PROIECT

ISTORIA ORASULUI PLOIESTI

Municipiul Ploiești este așezat în centrul
Munteniei, în partea central-nordică a Câmpiei
Române.

Temperatura medie anuală

este de 10,5 °C, iar
valorile minime și maxime
înregistrate în secolul
nostru au fost de -30 °C la
25 ianuarie 1942 și
respectiv de 43 °C la 19
iulie 2007. În medie, pe an
sunt 17 zile geroase, 26
reci, 99 calde, 30 tropicale,
restul fiind zile cu o
temperatură moderată.
 Localitatea pare să fi fost lipsită de importanţă până în anul 1599, când
Mihai Viteazul dă ploieştenilor dreptul de a organiza târg. În aceeaşi perioadă
de timp, Mihai Voievod aşează (colonizează) la Ploieşti un număr de familii
ale ostaşilor săi şi le acordă scutiri de dări. Nu ştim numărul familiilor care au
fost aduse în Ploieşti şi nici dacă şi-au păstrat privilegiile după moartea lui
Mihai Viteazul, însă momentul Mihai Viteazul este cel care pune bazele
dezvoltării viitoare a localităţii.
 Ploiestiul la 1700-1800

Ploiestiul cunoaste o dezvoltare permananeta si ajunge sa concentreze cea mai

mare parte a vietii economice din regiune. Avand o pozitie strategica, targul de
miercurea atragea multa lume.
O data cu cresterea populatiei, era nevoie de negot si in celelalte zile ale
saptamanii. Si astfel, unii negustori au inceput sa isi vanda marfa inca din ajun (de
martea) ori mai ramaneau o zi in plus, pana joi. In cele din urma, majoritatea
negustorilor veniti cu marfa la Ploiesti, se stabileau aici, si fie isi ridicau ateliere fie
pravalii, ingustand practic piata. Astfel apare practic extinderea targului si implicit
cresterea asezarii.
 Dezvoltarea Ploieştiului este, până spre sfârşitul secolului XIX,
strâns legată de faptul că localitatea era târg şi se afla pe ruta comercială
ce făcea legătura dintre Braşov, Bucureşti, Târgovişte, Giurgiu, Buzău şi
Brăila.
Documentele care amintesc de Ploieşti şi ploieşteni în perioada cuprinsă
între sec. XV până în prima parte a sec. XIX, sunt reduse numeric şi se
referă la vânzări, cumpărări sau danii, şi foarte rar la cum arătau casele şi
străzile localităţii.
Despre cum arăta oraşul,
ce străzi şi ce case existau
aici, nu avem date decât
începând cu prima
jumătate a secolului XIX.

Organizarea târgului atrăgea

cu sine şi o dezvoltare a
atelierelor meşteşugăreşti care-şi
desfăceau produsele locuitorilor
oraşului, dar şi celor veniţi din
alte părţi pentru a-şi vinde
produsele.
Descoperirea petrolului în zona Văii
Prahovei, şi începerea exploatării lui, atrage
după sine dezvoltarea susţinută a oraşului.
Ploieştiul primeşte multi locuitori prin cei ce
vin să investească şi să lucreze la extragerea
şi prelucrarea petrolului.
 Banii obţinuţi din industria petrolieră fac ca oraşul
să crească economic. Construcţiile făcute din piatră şi
cărămidă, în stilul locuinţelor orăşeneşti, se înmulţesc.

Oraşul se modernizează şi în a doua jumătate a sec.

XIX, municipalitatea se preocupă tot mai mult de ceea
ce înseamnă faţa oraşului.

Se pietruiesc pieţele şi străzile principale, încep

lucrările de introducere a canalizării în oraş, se
organizează serviciul de pompieri şi cel de salubritate,
se începe luminarea oraşului cu lămpi de gaz.

La 1900 se introduce iluminatul electric.

 Ploieştiul în prima parte a sec. XX.

În sec. XX modernizarea oraşului se face într-

un ritm continuu.
Până la cel de-al II-lea Război mondial Ploieştiul va
capătă, cel puţin în zonele centrale, înfăţişarea unui
oraş modern european.
La începutul secolului XX, se construia uzina de
electricitate şi era introdus iluminatul stradal.

În anul 1905 se construieşte Gara de Nord,

În aceeaşi perioadă este construită uzina de apă

de la Crângul lui Bod şi reţeaua orăşenească de
apă potabilă
 Printre cele mai importante construcţii făcute în
Ploieşti se numără Palatul de Justiţie şi Halele
Centrale.
Inaugurarea Palatului de Justiţie de la Ploieşti a
avut loc în ziua de sâmbătă, 26 noiembrie
1932, în prezenţa regelui Carol al II-lea.

Inaugurarea oficială a Halelor Centrale din

Ploieşti a avut loc în noiembrie 1935 în
prezenţa Regelui României Carol al II-lea.

Ceasul din turn a fost realizat în anul 1933

de către firma germană A.E.G.
Imaginea oraşului a avut mult de suferit datorită
bombardamentelor anglo-americane din timpul celui de-al
doilea război mondial. Atunci au fost avariate sau distruse
total o serie de clădiri reprezentative pentru oraş, ca de
exemplu Gara de Sud (refăcută în forma de astăzi).
Pe 31 mai 1944, intre 9:25 si
11:05 avioanele anglo-
americane au bombardat
masiv orasul si, in special,
calea ferata din Ploiesti,
importanta prin prisma
transportului petrolului pentru
masina de razboi germana.
 Gara de Sud in anii comunismului (in
fundal se observa fosta Rafinarie
Creditul Minier, actuala Rafinarie Astra)

Ploieștiul este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care leagă

capitala București de Transilvania și Moldova.

Este supranumit „capitala aurului negru”, orașul

fiind vechi centru al industriei petroliere, având
patru rafinării și alte industrii legate de această
ramură (construcții de mașini, echipamente
electrice, întreținere).