PERSONALITĂȚI MARCANTE ALE MOLDOVEI

Carol Schmidt
(Karl-Ferdinand Alexander Schmidt) (1846 – 1928)
S-a născut într-o familie mixtă germano-poloneză în orașul Bălți. Este renumit prin faptul că a fost cel mai longeviv
primar al Chișinăului (1877 – 1903), cu o contribuție enormă la modernizarea orașului. Unul dintre fiii săi, Alexander Schmidt,
de asemenea a fost primar al Chișinăului, în perioada zbuciumată a anilor 1917-1918.
Cu aportul lui Carol Schmidt, au fost pavate multe străzi, a fost deschis un azil pentru pribegi (1899), s-a construit
Amfiteatrul popular cu o sală de spectacole (1900), au fost trase primele linii de tramvai (1881-95), a fost construit primul
apeduct și rețeaua de canalizare a orașului, s-a introdus iluminatul stradal, s-au construit Școala Reală (1886), Gimnaziul de
Fete al Principesei Natalia Dadiani (1900), Muzeul de istorie a ținutului (1889), sediul actual al Primăriei (1901). A contribuit și la construcția caselor pentru
invalizi (1877-81)
A fost inițiatorul deschiderii unui muzeu al școlilor, a Societății Muzicale „Armonia” și a școlii orășenești de Arte Plastice (1894, azi – Colegiul de arte
plastice Alexandru Plămădeală).
După 27 de ani în calitate de primar, Carol Schmidt a demisionat. Cauza a fost în Pogromul Evreiesc din 6-8 aprilie 1903.
În acele zile tragice, primarul cu amărăciune a răspuns reporterilor că „toate încercările sale de a opri pogromul au fost fără succes și a izbucnit în plâns”,
a trimis o telegramă ministrului de interne din Sankt Petersburg și a convocat câteva ședințe de urgență a Consiliului Municipal pentru organizarea strângerii de
fonduri pentru victimele pogromului. Totodată a comandat făină de la Odesa pentru Spitalul Evreiesc din fonduri de rezervă municipale. Personal, în casa sa, a
adăpostit mai multe familii de evrei cu copii , care au rămas fără locuințe. Pentru Spitalul Evreiesc a donat tot stocul de lemne din propria casă (luna aprilie în
1903 era rece), și a oferit suplimentar asistență medicală și psihologică victimelor pogromului. Peste câteva luni, după ce a pus la punct toate problemele urgente
de gestionare a orașului, Carol Schmidt a demisionat… A lucrat în continuare ca judecător și a participat și în continuare activ în viața urbană, până la decesul
său în 1928…
Сarol Schmidt a fost unicul primar în cinstea căruia orășenii au cerut ca una dintre străzi să-i poarte numele, pe când încă se afla în viață. Vechea stradă
Gostinnaia, unde locuia Schmidt, a devenit strada Carol Schmidt, păstrând acest nume până în anul 1944.a În prezent o stradă din sectorul Telecentru poartă
numele legendarului primar. Casa în care a locuit primarul cu familia sa a rezistat până în zilele noastre și se găsește pe strada Mitropolit Varlaam nr. 84. Aici o
placă memorială amintește, în limba română și germană, de fostul ei locatar de onoare.
La 10 mai 2014 a fost inaugurat bustul lui Carol Schmidt în fața Filarmonicii Naționale din Chișinău, vizavi de casa în care a locuit funcționarul de stat
împreună cu familia sa. Mormântul primarului, din păcate, nu s-a păstrat până în prezent.

Alexandru Bernardazzi (1831 – 1907)

Face parte din dinastia renumiților arhitecți de origine italiano-elvețiană. A fost membru activ al Asociației arhitecților
din Sankt Petersburg.
Calea sa profesională a început în anul 1850, când a fost numit în funcţia de arhitect secund la Agenţia de Construcţie
a Drumurilor din Basarabia. Câţiva ani mai târziu, în 1856, Alexandru Bernardazzi a primit titlul de arhitect principal al oraşului
Chişinău, funcţie în care a rămas până în 1878. De-a lungul celor douăzeci și doi de ani, Bernardazzi a modelat o capitală
aproape de standardele europene și moda existentă în Occidentul acelor vremuri.
În 1878, arhitectul s-a mutat la Odesa, unde și-a trăit a doua jumătate a vieții sale și a creat proiecte la fel de
semnificative. Moare într-o călătorie de afaceri în Fastiv, lângă Kiev în anul 1907, dorința sa fiind să fie îngropat la Chișinău
alături de mama sa.
Bernardazzi a lucrat la peste 30 de proiecte în Chișinău, printre care au fost realizate: Clădirea Dumei orășenești (astăzi Primăria municipiului Chișinău),
Clădirea gimnaziului de fete „Principesa N. Dadiani”, Clădirea parohiei luterane, Clădirea capelei gimnaziului de fete (în prezent Biserica Sfânta Teodora de la
Sihla), Clădirea clubului nobiliar, Clădirea judecătoriei, Turnurile de apă (s-a păstrat doar unul, în care astăzi se află “Muzeul orașului”), Biserica Sfântul
Pantelimon, Biserica Armenească și multe altele.

Alexandru Plămădeală (1888 -1940)

Sculptor, pictor, grafician, autor a mai multor lucrări de artă. Studiile le face la Școala superioară de pictură, sculptură
și arhitectură din Moscova. În anii 1916-1918 a lucrat la monetăria din Petrograd. După 1918 se întoarce la Chișinău, unde, în
1929, este numit în funcția de director al Școlii de desen. Ea a fost transformată ulterior în Școala de arte plastice, pe care a
condus-o timp de 11 ani, până la moarte.
Cea mai cunoscută capodoperă a sa este monumentul lui Ştefan cel Mare și Sfânt din Grădina Publică din Chișinău.
Pentru a executa schiţele, autorul a studiat arhivele şi bibliotecile din Iaşi, Bucureşti și Cernăuţi. Lucrările au fost demarate în
aprilie 1925 şi finisate peste 3 ani. Această lucrare este considerata cea mai importantă opera din creația sa.
În 1921 a iniţiat fondarea Societăţii de Arte Plastice (Societatea de Belle Arte) din Basarabia, devenind în 1927 preşedintele ei. A fondat în 1939 Pinacoteca
Municipală din Chişinău, alcătuită din operele-donaţii ale pictorilor autohtoni. În calitate de director al Şcolii de Arte Plastice a contribuit la formarea unei întregi
pleiade de artişti plastici. Printre discipolii săi sunt renumiți sculptori, așa ca: Claudia Cobizeva, Vladimir Dobroşinschi, Leonid Fitov, Lev Averbuh ş.a.
Lui Alexandru Plămădeală îi aparţine ideea de a crea la Chişinău o Alee a Clasicilor literaturii române, care într-adevăr a fost realizată, dar dupa moartea
sa, în 1958.
A fost înmormântat la Cimitirul Ortodox Central de pe strada Armenească. Numele sculptorului îl poartă Colegiul de Arte Plastice și o stradă din Chişinău.
În 1995 a fost instalată o placă comemorativă pe casa unde a locuit marele artist.

Alecu (Alexandru) Donici (1806 – 1865)

Avocat, judecător, scriitor, traducător (primordial de l.rusă), fabulist, descendent din viță nobilă de boieri moldoveni.
Îsi începe activitatea la Chișinău, apoi la Iași, deținând o funcție importantă în Epitropia școlilor. Mai târziu devine asesor al
Curții de Apel, fiind ales și Președinte al Judecătoriei Neamț în 1846. Membru activ al Divanului obștesc colaborează cu
revistele „Albina Românească”, „Dacia literară”, „Propășirea” și alte publicații periodice din acea perioadă. În afară de
fabule, a compus versuri și piese de teatru. O parte din strămoșii săi sunt înmormântați în cimitirul bisericii „Sf. Constantin
și Elena” din Chișinău, pe care au ctitorit-o de-a lungul anilor câteva generații, însuși Donici găsindu-și somnul de veci la
Iași. Astăzi, o stradă din Chișinău îi poartă numele.