Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SMIGELSCHI
tradiţie și inovaţie
în pictura bisericească
Alexandru Constantin CHITUŢĂ
OCTAVIAN
SMIGELSCHI
tradiţie și inovaţie
în pictura bisericească
75
Nicolae Iorga
8
OCTAVIAN
SMIGELSCHI
tradiţie și inovaţie
în pictura bisericească
De multe ori pictura bisericească a fost socotită de mulţi artiști ca fiind una statică, ce ţine cont de canoane iar
artistul este doar un executant. Lucrul acesta este total greșit. Iconarul sau câteodată artistul putând, urmând discursul
canonic al scenelor, să intervină și să creeze o pictură extraordiară.
Cazul pictorului transilvănean Octavian Smigelschi, a fost până în anul 2012 mai puţin cunoscut. A trăit doar 46
de ani (1866-1912). A avut o perioadă intensă de realizări în domeniul artei dar mai cu seamă în pictura bisericească (1904-
1909) când și-a realiziat un program temeinic de a începe o adevărată școală de pictură bisericească naţională. O parte
din ideile sale fiind preluate mai apoi de prof. Virgil Simionescu, Costin Petrescu, Iosif Keber ș.a. Până la venirea regimului
comunist i-au fost alocate numeroase studii de numeroși critici de artă și istorici din ţară și Ungaria (Octavian Goga,
Nicolae Iorga, Valeriu Braniște, Virgil Vătășianu, Octavian Tăslăuanu, Alexandru Tzigara Șămurcaș, etc.) care au remarcat
talentul și mai mult decât numele lui fiind în startul listei care deschide capitolul picturii noastre religioase moderne.
Venirea comunismului, a pus ca artistul și realizările sale să fie puse deoparte mai ales datorită confesiunii sale – greco-
catolice. Din această cauză chiar dacă pictorii bisericești cunoșteau cea mai importantă lucrare a sa: cupola, pandantivii și
iconostasul măreţei Catedrale Mitropolitane din Sibiu, artistul a rămas un necunoscut. Munca de recuperare a
personalităţii artistului a început-o criticul de artă Nicolae Iorga, prof. Nicolae Sabău urmat apoi după 1990 de Iulia Mesea
și Ioana Savu Gruiţă. Anul 2012 a fost anul important în demersul de restituire al artistului prin organziarea unei ample
expoziţii cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la moartea acestuia. În continuare vom vorbi despre creaţia în domeniul
picturii religioase a artistului Octavian Smigelschi și nu a iconarului. Octavian Smigelschi s-a remarcat și a intrat în istoria
picturii din România prin realizările sale atât din domeniul picturii laice cât mai apoi și cele religioase. Diferenţa dintre el și
alţi artiști români care au pictat biserici, cum ar fi Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Constantin Lecca,
ș.a. constă în elaborarea unui amplu proiect pictural bisericesc și nu dar în acceptarea unor comenzi izolate și temporare.
9
Alexandru Constantin Chituţă
Octavain Smigelschi a cunoscut lipsa unei direcţii în pictura bisericească din Transilvania și nu numai, și din acest
considerent, a dorit trasarea unei noi direcţii ale picturii bisericești de factură naţională care să nu fie mai prejos decât
cele din Europa. Mândria sa de român dublată de un talent extraordinar a facut ca Octavian Smigeslchi să devină un
exemplu e conștiinţă pusă în slujba unui ideal naţional. Dincolo de formulările ideologice, opera sa ilustrează modul în
care el a știut să îmbine armonios canonul picturii bizantine cu idealul integrării valorlor identitar-naţionale în pictura
biseriecască. Intenţia sa a fost acea de a reînvia tradiţia picturii bizantine în bisericile ortodoxe ale românilor din
Transilvania în special și din întreg spaţiul românesc în general, prin adoptarea unei noi maniere de redare a figurilor și a
integrării motivelor identitar-naţionale în structura decorativă. Din toate aceste considerente, Octavian Smigelschi, este
un adevărat pictor bisericesc care a înţeles rolul și rostul lui în decoraţia bisericilor și nu a făcut din această meserie doar o
sursă de a –și întreţine familia, și mai mult decât atât, o idee împletită cu știinţă și muncă, mândrie naţională și exemplu
european l-a făcut să se dedice atât de mult, încât ultimii ani din viaţa-i scurtă și-a petrecut-o în atelier sau pe schelele
bisericilor. Din acest fapt, nu doar realizările sale sunt importante cât și exemplul pe care acesta de la începutul anilor
1900 și până în prezent îl dă tinerilor artiști și iconari. Și anume, acela de a căuta surse, de a căuta idei, de a merge mai
departe decât în a decora niște pereţi într-un mod industrial, fără a avea o anumită viziune artistică propie și a crea punţi
tainice de comunicare dintre credinţă și trăire, între Adevărul suprem și emoţia plină de smerenie a creștinului
mărturisitor. Simplele copieri contemporane ale scenelor sau sfinţilor din diferite medii ortodoxe nu fac altceva decât să
susţină o staganare a picturii bisericești.
Paradoxal, va fi greu ca în viitor, să putem vorbi de accente noi, de noi direcţii în arhitectura și pictura
bisericească din România în plină libertate și democraţie obţinută după 1989.
Octavian Smigelschi este artistul care întorcându-se înapoi în Transilvania, după ample studii în Europa,
primește câteva comenzi de iconostase pe care le realizează în perioada 1898-1902. Era pentru artist o salvarea de a avea
un anumit venit pentru susţinerea familiei, deoarece pictura de șevalet nu îi aducea mari beneficii. În prima fază, la
iconostasele pictate de el se observă formarea artistică germană la icoanele împărătești dar și italiană în restul icoanelor.
Un aspect important însă este și decoraţia pe care a realizează la partea de sculptură a iconostasului. Aici apare pentru
prima dată elemente ale broderiei tradiţionale românești și culorile tricolorului, fapt ce dovedește că încă de la
începuturile sale în planul picturii bisericești în artist nutrea idea realizării unei picturi religioase naţionale, așa cum el
însuși o văzuse în Budapesta, Viena, München sau în întreaga Italie.
După momentul 1900 a studiat, s-a documentat și a observat că pictura religioasă din acea vreme din
Transilvania și din Regat nu se ridică la calitatea picturii ce începea să împodobească catedralele din Budapesta, Viena
sau Italia. Un prim demers al artistului a fost realizarea unor cartoane imense pentru Catedrala Unită din Blaj. Se observă
în acestea proiecte ample că Smigelschi intenţiona nu numai să respecte strict liniile arhitectonice reduse, ci voia chiar să
le sporească, introducând frize ornamentale puternice, menite să ritmeze și să îmbogăţească accentele structive,
înăuntrul cărora urmau să fie zugrăvite reprezentările sfinte. Încă din această vreme se observă spiritul unitar,
amenajarea și chiar îmbogăţirea elementelor arhitecturale pentru realizarea unui decor armonios. Se deduce simţul
estetic dar și cunoașterea arhitecturii și sculpturii, Smigelschi fiind cel care face desenele pentru decorarea
iconostasului, a strănilor și amvonului dar și a pardoselii, covorului arhieresc, și a altor elemente de decor. Se cunoaște
faptul că pentru partea lemnoasă a iconostaselor pe care urma să le picteze, Smigelschi lucra în special cu sculptorul
10
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
11
Alexandru Constantin Chituţă
deosebește stilistic lucrările lui Smigelschi de altele este calitatea hieratică – solemnitatea duhovnicească, sfinţenia care
emană din chipurile lor. Astfel că panoramei artistice europene, Smigelschi îi adaugă dimensiunea naţională
românească, total străină picturii religioase de după 1700 la noi în ţară și invers totodaă, aduce pe palierul artistic religios
european pictura românească la începutul secolului XX. Vizitează bisericile din Muntenia și Regat și observă că în special
artiștii contemporani Gheorghe Tattarescu sau Nicolae Grigorescu, se axeaxă pe pictura de șevalet iar în pictura
bisericească nu fac altceva decât să copieze modele din Apus, pictura lor fiind străină de mediul românesc. Totodată
observă și problema decorării spaţilor mari, a marilor biserici și catedrale: Catedrale Mitropolitană din Iași, Biserica
Grecească din Brăila, Biserica Sf. Spiridon Nou din București, Catedrala Sf. Petru și Pavel din Constanţa. După numeroase
studii și o perioadă densă de muncă, este tot mai convins că poate găsi o soluţie viabilă între începerea realizării unei
picturi monumentale și arhitectură. Decantările estetice și de tradiţie îl determină pe cel mai important pictor ieșit din
Transilvania la începutul secolului trecut să reunească elementele tradiţionale ale artei bizantine – monumentalitatea și
decorativismul cu influenţe din simbolismul european și din seccesionismul vienez la care îi alătură elemente ale creaţiei
naţionale românești. Smigelschi e de părere că noua orientare trebuie să păstreze neaparat legătura organică cu
trecutul. Formula preconizată de el e o soluţie intermediară, căci iată ce crede el despre o reînviere exclusivă a trecutului
nostru artistic: ”Oricât de mare ar fi deci cultul admirator al oarecuiva, pentru arta timpurilor voevozilor noștri
întemeietori de mănăstiri, o continuare în interpretarea aceasta a meșteșugului zugrăvirii în ziua de astăzi, ar fi un
anahronism, iar în resemnarea dela cunoștinţele reale formale
(desen, perspectivă etc.) ale timpului modern o afectare a
naivităţii”. După Smigelschi ”punctul de plecare... trebuie să fie
deoparte arta tradiţională a mănăstirilor noastre, de altă parte arta
decorativă ţărănească.” Dar arta mănăstirilor noastre nefiind decât
o ramură a artei bizantine, problema se complică, deschizând
totodată noi orizonturi și prin ele noi posibilităţi, arta bizantină nu a
fost întotdeauna aceeași. Astfel Smigelschi nu mai acceptă arta
bizantină tardivă, caracterizată prin ”stilizarea nemotivată a
formelor”. Născut pictor de compoziţii mari decorative, captivat și
trezit la conștiinţa propriei personalităţi prin cunoașterea
idealismului german, artistul nu va întârzia să descopere pentru noi
românii, și mai ales pentru noi românii transilvăneni, arta veche
bizantină. Pictura bizantină, spune el, ”ne-a salvat tezaurul artistic al
artei antice, toate acele calităţi superioare și acel spirit creștinesc,
care caracterizează mai cu seamă cele dintâi creaţiuni ale artei
antice creștine. ”
13
Alexandru Constantin Chituţă
Fotografie de studiu
Pulcheria Smigelschi și copii artistului
colecţie particulară
Gustul amar că românii nu pot avea o pictură naţională așa cum încep să și-o dezvolte maghiarii sau vienezii îi dau
un nobil imbold de a se ocupa mai îndeaproape de pictura bisericească lăsând pentru o perioadă pictura de șevalet.
Asupra importanţei motivelor naţionale și a posibilităţilor de a le adopta artei culte îi atrse atenţia, pentru prima oară,
profesorul său dun Budapesta, István Gróh, care în calitate de membru al Comisiunii Monumentelor Istorice
budapestane, cercetase amănunţit frumuseţea broderiilor și ţesăturilor ţărănești. Un rol hotărâtor în activitatea
artistului a avut-o numeroasele discuţii cu Miron Cristea, pe atunci asesor consistorial la Sibiu, însărcinat cu decorarea
Catedralei din Sibiu. Smigelschi i-a propus ca în concursul de pictare a bisericii să fie stipulat: ”se va purcede deci foarte
înţelepţește, dac pictorul – pe lângă studierea ornamenticii orientale, amintite și devenite oarceum canonice – se va
inspira și de neîntrecutele motive românești, ce se găsesc în lucrurile și decoraţiunile poporului nostru.”În numeroase
scrisori, Smigeslchi este tot mai convins că momentul pictării Catedralei Mitropolitane din Sibiu, ”maica tuturor bisericilor
din Ardeal”, este momentul oportun de începere a realizării unei picturi naţionale. În acest sens, chiar dacă este
marginalizat de cei de la Mitropolia sibiană din cauza confesiunii sale, Octavian Smigelschi câștigă rapid încrederea
14
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
intelectualilor ardeleni dar și munteni: Octacvian Goga, Nicoale Iorga, Alexandru Mocioni, Ion Mincu, ș.a. care îl
recomandă ca fiind singurul care poate să decoreze spaţiul vast al noi catedrale sibiene. Sintetizând spiritul apusean cu
cel răsăritean, Smigelschi, a fost, avant la lettre, un artist ecumenic, realizând la Sibiu, un nou stil propriu pe care il numim
astăzi neobizantin, adică o strălucită sinteză de elemente din pictura bizantină, în special a mozaicurilor italiene, a
Renașterii și din cea tradiţională românească, depășind ca atare cu mult cadrele regionale și asumându-și o importanţă
naţională, și un artist greco-catolic care și-a legat numele de o biserică ortodoxă dar și de câteva altare luterane și
evanghelice.
În pictura din Catedrala sibiană, artistul s-a străduit să folosească o seamă de motive populare, inspirate de pe
frumoasele scoarţe ardelene, ori bogatele opregi bănăţene. Prin folosirea acestora, printr-un program bine gândit și
argumentat, Smigelschi introduce și realizează pentru prima dată în iconografia românească o românizare a acesteia. În
toate aceste motive tradiţionale, artistul a știut că e depusă toată forţa de muncă și pricepere a femeii și că în ea se
reoglindește străduinţele culturale care au agitat și agită spiritul straturilor de mai jos ale neamului nostru. Valeriu
Braniște afirma despre pictura din Catedrala sibiană
astfel: ”Bunul simţ și adânca pricepre a lui
Smigelschi ne indică și în privinţa aceasta direcţia
dezvoltării picturii bisericești la noi românii.
Ornamentica lui, figurile și tipurile lui sunt
românești, sunt isvorâte din sufletul treaz al
românului, al cărui gust s-a sintetizat deja în artele
naţionale. Românul sănătos la minte și la inimă nu
are pricepere pentru aberaţiile ascezei orientale.”
Și asupra decoraţiei interioare a Catedralei sibiene
s-a ocupat în mod minuţios Octavian Smigelschi.
Avea această capacitate și lucrul acesta este grăitor
și observând cartonul pentru Catedrala din Blaj cât
și cel pentru Sibiu (astăzi pierdut). Pornind de la
decoraţia vitraliului de la intrare care are în centru
crucea înconjurată de o bandă tricoloră care
amintește de unitatea românilor (și aceasta înainte
de Marea Unire!) Catedrala Mitropolitană din Sibiu
are pardoseală de mozaic asemenea unui covor
românesc. Iconostasul realizat de Constantin Babic
din București a fost realizat după planul lui
Lina cu mărgele
colecţia MNB
15
Alexandru Constantin Chituţă
Cantor
colecţia MNB
Smigelschi a rămas preocupat de problema artei naţionale. Văzând pictura Catedralei și având discuţii cu artistul,
Alexandru Tzigara-Samurcaș afirma într-un material dedicat pictorului că: ”Specializându-se în zugrăvirea de biserici,
Smigelschi a căutat să renoveze atât din punct de vedere decorativ cât și tehnica tradiţională. Astfel, în Catedrala
Mitropolitană din Sibiu, marea inovaţie introdusă de el constă în întrebuinţarea motivelor românești împrumutate de la
ţesătorie.”
Valoarea artistului este cu atât mai mare cu cât se pare că la nivel de Transilvania programul său a fost foarte
bine gândit, argumentat, studiat și firește apreciat la nivelul societăţii, dând dovadă de coerenţă internă. Dacă la nivelul
literaturii exemplele de activism în redescoperirea propriilor valori naţionale sunt numeroase, în cazul artelor vizuale nu
putem afirma, din păcate același lucru.
După încheierea contractului pentru decorarea Catedralei din Sibiu, Smigelschi va decora câteva iconostase din
apropierea Sibiului și Bistriţa-Năsăud. O notă aparte este decorarea bisericii și a iconostasuli din Ciacova – Timiș și
biserica din Rădești, ctitoria episcopului Demetriu Radu. În toate aceste realizări se observă continuarea idealului său, și
mai mut decât atât dezvoltarea acestuia așa cum îl vedem în bolta bisericii din Ciacova. Efortul artistului nu s-a oprit la
realizarea unui nou stil în pictura bisericească ci a mers mai departe până la inventarea unor noi soluţii pentru arta sa.
Astfel, odată cu atribuirea decorării capelei Rákoczy din Budapesta, Smigelschi inventează cimentul colorat. Decorara
acestei capele budapestane însemna un fapt important în cariera artistului, la fel de însemnat ca și pictarea Catedralei
16
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
sibiene. Din păcate această capelaă nu a mai putut fi decorată, rămânând doar studii și descrierea proiectului. După
desenul în creion pictorul stabiliea zonele de lumină și umbră cât și culorile, lucrând mai apoi cu o pastă de ciment
colorat. Pe spatele acestor panouri ce se realizau de aplica un strat de mortar de ciment ce avea un rol protector pusă pe
o structură metalică. Avantajul acestei tehnici îi oferea artistului o libertate de creaţie în atelier, putând fi mult mai ușor
lucrartă decât tehnica al fresco și putând surveni mai apoi ușoare retușuri. Plăcile se montau pe pereţii biserici, putând ca
la îndemnul ironic al artistului la o jumătate de secol să fie lustruite. Alături de această invenţie artistul a gândit și un
procedeu de lucru pentru ”execuţia de mozaicuri originale în pastă de sticlă și de reproduceri de mozaicuri”. Astfel, că
Smigelschi propunea realizarea unui nou tip de mozaic prin schimbarea metodei clasice care prezintă numeroase
inconveniente. Noul său proiect propunea realizarea unui suport de lucru dintr-o suprafaţă reticulată, formată din plăci
de material rezistent la foc precum porţelanul nesmălţuit, maiolica, șamota sau fier. Pe placă se trasa conturul desenului
realizat pe carton. Feţele obţinute prin turnare erau incizate formându-se mici adâncituri care dădeau aspectul unui
fagure de miere. Pe acest suport se ce constituia suportul, se fixau provizoriu pe o masă de lemn de pe care puteau fi
detașate cu ușurinţă. Mai apoi, toate părţile scobite se umpleau cu pastă de smalţ nears sau pastă de email. După
aplicarea pastei plăcile se ardeau într-un cuptor închis. Invenţia dădea posibilitatea ca peste pasta topită să fie puse
straturi succesive de culoare. Ambele invenţii aduceau un plus de perfecţionalitate cât și o maniera mai ieftină decât cele
existente și o metodă mai ușoară de lucru pentru artist. Viaţa –i fiind scurtă, zbuciumul artistic și noile metode de lucru s-
au oprit în anul 1912. A murit la doar 46 de ani, numele lui fiind nu doar a unui însemnat pictor din istoria artei românești, ci
mai ales așa cum afirma Virgil Vătășianu, ”un capitol al evoluţiei picturii noastre” dar și cel care deschide capitolul picturii
religioase moderne din România.
Crezul său artistic a fost mai apoi continuat de câţiva pictori: Virgil Simonescu și Flaviu Domșa, un ucenic de al lui,
Costin Petrescu, Iosif Keber, Cabadaief, ș.a.
Astăzi ca și atunci, pictura lui este dovada grăitoare a unui spirit progresist dornic de a contribui la înnoirea
expresiei artistice a stilului bizantin.
În pictura bisericească locul său este unul de căpătâi fiind cel care a reușit ”să spargă tiparele”, având
sensibilitatea și dragostea faţă de poporul său de a eterniza în pictură elementele decorative meșteșugite cu atâta
migală și sudoare de poporul nostru.
Astăzi artistul Octavian Smigelschi este un model curajos și demn pentru artiștii și iconarii contemporani,
îndemnând prin creaţia și idealul său la ingeniozitate și profesionalism, inventivitate, armonie și frumos.
17
I. PERIOADA 1898-1904
Alexandru Constantin Chituţă
Studiu
Iisus Hristos Arhiereu
colecţia MA
20
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Maica Domnului
icoană împărătească
Șura Mare - Sibiu
21
Alexandru Constantin Chituţă
Iisus Hristos
icoană împărătească
Șura Mare-Sibiu
22
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Buna Vestire
icoană împărătească
Șura Mare-Sibiu
24
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Studiu, Apostol
colecţia MNB
25
Alexandru Constantin Chituţă
Maica Domnului
icoană împărătească
Ilva Mare-Bistriţa
Sf. Dimitrie
icoană împărătească
Ilva Mare - Bistriţa
26
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Înălţarea Domnului
icoană praznicară
Ilva Mare - Bistriţa
27
Alexandru Constantin Chituţă
28
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
29
Alexandru Constantin Chituţă
Coriolan Petranu
30
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
31
II. PERIOADĂ 1904-1912
Alexandru Constantin Chituţă
Maica Domnului
icoană împărătească
Poiana Ilvei - Bistriţa Năsăud
Iisus Arhiereu
icoană împărătească
Poiana Ilvei - Bistriţa Năsăud
34
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
35
Alexandru Constantin Chituţă
Studiu, Îngeri
colecţia MNB
Studiu, Arhangheli
colecţia MNB
36
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Studiu, Înger
colecţia MNB
38
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
39
Alexandru Constantin Chituţă
40
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
41
Alexandru Constantin Chituţă
Idealul lui din tinereţe a fost pictura bisericească! Un teren pe care l-au scăpat românii, ca și multe
altele, în vremuri grele, ce au dat peste noi! De unde pictură bisericească, când bisericile erau din
nuele și fiinţa lor depindea și fiinţa lor depindea dela graţia stăpânului de pământ!? De unde
pictori, când n-aveau ce zugrăvi!? Se nu fiu rău înţeles! Vorbesc de patrua lui Smigelschi!
44
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Studiu Evanghelist
colecţia MNB
46
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Carton, Înger
proiect pentru cupola Catedralei din Sibiu
colecţie particulară
47
Alexandru Constantin Chituţă
52
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Carton Serafimi
proiect pentru Catedrala din Blaj
colecţie particulară
Alexandru Ciura
Marea pânză
proiect pentru Catedrala din Blaj
colecţie particulară
54
55
Proiect de absida altarului
Catedrala Mitropolitană din Sibiu
colecţia MNB
Alexandru Constantin Chituţă
58
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Carton,
Proiect pentru Catedrala din Blaj
colecţie particulară
59
Alexandru Constantin Chituţă
Maica Domnului
proiect pentru absida altarului
Catedrala din Sibiu
colecţia MNB
60
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Iconostas
Catedrala Mitropolitană Sibiu
Detaiu, Cupolă
Catedrala Mitropolitană Sibiu
Cel mai mare rezultat îl poate arăta între pictorii bisericești Octav Smigelschi. După
părerea mea el este singurul, care se poate compara cu Lotz. Nu cartoanele expuse
aici determină părerea mea - ele sunt piese singuratice - ci pictura catedralei din
Sibiu. Am avut ocazia să admir desenul puternic, culorile pline de mozaic bizantin.
Un simţ de stil de invidiat zace în întreaga compoziţie, din care ne vorbește știinţ
deplină a unui maestru modern.
Ștefan Groh
61
Alexandru Constantin Chituţă
Iisus Hristos
icoană împărătească
Catedrala Sibiu
62
Maica Domnului
icoană împărătească
Catedrala Sibiu
Alexandru Constantin Chituţă
Octavian Smigelschi
Sf. Arh. Gavriile
ușă diaconească
Catedrala Sibiu
67
Alexandru Constantin Chituţă
68
Învierea Domnului
icoană de iconostas
Catedrala Sibiu
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
69
Cupola și pandantivii
Catedralei din Sibiu
Alexandru Constantin Chituţă
Apostoli
icoană de iconostas
Catedrala Sibiu
72
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Cel mai de seamă pictor al nostru, artistul, sub al cărui penel măestru, a reînviat antica
pictură bizantină resfrântă prin suflet românesc, ca început al ueni arte de pictură
bisericească specific românească în conformitate cu caracterul etnic român al poporului și
ritul oriental al credinţei noastre, contopite ambele armonic nu numai în sufletul poporului,
după cum s-a închegat în delungul evoluţiei de veacuri, ci și în concepţiile artistice, care vor
rămâne podoaba catedralei române ortodoxe din Sibiu, precum și a multor biserici...
Drapelul, Lugoj 73
În 1906, la expoziţie, a vrut să ni se înfăţișeze,
având și el mândria, așa de firească și așa de
mișcătoare pentru noi, de a fi consacrat prin
admiraţie în capitala neamului său, el, pe care
ungurii erau gata să-l așeze, recunoscători
între cei mai buni ai lor: n-a voit să-i dăm cei
câţiva metri pătraţi pentru care se ruga. Ţinea
foarte mult ca pe pereţii vreuneia din bisericile
acestei Românii libere să se afle chipuri de
sfinţi lucrate de dânsul; s-au găsit alţii, mai bine
văzuţi și cu mai multe legături, ca să-l dea într-
o parte. Cei de dincolo îl știu însă: uniţii dintre
care făcea parte, ca și neuniţii, cărora li-a
închinat cea mai mare operă a vieţii sale,
pictura catedralei din Sibiu.
Nicolae Iorga
77
78
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
79
Sf. Ev. Ioan
Biserica Șanţ - Bistriţa Năsăud
Alexandru Constantin Chituţă
80
Iconostas
Biserica Măgura Ilvei - Bistriţa Năsăud
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
81
Alexandru Constantin Chituţă
Detaliu iconostas
Măgura Ilvei -Bistriţa Năsăud
Nicolae Iorga
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Iconostas
Biserica din Fabric - Timișoara
Detaliu - iconostas
Înălţarea Domnului
Biserica din Fabric - Timișoara
83
Alexandru Constantin Chituţă
Apostoli
Biserica din Poiana Ilvei - Bistriţa Năsăud
Virgil Vătășianu
84
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Iconostas
Biserica din Rădești - Alba
Boltă
Biserica din Rădești - Alba
87
Alexandru Constantin Chituţă
Nașterea Domnului
Biserica Rădești - Alba
88
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Răstignirea Domnului
Biserica Rădești - Alba
89
Alexandru Constantin Chituţă
Învierea Domnului
Biserica Rădești - Alba
Înălţarea Domnului
Biserica Rădești - Alba
90
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
91
Alexandru Constantin Chituţă
Detaliu boltă
Biserica Rădești - Alba
92
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Demetriu Radu
Biserica Rădești - Alba
93
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Iisus Hristos
colecţia MNB
Iisus Hristos
colecţia MB
Iată cum un artist mare poate să verse nouă viaţă într-un ram al picturii, ce părea menit trecutului.
El a regenerat pictura bizantină și a ridicat-o la o nouă strălucire, primenind-o. Și ca să ne-o facă și
mai plăcută, a avut fereicita idee de a introduce motive naţionale în ornamentică. Penelul lui
măestru a armonizat așa de perfect motivele naţionale cu ornamentica bizantină, încât totul ia o
înfăţișare deo deosebită splendoare.
Maica Domnului
ciment colorat
colecţia MNB
96
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
97
Arh. Mihail
mozaic în pastă de sticlă
colecţie particulară
Alexandru Constantin Chituţă
Alexandru Ciura
Proiect
copertă Biserica Sf. Uniri din Tâmpăhaza
Demetriu Radu
98
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Nicolae Iorga
100
Expoziţii, simpozione, proiecţii, concerte
2012 - prezent
Alexandru Constantin Chituţă
102
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Când privim acești îngeri, când privim acest Christ, când privim icoanele din
iconostas, la ce ne duce gândul? La Domnul! Celelalte lucruri sunt total
nesemnificative. Reușim și noi, la rândul nostru, să preluăm acest spirit și să
mergem pe urmele acestor oameni care au încercat să dăruiască
întotdeauna binele, frumosul, adevărul?!
103
Alexandru Constantin Chituţă
Smigelschi și Catedrala
Biblioteca Judeţeană ASTRA, 2016
Alexandru Constantin Chituţă, este iată cel care poartă două prenume a doi mari împăraţi. Dar el
este mai degrabă un om instituţie în felul în care știe să organizeze aceste minunate evenimente.
Operele și cărţile lui Alexandru Constantin sunt ctitorii. Ctitoriile acestea se sedimentează în timp
și când te raportezi la ele imediat ai o altă viziune a valorii.
105
Alexandru Constantin Chituţă
Monumentalitate artistică
Muzeul de Artă Cluj Napoca, 2016
106
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Smigelschi și Blajul
Catedrala Unită, Blaj, 2016
107
Alexandru Constantin Chituţă
Din inimă îl felicit pe Alexandru Chituţă pentru munca sa extraordinră de a ni-l restitui
pe Octavian Smigelschi, un artist care a avut realizări măreţe și care s-a stins așa de
repede.
Preafericitul Părinte Cardinal Lucian Mureșan la expoziţia din Catedrala din Blaj
108
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
Doina Ișfănoni
109
Alexandru Constantin Chituţă
111
Alexandru Constantin Chituţă
Hans E. Tischler
Consulul Germaniei la Sibiu
112
Octavian Smigelschi, tradiţie și inovaţie
113
DE
Octavian Smigelschi (1866 – 1912) ist einer der wichtigsten rumänischen Künstler, die Ende des 19. und Anfang des 20.
Jh. in Siebenbürgen wirkten. Seine Malerei stiftet sowohl in der sakralen wie auch in der profanen Kunst Neuerungen,
die als programmatisch gelten dürfen. Smighelschi wächst in der multikulturellen Athmosphäre Hermannstadts auf und
schließt ein Kunststudium in Budapest an. Er verfeinert sein Können auf Studienreisen nach München, Dresden, Wien,
Venedig, Ravenna und Rom. Seine künstlerische Sensibiliät befähigt ihn zu Aufgeschlossenheit gegenüber Modernität
und Experimenten. Gleichzeitig rückt die traditionelle rumänische Kunst als Quelle immer stärker in sein Bewusstsein.
Die Kirchenmalerei war es, die Octavian Smighelschi endgültig in der rumänischen und mitteleuropäischen
Kunstgeschichte etablierte. Sein erstes Gesamtprojekt erstellte er für die Innenausstattung der griechisch-katholischen
Kathedrale in Blasendorf/Blaj . Als Meisterleistungen gelten seine Werke in der Hermannstädter orthodoxen
Kathedrale. Hier malte er die Kuppel aus, gestaltete die Evangelisten und die Ikonostase. Durch seine Arbeiten in
orthodoxen, griechisch-katholischen und evangelisch-lutherischen Kirchen gelang Smighelschi ein künstlerischer
Brückenschlag zwischen den Konfessionen Siebenbürgens.
In der Kirchenmalerei gilt Smighelschi als Schöpfer des rumänischen byzantinischen Stils, der durch ein harmonisches
ikonographisches Programm, wie auch durch sein stilistisches Konzept gekennzeichnet wird.
114
Studiu Sf. Evanghelist Ioan
colecţia MNB
115
EN
In his short life, Octavian Smigelschi successfully approached a variety of techniques: watercolour, tempera, oil, pastel,
coal, fresco and coloured concrete – his invention, and a variety of themes: landscapes, animal figures, draping and
clothing studies, clay statuettes, a sort of bozzeti, portraits, self-portraits, images of saints, and others. Stylistically
shaped in an academic milieu, he also showed affinities for the symbolistic painting of his time. Also, he ardently desired
to create a new, monumental art with Romanian national features, both sacred and profane. The embracing interest
that Smigelschi had for nature and his inspired drawings are especially evident in the studies he dedicated to nature,
animals and children. He is well known for the warm atmosphere, the discrete gentleness, the intimacy of the depiction
and the soft colours. The artist is an outstanding personality of modernism in Romanian painting. His creation is
undoubtedly original and he is also a representative of symbolism in Transylvanian art, his creations The Angel of Death,
The Wicked Fairies, The Quartett and Children Choir are all symbolist themes which Smigelschi polished and nuanced
through his career. Portraiture was one of the first genres he approached. He chose his subjects mostly from rural life;
the portraits of peasants wearing their traditional costumes join the portraits he painted of his loved ones: his parents
and his wife. Displaying finesse in observing, power in analyzing and knowledge in characterizing, the artist moves with
ease from painting children, portraits under the sign of innocence, purity and playfulness in which the expression is
skilfully captured, to the dignified, portly portraits of peasants, of his mother, or to selfportraits. The national, Romanian
dimension of his creation is evident in the artist's own words and sentiments: Romanian spirit, said the artist, finds
expression in all the things which come from within, in language, literature, customs; but many qualities characterize its
attitude. Romanians are graceful and move with ease without acting; there is harmony in shapes and in the colours of
their traditional costume; they are never stodgy, not even when they are ugly and grotesque. The National Triptych and
The Adoration of the Magi are works which reflect the aspirations of the Romanian nation. They give Smigelschi the
opportunity to employ colour in order to express the perfect symbiosis between spirituality and nationality, in other
words, the Romanian soul. The National Triptych symbolizes the foundation of Romania through religion, continuity and
hard work, while in the other Triptych; the Biblical scene is made Romanian by placing it in the Romanian landscape and
by choosing characters from all three Romanian provinces and shepherds from Mărginimea Sibiului with their wives and
children. Letters kept in the family archive show that his passion for religious painting took him to Italy where, in
Ravenna, Venice, Florence and Rome, he studied old Italian painting and that he also studied the Byzantine world in
Thessalonica, Athos and Constantinople. It was a period rich in artistic accumulations, comparisons, sublimations and of
quest for new roads to follow. From this perspective, the process of spiritual accomplishment shows strong European
connotations and influences. What we have here is, in fact, an intercultural model doubled by a multicultural one.
Smigelschi adds the national, Romanian dimension to the European panorama. He crosses the Carpathians into the Old
Kingdom and carefully studies the painting and the architecture of the churches of Tismana, Cozia, Bistriţa, Horezu,
Curtea de Argeș, Bucharest, Snagov, Sinaia, then of Constanţa and Brăila; he will then continue with Moldavia and
Bucovina: Galaţi, Iași, Suceava, Dragomirna, Putna, Rădăuţi, Humor, Suceviţa, Voroneţ and Cernăuţi. These trips turned
116
him into a passionate admirer of traditional Romanian architecture and religious painting. He will lovingly draw
numerous sketches and take numerous photographs that he will study day and night until his hands will give face and
colour to saints. One might think that many decorative motifs and many of the saints' faces have been taken from the
old frescoes, from an old manuscript, from a painting long since kept somewhere inside. He knew how to return to the
source only to find a starting point for his work. Coming in contact with hierarchs, monks, priests, artists and many
important men of culture of the country made him appreciate Romanian spirituality with warmth and tenderness. With
his works, Smigelschi proved to be not only a gifted artist, alive to the beautiful, but also knowledgeable about the
theology and spirituality of the Eastern Fathers, of their work. In addition to his national-Romanian dimension, we must
also mention Smigelschi's ecumenical dimension. We have a strong personality who knew worked and, most of all, lived
Romanian spirituality.
117