ORAŞUL SOROCA.

•
 Scurt Istoric al localităţii.

Oraşul Soroca, amplasat la 100 – 280 m altitudine, cu o populaţie de

42 200 locuitori (1992), este situat pe malul Nistrului, la 160 km de
capitala republicii. Poziţia pe care o ocupă localitatea este deosebit
de pitorească: la o cotitură a fluviului, în apropierea pragurilor sale,
unde lângă satul Cosăuţi, vis-a-vis de corespondentul său Poroghi
de pe malul stâng, se forma trecătoarea cunoscute din vechime,
poziţie deosebit de favorabilă din punct de vedere strategic.
Investigaţiile arheologice au depistat în jurul oraşului aşezări
caracteristice pentru cultura Cucuteni-Tripolie, epoca bronzului, din
perioada timpurie a fierului şi altele, până în evul mediu, fără a
identifica însă vestigiile coloniei antice Alhionia (cca. 500 de ani î.H.)
sau a cetăţii dacice Sargus (numită şi Sarghidava, Krahita sau
Krahidava), localizate aici de unii istorici din secolele trecute.
 Scurt Istoric al oraşului
Toponimul, al cărui etimologie nu este elucidată cu certitudine, este
explicat în ultimii ani prin derivarea lui de la cuvântul „soroc”, ce s-ar
referi la durata serviciului militar la cetate sau la termenul de
participare la înălţarea ei, numele topic trecând mai apoi asupra
ţinutului întind de-a lungul Nistrului. Prin această aşezare trecea
calea cea mai scurtă dintre Suceava, capitala Moldo-Vlahiei, spre
localităţile moldoveneşti dincolo de Nistru şi spre renumitele târguri
podoliene Breţcau şi Bar.
Prima atestare certă a Sorocii este de la 12 iulie 1499, data încheierii
tratatului de pace moldo-polon, în care printre boierii care l-au
semnat era şi un Coste pârcălab de Soroca”.
Studierea arhitecturii cetăţii Soroca, care este un castel de tip
occidental, tip în vogă în secolele XIV-XV, şi investigaţiile
arheologice ale urbei, permit o datare mult mai timpurie a localităţii,
nu mai târziu de limitele acestor secole.
Însemnătatea oraşului şi a cetăţii, după părerea lui Dm. Cantemir, a
crescut după pierderea Tighinei, cetatea Soroca fiind de acum
înainte cea mai puternică fortăreaţă împotriva polonezilor. Cronicele
vremii atestă desele ciocniri militare ce aveau loc sub zidurile cetăţii,
în urma cărora sufereau şi locuitorii Sorocii şi populaţia ţinutului.
 Scurt Istoric al oraşului
În 1656 şi 1660, în drum spre frontiera cu Polonia, turcul Evlia Celebi descrie
elogios oraşul, care ar fi avut „multă verdeaţă şi la 1000 de case”, cifră
care se pare exagerată. Cetatea îi atrage atenţia: „mică în dimensiuni, dar
construită cu multă iscusinţă”.
În 1680 polonezii atacă fără succes cetatea Sorocii şi, nevoiţi să se retragă,
jefuiesc târgul. Gheorghe Duca devenind hatmanul Ucrainei (1681) a
construit un palat pe malul stâng al Nistrului, în satul Ţechinovca, în faţa
oraşului Soroca. În 1686 craiul polonez Ioan Sobieski, cu ajutorul
cazacilor ocupă cetatea Sorocii, de unde domnitorul Constantin Cantemir
încearcă în 1692 să-i scoată din ea, dar nici folosirea artileriei grele, nici
ajutorul cazacilor în frunte cu hatmanul Steţ al Ucrainei n-au fost de folos.
Trăinicia cetăţii moldoveneşti le-a permis polonezilor să se menţină în
cetatea Sorocii încă mulţi ani, doar în 1699, în urma tratatului de pace de
la Carlovitz, ei au cedat-o, primind în schimb cetatea Cameniţa
(Cameneţ-Podolsc), ocupată atunci de oştirea moldovenească.
 Scurt Istoric al oraşului

În 1711 pe la Soroca a trecut Nistrul armata rusă şi ţarul Petru I este

întâmpinat de D. Cantemir, oştirile continuând împreună calea spre
Prut, Soroca devenind baza de aprovizionare a armatei ruseşti. În
timpul ciocnirii militare din 1738 cu polonezii cetatea a fost
incendiată. În vremea războiului ruso-turc din 1767-1774
comandamentul armatelor ruseşti P. A. Rumeanţev, a dorit s-o
folosească pentru depozitarea proviziilor.
De-a lungul timpului însemnătatea militară şi strategică a cedat locul
celei de depozitare a mărfurilor. Pe măsura reducerii importanţei
militare a cetăţii, oraşul Soroca devine o proprietate particulară. La
sfârşitul secolului al XVIII-lea aparţinea Sultanei C. Moruzi, soţia
vornicului Scarlat Sturdza, viitorul guvernator civil al Basarabiei
(1812-1813). Ei vând localitatea pentru un preţ cerut iniţial de 35 000
de galbeni, care creşte în final până la 45 000 galbeni, lui Nicolae
Rosetti-Roznovanu, care stăpânea mai multe sate în preajma
Sorocii.
 Scurt Istoric al oraşului
În curând Soroca devine proprietatea clucerului Nicolae Cerchez,
proprietarul satului vecin Bujerouca. În timpul său Soroca
primeşte statut de oraş în 1835 şi devine reşedinţa ţinutului cu
acelaşi nume, iar în 1848 ei vând oraşul împreună cu satul
Zastânca, situat la 5 km spre sud, vistieriei statului pentru
100.000 ruble de argint, urmând ca asuma să fie achitată în timp
de 10 ani.
În 1842 a fost elaborat primul plan urbanistic, în 1846 – al doilea.
Conform acestor planuri, care se deosebeau în privinţa redresării
părţii vechi a oraşului, Soroca a fost extinsă teritorial pe o
porţiune virană în aval de partea veche.
Prin decizia Consiliului de Miniştri al fostei URSS, de la 27 ianuarie
1986, oraşului Soroca i s-a atribuit statut de oraş istoric, ce-a
impus un regim de maximă protecţie a patrimoniului său
 Factorii formării structurii urbane a oraşului Soroca
1. Prezenţa fluviului Nistru. Localitatea ocupă o fâşia îngustă, între malul fluviului şi
versantul înalt şi abrupt.
2. Ridicarea cetăţii medievale. Drumul care lega cetatea Soroca de Suceava, a devenit
strada principală, azi strada Decebal.
3. Aflarea trecătoarei peste Nistru la 18 km în amonte, la pragurile de lângă satul
Cosăuţi, a condus la apariţia străzii longitudinale, porţiune a drumului de tranzit, ce
străbătea localitatea de-a lungul malului.
4. Partea veche a oraşului Soroca a fost limitată lateral de curgerile a două râuri mici –
Racovăţ şi Ţechinovca.
5. Relieful accidentat, cu malul superior abrupt, a condiţionat caracterul în serpentină a
coborârii drumului dinspre vest, cu ramificaţii spre anumite dominante urbane.
6. Extinderea oraşului a avut loc conform planului de sistematizare, confirmat în 1946
prin cartiere pătrate, de dimensiuni mici.
7. Redresarea părţii vechi a oraşului a avut loc prin trasarea străzilor reciproc
perpendiculare, în raport cu malul râului, peste structura veche, realizate parţial.
8. Formarea pieţei comerciale la joncţiunea părţii noi cu partea veche a oraşului.
9. Extinderea oraşului pe terasa malului superior al fluviului la începutul secolului al
XX-lea.
Primul plan de sistematizare al oraşului Soroca, 1842
 Plan
urile
oraş
ului
Soro
ca

1. Partea veche a oraşului Soroca înainte de extindere. Plan

extrapolat din primul plan de sistematizare a oraşului, 1842.
2. Reconstrucţia tramei stradale şi a masivelor or. Soroca,. (T.
Nesterov)
Planul oraşului Soroca cu porţiunea nouă, extinsă în aval pe
Nistru şi trama stradală modificată în partea veche a
oraşului. Sfârşitul secolului XIX. Prelucrare după ridicările
topografice.
Planul oraşului Soroca, sec. XX cu indicarea monumentelor
istorice.
Cetatea Soroca cu anturajul urban, văzută din elicopter, 1945,
• Sinanoga din Soroca, sec. XVII-XVIII (dispărută).
• Foto interbelică.
 Catedrala
Adormirea
Maicii
Domnului,
• Arh. Antuan
Weismann,
• 1824-1842.
Clopotniţa a fost
alipită în anii 80
ai sec. XIX.
• Cupolele sunt
modificate.
Clădirea fostei
Cârmuiri a
ţinutului Soroca

• Clădirea a fost construită

în anii 70 ai sec. XIX,.
Imagine postbelică.
• Cârmuirea zemstvei judeţene. Fotografie postbelică
Cârmuirea zemstvei judeţene. Situaţia actuală
• Casă de locuit cu ateliere sau unităţi comerciale
în demisol, mij. sec. XIX.
• Două unităţi comerciale, care datează de la începutul
secolului XX. Str. Ştefan cel Mare, partea veche a oraşului.
• O vedere a oraşului dinspre Nistru, începutul secolului
XX
• O vedere a oraşului dinspre Nistru cu cetatea şi catedrala ortodoxă.
• Ilustraţie din setul de fotografii de la încep. sec. XX.
• O vedere a oraşului dinspre Nistru cu cetatea, catedrala ortodoxă şi
sinagoga. Ilustraţie din setul de fotografii de la încep. sec. XX
• O vedere a oraşului dinspre Nistru cu cetatea, catedrala ortodoxă şi sinagoga.
• Ilustraţie din setul de fotografii de la încep. sec. XX, când construcţia cetăţii se
atribuia genovezilor.
• Peisajul suburban al or. Soroca cu Vila generalului Jaghello, care îşi
revendica descendenţa din regele Poloniei.
• Ilustraţie din setul de fotografii de la începutul secolului XX
• O vedere a centrului oraşului Soroca, piaţa comercială.
• Ilustraţie din setul de fotografii de la încep. sec. XX
 • Piaţa comercială din Soroca.
• Ilustraţie din setul de fotografii de la încep. sec. XX.
• O vedere a centrului oraşului Soroca, piaţa comercială.
• Ilustraţie din setul de fotografii de la încep. sec. XX
• O vedere a oraşului dinspre Nistru cu podul plutitor şi
vederea sinagogii.
• Ilustraţie din setul de fotografii de la încep. sec. XX.
• Liceul pentru fete Domniţa Ruxandra, înainte de extinderea laterală, 1905,
arhitect Schmidt. În prim plan, la dreapta, se află conacul Fexer - Kazimir,
care după 1932 a fost reconstruit pentru liceul de băieţi A. Xenopol.
Ilustraţie din setul de fotografii de la încep. sec. XX.
• Gimnaziul pentru fete, actualul Liceu Domniţa Ruxandra, după
extinderea laterală. Partea nouă a oraşului.
• Teatrul R. G. Majnfeld, construit la începutul secolului XX în stil modern
(dispărut). Partea nouă a oraşului.
• Pompieria cu castelul de foc din Soroca. (dispărută). Partea nouă a
oraşului.
• .
• Cârmuirea zemstvei judeţene şi clădirea telegrafului. Partea nouă a
oraşului.
• Farmacia din Soroca. Partea nouă a oraşului. str. Independenţei.
• Clădirea oficiului poştal,sf. secolului XIX. Str. Independenţei, Partea nouă
a oraşului.
• .
• Partea nouă a oraşului Soroca, sistematizată prin cartiere rectangulare. De-a lungul
străzii Dvorenilor (Nobililor), au fost construite: În fundal, pe malul Nistrului, -
complexul spitalului judeţean, la colţurile cartierului, mărginit de strada
Independenţei, dispuse în diagonală sunt farmacia şi poşta. Pe malul stâng al
Nistrului – satul Ţechinovka, Ukraina.
• Periferia de nord a oraşului Soroca, perioada interbelică.
Case de locuit de tip popular cu unităţi comerciale. Fosta stradă
Comercială, porţiune a drumului orientat spre cetate.
• Casă de locuit cu atelier de croitorie, strada Ştefan cel Mare.
• Piaţa centrală din Soroca, monumentul lui Stan Poetaş, foto interbelică.
• La 6 aprilie 1932 în partea nouă a oraşului Soroca a avut loc o mare
inundaţie, care a condus la distrugerea fondului construit din materiale
perisabile.
• O stradă din Soroca în timpul inundaţiei din 6 aprilie 1932.La dreapta -
cinematograful Palace, fost teatrul R.Majnfeld.
• Cazarmă veche rusească, ajustată pentru a fi sediul primului Liceu de
băieţi A. Xenopol. Foto anterior revărsării Nistrului în aprilie 1932, când
a fost distrus în timpul indundaţiei.
• Liceul pentru băieţi A. Xenopol, foto de la sfârşitul
perioadei interbelice.
• Liceul pentru băieţi A. Xenopol, perioada sovietrică, mijlocul
anilor 1950.
• Conacul familiei Aleinikov, preşedintele zemstvei judeţului
Soroca, descendenţi ai proprietarilor oraşului.