LEONIDA CONDEESCU

Este primarul cel mai pitoresc pe care l-a avut Mizilul. La mai puţin de 24 de ani devenea primar al oraşului Mizil, în anul 1888. La
început interimar, apoi ales. A fost de mai multe ori primar. Inteligent, cu fler politic, a părăsit pe liberali pentru a se alătura lui A.
Marghiloman - junimiştilor, apoi conservatorilor puri.
Leonida Condeescu era plin de iniţiativă şi, pentru ca să poată pune în aplicare proiectele, a colaborat foarte bine cu cei din partidul
său, dar s-a şi luptat cu adversari de talia lui Isaiia Georgescu.
El, Isaiia Georgescu şi cei din vremea lor au amenajat Băile Boboci - loc de relaxare(aer curat, bazin cu apă cu proprietăţi
curative), ei au creat teatrul (fostul cinematograf din Mizil), având sprijinul lui Vasile Mareş, au organizat serbări, baluri cu intrare ale
căror fonduri strânse au fost destinate mişcării culturale.
Leonida Condeescu a reuşit să construiască pentru regimentul de infanterie cazat în oraş o cazarmă de marcă, modernă pentru
acei ani. A pietruit numeroase străzi, ceea ce pentru acea vreme era ceva extraordinar. Condeescu a fost prieten cu Bănică
Şerbănescu, tatăl Agathei Bacovia.
I.L. Caragiale îl vizita adesea, căci erau buni prieteni. „Ultima oră”, apărută în 1898, poate fi considerată ca un manifest electoral
pentru alegerile care se pregăteau atunci, dar pentru acel moment campania electorală era interzisă, iar „Ultima oră” l-a făcut
cunoscut în toată ţara nu numai din judeţ. Caragiale l-a eternizat pe amicul său Leonida Condeescu şi în schiţa „O zi solemnă”. A
avut grijă ca un adevărat unchi de copiii lui Matei Eminescu, fratele „poetului nepereche”, care fusese căsătorit cu sora sa, căsnicie
care nu rezistat însă.
Om de suflet, mizilean de mare ambiţie, bun primar, excelent familist, cetăţean de marcă al urbei sale.