Steme din Moldova - Botoșani și Iași

Stemele fiecărui oraș au reprezentat din totdeauna un element definitoriu al urbelor.

Compuse din simboluri care nu s-au păstrat nealterate de-a lungul timpului, stemele pot
reprezenta o punte dintre trecut, prezent și viitor. Decriptarea acestor simboluri a suscitat
interesul cercetătorilor, având în vedere că pe acestea sunt incluse elemente care au rolul de a
dezvălui câte ceva din esenţa vieţii urbane de altă dată. Stema fiecarui oraș reprezintă în
general, un patronaj religios sau un animal caracteristic regiunii înconjuratoare. Unele orașe
au pe sigiliu ca embleme, vite (Iași, Adjud, Piatra Neamţ), pești (Galaţi, Șcheia), animale
sălbatice (Roman), albine (Vaslui), struguri (Cotnari), un patron religios (Siret) sau un animal
sălbatic și un patronaj religios1. Sunt acele steme, simple sau de patronal, pe care orașele le-
au sculptat pe frontonul primăriilor, gravat pe stampile sau pictat pe steaguri cu ocazia
eliberării comunelor în evul mediu.2
În cele ce urmează m-am oprit în a prezenta stemele a două orașe, Botoșani și Iași.
Între anii 1603 si 1780 pentru orașul Botoșani se cunosc mai multe sigilii, care au ca emblemă
o pasăre. Pe un document dintre anii 1603 -1604 se regăsește legenda, în limba slavă, a celui
mai vechi sigiliu: „SIA PECEATI ESTI MIASTA BOTTISANISCAGO”. 3 În câmpul sigilar
se observă o pasăre întoarsă spre stânga, ce pare că ţine ceva în cioc. Sub pasăre este o terasă
uşor curbată la cele două capete, la unul dintre ele, cel din dreapta, fiind figurată şi o stea cu
şapte raze. Pasărea este flancată în spate, la dextra, de un spic, iar în faţă, la senestra, de o
vietate semănând cu o şopârlă. Pe un document din 5 august 1670, pecetea este reprezentată
de un păun cu coada răsfirată. Tot păunul este reprezentat ca pecete pe un document din 1774
din colecţia lui Norbert Ștefan Dombrowski. Peceţile cu păunul au ca inscripţie cuvintele
„Pecetea târg Botaș”. În studiul său, Dimitrie Ciurea evită să aseme pasărea cu un păun.
Potivit acestuia, pentru Botoșani după dispariţia sigiliului elegant de la începutul sec. XVII, se
cunoaște doar un exemplar rudimentar cu aceeași figuraţie și legendă. Pentru același oraș se
cunosc alte două tipuri cu data 1780. În 1780 apare pecetea cu Icoana Sf. Gheorghe, care s-a
menţinut până la Regulamentele organice. Primul încă cu pasărea și cu vechea legendă în

1
N. Grigoraș, Instituţii feudale din Moldova, Orgzanizarea de stat pana la mijlocu sec. al XVIII-lea, Editura
Academiei, București, 1971, p. 364.
2
Marcel Sturdza-Săucești, Heraldica Tratat tehnic, Editura Știinţifică, București, 1974, p. 144
3
Ștefan Cervatiuc, Contribuţii privind sigiliul orașului Botoșani până în anul 1862, „Forum Cultural”, Anul IV,
nr. 4, Decembrie 2004 (15), Editura Axa Botoșani, p. 16.

1
românește; al doilea are reprezentat pe Sf. Gheorghe lovind balaurul. 4 Odată cu întărirea
puterii centrale, municipiile își pierd din autoritate și se ridică autorităţile ţinuturilor, ceea ce
face ca heraldica urbană să intre în declin. Regulamentele organice au schimbat și stema
orașului, simbolul fiind o coasă asezată oblic în câmp, cu lama orientată spre dreapta.
Scutul modern francez era timbrat de o coroană ce semăna cu o coadă răsfirată de păun, iar în
partea de jos este trecut anul 1832. Scutul timbrat este susţinut de doi delfini afrontaţi. 5 După
jumătatea secolului al XIX-lea și odată cu modernizarea societăţii românești, se readuce în
prim plan orașul ca principal centru al dezvoltării statale. Centrele urbane încep să se
deosebească de restul unităţilor administrative, impunându-se prin „dreptul la sigiliu”
privilegiul medieval major, cu o importanţă diminuată în epocile următoare. În 1865 a existat
pentru Botoșani un proiect de stemă orășenească, dar care a fost respins pe motiv că pentru
primărie marca nu poate fi alta decât cea a judeţului. 6 După această încercare nereușită,
sursele încetează să mai prezinte evoluţia heraldică a stemei Botoșanilor până spre mijlocul
secolului al XX-lea. Odată cu proclamarea Republicii Populare Române, la 30 decembrie
1947, autorităţile locale au primit dreptul de a folosi, inclusiv în sigiliile lor, stema Republicii,
iar prin Decretul 392 din 25 iulie 1972 s-au aprobat stemele municipiilor. Stema municipiului
Botoșani este reprezentata astfel: Scut tipărit în furcă răsturnată în dextra, în câmp roșu o
bobină textilă de argint peste care broșează o roată dinţată de aur ieșind din liniile
despărţitoare, în senestra, în câmp albastru o liră de aur, la piciorul acesteia o carte deschisă,
culcată de culoare naturală și o pană de scris de asemnenea de culoare naturală (albă) așezată
în bandă și broșând peste tot, jos în câmp de argint un păun rotat de culoare naturală, peste tot
scutul cu stema Republicii Socialiste România.7
După 1989, orașul Botoșani a revenit la stema cu reprezentarea păunului cu coada
răsfirată și Sf. Gheorghe lovind balaurul. Aceasta stemă a fost păstrată până în anul 2010,
când s-a aprobat un nou proiect. Astfel, stema actuală a municipiului a fost aprobată prin
hotărârea nr. 157/2010 din M.Of. din 9 martie 2010. Stema municipiului Botoșani se compune
dintr-un scut triunghiular francez antic, cu marginile rotunjite. În vârful scutului, în câmp
rosu, se afla un păun de aur, conturat, cu coada desfăcută. În partea superioară, în camp

4
Dimitrie Ciurea, Sigiile medievale ale orașelor din Moldova, in Studii și cercetări Științifice, Iași, VII, 1956, nr.
2, p. 162.
5
Daniel Botezatu, Sigiliul Botoșanilor, „Forum cultural”, Anul XI, nr.1, martie 2011 (40), Editura Axa Botosani
p. 20.
6
Silviu Andrieș-Tabac, Introducere în heraldică. Noţiuni generale și întregiri la armorialul teritorial românesc,
Editura Universităţii din București, 2008, p. 136.
7
Dan Cernovodeanu, Ioan N. Mănescu, Noile steme ale judeţelor si municipiilor din Republica Socialista
România, Studiu asupra dezvoltării istorice a heraldicii districtuale și municipale românești, Direcţia Generala a
Arhivelor Statului, București, 1974.

2
argintiu, se află Crucea Sf. Gheorghe, de culoare roșie. Scutul este timbrat de o coroană
murală de argint cu 7 turnuri crenelate. Actuala stemă păstrează păunul ca simbol al orașului.
Păstrează, de asemenea și crucea Sf. Gheorghe care face referire la sfântul patron al orașului
Botoșani, fiind hramul bisericii ridicate de Petru Rareș în centrul târgului medieval. Coroana
murală cu 7 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu reședinţă
de judeţ. Păunul, simbol emblematic al stemei municipale a străbătut prin schimbările
vremurilor, amintind generaţiilor faptul că timp de câteva secole Botoșaniul a avut un statut
special, cel de apanaj al Doamnelor Moldovei. Acest statut a fost oferit de domnitorul Petru
Rareș, care dăruieşte Botoşanii soţiei, Elena Despot Doamna, cu dreptul ca aceasta să reţină
pentru sine toate dările pe care locuitorii le plăteau. Cu o parte din aceşti bani, după moartea
soţului său, Doamna a construit la Botoşani chiar în centrul târgului bisericile Sfântul
Gheorghe (1541) şi Uspenia (1552).8 Orașul Botoșani mai este cunoscut ca Oraș al
Domniţelor.
Pentru orașul Iași cel mai vechi sigiliu datează din 1602, având legenda „Peciatia urișo
Iași”, care în câmp sigilar are gravat un patruped. Dacă tipul vechi de sigiliul al orașului
Botoșani a fost apreciat de D. Ciurea ca fiind unul elegant, executat artistic, pentru orașul Iași
reprezentarea este una rudimentară. Ca și în cazul Botoșanilor, când pasărea nu este
identificată cu un păun, D. Ciurea definește patrupedul din sigiliul Iașilor ca fiind o vită.
Sigiliul Iașilor, alături de vita din centru, are în exergă și o coroană domnească, în legătură cu
situaţia de capitală.9 Ultimul sigiliu pentru acest oraș apare pe un document scris de Axinte
uricariul din data de 2 septembrie 1712. Pecetea are drept emblemă un cal la pas orientat spre
dreapta heraldică. Încă din secolul al XVII-lea emblema a înfăţișat un cal conturat, trecând
suprapus (în exergă) de o coroană domnească deschisă, pentru a aminiti de poziţia de
reședinţă de scaun a Moldovei a acestui oraș.10 Același simbol a fost menţinut și in secolul al
XVIII-lea, însă odată cu declinul puterilor locale, simbolul calului dispare de pe emblema
orașului, acesta trecând în emblema ţinutului.
În prima parte a secolului al XIX-lea, în stema Iașilor apar doi pești, identificaţi cu
niște delfini, care flanchează scutul cu cap de bour. 11 Din punct de vedere tehnic reprezentaţi
în afara scutului heraldic, ca susţinători, delfinii din stema orașului Iași, sunt un element
secundar, ei fiind percepuţi la egalitate cu turnul. 12 În 1833 se realizează un însemn în care

8
https://www.primariabt.ro/index.php?load=despre_bt.
9
Dimitrie Ciurea, op. cit. p. 161.
10
Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 67.
11
Sorin Ifrim, Iașii, Simbolurile unui oraș simbol, Editura Trinitas, Iași 2008, p. 25.
12
Ibidem, p. 29.

3
apare capul de bour al Moldovei, văzut din faţă, cu o stea cu șase raze între coarne. Anul 1834
a adus prima reprezentare a stemei într-un scut, iar anul 1851 a impus un alt simbol al
orașului: turnul roman.13 În 1930 stema orasului Iași este descrisă astfel: Pe scut roșu o cetate
crenelată, de argint, cu două turnuleţe rotunde și cu un turn pătrat, înalt, la mijloc, poarta și
ferestrele închise. Peste tot, în scut roșu, un cal negru în goană spre dreapta, având deasupra
coroana voievodală de aur. Scutul timbrat de o coroană murală cu șapte turnuri, din care iese
capul de bour, negru al Moldovei, cu steaua de aur între coarne.
În perioada comunistă descrierea stemei cuprinde: Scut despicat în dextra tăiat sus, în
câmp roșu, un cap de bour de argint însoţit între coarne de o stea și în flancuri de un soare și o
semilună crescândă, toate de aur, jos în câmp roșu o retortă de argint conturată închisă într-o
roată dinţată neagra peste care broșează, sus in dextra, o flacără de aur, în senestra, în câmp
albastru, un turn de aur în stil neogotic cu acoperișul flancat de doua turele/turnul central al
Palatului Culturii.14 La fel ca și în cazul Botoșanilor, după 1990 orașul a revenit la stema
folosită în perioada interbelică, însă, din anul 2014 orașul are o stemă nouă, care păstrează
elementele esenţiale și simbolice pentru fosta capitală a Moldovei. În interiorul scutului se
află o cetate crenelată de argint; pe flancurile cetății se află două turnulețe, cu câte o fereastră
deschisă, timbrate de câte o cruce cu brațe egale; în centrul cetății se află un turn înalt cu
poarta și ferestrele închise. În mijlocul scutului, pe cetate, se află un ecuson roșu, încărcat cu
un cal negru în galop spre dreapta, având deasupra o coroană deschisă de aur. Scutul este
timbrat de o coroană murală de argint cu 7 turnuri, din care iese capul de bour, al cărui gât
este terminat în formă de lambrechini, totul negru; între coarnele bourului se află o stea de aur
cu 8 raze.15 Calul este considerat simbol al capetelor încoronate. Astfel, la fel ca și coroana,
calul este un simbol mai apropiat de domnie, de vechea aristocraţie de spadă, decât de
ocupaţiile burgheze ale orășenilor.16 Din punct de vedere heraldic, calul negru pe câmp roșu
este o excepţie, dar prin descrierea calul ca fiind „de culoare naturală” se poate ocoli acest
inconvenient. Culoarea neagră a calului reprezintă și o soluţie cromatică, având în vedere
faptul că în cimierul stemei se află capul de bour reprezentat prin același smalt heraldic.17
În cazul orașelor se poate remarca faptul că în secolul al XVIII-lea pe fondul
declinului organelor de conducere orășenești se produce deposedarea de vechile steme și

13
Ibidem, p. 55.
14
Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 112.
15
Monitorul Oficial, nr. 370 din 20 mai 2014, Hotărârea nr. 307/2014 privind aprobarea stemei municipiului Iași,
județul Iași.
16
Sorin Iftimi, Reprezentări faunistice în sigiliile medievale ale orașelor din Moldova, Lumea animalelor,
Realităţi, Reprezentări, Simboluri, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iași, 2012, p. 469.
17
Idem, Iașii, Simbolurile unui oraș simbol, Editura Trinitas, Iași 2008, p. 59-60.

4
impunerea emblemelor ţinuturilor. Între anii 1921 și 1923 Comisia Consultativă de Heraldică
a stabilit un set de reguli și a elaborat steme pentru toate orașele ţării. Perioada comunistă a
schimbat stemele orașelor, impunând peste tot scutul stema Republicii Socialiste România.
Totodată, s-au impus simbolurile culturale si cele ale industrializării orașelor în funcţie de
specificul principalelor activităţi locale, dar s-au pastrat emblemele tradiţionale din sigiliile
originale. În cazul Botoșanilor mobilele din dextra reprezentau industriile textilă și
prelucrarea metalelor, iar cele din câmpul din senestra activităţile culturale. Pentru orașul Iași
stema a evidenţiat industria chimică si de prelucrare farmaceutică prin introducerea resortei,
roţii dinţate si flăcării. După 1989 orasele au revenit la stemele folosite în perioada interbelică
pe care le-au păstrat până după anii 2000, când s-au aprobat noi steme. Din stemele celor două
orașe prezentate nu lipsesc simbolurile religioase. În cazul Botoșanilor este prezentă crucea
patronului religios al orașului, Sf. Gheorghe, iar în cazul Iașilor cele două cruci simbolizează
bisericile existente în incinta Curţii Domneşti, respectiv Sf. Gheorghe şi Sf. Treime. Cetatea
de argint perpetuează stema modernă a capitalei Moldovei, "turnul roman", adoptat în anul
1851, calul însoţit de coroană reprezintă emblema sigilară medievală a Iaşilor, atestată în anul
1609, iar capul de bour al Moldovei, amplasat deasupra stemei, ieşind din coroana murală,
subliniază statutul de capitală pe care Iaşul l-a deţinut vreme de 3 secole. Stemele localitatilor
trebuie să respecte regulile heraldicii fiind timbrate de coroane murale de argint, cu un număr
variabil de turnuri. Atât orașul Botoșani, cât și orașul Iași sunt municipii reședinţă de judeţ, iar
acest lucru este evidenţiat in steme prin prezenţa coroanei murale cu șapte turnuri crenelate.
În heraldică se pune un accent deosebit pe tradiţie și statornicie, iar înnoirile fără
justificare nu sunt binevenite. De aceea, orașele care au o stemă străveche, trebuie să o
păstreze întocmai. După cum afirmă Sorin Ifrimi, stemele nu evoluează și sunt cu atât mai
valoroase, cu cât sunt mai vechi și mai simple.

5
 Bibliografie

Instrumente de lucru
 Monitorul Oficial, nr. 370 din 20 mai 2014, Hotărârea nr. 307/2014 privind aprobarea
stemei municipiului Iași, județul Iași.

Lucrări generale

 Grigoraș N., Instituţii Feudale din Moldova, I. Organizarea de stat pînă la mijlocul
sec. al XVIII-lea, Editura Academiei, București, 1971.
 Ifrimi Sorin, Gorovei Ștefan S., Lumea animalelor, Realităţi, Reprezentări, Simboluri,
Editura Universităţii „Al. I. Cuza” Iași, 2012.
 Ifrimi Sorin, Iașii, Simbolurile unui oraș simbol, Editura Trinitas, Iași 2008.

Lucrări speciale

 Andrieș-Tabac Silviu, Introducere in heraldică. Noţiuni generale și întregiri la

armonialul teritorial românesc, Editura Universităţii din București, 2008.
 Boiangiu Aneta, Curs special de Heraldică (Probleme controversate ale heraldicii
românești), Editura Universităţii, București, 1981.
 Cernovodeanu Dan, Mănescu Ioan N., Noile steme ale judeţelor si municipiilor din
Republica Socialista România, Studiu asupra dezvoltării istorice a heraldicii
districtuale si municipale românești, Direcţia Generală a Arhivelor Statului, București,
1974.
 Cervatiuc Ștefan, Contribuţii privind sigiliul orașului Botoșani până în anul 1862, în
„Forum cultural”, Anul IV, nr. 2, iunie 2004 (13), Editura Axa Botosani.
 Ciurea Dimitrie, Sigiile medievale ale orașelor din Moldova, în „Studii și cercetări
Științifice”, Iași, VII, nr. 2, 1956.
 Daniel Botezatu, Sigiliul Botoșanilor, „Forum cultural”, Anul XI, nr.1, martie 2011
(40), Editura Axa Botosani.
 Sturdza-Săucești Marcel, Heraldica, Tratat tehnic, Editura Știinţifică, București, 1974.

Surse internet

 https://www.primariabt.ro/index.php?load=despre_bt.