruce în ciocul său şi strângând
în ghearele fiecăruia din picioarelor
sale, reprezentate ca nişte mâini,
câte un sceptru de aur şi o ramură
verde de măslin.
Pieptul păsării este protejat de
un scut cu însemnele tradiţionale
ale Moldovei: capul de bour, privit
frontal, şi soarele, plasat între
coarnele bourului, ambele pe fond
roşu, simbolizând ziua, respectiv o
floare pentagonală (un trandafir) şi
luna, în faza de crai-nou, plasate
ambele pe fond albastru,
simbolizând noaptea. Cele două
romburi sunt aranjate la nivelul de
separare al roşului de albastru.
Elementele distincte ale scutului
sunt din aur (galbene). Emblema
scutului este realizată folosind cele
trei culori tradiţionale ale
tricolorului: roşu, galben şi
albastru.
 Drapelul
Armatei Naţionale
Drapelul Armatei Naţionale a Republicii Moldova
reprezintă o pinză dreptunghiulară (2:3) albastră,
cu o cruce plină galbenă incărcată cu o altă cruce
plină mai ingustă, roşie.
Pe aversul Drapelului in centrul crucii roşii este
amplasată Emblema Armatei Naţionale a Republicii
Moldova.
Reversul Drapelului are aceeaşi compoziţie cu
aversul, iar in locul Emblemei Armatei Naţionale
intr-o cunună similară cununii acesteia este inscrisă
cu litere de aur deviza: „Pentru Onoare! Pentru
Patrie! Pentru Tricolor!”
Drapelul Armatei Naţionale a Republicii Moldova
este insemnul vexiologic militar unic.
Pinza drapelului are aceeaşi cromatică cu
Drapelul de Stat al republicii Moldova, ceea ce
confirmă incă o dată faptul că armate este a
statului. Dar, in acelaşi timp, Drapelul Armatei
Naţionale repetă cromatica tricolorului naţional,
ceea ce semnifică faptul că armata este şi a
poporului.
Divizarea drapelului aminteşte de vechile
drapele militare moldoveneşti. Totodată prin crucea
roşie centrală, se face aluzie la crucea Sfintului
Gheorghe – Purtătorul de biruinţă – sfint militar şi
protector al armatelor Moldovei medievale.
Semnificaţia Emblemei Armatei Naţionale este
cunoscută. Deviza „Pentru Onoare! Pentru
Patrie! Pentru Tricolor!” reprezintă crezul
militarilor moldoveni.
Drapelul Armatei Naţionale a Republicii Moldova
in ansamblul său este simbolul gloriei militare, al
tradiţiei şi continuităţii, fidelităţii şi onoare,
bărbăţiei şi credinţei ostaşilor şi ofiţerilor moldoveni
faţă de Patrie.
 Stema
Armatei Naţionale

În cimp roşu o acvilă de

aur, cruciată de argint, ţinind
in gheara dreaptă o spadă, iar
in cea stingă un buzdugan,
ambele de asemenea de
argint, şi purtind pe piept un
scut tăiat, roşu şi albastru,
incărcat cu un cap de bour de
aur cu o stea cu opt raze intre
coarne şi insoţit jos in dextra
de o rasă heraldică, iar jos in
senestra de o semilună
conturată, toate de asemenea
de aur.
 Emblema
Armatei Naţionale
Emblema Armatei Naţionale a Republicii Moldova este insemnul
heraldic militar unic al Armatei Naţionale a ţării. Elementele ei sint
inspirate din Stema de Stat a Republicii Moldova şi din tradiţia
naţională.
Elementul principal al emblemei este acvila crucială. Acvila a
fost una din principalele embleme adoptate de strămoşii noştri
romani pentru a fi purtat de stindardele din capul legiunilor.
Culoarea ei de aur, aceeaşi ca şi in antichitate, apropie şi mai mult
tradiţia antică cu sensul ei militar din zilele noastre. Acvila poartă in
cioc o cruce, care prin acest element al spiritualităţii poporului
nostru s-a individualizat pe parcursul secolelor de acvila altor
popoare ce au moştenit acest simbol roman.
Acvila poartă in gheara dreaptă o spadă. Spada este arma nobilă
care simbolizează, in primul rind, starea militară, exprimind vitejia
– virtutea sa principală – şi puterea – funcţia sa cu dublă
semnificaţie. Puterea spadei poate fi distrugătoare in raport cu răul,
nedreptatea, agresiunea, dar şi constructivă atunci cind se află in
paza păcii, dreptăţii şi onoarei.
Buzduganul din gheara stingă a acvilei – altă armă militară,
folosită in lupta corp la corp – şi-a adăugat cu timpul la inţelesul
său militar şi un inţeles al demnităţii şi puterii suverane.
Buzduganul, spada şi coroana erau cele trei atribute heraldice ale
Domnitorului Ţării Moldovei, care intruchipau puterea lui suverană
supremă militară şi laică in stat.
Scutul de pe pieptul acvilei repetă prin forma, compoziţia şi
smalturile sale scutul principal din Stema de Stata Republicii
Moldova, avind aceeaşi semnificaţie şi constituie un fir clar de
legătură intre stat şi unul din cele mai importante instrumente ale
lui – armata.
Cununa peste care broşează acvila cruciată are de asemenea
origini antice, găsindu-şi rădăcinile in cununile militare romane.
Ramura de laur vine din coroana triumfală (corona trimphalis)
coroană purtată pe cap de generalii distinşi cu triumfuri in cadrul
acestor ceremonii. Astfel laurul era şi a rămas simbolul gloriei
nemuritoare cucerite cu arma şi mintea.
Ramura de stejar vine din coroana civică, coroană care se
acordă drept recompensă luptătorului care salva un cetăţean in
timpul unei bătălii. Pentru a o obţine nu era destul să salvezi un
legionar aflat in pericol, ci şi să ucizi agresorul , păstrind totodată
terenul pe care avea loc acţiunea. Simbolismul stejarului consta in
faptul că el intruchipa forţa, atit morală, cit şi cea fizică, puterea,
soliditatea, rezistenţa, longevitatea, inălţimea, din nou atit in sens
spiritual, cit şi material. Simbolistica romană s-a suprapus peste
simbolistica dacică autohtonă şi cea celtică atestă aici in ce priveşte
rolul mitic al stejarului. Codrul, in care stejarul este arborele
dominat şi cel ce simbolizează noţiunea insăşi, din cele mai vechi
timpuri a fost un adăpost armat in vremuri restrişte, cetate naturală
impotriva cotropitorilor. Astfel stejarul işi accentuează semnificaţia
de simbol al rezistenţei militare. Aici nu trebuie să uităm că
Moldova dintre Prut şi Nistru a fost cindva zonă de codru.
Funda tricoloră ce uneşte cele două ramuri este drapelul nostru
naţional şi individualizează pe plan etnic semnificaţia laurului şi
stejarului cunoscută şi la alte popoare.
Mulţumesc pentru atenţie!