Unitatea 10 PDF

Botanică - Morfologie, Anatomie şi Sistematică
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 10:

CLASA LILIOPSIDA
CUPRINS
10.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 10 303
10.2. Clasa Liliopsida (Monocotyledonatae): caracterizare, clasificare 303
Subclasa Liliidae
10.2.1. Ordinul: Liliales, Orchidales, Bromeliales, Zingiberales, Commelinales, Juncales, 303
Cyperales şi Poales
Subclasa Arecidae
10.2.2. 326
Ordinul: Arecales, Arales şi Typhales
10.3. Specii de plante ocrotite de lege şi declarate monumente ale naturii 329
10.1. OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 10
Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să:

 Cunoşti caracterele subclaselor Liliidae şi Arecidae;
 Cunoşti caracterele de bază ale principalelor familii şi genuri din aceste subclase, cu exemple de
specii relevante şi importanţa lor.
10.2. CLASA LILIOPSIDA (MONOCOTYLEDONATAE): CARACTERIZARE, CLASIFICARE
Cuprinde de regulă plante erbacee, cca. 63.000 de specii, răspândite pe tot globul, cu următoarele
caracteristici:
Embrionul şi plantula prezintǎ un singur cotiledon.
Rădăcina este fasciculată, cea embrionară (principalǎ) fiind de scurtă durată sau redusă.
Tulpinile aeriene sunt de regulă neramificate, având fascicule conducătoare de tip colateral închise,
fără îngroşări secundare (lipseşte cambiul). Fasciculele conducătoare sunt împrăştiate în cilindrul central
(atactostel) sau pe două cercuri concentrice.
Frunzele sunt alterne sau distihe, simple, sesile, cu teaca bine dezvoltatǎ, au nervaţiune paralelă sau
arcuată.
Florile sunt pe tipul 3, rareori pe tipul 4.
Din această clasă se prezintă 2 subclase: Liliidae şi Arecidae.
10.2.1. SUBCLASA LILIIDAE

Cuprinde de regulă plante erbacee, cu rizomi, bulbi, bulbo-tuberculi.
Frunzele sunt simple, alterne sau distihe, cu teci dezvoltate.
Florile sunt actinomorfe sau zigomorfe, hermafrodite, rar unisexuate, pe tipul 3, pentaciclice sau
tetraciclice. Învelişul floral este simplu, de tip perigon petaloid, rar dublu, în anumite situaţii acesta poate să
lipsească. Androceul este format din 6 stamine, există cazuri când prin avortare se ajunge la 3 sau chiar la 1
stamină. Gineceul este tricarpelar, sincarp (cu carpele unite), ovarul fiind superior sau inferior. Placentaţia
este axilară, rar parietală (Cyperaceae, Poaceae). Ovulele sunt de regulă anatrope (răsturnate), cu 2
integumente (excepţie la Orchidaceae, ovulele au 1 integument). Fructele sunt capsule sau bace, iar
seminţele au endosperm, excepţie la Orchidaceae.
Din subclasă sunt prezentate următoarele ordine: Liliales, Orchidales, Bromeliales, Zingiberales,
Commelinales, Juncales, Cyperales şi Poales.
ORDINUL LILIALES
Cu următoarele familii caracterizate: Liliaceae, Alliaceae, Amaryllidaceae, Agavaceae şi Iridaceae.
- 303 -
Familia Liliaceae
Cuprinde cca. 250 de genuri cu 4.000 de specii, răspândite pe tot globul.
Sunt de regulă plante erbacee, perene, cu rizomi, bulbi, bulbo-tuberculi. Frunzele sunt sesile, alterne,
tulpinale sau bazale, rar în verticil. Florile sunt pe tipul 3, actinomorfe, rar zigomorfe, hermafrodite, rar
unisexuate, solitare sau grupate în raceme, umbele, spice. Învelişul floral este perigon petaloid, cu tepale
libere sau unite. Androceul este format din 6 stamine libere, dispuse pe două verticile. Gineceul tricarpelar,
gamocarpelar, superior.
Formula floralǎ: ✴ P3+3; (3+3) A3+3 G(3)
Fructul este capsulă, rar bacă.
Specii cu fruct capsulă:
Veratrum album L.- Ştirigoaie (fig. 375)
Plantă perenă cu rizom, înaltă până la 100 cm. Frunzele sunt alterne, lat-eliptice, cu nervaţiune arcuată,
cu teci bine dezvoltate, cilindrice. Florile sunt alb-verzui sau gǎlbui, grupate în racem compus, terminal.
Înfloreşte în VI-VIII. Este foarte toxică, creşte în pajiştile montane umede. Rizomul Veratri albi conţine
alcaloizi, cum sunt: protoveratrina, veratroidina, cu utilităţi în medicina tradiţională umană şi veterinară,
pentru scăderea febrei, fiind sedativ.
Colchicum autumnale L. - Brânduşa de toamnă (fig. 376)
Plantă perenă cu bulbo-tubercul, înaltǎ de cca. 30 cm. Frunzele sunt liniar-lanceolate, apar de pe
bulbo-tubercul primăvara. Florile sunt roze-violete, cu tepalele unite la bază într-un tub lung. Înfloreşte
toamna (IX-X). După fecundare, ovarul rămâne în sol până în primăvara anului următor, când tulpina
străbate solul, purtând în vârf fructul, protejat de câteva frunze. Capsula este septicidă (se deschide pe linia
de concreştere a carpelelor), brună, înconjurată de frunze, se formează în luna mai. Creşte în pajiştile de deal
şi munte. Planta este toxică, mai ales seminţele, datorită conţinutului în colchicină, alcaloid folosit în
cercetările de genetică şi în medicină, având acţiune analgezică antiinflamatoare, pentru tratarea crizelor
acute de gută.
Hemerocallis lilioasphodelus L. em Scop. (H. flava (L.) L.) - Crin galben
Este o plantă perenă cu rizom, înaltă până la 100 cm. Frunzele sunt liniare, lungi de cca. 100 cm.
Florile sunt mari (6 cm), galbene, odorante, gamotepale (cu tepale unite la bază). Înfloreşte în VI-VII. Se
cultivă în scop ornamental. Originară din Europa de sud.
Hemerocallis fulva (L.) L. - Crin roşietic (fig. 377)
Plantă perenă, asemǎnǎtoare cu specia precedentǎ, dar cu flori roşii-portocalii, nemirositoare.
Înfloreşte în VI-VII. Se cultivă ca plantă ornamentală în parcuri şi grădini, preferând locuri însorite. În
Japonia, bobocii florali sunt consumaţi ca salată din cele mai vechi timpuri. Originară din China.
Genul Lilium cuprinde specii de crin, cu bulbi solzoşi, flori cu tepale libere.
Fig. 375. Veratrum album

1. fragment de tulpinǎ cu frunze; Fig. 376. Colchicum autumnale Fig. 377. Hemerocallis fulva
2. inflorescenţǎ; 3 floare; 4. fruct; 1. plantǎ la înflorire; 1. plantǎ; 2. floare;
5. sǎmânţǎ. (dupǎ O. W. Thomé) 2. plantǎ la fructificare (dupǎ O. W. Thomé)
- 304 -
Lilium candidum L.- Crin alb

Plantă perenă cu bulb solzos, albicios, înaltă de 60-100 cm. Frunzele sunt liniar-lanceolate, dispuse
altern. Florile sunt albe, mari, puternic odorante, dialitepale, grupate în racem terminal. Înfloreşte în V-VI.
Se cultivă ca plantǎ ornamentalǎ. Originară din Asia de Sud-Vest.
Lilium regale Wils. - Crin regal
Plantă perenă cu bulb solzos, roşietic, înaltă până la 150 cm. Florile sunt mai mari decât la specia
precedentǎ (10-15 cm lung.), albe, cu nuanţe roze-violete la exterior. Înfloreşte în VII-VIII. Plantă
ornamentală, cultivată pentru flori tăiate. Originară din China.
Lilium martagon L.- Crin de pădure (fig. 378)
Plantǎ perenă de 40-80 cm înălţime, cu frunze dispuse în verticil. Florile sunt nutante, roze, cu puncte
purpurii. Înfloreşte în V-VI. Creşte spontan în păduri, tufărişuri, margini de păduri, din zona pădurilor de
stejar până în etajul boreal.
Genul Fritillaria cuprinde specii cu tepale libere.
Fritillaria imperialis L.
Plantă perenă de talie mare (50-100 cm), cu bulb tunicat. Frunzele sunt lanceolate, dispuse altern sau
în verticil. Florile sunt roşii-portocalii, nutante, dialitepale, grupate în umbelă, protejată la bază de bractee
involucrale sub formă de coamă. Plantă ornamentală, înfloreşte în V-VI. Originară din Asia de vest.
Fritillaria meleagris L. - Bibilică (fig. 379)
Plantă perenă de cca. 30 cm înălţime. Frunzele sunt liniare, dispuse altern. În vârful tulpinii se află o
singură floare nutantă, brună-purpurie, cu tepalele prevăzute la bază cu o gropiţă nectariferă şi un desen în
formă de şah. Este o specie rară, declarată monument al naturii, fiind ocrotită de lege. Înfloreşte în IV-V.
Creşte sporadic în pajiştile umede, înmlăştinite, din zona pădurilor de stejar până în etajul boreal.
Genul Tulipa cuprinde specii cu tepale libere.
Tulipa gesneriana L. - Lalea (fig. 380)
Plantă perenă cu bulb tunicat, ovoidal, înaltă de până la 40 cm. Frunzele sunt lanceolate, dispuse
altern. Florile sunt solitare, de diferite culori, dialitepale. Înfloreşte în IV-V. Cultivatǎ în scop ornamental.
Originară din Asia de Sud-Vest.
Genul Scilla cuprinde specii cu tepale libere.
Scilla bifolia L. - Viorele
Plantă perenă cu bulb tunicat, ovoidal, înaltă de 10-20 cm. Tulpina este de tip scap, cu două frunze
liniare, situate la bază. Florile sunt albastre-violete, dialitepale, grupate în racem terminal. Înfloreşte în III-
IV. Frecvent întâlnită în păduri, tufărişuri, pajişti, din zona de silvostepă până în etajul boreal. Uneori se
cultivă ca plantă ornamentală.
Genul Hyacinthus cu tepale unite.
Fig. 378. Lilium martagon Fig. 379. Fritillaria meleagris Fig. 380. Tulipa gesneriana
1. plantǎ; 2. fruct 1. plantǎ; 2. fruct
(dupǎ O. W. Thomé) (dupǎ C. A. M. Lindman)
- 305 -
Hyacinthus orientalis L.- Zambilă (fig. 381)

Plantă perenă cu bulb tunicat, globulos. Tulpina este de tip scap, cca. 20 cm înǎlţime, de la baza căreia
pornesc frunze liniare. Florile sunt de diferite culori: albe, albastre, violete, roze, galbene, roşii, puternic
odorante, gamotepale, cu lacinii reflecte (recurbate), grupate în racem terminal. Înfloreşte în III-IV. Se
cultivă în scop ornamental, în grădini şi parcuri. Este originară din Asia Centrală.
Fig. 382. Asparagus officinalis

Fig 383. Ruscus aculeatus
Fig. 381. Hyacinthus 1. rizom cu lǎstar; 2. tulpinǎ
1. rizom; 2. tulpinǎ cu filocladii;
floriferǎ şi fructiferǎ; 3. floare
3. floare; 4.fructe.
masculǎ; 4. floare femelǎ
(dupǎ O. W. Thomé)
Specii cu fruct bacă:
Asparagus sprengeri Regel
Plantă perenă cu rizom scurt, gros şi tulpini aeriene culcate sau agǎţǎtoare. Frunzele sunt reduse la
scvame, membranoase. Prezintǎ ramificaţii liniare, numite filocladii, asemănătoare frunzelor, late de 2 mm,
cu rol asimilator. Florile sunt hermafrodite, albe, grupate în raceme axilare. Bacele sunt roşii. Se cultivă ca
plantă ornamentală la ghiveci. Originară din Africa de Sud.
Asparagus officinalis L. - Sparanghel (fig. 382)
Este o plantă perenă, înaltă până la 150 cm, cu filocladii filiforme,
dispuse în verticile. Florile sunt unisexuat-dioice, palid-galbene, solitare,
axilare, gamotepale. Înfloreşte în VI-VIII. Creşte sporadic din zona de stepă
până în etajul gorunului, în tufărişuri, pajişti, nisipuri. Se cultivă ca legumă
pentru lăstarii tineri, cǎrnoşi, etiolaţi. Specie submediteraneană.
Asparagus pseudoscaber Grec.- Umbra iepurelui
Plantă perenă cu tulpina puternic ramificată, cu filocladii filiforme,
grupate în fascicule, frunze reduse la scvame, albicioase. Florile sunt
unisexuat-dioice, albe, axilare. Înfloreşte în V-VI. Bacele sunt roşii. Creşte
sporadic în zona de stepă, în tufărişuri, pajişti, nisipuri litorale. Poate fi
folositǎ la aranjamentele florale.
Ruscus aculeatus L. - Ghimpe (fig. 383)
Este un subarbust, sempervirescent, ramificat, înalt de cca. 40 cm, cu
rizom gros, orizontal. Ramificaţiile, numite filocladii, sunt eliptice, spinoase
la vârf, susţin în zona centralǎ 1-5 flori mici, albe, dialitepale, situate în axila
unei bractee. Înfloreşte în II-IV. Bacele sunt roşii. Creşte sporadic în păduri,
rarişti de păduri, tufărişuri, în sudul şi vestul ţării, fiind ocrotit de lege,
declarat monument al naturii.
Fig. 384. Convallaria majalis Convallaria majalis L. - Lăcrămioare, Mărgăritar (fig. 384)
1. plantǎ; 2. floare; 3. fruct Plantă perenă cu rizom subţire, orizontal; tulpină scap, înaltǎ de 15-20
(dupǎ O. W. Thomé) cm. La baza tulpinii se găsesc două frunze mari, eliptic-lanceolate, cu
- 306 -
nervaţiune arcuată. Florile sunt albe, nutante, gamotepale, puternic odorante, grupate în racem unilateral,
terminal. Înfloreşte în V-VI. Baca este roşie, globuloasă. Este o plantă toxică, conţine glicozidul
convallarina, cu proprietăţi medicinale, pentru tratarea afecţiunilor cardiace. Frecvent întâlnit în pădurile de
foioase. Poate fi cultivat în scop ornamental.
Familia Alliaceae
Cuprinde plante erbacee, perene, cu bulbi tunicaţi. Tulpina este de tip scap, cu frunzele dispuse la
bază. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, pe tipul 3, au învelişul floral perigon, cu tepale puţin
concrescute la bazǎ, grupate în inflorescenţe cimoase, reunite umbeliform şi învelite la început de 2 hipsofile
membranoase, numite spată.
Fructul este capsulă loculicidă (se deschide pe linia nervurii mediane a carpelelor), cu seminţe negre.
Din punct de vedere biochimic, plantele din această familie conţin uleiuri eterice cu sulf, ce dau un miros
caracteristic.
Allium cepa L. - Ceapa (fig. 385)
Plantă bienală sau trienală cu bulb tunicat, mare, globulos sau disciform,
care se formează în primul an la ceapa de apă şi în anul al doilea la ceapa de
arpagic. Tulpina este cilindrică, protejată la bază de teci care se suprapun,
rezultând o tulpină falsă, scurtă. Frunzele sunt cilindrice, fistuloase, acoperite de
pruină. Tulpina floriferă se formează în anul II sau III şi poartă în vârf o
inflorescenţă globuloasă: umbelă cu cime elicoidale, formată din flori albe,
protejată la început de două hipsofile membranoase (spată), care mai târziu se
sfâşie. Înfloreşte în VI-VIII. Se cultivă ca legumă pentru frunze şi bulbi, fiind
bogată în fitoncide. Originară din Asia Centrală.
Din genul Allium, se mai cultivă următoarele specii:
Allium fistulosum L. - Ceapă de iarnă
Prezintă bulbi alungiţi, care pot rezista în câmp şi în timpul iernii. Tulpina
este fistuloasă, umflată spre bază (cca. 4 cm). Florile sunt albe, cu stamine mai Fig. 385. Allium cepa
lungi decât tepalele. Se cultivă ca legumă. 1. plantǎ; 2. bulb
Allium ascalonicum L. - Şalotă, Haşme secţionat longitudinal
Plantă cu mai mulţi bulbi cilindrici, prinşi pe un disc comun, acoperiţi de
tunici proprii. Florile sunt albe sau roşietice, grupate umbeliform, acoperite de o spată scurtă. Inflorescenţa
prezintă bulbili.
Allium schoenoprasum L. Ceapă de tuns,
Arpagic
Seamănă cu specia precedentă, dar cu bulbi mai
mici.
Allium ampeloprasum L. - Ceapă de vară,
Usturoi de Albania
Plantă cu miros de usturoi, cu bulb, ovoidal,
frunze liniare.
Allium sativum L. - Usturoi (fig. 386)
Plantă perenă cu bulb compus, format din bulbili
(popular căţei), grupaţi pe un disc comun, înveliţi în
tunici albicioase. Frunzele sunt plane, liniare. În vârful
tulpinii se află inflorescenţa globuloasă, acoperită de o
spată mare. Florile sunt albe-verzui, roşietice, unele
formând bulbili, ce asigură înmulţirea vegetativă.
Înfloreşte în VI-VIII. Este o plantă condimentară,
sucul bulbului are acţiune bacteriostatică şi micşorează Fig. 386. Allium sativum Fig. 387. Allium porrum
tensiunea arterială. Se cultivă ca plantă alimentară şi 1. plantǎ cu bulb; 2. bulb; 1. plantǎ cu bulb;
condimentară. Originară din Asia Centrală. 3. bulbil; 4. inflorescenţǎ 2. inflorescenţǎ;
Allium porrum L.- Praz (fig. 387) (dupǎ Meredith Sayles 3. bulb; (www.zum.de)
Plantă bienală cu bulb cilindric, lung, albicios.
Frunzele sunt plane, liniare, late de 2-3 cm, distihe. Florile sunt albe, grupate în inflorescenţǎ mare,
globuloasǎ. Înfloreşte în VI-VIII. Se cultivă ca plantă alimentară, în sudul ţării (Oltenia) şi în Moldova.
- 307 -
Allium ursinum L. - Leurdă

Plantă perenă cu bulb alungit, îngust, înaltă până la 50 cm. Frunzele sunt peţiolate, lat-eliptice. Florile
sunt albe, odorante, dispuse umbeliform. Înfloreşte în V-VI. Planta are miros de usturoi. Frecvent întâlnită în
pădurile de foioase.
Familia Amaryllidaceae
Cuprinde cca. 60 de genuri cu 800 de specii, întâlnite mai ales în regiunile
tropicale.
Sunt plante erbacee, perene, cu bulbi tunicaţi şi tulpină scap. Frunzele
sunt liniare, situate la baza tulpinii. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, rar
zigomorfe, pe tipul 3, protejate la bază de hipsofile (spată), cu învelişul floral
perigon petaloid, uneori prezintă coronulă (paracorolă). Tepalele pot fi libere sau
unite. Androceul este format din 6 stamine libere, iar gineceul tricarpelar,
gamocarpelar, inferior. Fructul este capsulă.
Formula floralǎ: ✴ P3-+3; (3+3) A3+3 G(3)
Amaryllis vittata Aiton (Hippeastrum vittatum (Aiton) Herbert) - Crin de
glastră
Plantă perenă cu bulb mare, globulos. Tulpina este scap, înaltă până la 100
cm. Frunzele sunt lat-liniare, situate la baza tulpinii. Florile sunt zigomorfe, mari
(cca. 15 cm lung.), roşietice, gamotepale, odorante, grupate câte 2-6, umbeliform,
în vârful tulpinii. Înfloreşte în II-IV. Se cultivă la ghiveci ca plantă ornamentală.
Originară din Peru.
Galanthus nivalis L. - Ghiocel (fig. 388)
Plantă perenă cu bulb tunicat, tulpinǎ scap, înaltă de 10-30 cm, cu 2 frunze
bazale, liniare. În partea apicală a tulpinii se află o floare solitară, albă, nutantă,
Fig. 388. Galanthus nivalis
dialitepală, protejată de spată. Tepalele interne sunt mult mai scurte decât cele
externe şi au vârful emarginat, cu o pată verde. Înfloreşte primăvara devreme
II-III. Creşte în păduri şi tufărişuri, din zona de silvostepă până în etajul boreal.
Se cultivă şi în grădini, în scop ornamental.
Narcissus pseudonarcissus L - Narcisa galbenă
Plantă perenă cu bulb tunicat, tulpină de tip scap, înaltă de 15-40 cm.
Frunzele sunt liniare, situate la baza tulpinii. Florile sunt galbene, solitare,
gamotepale, cu lacinii patente, protejate de spată membranoasǎ, care se observǎ
pe pedicelul floral. În interiorul perigonului se află o coronulă
infundibuliformǎ, mare, egală sau mai mare decât laciniile perigonului.
Înfloreşte în IV-V. Se cultivă în grădini şi parcuri, în scop ornamental. Capsula
este loculicidă, cu numeroase seminţe.
Narcissus poeticus L. - Narcisa albă (fig. 389)
Plantă perenă cu flori albe, solitare, gamotepale, au coronulă scurtă,
gălbuie, cu marginea roşietică. Înfloreşte în IV-V. Cultivată ca plantă
ornamentală, dar creşte şi în flora spontană. Este o specie mediteraneană.
Familia Iridaceae
Este reprezentată de cca. 92 de genuri cu 1.800 de specii.
Fig. 389. Narcissus poeticus Cuprinde plante erbacee, perene, cu rizomi sau bulbo-tuberculi, rar cu
(după Elena Săvulescu)
bulbi. Frunzele sunt ensiforme (în formă de teacă de sabie) sau liniare, dispuse
altern sau bazal. Florile sunt solitare sau grupate în cime monohaziale, hermafrodite, actinomorfe, rar
zigomorfe, pe tipul 3, cu perigon adesea gamotepal, protejate de spatǎ, fiind asemănătoare cu cele din fam.
Amaryllidaceae, cu deosebirea că androceul este format din 3 stamine. Fructul este capsulă.
Formula floralǎ: ✴; .|. P3+3; (3+3) A3G(3)
Iris germanica L. - Stânjenel (fig. 390).
Plantă perenă cu rizom, înaltă de 40-90 cm, cu tulpina cilindricǎ, foliatǎ. Frunzele sunt ensiforme,
verzi-albǎstrui. Florile sunt actinomorfe, mari, violete, grupate în ripidiu (cimǎ evantai). Tepalele sunt unite
la bazǎ într-un tub scurt, cele externe sunt reflecte, prevăzute cu peri gălbui în zona mediană, iar cele interne
- 308 -
sunt drepte şi arcuite spre interior. Staminele sunt acoperite de lobii stigmatului, care sunt petaloizi (de
aceeaşi culoare cu tepalele). Înfloreşte în V-VI. Se cultivă ca plantă ornamentală. Originară din sudul
Europei.
În flora spontană, întâlnim următoarele specii ale genului Iris:
Iris graminea L. - Stânjenel
Plantă perenă cu tulpina comprimată, biaripată, de cca. 30 cm înălţime. Florile sunt violete, puternic
odorante, cu tepalele externe fără peri. Înfloreşte în V-VI. Creşte în pajişti şi tufărişuri, din zona de silvostepă
până în etajul gorunului.
Iris pseudacorus L. - Stânjenel de baltă
Plantă perenă cu flori galbene. Înfloreşte în V-VII. Creşte în locuri mlăştinoase, zăvoaie, pe malul
apelor. Capsula este cilindrică, de 4-8 cm lungime.
Iris pumila L. - Răţişoare
Plantă perenă cu tulpina mică (1 cm). Florile sunt solitare, violete, galbene, purpurii, cu tepalele
externe păroase. Înfloreşte în IV-V. Creşte în pajiştile însorite, din zona de stepă până în etajul gorunului.
Crocus vernus (L.) Hill (C. heuffelianus Herbert) - Brânduşă de primăvară
Plantă perenă cu bulbo-tubercul. Frunzele sunt liniare, situate la baza tulpinii. Florile sunt
actinomorfe, violete, cu tepale unite la bază. Înfloreşte în III-IV. Creşte în pajişti, tufărişuri, din etajul
gorunului până în etajul boreal.
Crocus flavus Vest (C. aureus Sibth. et Sm.) - Brânduşă galbenă
Plantă perenă cu flori galbene. Florile sunt protejate de spată, formată din hipsofile liniare. Înfloreşte
în II-IV.
Freesia refracta (Jacq.) Ecklon ex Klatt - Frezie (fig. 391)
Este o plantă perenă cu bulbo-tubercul. Tulpina este înaltă până la 40 cm. Frunzele sunt liniar-
ensiforme. Florile sunt zigomorfe, galbene-verzui până la galben-intens, rar albe, gamotepale, grupate în
cime. Axul inflorescenţei este curbat orizontal, în zig-zag. Înfloreşte în XI-III.
Freesia armstrongii W. Wats. - Frezie
Plantă perenă de talie mai înaltă, cca. 50 cm. Florile sunt roşii-purpurii pe marginile laciniilor, tubul
perigonului alb cu baza oranj. Înfloreşte în IX-III. Ambele specii se cultivă în seră pentru flori tăiate.
Originare din Africa de Sud.
Gladiolus communis L.- Gladiole (fig. 392)
Plantă perenă cu bulbo-tubercul. Frunzele sunt liniar-ensiforme. Florile sunt zigomorfe, mari, roşii,
gamotepale, cu lacinii inegale, grupate în cimă unilaterală, cu axul inflorescenţei drept. Înfloreşte în V-VII.
Se cultivă în scop ornamental. Este originară din Africa de Nord-Vest.
Gladiolus x colvillii Sweet (G. gandavensis Van Houtte; G. psittacinus x G. cardinalis)
Este un hibrid cu flori mari (10 cm), variat-colorate. Cultivat pentru flori tăiate. Înfloreşte în V-VI.
Fig. 390. Iris germanica Fig. 391. Freesia refracta Fig. 392. Gladiolus communis
(dupǎ O. W. Thomé) (www.rosegathering.com) (www. chiba-muse.or.jp)
- 309 -
Familia Agavaceae
Cuprinde plante din regiunile tropicale, cca. 9 genuri cu 400 de specii.
Sunt plante erbacee, perene sau lemnoase, cu rizomi sau bulbo-tuberculi. Plantele lemnoase prezintǎ
îngroşǎri secundare extrafasciculare. Tulpina este de tip scap. Frunzele sunt persistente, liniare, fibroase,
rigide, cărnoase, situate la baza tulpinii, uneori şi tulpinale, alterne. Florile sunt pe tipul 3, hermafrodite,
actinomorfe, slab zigomorfe, cu învelişul floral perigon petaloid, gamotepale sau dialitepale, grupate în
inflorescenţe terminale. Gineceul este tricarpelar, gamocarpelar, superior sau inferior. Fructul este capsulă
loculicidă sau bacă.
Agave americana L.
Plantă perenă cu rizom, viguroasă, cu frunze lanceolate, suculente, lungi până la 150 cm, cu marginea
spinoasă, dispuse în rozetă. Este o specie monocarpică, înfloreşte şi fructifică o singură dată în viaţǎ
(dupǎ10-20 ani). Tulpina floriferă este înaltă (10 m) şi poartă în vârf o inflorescenţă mare, în formǎ de
candelabru, cu numeroase flori mici, gamotepale. Înfloreşte în VI-VII. Fructul este capsulă. În ţara noastră
se cultivă ca plantă ornamentală, în seră. Originară din Mexic.
Polianthes tuberosa L.- Tuberoză
Plantă perenă cu bulbo-tubercul, înaltă până la 100 cm. Frunzele sunt liniare, cele bazale sunt dispuse
în rozetă, iar cele tulpinale, alterne, amplexicaule. Florile sunt zigomorfe, alburii, gamotepale, odorante,
grupate câte două în racem spiciform, apical. Înfloreşte în VII-VIII. Capsula
este cărnoasă. Se cultivă pentru flori tăiate. Originară din Mexic.
Sansevieria zeylanica Willd.
Plantă perenă cu rizom, înaltă de până la 100 cm. Frunzele sunt
verticale, lungi până la 90 cm şi late de 3-5 cm, cu benzi transversale, diferit
colorate. Florile sunt mici, albe, gamotepale, grupate în raceme terminale.
Fructul este bacă. Se cultivă la ghiveci, fiind decorativă prin frunze. Există
specii cu frunze dispuse în rozetă, altele cu o dungă galbenă pe margini (S.
trifascinata). Originară din Ceylon.
Yucca filamentosa L. (Y. smalliana Fernald), fig. 393
Plantă perenă cu rizom, tulpină scap, lignificată. Frunzele sunt
dispuse în rozetă bazală, rigide, divergent-patente, cu vârful ascuţit şi
margini ce se destramă în fibre încreţite. Tulpina floriferă este înaltă până la
200 cm, cu flori albe-gălbui, mari, nutante, dialitepale, grupate în panicul
mare, terminal. Înfloreşte în VII-VIII. Fructul este capsulă. Se cultivă ca
plantă ornamentală în parcuri şi grǎdini. Este originară din America de
Fig. 393. Yucca filamentosa
Nord.
ORDINUL ORCHIDALES
Familia Orchidaceae
Este o familie foarte numeroasă, cuprinde cca. 600 de genuri cu peste 17.000 de specii, răspândite mai
ales în regiunile tropicale. La noi în ţară se întâlnesc în păduri şi pajişti, 25 de genuri cu 54 de specii.
Sunt plante erbacee, terestre, epifite (care folosesc ca suport trunchiul copacilor) sau liane din
ţinuturile tropicale. Cele terestre prezintă doi tuberculi sau rizomi, iar epifitele au rădăcini aeriene cu
velamen (rizoderma prezintă mai multe straturi de celule, cu rol în absorbţia apei). Unele sunt saprofite,
lipsite de rǎdǎcini. Orhideele trăiesc în simbioză cu ciupercile din genul Rhizoctonia, formând micoriză
endotrofă, la nivelul tuberculilor şi rizomilor. Pe tulpinile aeriene se prind frunzele care sunt sesile sau scurt
peţiolate, dispuse altern, cu nervaţiune paralelă sau arcuată. La speciile saprofite, frunzele lipsesc sau sunt
reduse la teci scvamiforme. Florile sunt hermafrodite, zigomorfe, grupate în inflorescenţe racemoase, rar
sunt solitare. Învelişul floral este perigon petaloid, format din 6 tepale dispuse pe două verticile. Tepala
superioarǎ, de pe cercul intern, este mai mare şi diferită ca formǎ faţă de celelalte, poartǎ numele de label, iar
în timpul înfloririi (în urma rǎsucirii ovarului cu 1800) are poziţie inferioară şi adesea se continuă cu un
pinten nectarifer sau o dilatare saciformǎ la bază. Androceul este format din 3 stamine, dar numai 1 staminǎ
este fertilǎ (foarte rar 2 fertile), restul sunt transformate în staminodii (stamine sterile). Stamina fertilǎ este
sesilǎ, cu antera bilocularǎ, ce concreşte cu stilul, rezultând o coloană, numită ginostemiu. Polenul este reunit
printr-o substanţă cleioasă într-o formaţiune în formă de măciucă, numită polinie. Antera prezintǎ 2 polinii.
Fiecare polinie este alcătuită dintr-un pedicel (caudicul), la baza căruia se află o glandă vâscoasă, numită
retinacul, care în timpul procesului de polenizare se fixează pe stigmat. Retinaculul este prins într-o
- 310 -
escavaţie, numită bursiculă. Gineceul este tricarpelar, gamocarpelar, inferior. Ovulele sunt anatrope, cu 1
integument, anucelate, cu palcentaţie parietalǎ sau axilarǎ. Polenizarea este entomofilă. Fructul este capsulă
valvicidă. Seminţele sunt numeroase, foarte mici, lipsite de endosperm şi cu embrion rudimentar, fără
radiculă (Păun, 1980).
Formula florală: .|. P3+3 A 1+2; 3+3 G(3)
Cypripedium calceolus L. - Papucul doamnei (fig. 394)
Plantă perenă cu rizom orizontal. Tulpina este înaltă până la 50 cm.
Frunzele sunt eliptic-lanceolate, cu teaca bine dezvoltată, alterne. Florile
sunt mari, solitare sau grupate câte două pe o singură parte, galbene-brunii,
pubescente, cu labelul mare, galben-deschis, cu puncte şi vinişoare
purpurii, veziculos, umflat în formă de papuc. Androceul are 2 stamine.
Înfloreşte în V-VI. Creşte sporadic în pădurile din etajul gorunului până în
etajul boreal, pe solurile calcaroase. Specie ocrotită de lege, declarată
monument al naturii.
Orchis morio L. - Untul vacii
Plantă perenă cu tuberculi sferici-ovoidali. Tulpina este scundă, 8-30
cm. Frunzele sunt lanceolate, cu teaca bine dezvoltatǎ. Florile sunt violete-
purpurii, cu vinişoare verzui, grupate în racem terminal. Labelul este
trilobat, mai lat decât lung, cu pete mai întunecate şi pinten cilindric,
orizontal sau uşor curbat în sus, celelalte tepale unite în formă de coif.
Înfloreşte în IV-V. Frecvent întâlnită în pajişti, tufărişuri, margini de Fig. 394. Cypripedium calceolus
păduri, din zona de silvostepă până în etajul fagului. (dupǎ C. A. M. Lindman)
Dactylorhiza maculata (L.) Soó (Orchis maculata L.) - Mâna Maicii
Domnului
Plantă perenă, cu frunze eliptic-lanceolate, pătate negricios sau purpuriu-închise. Florile sunt roşietice-
liliachii, grupate în racem. Labelul este trilobat, cu lobul mijlociu mai îngust şi mai scurt decât lobii laterali.
Înfloreşte în V-VII. Creşte în pajişti, rarişti şi margini de păduri, din etajul gorunului până în etajul boreal.
Nigritella nigra (L.) Rchb. f. - Sângele voinicului
Plantă perenă, înaltă de 8-20 cm. Florile sunt purpurii negricioase, cu miros de vanilie, grupate în
inflorescenţă densă. Înfloreşte în VI-IX. Sporadic întâlnită în etajul subalpin şi alpin, în pajişti, pe substrat
calcaros, fiind o specie oligotrofă. Plantă ocrotită de lege, declarată monument al naturii.
Neottia nidus-avis (L.) Rich. - Trânji
Este o plantă perenă, saprofită, cu tulpina brun-gălbuie şi frunze reduse la scvame. Florile sunt brun-
deschise, odorante, grupate în racem terminal, cu labelul bilobat de 2 ori mai lung decât celelalte tepale.
Înfloreşte în V-VIII. Creşte în pădurile de stejar şi fag, pe solurile bogate în humus.
Dintre speciile tropicale, cultivate ca ornamentale în serǎ, amintim: Cattleya, Cymbidium, Stanhopea,
Phalenopsis, Miltonia, Vanda, Dendrobium ş.a.
Vanilia planifolia B.D. Jackson. - Vanilie
Este o liană, originară din Mexic. Frunzele sunt ovat-eliptice, cărnoase. Florile sunt albe, odorante.
Plantă aromaticǎ de la care se folosesc fructele alungite, cǎrnoase, recoltate înainte de maturare, care sunt
supuse unui proces special de fermentare, fiind folosite la aromatizarea produselor de cofetărie.
ORDINUL BROMELIALES
Familia Bromeliaceae
Cuprinde cca. 1.500 de specii, răpândite în America tropicală.
Sunt plante erbacee, de regulă suculente, cele mai multe epifite, cu frunzele dispuse în rozetă bazală
sau apicală, ce reţin apa. Frunzele au marginea întreagă sau spinos-dinţate. Pe frunze se găsesc peri
solziformi, cu rol în absorbţia apei. Florile sunt hermafrodite, de regulǎ actinomorfe, pe tipul 3, cu înveliş
floral periant, grupate în raceme, spice sau capitule, însoţite de bractei, adeseori colorate. Gineceul este
tricarpelar, gamocarpelar, superior sau inferior. Fructul este bacă, capsulă sau compus (la ananas).
Ananas sativus Schult. - Ananas (fig. 395)
Plantă perenă, înaltă de cca. 100 cm. Tulpina este scurtă, înconjurată la bază de frunze lanceolate,
spinos-dinţate, dispuse în rozetǎ, ce se continuă cu o inflorescenţă densǎ, spiciformă. Fiecare floare are la
bază o bractee, sepalele sunt mici, iar petalele sunt mari, albastre-purpurii. În vârful inflorescenţei se aflǎ o
- 311 -
rozetă mică de frunze, cu marginea spinos-dinţată, care la maturitate se

lignifică. Fructul este compus, cu numeroase bace sesile, învelite în caliciul
persistent, strâns aglomerate în jurul unei axe cǎrnoase şi poartǎ în vârf un
buchet mic de frunze. Este de origine sud-americanǎ, se cultivă la tropice între
25 grade latitudine nordică şi 30 latitudine sudică, pentru fructele comestibile
în stare proaspătă, compot, suc, dulceaţă. Există şi cultivaruri ornamentale, cu
frunze maculate.
Ca plante ornamentale de apartament, din aceastǎ familie, se cultivă
specii ale următoarelor genuri: Aechmea, Billbergia, Bromelia, Guzmania.
ORDINUL ZINGIBERALES
Din care sunt descrise următoarele familii: Musaceae, Strelitziaceae şi
Cannaceae, cu speciile cele mai reprezentative.
Fig. 395. Ananas sativus

Familia Musaceae
(Missouri Botanical Garden) Cuprinde plante tropicale cu latex şi rizomi groşi. Frunzele sunt mari,
lanceolate, cu nervaţiune penată, cu tecile bine dezvoltate, ce se acoperă
unele pe altele, concentric, dând naştere unei formaţiuni asemănătoare cu
tulpina. Florile sunt unisexuate, zigomorfe, pe tipul 3, cu înveliş floral
perigon, grupate în inflorescenţe spiciforme terminale, pendule. Androceul
este format din 5 stamine fertile, iar gineceul tricarpelar, gamocarpelar,
inferior. Fructul este bacă.
Musa x paradisiaca L. (M. sapientum L.) - Bananier
Plantă perenă cu rizom gros, înaltă de cca. 8 m. Frunzele sunt eliptic-
lanceolate, mari, 2 m lungime şi late de cca. 60 cm. Florile sunt unisexuat-
monoice, cu tepale alb-crem, grupate într-o inflorescenţǎ mare, terminală,
spiciformă, pendulă, cu flori femele la bazǎ, iar în vârf cu flori mascule, cu
bractei mari, roşii-purpurii. Bacele sunt cilindrice, uşor curbate, galbene,
partenocarpice (fără seminţe), neparfumate. Se consumă fierte sau prăjite în
ulei de palmier.
Musa acuminata - Bananierul dulce (fig. 396)
Asemănătoare cu specia precedentă, dar cu frunze mai mari, cca. 3 m,
adesea pătate cu roşu pe partea inferioară. Bracteele sunt galbene sau roşii.
Bacele sunt parfumate, au valoare nutritivă mare, 100 cal./100 g fructe, conţin
Fig. 396. Musa acuminata vitamine ( A, B, B2); microelemente (P, K, Mg, Fe, Zn), cu rol în echilibrarea
(www.vodou.org) sistemului nervos. Ambele specii sunt cultivate în regiunile tropicale pentru
fructe.
Familia Strelitziaceae
Sunt plante erbacee, asemănătoare cu Musaceele, dar acestea nu
prezintă canale laticifere, florile sunt hermafrodite, asimetrice, cu înveliş
floral periant, fructul este capsulă.
Strelitzia reginae Banks. - Pasărea paradisului (fig. 397)
Plantă perenă cu rizom bine dezvoltat. Frunzele sunt lung peţiolate,
lanceolate, rigide. Florile sunt hermafrodite, asimetrice, închise câte 2-6
într-o bractee rigidǎ, ascuţitǎ, ce secretă nectar. Sepalele florilor sunt
petaloide, portocalii şi drepte. Petalele sunt albastre-violete, formeazǎ un
rostru (cioc), care închid staminele şi stilul. Aspectul general al
inflorescenţei aminteşte de capul unei pǎsǎri exotice. Se cultivă în toată
lumea ca plantă ornamentală, în serǎ, pentru flori tăiate. Originară din
Fig. 397. Strelitzia reginae
(The Society of Botanical Artists) Africa, unde creşte spontan, fiind o buruiană foarte dăunătoare şi greu de
combǎtut, din cauza rizomului.
- 312 -
Familia Cannaceae
Cuprinde plante perene cu rizomi. Frunzele sunt alterne, sesile, cu tecile
mari şi limbul ovat-lanceolat sau eliptic, cu marginea întreagă. Florile sunt
hermafrodite, asimetrice, pe tipul 3, cu înveliş floral periant, grupate în spice
terminale. Caliciul este dialisepal, persistent, corola gamopetală la bază.
Androceul are 5 stamine, din care numai una este fertilă, restul transformate în
staminodii viu colorate, care concresc cu tubul corolei. Gineceul este tricarpelar,
gamocarpelar, inferior. Fructul este capsulă verucoasă.
Canna indica L. (fig. 398)
Plantă perenă cu rizom gros, bogat în amidon, înaltă până la 1 m. Frunzele
sunt sesile, ovat-eliptice, verzi sau roşcate. Florile sunt asimetrice, mari, roşii,
grupate câte două la subsuara unei bractee, în spice terminale. Înfloreşte în VII-
IX. Este cultivată ca plantă ornamentală în parcuri. Amidonul din rizomi este
utilizat în scop alimentar. Originarǎ din America tropicalǎ.
ORDINUL COMMELINALES
Fig. 398. Canna indica
Familia Commelinaceae (donaldheald.com)
Cuprinde cca. 500 de specii de plante erbacee, anuale sau perene, mai ales
din regiunile tropicale. Tulpina prezintă noduri evidente. Frunzele sunt alterne, sesile, cu teaca dezvoltată şi
limbul întreg, cu nervaţiune paralelă. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, rar zigomorfe, pe tipul 3,
grupate în cime terminale sau axilare, cu înveliş floral periant. Androceul cu 6 stamine, din care 3 sunt
reduse uneori la staminodii. Gineceul este tricarpelar, gamocarpelar, superior. Fructul este capsulă.
Commelina communis L.
Plantă anuală cu tulpina târâtor-ascendentă. Frunzele sunt ovat-lanceolate, cele de la baza
inflorescenţei sunt cordat-rotunjite, în formă de spată. Florile sunt
zigomorfe, albastre, dialipetale, cu 3 stamine fertile. Înfloreşte în VII-IX.
Se cultivă ca plantă ornamentală, dar se întâlneşte şi subspontan. Originară
din Asia temperată.
Zebrina pendula Schnizl. - Telegraf
Plantă perenă cu tulpina pendulă. Frunzele prezintǎ douǎ benzi
longitudinale, alb-argintiu, pe partea superioarǎ. Florile sunt actinomorfe,
gamopetale, cu lobii roz-purpurii şi tubul albicios. Androceul are 5-6
stamine fertile. Înfloreşte în VII-VIII. Plantă de apartament, ornamentală
prin frunze. Originară din Mexic.
Tradescantia virginiana L. (fig. 399)
Plantă perenă cu tulpina dreaptă. Frunzele sunt liniar-lanceolate.
Florile sunt actinomorfe, albastre-liliachii, dialipetale. Înfloreşte în V-VI.
Se cultivă ca plantă ornamentală în parcuri. Originară din America de
Nord.
Tradescantia fluminensis Vell. - Telegraf Fig. 399. Tradescantia virginiana
Plantă perenă cu tulpina pendulă. Frunzele sunt ovate, cărnoase, (dupǎ Samual Curtis)
purpurii pe dos. Florile sunt albe sau liliachii. Înfloreşte în VI-VIII. Plantă
de apartament, decorativă prin frunze. Originarǎ din America de Sud.
ORDINUL JUNCALES
Familia Juncaceae
Cuprinde 8 genuri cu cca. 400 de specii erbacee, răspândite în regiunile reci şi temperate. Sunt plante
perene cu rizomi. Tulpinile aeriene sunt cilindrice de tip calamus. Frunzele sunt alterne, sesile, formate din
teacă şi limb, uneori reduse numai la teci. Florile sunt pe tipul 3, hermafrodite, actinomorfe, grupate în
inflorescenţe cimoase. Învelişul floral este perigon sepaloid, membranos. Gineceul este tricarpelar,
gamocarpelar, superior. Fructul este capsulă loculicidă.
În ţara noastră se întâlnesc 2 genuri: Juncus şi Luzula.
- 313 -
Genul Juncus cuprinde specii cu frunze glabre, cu teci deschise. Capsula

are numeroase seminţe.
Juncus effusus L. - Speteză (fig. 400)
Plantă perenă cu tulpini cilindrice, verzi, netede sau fin striate,
asimilatoare, înalte până la 80 cm. Frunzele sunt reduse la teci brunii, situate la
baza tulpinii. Înfloreşte în VI-VIII. Creşte în pajişti înmlăştinite, sub formă de
tufe compacte. Nu are valoare furajeră.
Genul Luzula cuprinde specii cu frunze liniare, păroase pe margini, cu teci
închise. Capsula are 3 seminţe.
Luzula sylvatica (Huds.) Gaudin - Horşti
Este o plantǎ perenă, înaltă de 40-80 cm. Frunzele sunt liniare, pe margini
păroase. Florile au tepale brunii, grupate în inflorescenţe spiciforme, reunite
umbeliform. Înfloreşte în VI-VII. Frecvent întâlnită în păduri, tăieturi de păduri,
din etajul fagului şi boreal. Nu are valoare furajeră.
ORDINUL CYPERALES
Familia Cyperaceae
Cuprinde cca. 5.000 de specii, cu răspândire cosmopolită. La noi în ţarǎ
sunt prezente 15 genuri cu cca. 130 de specii.
Sunt plante erbacee, cele mai multe perene, cu rizomi. Tulpina este
cilindrică sau trimuchiată, de tip calamus, plină cu măduvă. Frunzele sunt alterne
(de regulǎ tristihe), sesile, cu limbul liniar şi teaca închisă, uneori prezintă ligulă
Fig. 400. Juncus effusus sau limbul lipseşte. Florile sunt pe tipul 3, hermafrodite sau unisexuate, grupate
1. plantǎ; 2. floare;
în spiculeţe care sunt reunite umbeliform sau racemiform. Învelişul floral lipseşte,
3. fruct (dupǎ A. Masclef)
fiind reprezentat de sete (peri). Androceul prezintă 1-3 stamine libere, iar gineceul
3-2 carpele unite, cu poziţie superioară. Fructul este achenă. Plantele din această familie sunt rigide, datorită
faptului că sunt impregnate cu silice, având valoare furajeră redusă. Cresc pe soluri cu exces de umiditate.
Bolboschoenus maritimus (L.) Palla (Scirpus maritimus L.) - Rogoz, Şovar (fig. 401)
Plantă perenă cu rizom, tuberculiform. Tulpina este trimuchiată, înaltă de 30-100 cm, cu frunze liniare.
Florile sunt hermafrodite, cu perigonul setiform. Spiculeţele sunt brune, grupate câte 2-3 în inflorescenţe
terminale, umbeliforme. Înfloreşte în VI-VIII. Creşte pe soluri slab-sărăturate, umede, mlaştini, stufărişuri,
din zona de stepă până în etajul gorunului. Buruiană foarte dăunătoare în orezării.
Eriophorum vaginatum L. -
Bumbăcariţă
Plantă perenă cu rizom, înaltă de
30-50 cm. Tulpina este trimuchiată în
partea superioară, cu frunze liniare. În
vârful tulpinii se află un spic mare cu
flori, ce au perigonul format din
numeroşi peri albi, care la fructificare se
alungesc mult. Creşte frecvent în etajul
boreal şi subalpin, în mlaştini, turbării, pe
soluri acide.
Genul Cyperus cuprinde specii cu
flori hermafrodite, lipsite de înveliş
floral.
Cyperus fuscus L. - Căprişor
oacheş (fig. 402)
Plantă anuală de talie mică (10-30
Fig. 401. Bolboschoenus maritimus Fig. 402. Cyperus fuscus cm), cu rădăcina fasciculată, roşietică.
(Missouri Botanical Garden) 1. plantǎ; 2. spiculeţ; 3. floare; Tulpinile sunt grupate în tufe dese.
4. fruct (dupǎ O. W. Thomé) Frunzele sunt liniar-filiforme, ligulate.
Inflorescenţa este alcǎtuitǎ din mai multe
spiculeţe pedunculate, aglomerate, cu flori nude, dispuse umbeliform, însoţită de 3-4 bractei, mai lungi decât
aceasta. Înfloreşte în VII-VIII. Buruiană frecvent întâlnită pe soluri umede, mlăştinoase, orezării.
- 314 -
Cyperus alternifolius L.
Plantă perenă, înaltă până la 150 cm. Tulpinile prezintǎ la bazǎ frunze
reduse la teci, iar în vârf un buchet de frunze liniare, aparent verticilate, aflate
sub inflorescenţǎ. Plantǎ ornamentalǎ de serǎ şi apartament. Este originarǎ din
Madagascar.
Genul Carex cuprinde specii cu tulpină trimuchiată, flori unisexuate,
ovarul şi fructul sunt închise complet într-o bractee în formă de sac, numită
utriculă, din care ies stigmatele.
Carex praecox Schreb. - Rogoz mărunt (fig. 403)
Plantă perenă de 15-30 cm înălţime, cu stoloni subţiri, de pe care
pornesc tulpini aeriene. Frunzele sunt liniar-filiforme de cca 2 mm lăţime, mai
scurte decât tulpina, dispuse tristih. În vârful tulpinii se aflǎ inflorescenţa,
formatǎ din 3-7 spiculeţe ovat-lanceolate, brune, mixte: la vârf cu flori
femele, iar la bază cu flori mascule. Ovarul are 2 stigmate. Înfloreşte în IV-
VI. Creşte pe soluri uscate, din zona de stepă până în etajul gorunului, în
pajişti, margini de păduri, locuri nisipoase.
ORDINUL POALES (GRAMINALES)

Familia Poaceae (Gramineae)
Este foarte numeroasă, cuprinde peste 700 de genuri cu cca. 10.000 de
specii, având rǎspândire cosmopolitǎ. La noi în ţară se întâlnesc cca. 90 de
genuri cu cca. 300 de specii.
Sunt plante erbacee anuale, cu rădăcina fasciculată sau perene, cu
rizomi şi stoloni. Tulpina este de tip culm (pai), cu noduri evidente, pline cu Fig. 403. Carex praecox
mǎduvǎ şi internoduri goale, excepţie la porumb (Zea) şi sorg (Sorghum). 1. plantǎ; 2. secţ. prin tulpinǎ;
Tulpina gramineelor se ramifică de la bază (de la nodurile bazale), formând 3. inflorescenţǎ; 4. floare ♀;
5. floare ♂; 6. utriculǎ
lăstari, numiţi fraţi. Atunci când fraţii rămân între teacă şi tulpină, rezultă o (dupǎ O. W. Thomé)
tufă deasă (Nardus stricta - ţepoşica); când fraţii străpung teaca, rezultă o tufă
rară (Lolium perenne - iarba de gazon) sau tufe rare legate între ele prin stoloni scurţi dau naştere la tufǎ
mixtă (Poa pratensis - firuţa).
Frunzele sunt alterne, de regulă distihe, sesile, formate numai din teacă şi limb (excepţie la
bambusoidee au peţiol). Teaca este mare, cilindricǎ, înconjoară
internodul şi este despicată. Limbul este liniar, cu nervaţiune
paralelă. La baza limbului foliar se găsesc anexele foliare - ligula şi
urechiuşele. Acestea sunt de mărimi diferite sau lipsesc. Prefoliaţia
este convolută sau conduplicată.
La graminee se întâlnesc 3 inflorescenţe compuse de bază: spic
compus, când spiculeţele se prind sesil la nodurile rahisului (Triticum
aestivum - grâu); panicul, când spiculeţele se prind pe ramificaţii
lungi ale rahisului (Avena sativa - ovăz) şi panicul spiciform, când
spiculeţele sunt scurt pedunculate (Setaria sp. - mohor). În afară de
aceste inflorescenţe, mai întâlnim: umbelă cu spice compuse
(Cynodon dactylon - pir gros), racem cu panicul spiciform
(Echinochloa crus-galli - mohor lat), spadice cu spiculeţe (Zea mays) Fig. 404. Schema spiculeţului la
ş.a. Poaceae
Spiculeţul este inflorescenţa elementară la graminee, fiind ax. ax spiculeţ; gi. glumǎ
inferioarǎ; gs. glumǎ superioarǎ;
format dintr-un ax al spiculeţului pe care se prind una sau mai multe
pi. palee inferioarǎ; ps. palee
flori (fig. 404). Spiculeţele sunt protejate la bază de două frunze superioarǎ; l. lodicule; a. androceu;
modificate (bractee), numite glume, excepţie la unele specii glumele g. gineceu (dupǎ V. Ciocârlan)
lipsesc (la Nardus stricta) sau spiculeţele prezintă o singură glumă (la
Lolium sp.). Fiecare floare este protejată de două palee: inferioară, numită lema, care poate fi aristată sau
nearistată şi superioară, fiind membranoasă şi nearistată. La baza ovarului se află două lodicule
membranoase, mici, considerate învelişul floral rudimentar.
Florile sunt hermafrodite, rar unisexuate (Zea mays). Androceul este format din 3 stamine cu antere
oscilante (adaptare la polenizarea anemofilă). Există şi excepţii, la unele specii, cum sunt: orezul - Oryza
- 315 -
sativa, androceul are 6 stamine; la viţelar - Anthoxanthum odoratum - 2 sau redus la 1 stamină la fulfucă -
Vulpia myuros. Gineceul este bicarpelar, gamocarpelar, superior, cu două stigmate păroase, uneori 1 (Nardus
stricta). Ovulul este anatrop sau campilotrop, de regulă cu 2 integumente.
Fructul este cariopsă. Aceasta poate fi: golaşă (Zea mays), îmbrăcată în palee (Hordeum vulgare),
învelită în palee (Avena sativa) sau învelită în palee şi glume (Setaria sp).
Sămânţa este bogată în endosperm (albumen), cu embrionul situat la bazǎ, lateral şi oblic. Embrionul
este format dintr-un singur cotiledon activ, numit scutellum; radiculă, care este protejată de un ţesut, numit
coleoriză şi muguraş, protejat de coleoptil. Există şi rudimentul celui de-al doilea cotiledon, numit epiblast.
În timpul germinaţiei, cotiledonul rămâne în bob, iar din axul hipocotil se formează tulpiniţa. Porţiunea de
epicotil, cuprinsă între nodul cotiledonar şi primul nod al tulpiniţei, unde se inseră coleoptilul, se numeşte
mezocotil.
Din punct de vedere anatomic, gramineele prezintă în rădăcină şi tulpină structură primară pe toată
durata de viaţă. În tulpină, fasciculele conducătoare sunt de tip colateral închise (lipseşte cambiul), fiind
astfel rezistente la erbicide. La baza internodurilor tulpinale şi a limbului foliar se găsesc meristemele
intercalare. Epiderma este prevǎzutǎ cu peri şi stomate cu celule stomatice de tip halteriform. În epiderma
superioară a frunzelor sunt prezente celule buliforme, celule pline cu apă, care în timp de secetă pierd apa, ca
urmare frunzele se răsucesc spre interior micşorând în acest sens suprafaţa de transpiraţie. Mezofilul frunzei
este de tip omogen.
Familia are o importanţă deosebită, deoarece cuprinde cerealele, plante cultivate, utilizate în
alimentaţia omului şi în industrie (Triticum, Secale, Hordeum, Oryza, Zea, Panicum, Sorghum); plante
furajere, cultivate şi spontane, pentru furajarea animalelor (Festuca, Poa, Lolium, Dactylis, Avena, Bromus,
Arrhenatherum ş.a), dar şi un număr mare de buruieni dǎunǎtoare culturilor (Sorghum, Cynodon,
Echinochloa, Setaria, Elymus ş.a.)
Această familie este împarţită în 3 subfamilii: Bambusoideae, Pooideae şi Panicoideae (Ştefan, 2007).
Subfamilia Bambusoideae
Cuprinde plante lemnoase, cunoscute sub numele de bambuşi, cca. 250 specii, răspândite în regiunile
tropicale, mai ales în Asia de Sud-Est. Tulpina este ramificatǎ, adeseori verticilat, înaltă până la 30 m şi
groasă de până la 30 cm, cu internodurile goale. Frunzele sunt lanceolate, scurt peţiolate. Inflorescenţa este
un panicul terminal, cu spiculeţele protejate de două glume inegale, având una sau mai multe flori. Fructul
este cariopsă, uneori drupaceu sau baciform.
La noi în ţară se cultivă rar, ca plante ornamentale, specii din genurile Phyllostachys, Sasa.
Subfamilia Pooideae (Festucoideae)

Cuprinde plante cu spiculeţe uniflore sau multiflore, însoţite la majoritatea speciilor de două glume.
După tipul de inflorescenţă, această subfamilie se împarte în triburi: Triticeae, Nardeae, Chlorideae,
Alopecureae, Poeae, Aveneae, Agrostideae, Stipeae, Arundineae ş.a.
Tribul Triticeae (Hordeae)

Încadrează plante cu inflorescenţa spic compus. Spiculeţele sunt uniflore sau multiflore, dispuse câte
unul sau mai multe la călcâiul rahisului.
Genul Triticum se caracterizează prin aceea că la fiecare călcâi al rahisului se prinde un spiculeţ cu 2-
5 flori, din care 2-3 sunt fertile. Spiculeţul este protejat de două glume ovate, carenate. Lema (paleea
inferioară) este aristată sau nearistată. Cariopsa este golaşǎ sau învelitǎ în palee.
Triticum aestivum L. - Grâul comun (fig. 405)
Este o plantă anuală de toamnă sau de primăvară, cu rădăcina fasciculată, tulpina de tip culm, înaltă de
40-150 cm. Ligula şi urechiuşele sunt de mărimi medii. Inflorescenţa este spic compus. Rahisul este glabru,
nu se dezarticuleazǎ la maturitate. Înfloreşte în VI-VII. Cariopsa este golaşă, de culoare cărămizie, cu smoc
de perişori în partea apicalǎ. Prin ameliorare s-au realizat soiuri ce sunt adaptate cultivǎrii în toate zonele
ţǎrii. Făina obţinută este folosită în panificaţie, iar paiele în zootehnie şi în industria celulozei. Este originară
din Asia Centrală.
Genul Secale prezintă la fiecare călcâi al rahisului un spiculeţ cu 2 flori fertile. Rahisul este fragil şi
cu peri la călcâi. Glumele sunt înguste, uninervate, terminate cu o aristă scurtă. Lema este aristată.
- 316 -
Secale cereale L. - Secara (fig. 406)

Plantă anuală de toamnă sau de primǎvarǎ, cu tulpina înaltă până la 180 cm. Frunzele sunt verzi-
albăstrui, cu ligula şi urechiuşele mici. Inflorescenţa este spic compus, patru-muchiat. Înfloreşte în VI-VII.
Cariopsa este golaşă, alungită, de culoare cenuşiu-maronie. Se cultivă pe solurile mai sărace, având aceleaşi
utilizări ca şi grâul.
Genul Hordeum cu următoarele caracteristici: Ligula este de mărime medie, iar urechiuşele sunt mari,
înconjoară tulpina; La fiecare călcâi al rahisului se prind 3 spiculeţe uniflore; Glumele sunt mici, liniare;
Lema prezintă o aristă lungă şi aspră; Cariopsa este îmbrăcată în palee.
Hordeum vulgare L. - Orzul (fig. 407 A)
Plantă anuală de toamnă, înaltă până la 150 cm. Inflorescenţa este spic compus. La fiecare călcâi al
rahisului se prind 3 spiculeţe uniflore, toate 3 sunt fertile. Înfloreşte în V-VI. Se cultivă în zonele umede şi
mai reci ale ţării, pentru furaj, dar şi în alimentaţia omului.
Hordeum distichon - Orzoaica (fig. 407 B)
Spre deosebire de orz, numai spiculeţele centrale de la fiecare călcai al rahisului sunt fertile, cele
laterale fiind sterile, rezultând cariopse dispuse pe două şiruri opuse. Se cultivă pentru cariopsele utilizate la
fabricarea berii.
Fig. 407. Hordeum vulgare

Fig. 405. Triticum aestivum Fig. 406. Secale cereale A. convar. hexastichon: 1. plantǎ
1. plantǎ; 2. rahis; 3. spiculeţ; 1. plantǎ; 2. anexe foliare; cu frunze; 2. spic compus;
4. floare; 5. ovar; 6. cariopsǎ 3. spiculeţe; 4. cariopsǎ 3. spiculeţe la cǎlcâi; 4. cariopsa
(dupǎ O. W. Thomé) (dupǎ O. W. Thomé) B. Hordeum distichon: 1. spic
compus; 2. schema distribuţiei
spiculeţelor la cǎlcâi
Genul Elymus prezintǎ spiculeţe multiflore, aşezate câte unul la cǎlcâi, cu partea latǎ spre rahis, fiind
protejate de două glume lanceolate.
Elymus repens (L.) Gould (Agropyron repens (L.) Beauv.) - Pir târâtor (fig. 408)
Plantă perenă cu rizom, înaltă de 30-100 cm. Frunzele sunt liniare, cu prefoliaţie convolutǎ.
Urechiuşele sunt mari, înconjoară tulpina. Inflorescenţa este spic compus, cu spiculeţe multiflore. Înfloreşte
în VI-VII. Cariopsa este învelitǎ în palee. Întâlnită în zona de stepă până în etajul fagului, în culturi, locuri
ruderale, pajişti, tufărişuri, fiind o buruiană greu de combătut. Planta are şi proprietăţi medicinale, fiind
diuretică.
Genul Lolium cuprinde specii cu spiculeţe multiflore, aşezate câte unul la călcâi, cu partea îngustă
spre rahis, protejate de o singură glumă (gluma inferioară), cu excepţia spiculeţului terminal care are 2
glume.
Lolium perenne L. - Iarba de gazon (fig. 409)
Plantă perenă cu tufă rară. Baza lăstarilor este roşie violacee. Frunzele sunt mate pe partea superioară
şi lucioase pe partea inferioară, cu prefoliaţie conduplicată. Lema este nearistată. Înfloreşte în V-IX.
- 317 -
Cariopsa este învelitǎ în palee. Este o foarte bună plantă furajeră, întâlnită în pajiştile din zona de stepă până
în etajul fagului. Se cultivă ca plantă furajeră şi pentru gazon. Necesitǎ irigare.
Lolium multiflorum Lam. (L. italicum A.Br.) - Raigras italienesc
Plantă anuală până la perenă. Spre deosebire de specia precedentă, prefoliaţia este convolută, iar lema
este aristată. Înfloreşte în VI-VII. Creşte spontan, dar se şi cultivă, fiind o foarte bună plantă furajeră.
Tribul Nardeae
Cuprinde plante cu inflorescenţa spic compus. Spiculeţele sunt uniflore, aşezate pe o singură parte a
rahisului, lipsite de glume, doar spiculeţul terminal are o glumă. Ovarul are un singur stigmat.
Nardus stricta L. - Ţepoşica (fig. 410)
Plantă perenă cu tufă deasă, înaltă de 10-40 cm. Frunzele sunt rigide, setacee. Înfloreşte în V-VII.
Cariopsa este învelitǎ în palee. Specie oligotrofă, creşte pe soluri acide, în pajiştile montane, formând
asociaţii întinse, numite nardete. Planta nu are valoare furajeră.
Fig. 409 . Lolium perenne

Fig. 408. Elymus repens 1. plantǎ; 2. anexe foliare; 3. fragment Fig. 410. Nardus stricta
1. plantǎ; 2. anexe foliare; de inflorescenţǎ; 4. cariopsa; gi. glumǎ 1. plantǎ; 2. spiculeţe
3. spiculeţ; 4. cariopsa inferioarǎ; gs. glumǎ superioarǎ unilaterale
(dupǎ M. Costea) (dupǎ M. Costea) (dupǎ Flora R.S.R)
Tribul Chlorideae
Cuprinde specii cu inflorescenţa umbelă cu spice
compuse sau racemiformǎ. Spiculeţele sunt uniflore.
Cynodon dactylon (L.) Pers. - Pir gros (fig. 411)
Plantă perenă cu rizom. Tulpina este dreaptă sau cu baza
geniculată. Ligula lipseşte şi este înlocuită de peri. Inflorescenţa
este umbelă cu spice compuse. Spiculeţele sunt uniflore, aşezate
pe o singură parte a rahisului, pe două şiruri. Rahisul este
trimuchiat. Înfloreşte în VI-VII. Cariopsa este concrescutǎ cu
paleele. Frecvent întâlnită în pajişti, locuri nisipoase, ruderale şi
segetale, din zona de stepă până în etajul gorunului, fiind o Fig. 411. Cynodon dactylon
buruiană foarte greu de combătut. 1. plantǎ; 2. baza limbului; 3. spiculeţe
(dupǎ M. Costea)
Tribul Alopecureae
Cuprinde specii cu panicul spiciform, cu spiculeţe uniflore.
- 318 -
Alopecurus pratensis L. - Coada vulpii

(fig. 412)
Este o plantă perenă cu stoloni scurţi şi
tufă mixtă, înaltǎ până la 100 cm. Frunzele sunt
aspru-păroase pe partea superioară.
Inflorescenţa este un panicul spiciform
(cilindric) care lobează, deoarece spiculeţele
sunt scurt pedunculate. Spiculeţele sunt
uniflore, protejate de 2 glume concrescute pe ¼
din lungime. Florile au numai paleea inferioară,
care este aristată, cu arista geniculată şi inserată
dorsal. La maturitate spiculeţele se
dezarticulează şi cad. Înfloreşte în V-VII.
Cariopsa este învelită în palee şi glume.
Frecvent întâlnită în pajiştile umede din zona
de deal, fiind o bună plantă furajeră.
Phleum pratense L. - Timofticǎ (fig. Fig. 412. Alopecurus pratensis Fig 413. Phleum pratense
413) 1. baza plantei; 2.baza 1. plantǎ; 2. spiculeţe;
Plantă perenă cu tufă rară, înaltă de cca. limbului; 3. inflorescenţǎ; 3. spiculeţ; 4. Glume
100 cm înǎlţime. Frunzele sunt păroase pe 4. spiculeţ; 5. palee inferioarǎ (dupǎ ese.u-sud.fr)
ambele feţe. Inflorescenţa este un panicul
spiciform dens, de cca. 20 cm lungime, care nu lobează, deoarece spiculeţele
sunt sesile. Spiculeţele sunt uniflore, protejate de 2 glume dilatate la vârf,
neconcrescute, carenate, cu peri rigizi pe coaste. Lema nu este aristată. Cariopsa
este învelită numai în palee. Este o bună plantă furajeră, întâlnită în pajiştile din
zona pădurilor de stejar până în etajul fagului, dar frecvent cultivată ca plantă
furajeră.
Tribul Poeae (Festuceae)

Cuprinde plante cu inflorescenţa panicul. Spiculeţele sunt multiflore,
protejate de două glume mai scurte decât spiculeţul. Lema este de regulă
nearistată.
Genul Festuca cuprinde specii cu spiculeţe multiflore, turtite, cu lema
scurt aristată sau nearistată, glabră şi necarenată.
Festuca pratensis Huds. - Păiuş de livadă (fig. 414)
Plantă perenă cu tufă rară, înaltă până la 100 cm. Baza lăstarilor este
roşie-violacee. Frunzele sunt liniare, cu prefoliaţie convolută. Inflorescenţa este
un panicul, de la nodurile căruia pornesc 1-2 ramificaţii inegale. Spiculeţele sunt
multiflore. Lema este nearistată. Înfloreşte în VI-VII. Cariopsa este învelită în
palee. Plantă eutrofă, întâlnită în pajiştile din zona pădurilor de stejar până în
etajul boreal, fiind o foarte bună plantă furajeră.
Festuca rubra L. - Păiuş roşu
Plantă perenă, înaltă de 30-90 cm, cu tufă mixtă. Tecile frunzelor din anii
precedenţi de culoare brun-roşieticǎ. Frunzele inferioare sunt înguste şi rǎsucite,
iar cele tulpinale sunt plane. Spiculeţele sunt protejate de două glume inegale, Fig. 414. Festuca pratensis
roşii-violacee. Creşte în pajiştile din etajul gorunului şi fagului, uneori formând 1. plantǎ; 2. spiculeţ
asociaţii (Festucetum rubrae), fiind o bună plantă furajeră. (dupǎ M. Costea)
Festuca valesiaca Schleich. ex Gaudin - Păiuşcă
Este o plantă perenă cu tufă deasă, înaltă de 25-40 cm. Frunzele sunt răsucite filiform, verzi-cenuşii.
Înfloreşte în V-VII. Plantă xerofilă, frecvent întâlnită în pajişti, din zona de stepă până în etajul gorunului.
Are valoare furajeră redusă, dar fixează bine solurile împotriva eroziunii.
Genul Poa cuprinde specii cu spiculeţe multiflore, lema nearistată, carenată şi lânos păroasă la bază.
- 319 -
Fig. 415. Poa pratensis Fig. 416. Dactylis glomerata Fig. 417. Bromus inermis
1. plantǎ; 2. baza limbului; 1. plantǎ; 2. baza limbului; 1. plantǎ; 2. spiculeţ;
3. spiculeţ. 4. cariopsa 3. spiculeţ; 4. Achenǎ 3. cariopsǎ
(dupǎ C. A. M. Lindman) (dupǎ M. Costea) (dupǎ spuds.agron.ksu.edu)
Poa pratensis L. - Firuţa (fig. 415)

Plantă perenă cu tufă mixtă, înaltǎ de cca. 50 cm. Limbul are vârful în formă de jgheab. Inflorescenţa
este panicul, de la nodurile căruia pornesc 3-5 ramificaţii inegale. Spiculeţele sunt multiflore, mici,
comprimate lateral, cu lema nearistată, prevăzută la bază cu peri lânoşi, mătăsoşi.
Cariopsa este învelită în palee. Înfloreşte în V-VI. Creşte în pajiştile din zona pădurilor de stejar până
în etajul boreal, fiind o foarte bună plantă furajeră. Poate fi cultivată ca înlocuitoare de gazon, deoarece este
mai rezistentă la secetă decât Lolium perenne.
Genul Dactylis cu specia
Dactylis glomerata L. - Golomăţ (fig. 416)
Plantă perenă cu tufă rară, înaltă de 50-100 cm. Baza lăstarilor este albicioasă şi comprimată. Frunzele
sunt liniare, verzi-albăstrui, cu prefoliaţie conduplicată. Ligula este mare şi franjurată. Inflorescenţa este un
panicul, cu spiculeţe multiflore, aglomerate în grupuri compacte, de unde şi numele speciei. Înfloreşte în VI-
VII. Cariopsa este învelită în palee. Specie mezofilă şi eutrofă, întâlnită în pajişti, livezi, păduri, din zona
pădurilor de stejar până în etajul fagului. Poate fi şi cultivată, singură sau în amestec, fiind o foarte bună
plantă furajeră.
Genul Bromus
Bromus inermis Leyss. - Obsiga nearistată (fig. 417)
Plantă perenă cu stoloni, de talie înaltă, 30-100 cm. Frunzele sunt liniare, cu prefoliaţie convolutǎ, cu
teaca deschisă în forma literei V. Inflorescenţa este un panicul lung de cca. 15 cm, cu spiculeţe mari (2-3 cm
lung.), multiflore, protejate de două glume inegale. Lema este nearistată. Înfloreşte în VI-VII. Cariopsa este
învelitǎ în palee. Creşte în pajiştile uscate din zona de stepă şi silvostepă, pe coaste însorite. Poate fi şi
cultivată, fiind o bună plantă furajeră.
Bromus tectorum L. - Obsigǎ
Este o plantă anuală, abundent pǎroasǎ, de talie mică (20-40 cm), cu tulpina foarte ramificată de la
bază. Paniculul este unilateral, cu spiculeţe multiflore, nutante, de cca. 2 cm, cu paleele păroase. Lema este
aristată. Înfloreşte în V-VI. Frecvent întâlnită în zona de stepă până în etajul fagului, pe soluri uscate,
nisipoase.
Genul Eragrostis
Eragrostis minor Host (E. poaeoides Beauv.) - Iarbǎ sură
Plantă anuală de 10-30 cm înălţime, cu frunze liniare, cu prefoliaţie convolută. Ligula este înlocuită de
peri lungi. Inflorescenţa este panicul cu numeroase spiculeţe. Spiculeţele sunt mici, multiflore, acoperite de
- 320 -
glume violacee. Înfloreşte în VII-IX. Creşte

în zona de stepă, în locuri ruderale, culturi
de prǎşitoare, pe soluri nisipoase, pietroase.
Tribul Aveneae
Cuprinde plante cu inflorescenţa
panicul. Spiculeţe sunt mari, cu 2-5 flori,
protejate de glume mari. Lema este de
regulǎ aristată.
Genul Avena cuprinde specii cu
prefoliaţie convolută, ligula este scurtă, iar
urechiuşele lipsesc. Spiculeţele sunt mari,
nutante, cu 2 (3) flori. Lema este aristată, cu
arista geniculată şi inserată dorsal, în
treimea superioară.
Avena sativa L. - Ovăz (fig. 418)
Plantă anuală de primăvară, înaltă
Fig. 418. Avena sativa
până la 150 cm. Inflorescenţa este panicul, 1. plantǎ; 2. baza limbului
cu spiculeţe mari, de regulǎ biflore, 3. spiculeţ; 4. floare; 5. cariopsǎ; Fig. 419. Arrhenatherum elatius
protejate de două glume mari. Lema are Avena fatua: 6. spiculeţ; 1. plantǎ; 2. baza limbului;
vârful bifid (cu doi dinţi), fiind aristată. 7. cariopsǎ; 3. spiculeţ; 4. cariopsǎ
Cariopsa este aderentǎ la palee. Este foarte (adaptare dupǎ Flora R.S.R) (dupǎ C. A. M. Lindman)
bună plantă furajeră, în special pentru
creşterea cabalinelor. Se cultivă în zonele umede şi reci ale ţării ca plantă furajeră, dar şi în alimentaţia
omului.
Avena fatua L. - Odos (fig. 418,6, 7)
Plantă anuală, asemănătoare cu ovăzul, cu deosebirea cǎ axul spiculeţului este păros şi fragil, lema
prezintă peri brunii şi o aristă lungă de cca. 4 cm. Înfloreşte în VI-VIII. Cariopsele sunt învelite în palee şi
cad la maturitate. Buruiană foarte dăunătoare, întâlnită în culturile de păioase din nordul ţării.
Genul Arrhenatherum cu specia:
Arrhenatherum elatius (L.) Beauv. ex J. et C. Presl - Ovăscior (fig. 419)
Plantă perenă cu tufă rară, înaltă de 50-150 cm. Frunzele sunt liniare, cu prefoliaţie convolutǎ.
Inflorescenţa este panicul, cu spiculeţe
biflore. Floarea inferioară este masculǎ, iar
cea superioară hermafrodită. Lema, florii
mascule, prezintă o aristă geniculată ce se
prinde la bazǎ, iar lema florii hermafrodite
are o aristǎ foarte scurtǎ în vârf. Înfloreşte
în VI-VII. Cariopsa se desface uşor de
palee. Creşte în pajiştile eutrofe din zona de
silvostepă până în etajul boreal, fiind o
bună plantă furajeră.
Tribul Agrostideae
Cuprinde plante cu inflorescenţa
panicul. Spiculeţele sunt uniflore, cu
glumele mai lungi decât florile.
Agrostis stolonifera L. - Iarba
câmpului (fig. 420)
Plantă perenă cu rizom şi stoloni
aerieni, înaltă până la 150 cm. Frunzele
sunt late de 3-10 mm, cu ligula lungă de Fig. 420. Agrostis stolonifera Fig. 421. Apera spica-venti
cca. 6 mm. Paniculul este restrâns, cu 1. plantǎ; 2. baza limbului; 1. plantǎ; 2. spiculeţ; 3. cariopsǎ
spiculeţe mici, uniflore. Frecvent întâlnită 3. spiculeţ; 4. cariopsa (dupǎ Manual of the grasses of
în zona de stepă până în etajul fagului, în the US)
- 321 -
pajiştile umede, locuri mlăştinoase, având valoare furajerǎ bună.

Apera spica-venti (L.) Beauv. - Iarba vântului (fig. 421)
Plantă anuală de talie înaltă, până la 120 cm. Frunzele sunt păroase pe
ambele feţe, cu ligula mare. Inflorescenţa este un panicul mare, cca. 30 cm, cu
ramuri patente. Spiculeţele sunt uniflore, verzi sau roşietice, cu axa prevăzută cu
un smoc de peri. Lema este aristată. Înfloreşte în VI-VII. Buruiană dăunătoare,
întâlnită în culturile de păioase. Creşte pe solurile aluviale, nisipoase.
Calamagrostis epigejos L. (Roth) - Trestie de câmp
Plantă perenă cu rizom, de talie înaltă (până la 150 cm). Frunzele sunt
aspru-păroase cu ligulă mare. Inflorescenţa este un panicul mare (cca.30 cm),
erect, dens. Lema este aristată, cu arista inserată dorsal. La baza florii sunt peri
mai lungi decât lema. Creşte prin rarişti, margini de păduri, pajişti, uneori şi prin
vii.
Tribul Stipeae
Cuprinde plante cu inflorescenţa panicul. Spiculeţele sunt uniflore.
Paleele, la maturitate, sunt cartilaginoase.
Stipa capillata L. - Năgară (fig. 422)
Plantă perenă cu tufă deasă, înaltă de 40-80 cm. Frunzele sunt liniare,
setiforme. Paniculul este alungit, cu ramuri verticale. Spiculeţele sunt uniflore,
protejate de glume îngust-lanceolate. Lema prezintă o aristă lungă până la 20 cm Fig. 422. Stipa capillata
şi geniculată. Porţiunea de aristǎ până la genunchi se numeşte columna şi este 1. inflorescenţǎ; 2. glume;
răsucită, iar partea superioară se numeşte subula şi este ondulată, fără peri. 3. palee; 4. cariopsǎ
(dupǎ Iordanov )
Înfloreşte în VII-VIII. Cariopsa este ascuţitǎ, se înfige în pielea animalelor,
producând rǎni. Frecvent întâlnită în zona de stepă până în etajul gorunului, în
pajişti aride, pe substrat pietros, fiind oligotrofă.
Tribul Arundineae
Cuprinde specii cu inflorescenţa panicul. Spiculeţele sunt multiflore,
hermafrodite şi unisexuate (mascule).
Phragmites australis (Cav.) Steud.- Stuf, Trestie (fig. 423)
Plantă perenă cu rizom lung, ramificat. Tulpina este înaltă de 1-4 m.
Frunzele sunt rigide, late (2-4 cm), cu ligula înlocuită de peri rigizi, albicioşi.
Inflorescenţa este un panicul mare, 20-50 cm, piramidal. Spiculeţele sunt
lanceolate, cu 3-7 flori. Floarea inferioară este masculǎ, celelalte sunt
hermafrodite. Axa spiculeţului este prevǎzutǎ cu peri lungi, mătăsoşi. Lema
este nearistatǎ. Înfloreşte în VII-IX. Specie higrofilă, întâlnită pe malul apelor,
mlaştini, pajişti umede, dar şi ca buruiană în culturi, pe terenuri cu apa freatică
la suprafaţă. Creşte în Delta Dunării, ocupând o suprafaţă foarte mare,
formând stufărişuri, fiind folosită ca materie primă în industria celulozei şi
hârtiei, la împletituri, garduri, acoperişuri. Fig. 423. Phragmites australis
Arundo donax L.- Trestia italiană 1. plantǎ; 2. spiculeţe
Plantă perenă cu rizom gros, înaltă până la 4 m. Frunzele sunt late de 3-
4 cm, aspru păroase. Inflorescenţa este un panicul mare, cca. 70 cm. Spiculeţele sunt formate din 2-7 flori.
Axa spiculeţului este glabră, numai paleele inferioare sunt lung păroase şi aristate. Înfloreşte în X-XI. A fost
introdusă şi în Delta Dunării. Se cultivă ca plantă decorativă, fiind mai puţin pretenţioasă la umiditate. Este
originară din Asia de Sud-Est.
Subfamilia Panicoideae
Cuprinde specii cu spiculeţe de regulă uniflore, rareori cu mai multe flori. Din subfamilie sunt
prezentate următoarele triburi: Paniceae, Andropogoneae, Oryzeae, Phalarideae şi Maydeae.
Tribul Paniceae
Cuprinde plante cu inflorescenţa panicul sau panicul spiciform. Spiculeţele sunt biflore cu o floare
sterilă redusă la lemă şi una fertilă hermafrodită. Paleele sunt coriacee (lucioase), după înflorire se întăresc
şi îmbracă cariopsa. Cariopsa este învelită în palee şi glume.
- 322 -
Panicum miliaceum L. - Mei (fig. 424)

Plantă anuală, viguroasă, înaltă până la
100 cm, cu internodurile pline cu măduvă.
Frunzele sunt lung-păroase. Inflorescenţa este
un panicul lax, spiculeţele au la bazǎ 3 glume
inegale. Lema nu este aristată, la maturitate
devine tare, lucioasǎ şi îmbracǎ cariopsa.
Înfloreşte în VI-VIII. Se cultivǎ ca plantǎ
furajerǎ, în trecut a fost cultivatǎ mult ca
cereală. Este întâlnitǎ şi subspontan. Originară
din China şi Asia Centrală.
Echinochloa crus-galli (L.) Beauv. -
Mohor lat (fig. 425)
Plantă anuală cu tulpina comprimată la
bază şi geniculată, înaltă de până la 100 cm
înǎlţime. Frunzele sunt late de 10-15 mm, aspru Fig. 425. Echinochloa crus-galli
păroase. Ligula lipseşte, în locul ei se aflǎ un 1. plantǎ; 2. baza limbului;
inel brun. Inflorescenţa este un racem cu spice 3. spiculeţ; 4. Cariopsǎ
compuse sau racem cu panicul spiciform. (dupǎ Flora R.S.R)
Înfloreşte în VII-IX. Cariopsa este învelită în
palee şi glume. Buruiană frecvent întâlnită în
culturile de legume şi prăşitoare, pe soluri Fig. 424. Panicum miliaceum
aluviale, din zona de stepă până în etajul fagului. 1. plantǎ; 2. spiculeţ
Digitaria sanguinalis (L.) Scop. - Meişor
(fig. 426)
Plantă anuală cu tulpina adesea violacee,
puternic ramificată de la bază şi geniculată, de
30-100 cm înǎlţime. Frunzele sunt păroase.
Inflorescenţa este un spic digitat, cu 4-5
ramificaţii. Spiculeţele sunt roşietice, dispuse
câte două, unul este sesil, iar celălalt pedunculat,
protejate de 3 glume inegale. Lema este
nearistată. Înfloreşte în VII-X. Buruiană în
culturi de prăşitoare, dar şi în locuri ruderale, pe
soluri cu textură uşoară, din zona de stepă până
în etajul gorunului.
Setaria pumila (Poir.) Roem. et Schult.
(S. glauca auct. non (L.) Beauv. - Mohor roşu
(fig. 427)
Plantă anuală cu tulpinile drepte sau
geniculate la bază, cu înălţimea de 20-60 cm.
Frunzele sunt aspru-păroase. Ligula lipseşte şi Fig. 426. Digitaria sanguinalis Fig. 427. Setaria pumila
este înlocuită de peri. Inflorescenţa este un 1. plantǎ; 2. baza limbului; 1. plantǎ; 2. baza
panicul spiciform. La baza fiecărui spiculeţ se 3. spiculeţ limbului; 3. spiculeţ
găsesc 5-7 sete involucrale (peri rigizi) de (dupǎ www.agron.ksu) (dupǎ Flora R.S.R)
culoare brună, mai lungi decât spiculeţul,
prevǎzute cu dinţişori orientaţi spre vârf. Spiculeţele sunt biflore, cu floarea inferioară sterilă, iar cea
superioară fertilă şi hermafrodită. Lema florii fertile are vârful rotunjit şi prezintă încreţituri transversale.
Înfloreşte în VI-X. Cariopsa este învelită în palee şi glume. Buruiană întâlnită în culturile din zona de stepă
până în etajul fagului.
Setaria viridis (L.) Beauv. - Mohor verde
Plantă anuală, asemănătoare cu specia precedentă, cu deosebirea că frunzele sunt glabre, iar la baza
spiculeţelor se găsesc mai puţine sete involucrale (2-3), verzi. Lema este fin punctată transversal. Înfloreşte
în VII-X. Buruiană eutrofă, întâlnită în culturi şi locuri ruderale, pe soluri bogate în humus, din zona de stepă
până în etajul gorunului.
- 323 -
Setaria verticillata (L.) Beauv. - Mohor agăţător

Plantă anuală cu setele involucrale ale spiculeţelor prevăzute cu dinţişori îndreptaţi în jos, cu ajutorul
cărora planta se agaţă. Înfloreşte în VI-X. Buruiană în culturi de prăşitoare şi ruderală.
Tribul Andropogoneae
Cuprinde plante cu inflorescenţa panicul sau spic digitat. Spiculeţele sunt biflore, dispuse câte 2-3, din
care unul este sesil şi hermafrodit, iar celălalt (celelalte) este pedunculat şi unisexuat, mascul.
Sorghum halepense (L.) Pers. - Costrei (fig. 428)
Este o plantă perenă cu rizom lung, gros şi roşietic. Tulpina este plină cu măduvă, înaltă până la 150
cm. Frunzele au limbul lat de 1-2 cm, fără ligulă, înlocuită de peri brunii. Inflorescenţa este un panicul mare,
piramidal. Înfloreşte în VI-VIII. Buruiană dăunătoare, greu de combătut, datorită rizomului dezvoltat.
Frecvent întâlnitǎ în zona de stepǎ pânǎ în zona pǎdurilor de stejar, în special în culturi de prǎşitoare
(porumb), dar şi în locuri ruderale. Originar din
Africa.
Sorghum sudanense (Piper) Stapf - Iarbă
de Sudan
Plantă anuală, rezistentă la secetă, fiind
cultivată în zonele secetoase ale ţării ca plantă
furajeră. Înfloreşte în VI-VIII. Originarǎ din
Africa de Nord.
Sorghum bicolor (L.) Moench (S. vulgare
auct.non Pers.) - Mături, Sorg (fig. 429)
Plantă anuală de talie înaltă, peste 2 m.
Frunzele sunt late (3-4 cm), aspru-păroase.
Inflorescenţa este un panicul lax sau compact,
cu ramificaţiile aspru-pǎroase. Spiculeţele
hermafrodite sunt elipsoidale sau globuloase, iar
cele mascule sunt comprimate, cu un peduncul
foarte scurt. Cariopsa este aproape sferică,
Fig. 428. Sorghum halepense îmbrăcată în palee lucioase, albe, negre sau
1. baza plantei; 2. inflorescenţǎ; Fig. 429. Sorghum bicolor roşii. Se cultivă ca plantă furajeră şi cerealieră în
3. grup de douǎ spiculeţe; regiunile mai calde, sub diferite varietăţi:
4. grup de trei spiculeţe - tehnicum - pentru mături, cu paniculul lax (cu ramuri laterale
lungi);
- cernuum - pentru sămânţă, cu panicul dens (ramuri laterale
scurte) şi nutant, cultivat mai ales în Africa, India ca cereală;
- saccharatum - sorgul zaharat, cu tulpina suculentă, din care se
obţine un sirop cu un conţinut în zahăr de 50-60%.
Este originar din Africa, India, unde se cultivă ca plantă cerealieră
sau furajeră.
Plantele acestor specii, consumate de animale în primele faze de
vegetaţie, produc intoxicaţii, datorită unor compuşi cianogeni.
Dichanthium ischaemum (L.) Roberty (Bothriochloa ischaemum,
Andropogon ischaemum) - Bărboasă (fig. 430).
Plantă perenă cu rizom, înaltă până la 100 cm. Frunzele sunt liniare,
păroase. Inflorescenţa este formată din 3-10 ramuri de panicule spiciforme,
care pornesc de pe un ax central scurt, dispuse aproape digitat.
Ramificaţiile inflorescenţei, baza spiculeţelor, prezintă peri lungi, argintii.
Înfloreşte în VII-X.
Creşte în zona de stepă până în etajul gorunului, pe coastele însorite,
aride, erodate, fiind o bună fixatoare de terenuri erodate. Are valoare
furajeră redusă.
Fig. 430. Dichanthium ischaemum
1. inflorescenţǎ; 2. spiculeţe Tribul Oryzeae
Cuprinde plante cu inflorescenţa panicul. Spiculeţele sunt triflore,
- 324 -
din care numai floarea superioară este fertilă şi hermafrodită, iar cele două de la baza spiculeţului sunt
sterile, reduse la palee. Glumele sunt rudimentare.
Oryza sativa L.- Orezul (fig. 431)
Este o plantă anuală de primǎvarǎ, înaltǎ de pânǎ la 150 cm. Rădăcina
este fasciculată, cu aerenchimuri (prezintă în scoarţă canale aerifere). Ligula
este mare, despicată triunghiular. Inflorescenţa este un panicul de 15-30 cm
lungime. Androceul are 6 stamine. Înfloreşte în VII-VIII. Cariopsa este
concrescută cu paleele. Pentru folosirea în alimentaţie se îndepǎrteazǎ paleele
prin decorticare. Plantǎ higrofilă şi termofilă, se seamănă în parcele special
amenajate, numite orezării. Originarǎ din Asia de Sud. La noi în ţarǎ se
cultiva în sudul ţării.
Tribul Phalarideae
Cuprinde plante cu panicul sau panicul spiciform, cu spiculeţe uniflore,
foarte rar au 2-3, protejate de 4 glume, cele externe mai mari decât cele
interne.
Phalaris arundinacea L. - Ierbăluţă
Plantă perenă de talie înaltă, până la 200 cm, cu frunze late de cca. 15 Fig. 431. Oryza sativa
mm, cu ligula mare. Inflorescenţa este un panicul mare 10-20 cm. Glumele 1. plantǎ; 2. floare; 3. panicul;
externe nearipate, iar cele interne sunt mici, cu peri albi, lungi. Înfloreşte în 4. cariopsǎ (dupǎ M. Grieve)
VI-VII. Creşte în locuri umede, mlăştinoase. În scop ornamental se cultivă
var. picta, cu frunze vărgate longitudinal, alb-gălbui.
Tribul Maydeae
Cuprinde plante cu flori unisexuat-monoice.
Zea mays - Porumb (fig. 432)
Plantă anuală de primăvară, cu rădăcini adventive coronare. Tulpina
este înaltă (1-3 m), viguroasă, plină cu măduvă. Frunzele sunt late (4-7 cm),
cu marginea ondulată. Florile sunt unisexuat-monoice. Inflorescenţa masculǎ
se află în vârful tulpinii, fiind un racem cu panicul spiciform. Spiculeţele sunt
biflore, situate câte două, unul este sesil, iar celălalt pedunculat. Inflorescenţa
femelǎ este un spadice cu spiculeţe (popular ştiulete), ce se prinde de tulpină
printr-un peduncul, prevăzut la bază cu numeroase hipsofile, numite pănuşi,
care acoperǎ inflorescenţa. Axul inflorescenţei este cilindric, îngroşat
(ciocălăul), pe care se găsesc 8-16 rânduri de alveole. În fiecare alveolǎ se
aflǎ un spiculeţ femel cu 2 flori, una superioară fertilă şi cea inferioară sterilă.
Ovarul are un stigmat filiform, verzui sau roşietic, cu vârful bifurcat.
Totalitatea stigmatelor formează mătasea porumbului. Înfloreşte în VI-VIII. Fig. 432. Zea mays
Cariopsa este golaşă de culoare galben-portocalie. Se cultivă în toată ţara, 1. plantǎ; 2. spiculeţ mascul;
fiind o importantă cereală alimentară, industrială şi furajeră. Originar din 3. spiculeţ femel; 4, ştiulete
America Centrală. (dupǎ O. W. Thomé)
- 325 -
10.2.2. SUBCLASA ARECIDAE (SPADICIFLORAE): CARACTERIZARE, CLASIFICARE

Cuprinde plante lemnoase şi erbacee. Frunzele sunt simple sau compuse, cu nervaţiune paralelă,
arcuată, dar şi penată sau palmată, dispuse altern. Inflorescenţa este de tip spadice, protejată de o hipsofilă,
numită spată. Florile sunt unisexuate, rar hermafrodite, de regulă trimere şi ciclice, cu învelişul floral
perigon, dar şi periant, adeseori lipsă (avortat). Androceul este dialistemon, format din 1-3 cicluri de stamine,
iar gineceul din 1-3 carpele unite, rar libere (Arecaceae), cu poziţie superioară, rar inferioară. Polenizarea
este entomofilă, anemofilă sau hidrofilă. Ovulele sunt anatrope, ortotrope sau campilotrope, cu 2
integumente. Fructele pot fi: bace, drupe, achene, capsule, uneori compuse. Seminţele sunt albumninate, cu
endosperm, uneori şi perisperm.
Această subclasă cuprinde 3 ordine: Arecales, Arales şi Typhales.
ORDINUL ARECALES
Familia Arecaceae
Cuprinde specii de palmieri, cca. 4000, plante lemnoase, cu tulpina neramificatǎ, columnarǎ, de tip
stip, acoperită de resturi de teci ale frunzelor. Frunzele sunt persistente, penate sau palmate, cu teci evidente,
situate în vârful tulpinii, formând buchete mari. Inflorescenţa este panicul, situat la baza unui spat protector.
Florile sunt pe tipul 3, actinomorfe, în general unisexuate, repartizate monoic sau dioic, cu perigon sau
periant. Gineceul este tricarpelar, gamocarpelar, superior. Fructul este bacă sau drupă, de diferite
consistenţe. Seminţele au endosperm (oleaginos, amidonos), uneori şi perisperm. Sunt plante din zonele
tropicale şi subtropicale, cu valoare economică mare. La noi în ţară se cultivǎ
în scop decorativ, în spaţii protejate.
Cocos nucifera L. - Cocotierul, Nuca de cocos
Plantǎ de cca. 20 m înălţime, cu frunze penat-compuse. Florile sunt
unisexuat-monoice. Fructul este drupă mare, cu mezocarpul fibros,
endocarpul lignificat şi endospermul, la început este lichid (laptele de cocos),
apoi se solidifică. Se cultivă în toate regiunile tropicale, ca plantă alimentară.
Este originar din Polinezia.
Phoenix dactylifera L. - Curmal (fig. 433)
Specie cu tulpina înaltă, cca. 20 m, cu frunze penat-sectate. Florile sunt
unisexuat-dioice, grupate în panicule, situate la subsuara frunzelor. Fructul
este bacă dulce, comestibilă, monospermă, cu sămanţa lignificată. Originar
din Nordul Africii.
Phoenix canariensis Hort. ex. Chabaud - Palmier de Canare
Specie cu frunze penat-sectate de 1 - 3 m lungime. Cultivat în scop
ornamental. Originar din Insulele Canare.
Fig. 433. Phoenix dactylifera Chamaerops humilis L. - Palmier pitic
1. plantǎ; 2. inflorescenţǎ; Plantă de talie mică. Frunzele sunt palmat-partite, până la sectate, cu
3. fructe segmente liniare, lung peţiolate, cu peţiolul spinos-dentat. Cultivat în scop
ornamental. Creşte spontan în sudul Spaniei.
ORDINUL ARALES
Din acest ordin sunt caracterizate 3 familii: Araceae, Acoraceae şi Lemnaceae.
Familia Araceae
Cuprinde plante erbacee, perene, cu rizomi sau tuberculi. Frunzele sunt bazale, peţiolate, cu
nervaţiune reticulatǎ. Florile sunt mici, unisexuat-monoice, actino-morfe, pe tipul 3, lipsite de înveliş floral,
grupate dens pe un ax cǎrnos, numit spadice. Spadicele, cu flori mascule în partea superioarǎ şi flori femele
în partea inferioarǎ, este învelit parţial de o hipsofilă, adesea colorată, numită spată, care reprezintă partea
decorativă a plantei. Gineceul este tricarpelar, gamocarpelar, superior. Fructul este bacă. În celule sunt
prezente rafidii.
- 326 -
Zantedeschia aethiopica (L.) Spreng. - Cală, Floarea miresei (fig. 434)

Plantă perenă, înaltă până la 1 m. Frunzele sunt ovat-cordate. Spadicele (galben) este însoţit de o spată
mare, albă, în formă de cornet. Cultivată în spaţii protejate, pentru flori tăiate. Originară din Africa
ecuatorială.
Anthurium andreanum Lindl. - Floarea Flamingo (fig. 435)
Plantă perenă de 40-80 cm înălţime. Frunzele sunt ovat-cordate, cu sinusul profund şi îngust.
Spadicele este drept, cu spata de culoare portocaliu-roşietică, planǎ, ovat-cordată, pieloasă, cerată. Cultivată
în spaţii protejate pentru flori tăiate şi ca plantă de apartament. Originară din Columbia.
Anthurium scherzerianum Schott - Floarea Flamingo
Plantă perenă, cu frunze eliptic-lanceolate. Spadicele este curbat sau
răsucit, cu spata roşie-intens, strălucitoare. Originară din America Centrală.
Fig. 434. Zantedeschia aethiopica Fig. 435. Anthurium andreanum Fig. 436. Arum maculatum
1. plantǎ; 2. inflorescenţǎ;
Arum maculatum L. - Rodul pământului (fig. 436) 3. fructe (dupǎ A. Masclef)
Plantă perenă de 15-30 cm înălţime, cu rizom cilindric, orizontal.
Frunzele sunt triunghiular-hastate, adeseori maculate cu negru. Spadicele are la bază florile femele, după
care urmează cele mascule, între florile femele şi mascule, cât şi deasupra celor mascule se gǎsesc flori
sterile. Partea terminalǎ a spadicelui este îngroşatǎ şi fǎrǎ flori. Spata este lungǎ de cca. 15 cm, palid verzuie,
uneori cu nuanţe purpurii. Bacele sunt roşii, foarte toxice. Plantǎ toxicǎ, creşte în pădurile de stejar, pe soluri
bogate în humus.
Plante ornamentale de apartament:

Monstera deliciosa Liebm. - Filodendron
(fig. 437)
Plantă perenă urcătoare, cu rădăcini
adventive prevăzute cu velamen. Frunzele sunt
mari, lucioase, perforate, penat-lobate până la
sectate. Plantele nu formează perforaţii când
sunt ţinute la întuneric. Ornamentală prin
frunze. Este originară din Mexic.
Colocasia esculenta (L.) Schott -
Colocazie (fig. 438)
Este o plantă perenă, înaltă până la 2 m,
cu rǎdǎcini tuberizate. Frunzele sunt mari, lung
peţiolate, ovat-cordate, cu marginea întreagă.
Ornamentală prin frunze. Originară din Asia de Fig. 437. Monstera deliciosa Fig. 438. Colocasia esculenta
Sud-Est.
Familia Acoraceae
Cuprinde plante erbacee, perene, cu frunze sesile, ensiforme sau liniare. Florile sunt hermafrodite,
actinomorfe, pe tipul 3, cu înveliş floral perigon. Celulele au ulei eteric. Fructul este bacă.
Acorus calamus L. - Obligeană (fig. 439)
Plantă perenă de 60-120 cm înălţime, cu rizom aromat. Frunzele sunt sesile, liniare, lungi de cca. 60
cm. Spata este plană, foliacee, situatǎ în continuarea tulpinii. Spadicele este cilindric, aproape patent, de cca.
10 cm lungime. Înfloreşte în V-VII.
- 327 -
Specie higrofilă, creşte sporadic în zona

pădurilor de stejar până în etajul gorunului, pe malul
apelor, mlaştini, stufărişuri, întâlnită şi în Delta
Dunării. Planta are proprietăţi medicinale, partea
utilizată este rizomul pentru tratarea mai multor
afecţiuni: lipsa poftei de mâncare (anorexie), colici
abdominale, strări gripale, nefrite, dar folosit şi la
prepararea unor medicamente pentru afecţiuni
gastrointestinale (Ulcerotrat). De asemenea, rizomii
mai sunt utilizaţi la aromatizarea lichiorurilor, în
industria parfumeriei, prepararea pastei de dinţi, apei de
gură (Muntean, 2007).
Fig. 439. Acorus calamus Fig. 440. Lemna minor
1 plantǎ; 2. floare; 3. floare plantǎ şi inflorescenţǎ Familia Lemnaceae
secţiune longitudinală (dupǎ O. W. Thomé)
Cuprinde plante acvatice, natante (plutitoare).
(dupǎ Köhler's Medicinal
Plants) Tulpina este rudimentară, numită frondă, de 4-8 mm
lungime, care prin înmugurire formează noi tulpini.
Planta nu prezintǎ frunze. Pe tulpinile lenticulare se găsesc mai multe rădăcini nevascularizate, iar pe partea
superioară a tulpinii se formează 3 flori foarte mici, nude, unisexuat-monoice, grupate câte 3: două mascule
şi una femelǎ, într-o excavaţie a frondei. Floarea masculǎ are o singură stamină, iar cea femelǎ un gineceu
monocarpelar, superior. Fructul este achenă.
Lemna minor L. - Lintiţă (fig. 440)
Plantele au o singură rădăcină. Creşte în apele stagnate, din zona de
stepă până în etajul fagului, fiind şi buruiană în orezării.
ORDINUL TYPHALES
Familia Typhaceae
Cuprinde un singur gen - Typha, cu specii higrofile, perene cu rizomi.
Florile sunt unisexuat-monoice, lipsite de înveliş floral, însoţite de peri sau
sete, grupate în inflorescenţe spiciforme, cilindrice, dense. Inflorescenţa
masculǎ este situată terminal, de culoare galben-verzuie, sub ea, puţin
depǎrtat, se află cea femelǎ, mai groasă, bruniu-coloratǎ. Florile mascule sunt
formate din 3 (5) stamine, cu filamente adesea unite, înconjurate de peri.
Florile femele au la bazǎ peri, cu gineceul unicarpelar, superior, pedicelat, iar
stigmatul mai lung decât perii. Fructul este achenă. La noi în ţară, este
comună:
Typha latifolia L. - Papura (fig. 441)
Plantă perenă cu rizom bine dezvoltat. Tulpina este înaltă până la 2 m,
Fig. 441. Typha latifolia cu frunze bazale alterne, liniare, late de cca. 2 cm, aspru păroase. Frecvent
1. plantǎ; 2. floare masculǎ; întâlnită în zona de stepă până în etajul fagului, în ape stagnate, lin curgătoare,
3. floare femelǎ stufărişuri, mlaştini, mai ales în Delta Dunării. Frunzele sunt folosite în
(dupǎ www.unileon.es) industria celulozei, la împletituri, acoperişuri ş.a.
- 328 -
10.3. SPECII DE PLANTE OCROTITE DE LEGE ŞI DECLARATE MONUMENTE ALE NATURII:
Leontopodium alpinum - Floare de colţ, Albumiţă

Paeonia peregrina - Bujor românesc
Nymphaea lotus var. thermalis - Floare de Tău
Nigritella nigra - Sângele voinicului
Nigritella rubra - Sângele voinicului
Fritillaria meleagris - Bibilică
Cypripedium calceolus - Papucul doamnei
Ruscus aculeatus – Ghimpe
Ruscus hypoglossum – Cornişor
Taxus baccata - Tisa
Pinus cembra - Zâmbru
Gentiana lutea - Ghinţură galbenă
Trollius europaeus - Bulbuci
Daphne blagayana - Iederă albă
Daphne cneorum – Tămâiţă
Tulipa hungarica - Lalea galbenă
Ilex aquifolium – Laur
Angelica archangelica – Angelica
Nitraria schoberii se află într-un singur loc şi anume la Pâclele Mari şi Mici, jud. Buzău.
- 329 -

Unitatea 10 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Unitatea 10 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Botanică - Morfologie, Anatomie şi Sistematică

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 10:

10.1. OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 10

Prin studierea acestei unităţi de învăţare vei fi în măsură să:

10.2. CLASA LILIOPSIDA (MONOCOTYLEDONATAE): CARACTERIZARE, CLASIFICARE

10.2.1. SUBCLASA LILIIDAE

Fig. 375. Veratrum album

Lilium candidum L.- Crin alb

Hyacinthus orientalis L.- Zambilă (fig. 381)

Fig. 382. Asparagus officinalis

Allium ursinum L. - Leurdă

rozetă mică de frunze, cu marginea spinos-dinţată, care la maturitate se

Fig. 395. Ananas sativus

Genul Juncus cuprinde specii cu frunze glabre, cu teci deschise. Capsula

ORDINUL POALES (GRAMINALES)

Subfamilia Pooideae (Festucoideae)

Tribul Triticeae (Hordeae)

Secale cereale L. - Secara (fig. 406)

Fig. 407. Hordeum vulgare

Fig. 409 . Lolium perenne

Alopecurus pratensis L. - Coada vulpii

Tribul Poeae (Festuceae)

Poa pratensis L. - Firuţa (fig. 415)

glume violacee. Înfloreşte în VII-IX. Creşte

pajiştile umede, locuri mlăştinoase, având valoare furajerǎ bună.

Panicum miliaceum L. - Mei (fig. 424)

Setaria verticillata (L.) Beauv. - Mohor agăţător

10.2.2. SUBCLASA ARECIDAE (SPADICIFLORAE): CARACTERIZARE, CLASIFICARE

Zantedeschia aethiopica (L.) Spreng. - Cală, Floarea miresei (fig. 434)

Plante ornamentale de apartament:

Specie higrofilă, creşte sporadic în zona

10.3. SPECII DE PLANTE OCROTITE DE LEGE ŞI DECLARATE MONUMENTE ALE NATURII:

Leontopodium alpinum - Floare de colţ, Albumiţă

S-ar putea să vă placă și