Capitalele Europei

Podgorita

Orasul Podgorica este capitala Muntenegrului, dar si cel mai mare oras al sau –
ocupa peste 10% din populatia totala a tarii si aproape 30% din populatia sa.
Istoria
Numele orasului s-ar traduce prin “sub movila” sau “sub delusor”, Podgorica
fiind numele dat unei paduri de chiparos ce se afla pe unul din dealurile de langa
centrul orasului de astazi. De-a lungul timpului, orasul a avut mai multe denumiri – la
momentul fondarii se numea Birziminium, iar in Evul Mediu se numea Ribnica. Al
Doilea Razboi Mondial nu a fost nici el prea bland cu Podgorica – orasul a fost de 70
de ori bombardat, bombele provocand, pe langa daunele materiale, si moartea a
peste 7.000 de oameni. Actualul nume a inceput sa fie folosit incepand cu anul 1326,
insa in perioada 1946 – 1992 a fost redenumit in Titograd, in cinstea fostului
presedinte al Iugoslaviei, Josip Broz Tito. Orasul este centrul economic, comercial si
cultural al tarii, pozitie pe care a pastrat-o pana in ziua de astazi. Si-a recapatat
numele actual in 1992 si in prezent e un stat European in adevaratul sens al
cuvantului.
Populatia
Populatia este, conform recensamantului realizat in 2011, de 150.977 de locuitori.
Municipiul Podgorița ocupă 10.4% din teritoriul Muntenegrului și adăpostește 29.9%
din populația sa. Este și centrul administrativ, dar și cel cultural și educațional.
Hidrografia si relief
Podgorița se află la intersecția culturală mai multor drumuri, importante din punct de
vedere istoric, lângă râurile Zeta, Morača, Cijevna, Ribnica și Sitnica, în valea lacului
Skadar și lângă Marea Adriatică, în câmpiile fertile, cu climă blândă pe tot parcursul
anului. Spre deosebire de cea mai mare parte a Muntenegrului, Podgorica se află
într-o zonă în principal plană la capătul nordic al câmpiei Zeta, la o altitudine de 40
m.Singurele excepții sunt dealurile cu vedere la oraș. Cea mai semnificativă este
dealul Gorica înalt de 130,3 m, omonim al orașului, care se ridică deasupra centrului
orașului. Celelalte dealuri includ Malo brdo („deal mic”, 205,4 m ), Velje brdo („deal
mare”, 283 m ), Ljubović (101 m) și Dajbapska gora (172 m ). În cea mai mare parte,
acestea sunt prea abrupte pentru dezvoltare și astfel limitează expansiunea orașului,
în special spre nord. Cu toate acestea, urbanizarea a pătruns pe versanții inferiori ai
dealurilor încă din anii '90. Orașul Podgorica propriu-zis are o suprafață de 108
kilometri pătrați, în timp ce suprafața urbanizată reală este mult mai mică.
Obiective turistice

Una din cele mai frumoase parti ale orasului Podgorica este Stara Vaors,adica
“Vechiul Oras Turcesc”. Este cea mai pitoreasca parte, avand in vedere ca orasul
este aproape in intregime alcatuit din cladiri modern, construite dupa ce orasul a fost
bombardat in al Doilea Razboi Mondial. Stara Vaors iese in evidenta prin stradutele
inguste, pline cu magazine cu produse traditionale, dar si prin monumentele istorice,
precum turnul cu ceas, unul din reperele orasului. Exista o puternica influenta
otomana, insa nu este de mirare, avand in vedere cat timp Podgorica si Muntenegru
s-au aflat sub ocupatie turca.
Castelul regelui Nikola, singurul rege al Muntenegrului, este unul din cele mai
importante muzee ale orasului Podgorica. Muzeul a fost amenajat in anul 1950,
castelul fiind resedinta de iarna a lui Nikola I. Cei care calca pragul castelului si al
muzeului pot vedea cateva colectii impresionante de arme, steaguri, trofee, dar si
documente sau fotografii. Salile castelului sunt si ele deosebite, fiind impodobite cu
basoreliefuri si cu piese de moblier speciale. Exista si o galerie de arta, cu 1500 de
obiecte, dar si o colectie etnografica, alcatuita din hainele regelui Nikola si ale sotiei
sale, regina Milena.

Viata culturala a reprezentata de diversele muzee, dar si de Teatrul National, cel

mai important teatru din intreaga tara. Chiar daca nu are atat de multe muzee ca alte
capital europene, Podgorica se mandreste cu ele, pentru ca infatiseaza istoria tarii.
Muzej grada Podgorice pastreaza mostenirea culturala a orasului, fiind imaprtit in
patru sectii: arheologie, istorie, etnografie si sectia cultural-istorica. Muzeul
memorial Marko Miljanov este cel mai important muzeu memorial al tarii, fiind
dedicat generalului sis criitorului al carui nume il poarta. Muzeul National de Istorie
Naturala infatiseaza flora si fauna specifica Muntenegrului, in timp ce Centrul de
Cercetare Arheologica are in grija mai multe situri arheologice.
 Skopje

Orasul Skopje este cel mai mare oras si capitala Macedoniei de Nord.

Istoric
In perioada romana, numele orasului Skopje era “Scupi”, dupa numele unei
fortarete de origine traca. Apoi, turcii l-au redenumit “Uskub” (sau “Uskup”), iar in
secolul al XX-lea, mai exact in perioada 1941 – 1944, cand Macedonia facea parte
din Regatul Bulgariei, orasul se numea Skopie. Numele de astazi a fost adoptat in
anul 1945, fiind scrierea chirilica a pronuntiei locale.
Skopje a fost contestat atat de Imperiul Bulgar, cat si de Imperiul Bizantin, primul
avand, in cele din urma, castig de cauza. Astfel, in perioada 972 – 992, orasul a fost
capitala Imperiului Bulgar, insa a avut mult de pierdut in urma unui cutremur puternic,
produs la sfarsitul secolului al XI-lea. A venit randul Imperiului Sarb sa anexe
orasul, care apoi a fost cucerit de Imperiul Otoman, acesta rebotezandu-l cu numele
“Uskub”. Otomanii au jucat un rol important in dezvoltarea orasului, care si-a marit
considerabil suprafata, iar cladirile au capatat o arhitectura specific turceasca. Multe
dintre constructiile de astazi dateaza din acea perioada (secolele XIV – XV).
Skopje a fost stapanit de turci pentru mai mult de 500 de ani, otomanii fiind dati
afara din oras si din tara, in anul 1912, de catre Serbia, Muntenegru, Bulgaria si
Grecia. In timpul Razboaielor Balcanice, Skopje a fost anexat Regatului Serbiei, insa
dupa trei ani a fost luat de Imperiul Bulgariei. In anul 1918, Macedonia a devenit
parte a Regatului Iougoslavia, iar Skopje a fost transformata in capitala uneia din
regiunile Regatului. Abia in anul 1944 orasul a fost eliberat, iar dupa acest
eveniment a devenit capitala Republicii Socialiste Macedonia, republica ce a existat
pana in anul 1991, cand tara si-a castigat independenta. 
Populatia
Skopje are o populație de 668.518 de locuitori.
Hidrografia si relieful
Râul Vardar , care curge prin Skopje, se află la aproximativ 60 de kilometri (37 mile)
de izvorul său lângă Gostivar . 
Mai multe râuri se întâlnesc cu Vardar la marginea orasului.  Lepenec , provenind
din Kosovo , se varsă în Vardar la capătul de nord - vest a zonei urbane. Serava,
venită și din nord, curgea prin vechiul bazar până în anii 1960, când a fost deviată
spre vest, deoarece apele sale erau foarte poluate. În cele din urmă, Markova Reka,
a cărui sursă se află pe Muntele Vodno , se întâlnește cu Vardar la extremitatea
estică a orașului. Aceste trei râuri au mai puțin de 70 de kilometri lungime. 

Orașul Skopje cuprinde două lacuri artificiale, situate pe Treska. Lacul Matka este
rezultatul construcției unui baraj în canionul Matka în anii 1930, iar lacul Treska a fost
săpat în scop liber în 1978.  Trei mici lacuri naturale pot fi găsite lângă Smiljkovci, la
marginea de nord-est a zona urbană.

Valea Skopje este mărginită la vest de Munții Šar, la sud de lanțul Jakupica , la est
de dealuri aparținând lanțului Osogovo și la nord de Skopska Crna
Gora . Muntele Vodno , cel mai înalt punct din limitele orașului, are o înălțime de
1066 m și face parte din gama Jakupica . 
Deși Skopje este construit la poalele Muntelui Vodno, zona urbană este în mare
parte plană. Cuprinde mai multe dealuri minore, în general acoperite cu păduri și
parcuri, precum dealul Gazi Baba (325 m), Zajčev Rid (327 m), poalele Muntelui
Vodno (cele mai mici au între 350 și 400 m înălțime) și promontoriul de pe care este
construită Cetatea Skopje . 
Obiective turistice

Simbolul orasului Skopje este considerat “Razboinicul pe cal”, o statuie de 26

de metri inaltime, care se afla in centrul Pietei Macedonia, piata principala a orasului.
Statuia, care include si o fantana muzicala, se pare ca il infatiseaza pe Alexandru cel
Mare, insa acest lucru nu este mentionat in mod oficial. A devenit simbolul orasului
incepand cu anul 2011, anul in care a fost dezvelita si anul care a sarbatorit 20 de
ani de independenta. In Piata Macedonia se afla si alte statui ale unor revolutionari
macedoneni, iar in trecut in ea se afla casa Maicii Tereza, unde a stat pana la varsta
de 18 ani.
Podul din Piatra dateaza din secolul al VI-lea, cand a fost construit de imparatul
Iustin I. Podul face legatura intre Piata Macedonia si Vechiul Bazar, fiind vazut ca o
punte intre trecut si prezent. Podul a fost reconstruit in secolul al XV-lea, cand
orasul era condus de sultanul Mahomed al II-lea. Atunci i-au fost adaugate turnul de
paza si gardul din piatra – turnul s-a prabusit in timpul celei mai recente restaurari si
urmeaza a fi reconstruit. Podul din Piatra are 214 metri.
Unul din cele mai populare obiective turistice ale orasului Skopje este Fortareata
Kale, construita in secolul al VI-lea de imparatul Iustin I. Aceasta se afla pe cel mai
inalt deal din oras, oferind strajerilor o vizibilitate excelenta in cazul in care era
atacata. Mare parte din fortareata a fost daramata in urma cutremurului din anul 518,
iar ceea ce se poate vizita astazi dateaza din secolele X, respectiv XIII. In timpul
ocupatiei otomane, fortaretei i-au fost adaugate nu mai putin de 70 de turnuri, insa nu
s-au pastrat pana astazi decat trei din acestea. Singura poarta care a rezistat
timpului este cea care duce spre Vechiul Bazar.
Vechiul Bazar (sau Orasul Vechi) este cel mai mare bazar turcesc conservat din
afara Istanbulului. In acest loc s-a practicat comertul din cele mai vechi timpuri, insa
locul s-a dezvoltat intr-o maniera uimitoare in timpul stapanirii otomane. Bazarul a
fost refacut de mai multe ori, el fiind grav afectat mai intai de cutremurul din 1555,
apoi de cele doua Razboaie Mondiale si de cutremurul din 1963. Chiar daca in Bazar
pot fi vazute si cladiri cu stil arhitectural bizantin, cele otomane predomina. Acestea
erau folosite de conducatorii otomani pentru a-i gazdui pe politicienii cu care faceau
afaceri, iar astazi in ele au fost amenajate diverse muzee sau sunt folosite in scop
cultural, pentru concerte sau simpozioane.
Una din cele mai recente atractii turistice din orasul Skopje este Crucea
Mileniului, o cruce de metal, inalta de 66 de metri, amplasata pe varful muntelui
Vodno. Aceasta este vizibila de la o distanta de 50 de kilometri, fiind construita
pentru a comemora 2000 de ani de crestinism in lume. Locul pe care a fost
amplasata crucea se numeste “Krstovar”, adica “Locul crucii”, pentru ca, pe vremea
otomanilor, in acest loc se afla o alta cruce. Pentru a ajunge la ea, cei interesati
trebuie sa parcurga o distanta de 3.5 kilometri.
Turnul cu Ceas, Turnul Feudal si Turnul lui Bey sunt cele trei turnuri care s-au
pastrat pana in prezent. Turnul cu Ceas este primul turn de acest gen construit de
Imperiul Otoman –in fiecare bazar macedonean a fost construit un astfel de turn,
pentru a-i atentiona pe musulmani ca e timpul sa se roage. Nu se stie cand a fost
construit Turnul Feudal si nici cu ce scop, insa astazi in el se afla un magazine cu
suveniruri. Turnul lui Bey a fost un turn defensiv, construit in secolul al XVII-lea.
Astazi gazduieste un mic muzeu dedicat Maicii Tereza si un magazin care apartine
Muzeului National.
Din punct de vedere religios, orasul Skopje nu duce lipsa nici de biserici, nici de
moschei. Se stie ca turcii sunt un popor foarte credinciosi, asa ca, atunci cand
Imperiul Otoman a cucerit orasul, a construit in el mai multe moschei, astazi putand fi
vizitate in jur de cinci. Bisericile nu sunt nici ele foarte numeroase, insa infatiseaza
istoria crestinismului in Macedonia, o istorie destul de zbuciumata.
Orasul Skopje este centrul cultural al Macedoniei, asa ca cele mai importante
muzee ale tarii se afla aici. Turistii pot vizita Muzeul de Arheologie, Muzeul de Arta
Contemporana, Muzeul de Stiinte Naturale sau Muzeul National Macedonean (care
cuprinde si o colectie impresionanta de icoane. Tot in acest oras au loc diverse
festivaluri, precum Festivalul de Jazz sau Festivalul Cultural de Vara. Ultimul aduna
mai mult de 2000 de participanti internationali si este alcatuit din spectacole de
teatru, concerte, expozitii de fotografie, numere de balet, filme etc.

Bibliografie
https://en.wikipedia.org/wiki/
https://voiaj.md/rom/turism
http://vacantareusita.ro/
https://www.britannica.com/