STRADA IGOR VIERU

sectorul CIOCANA, municipiul Chișinău

Strada Igor Vieru este amplasată în sectorul Ciocana.

Din cele cinci sectoare ale Chișinăului, acesta e cel mai tânăr sector. Situat
în partea de est a orașului, își trage denumirea de la fostul sat Ciocana Nouă, inclus
în hotarele Chișinăului în 1959. Până atunci localitatea fusese subordonată
primăriei din satul Visterniceni și era cunoscută ca un cătun pe poșia Ciocanei încă
din 1910.
Înscrierile istorice mărturisesc că în trecut moșia Ciocani, pe al cărei teritoriu
au apărut ulterior satele Ciocana Veche și Ciona Nouă, a aparținut diferitor răzeși
și moșieri. La est, satul Ciocana Nouă se învecina cu Ciocana Veche, care în
ianuarie 1971 s-a contopit cu satul Colonița. În anul 1800, moșia Ciocana aparținea
protopopului Străvărache. Documentele atestă că moșia Ciocana se întindea pe o
distanță de circa 10 km, iar la apus se învecina cu malul stâng al râului Bâc.
Sectorul Ciocana a fost întemeiat ca unitate administrativ-teritorială în
august 1985. Are o suprafață de 140 de km2 și cuprinde o parte din teritoriul urban
al municipiului (27,8 km2). Aici locuiesc peste 119 mii de locuitori (2013).
Din comonența sectorului fac parte: un oraș ( Vadul lui Vodă) și cinci sate/
comune: Bubuieci (cu localitățile din componența sa Bubuieci, Bâc și Humulești),
Budești ( cu localitățile Budești și Văduleni), Tohain ( cu localitățile Tohatin,
Buneți; Cheltuitori).
În sector sunt un bulevard, peste 60 de străzi și peste 10 stradele, o cale-
Calea Dacilor.

Transport public către strada Igor Vieru în Chişinău

Te întrebi cum să ajungi pe strada Igor Vieru din Chişinău? O poți face cu ușurință
din orice colț al municipiului! Iată amplasarea ei pe harta orașului Chișinău.
Te poți deplasa spre strada Igor Vieru cu autobuzul sau troleibuzul. Acestea sunt
liniile și rutele care au stații în apropiere:
Rute de troleibuz – nr.13, 23, 24, 26 de la bd. Mircea cel Bătrân
Rute de autobuz – nr. 23 pe strada Igor Vieru, nr.5 de la strada Nicolae Milescu -
Spătaru
 Scurt istoric al străzii
Localizarea: Strada Igor Vieru se află în sectorul Ciocana, de la strada Mihail
Sadoveanu până la strada Nicolae Milescu-Spătarul. Se intersectează cu bd. Mircea
cel Bătrân.
Lungimea: 1,2 km.
Denumiri anterioare: Prima denumire a străzii a fost Лучевой проезд (Lucevoi
proezd), până la 24.03.1986, când părții de nord din Lucevoi proezd (Budești), i s-a
atribuit această denumire
Strada Igor Vieru a fost redenumită prin Hotărârea Prezidiului Consiliului
Orășănesc Chișinău de Deputați ai poporului nr.9/2 din 10.10.1990.
Originea denumirii: Strada poartă numele pictorului Igor Vieru (23.12.1923 –
24.05.1988)
Adrese utile:
Grădinița - creșă nr. 188 (str. Igor Vieru nr.8/2)

Grădinița - creșă nr. 211 (str. Igor Vieru nr.3)

Liceul Teoretic „Mihail Berezovschi” (str. Igor Vieru nr.15)

Liceul Teoretic „Constantin Negruzzi” (str. Igor Vieru nr. 6/2)

Clinica „Sf. Panteleimon”  - str. Igor Vieru, nr.15

Cine a fost Igor Vieru?

Pictor, portretist, ilustrator de cărți și scenograf.
Igor Vieru este considerat unul din cei mai remarcabili pictori moldoveni.
Împreună cu Mihai Grecu şi Valentina Rusu-Ciobanu au stat la baza Şcolii
naţionale de pictură.

Igor Vieru (n. 23 decembrie 1923, Cernoleuca, Regatul României – d. 24

mai 1988, URSS ) aparține generației de mijloc ai pictorilor moldoveni, care punea
bazele unot tendințe noi, moderne în pictura moldovenească, adică o viziune
artistică asupra lumii, corespunzătoare realității contemporane. Aceste principii noi
de creație ale pictorului se trag din împletirea organică a realului cu poezia, pictura
tradițiională fiind privită dintr-un unghi care nu-l împiedică a o înțelege pe plan
superior de revalorificare.
Receptiv la tot ce e legat de plaiul natal, Igor Vieru a devenit un rapsod al plaiului
și al vieții țăranului moldovean. Impunându-se publicului iubitor de artă mai ales
prin tablourile cu temă rustică, Vieru a executat lucrări cu factură plastică, trecute
prin filiera imaginativă a unui artist experimentat și de o înaltă tensiune creatoare.
În ultimele sale opere se face tot mai pronunțat elementul metaforic, care îi lărgește
spațiul artistic. Operele sale sunt o fuziune a artei grafice, a picturii și
a scenografiei care îi influențează tot mai mult pictura, imprimându-i o înfățișare
aparte.
Vieru tindea spre o manieră de creație în care culoarea vine să transmită tot mai
clar și mai pregnant întreaga complexitate a noilor valori spirituale și intelectuale
ale contemporanului moldovean. El nu avea un gen preferat, ci le explora pe toate
câte puțin.

Date biografice
Igor Vieru s-a născut la 23 decembrie 1923 în satul Cernoleuca,Republica
Moldova. Tatăl lui a fost Dumitru Vieru, care, pe lângă alte ocupații, avea o
anumită înclinație către pictură. Împreună cu mama viitorului pictor, Ana Vieru, el
dorea foarte mult să-și dea copiii la școală.
După absolvirea școlii primare locale, Igor Vieru trece la gimnaziul din satul
vecin, Climăuți, dar din cauza crizei materiale prin care trecea familia, el este
transferat într-o școală mai depărtată de satul natal. Aici el își urmează studiile,
exersând în permanență pictura și studiind istoria artelor.
În 1944 Igor Vieru se întoarce în locurile sale de baștină și lucrează un timp
învățător la Horodiște. Încă de pe atunci Vieru se manifestă drept un entuziast și
pasionat educator al gustului estetic la elevi. Face primii pași spre creația sa
artistică executând o galerie de picturi mici pe sticlă, asemenea diapozitivelor.
Acestea reprezentau diferite imagini cu tematică foarte variată, care ilustrau lecțiile
petrecute la școală și contribuiau la dezvoltarea imaginației și gustului copiilor.
Dorința de a deveni plastician l-a făcut însă să abandoneze meseria de învățător și
să uite de acele miniaturi.
Pentru întregirea studiilor în artă, în 1946 Igor Vieru se înscrie direct în anul
III la Școala de Arte Plastice din Chișinău la facultatea pictură. După absolvirea ei
în 1949, devine profesor de desen la Școala Pedagogică din Călărași ca după doi
ani să revină la Cernoleuca, unde va preda limba franceză.
În 1953, Igor Vieru debutează la expoziția republicană cu pânza Ion
Creangă ascultând poveștile lui moș Bodrângă, care îl atestă ca pictor stăpân pe
mijloacele de expresie. Datorită acestui tablou, este primit după patru ani în
rândurile membrilor Uniunii artiștilor plastici din URSS. Urmează: „La
împărțirea pământului”, „Primăvara”, „În ajunul răscoalei”, „În satul natal”,
„Meşterul Manole” etc.
Din 1957 Igor Vieru se stabilește la Chișinău, unde lucrează un timp
la revista Chipăruș. Ceva mai târziu este numit director al Muzeului de Arte
Plastice din Chișinău, iar mai apoi expert al comisiei de atestare a lucrărilor de artă
pentru expozițiile din cadrul Ministerului Culturii al RSSM.
În 1963, datorită activității fructuoase în domeniul artelor plastice, pictorului
Igor Vieru i se conferă titlul de maestru emerit în artă din RSSM.
Deținând diferite funcții, Igor Vieru colaborează activ cu editurile, participă
la toate expozițiile republicane, unionale si cele internaționale.
Îndrăgostit de “Toamna” (1965), pictorul creează “Vetre calde” (1966), tripticul
gravural “Ctitorii satului” (1966), conturează “Fericirea lui Ion” (1967), “Nucarii”
(1967), se contopește cu tabloul “Sarbatoarea la Ceronoleuca” (1968) si “Vremea
logodnelor” (1970). În 1976 i se înmânează Premiul de Stat al R.S.S.M.
În 1982 mai face o panza - “Mesterul Manole”, iar în 1983 i se conferă
titlul  - Artist plastic al poporului din R.S.S.M.
Deținând diferite funcții, Igor Vieru colaborează activ
cu editurile chișinăuiene, participă la toate expozițiile republicane, precum și la
cele unionale și de peste hotare, își împărtășește cunoștințele sale în ale
compoziției și culorilor elevilor de la Școala de Arte Plastice „I. E. Repin” și
pregătește o promoție la Școala Medie-Internat Republicană de Pictură.
A decedat la 24 mai 1988 și este înmormântat în localitatea natală.[2]
Opera sa însumează circa 70 picturi şi 12 culegeri de ilustraţii de carte.

Din mărturiile contemporanilor lui Igor Vieru

"Nu pot sa mă laud ca am fost discipolul lui Igor Vieru, pot să mă mândresc doar
cu faptul ca l-am cunoscut, iar deseori ne întâlneam in atelierul lui Mihai Grecu,
acolo unde îmi făceam ucenicia. Acești doi pictori de calibru au fost prieteni buni,
iar atelierele lor se aflau alături. Din prietenia lor adevărată au ieșit lucruri
minunate, deși au fost destule conflicte de idei pe marginea operelor create. Am
avut fericirea sa-i vad alături, in discuții și chiar în zămislirea unor picturi de
referință.
Ce a fost întotdeauna prioritar în viața lui Vieru? A fost un mare umanist. A purtat
acest gir toata viața. E o povara nobila, fiți de acord. Frumusețea sufletului
moldovenesc el a reușit s-o redea in toate lucrările sale. Îmi amintesc de tablourile
pe care le expunea. Niciodată n-a participat la expoziții de dragul participării.
Fiecare prezenta a sa a fost întotdeauna un eveniment, un prilej de revelații, o
întâlnire pe "podul artelor". Tablourile lui Vieru au fost întotdeauna căutate cu
ardoare de vizitatori. Aducea mereu ineditul... A fost omul si pictorul care stai să
dăruiascăa."

Vieru solitarul?

                                          
"Nu a făcut niciodată parada, excela în modestie. Prefera să se refugieze în
"cuibușorul" său din Cernoleuca natală, din părțile Dondușenilor și să creeze în
tihnă. Am impresia ca venea la Chișinău numai pentru a ne aduce bucurie. Nu el
avea, bănuiesc, nevoie de noi, sau mai exact nu in primul rând el, ci noi, cei de aici,
aveam mare nevoie de el. Îmi amintesc ca, atunci când a pictat "Meșterul Manole",
luni de zile îl căuta lumea prin Chișinău, dar Vieru era de negăsit. In schimb,
atunci când a apărut, a adus "Meșterul Manole", o lucrare ce rămâne pentru
eternitate. In opinia mea, el a reînviat pictura, dând-i temelia artei populare. A fost
un mare îndrăgostit de folclor si l-a valorificat in felul sau, cu multa pasiune. I-a
plăcut întotdeauna sa se afle printre țărani, înțelepciunea lor a fost materializata în
pânzele sale. Se implica in muncile de la tara. Îi plăcea, bunăoară, să cioplească.
Acum îmi dau seama cum s-a născut tripticul "Fericirea lui Ion", care reprezintă un
cioplitor in piatra care-si cioplește singur destinul. Vieru a mers întotdeauna la
rădăcinile neamului nostru. Nu, nu a fost un solitar, deoarece a fost mereu alături
de oameni, iar oamenii i-au fost si ei alături. Acele rădăcini, Igor Vieru ni le
aducea ca pe o pâine caldă, nouă, celor aciuați la Chișinău si, apoi, modest si blajin
cum era, se retrăgea foarte discret în Cernoleuca."

Un mare altruist

"A ajutat mulți artiști, indiferent daca erau sau nu elevii lui. A fost si un pedagog
extraordinar, lucrând la o scoală-internat. In prezent, ea ii poarta numele. A învățat
mii de copii, orfani adunați din toata republica. Avea atâta suflet în el, încât lăsa
atelierul, grijile, necazurile si bucuriile personale, fiind alături de acei copii
sârmani. Îmi spunea ca își dorea sa umple golul din sufletele copiilor chinuiți cu
frumusețea pe care o generează arta. Vieru a crescut generații de artisti valorosi si
aici merita sa-i amintim pe Simion Zamșa sau pe Ghenadie Ticiuc. Iar aceștia duc
mai departe spiritul lui Igor Vieru, prin creația lor, dar si prin aceea ca sunt si ei
buni mentori. Vieru a rămas un model de omenie, hărnicie si de mare creativitate.
Nu cred ca Igor Vieru a avut vreodată dușmani, nu avea talentul sa și-i facă, avea
lucruri mai importante de făcut. Nu s-a întreprins totul pentru valorificarea creației
sale și nu este doar cazul lui Igor Vieru. Nepăsarea noastră tradițională ne
mănâncă. Sunt, însă, oameni care nu uita de Vieru. Este vorba, in primul rând, de
Roland Vieru, fiul artistului și de soția lui Igor, doamna Maria, care încearcă să
facă un muzeu frumos la Cernoleuca. Cred că, până la urmă, bunătatea pe care a
semănat-o Igor Vieru în aceasta viată pământeasca trecătoare va rodi și va aduce
și mai multă bunătate, iar cei care pot să facă lucruri concrete pentru valorificarea
operei artistului, o vor face. Dincolo de ani, Igor Vieru rămâne un pictor mereu
așteptat."
Un îndrăgostit de folclor
„A fost un mare îndrăgostit de folclor şi l-a valorificat în felul sau, cu
multă  pasiune. I-a plăcut întotdeauna să se afle printre țărani, înțelepciunea
lor a fost materializată în pânzele sale. Se implică în  muncile de la țară. Îi
plăcea, bunăoară, să cioplească. Acum îmi dau seama cum s-a născut tripticul
"Fericirea lui Ion",  care reprezintă un cioplitor în piatră care-şi cioplește singur
destinul. Vieru a mers întotdeauna la rădăcinile neamului  nostru. Nu, nu a fost un
solitar, deoarece a fost mereu alături de oameni, iar oamenii i-au fost şi ei alături.
Acele rădăcini,  Igor Vieru ni le aducea că pe o pâine caldă, nouă, celor aciuați la
Chișinău şi, apoi, modest şi blajin cum era, se retrăgea  foarte discret în
Cernoleuca”, își amintește plasticianul Andrei Mudrea. 
Viața străzii Igor Vieru în actualitate
Astăzi această stradă este una extrem de populată și aglomerată. Se găsesc o
sumedenie de localuri cu destinații sociale: magazine, clinici stomatologice, licee,
grădinițe, cămine și case de locuit.C toate acestea aspectul general al străzii lasă de
dorit. Găurile din asfalt știrbesc din frumusețea spațiilor verzi de-a lungul străzii.
Absența tomberoanelor îi face pe oameni să arunce hârtiile și pungile pe jos,