INSTITUTl,;L

M A:.. NAT IOHAL

~
~
BIBffll,MQNll'LUI

Nr. lnv. ....... ~.•~_!_~CA······"····

 VOLUM EDITAT DE COMPLEXUL NAŢIONAL MUZEAL
„CURTEA DOMNEASCĂ" -TÂRGOVIŞTE

EDITURA Bibliotheca TÂRGOVIŞTE

C.P. 40, O.P. 1, Târgovişte , 0200
tel/fax: 045. 212241 ; tel. 045.217145
e-mail: biblioth@romwest.ro
Director editorial - Daniel-Dumitru Stan
Director executiv - Mihail-Florin Stan
Editor - Mihai Stan

Machetă şi copertă - Gheorghe Matei

Documentare, consiliere - Constantin Blendea
Fotografii - Alexandru Mărginean
Traduceri - Adina Ruiu (limba franceză)
- Sorana Corneanu (limba engleză)
Procesare computerizată - Daniel Cozma
Tehnoredactare - Coralia Bidirean

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

FLOREA, VASILE
Vasile Blendea / Vasile Florea, Constantin Blendea -
Târgovişte : Bibliotheca, 2002
144 p. ; 24 cm - (Monografia)
Bibliogr.
ISBN 973-9426-85-9
I. Blendea , Constantin
75(498) Blendea , V.
929 Blendea, V.

Coperta I - ,,Casa Angela Georgescu", sediul expoziţiei permanente a Colecţiei Vasile şi Emilia Blendea
- Nicolae Iorga (gips, 1974)
- Mircea cel Bătrân vizitând construirea „ Curţii Domneşti " (desen)
- Monument istoric (Biserica Sf. Ionică) u.c. 1947
Coperta IV - Omagiu eroului - Voineşti , fotografie
COMPLEXUL VASILE FLOREA
NAŢIONAL MUZEAL
,,CURTEA DOMNEASCĂ"
TÂRGOVIŞTE

VASILE
B L E N D E A
1895 - 1988
SCULPTURĂ • PICTURĂ • DESEN
Cosultant artistic:
CONSTANTIN BLENDEA

EDITURA „BIBLIOTHECA", TÂRGOVIŞTE , 2002

I. Vasile Blendea În expoziJia de la sala Oa/Ies din 1977
2. Casa părintească a artistului Vasile Blendea din satul Gureni, Gorj
CUVÂNT ÎNAINTE

Moto
„Sursa, marea mea sursă de inspiraţie, a fost istoria pe
care oraşul Târgovişte, unde am trait o bună parte din
viaţă, mi-o scotea în cale la orice pas ."
VASILE BLENDEA

Acum , în anul 2002, a sosit momentul reîntâlnirii definitive cu opera lăsată ca

moştenire posterităţii de către artistul Vasile Blendea care şi-a consacrat aproape întrea-
ga sa viaţă creatoare Cetăţii noastre - oraşul Târgovişte.
În oraşul, cu „preţioasele urme ale trecutului " şi cu un ,,farmec de romanţă, o nos-
talgie cu chemări străbune", care i-a asigurat o muncă rodnică şi liniştită, triumful creaţiei,
artistul Vasile Blendea a avut o casă-atelier, care a dispărut în procesul sistematizării
urbane, prin 1983, şi unde maestrul îşi adunase rezultatele unei tumultoase activităţi
dedicate cu deosebire vechii cetăţi.
Prin efortul comun al oficialităţilor şi al oamenilor de cultură târgovişteni , dar şi prin
strădania continuă a nepotului şi fiului spiritual al marelui artist, pictorul Constantin
Blendea, care printr-un act cultural generos a donat instituţiei noastre şi - implicit -
oraşului , un valoros lot de lucrări ce se constituie, în esenţă, în demersul tematic al noului
muzeu târgoviştean, adăpostit într-o veche construcţie din secolul al XVIII-iea - Casa
Angela Georgescu - , restaurată prin susţinerea financiară a Ministerului Culturii şi
Cultelor, a luat fiinţă Casa Memorială „Vasile şi Emilia Blendea".
Această casă memorială , situată în perimetrul istoric şi în imediata apropiere a
Curţii Domneşti, emană într-o astfel de măsură atmosfera trăită de artist încât parcă ne-
am aştepta ca el să apară din nou plimbându-se agale pe străzi.
Şi astfel, printr-un gest de restituire, cu operele reunite într-un loc pe care şi l-a
dorit cu fervoare, artistul va fi din nou prezent pentru a rămâne de acum în inima Cetăţii.
Este o regăsire a unei strădanii de o viaţă a omului şi a operei sale, într-un spaţiu
consfinţit de vreme . Este o împlinire a spiritului, o certitudine a unei moşteniri păstrate cu
sfinţenie , dincolo de timp şi oameni, fără renunţări şi compromisuri, o pioasă împlinire a
unei promisiuni ce se înfăptuieşte acum, după ani de strădanie.

Gheorghe BULEI
Director - Complexul Nafional Muzeal
„CURTEA DOMNEASCĂ " Târgovişte

7
3. Liceul lenăchiJă Văcărescu unde a profesat V. Blendea intre 1925 - 1953

4. Strada principală din Târgovişte. Către sfârşitul anilor '20

8
UN CLASIC
AL ARTEI ROMÂNEŞTI

Este aproape o regulă ca, în monografiile de artişti,

precum şi în cele consacrate scriitorilor, muzicienilor, şi
altor creatori, locul acestora în istoria disciplinei căreia
îi aparţin să fie definit de către autorul studiului mono-
grafic respectiv abia către sfârşit dacă nu chiar la finele
demersului critic, sub formă de concluzie. În ceea ce-l
priveşte pe eroul prezentului volum, pe artistul plastic
Vasile Blendea, simţim însă nevoia să ne abatem de la
regulă şi să încercăm a-i fixa locul în istoria artei
româneşti încă de la început.
Vasile Blendea este unul dintre reprezentanţii de frunte
ai artei româneşti care s-au afirmat în deceniile trei-
nouă ale secolului al XX-iea . Artist complex prin pre-
ocupări, exercitându-şi talentul remarcabil în desen,
pictură murală şi de şevalet şi cu deosebire în sculp-
tură , stăpânit de o gândire estetică profund umanistă,
ca şi de un pronunţat cult al muncii, el a reuşit să reali-
zeze opere memorabile în toate domeniile de care s-a
ocupat. Desenator pasionat, slujit de un ochi ager şi de
o mână agilă, a izbutit să aştearnă pe foaia albă de
hârtie imagini de o calitate care-l aşează în rândul
celor mai destoinici mânuitori ai creionului şi peniţei.
Ca pictor, nu s-a situat cu nimic mai prejos de colegii
de generaţie în arta penelului, iar ca sculptor, locul
deţinut de el este printre cele ale unor maeştri con-
sacraţi contemporani cu el : Jalea, Medrea, Han ,
Ladea, Baraschi, Irimescu, Anghel, Vlasiu, Vida.
Departe de zgomotul şi de tentaţiile capitalei, Vasile
Blendea şi-a desfăşurat activitatea timp de trei decenii
- anii cei mai fertili ai carierei sale - în Târgovişte, un
oraş care nu era însă unul oarecare, ci un oraş cu o
istorie bogată, cu o tradiţie culturală consistentă, cu
vestigii ale trecutului de o inestimabilă valoare. La tre-
cutul său de slavă ca cetate de scaun a Ţării
Româneşti, ca prim centru tipografic, loc de apariţie a
primelor tipărituri macariene, ca loc de obârşie şi de
ispravă al atâtor zugravi medievali (Dobromir ot
Târgovişte, cel Bătrân şi cel Tânăr, Stroe, Stoica ot
Târgovişte) şi al unor pionieri ai literelor româneşti
(poeţii Văcăreşti, I.H. Rădulescu, Vasile Cârlova,

9
Grigore Alexandrescu), se adaugă aportul literar sau
artistic al unor mari personalităţi ce şi-au legat numele
de Târgovişte în ultima parte a secolului al XIX-iea şi în
veacul următor (Al. Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu, I. Al.
Brătescu-Voineşti , I. C. Vissarion, Gheorghe Petraşcu,
Gabriel Popescu ş . a . ) .
Pe acest fundal istorico-cultural foarte animat, la
umbra Turnului Chindiei şi în strânsă comuniune cu
natura , cu oamenii, cu intelectualii frumoasei urbe
dâmboviţene, şi-a edificat maestrul Blendea opera sa
vastă, variată şi bogată în multiple semnificaţii de ordin
estetic, istoric, social. Aflată în mijlocul trepidantei vieţi
culturale, s-a înălţat statura de artist a lui Vasile
Blendea, ce se impune cu. forţa evidenţei alături de
marile figuri ale culturii româneşti , chiar dacă , din mo-
destie, el n-a aspirat la un statut prin care să se impună
cu mai multă pregnanţă în conştiinţa critică .
După strămutarea la Bucureşti , în 1953, recunoaşterea
sa ca artist de anvergură naţională n-a întârziat. Ea s-
a produs mai întâi în oraşul Târgovişte unde a fost
apreciat, unde i s-au dat comenzi de monumente,
unde personalitatea sa a lăsat o vizibilă amprentă, căci
pe lângă activitatea creatoare a deţinut şi postul de
profesor de liceu, participând totodată la manifestările
culturale ale municipiului. Laurii unei recunoaşteri şi
aprecieri mai largi aveau să fie culeşi apoi în 1977, cu
prilejul marii expoziţii retrospective de la Sala Dalles
din · Bucureşti. Într-un fel , s-ar putea spune că Vasile
Blendea a împărtăşit până la un punct soarta lui Ion
Andreescu . Amândoi profesori de desen în oraşe de
provincie, au reuşit amândoi să răzbată prin noianul
timpului până la o meritată recunoaştere a valorii lor.
Iar aceasta a venit în urma unor expoziţii : a lui
Andreescu la Stavropoleos, a lui Blendea la Sala
Dalles.
Marea retrospectivă de la „Dalles" a fost un adevărat
triumf, maestrul aflat la vârsta senectuţii bucurându-se
de o primire excepţi onală atât din partea publicului, cât
şi a criticii , pentru mulţi impactul cu cele 180 de lucrări
de pictură , sculptură şi desen având efectul unei reve-
laţii.
De bună seamă , opera lui Vasile Blendea îşi aflase
reflectarea şi în cronicile de artă scrise în ambianţa târ-
govişteană, înainte de momentul 1977. Unele condeie
inspirate îi revelaseră calităţile încă din anii '20-'30.
Expoziţia din Bucureşti a stârnit însă o avalanşă de

10
articole al căror ecou, urmat apoi de semnalarea altor
expoziţii, nu s-a stins nici până astăzi. Tonul a fost dat
atunci de regretatul Vasile Drăguţ . Având privilegiul de
a se informa nemijlocit de la principala sursă, adică de
la venerabilul maestru, el a alcătuit un amplu studiu cu
judecăţi de valoare foarte pertinente în care a pus pe
noi temeiuri şi într-o mirabilă lumină creaţia expozantu-
lui de la „Dalles". Cu aprecieri favorabile, ba chiar
entuziaste uneori, şi-au exprimat apoi părerea despre
expoziţie comentatori iscusiţi ai fenomenului ca Tudor
Octavian, C. R. Constantinescu , Grigore Arbore, Gh.
Achiţei, Marina Preutu, Cristina Angelescu, Mircea
Iliescu , Mircea Deac şi alţii. Au pus mâna pe condei
părăsind pentru moment penelul, respectiv dalta,
Sabin Bălaşa şi Paul Vasilescu, neprecupeţind cuvin-
tele de înaltă apreciere a lucrărilor expuse . Despre
creaţia lui Vasile Blendea şi-au exprimat apoi opinii din-
tre cele mai pertinente scriitori precum Mircea Horia
Simionescu, Radu Petrescu , foşti elevi ai maestrului la
liceul din Târgovişte, şi alţi intelectuali precum prof. Gh.
Bulei, Vasile Marinoiu , Monica Sângeorzan , Ştefan
Ghilimescu, Florica Săndulescu, Cornel Stan,
Octavian Ungureanu ş.a.
Toţi aceştia au relevat cu pregnanţă multiplele aspecte
legate de creaţia polivalentă a artistului, contribuind la
întregirea imaginii lui în contextul mişcării artistice
româneşti din vremea sa .
O contribuţie de substanţă la revalorizarea operei lui
au avut şi instituţiile : Oficiul de Expoziţii din Bucureşti,
muzeele din Târgu-Jiu, din Tulcea şi, în special ,
Complexul Muzeal din Târgovişte căruia îi revine meri-
tul de a pune temelia unei case-muzeu în memoria
artistului. Faptul va estompa şi mai mult diferenţa care
a dăinuit atâta vreme între aprecierea ce se acorda
operei lui Vasile Blendea şi aceea de care se bucura
opera unor sculptori ca Jalea, Medrea sau Irimescu,
toţi beneficiari ai unor case-muzeu menite să le per-
petueze amintirea.
Aşadar, prin donaţia unui mare număr de opere (sculp-
tură, pictură şi grafică) pe care o face pictorul
Constantin Blendea, nepotul de frate şi fiul spiritual -
cum s-a spus - al lui Vasile Blendea, oraşul Târgovişte
devine depozitarul unui tezaur artistic ce-i sporeşte
simţitor zestrea culturală şi-i îngăduie să se mân-
drească astăzi cu o personalitate de prim rang a artelor
româneşti.

11
 *
* *

Lui Vasile Blendea ( 1895-1988) i-a fost hărăzită o viaţă

lungă. Biografia omului şi artistului coincide cu aproape
întregul parcurs al secolului al XX-iea pe care-l
străbate : cu bune şi cu rele, cu războaie distrugătoare
şi cu perioade de anevoioasă refacere, cu indigenţă
uneori severă pe plan material, dar cu realizări
strălucite în plan spiritual, inclusiv artistic. Viitorul artist
s-a născut într-o familie de ţărani moşneni din nordul
Olteniei, în satul Gureni al aceleiaşi comune Peştişani
în care văzuse lumina zilei cu nouăsprezece ani mai
devreme, în satul Hobiţa , părintele sculpturii moderne
Constantin Brâncuşi.
Din puţinele interviuri pe care le-a dat, aflăm despre o
parte din tribulaţiile tinereţii : absolvă cursurile unui gim-
naziu la Târgu-Jiu şi pe cele ale Şcolii Normale din
Turnu Severin. În ajunul Marelui Război , obţine diplo-
ma de învăţător. Dar se sună mobilizarea şi este încor-
porat; ca ofiţer de rezervă, ia parte activă la lupte, iar
în răgazul ce i se oferă desenează . Încercările la care-l
supun asprimile vieţii din tranşee îi călesc caracterul şi
victoriile repurtate de ai săi îi exaltă sentimentul patri-
otic, sădind în sufletul său dorinţa şi voinţa de a
întruchipa în viitor, în limbajul artei, înaltele idealuri
naţionale . Mai târziu, îşi va atinge cu prisosinţă ţelul.
Dar până atunci, trebuie să mai urce trudnicul drum
spre perfecţiune şi se angajează la început ca
învăţăcel, frecând culorile şi furând din tainele meseriei
de pictor monumentalist pe lângă zugravi de biserici. În
1920, prin forţa împrejurărilor, destul de târziu, devine
student la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti ,
unde directorul de atunci, G. D. Mirea, l-a admis fără
examen , după ce i-a răsfoit mapa cu desene şi a con-
chis: ,,Ai stofă, domnule". Aceeaşi „stofă" a constatat-o
în desenele etalate de noul student şi Fr. Storck care l-a
trimis la specializare în atelierul de sculptură clasa lui
Dimitrie Paciurea. N-a fost însă de ajuns, pentru că
tânărul Blendea simţea o chemare imperi oasă şi spre
pictură, şi s-a decis să urmeze şi această disciplină la
atelierul lui Costin Petrescu, autorul marii picturi
murale de la Ateneul Român.
Şcoala de bele-arte odată terminată, a fost repartizat
ca profesor de desen la Focşani unde avea să rămână

12
doi ani (1924-1926) , până când , chemat de un coleg ,
Belizarie, la Târgovişte , spre a colabora la restaurarea
unui monument istoric, a fost într-atât de captivat de
mica urbe dâmboviţeană, încât şi-a ales-o ca loc de
reşedinţă pentru aproape trei decenii. Nu însă înainte
de interludiul parizian . În Oraşul lumină , funcţiona din
1922 Şcoala Română din Franţa , înfiinţată la iniţiativa
lui Nicolae Iorga şi condusă de acesta . Aici , într-o mică
loca litate, Fontenay-aux-Roses , la 4-5 km de Paris ,
într-o clădire cumpărată de statul român şi amenajată
cu săli de lectură, bibliotecă , spaţii de cazare , iar din
1925 şi cu un muzeu , locuiau şi studiau bursierii trimişi
de Academia Română dintre tinerii eminenţi , pentru
specializare în istorie, filosofie şi artă .
Mulţi dintre bursierii de atunci au devenit mai târziu
nume de răsunet în cultura românească:
C.C.Giurescu , P.P.Panaitescu , V.Munteanu , Grigore
Nandriş , Scarlat Lambrino , Vasile Băncilă , Vasile
Voiculescu, iar dintre artişti: Gatul Bogdan , Schweitzer-
Cumpăna , Al. Ciucurencu , Ion Irimescu , Adina Moscu,
Paul Miracovici şi , printre ei , în 1927-1929, se află ş i
Vasile Blendea , trimis aici , fireşte , prin concurs .
Mai mult decât pentru oricare dintre cei menţionaţi,
sejurul în Franţa a îns~mnat pentru Blendea o expe-
rienţă deosebită. Şti m că l-a vizitat atunci sau mai târ-
ziu (prin 1930) pe consăteanur său din lmpasse
Ronsin . La îndemnul lui Brâncuşi de a rămâne în afara
ţării pentru a se realiza , gândind probabil ca şi acesta
la un îndemn al lui Rodin , că „la umbra marilor copaci
nu creşte nimic", Vasile Blendea şi-a urmat chemarea
spre un alt fel de a înţelege slujirea ţării sale . Dar dacă
a fost surd la cântecul de s i renă al străinătăţii , auzul
său s-a arătat deosebit de receptiv la îndemnul lui
Iorga. Pe profesor l-a câştigat lesne când acesta a
văzut fresca realizată de bursier pe unul din pereţii
muzeului de la Fontenay-aux-Roses .
În urma acestei reuşite , dar şi a altora, ca participările
la „Salon des artistes fran9ais" (1928) şi reproducerea
unor lucrări ale sale în „Revue moderne" şi în „Les
artistes d'aujourd 'hui", Vasile Blendea primeşte din
partea Academiei Române misiunea de a cerceta în
muzee din Germania, Austria , Elveţia opere de artă
care au tangenţă cu istoria românilor. Inspiratorul aces-
tei călătorii ca şi beneficiarul direct a fost tot profesorul
Iorga care urma să fructifice rezultatul investigaţiilor
făcute , în scrierile sale .

13
Dintr-o monografie recentă , consacrată Şcolii de la
Fontenay-aux-Roses , aflăm că la 3 iunie 1929, artistul
raporta într-o corespondenţă către profesor că a
început copierea unui „Evangheliar" la Munchen, iar la
11 iulie expedia la Vălenii de Munte copia unui portret
al lui Vlad Ţepeş, realizat la Kunsthistorisches
Museum . Un alt portret al aceluiaşi voievod, copiat în
desen, era trimis din lnsbruck şi altul, în ulei, din
Castelul Ambras din Tirol. La Neuschatel, în Elveţia,
unde ajungea în septembrie 1929, fotografia mai multe
tablouri şi desene cu subiect transilvănean aparţinând
pictorului Jules Jacob Guillarme. Odată încheiată mis-
iunea încredinţată de Academie, se întoarce în ţară, la
catedra de profesor secundar din Târgovişte, pentru a
îmbina activitatea pedagogică de la Şcoala Normală cu
cea din atelier. Cu participări la Saloanele oficiale unde
expune atât pictură cât şi sculptură începuse încă din
1925, dar o expoziţie personală va deschide pentru
prima oară în 1932. În 1938, i se va decerna şi un pre-
miu „Athanasie Simu". Dar din nou război, din nou con-
centrări , mizerie, privaţiuni. Demobilizat în 1944, con-
tinuă să-şi transpună în gips, piatră sau bronz, culoare
sau desen, visurile şi ideile sale despre lumea în care
trăia , despre spiritualitatea şi farmecul acelor oameni şi
locuri, cu sentimentul creatorului de frumos.
În 1953, pensionându-se din învăţământ, s-a mutat la
Bucureşti, unde şi-a înjghebat un atelier, continuând să
lucreze cu aceeaşi dăruire ca în trecut, şi unde retro-
spectiva din 1977 de la Sala Dalles, cu puternicul ei
ecou stârnit în conştiinţa critică românească, a avut
darul de a mângâia, fără îndoială , sensibilitatea vene-
rabilului artist, în perspectiva ultimului său deceniu de
viaţă .
Aceasta a fost biografia omului Vasile Blendea.
În ceea ce priveşte opera sa, aceasta se constituie
într-o edificatoare epopee plină de patetismul istoriei şi
al vieţii. Exegeza acestei opere comportă trei capitole :
desenul, pictura şi sculptura .

14
Desenatorul

4J..-;;,~~,,r
III! t-,-..IT /Jo 'u - (.
5. Studiu de portret ..{..,n1.,.,.,P .,.,, ;,.;;:,.~"'

S-a spus şi s-a repetat că desenul este piatra de încer-

care pentru un artist. O ştiau cei vechi şi mulţi s-au
conformat dictonului „Nula dies sine linea". N-a abdicat
de la aplicarea acestui dicton nici Vasile Blendea . Cu
harul de bun desenator desigur că s-a născut , dar n-a
fost de ajuns. Talentul trebuia cultivat şi el, există
mărturii , l-a cultivat încă de pe băncile şcolii primare
pentru ca, în cursul secundar, să -l stăpânească autori-
tar spre admiraţia profesorimii şi a inspectorilor şcolari.
Îl iniţiase şi încurajase în practicarea desenului fratele
său mai mare, învăţătorul Tanasie . Fapt este că,
asemenea lui Hokusai, el este cucerit de frumuseţea
desenului, practicându-l ca pe un limbaj indispensabil ,
ca vorbirea însăşi. O perioadă din viaţa sa, când
vocaţia de artist se manifestă exclusiv prin desen este
cea a războiului. Nu este mobilizat ca reporter de front,
cum fuseseră Grigorescu, Henţi a , Mirea, Szathmary, la
1877, şi nici n-a făcut parte din grupul de artişti de pe

15
lângă Cartierul General al Armatei , cum fuseseră , de
pildă, în 1916-1918, Jalea sau Medrea. El este un sim-
plu combatant, ceea ce nu-l împiedică însă să umple
caiete întregi cu schiţe inspirate din crudele realităţi ale
războiului. Şi, iarăşi, cu luciditatea unui artist ataşat
cauzei pentru care era chemat să lupte alături de
camarazii săi, nu se lasă sedus de pozele de bravură
închipuite de artiştii bataişti , ai trecutului , ci priveşte şi
notează lapidar, cu spontaneitate şi cu vervă ,
aspectele diurne ale vieţii din tranşee , cu tot cortegiul
de lipsuri şi suferinţe . Apar, fireşte, în multe schiţe
ostaşi răniţi . Dar răni adânci prezintă chiar şi peisajele
pe care le desenează, ca cele din satul Varniţa cu case
în ruină . distruse de obuze .
De altfel , nici după război, nu vede lumea prin ochii
idilismului trandafiriu. În creion, cărbune cel mai ade-
sea, şi rar în peniţă , desenează aspecte din urbea de
reşedinţă . Caută desigur pitorescul, dar un pitoresc
sordid, cu case sărăcăcioase sau cu vechile construcţii
medievale, unele în ruine , evocatoare ale unui trecut,
adumbrit astăzi, dar cu strălucirile lui, odinioară .
Viziunea artistului este în aceste peisaje una realistă ,
cu unele note de romantism , dar şi cu unele îngroşări
ale liniei , cu unele accente ce conferă desenului o ten-
siune provenită din zona esteticii expresioniste , ca în
peisajul intitulat ,,Înserare la biserica Stelea".
Dacă priveliştile din natură reţin din plin atenţia dese-
natorului , nu mai puţin interesat este acesta de
prezenţa umanului pe care o constatăm în universul
preocupărilor sale artistice. Studiile , crochiurile cu
nuduri, aşa-zisele „academii" la care este obligat orice
cursant de la bele-arte, dar şi artiştii maturi pentru a
nu-şi „ieşi din mână", sunt la Vasile Blendea de un
desăvârşit profesionalism . Înarmat cu o asemenea
ştiinţă a redării corpului omenesc, el şi-a permis ca, pe
lângă desenul conceput ca element preliminar în vede-
rea realizării unei sculpturi , să abordeze această
tehnică asemenea unui grafician . O face în portrete ale
unor personalităţi marcante ca Nicolae Iorga, desenat
la Fontenay-aux-Roses , în 1929 din profil, într-un clar-
obscur aproape pictural.
Tot din 1929 datează un portret în cărbune al
Ecaterinei Iorga şi un portret al lui I. D. Ştefănescu,
profesor la Sorbona. Mama artistului , soţia sa Emilia,
fratele şi mulţi prieteni sau cunoscuţi îi pozează şi le
execută efigia în desen, uneori sumar schiţată , alteori

16
 reliefându-le în amănunt, prin haşuri şi cu estompa
trăsăturile feţei într-un laborios joc de umbre şi lumini.
Pe acest larg diapazon tematic întâlnim chipuri ano-
nime de copii şi de bătrâni , unii din rândul celor
năpăstuiţi de soartă . De pildă, acel Ion cu coşni/a,
subiect tratat în creion şi reluat în pictură . Scenele de
gen i-au captat, de asemenea, atenţia şi ştiinţa de a
realiza o compoziţie cu mai multe personaje într-un
cadru complicat, cu două planuri suprapuse şi cu dez-
voltarea acţiunii în adâncime , ni se dezvăluie în mod
pregnant şi convingător în desenul Femei la moară,
realizat în 1947. Există apoi scene abia schiţate , în
intenţia de a fi transpuse în ulei, pe teme istorice, cum
este aceea în care Tudor Vladimirescu, în fruntea pan-
durilor săi, merge la Padeş într-o cavalcadă în care
senzaţia de mişcare este redată cu multă pricepere şi
forţă sugestivă .
Ne-am fi aşteptat poate mai puţin ca Vasile Blendea ,
artist înclinat spre aspectele grave ale vieţii , să abor-
deze un gen considerat mai frivol, şi anume cel umoris-
tico-gazetăresc , respectiv caricatura sau mai degrabă
şarja amicală. A realizat asemenea şarje membrilor
,,Cenaclului literar" din Târgovişte, dovedind şi aici spi-
rit de observaţie, capacitatea de a surprinde trăsătura
definitorie a celui şarjat, pentru ca apoi, exagerând-o,
să ajungă la o sinteză caracterizată prin multă expre-
sivitate, în ciuda tratării extrem de sumare a imaginii,
uneori printr-o simplă linie de contur, ba chiar şi aceea
întreruptă , sincopată.

Stăpân autoritar pe desen ca mod de exprimare , Vasile

Pictorul
Blendea s-a apropiat de pictură fără complexe şi
reţinere. În primele sale încercări în arta culorilor,

6. Cai inhămaji

17
 desenul i-a servit ca schelet, ca şarpantă pentru
definirea formei. În lucrările de restaurare a vechilor
fresce medievale în care a fost antrenat încă din prima
tinereţe, esenţială era conturarea personajelor din
Vechiul ş i Noul Testament prin linii continui , culoarea
• aşternută în a plat-uri urmând să umple spaţiile astfel
delimitate. Dată fiind obligaţia de a respecta vechile
erminii care stabileau atât tematica, iconografia, cât şi
alfabetul plastic în amănunt - stilistica formei , dar şi
culorile care-şi au simbolistica lor - artistului nu-i
rămânea prea multă libertate în a-şi manifesta perso-
nalitatea. Ceea ce se poate constata în ansamblurile
murale din bisericile de la Ghergani, Brăneşti,
Androneşti şi chiar din Târgovişte unde a pictat sau a
restaurat fresce mai vechi.
O primă ocazie când a avut libertatea de a concepe şi
realiza în chip creator o operă de pictură a fost deco-
rarea unui perete din muzeul de la Fontenay-aux-
Roses. Este vorba despre o compoziţie cu subiect
istoric: Târnosirea bisericii Surpatele În prezenfa lui
Constantin Brâncoveanu. La Şcoala de Arte
Frumoase, Blendea, aşa cum am menţionat, studiase
şi pictura monumentală cu Costin Petrescu .
În această lucrare, Blendea îmbină cele două stiluri:
bizantin şi academist, tratând subiectul ca pe un tablou
votiv, cu hieratis~ul de rigoare, folosind pentru suge-
rarea volumelor tehnica de clar-obscur elaborată în
Renaştere .
Pe lângă faptul în sine al abordării şi stăpânirii unei
tehnici pretenţioase ca fresca , sunt de menţionat şi
soluţiile stilistice adoptate, de admirat fiind încercările
de realizare a trompe /'oe-ului prin plasarea în prim
plan a unor coloane bogat ornamentate în stil brân-
covenesc ce creează iluzia de adâncime spaţială.
Îndrăzneaţă este şi ideea uzitată frecvent în istoria pic-
turii universale, aceea de a introduce în suita voievo-
dului imaginile unor personaje din epoci diferite pre-
cum : cea a lui Mihail Kogălniceanu şi cea a lui Nicolae
Iorga, o metaforă bine gândită în semn de omagiu
adus celor două personalităţi faţă de care tânărul artist
nutrea un sentiment de veneraţie .
O îndeletnicire de zi cu zi a devenit apoi pentru
Blendea pictura de şevalet care însoţeşte în paralel
activitatea de sculptor pe tot parcursul vieţii artistului,
inclusiv în perioada bucureşteană .

18
Ca pictor de şevalet, Blendea se înscrie în curentul
dominant al picturii româneşti dintre cele două
războaie. Îşi apropriază adică tehnica postgrigores-
ciană a plein air-ului cu evidente elemente impresio-
niste, definind forma din tuşe de culoare puse cu
aplomb şi dexteritate la locul cel mai potrivit, spre a
comunica nemijlocit trăirea de moment a emoţiei artis-
tice. Desenul în aceste lucrări de bravură nu-şi mai are
locul decât ca un element subiacent. El nu-şi face
apariţia , linia ca atare este complet eliminată, dar
autoritatea desenatorului se simte în fiecare
pensulaţie, în puterea expresivă a fiecărei tuşe . Din
punct de vedere al cromaticii, pictorul nu este prea
volubil, este mai degrabă laconic. Nu se antrenează în
sclipitoare jocuri de artificii. Sobru , zgârcit chiar,
menţine pe paletă doar câteva culori, dominante fiind
cele care-i permit să obţină tonuri calde , îndeosebi
brunuri. O asemenea parcimonie în folosirea spectru-
lui cromatic este pe deplin adecvată tematicii abordate,
întrucât Blendea aduce în pânzele şi cartoanele sale o
lume care nu exultă . Ca peisagist, indiferent de
anotimp, vibrează, freamătă ca o mimoză la aspectele
în schimbare din natură . Temperament liric prin exce-
lenţă, este sensibil la pitorescul din natură, în timp ce
realitatea priveliştilor cu case sărăcăcioase imprimă
unor peisaje un sentiment elegiac, de tristeţe . Nu
putem să încadrăm asemenea opere decât în estetica
realismului, dar nu fără a decela şi unele adieri de
romantism, mai ales atunci când în tablouri apar ves-
tigiile trecutului : monumente vechi şi ruine .
În tendinţa sa de a fi cât mai expresiv pictorul apelează
adesea la unele note ce ţin de estetica expresionismu-
lui. Acest fapt se întâmplă în anumite scene cu oameni
şi animale, îndeosebi cu cai. Democratismul lui, com-
pasiunea sa pentru oamenii nevoiaşi au fost extinse şi
asupa animalelor. În consecinţă, caii pe care-i pictează
sunt nişte făpturi oropsite, prost nutrite şi puse de
stăpânii lor - vânzători de păcură, chirigii, găzari - să
tragă poveri peste puterile lor. Şi pentru ca efectul de
sărăcie, de oropsire a acestor fiinţe să fie cât mai demn
de compasiune, scenele de acest gen sunt zugrăvite ,
de regulă, în plină iarnă, pe fundalul zăpezilor, când
bietele animale, în lipsa vegetaţiei nu pot avea ca
nutreţ decât un smoc de paie. Dar, câtă artă , totuşi, în
aceste scene de gen! Cu câtă măiestrie, cu câtă pro-
fundă cunoaştere a anatomiei , calului sunt pictate

19
aceste animale şi cu ce economie de mijloace: câteva
pensulaţii prelungi şi câteva tuşe şi imaginea calului_
dobândeşte dintr-o dată nu numai asemănare anato-
mică dar şi impresia de mişcare . Desigur că artistul tre-
buie să fi zăbovit în anii de studiu mult asupra
ecorşeului aflat la Academia de Arte Frumoase . Mai
mult însă, trebuie să fi studiat pe viu comportarea
acestui prieten al omului. Ca pictor animalier, prin vir-
tuozitatea cu care zugrăveşte calul , Vasile Blendea
poate fi comparat doar cu Grigorescu, cu Grigorescu
din „Carele cu boi". Dar, doar la atât, adică la nivelul
virtuozităţii tehnice pQate fi asemănat cu maestrul de la
Câmpina . Ca viziune diferă de el radical , fie şi pentru
simplul fapt că spre deosebire de acesta care n-a pic-
tat niciodată iarna (cu excepţia campaniei războiului
din Bulgaria), Vasile Blendea manifestă o puternică
atracţie pentru anotimpul rece . Şi în această privinţă ca
şi în sentimentul grav cu care abordează realităţile
epocii sale , el se apropie mai mult de Andreescu. Ceea
ce pentru acest nefericit maestru a fost Buzăul, a fost
pentru Blendea Târgoviştea. Pe bună dreptate, el
poate fi considerat de aceea monograful în imagini al
acestei urbe subcarpatice .

Dacă în grafică şi cu precădere în pictură, elementul Sculptorul

primordial îl constituie socialul , în acest plan Vasile
Blendea definindu-se ca un demofil convins, sensibil la
durere , la tristeţe, la traiul oamenilor nevoiaşi, ati-
tudinea sa faţă de viaţă şi de natură fiind a unui liric, în
sculptură tematica majoră o constituie patriotismul.
El a realizat o seamă de busturi Bunica, Emilia - soţia
sa, prof I. Vasilescu, dr. Haşnaş, cele ale soţilor Amico,
aflate azi într-o colecţie din Roma, cel al graficianului
Marcel Olinescu, ş . a.) Sunt lucrări realizate într-o
manieră impresionistă , printr-un modelaj sensibil ce
permite un interesant joc de lumini şi umbre pe chipul
celor portretizaţi. A realizat, de asmenea , o interesantă
lucrare cu semnificaţie simbolică, Luna, ca şi
compoziţii animaliere ( Cai obosi/i, Pelicam) sau
subiecte de gen ( Cerşetor, Oltence, Sportivă,
Bibliotecara satului, etc.) .
Cu o mare forţă de plăsmuire, animat de un puternic
suflu epic, artistul s-a adresat şi istoriei, _inspirându-se
din trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat. A evocat
astfel atât evenimente, cât şi personaje cu rol de expo-
nenţi ai culturii naţionale şi ai luptei pentru apărarea şi 7. Efort

20
propaşIrea ţării. După primul război , cu amintirea
proaspătă a scenelor de luptă la care a fost părtaş , s-
a înrolat şi el, ca mulţi alţi confraţi , în campania ridicării
de monumente publice , menite a cinsti memoria eroilor
căzuţi la datorie. Primul - un basorelief înfăţişând
Luptele de la Mărăşti şi Mărăşeşti a fost înălţat chiar în
oraşul Târgovişte , în 1932, în memoria Regimentului
22 Infanterie. Peste un an , un monument turnat în
bronz şi intitulat Jertfa era înălţat în comuna Răzvadul
de Sus , judeţul Dâmbov iţa şi lui îi urma , în 1934, un alt
monument tot în bronz, intitulat Despărfirea şi prevăzut
şi cu un basorelief, la Răzvadul de Jos. Lor li se
adăuga în anii următori monumente la Voineşti
(Omagiu eroului), la Valea Lungă-Cricov (Tatăl şi fiul) ,
la Ocniţa (Paza Jării), toate însoţite şi de basoreliefuri
cu scene din campanie.
Dacă j udecăm fie ş i numai după titlul dat de artist
operelor respective , înţelegem că el n-a compus doar
statui stereotipe , spre a satisface formal o comandă
socială în spiritul patriotard , de paradă . Ca unul care a
trăit nemijlocit realităţile războiului, el a fost adânc
pătruns de semnificaţia operelor realizate , investindu-
le nu numai cu ştiinţa rece a meşteşugului, ci şi cu spi-
ritul civic al artistului-cetăţean . În aceste monumente a
folosit, de regulă , un limbaj alegoric bogat în simboluri ,
cu multiple elemente dintr-o recuzită specifică genului:
arme , cărţi , steme , trofee . Unul dintre ele , Jertfa, de la
Răzvadul de Sus , a fost conceput şi tratat ca o Pieta.
Din aceeaşi conştiinţă cetăţenească au izvodit şi
portetele-bust ale unor personalităţi culturale , unele
turnate în bronz. Primul în ordine cronologică este bus-
tul poetului Vasile Cârlova, rid icat în 1933 la
Târgovişte , oraş ale cărui măreţe ruine bardul le-a cân-
tat în nota gravă a romantismului din epocă. În mode-
larea formei pentru care este folosită iconografia
tradiţi onală , adică desenul lui C. Jiquidi din „Revista
nouă " reprodus ş i de G. Călinescu în a sa „Istorie a lite-
raturii române ... ", maestrul foloseşte suprafeţe netede
ample fără asperităţi , fără „accidente" de relief, poetul
purtând peste mundirul ofiţeresc un fel de togă ce cade
în falduri drepte, puternic stilizate.
De obicei , însă , forma ia naştere între degetele febrile
ale sculptorului cu o oarecare caznă . Ca să dea expre-
sie maximă fizionomiilor, pe maestru nu-l mai satisfac
gesturile de tandreţe , mângâierile materiei inerte; el o
modelează pe aceasta cu mult temperament, cu nerv,

22
spre a o trezi parcă la viaţă , şi tocmai această impre-
sie de viu ne-o dau busturi ca al lui lenăchifă
Văcărescu (1938) , ridicat la Târgovişte , Bunica (1960),
bustul lui Brătescu-Voineşti (1974), al lui Marcel
Olinescu (1962) . Excepţie fac busturile lui Vlad Ţepeş
(1969) amintind de copia pe care artistul o făcea în
Tirol cu patru decenii în urmă şi bustul Voievodului Dan
al II-iea, ambele cioplite în piatră , deci fără ca artistul
să aibă posibilitatea de a da frâu liber temperamentu-
lui şi de a modela forma potrivit cu impulsul de
moment, specific impresionismului. Şi , de fapt, trecând
din viaţă în piatra dură a monumentului, cele două per-
sonaje ale istoriei noastre nu mai puteau da senzaţia
de viu incompatibilă cu regnul mineral, artistul putând
fi îndreptăţit să spună cu vorbele lui Horaţiu : Exegi
monumentum aere perennius.
Într-o măsură incomparabil mai mare decât busturile,
dau măsura excepţionalului talent al sculptorului Vasile
Blendea compoziţiile monumentale având ca ax ima-
ginea unui personaj , fie legendar ca Meşterul Manole,
fie al istoriei noastre reale precum : Vlad Ţepeş, Ştefan
cel Mare, Matei Basarab, Tudor Vladimirescu, N.
Bălcescu, fie din zona culturii ca Ion Neculce, Badea
Cârjan sau Nicolae Iorga. În primul, Manole este redat
în ipostaza de implorator al Proniei , într-un gest pate-
tic cu faţa ridicată spre cer. Atât capul cât şi trupul sunt
modelate în suprafeţe de o plasticitate extrem de
expresivă. Din volume zgrunţuroase, sumar tratate,
este alcătuită şi figura lui Badea Cârţan, transpus apoi
în piatră pentru oraşul Făgăraş, în apropierea obârşiei
de unde-şi începea lungile drumeţii. Cronicarul
Neculce este un adevărat conglomerat de volume,
rezultat prin aglutinare, iar Matei Basarab pare a se
desprinde din umbrele trecutului.
Situaţia se schimbă în cazul Ştefan cel Mare strângând
oastea şi al lui Vlad Ţepeş la poarta cetăfii.
Monumentale, cele două statui pentru care nu s-a ivit
încă prilejul de a fi turnate în bronz pentru a străjui vreo
piaţă publică au întru totul atributele marii arte :
vigoarea şi claritatea mesajului, tectonica solidă a arhi-
tecturii volumelor, cumulul de energie ce premerge
unei acţiuni, caracterizând pe cei doi mari voievozi ,
meşteşugul apropiat de virtuozitate cu care sunt mode-
late volumele în urma unei laborioase definiri a fiecărui
amănunt.

23
Personajul istoric asupra caruIa Vasile Blendea s-a
oprit cu cel mai viu interes şi cu o dragoste nedisimu-
lată a fost însă Tudor Vladimirescu . Originea comună a
eroului şi a artistului din aceeaşi provincie a ţării, este
poate o explicaţie. O alta constă în faptul că în per-
soana lui Tudor sunt întrunite deopotrivă luptătorul pe
plan social şi patriotul preocupat de independenţa ţării ,
iar sculptorul a fost sensibil la amândouă aceste com-
ponente. Oricum , eroul de la Vladimiri, a cărui icono-
grafie este destul de vastă , începuturile ei aflându-se
în opera lui Theodor Aman , nu a cunoscut până la
Vasile Blendea ceva mai sugestiv, mai convingător,
mai autentic în gradoarea sa. Putem spune că în ela-
borarea acestei imagini de o deosebită forţă, nimic n-a
fost expediat. Totul a fost gândit şi întruchipat până în
cele mai mici amănunte . Mai întâi capul eroului , de o
plasticitate deosebită, este de o frumuseţe plină de
gravitate, exprimând o dârzenie de neclintit, trădând o
mare energie subliniată şi de pumnul strâns la piept ca
şi de mâna încleştată pe mânerul sabiei. Sunt apoi
redate cu o scrupuloasă respectare a adevărului ,
datorată unei documentaţii minuţioase, costumaţia şi
atributele luptătorului , totul contribuind la alcătuirea
unei imagini ce implică deopotrivă şi calităţi fizice ş i
însuşiri morale: mândrie, vitejie, hotărâre, neînduple-
care . Izbutită sub toate aspectele, imaginea lui Tudor
creată de Blendea a convins şi două variante ale ei au
devenit monumente publice, înfrumuseţând două
localităţi: oraşul Slatina şi comuna Vladimiri .
O altă operă în care Vasile Blendea şi-a pus întreaga
măiestrie şi pasiune, izvorâtă din preţuirea pentru per-
sonajul întruchipat în ea este proiectul pentru statuia
marelui savant Nicolae Iorga. Relaţia strânsă care a
existat între model şi artist încă din perioada pariziană
a acestuia i-a dat posibilitatea sculptorului să-l
cunoască bine pe profesor ca şi pe orator. Tocmai în
aceste două ipostaze l-a imortalizat Blendea pe
Nicolae Iorga în 1935 şi , respectiv, în 1974. În ceea ce
priveşte ultima variantă există o foarte pertinentă ca-
racterizare ce-i aparţine lui Vasile Drăguţ şi pe care o
reproducem, raliindu-ne totodată la sugestia exprimată
de reputatul critic: ,,Craniul expresiv, cu acele neregu-
larităţi caracteristice , încadrarea gâtului, arcul nervos
al mâinii drepte al cărei index împunge aerul, modeleul
diferenţiat cu vervă, totul concură la reuşita acestui
proiect de monument a cărui finalizare şi ridicare pe

24
soclu ar constitui un dublu act de dreptate: pentru
memoria lui Nicolae Iorga pe care nimeni nu l-a evocat
mai convingător şi pentru arta sculptorului Vasile
Blendea a cărui cunoaştere şi preţuire se impun cu
necesitate".
Raliindu-ne unei asemenea pioase chemări , suntem
conştienţi că pentru valorificarea operei acestui clasic
al artei româneşti care este Vasile Blendea , mai sunt
multe de făcut. La îndeplinirea acestui deziderat va
contribui, desigur, şi expoziţia permanentă a l ucrărilor
sale organizată în Casa memorială din oraşul
Târgovişte , pe care maestrul l-a iubit atât de mult.

Vasile FLOREA
 8. Maria Iconaru Blendea,
mama artistului (desen)

9. Constantin Gh. Blendea,

tatăl artistului in 1918 (fotografie)
CRONOLOGIE')
') Prezenta cronologie este preluată din
catalogul expoziţiei organizate cu prile-
jul centenarului artistului.
1895
La 5 noiembrie, se naşte în comuna Peştişani, satul
Gureni din judeţul Gorj, copilul Vasile - al optulea
fecior al soţilor Maria şi Constantin Blendea, ţărani
moşneni.
1903-1908
Absolvă clasele primare frecventând cursurile şcolilor
din satele învecinate, Boroşteni şi Frânceşti;
dovedeşte talent precoce la desen, iniţiat de fratele
său mai mare, învăţătorul Tanasie Blendea.
1908-1913
Urmează cursurile gimnaziului „Tudor Vladimirescu"
din Târgu-Jiu, stăpânit de aceeaşi pasiune pentru
desen .
1913-1916
Termină cursul superior al Şcolii Normale din Turnu
Severin, fiind acum un desenator cunoscut.
1916-1918
Începe stagiul militar în Regimentul de Infanterie 18
Gorj, de unde este recrutat pentru Şcoala Militară din
Botoşani; trimis apoi pe front, sublocotenentul de re-
zervă Blendea Vasile ia parte activă la luptele de la
Mărăşti, Valea Putnei, Valea Şuşiţei şi Muncelu.
1918-1920
Uceniceşte o vreme pe lângă zugravii "de subţire",
deprinzând tainele picturii murale cu ocazia pictării
bisericii din Hobiţa (Peştişani - Gorj) unde se născuse
Constantin Brâncuşi; angajat mai târziu de sculptorul
Emil Beker din Bucureşti, Vasile Blendea execută pen-
tru acesta diverse ornamente.
1920-1924
Devenit student al Şcolii de Arte Frumoase din
Bucureşti, remarcat de directorul şcolii, pictorul George
Demetrescu Mirea, Vasile Blendea urmează în paralel
cursurile de sculptură cu Dimitrie Paciurea şi de pictură
27
10. Elevul Vasile Blendea cu mama sa la Tg. Jiu, 1908 11. Familia artistului

12. V. Blendea (în centru) cu doi aliafi: un francez 13. Vasile Blendea - elev al şcolii de Arte Frumoase,
şiun rus 1923

28
 ..
J.
I

14. Casa Angela Georgescu - sediul colecfiei Vasile şi Emilia Blendea Vedere sud

15. Vedere nord

29
 16. Vasile Blendea În atelierul
Şcolii de Arte Frumoase
1922-1924

monumentală cu Costin Petrescu, având la catedra de

desen pe Frederich Storck; sub îndrumarea lui Dimitrie
Paciurea realizează lucrarea Făt-Frumos, disti nsă la
expoziţia absolvenţilor cu premiul „Horia Boambă " al
Sindicatului Artelor Frumoase ; în toamnă este numit
profesor de desen la Focşani.

1925
Debutează la Salonul Oficial, expunând bustul
Profesorului Ghilerdea; şase ani consecutivi - între
1925 şi 1930 - participă la Salonul Oficial cu lucrări de
sculptură şi pictură .

1925-1926
Se transferă la Târgovişte , la Şcoala Normală; catedra
îi lasă destul timp liber să colaboreze cu pictorul
Dumitru Belisarie; în climatul Târgoviştei patriarhale,
Vasile Blendea se angajează la restaurarea unor fres-
ce medievale, lucrează compoziţii, creează grupuri
statuare cu caracter alegoric, între care Piramida jert-
felor, mulează busturi şi schiţează portrete în cărbune.

1927-1930
În toamna anului 1927, obţine prin concurs bursa de
specializare la Paris , devenind membru al Şcolii

30

17. Vasile Blendea lângă Piramida
jertfelor- Focşani, 1924
18. Prof N. Iorga in mijlocul studenjilor
la Fontenay aux Roses - 1928
Române de la Fontenay-aux-Roses; aIcI, Vasile
Blendea participă cu succes la „Salon des Artistes
Fran9ais"; revistele „Les Artistes d'aujourd 'hui" şi
„Revue Moderne" îi reproduc sculpturile expuse. Pentru
decorarea şcolii, artistul concepe şi execută în frescă o
amplă compoziţie , remarcată de Nicolae Iorga care elo-
giază lucrarea ş i-i încredinţează , în numele Academiei
Române , o importantă misiune: aceea de a executa
copii după operele româneşti aflate în muzeele şi
castelele din Austria, Germania şi Elveţia; între altele, în
castelul din Ambras-Tirol , Vasile Blendea descoperă
faimosul portret al lui Vlad Ţepeş , pe care-l copiază în
excelente condiţii ; de asemenea , copiază, cu textele şi
ornamentele, Evangheliarul lui Ştefan cel Mare.
1930-1937
Revine în ţară şI-şI reia activitatea pedagogică la
Şcoala Normală din Târgovişte . În 1932 îşi vernisează
întâia expoziţie personală , beneficiind de sprijinul pro-
fesorului Ion Negoescu şi al poetului . Matei
Alexandrescu ; în atelierul înjghebat între timp, Vasile
Blendea continuă să proiecteze monumente, să exe-
cute portrete , să consacre din ce în ce mai mult timp
picturii de şevalet; dintre tablourile în care prinde ima-
ginile Târgoviştei ce dormita în umbra propriei sale glo-
rii , amintim: Coif din strada Eternită/ii, Strada Cârlova,
Periferie iarna, Atelier mecanic, Oborul vechi, Piesa}
feroviar, Clopotni/a de la Curtea Domnească ş . a . ; nici
desenul nu este neglijat, din această epocă datând
Tăietorul de lemne şi Fată din Cazaci, pentru sculptura
monumentală , însă, sunt cei mai creativi ani, Vasile
31
19. Fresca de la Fontenay aux Roses - 192ft 20. Vasile Blendea la Târgo vişte - 1929

21. La dezvelirea monumentului

din Răzvadul de Sus - 1934

32
22. Emilia Blendea şi nepotul Costel
Blendea - 1939

23. Casa artistului din strada G-ral

Florescu nr. 6 {demolată in 1985)

24. Sculptorul lucrând la bustul Col.

Băltăre/

25. Vasile şi Emilia Blendea cuscri-

itorul Ion Vasiliu la Târgovişte - 1960

33
Blendea realizând Monumentul eroilor din Regimentul
22 Infanterie, Monumentul eroilor din comuna
Răzvadul de Sus , bustul poetului Vasile Câr!ova,
Monumentul eroilor din comuna Răzvadul de Jos,
Monumentul eroilor din comuna Voineşti , Monumentul
eroilor din comuna Valea Lungă-Cricov, Monumentul
eroi/ordin comuna Ocniţa, bustul compoziţional al poe-
tului lenăchifă Văcărescu.

1938
Salonul oficial îi decernează premiul „Athanase Simu"
pentru bustul inginerului Mario Amico.
1939-1941
Pictează Intrarea la Curtea Domnească, lazul morilor şi
realizează în bronz bustul istoricului Alexandru
Ştefu/eseu. Este mobilizat cu gradul de locotenent de
rezervă în Regimentul 9 Vânători.

1942-1952
Lăsat la vatră în 1944, dăruieşte plasticii româneşti o
suită de lucrări în ulei intitulate: Găzari prin nămefi, Ion,
Lăutar, Monument istoric, /alomifa În februarie, Început
de primăvară, Ţărani la târg, Chirigii din Brăteşti,
Zăvoiul /a/omifei, Crivina În noiembrie, La moară,
Stradă spre Valea Voievozilor, Găzari din Pierşinari,
Periferie, Spre moara Dafu etc., precum şi busturile
inginerului Trofin şi profesorului Vasilescu (ghips pati-
nat), de asemenea ghipsurile patinate Epoca
sclavagistă, Ion Neculce, Proclamafia lui Tudor
Vladimirescu.

1953-1976
Devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici; se pen-
sionează şi se stabileşte la Bucureşti, improvizându-şi
un atelier în strada Petru Maior; creează machetele
monumentelor 1907, Ştefan cel Mare strângând oas-
tea, Matei Basarab, Eliberarea cetăfii Bucureşti, Vlad
Ţepeş În fa/a cetăfii, Grivi/a 1933, La arat. Îşi mută ate-
lierul în strada Uricani, unde se bucură de mai mult
spaţiu şi de alte condiţii; proiectează monumentul
zburătorului Aurel Vlaicu şi sculptează busturile lui
Vlad Ţepeş şi Dan al II-iea, monumentele Badea
Cârfan, Meşterul Manole, Tudor Vladimirescu, Nicolae
Iorga, precum şi lucrările Proclamafia de la Padeş,
Constructori şi Înfrăfire.

34
26. La vernisajul expoziJiei retrospec-
tive de la Da/Ies, Bucureşti 1917, cu V
DrăguJ, M. Oeac, J. Frunzetti,
I. Pacea

27. Imagine din locuinJa Vasile Blendea

din Str. G-ral Berthelot, după demo-
larea atelierului din Str. Udricani 1985

1977
Vernisajul expoziţiei retrospective de la Dalles, consi-
derat un important eveniment plastic al anului ; în
prezenţa criticilor de artă, a televiziunii şi a unui
numeros public, artistul - acum la 82 de ani , din care
peste 50 închinaţi artei româneşti - este călduros feli-
citat şi omagiat. Fostul său elev, regizorul Pompiliu
Gâlmeanu, de la Studiourile cinematografice „Al.
Sahia" imortalizează evenimentul, dedicându-i un film
în culori; majoritatea presei centrale îi consacră croni-
ci elogioase.

1978
... Recunoscătoare pentru vibraţiile dăruite de-a lungul
anilor şi pentru frumuseţea monumentelor cu care a
înzestrat-o, Târgoviştea îi găzduieşte cu emoţie o
retrospectivă.

35
1988
La 8 aprilie, se stinge din viaţă sculptorul Vasile
Blendea la vârsta de 93 de ani şi este înhumat în
Cimitirul Mănăstirii Viforâta , alături de soţia sa Emilia.

1994
În luna iulie, Muzeul de Artă din Tulcea organizează o
amplă expoziţie cu lucrări de pictură, sculptură şi
desen, intitulată ,,În preajma unui Centenar".

1995
În luna decembrie, muzeele de artă din oraşele
Târgovişte şi Târgu-Jiu organizează expoziţia retro-
spectivă „Centenar Vasile Blendea" în sălile Muzeului
de Arheologie Târgovişte.

28. Mormântul lui Vasile şi al Emiliei

Blendea de la Mănăstirea Viforâta
(foto 2001)

36
1 ANTOLOGIE
DE TEXTE CRITICE

,, ... Capul de tânăr de Vasile Blendea este o lucrare de

mare valoare artistică. Bustul expus ne îngăduie să
punem multe speranţe în acest artist la începutul cari-
erei sale. Puritatea clasică a liniilor, alura tinerească şi
bărbătească perfect exprimată sunt calităţi ce nu pot
trece neobservate [... ] Sunt fericit să salut talentul
acestui artist care se alătură marii tradiţii clasice ... ".
Clement Morro
(., La Revue Moderne i/ustree des Arts et de la Vie ",
Paris, iulie, 1928)

,,În faţa peisajului, Vasile Blendea e de o sinceritate

firească . Nimic forţat, căutat sau manierist în opera sa .
Pictează cum vorbeşte, cum umblă, cum trăieşte. De
aici originalitatea sa. Viziunea culorilor este o însuşire
a sa personală . Percepţiile lui sunt ale artistului înzes-
trat cu o sensibilitate deosebită. Apoi nici la el
senzaţiile vizuale nu sunt totdeauna aceleaşi. Peisajul
e văzut cu totul altfel într-o zi senină, faţă de alta
întunecată . Ducându-şi mai mult viaţa printre sfinţii din
bisericile ce a restaurat şi pictat, a învăţat de acolo, de
la maeştrii anonimi ai trecutului , ce înseamnă sinceri-
tate şi credinţă în artă. Şi mai ales simplitate .
29. Orfan Pe lângă pictură, Blendea Vasile prezintă şi câteva
bucăţi de sculptură. Este în primul rând bustul poetului
V Cârlova pe care-l vom ridica la Târgovişte. Este o
realizare dincolo de gândul nostru. Maiestatea ţinutei
tânărului ofiţer de cavalerie, concordă armonic cu
privirea de dincolo de veac, melancolică, a cântăreţului
pe ruinele glorioase ale Târgoviştei. A fost văzut cu
sensibilitate şi afinitatea de temperament a maestrului.
Va împodobi cu cinste una din pieţele oraşului nostru .
Celelalte portrete se disting prin aceeaşi siguranţă a
liniilor şi expresivitate vie.
Aceste câteva sugestii sunt înşirate, în fruntea acestui
catalog, din adânca admiraţie ce păstrez talentului cu
care natura atât de fericit a înzestrat pe colegul meu şi
din care un întâi prinos oferă azi Târgoviştei".

Prof. I. Negoescu (1937)

(Din prefaJa la Catalogul expoziJiei din 1932)

37
 30. Proiect pentru sala de primire la
Episcopie (lucrare de diplomă)

31. Bordura unui acoperământ (studiu

artă bizantină)

32. Draperie şi sfânt (studiu artă bizan-

tină)

,, .. .Vasile Blendea - între alţi meseriaşi, un adevărat

artist - fără să-i găseşti cev-:i din cumpănirea vorbelor;
ici un adjectiv prea palid, colo u mustrare prea aspră.
El ne poate face tuturor portretele; noi toţi la un loc nu-
i putem izbuti portretul lui. Şi nu pentru că ar comporta
linii complicate . Vasile Blendea a fost alcătuit din linii
simple şi drepte, ca şi viaţa lui: puţină ambiţie, puţin
curaj, puţină perseverenţă şi mult, mult har ..."
I. G. Vasiliu
( in „ Gorjanul''. 23 mai 1937)

,, ... Făcând trecerea către compoziţiile statuare, sculp-

torul Blendea ni-l prezintă pe domnitor (Ştefan cel
Mare , n. n.) adunându-şi oştile . Aducând, în
compoziţie , alături de domn pe ostaş ce sună din bu-

38

33. Studii de artă bizantină (sfânt, orna-
ment, proroci)
cium, încercând o rezolvare sculpturală originală , ce
nu-i lipsită de interes, sculptorul ne oferă imaginea
unui luptător dârz ... "
Elena Petru
(,, Tânărul scriitor", iunie 1957)
,, ... Sculptorul Vasile Blendea vine la Târgovişte , la o
catedră de desen , unde instruieşte generatii de tineri şi
realizează totodată o emoti onantă operă sculpturală -
tripticul statuar închinat jertfei poporului român în
primul război mondial, acele monumente de la
Răzvadul de Sus, Răzvadul de Jos şi Voineşti. .."
Prof. M. P Constantin
(,, Dâmbovifa '; 1967)
,,În drum spre Bucureşti , în zilele de 6-10 martie, Tudor
Vladimirescu, patriot înflăcărat , conducător al mişcării
revolutionare de la 1821, s-a oprit la Slatina. Spre a
cinsti memoria acelor zile ş i a eroului revolutionar por-
nit de pe plaiurile olteneşti , în piata Consiliului Popular
din Slatina, a fost dezvelit în anul 1968 un bust com-
pozitional realizat de sculptorul Vasile Blendea .
Lucrarea , dăltuită în piatră , redă figura înflăcărată ş i
dârză a lui Tudor Vladimirescu. Portretul degajă pro-
funzime psihologică şi expresivitate. Artistul a reuşit să
surprindă eroul în toată complexitatea lui, trăirea sa
lăuntrică amintind prin întreaga tinută de „Domnul
39
Tudor" din baladele populare. Fruntea-i uşor încreţită ,
privirea adâncă şi pătrunzătoare, scrutează parcă
viitorul mai bun pentru care luptă . Deşi pare că se odih-
neşte, ca după o grea şi istovitoare luptă, odihna lui
este trează. Mâna strânge sabia care poate fi ridicată
pentru a se porni din nou la luptă".
Florica Săndulescu
(,,Monumentul lui Tudor Vladimirescu de la Slatina''.
în „ Săteanca ", martie 1972)

,, ...Opera lui Vasile Blendea se caracterizează printr-o

deplină probitate artistică şi un realism substanţial ... "
Adrian Beldeanu
(,,Săptămâna c_ulturală a capitalei", aprilie 1973)

34. Cap de tânăr- Paris 1928

35. Portret de bătrână (cărbune) - 1927

40
 „Cu toate că mare parte din lucrările transcrise în
materiale durabile ating dimensiuni monumentale, se
poate afirma că durabilă în opera lui Vasile Blendea
este creaţia portretistică , foarte interesantă ca forţă de
evocare psihologică şi expresivitate . Meritorie este şi
strădania de a concretiza idei pe care le transmite în
forme ce au cât mai multă asemănare cu tema. în
lunga lui carieră , s-a îndepărtat prea puţin de realitate,
iar atunci când a făcut-o , era prea sedus de opera lui
Paciurea , figurativul de care se simţea atras , prin
structura lui de lecţiile lui Frederich Storck în şcoală
mutând rareori punctul de atracţie spre zonele impre-
sioniste ale artei. Din această perioadă datează

36. Nud (conte)- Paris 1928

37. Cap de copil (conte) - Munchen

1928

38. Tudor Vladimirescu (proiect de

monument)- Paris 1928

)11 ~.J't"'-t......
'll-7

41
Piramida, lucrare pierdută, din păcate, dar care consti-
tuie germenele unui periplu de lucrări monumentale
închinate de Blendea primului mare război. M-am uitat
îndelung la sculpturile din prima perioadă , susceptibile
de a fi pastişe ; mi se pare că numai tema zborului ,
tentaţia infinitului se poate descifra în nudul de femeie
întins graţios , ca un fragment de arc, modelat cu
gingăşie gravă, cu o anumită ştiinţă a echilibrului, ce
oscilează între simţul predilect pentru modelul elenistic
şi stilizarea absolută. Şi dacă Piramida este rezultatul
unor fascinaţii imprimate de şcoala lui Paciurea, în
Luna se lasă un moment sedus de şocul primului con-
tact cu atelierul din lmpasse Ronsin; în mâna lui
Blendea, însă, ideea de zbor este detaşată de fabulos
şi alăturată graţiei domestice, mai puţin inovatoare ca

39. Nud (conte)- Paris 1928

42
40. Ecaterina Iorga (cărbune) - 1929

41. Violonist (cărbune)- 1929

artă, dar în nici un caz bastardă. Imaginea din Luna nu

este de fapt, metaforă, ci definirea directă a unui crez
popular, credinţa în existenţa vârcolacilor, sugerată lui
Blendea de C. S. Nicolăescu-Plopşor, în intenţia de a
transcrie, în bronz, basmele populare româneşti şi
nicidecum o replică la Măiastra brâncuşiană. Vocaţia
artistului e întreagă, însă, în portretele lucrate cu gra-
vitate, cu simţ al proporţiilor, atunci când ating dimen-
siuni monumentale (cele destinate lui Tudor
Vladimirescu, îndeosebi, Meşterului Manole şi Dan al
II-iea) unde se vede mâna de rasă a modelatorului, în
stare să scoată, din piatră, ghips sau bronz, orice
detaliu, aşternut pe hârtie, cu creionul sau cărbunele.

43
Uşurinţa modelării i-a înlesnit corectarea retorismului 42. Doctoratul Profesorului I.O.
Ştefănescu, Sorbona - 1928
tipic epocii în care şi-a început activitatea, înscriind
mişcări dinamice în locul „tipizărilor" statuare. Capul
43. N. Iorga - Paris, 1929
(profesorului doctor) Hasnaş, excelent modelat şi pati-
nat în galben epidermic, cu gâtul alungit oarecum
modiglianesc, dezvăluie graţia fragilă a personajului, în
vreme ce zâmbetul întregeşte suflul de ansamblu al
viziunii portretistice. Luptător în ilegalitate (bronz aflat
la Muzeul Simu), Dr. Iancu Jianu, Ion Trofin sau Al.
Vasilescu sunt valoroase prin graţia calmă a formelor
ce se integrează armonios în atmosferă, ca o prezenţă
firească, epurată de gesturi ostentative. Cred că din
această vocaţie de portretist este vizibil un anumit
dezechilibru între figura umană şi elementele subia-
cente : 1907, proiect de monument, este valoros prin
capul său de o expresie tulburătoare, ca şi Oltencele,
cu toată încărcătura lor de elemente folclorice ... Dar în
atelierul lui Vasile Blendea a fost realizat, după ani
îndelungaţi de studiu şi variante, un proiect de monu-
ment închinat lui Tudor Vladimirescu, ce depăşeşte,
prin simţ al proporţiilor, gândire plastică şi unitate
monumentală, toate lucrările de mari dimensiuni închi-
nate cunoscutului personaj. Proclamaţia lui Tudor

44
45
 44. La Suseni

Vladimirescu către popor ar trebui mărită în vederea

amplasării ei într-o piaţă, proiectul, în forma lui actuală ,
vădind cât de multiple sunt sursele ce fecundează
inspiraţia şi viziunea sculptorului şi cât de originală
este sinteza la care a ajuns Vasile Blendea".
Vlad Rodnei
(,,Vasile Blendea, Atelier", în „Ramuri", 15 aprilie 1973)
45. Peisaj

46
46. Profesor Atila Mazilu (cărbune)
1932

,,Vasile Blendea împlineşte anul acesta 82 de ani şi

dacă asupra operei sale nu s-ar fi plecat cu generozi-
tate un istoric de artă atras în mod prioritar de arta
medievală românească şi nu de cea contemporană -
mă refer la Vasile Drăguţ - am fi aşteptat probabil încă
nu se ştie câtă vreme o restituire lucidă precum cea
propusă de retrospectiva de la Sala Dalles, ca şi de
prefaţa catalogului. Trebuie ca şi alţi foşti elevi ai liceu-
lui lenăchiţă Văcărescu din Târgovişte , ce acum se
ocupă cu scrisul , să facă o tardivă mea culpa.
Sculpturile profesorului Vasile Blendea , despre care
vorbeau cu maximum de respect dascălii şi toţi intelec-
tualii urbei, absolvenţi mai vechi sau mai noi ai
instituţiei sus-citate erau sub ochii noştri, în apropiere;
la Răzvadul de Sus, la Voineşti , la Răzvadul de Jos,
Ocniţa , Valea Lungă-Cricov, în curtea liceului şi în

47
 47. Poarta Seimeni/or 1932

48. Intrare la Curtea Domnească ( 1932)

grădina Mitropoliei. Un sens al dramaticului şi al monu-

mentalului se degajează din acele puţine lucrări ale
maestrului care au putut fi turnate în bronz. Vasile
Blendea a altoit pe ştiinţa compoziţiei , deprinsă de la
Paciurea , un sens al clasicităţii şi înţelegere a
mijloacelor la care a contribuit, fără îndoială , expe-
rienţa din anii specializării la Paris , ca bursier pe lângă

48
49. FraJii (dublu portret) - conte 1932

50. lnundajie pe strada Şan/ului

şcoala şi astăzi de nesubstituit, de la Fontenay-aux-

Roses.
Înţelegerea matură a artei, dobândită de sculptorul şi
pictorul Blendea în anii formării sale, seriozitatea
demersurilor sale ar fi fost de natură să îi confere încă
din acei ani o reputaţie solidă la nivel naţional.
Seriozitatea a fost dublată însă de o modestie care din
perspectivă istorică poate părea excesivă. Timp de
câteva decenii, el şi-a consacrat o bună parte din
energie muncii pedagogice într-o aşezare care era
departe de a fi un centru artistic. Dar această urbe era
o străveche capitală unde locuitorii aveau , poate mai
mult decât în altă parte, sensul grandorii propriei noas-
tre istorii şi al măreţiei şi tragismului ei, unde era vie

49
amintirea marilor domni şi a luptei pentru unitate şi
independenţă, unde cultul eroilor se hrănea de secole
din fapte vii, petrecute sub ochii tuturor. Pentru aceşti
locuitori din oraş şi împrejurimi, profesorul de liceu
Blendea a executat monumentele întru slava celor
pieriţi pe câmpurile de bătălie ale primului război mon-
dial în lupta pentru întregirea ţării. Ele evită retorica şi
convenţia, au un echilibru şi o simplitate ce sunt reflex
nu doar al ştiinţei compoziţionale, ci şi al unei călduri
umane transmise cu generozitate formelor ce se
înscriu firesc în spaţiu . Nobleţea atitudinilor persona-
jelor, totdeauna de un tragism demn şi reţinut , starea
lor de tensiune lăuntrică subliniată cu discreţie , fac din
aceste monumente nu doar reuşite indiscutabile ale

51. Jertfa (interior de atelier) 1933

 genului, sub raport formal. Ele se constituie ca un veri-
tabil punct de reper pentru ceea ce atunci , ca şi acum,
se poate înţelege prin valoarea morală , civică a artei.
Într-adevăr, cu sculptorul Blendea care, din anul 1953,
lucrează, în deplina şi fireasca sa caracteristică mo-
destie, într-un atelier din Bucureşti , am fost nedrepţi! Şi
în egală măsură nedrepţi am fost şi cu acest pictor
sensibil, cu un univers propriu, cel al lucrurilor şi oame-
nilor simpli, al crepusculului unor vremuri de splen-
doare princiară plutind peste oraşul de care, cu o uimi-
toare consecvenţă, nu s-a desprins atâţia ani. Prin
actuala expoziţie de la Sala Dalles, se face un act de
justiţie critică. Sper personal că unele din proiectele de
monumente ca şi busturile realizate în ultimii ani de

52. Vasile Cârlova, bronz (1933)

51
Vasile Blendea vor putea fi turnate în bronz sau cioplite
în piatră pentru că virtuţile lor sunt de netăgăduit. E
suficient să menţionez doar vibraţia acută a luminii ,
datorită modelajului aproape impresionist, pe o mică
machetă ca aceea intitulată Griviţa 1933. Spaţiul nu ne
permite să ne mai exprimăm despre opera acestui
venerabil şi tăcut maestru opinii. Încheiem deci
exprimându-ne, târziu , respectul".
Grigore Arbore
(,,Maestrul Vasile Blendea ''. în „ Luceafărul", 30 iulie 1977)

„Printre manifestările culturale pe care le găzdu i eşte

Bucureştiul în aceste zile , se înscrie , suscitând un
deosebit interes, şi expoziţia retrospectivă Vasile
Blendea , (Sala Dalles). Vizitatorul are senzaţia unei
adevărate revelaţii. Vasile Blendea , care împlineşte în
curând 82 de ani, a lucrat cu sârg şi fără zgomot la 53. Biata mama ( 1933)
înălţarea unei opere vaste, care astăzi impresionează
pe oricine . Zeci de generaţii de absolvenţi ai liceelor
târgoviştene l-au avut profesor de desen. La
Târgovişte, numele lui e pronunţat întotdeauna cu
foarte mare respect. Nici acolo însă nu se putea avea
o reprezentare completă despre sculptorul , pictorul şi
omul de cultură pe care ni-l prezintă acum expoziţia de
la Sala Dalles.
Retrospectiva Vasile Blendea ne prezintă un desenator
viguros , înzestrat cu un acut simţ al observaţiei, un pic- 54. Despărţirea ( 1935- 1938)
tor subtil şi un sculptor care ştie să sesizeze întotdeau -
na ceea ce am putea numi poezia volumelor, autor al
atâtor lucrări care meritau , fără îndoială , un destin mai
bun. Unele dintre sculpturile sale au putut fi transpuse
în material şi străjuiesc diverse spaţii publice: bustul lui
Nicolae Bălcescu (1958) din parcul orăşelului Roşiorii
de Vede, portretul scriitorului I.AI.Brătescu-Voineşti
(1965) din Parcul Scriitorilor, Târgovişte ; bustul com-
poziţional Dan al II-iea (1967) , aflat tot la Târgovişte ;
bustul compoziţional Tudor Vladimirescu (1968), aflat
la Slatina şi altele. Dar multe nu şi-au găsit locul pe
care-l meritau . Ne referim la frumoasa sculptură
înfăţişându-l pe Nicolae Iorga orator, rămasă netrans-
pusă în material definitiv. Ne referim la acel Tudor
Vladimirescu expus în curtea unui liceu din Craiova
care ar merita oricând să străjuiască una din pieţele
publice ale localităţilor prin care marele patriot a trecut
şi a luptat.

52
 ~ -.

Adevărata revelaţie însă o constituie pictura lui Vasile

Blendea. Trădând o excepţională sensibilitate şi un cult
al documentarului de care numai marii artişti au fost
ca pabili, tablourile lui reprezintă o adevărată cronică a
55. Autoportret cu pălărie (1936) v ieţii româneşti din prima jumătate a secolului XX, în

53
57 Emilia - so/ia artistului (1936)
56. lenăchifă Văcărescu-bronz (1936)
condiţiile în care modernul se îmbină cu desuetul, noul
cu vechiul, optimismul cu resemnarea, .în formele cele
mai neaşteptate . Picturile expuse de Vasile Blendea în
cadrul expoziţiei de la Dalles, respectând toate exi-
genţele artei autentice, devin şi document în acelaşi
timp - document uman, document social , document
etnografic, după cum înseşi temele fixate pe carton sau
pânză o arată cu prisosinţă (Colţ din strada Eternităţii,
Strada Cârlova, Atelier mecanic, Oborul vechi din
Târgovişte, Găzari prin nămeţi, Lăutar, Ţărani la târg ,
Case pe şanţurile cetăţii, Bucureştii noi, ieri şi azi).
Ne aflăm, după cum putem vedea, în faţa unui artist
complex continuând o tradiţie care părea de mult
abandonată: aceea a meşterului renascentist.
Desenator, pictor, sculptor, restaurator şi autor al unor
valoroase lucrări de artă monumentală, Vasile Blendea
rămâne , fără îndoială, una dintre figurile interesante
ale artelor plastice româneşti din secolul XX. Au trecut
pe lângă el ocaziile unor succese facile şi răsunătoare,
55
au trecut pe lângă el tentaţiile
pe care le poate oferi
viaţa comodă, suficientă ei înseşi, fără să se abată o
clipă de la crezul propus . La 82 de ani, maestrul Vasile
Blendea îndrăzneşte să se prezinte publicului din
Capitală cu o expoziţie „personală ". Toată viaţa a lucrat
modest şi tenace, cu convingerea că ceea ce face va
trebui oamenilor, fără să solicite moncrgrafii,-fără "să -şi
anunţe creaţiile prin acele mijloace de reclamă pe care
civilizaţia modernă le pune la îndemână cu prea multă
generozitate, unor artişti.
Expoziţia retrospectivă Vasile Blendea aduce în
discuţie o experienţă culturală asupra căreia merită să
medităm: ,,arta autentică face casă bună cu modestia;
arta autentică nu se teme de scurgerea timpului ; arta
autentică triumfă oricând". La cei 82 de ani ai săi,
Vasile Blendea este tot atât de optimist şi preocupat de
ceea ce i-a rămas de făcut ca şi atunci când Nicolae
Iorga, intuind talentul său viguros , îi propunea să exe-
cute primele copii după marile noastre lucrări de artă

aflate în posesia diverselor muzee şi biblioteci din

străinătate " .
Gheorghe Achi/ei
(,,Retrospectiva Vasile 8/endea ' . În „Scânteia " 11 august 1977)

„Vasile Blendea prezintă cazul artistului care, în pofida

elogiilor pe care personalităţi de notorietate i le-au
adus la începutul carierei sale , preferă statutul cre-
atorului modest şi solitar care , în intimitatea sălaşului
58. Curte interioară
de lucru, îşi cizelează vocaţia prin dobândirea progre-
sivă a meşteşugului artei.
59. Nici o brazdă ( 1937)

56
60. Curte interioară

Arta lui Vasile Blendea , este evident, îşi are izvoarele

în porniri afective care au toată acoperirea interioară;
dar artistul are şi putinţa reliefării lor plastice, articulate,
uneori simfonice în amploare, deseori într-o rigiditate a
gândului care a dat lucrărilor tăria de durată artistică.
Ceea ce apare interesant la Vasile Blendea este
împăcarea între figurativul clasic şi un anume grad de
modernitate pe care a ştiut să-l valorifice cu sensibili-
tate şi cu ştiinţă . Încercând să privim retrospectiv
evoluţiile artistului, observăm o constantă remarcabilă
a punctelor sale de vedere, ceea ce reprezintă până la
sfârşit, pe linia obsesiilor sale, înclinaţia fundamentală
pe care a ştiut să şi-o slujească cu bune rezultate.
Aparenţele clasicizante care au un fond academic
indiscutabil trăiesc, în schimb, prin ritmul lor, printr-o

61. La Băleni (1938)

57
 62. Biserica Stelea (1939)

63. Matei Basarab (1939)

64. Emilia (1939)

58
65. Zenovia Gujbă (1939)

anumită direcţie transformatoare, care dă imaginii ,

volumului , o disponibilitate ce se cere ori cărei opere
plastice. În acest sens operele de sculptură monumen-
tală , dincolo de cadenţa regulată , trăiesc în prospeţime
o anume gesticulaţie reperabilă în orice timp . Ca şi la
alţi artişti de aceeaşi vârstă , e vizibilă o întrerupere a
parcursului „încercărilor" sale de luptă cu materia.
Această întrerupere care se transformă într-o
repetabilitate de serie , şi care la alţi artişti ar fi , în cele
din urmă, o lipsă de vibraţie, la Vasile Blendea
păstrează circuitul viu al expresiei. Se cuvin subliniate
în acest sens şi picturile sale care pendulează între
expresia spontană şi rigoarea punerilor în pagină .
Vasile Blendea trebuie de azi încolo introdus în com-
plexul mişcării noastre plastice prin locul pe care îl
merită şi care atestă tocmai polivalenţa modalităţilor şi
corzilor lirice, ce este pentru orice cultură un lucru fun-

59
 66. Prof Alex. Ştefu/eseu - bronz,
Tg. Jiu (1939)

67. Eva ( 1934)

damental. Pentru că , o mişcare artistică trebuie să fi e

marcată nu numai de excepţii, ci de o multitudine de
forţe , care să-i integreze faţetele , care să-i adauge de
fiecare dată un plus de energie şi de viabilitate" .
Cristina Angelescu
(,,Cronica sentimentală ", În „ Săptămâna ", 5 august 1977)

„Viaţa nu trece, viaţa vine. Poate de aceea iubesc eu

atât de mult tinereţea bătrânilor, puritatea şi cinstea lor.
Pe vremea când eram student, în primul an , colegul
meu Constantin Blendea mi-a arătat un desen în
creion, realizat de unchiul său, Vasile Blendea. Eram
într-o cameră a căminului din Schitu Măgureanu, unde
rufăria , cartoanele pictate pe ambele părţi şi visele se
amestecau în aerul febril al pregătirilor de expediţie
spirituală, pe viaţă. Desenul , executat cu ani în urmă,

60
68. Maica Xenia (1957)

69. Natură moartă cu gutuie (1945)

61
 70. Iarnă în spatele bisericii
Stetea (1945)

pe vremea când sculptorul era student, păstrase, în

ciuda hârtiei învechite, ştiinţa, emoţia, ... , talentul.
Am simţit acea dragoste pe care doar cei chemaţi o au
pentru calitatea certă a altora, iar mai târziu când l-am
cunoscut nu m-au mirat cu nimic ochii săi buni, de
copil, şi i-am mărturisit recunoştinţa mea. Acum, când
în retrospectiva din Sala Dalles, văd, lângă sculptură şi
pictură, un mare număr de desene, expuse simplu de-
a lungul zidului, fără regie expoziţională (ca şi modul
său de a trăi), îmi întăresc credinţa mea veche că sem-
nul distinctiv al talentului este desenul, acest grai al
inimii şi al minţii , acest trup al artei.
Artist complet, dotat cu acel mănunchi de forţe care
creează proporţia spiritualităţii cu multiple trimiteri,
sculptorul Blendea ne dă în macheta monumentului ce
îl reprezintă pe Nicolae Iorga, ca şi în cea a lui Matei

71. Mahala spre Valea Voievozilor j

72. Odihnă (1946) j
62
 Basarab sau Ştefan cel Mare, dovada unicului mod de
a figura personalitatea cuiva prin viguroase mijloace
sculpturale: veneraţi a pentru subiect. Iorga, vertical,
profetic, cu bustul şi capul retras în faţa propriului gest
ce anunţă sensul ascendent al istoriei românilor; cu
acel vizibil uragan interior, al minţii, al temperamentului
său , este, cred eu, creaţia care îl reprezintă cu
adevărat pe marele istoric, opera unui artist care l-a
cunoscut şi venerat. Matei Basarab (mă refer la
machetă), cascadă şi munte, întruchipând forţa şi
virtuţile poporului în marele conducător, purtând
însemnele culturii , stabilităţii şi apărării aşezămintelor
străbune sau figura tragică a lui Manole, maestrul care
şi-a zidit iubirea pentru durabilitatea operei, sunt
proiecte ale unor viguroase monumente, pentru care
inima tânără a marelui sculptor a păstrat energia nece-

73. Preotul Galafchi (1945)

63
 74. Natură moartă I borcane cu
du/ceafă (1949)

sară realizării lor în materiale definitive, la mari

proporţii.
Îmi pare nespus de bine (aici anticipez) că dorinţa
noastră sinceră de a ne întruchipa în artă istoria, de a
realiza pe pământul ţării opere patriotice
convingătoare, va continua să se transforme în faptă şi
acum, când constatăm cu întârziere o disproporţie
între valoarea proiectelor create de sculptorul Vasile
Blendea şi puţinătatea monumentelor definitive. Eu
cred, aşa cum mai spuneam odată, că destinul omului
este firea lui şi, din ce s-a văzut, firea acestui maestru
al sculpturii româneşti a fost să se bată doar cu
îndărătnica materie şi cu nevăzutele gânduri ce urmau
a fi întruchipate în ea . 75. lng. Maria Amico
Sculptorul Vasile Blendea face parte dintre acei
oameni care simt că datorează ei totul celorlalţi, că,
oricât ar trăi, tot nu ar avea timp să mulţumească din
plin dărniciei acestui pământ şi îşi amintesc cu greu de
răutatea unor trecători.
Opera unui artist este alcătuită din totalitatea viziunilor
lui, dar, mai ales, din etica , sensul uman pe care îl
conţin ele, sens ce îl dovedeşte pe autor a fi exemplar,
demn de urmat. Aici, cred eu, se află rostul educativ al
artei şi, tot aici, datoria noastră faţă de cei ce îşi fac
datoria".
Sabin BALAŞA
(,, Vasile 8/endea·; în „Contemporanul", nr. 32 din 12 august 1977)

,,Evenimentul plastic al acestor zile îl marchează retro-

spectiva Vasile Blendea, de la Sala Dalles . Interesul

64
76. Ion cu coşniJă (1947)

77. Femei la moară (1947)

78. Intrare la Curtea Domnească

65
 79. Ză voiul lalom1/ei la podul
Mihai Bravu

80. Toamnă la Prisaca (1947)

faţă de lucrările expuse (sculptură şi pictură) se con-

81. Maica Emilia (1938)
jugă cu bucuria (re)descoperirii unui artist de autentică
valoare care, la vârsta de opt decenii, are o operă
demnă să intre în galeria celor de însemnătate
naţională . Simţul culorii şi al perspectivei , echilibrul viz-
iunii şi lipsa de orgoliu a concepţiei sunt elemente
esenţiale în definirea personalităţii sale".
Paul Vasilescu
(,,Informa/ia Bucureştiului''. august 1977)

„La Dalles , asistăm la o nouă retrospectivă, aceea a

pictorului-sculptor Vasile Blendea care, la 82 de ani, se
arată a fi un model de artist, călăuzit de pasiunea pen-
tru artă şi înţelegerea artei ca un mijloc al exprimării
sentimentelor patriotice şi ale dragostei pentru natură.
Expoziţia sa este , totodată, o împlinire , o recunoaştere
şi repunere în ierarhia cuvenită a unui creator, care, în

66
82. Studiu cu cai pe ploaie

peste cincizeci de ani de activitate, s-a remarcat prin

modestie, simplitate, devoţi une pentru profesiunea de
sculptor şi , în acelaşi timp, de profesor.
Dincolo însă de aprecierea sculptorului , descoperim şi
pe pictorul de intensă sensibilitate şi rafinament artistic
pentru care opţiunea adevărului şi dragostea pentru
natură au fost un crez".
Mircea Deac
(in .,Informaţia Bucureştiului';1977)

,,În seria de retrospective găzduite, în lunile din urmă,

de Sala Dalles, avem, de data aceasta , una cu totul
surprinzătoare : selecţia de sculptură, pictură şi grafică
a ocotgenarului Vasile Blendea. Un bun meşter pictor
şi sculptor, ce trebuia să fi binemeritat mai mult din
simpatia publică, apare într-o expoziţie semnificativă

83. Atelierul lui Rădulescu

67
târziu , foarte târziu , atât de târziu că oamenii care-i
ştiau numele la tinereţe ori nu mai sunt pe lume, ori i
l-au uitat, iar generaţiile mai noi n-au prins încă să i-l
cunoască .
[ .. .] Lucrează cu toate puterile pictură şi desen , stilul i
se apreciază şi ni-l arată ca pe unul din pictorii de merit
dintre cele două războaie mondiale - în direcţia urmată
de Petraşcu şi Steriadi la tinereţe - face chiar o
expoziţie personală în „Salonul R. Lupescu" din urbea
mică a Târgoviştei (1931) . E momentul când lumea
începe să-i aprecieze , cu nuanţă, vocaţia de mono-
grafist al provinciei celei mai modeste , dar şi momen-
tul când se petrece o ciudată dorinţă de anonimat.
Artişt i i , cum ştim , au voit dintotdeauna să iasă în faţă ,
să provoace comentarii - ei şi opera lor - au tras ori au
tânjit spre marile oraşe , spre capitală . Vasile Blendea a
rămas la Târgovişte , mulţumit parcă de aura subţire a
gloriei de a fi cel mai vestit pictor al târgului şi împre-

84. Târgoviştea văzută dinspre răsărit

85. Aşteptare (iarnă)

68
 jurimilor. În chip paradoxal, cu cât vremea îi adâncea
solitudinea, iar anonimatul în care intrase părea a se
lega cu veşnicia, cu atât artistul ţintea- la o concepţie de
monumentalist pe temă istorică . Îl atrag figurile lui
Vlad, Tudor Vladimirescu şi Matei Basarab, Bălcescu
şi Ştefan cel Mare, îl pasionează realizarea unui ciclu
de monumente în slava celor căzuţi la Mărăşti,
Mărăşeşti , a ţăranilor din Voineşti , Cricov, Ocniţa,
Răzvadul de Sus şi Răzvadul de Jos, jertfiţi pentru ide-
alul de libertate naţională . Astfel , iau naştere câteva
monumente ale patriotismului popular în pieţele comu-
nale din localităţile amintite . Monumente de o fru-
moasă ţinută plastică, cu o mândră intensitate a senti-
mentului şi cu un modelaj cultivat, cum nu mai întâlnim
în mulţimea de statui i eşite pripit din campania dusă
86. Ion (1948) atunci la sate în scopul mobilării cu bronzuri comemo-
rative a unor localităţi rurale .
Privind în urmă, vedem, cu surpriză , că majoritatea
lucrărilor lui Vasile Blendea au o aleasă unitate de stil
şi, îndrăznim să zicem, clasă. Evaluând critic opera

8 7. Flori şi statuetă

69
 88. Ruinele Târgoviştei

89. Margine de oraş

întreagă, mai vedem că artistul avea destule motive să

ocupe un loc sigur în istoria artei noastre moderne.
După Tonitza, Pallady, Pertaşcu, după Ress·u, Şirato,
Lucian Grigorescu şi Medrea, după toţi marii perioadei
interbelice, vin meşterii de valoare medie. Istoria cea
adevărată a artei unui popor nu trebuie să ignoreze
folosul adus de ei.
Cât despre Vasile Blendea trebuie să recunoaştem că
nici măcar specialiştii nu prea aveau ştiinţă de va-
loarea operei lui. Astăzi, vedem că pictura lui Vasile
Blendea aspiră la o completă cunoaştere, o
cunoaştere nostalgică, cu un fin suflu liric - a peisaju-
lui de târg în România deceniilor '20-'40 şi că sculptura
lui monumentală are argumentul unor reuşite întregi în
genul realismului eroic. O parte din lucrări stă

70
 semănată prin Târgovişte - Vasile Cârlova, lenăchiţă
Văcărescu -, altă parte la Făgăraş , în cele două
Răzvaduri, în colecţiile unor muzee puţin vizitate .
Câteva opere au rămas în ipsos, fie din pricină că artis-
tul n-a stăruit îndeajuns pentru aflarea unui beneficiar,
care să purceadă transpunerea în material definitiv, fie
din cauză că, stând modest şi singur în lumea ce-a
imaginat-o, nici n-a voit să le aşeze într-un loc public.
Înainte de a fi expoziţie - fie aceasta şi pentru
redescoperirea unui bun meşter inspirat de realitatea
imediată - retrospectiva lui Vasile Blendea de la Sala

Dalles este o problemă a istoriografiei de artă de azi, şi

anume problema delicată a reconsiderării unor valori
tradiţionale , prea mult umbrite de opera modernă" .
Tudor Octavian
(,,Retrospectiva Vasile 8/endea ' . in „ Tribuna României", 1 septem-
brie 1977)

,,Neobosit şi
modest străbătător al curentelor artistice,
găsindu-şi calea proprie între magneticele drumuri ale
marilor personalităţi, Vasile Blendea şi-a răspândit
opera pretutindeni: monumente - puţin ştiute - aflate
la răspântii , vaste ansambluri de pictură semnate
undeva, departe de ochiul privitorului, sau trudnice
restaurări ale picturilor medievale. Alături de toate

90. · 'arginea oraşului Târgovişte

acestea însă, operele permanente prezente în

71
expoziţiile colective ale obştei precum şi numeroasele 91. Ruine sub zăpadă
lucrări păstrate în atelierul artistului au permis actuala
retrospectivă ce rescrie - desigur incomplet - viaţa
unui artist. Pictor şi sculptor, în egală măsură, Vasile
Blendea este continuu fascinat de natură ; o natură a
sa: micul univers târgoviştean ce-i aparţine cu fiecare
stradă , cu fiecare casă, cu fiecare târg , în care pictorul
presimte , parcă , o zi de plenitudine a anotimpului.
.. .Dintre toate acestea, iarna, cu puternicele sale con-
traste cromatice , cu formele abia schiţate şi deprimate
ale copacilor, revine cu consecvenţă, uneori ca studiu
cromatic sau compoziţional , dar cel mai adesea ca
dramă a momentului sau a personajelor, surprinsă
aparent involuntar. Îndelung elaborate , prin schiţe sau
desene anterioare, pânzele lui Vasile Blendea vor
relua uneori temele sculpturilor sale, aşa cum o mai
recentă sculptură de mici dimensiuni pare să fie inspi-
rată de preocupările pictorului. Legată de personalităţi
şi evenimente , sculptura lu i Vasile Blendea , izvorâtă
dintr-un acut sentiment al istoriei, e populată de eroi
deveniţi legendari, ca şi de eroi anonimi care au scris
pagini ale istoriei noastre moderne. Întocmind un ciclu ,
acela al luptei armate pentru întregirea naţională ,

--- - .

72
92. Aperitiv

multe dintre operele s~ulptorului amintesc eroismul

celor mulţi ş i necunoscuţi, iar Lupta romanilor cu dacii
prefaţează parcă victoriile de răsunet de la Mărăşti şi
Mărăşeşti, unde cu ani în urmă , a luptat şi maestrul
Vasile Blendea".
Mircea Iliescu
(,, Vasile 8/endea ", in „Arta ·; nr. 10 din 1977)

,, ... Victimă a grabei cu care ne-am obişnuit să înre-

gistrăm evenimentele artistice, Vasile Blendea a fost şi
victimă a propriei sale modestii . Timid şi retras,
păzindu-şi cu discreţie atelierul şi ferindu-se să trădeze
gravele întrebări pe care şi le-a pus în faţa creaţiei,
Vasile Blendea aparţine acelei nobile categorii de

93. Strada Eternităfii (Târgovişte)

73
 94. Intrare la Curtea Domnească

95. Str. Marcovici, Târgovişte

artişti care nu ştiu să se bată cu pumnul în piept, care

consideră că frumosul este un bun dat oamenilor pen-
tru a fi slujit cu abnegaţie, fără strigăte şi fără reproşuri.
Succesele publice, disparate şi zgârcite, înregistrate
până în prezent - deşi maestrul a beneficiat la un
moment dat de înalta preţuire a lui Nicolae Iorga -
explică de ce, în pofida vârstei patriarhale, Vasile
Blendea se înfăţişează, cu prilejul retrospectivei sale,
ca un artist puţin cunoscut. Este acesta un temeinic

74
 motiv pentru a încerca acum o schiţă monografică a
maestrului [.. .]
În orele libere, însoţit de şevalet şi de trusa de pictură,
porneşte să descopere Târgoviştea, cu amintirile dar şi
cu micile ei bucurii din acei ani de provincialism tihnit,
când ruinele curţii domneşti răsăreau dintre buruieni şi
uitare. Mânat de dragostea pentru istorie şi călăuzit de
seriozitatea studiului de bibliotecă, Vasile Blendea
stăruie cu atenţie în faţa bătrânelor ctitorii , dar nu simte
nici un moment tentaţia idealizării , a „coafării" de
ocazie. Pe cartoanele sale, imaginile realităţii se aştern
cu sinceritate, descoperind, de sub haina paraginii şi
tristeţilor strălucirile frumuseţilor de altă dată . Cu
acelaşi respect al adevărului , poposeşte în cartierele
mărginaşe ale oraşului , descoperă şanţul cetăţii şi
„palanca lui Sinan Paşa" , contemplă tăcut casele
căzute pe brânci sub povara mizeriei, străbate gândi-
tor crângurile din preajmă şi Valea Ialomiţei cu lumină
mereu schimbătoare. Drumurile trec adesea prin piaţă,
unde este de fiecare dată atras de caii căruţaşilor din

96. Prof Alex. VasHescu

 97. Natură moartă cu rac

98. Ion descui/ in zăpadă

76
99. Lupta romanilor cu dacii Brăteşti, trece pe lângă moara Curelea , prin faţa gării.
Treptat, peisajele cu subiecte aparent disparate ajung
să închege o adevărată monografie socio- istorică a
fostei reşedinţe domneşti , înregistrarea contrastului
dintre trecut şi prezent implicând o amară reflexie
asupra devenirii istorice.

17
Dar monografia picturală a Târgoviştei realizată în anii 100. Satul natal Gureni
1930-1932 de către Vasile Blendea nu se caracte-
rizează numai prin solilocviile prilejuite de mişcarea
prin secole . Eroul timp schimbă de la o lună la alta faţa
oraşului şi pictorul surprinde cu interes trecerile de la
verdele crud al primăverii, la plenitudinea solară a verii,
la tandrele armonii de toamnă , la alburile argintii ale
iernii. Iarna, mai ales , pictorul are răgazul necesar să
vadă lumea din jurul său şi nu pregetă să îngheţe cu
penelul în mână în faţa chirigiilor din Brăteşti, motivul
calului fiindu-i prin excelenţă drag. Există o adevărată
voluptate a argintiului în pictura lui Vasile Blendea, o
voluptate cuminte şi măsurată care se traduce în con-
strucţii riguroase, în pensulaţii repezi şi sigure, în
raporturi cromatice cu sonorităţi în surdină. Artistul nu
se lasă pradă motivului, evitând potenţarea acestuia,
nu se lasă furat nici de propriile impresii, care ar putea
fi trecătoare; ceea ce îl preocupă este partea stator-
nică a realităţii, aceea pentru care pictura poate deveni
o carte de identitate. Aşadar, o atitudine clasică în vir-

78
101. Ion Neculce

tutea care1a chiar şi schiţele de ocazie sau naturile

moarte înjghebate cu obiecte modeste din ambianţa
casnică sunt considerate cu toată atenţia, cu grija ca
lucrul să fie bine făcut.
Temeinica stăpânire a meşteşugului şi sensul grav al
existenţei, iată principalele repere ale picturilor târ-
goviştene care vor face obiectul unei prime expoziţii
personale, manifestare iniţiată de inimosul profesor de
limba română Ion Negoescu , căruia i se datorează şi

79
 102. C/opotniJă veche

inspirata prefaţă a catalogului de atunci. În aceeaşi

expoziţie , deschisă în „Salonul R. Lupescu " din
Târgovişte (1-16 iunie 1932), au fost prezentate 66 de
picturi în ulei, 7 desene în cărbune şi 6 sculpturi, între
care bustul monumental al poetului Vasile Cârlova,
inspirat bard al ruinelor Curţii domneşti.
Considerată prin prisma scurtului răgaz în care a fost
executată, suma lucrărilor expuse apare ca impresio-
nantă şi trădează fervoarea artistului dornic să câştige
bătălia în lupta cu timpul. Încă şi mai impresionantă
este calitatea lucrărilor expuse . Alături de tablourile în
ulei , despre care a fost vorba , desenele în cărbune fac
evidentă vocaţia de portretist a artistului, siguranţa cu
care ştie să construiască o imagine plastică şi să sur-
prindă esenţialul unei fizionomii. Aceleaşi calităţi carac-
terizează sculpturile prezentate, notabilă . fiind inter-
pretarea clasicizantă a figurii lui Cârlova , bustul expus

80
103. Pa vagii li

atunci fiind ulterior transpus în bronz şi instalat în par-

cul Mitropoliei din Târgovişte .
Cu expoziţia din iunie 1932, Vasile Blendea se impune
definitiv în conştiinţa locuitorilor din Târgovişte şi a
celor din comunele învecinate ca fiind un artist însem-
nat, capabil să execute orice lucrare de artă, oricât de
grea . Cunoscut la Bucureşti doar de foştii săi colegi,
preţuit de Nicolae Iorga şi de către specialiştii din
Comisiunea Monumentelor Istorice, Vasile Blendea
găsea la Târgovişte un mediu de stimulatoare preţuire ,
iar comenzile mai importante nu au întârziat să vină .
Consideraţi retrospectiv, anii 1933-1937 au prilejuit
sculptorului Vasile Blendea realizarea unei pentalogii
monumentale consacrate cultului eroului. Erau anii
când în toată ţara amintirea vie a războiului pentru

104. Mere şi cană

81
 reîntregirea patriei se traducea în încercări , prea ade- 105. Aşteptare li
sea neizbutite, de înălţare a unor monumente memori-
ale. Vulturi anemici sau ostaşi manechin suiţi pe soclu
formau obiectul unor tranzacţii lipsite de onestitate din
partea unor practicieni certaţi cu sculptura. Solicitat să
execute monumentele eroilor din satele Răzvadul de
Sus , Răzvadul de Jos, Voineşti,Cricov şi Ocniţa, Vasile
Blendea concepe progresiv o suită de cinci grupuri
statuare care constituie tot atâtea însemne-simbol ale
patriotismului popular. Despărţirea , Jertfa, Omagiu
eroului, Tatăl şi fiul, Paza ţării sunt titlurile acestor
monumente care aparţin , atât ca program tematic cât
şi ca realizare efectivă, sculptorului Vasile Blendea .
Deşi realizate izolat ele au fost gândite într-o viziune
unitară, întemeiată pe de o parte pe sensul istoric al
patriotismului popular, pe de altă parte pe experienţele
statuarei tradiţionale . Gesturile largi, discursive, au fost
evitate cu grijă , atenţia fiind îndreptată către tensiunile
interioare , către încărcătura spirituală pe care a dorit-o
cât mai bogată şi mai convingător expresivă prin inter-
mediul mişcării formelor. Construcţia este riguroasă şi
robustă, vădind reala dotare de monumentalist a artis-

82

106. Scriitorul I. C. Visarion
tului , capacitatea sa de a transmite formelor sculp-
turale o sesizantă forţă spaţială . În intenţia de a asigu-
ra o identitate fără echivoc lucrărilor sale, Vasile
Blendea a recurs, cu discreţie , la elemente de port
popular, de asemeni a asociat grupurilor statuare
reliefuri care ilustrează momente din luptele de la
Mărăşeşti sau din trecerea trupelor române peste
munţii Carpaţi. Modelate în lut, apoi turnate în bronz,
lucrările în discuţie păstrează ceva din căldura contac-
tului direct cu degetele artistului care a retrăit , realizân-
du-le, zilele sale de luptă de la Mărăşti, Şuşiţa , Muncel.
Poate că tocmai în această nemijlocită cunoaştere a
evenimentelor evocate , cu eroismul şi durerile lor,
rezidă secretul puterii de comunicare a monumentelor
ce s-au ivit în liniştea atelierului din Târgovişte al sculp-
torului Vasile Blendea.
Considerate în totalitate , monumentele memoriale şi
reliefurile executate de Vasile Blendea în anii 1932-
1937 constituie un capitol important al sculpturii
româneşti din perioada interbelică şi, neîndoielnic, cel
mai reprezentativ grup de opere consacrate de un
artist războiului de reîntregire a patriei. Eforul este pil-
83
duitor sub multiple aspecte: civic şi patriotic, moral şi 107. Începuturi la Târgovişte I
artistic. Şi, să nu uităm , toate acestea s-au înfăptuit
într-o modestă izolare, departe de strălucirea şi de
zgomotul manifestărilor artistice ale Capitalei, mani-
festări pe care Vasile Blendea le-a evitat cu timiditate
[ ... ]
Anii grei ai celui de-al doilea război mondial au lăsat
urme adânci în viaţa sculptorului Vasile Blendea.
Mobilizat la 25 martie 1944, în pofida vârstei înaintate,
a fost trimis pe front, pentru a cunoaşte încă o dată
mizeria, tristeţile şi pătimirile tranşeelor. După lăsarea
la vatră, o anume oboseală sufletească îl împiedică să
înceapă vreo lucrare importantă. Desenează oameni şi
cai, face studii de portret, pictează peisaje în ulei - din
nou de preferinţă în lunile de iarnă . Convoaiele de
căruţe şi sănii ale chirigiilor din Lucieni, Brăteşti şi din
Pierşinari îl readuc în lumea amintirilor stimulându-i
dorinţa de a picta . Rigoarea, modul direct şi necon-
trafăcut de comunicare cu realitatea, desenul suplu şi
sensibilitatea cromatică înnobilează imagini cu

84
108. Popas (iarnă)

109. Începuturi la Târgovişte li

aparenţă simplă în care viaţa constituie factorul de

popularizare [... ]
O dată cu primirea în Uniunea Artiştilor Plastici , Vasile
Blendea se hotărăşte să se stabilească la Bucureşti ,
unde îşi organizează un atelier (str. Petru Maior, nr.
70) . De aici încolo, activitatea artistului se orientează
aproape în exclusivitate spre sculptură , spaţiul de lucru

85
populându-se progresiv cu portrete , busturi, reliefuri, 110. Proclamajia lui Tudor Vladimirescu
machete de monument. Expune cu regularitate la 111. Tudor Vladimirescu
expoziţiile anuale de pictură şi sculptură, participă la
diverse concursuri , dar cele mai multe proiecte se
întorc în umbra atelierului. Duşmănit de propria-i mo-
destie , înconjurat de izolare, Vasile Blendea nu
reuşeşte să obţină recunoaşterea la care i-ar fi dat
dreptul seriozitatea căutărilor sale artistice şi calitatea
lucrărilor expuse . Astfel, bustul compoziţional Tudor
Vladimirescu , expus în 1956, a trebuit să aştepte până
în 1968 pentru a fi cioplit în piatră şi aşezat pe soclu
într-o piaţă a oraşului Slatina. Bustul lui Nicolae
Bălcescu, din 1950, a fost finalizat abia în 1958, fiind
transpus în piatră pentru Roşiorii de Vede.
Dar, credincios sieşi, artistul nu se lasă tulburat de
lipsa succeselor răsunătoare, urmându-şi cu fermitate
drumul. Capitolul cel mai dens de lucrări este cel al
busturilor monumentale, opere gândite ca însemne ale
memoriei publice , construite simplu şi viguros , capa-
bile să evoce cu claritate personalitatea celui reprezen-
tat. Aurel Vlaicu (1960), Ion Neculce (1963) ,
I.AI.Brătescu-Voineşti (1965) , Vlad Ţepeş (1966),
Popa Şapcă din Celei (1968) , Badea Cârţan (1969)
sunt numai câteva titluri dintr-o lungă suită de busturi,
suprinzătoare prin siguranţa interpretării, prin vari-

86
87
 112. Ştefan cel Mare strângând
oastea ( 1957)

etatea soluţiilor, evidentă fiind stăruinţa de a stabili un

raport armonic între subiect şi expresie.
Geometrizat şi spiritualizat, bustul scriitorului
I.AI.Brătescu-Voineşti, executat din piatră de Albeşti
(parcul Muzeului Scriitorilor Târgovişteni, 1968) este o
admirabilă demonstraţie de mult în puţin , de linişte
meditativă, în timp ce bustul lui Badea Cârţan (piatră,
municipiul Făgăraş, 1969) transmite prin formele sale
agitate ceva din focul lăuntric al patriotului ţăran ,
pelerin la Roma . Alături de busturile monumentale se
cer considerate numeroasele studii de compoziţie re-
alizate fie în basso-relief, fie în ronde-bosse, mai toate
rămase în atelier. Se cer amintite grupurile statuare

88
113. Prof. I. Diculescu

Matei Basarab (1956), Oltence (1959), Podgoria

(1964) , Pelicanii (1965) , Cai obosiţi (1958-1965) ,
Meşterul Manole (mai multe variante , 1965), Nicolae
Iorga-istoric (1969) , Nicolae Iorga-orator (1969) , Cina
lui Neptun (1970) , 1907 (mai multe variante , 1957-
1970), Independenţa (1976) sau reliefurile Vlad Ţepeş
întăreşte cetatea Poenari (1959), Alianţa dintre clasa
muncitoare şi ţărănimea muncitoare (1964) ,

114. Case la marginea cetăjii

89
Mecanizarea agriculturii (1964), Mărăşti-Mărăşeşti 115. Anul 1907
(1967), lucrări care se impun criticii atât prin varietatea
temelor abordate cât şi prin temeinicia rezolvărilor.
Personal, nu pot regreta îndeajuns că o lucrare ca
Matei Basarab nu a devenit monument de piaţă publi-
că pentru a imortaliza în sufletul şi în conştiinţa gene-
raţiilor figura acelui voievod patriot care, în vremuri
grele , a ştiut să apere cu străşnicie pământul
strămoşesc, sporindu-i totodată, ca nimeni altul,
numărul de ctitorii.
Pornind de la o imagine votivă, sculptorul a reuşit să
redea cu sobrietate nobila figură a domnitorului de
ţară, sugerând deopotrivă modestia înţeleaptă şi
dârzenia acestuia. Construcţia formelor este liniştită .
cu implicaţii meditative, dar modelajul este vibrant .
vrând parcă să însufleţească materia inertă a monu-
mentului. De remarcat ştiinţa redării costumelor de
epocă, calitatea documentară a ansamblului fiind pe
deplin asigurată .
Cu totul altfel este conceput monumentul Nicolae
Iorga-orator. Atât arhitectura formelor mari, ale cărei
linii de forţă sugerează încordarea, cât şi modeleul
detaliilor, nervos şi spiritualizat, sugerează în mod
convingător electrizanta putere de comunicare şi
vigoarea morală a marelui savant. Beneficiind de fap-
tul că îl cunoscuse bine în tinereţe şi că avusese
ocazia să-i facă un portret în cărbune (un adevărat
juvaer portretistic), sculptorul a năzuit să realizeze nu
o simplă imagine evocatoare, ci mai mult decât atât, a
vrut să aducă în faţa privitorului esenţa vie a aceluia pe
care l-a considerat întotdeauna , cu toată convingerea,
a fi fost un mare apărător al poporului român.
Afecţiunea directă faţă de cel evocat se asociază sen-
timentului patriotic care , în cazul operei lui Vasile
Blendea , trebuie considerat ca un principiu motor fun-
damental. Craniul expresiv, cu acele neregularităţi ca-
racteristice, încordarea gâtului, arcul nervos al mâinii
drepte al cărei index împunge aerul, modelul diferenţiat
cu vervă, totul concură la reuşita acestui proiect de
monument a cărui finalizare şi ridicare pe soclu ar con-
stitui un dublu act de dreptate: pentru memoria lui
Nicolae Iorga pe care nimeni nu l-a evocat mai
convingător, pentru arta sculptorului Vasile Blendea a
cărei cunoaştere şi preţuire se impun cu necesitate".
Vasile Drăguf
(,,Catalogul expozifiei retrospective ' . Sala Da/Ies, 1977)

90
116. Cascadă pe Bistrifa

„Sinceritatea , mesajul uman , dragostea pentru istoria

patriei, vibraţiile sufletului românesc, luate ca norme
ale frumosului , sunt virtuţile definitorii ale artei lui Vasile
Blendea, pe care , până la retrospectiva din toamna
gloriosului nostru Centenar, 1977, cu revelaţia
implantării numelui său în actualitatea plasticii , puţini
exegeţi le remarcaseră de-a lungul unei vieţi de muncă
şi creaţie .
L-am cunoscut la Târgovişte, aşezat în anii lui, după
zăbovirile studioase prin şcolile şi- muzeele Franţei şi
Germaniei, către care-l îndemnase un om ce-i domină
şi azi amintirile : Nicolae Iorga.
Era în atelierul său, foarte original instalat în clopotniţa
de la Stelea; în jur, câteva momâi îmbrobodite cu cârpe
umede, jucându-se parcă de-a baba oarba în căutarea
gloriei ce-avea să fie prinsă de-abia după realizarea
J t..,.,t..,

- f~ ,-,r-,, . (, _ -~
).~.... ""-"« ..t.~,1.,., - -
'\, l j ) ~

117. Studiu de cai

91
 118. Autoportret cu căciulă

\I

întâiului monument public. Era ceasul de taină când 119. Lectură (Emilia)
lutul amorf începea să prindă viaţă sub degetele sculp-
torului , ca să grăiască apoi generaţiilor din răspântiile
Târgoviştei, Răzvadurilor, Voineştilor, Văilor Lungi şi
Ocniţelor. Ne-a zâmbit, ne-a întins nu mâna mânjită de
humă, ci braţul - şi vreme de patru decenii clevetirile
nici unui lago local n-au putut trece dincolo de bariera
braţelor noastre.
Întâia sa expoziţie târgovişteană? În pictură , parcă o
atavică înclinare către lumea de sub lume, mişunând
prevestitoare pe la porţile cavalerilor de tristă memorie
ai redevenţelor petroliere: un tăietor de lemne cu capra
în spinare şi picioare desculţe prin nămeţi, căruţaşi
rebegiţi de frig veniţi din Brăteşti să-şi vândă gătejele,
un cerşetor de la Şotânga, un orfan, găzarii din ''"''··1
Pierşinari , un lăutar, femei la moară , cai costelivi, adică

92
 temele blendiene , aproape obsesive , adică o tristă
dezolare a peisajelor, cu căsuţe umile sub cerul de
plumb bacovian , redate cu mare economie de tonuri ,
ca un Paganini al plasticei româneşti cântând pe-o sin-
gură coardă, cu apel rar la seducţia culorilor de bază,
dar cu acea pensulaţie sigură întotdeauna pe desenul
clasic. În sculptură - proiecte îndrăzneţe , cu uluitoare
depăşiri de norme canonizate . Între monumentele pu-
blice ce înfrumuseţează urbanistica oraşelor patriei se
află şi un Tudor Vladimirescu , în liniile căruia Vasile
Blendea a izbutit să imortalizeze dârzenia pedepsi-
toare a Pandurului care adună în jurul său toţi flămânzii
şi desculţii plaiului oltean , ca să pornească zavera .
Laitmotivul omului Vasile Blendea semăna cu el însuşi .
Zilelor cu pas greu, el , chiriaşul perpetuu al mansarde-
lor şi camerelor mobilate, le găsea consolare , apelând
de la o zi la alta la distihul lui Dimitrie Bolintineanu :
Vi aţa noastră trece ca suava rouă / Doar speranţa
dulce ne surâde nouă.

1 ,, •
120. Bunica

93
 121. Matei Basarab

94
 „Speranţa" lui Vasile Blendea, ca şi a celorlalţi confraţi
de dălţi şipeneluri, avea să se concretizeze şi să-i
surâdă, pentru totdeauna, abia după cel de-al doilea
război mondial, când maestrul, înaripat cum îl
descoperim azi în toate lucrările înfăptuite în anii cre-
ativi ai vremii noastre, atinge prin tematică şi printr-o
primenire a paletei şi a dălţii , culmea artistică despre
care atâţi cronicari mărturisesc entuziaşti. Şi încă tutu-
ror acestora nu le-am adăugat opiniile extrem de favo-
rabile asupra talentului său , consemnate de Felix
Aderca şi de Petru Comarnescu în presa timpului.
La catedră, profesorul Vasile Blendea a ştiut să mo-
deleze spirite, să promoveze valori. Căci şi Stelian

122. Or. N. Hasnaş

95
Panţu, şi Constantin Foamete, şi Laurenţiu Mihail , şi
Marin Petre Constantin, şi Bogdan Stihi, şi Constantin
Blendea , i-au fost cândva elevi. Încât, retrospectiva de
azi are pentru târgovişteni o întreită semnificaţie" .
Ion Vasiliu
(,, Vasile 8/endea, pictorul, sculptorul, profesorul, omul''.
in Catalogul ExpoziJiei din 1978)

,, ... Profesorul Vasile Blendea, cel care a format şi dez-

voltat gustul pentru frumosul din artă la rr · ) generaţii
de elevi de la liceul „ lenăchiţă Văcărescu · , , mul cu o
bogată pregătire de specialitate, cunoscut la catedră,
în atelier, prin creaţiile de sculptură şi de pictură de
mare valoare istorică, socială şi artistică , aflate în
Târgovişte şi judeţul Dâmboviţa, este cinstit de noi toţi
cu emoţie şi deosebită satisfacţie şi cu prilejul eveni-
mentului de azi.
lată, dincolo de admiraţia pe care i-o purtăm artistului,
dincolo de sincera preţuire pentru omul de omenie
Vasile Blendea , dincolo de aplauzele iubitorilor de fru-
mos din municipiul nostru - matcă de ţară şi de poezie,
cum spunea poetul - şi ai ţinutului de unde a plecat
către culmile artei universale Nicolae Grigorescu , ca o 123. La moara Cure/ea

96
 datorie mare de onoare cuvenită creatorului atâtor fi-
guri, simboluri măreţe durate în bronz şi piatră , iată
raţiunea pentru care am înţeles să consacrăm acestui
eveniment artistic toată atenţia , punându-i drept semn
de neuitare, ca un omagiu, paginile semnificative ale
acestui catalog aproape exhaustiv.
Pentru cei 83 de ani ai maestrului Vasile Blendea , pen-
tru bucuria de a ne fi oferit prilejul să-i salutăm cu
dragoste şi recunoştinţă prezenţa senină printre noi,
pentru darul grăitor al artei în care sculptorul şi pictorul
nostru a investit talent şi pasiune, pentru frumuseţea
profundelor sale sentimente patriotice cărora le-a dat
întruchipare nepieritoare în piatră şi bronz,
înfrumuseţând astfel răspântiile Târgoviştei , pentru
admirabilul exemplu de muncă şi probitate profesio-
124. Octogenar nală ca şi pentru lecţia de înaltă vibraţie artistică dată
generaţiei tinere care trebuie să cunoască şi să
recunoască în sculptorul Vasile Blendea pe făurarul
modest, inspirat şi avântat al atâtor realizări durabile
ce impun prin tematica şi prin suflul lor cald , un loc
aparte în ierarhia valorilor naţionale perene pentru
Târgovişte şi judeţul ei , Dâmboviţa , îi mulţumim din
inim ă, urându-i ani mulţi , pl ini de satisfacţiile muncii în
125. Pia/a Unini, Bucureş ti

97
domeniul artei , pentru continua îmbogăţire a patrimo-
niului spiritual al poporului român, pentru înnobilarea
minţii şi sufletului oamenilor cu opere de artă nepieri-
toare".
Prof. Ion Borcea
(,, Vasile Blendea, un artist de mare prestigiu",
În Catalogul Expozifieidin 1978)

,,Pornit din satul Gureni, Peştişani, despre care scri-

itorul Nicolae al Lupului din Brădiceni spunea că ar fi
fost locul în care s-a dat bătălia din 1330 dintre
Basarab , întemeietorul de ţară , şi Carol Robert de
Anjou , Vasile Blendea va edifica , de-a lungul unei
cariere de peste 50 de ani , o operă întinsă , densă ca
genuri, şi de excepţională valoare.
Din cele 33 de expoziţii personale şi de grup la care a
participat, cea care l-a consacrat definitiv şi l-a făcut 126. Nuduri
cunoscut marelui public rămâne retrospectiva de la
Dalles (iunie-august 1977), la care a prezentat pictură ,
sculptură şi desen . Şi ceea ce am dori să subliniem
este faptul că Vasile Blendea a excelat în portretistică
sculpturală, printre lucrările sale de răsunet fiind la loc
de cinste Tudor Vladimirescu , inspirat de meleagurile
naşterii lui şi de Monumentul ridicat la Târgovişte, în
1911 , prin grija învăţătoarei scriitoare Smara, pe
locurile unde au fost găsite presupusele oseminte ale
marelui erou . La noi, în Gorj, Vasile Blendea a edificat,
în 1937, bustul lui Al. Ştefulescu din faţa Şcolii primare
de pe Calea Eroilor, acum Şcoala Gimnazială Nr. 4 din
Tg . Jiu , precum şi monumentul lui Tudor Vladimirescu
din comuna Vladimiri , în 1971 , la comemorarea a 150 127 Portret de bărbat

de ani de la Revoluţia din 1821 .

Prin întreaga sa operă şi activitate didactică, maestrul
Vasile Blendea se rânduieşte în coloana marilor cre-
atori de valori ce întregesc patrimoniul culturii noastre
naţionale ".
Octavian Ungureanu
(,,Maestrul frumusefilor dăltuite, Vasile Blendea''.
În „ Gazeta Gorjului", nr. 1862, 11 aprilie 1983)

,,În sfârşit , Vasile Blendea s-a reîntors în lumea tinereţii

sale din cetate . La „Salonul artelor", expoz i ţia retro-
spect i vă ( sculptură , pictură , desen) i niţiată de Oficiul
de Expoziţii al Consil iului Culturii şi Educaţie i
Socialiste , Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă
al Municipiului Târgovişte , Muzeul Judeţean ş i
vernisată zilele trecute , are valoarea unui omagiu adus

98
128. Vlad Ţepeş construind
cetatea Poenari celui care, la 83 de ani trăiţi într-o aureolă de modestie
şi îndârjită sfadă cu piatra şi culorile, este încă stăpânit
de har nestins şi de o lucidă senectute. Aşadar, Vasile
Blendea s-a întors acolo unde, venind de pe
meleagurile de sub Parâng, şi revenind, în 1930,
129. Animale odihnindu-se

99
 încărcat de prestigiu de la Fontenay-aux-Roses , sau
din peregrinările de studiu stimulate de îndemnurile lui
Nicolae Iorga, prin Europa muzeelor, a fost dascăl de
desen , vreme de trei decenii , neuitat nici azi.
Cel care refuza invitaţia lui Brâncuşi de a rămâne la
Paris, cel despre care Clement Morro în „La Revue
Moderne ilustree des Arts et de la vie" scria în 1928 că
este fericit să salute talentul „acestui artist care se
alătură marii tradiţii clasice", a săvârşit la Târgov i şte, şi
mai apoi la Bucureşti , o operă care-l aşează pe
piedestalul de aur unde Grigorescu sau Petraşcu ,
Storck sau Paciurea îi sunt confraţi întru duh inspirat şi
perenă sărbătoare a artelor logodite cu dalta şi şevale ­
tul.

130. Cina lui Neptun

131. ,[Jr. ::alcăntrauăr

132. I. Alex. Bră tescu Voineşli

101
Vasile Blendea n-a profesat experimente „la modă " ci , 133. Popas în zăpadă
dimpotrivă, până în suflet inundat de un „dulce stil cla- 134. Aurel Vlaicu (proiect)
sic" care s-a despovărat doar de mimetism şi şi-a creat
propriul spaţiu de expresie, nu rareori găzduind dra-
matice confruntări cu sine, cu propriile viziuni. Între
istorie şi clipa prezentă, Vasile Blendea, într-o poli-
valenţă de sorginte michelangelică, sinceră şi adânc
tulburătoare , a rostit gânduri în piatră despre Ştefan
cel Mare şi Matei Basarab, despre Tudor Vladimirescu
şi Badea Cârţan, despre Griviţa anului 1933 şi despre
consonanţa omului cu cosmosul în această superbă
sculptură care este Luna sau a încredinţat în culori
poematic - încântătorii o adumbrită de amintire
Târgovişte sentimentală.
„Trebuie să iubeşti lucrul pe care-l faci! Şi iubind ceea
ce am făcut, m-am călăuzit după sentimente patriotice,
de aceea m-am stabilit şi la Târgovişte şi am vrut să fiu
om al epocii mele" - s-a mărturisit Vasile Blendea.
Expoziţia îi probează convingător această profesiune
de credinţă şi ni-l restituie ca pe un bun în patrimoniul
culturii româneşti. "
George Ruman
(,, Vasile Blendea şi polivalenfele
dulcelui stil clasic",
,,Dâmbovifa '; 14 oct. 1918)

,, ... Cu cât cercetezi mai mult opera pe care ne-a lăsat­

o Vasile Blendea, cu cât intri mai mult în detaliile sale,
cu atât mai mult pătrunzi într-o lume a realităţii, care
totodată te poartă în infinitul de idei şi principii morale
pline de lumini strălucitoare, de sentimente de
dragoste, durere şi respect. Localizând opera sa în
spaţiu, ai putea spune fără să greşeşti că muza

102
135. Studiu

136. Portret (loşca)

... € HO L -
·. (t...u... wt .-:
"-'! •~

călăuzitoare a lui Vasile Blendea coboară din pădurile

umbroase ale Târgoviştei sale o dată cu căruţaşii
vânzători de lemne, insuflându-i parcă pentru fiecare
operă unul din versurile poeţilor noştri paşoptişti. Pe
chipurile sculptate ale domnitorilor noştri sau ale eroilor
de orice rang au fost ei , de la domn şi până la soldat,
fiecăruia i-a atribuit ca nimeni altul trăsăturile esenţei
ce-i caracterizează faptele sau viaţa şi nu ştiu un alt
artist să fi trecut aşa de tranşant de la figurile unei
istorii luminoase a patriei, de la mişcarea plină de sigu-
ranţă şi dârzenie a luptătorului, la tristeţea transmisă
de ruinele urbei sale, de oamenii străzii aflaţi sub vicisi-
tudinile dezlănţuite de natură sau sub cele dictate de
vremuri , căci nimeni n-a ştiut să zugrăvească mai clar
lupta şi să exprime tristeţea celui învins de soartă sau
de forţe superioare, fie ele şi camuflate într-un fel sau
altul, pentru a ieşi la liman şi a supravieţui.
Tocmai din aceste motive am dorit ca opera lui Vasile
Blendea să fie cunoscută şi în această margine de

103
137. Meşterul Manole

138. Olteancă
139. George Enescu

ţară, în locurile de vărsare ale Dunării, căci noi cei de

aici suntem legaţi de vechea capitală a Ţării
Româneşti prin însăşi existenţa primului mitropolit al
românilor - lachint, plecat de aici de la Vicina spre a fi
înălţat în marele rang bisericesc.
De asemenea, ea, viaţa ne-a legat în timp de vechea
capitală a Ţării prin marile drumuri care coborau din
munţii cei înalţi până la bălţile de la vărsarea Dunării,
drumuri străbătute de marea transhumanţă a oierilor
români din Ţara Ungurească şi de cei din depresiunile
carpatice, călăuziţi fiind mereu de aceeaşi credinţă ,
aceeaşi cultură şi stăpâniţi fiind de aceleaşi idealuri. "
Gavrilă Simion
( PrefaJă la Catalogul ExpoziJiei ,,În preajma unui centenar''. Tulcea,
1994)

,, ... Incisivitatea liniilor trase de creion sau de peniţa cu

tuş, valorile de picturalitate obţinute cu ajutorul
acuarelei sau pastelului, de o deosebită forţă suges-

105
tivă, aduc mărturia unor adevărate virtuozităţi 140. Când Mircea cel Bătrân a mutat
caligrafice în mânuirea uneltelor specifice graficii. O capitala Jării la Târgovişte

virtuozitate pusă în slujba unei tălmăciri active în care

se distinge opţiunea pentru semnificaţii. Şi într-adevăr
dincolo de imaginile foarte concrete pe care acest
artist le-a adus de fiecare dată în atenţie, numeroase
lucrări de pictură prezentate acum au inclus în imagine
un întreg fond de spiritualitate.
Sculptura întregeşte imaginea acestei personalităţi. De
la portret, expresie a preocupării de a fixa în modalităţi
limpezi, accesibile, imaginea unor personalităţi ale
istoriei sau contemporaneităţii , la coordonatele de fină
sensibilitate ale stilizării corpului omenesc în lucrări
riguros construite sau mlădiind forme cu valoare deco-
rativă spre compoziţii capabile să ilustreze o energică
stăpânire a tehnicilor sculpturii, lucrările reprezintă un
ansamblu elocvent asupra posibilităţilor şi
preocupărilor sale".
Marina Preutu
(Expozifia ,,În preajma unui centenar" la Muzeul de Artă- Tulcea, În
., Vocea României'; 20 iulie 1994)

„La Muzeul de Artă din Tulcea s-a deschis o expoziţie

retrospectivă a maestrului Vasile Blendea (n . 1895), în

.•

106
141. Badea Cârfan (bust compozifional)

preajma centenarului naşterii sale. Vasile Blendea,

neîndoios un creator autentic, cu largi disponibilităţi,
practicând sculptura, pictura, desenul, dar şi arta
monumentală (la care am adăuga preocupările sale în
domeniile restaurării şi pedagogiei), ilustrează destinul
nedrept al artiştilor uitaţi încă din timpul vieţii. El a fost
- cum remarca Vasile Drăguţ în 1977 - victima grabei
noastre şi a propriei modestii. Cu ocazia câte unei

107
expoziţii, acest merituos elev al lui Paciurea , remarcat
încă din tinereţe
de Nicolae Iorga şi de atâtea alte per-
sonalităţi ale artei şi culturii româneşti, era din nou
descoperit cu încântată mirare şi apoi grabnic uitat.
Ciudat ar mai fi cum , din prejudecăţile noastre asupra
specializării univoce, a fost mereu socotit sculptor (per-
fect justificat, fireşte) şi doar incidental pictor, deşi
ocupă, sunt convins, un loc aparte în pictura
românească a vremii [ ...]
Vasile Blendea ne aduce încă o dată în faţă grava
problemă a preluării moştenirilor artistice , multe dintre
ele risipite de pe acum din cauza indiferenţei societăţii.
Se pare că pentru noi , moştenirile - indiferent în ce-ar
consta ele - sunt o belea , care fac din artişti generoşi
ghinionişti, preţuiţi cu secunda, din complezenţă pentru

142. General Berthelot

143. Dan al II-iea
ideea de cultură şi din conştiinţa excelenţei intelectuale
şi morale exclusive a admiratorilor lor.
Acum, serios vorbind, nu se pot evalua dimensiunile şi
specificul unei opere „tezaurizate" în piosul mucegai al
depozitelor, oferită cercetării fulgurant în întâmplător,
oricâtă bunăvoinţă demnă de salutat ar vădi câte un
organizator de expoziţii".
Cornel Radu Constantinescu
(Dragii noştri ghinionişti, in „A devărul''. 20-21 august 1994)

,, ... Ca desenator, Vasile Blendea se dovedeşte a fi

înzestrat cu un acut simţ al observaţiei , cu o forţă şi
vigurozitate ce trădează primordiala sa vocaţie, aceea
de sculptor.
lată-ne, aşadar, în faţa unui artist complex, ce continuă
în vremurile noastre o tradiţie ce părea de mult aban-
donată: aceea a meşterului renascentist. Desenator,
pictor, sculptor, restaurator, autor al unor importante
lucrări de artă monumentală şi, nu în ultimul rând ,
pedagog, Vasile Blendea rămâne, fără îndoială, una
dintre personalităţile interesante ale artelor plastice
româneşti din veacul nostru .
Într-unul din ultimele sale interviuri (Tribuna , 1977)
Vasile Blendea mărturisea : ,,Am iubit tot ce poate iubi 144. Cocoşul năzdrăvan

110
145. T. Vladimirescu la Padeş lumina şi culoarea. Şi ca să ştie lumea cât de mult o
iubesc, şi ca să nu mă uite mi-am pus numele în colţul
de jos al tablourilor mele." Azi , după mulţi ani de uitare,
numele lui Vasile Blendea apare pe afişul Muzeului de
Artă din Tulcea, chemându-ne la o expoziţie menită să
ne bucure ochii şi să ne încânte sufletul.
Fie ca numele său, acum , în preajma sărbătoriri i cen-
tenarului naşterii artistului , să treacă de pe acest afiş
pe placa Muzeului Memorial Vasile Blendea din
Târgoviştea pe care a iubit-o atât de mult, pe care a
împodobit-o cu monumentele sale şi pe care a făcut-o ,
o dată mai mult, nemuritoare prin pânzele şi desenele
sale".
Rodica Matei
(Din Catalogul expoziJiei ,,În preajma unui centenar ''. Tulcea, 1994)

,, Complexă şi extrem de variată ca reprezentare plas-

tică, creaţia lui Vasile Blendea vădeşte , în acelaşi timp ,
o profundă sensibilitate şi trăire afectivă , izvorând , cu

111
146. Nicolae Bălcescu
147. Popa Şapcă din Celei
spontaneitate, dintr-o realitate istorică şi un destin cul- 148. Vijei la soare
tural inconfundabile: Târgoviştea - cetate domnească
de scaun, leagăn al spiritualităţii româneşti. Acest
spaţiu existenţial a fost, de altfel, determinant pentru
configurarea întregii sale creaţii, care se constituie
astăzi, la sărbătorirea centenarului naşterii sale, într-o
impresionantă colecţie, din care o bună parte a
operelor expuse urmează a fi donate urbei şi
cetăţenilor în slujba cărora şi-a pus întregul său talent
şi potenţial artistic.
Această retrospectivă se constituie într-un preludiu la
expoziţia permanentă „Vasile Blendea", ce va fi
adăpostită într-unul din monumentele arhitectuale de
excepţie - casa Angela Georgescu - recuperându-se
astfel o importantă zestre a patrimoniului cultural local
şi naţional".
Gheorghe Bulei
(Directorul „ Complexului Nafional Curtea Domnească " Târgovişte.
PrefaJă la Catalogul expozifiei din 1995)

,,Harnic în munca sa artistică, subtil în gândirea-i pro-

fundă, a reuşit să se impună prin arta sa de o manieră
personală , care i-a atras elogiile criticilor de artă, ale
personalităţilor ştiinţifice (Nicolae Iorga), dar şi ale
iubitorilor de frumos din diverse categorii ale publicului.
În timpul carierei sale didactice şi artistice de la
Focşani, dar mai ales de la Târgovişte , unde s-a
căsătorit şi s-a stabilit pentru mai mulţi ani, Vasile
Blendea va aborda teme de o largă respiraţie , demne
de un mare umanist al secolului nostru . O parte însem-
nată a operei sale prezintă teme din viaţa, istoria şi
peisajul judeţului său natal, Gorjul. De pildă , el evocă
personalitatea şi activitatea revoluţionară a lui Tudor
Vladimirescu - un bust în piatră executat în anul 1971
se găseşte chiar în curtea casei memoriale din
Vladimiri - sau figurile culturale marcante ale Tg. Jiului:
istoricul Alexandru Ştefulescu, doctorul şi omul politic
Nicolae Hasnaş ş . a.
În ceea ce priveşte lucrările de pictură , se remarcă
frescele unor biserici din Gorj (Boroşteni), dar mai ales
pânzele consacrate peisajului gorjean .
Sunt remarcabile desenele reprezentând portretele
tatălui, mamei şi bunicii sale, unele transpuse pe car-
ton în ulei.
Sculptor prin excelenţă, dar şi pictor şi fin desenator,
maestrul Vasile Blendea va avea o viaţă artistică

114
 îndelungată, iar prin opera sa va rămâne în conştiinţa
gorjenilor. De o modestie pilduitoare, el a dăruit publi-
cului o operă substanţială şi durabilă care este inclusă
în patrimoniul cultural românesc".
Prof. Vasile Marinoiu
(Prefafă la Catalogul expozifiei din 1996)

,,Vasile Blendea, la 100 de ani de la naştere , este indis-

cutabil o glorie a Târgoviştei. Afirmaţia noastră ,
susţinută cu atât de stângace cuvinte, doreşte să fixe-
ze fără urmă de prejudecăţi locul acestui mare artist în
chiar toposul cultural care l-a zămislit , ostoindu-i pute-
rea de creaţie, spaţiu a cărui strălucire de altădată,
dacă el n-ar fi reînviat-o, poate astăzi am fi fost tentaţi
să credem că nici n-a existat. .. Personal, nu îmi pot
imagina într-o altă ipostază pe Matei Basarab, pe Dan
al II-iea sau pe Vlad Ţepeş, altfel decât i-a cioplit, spec-
tral, în piatră, Vasile Blendea.
Cum aş putea şterge din memoria-mi tulburată atât de
frumos strania figură a lui Vasile Cârlova, ostaş rimbal-

149. Regele Ferdinand (proiect)

115
dian turnat în bronz de sculptor, precum esenţele
înseşi ale poeziei .
Neîndoios Vasile Blendea este unul .dintre acei artişti
rari care, intrând atât de secret în contact cu geniul
locului, îi împrumută toată nemurirea".
Ştefan Ion Ghilimescu
(Nemurirea lui Vasile Blendea, in
Catalogul Expozifiei din 1995-1996)

150. Pelicani

116
 ,,Vasile Blendea s-a născut acum 100 de ani şi va con-
tinua să se nască mereu. Pentru că opera lui rezistă şi,
prin ea , memoria omului . Dar până şi biografia , ca
fixare a unei fizionomii artistice distincte în conştiinţa
naţională , rămâne a fi scrisă , dacă punem oarecare
temei pe cuvintele lui George Călinescu : ,,Cine nu
trăieşte post-mortem nu-i obiect de biografie".
Vasile Blendea , ca om , n-a trăit decât evenimentul pro-
priei opere, cu o aleasă discreţie , cu modestia celor ce
au avut cultul marilor valori şi modele - modestie
reproşată de unii cu eleganţă. Dar şi noi avem a ne
reproşa „obsesia elitelor", aşa cum scria Vasile Drăguţ
în prefaţa unui catalog din 1977, mai exact, cred,
obsesia vedetelor, a spectaculosului modern . Adică tot
ceea ce nu putea accepta acest creator autentic, con-
centrat asupra artei sale, manifestând oroare faţă de
zgomot, gesturi şi atitudini vehemente .
Opera lui Vasile Blendea , înti nsă şi unitară, a crescut
într-o superbă şi fericită singurătate, captând două
voci : a istoriei şi a realităţii imediate. Dialogul cu lumea
s-a restrâns , pe tot terenul artei : profesoratul. A bene-
ficiat de o instrucţie serioasă la Academia de Arte din
Bucureşti şi în Franţa ; a fost unul dintre elevii preferaţi
ai lui Dimitrie Paciurea şi unul dintre tinerii în care
Nicolae Iorga investise, cu temei , multe speranţe .
A debutat sub semnul unei melancolii somatice , carac-
teristică maestrului său , prezentă indicibil şi mai târziu ,
spre a alege şi dezvolta cu timpul construcţia clasică,
controlul riguros al compoziţiei şi formei , cu modelaj
sensibil , perfect adecvat soluţiilor monumentale sau de
interior. Personal, în tot ceea ce a făcut, Vasile
Blendea n-a speculat stilul , pentru că n-a avut struc-
tură de manierist. El a avut permanent o motivaţie
spirituală , mult mai adâncă decât aceea a limbajului ,
pe care l-a stăpânit altfel impecabil. Artistul a avut ceva
din devoţiunea ecoului faţă de sunet, iar acest sunet a
fost istoria ţării , realitatea ei , oamenii ei , oricât de peri-
mate par ele acum , în amurgul unui secol bătrân şi
dezabuzat. Mai mult, monumentele pe care le-a înălţat ,
vii şi emoţionante, izbăvite de retorica şi solemnitatea
artificială a atâtor altele, semn de grăbită şi indiferentă
recunoştinţă , par să se fi ivit din îndatorire . ,,Mica" lui
politică de român a fost singura politică pe care a
admis-o şi la care s-a priceput.
Vasile Blendea a fost privit mai mult ca sculptor. Aş a
151. Nuduri (studiu) cum o demonstrează ş i actuala retrospectivă cente-

11 7
nară, el este însă un caz rar al artelor noastre. A reuşit 152. Imagine din expozifia de la
Târgovişte din 1978
cu egală forţă de convingere şi specificitate a
mijloacelor în pictură şi grafică.
Vasile Blendea mai ilustrează acea natură artistică
întrucâtva particulară, condiţionată decisiv de duhul
locului. Şi-a legat numele şi opera pentru totdeauna de
Târgovişte , unde istoria şi existenţa de zi cu zi s-au
potenţat reciproc, într-un amestec subţire de eroic şi
firesc , de vechime şi actualitate . Prin el, această fostă
capitală a Ţării Româneşti a ajuns să viseze, să-şi
poarte hlamida domnească pe strada zilei celei noi. Un
muzeu , care să-i reunească truda şi devotamentul de-
o viaţă , ar trebui să prindă fiinţă mai întâi ca respect pe
care oraşul şi-l datorează sieşi . Iar mai apoi ca nece-
sară recompensare a unei certe valori în conştiinţa
naţională. Găsirea unui loc, pentru cel care l-a sfinţit ,
cum se spune, înseamnă - dacă luăm bine aminte -
găsirea unui loc sufletesc privilegiat, spre care să adie
preţuirea şi admiraţia.
Este poate singura şansă de valorizare a fiinţei noas-
tre în epoca tuturor devalorizărilor".
Cornel Radu Constantinescu
(Pretafă În Catalogul Expozifiei din 1995-1996)

„Copil fiind , eram adesea pacientul faimosului în

Târgovişte doctor militar Petre Mazilu . Locuia într-o
casă elegantă de pe strada Comăneanu, în care îşi
avea şi cabinetul particular, înzestrat prin anii '30 cu
aparat Roentgen şi laborator de analize . Pentru usten-
silele lui aveam o curiozitate modestă, în schimb

118
153. Poeta Ileana Mălăncioiu

încăperile se înfăţişau ochilor mei ca un adevărat

muzeu : toţi pereţii erau împodobiţi cu tablouri
încântătoare, semnate de prietenul doctorului, gorjanul
Vasile Blendea , bogăţii pentru care încercam un fel de
entuziasm , cel al bolnavului incurabil de frumuseţe .
Pe artistul vindecător de suflete l-am cunoscut peste
ani , la liceu , unde Vasile Blendea mi-a devenit - fericită
întâlnire! - profesor de desen şi caligrafie . Dacă în arta
plastică n-am învăţat mare lucru de la iscusitul meşte r,
creator de emoţionante naturi statice şi peisaje pe care
le port şi acum, intacte, fascinante , în inima mea , nu e
vina profesorului că desenul cu acuarele, cu „extompa"
şi „compaxul", cum le numea dânsul în glumă , nu m-a
dus prea departe; în schimb , la caligrafie, artistul Vasile
Blendea a fost acel Vergiliu providenţial care m-a
călăuzit în cercurile Paradisului Grafic, lumea cuvin-
telor graţioase , a arcadelor şi colonadelor elegant
înşirate pe pagina imaculată.

119
De la scrierea rapidă , ritmată de metronomul bătăilor
muzicale, cu nuiaua , în tăblia catedrei , şi până la
scrierea rondă, adevărată construcţie nu doar a peniţei
lunecătoare pe hârtie, dar şi a gândirii, am trăit alături
de maestru o fantastică aventură. Am învăţat de la

154. Vlad Ţepeş la poarta cetăfii

120
155. Nicolae Iorga (proiect)

121
dânsul concreteţea inefabilă - iertată fie-mi alăturarea 156. Luna mâncată de vârcolaci
termenilor - a manuscrisului; mi-a dăruit , discret, una
dintre cele mai preţioase bogăţii din bogăţiile lumii:
scrisul , în cupele de cristal ale căruia am turnat de-
atunci, uşor, ceea ce putea fi , dacă nu l-aş fi întâlnit,
doar greul plumbului , nici gând stropi de smalţ şi aur
curat. Îi sunt recunoscător ca unui părinte pentru a-mi
fi descoperit vocaţia de caligraf. Pentru că visul albas-
tru ş i inspirat de la cuvântul ca un peisaj se înfiripă, nu
invers şi , acum când scriu , iată , un fir de aur din ate-
lierul acestui Cellin i bijutier, se distribuie în fiecare
cuvânt făurit în amintirea marelui artist şi dascăl. "
Mircea Horia Simionescu
(Omagiu, din Catalogul Expozi/iei Centenar Vasile Blendea, 1995)

,, Sărbătorirea centenarulu i Vasile Blendea precede ,

drept prolog , aniversarea a 600 de ani de când
Târgoviştea este atestată cap i tală a Ţării Româneşti ,
în 1396, ş i considerăm emblematică această retro-
spectivă .
În toate cronicile şi referinţele privind creaţia lu'i Vasile
Blendea , trimiterea se face la ceea ce a însemnat
Târgovişte în plenitud inea operelor ce vor fi dăruite
oraşulu i - sculptură , p i ctură de şevalet , grafică , restau-
rare de fresce medievale. Cetate a voievozilor, a mari-
lor personalităţi culturale: scriitori , artişti , eroi sau umile
prezenţe ale ţinutulu i, surprinse cu compasiune ş i
trăire intensă , oraşul este corelat cu fidelitate de Vasile
Blendea de la arcada monumentulu i - grandioase
compoziţi i statuare - până la sensibile imagin i ale
arterelor din perioada interbelică - distinse lucrări cu
mănăstirea Stelea sau Curtea Domnească - până la
„lumea de sub lume" cum menţiona Ion Vasiliu , tăietori
de lemne, căruţaş i rebegiţ i de frig , găzari, femei la
moară , soldaţ i - firida îngustă a dezolării apăsătoare .
În ultimii ani , Vasile Blendea venea deseori în parcul
Muzeului Scriitorilor, conversând cu cei din preajmă, la
câţiva paşi de ilustrul bust, dedicat scriitorului I. Al.
Brătescu-Voineşt i. La orice pas, în Târgovişte ş i pe
meleagurile dâmboviţene , întâlnim însemnele lui
Vasile Blendea , de neuitat în memoria unui trecut zbu-
ciumat, luminat permanent de făclii ale spiritualităţi i
naţionale".
Monica Sângeorzan
(Omagii - din Catalogul expozi/iei de la
Centenar Vasile Blendea, 1995)

122
 ,,Vasile Blendea face parte din generaţia de sculptori
care se afirma imediat · după Marea Unire, într-un
moment în care viaţa artistică românească se afla în
plină efervescenţă şi statutul artistului atinsese un
anume prestigiu în societate. Pornit din Peştişanii
Gorjului, ca şi Brâncuşi, Vasile Blendea are privilegiul
de a învăţa sculptura cu Dimitrie Paciurea , artistul
venerat de toţi cei care i-au stat în preajmă . De la
Paciurea se puteau învăţa multe - subtilităţile modela-
jului, ştiinţa portretului , construcţia echilibrată a fig-
urilor, capacitatea de sugestie vizuală a oricărei teme ,
fie ea cât de literară, şi poate , înainte de toate , etica
profesiunii. Vasile Blendea nu a trecut nepăsător pe
lângă toată această bogăţie care i se oferea. Nu e locul
aici să insistăm asupra datoriei pe care orice artist o
contractează faţă de profesorii săi , mai ales dacă se
întâmplă să fie şi mari artişti. Dar poate că raportarea
faţă de actul artistic, devotamentul şi seriozitatea
oricărei îndeletniciri din teritoriul artei , fie că a fost
vorba despre sculptură , pictură sau decoraţie murală ,
aşa cum le-a înţeles Vasile Blendea de-a lungul unei
vieţi , au fost partea cea mai durabilă dintre lecţiile
însuşite de la Paciurea . ·
Opera lui Vasile Blendea .este vastă ; sculptorul s-a
simţit atras de marile figuri ale istoriei, şi culturi i
româneşti. Un imbold în această direcţie a fost întâl-
nirea cu Nicolae Iorga. Aflat la Paris ca bursier la
Fontenay-aux-Roses , şcoala română din capitala
Franţei pe unde au trecut atâţia artişti importanţi ai tim-
pului , Vasile Blendea are prilejul să-l cunoască pe
marele istoric care-i sugerează o cercetare a docu-
mentelor aflătoare în biblioteci şi muzee din Austria ,
Germania , Elveţia privind marile figuri ale istoriei
românilor. Ceea ce vreau s ă spun rememorând acest
fapt biografic cunoscut e că Vasile Blendea a pornit în
lucrările sale de la un scrupul documentar, dar atenţia
pentru document nu a ucis emoţia . Dincolo de sculp-
turile cu temă istorică există multe altele unde suflul
eroic cedează unei sensibilităţi pentru faptul mărunt ,
dar nu ma i puţin semnificativ în ordinea investiri i
subiective în faptul artistic. Sunt temele din existenţa
cotidiană care sol i cită interesul artistului şi investiţia sa
afectivă . În acelaş i sens evoluează şi pictura sa ,
adevărată saga a vieţii târgurilor cum este Târgoviştea,
unde a petrecut o mare parte a vieţii sale . Colţuri de
157. Oltence oraş încremenite în atemporalitate , biserici vechi şi nu

123
în ultimul rând „ruinurile Târgoviştei", în sfârşit suita
anotimpurilor, mereu aceleaşi şi mereu noi, trimit la o
iconografie consacrată de pictura interbelică , sugerând
forţa unei tradiţii picturale româneşti. Vasile Blendea
este şi pictorul figurii umane. Un portret ca acela al
Emiliei, soţia artistului, din 1945, este impregnat de
discreţie şi delicateţe şi face dovada incontestabilă a
darurilor de observator al psihologiilor, dar în egală
măsură de colorist subtil, maestru al armoniilor sobre .
Un muzeu târgoviştean care cuprinde o bună parte
dintr-o operă multiformă şi convingătoare îşi asumă
implicit menirea de a pune în valoare contribuţia adusă
de Vasile Blendea la continuitatea unei tradiţii.

Ioana Vlasiu - Continuitatea unei tradifii, 2001

(text inedit)

Afirmaţia poate părea oarecum exclusivistă având în

vedere viaţa artistică a Târgoviştei.
Însă, fiind prin hazard originar din părţile Gorjului, cu
rădăcini brâncuşiene şi având o evoluţie diferită ca
exprimare plastică (printr-o vIzIune clasică,
cuprinzătoare, de tip renascentist), Vasile Blendea
ajunge a se stabili o perioadă îndelungată în vechea
cetate de scaun a Ţării Româneşti.
Era parcă aşteptat în aceste locuri spre a da chip unor
voievozi uitaţi în lunga instruire de pisanie de sub poar-
ta Curţii Domneşti .
S-a dovedit a fi, ca simţire, contemporanul celor din vre-
mea sa - ostaşi sau oameni de rând - orăşeni şi ţărani,
atât de inedit surprinşi în modestia existenţei lor de vre-
muri grele - perioada celui de-al doilea război mondial.
A preţuit deopotrivă oamenii şi natura.
Artistul a fost prea puţin comentat şi valorificat în contex-
tul epocii sale poate şi datorită unei rezerve pe care şi-o
impusese, aceea a preocupărilor susţinute în vederea
perfecţionării în muliple direcţii: restaurarea frescei unor
lăcaşuri de cult, sculptura monumentală până la cea de
mici dimensiuni, pictura de şevalet , grafică .
În lucrările de mari proporţii , amplasate multe în preajma
Târgoviştei , inspirate de tragedia frontului, domină ideea
sacrificiului şi totodată persistă sugestia forţei umane -
sensuri existenţiale contopite în blocuri masive din gips.
Personajele se disting statuar, într-o impresionantă
hiperbolă a morţii şi a vieţii având subînţeleasă „izbân-
da". 158. Portrete de familie

124
159. Lectură În postura de dascăl, Vasile Blendea a dovedit multă
dăruire şi exigenţă rămânând un model pentru mulţi
elevi, dintre care şi nucleul Şcolii de Literatură din
Târgovişte: Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu,
Costache Olăreanu , Timotei Constantinescu , care
uneori şi-au alăturat scrierilor savoarea unor schiţ~ sau
compoziţii , înşiruiri pornite de la maestru . Pasionat să
'l ucreze asiduu în Târgovişte, s-o surprindă cu
îndărătnicia străzilor ei vechi ca şi în măreţia trecutului ,
oprindu-se la cele două mari ansambluri în special ,
Curtea Domnească şi Mănăstirea Stelea, artistul simte
nevoia claustrării pentru a crea cu patimă.
Se retrage în turnul clopotniţei de la Mănăstirea Stelea
şi, de aici , se ivesc lucrări meşteşugite , cu vibrante
calităţi artistice , care evocă oraşul în dimensiunea sa
patetică, oraş de provincie cu artere umile umbrite de
măreţia imaginilor medievale.
De altfel şi în atelierul pe care-l avusese artistul în
Târgovişte , pe o stradă spre Bulevard , îşi dovedise
,,uşurinţa " sa de creator-titan în ale sculpturii , aglo-
merând cu bucurie diverse lucrări deosebite ca factură
- busturi - şi sunt relevante cel al inginerului Mario
Amico , al profesorului Alexandru Vasilescu , al publicis-
tului Jan Vasiliu , al altor apropiaţi , dar şi reliefuri cu
temă istorică , mici compoziţii ingenue.
La Bucureşti , mai târziu , va realiza - tot ca remi-
nescenţă a şederii la Târgovişte - macheta monumen-
tului Vlad Ţepeş în faţa Cetăţii, busturile lui Vlad
Ţepeş, cel al lui Dan al II-iea şi Matei Basarb.
A modelat, deopotrivă , şi busturile unor scriitori , care
au diapazonul limbii naţ i onale , precum lenăchiţă
Văcărescu , apoi pe cel al romanticului adolescentin ,
Vasile Cârlova , şi cu profundă înţelegere a caracteru-
lui, pe cel al lui Ion Alexandru Brătescu -Voineşti.
Vasile Blendea nu poate fi redus la dimensiunea unui
artist de _i mportanţă locală . Firea sa de artist era
dublată de cea a unui patriot desăvârşit, interesat de
istoria ţării, de la începuturi, pentru ca , urmărind-o prin
secole , să ajungă a conferi maiestatea cuvenită unor
personalităţi ale secolului al XX-iea .
Din creaţia plenară a artistului Vasile Blendea , cu
trăsături dăltuite ca o predestinare a drumului său în
viaţă şi artă , respiră cu francheţe convingerea că patria
este obârşie, sevă de trăire individuală şi colectivă,

12 5
inepuizabila sursă a frumosului, în înţelesul bărbăţiei,
care imprimă cetăţii glorie neperisabilă .

Dumitra Bulei - ., Sculptorul Vasile Blendea - artist al Cetăfii"

,. . . .'
.. ... ... 160. Femei aşteptând la moară
INTERVIURI

- Cum vă Împăcafi cu latina În liceu?

Paradox:
Din reporteri hotărâţi să întrebăm cât mai multe, sun-
tem dintr-o dată intervievaţi. Moment descumpănitor...
Îl însoţeam pe maestrul Vasile Blendea pe aleile parcu-
lui Brătescu-Voineşti din Târgovişte. Fără să mai
putem vorbi ceva, intimidaţi parcă de întrebarea-sur-
prindere. Dar maestrul Blendea ne rezolvă mai simplu
emoţiile:
- Văîntreb deoarece primul răspuns pe care /-aş da,
intuindu-vă Întrebarea cu privire la „explozia" creatoare
din ultima perioadă la o vârstă când m-aş putea
mu/Jumi cu realizările de până acum, primul meu
răspuns deci, ar fi în latineşte: Non me afflixit senectus
(Nu m-a atins bătrâne/ea n.m.)
De aici înainte interviul nostru a decurs simplu,
întrebările noastre fragmentând din când în când o
mărturisire.
- Şi .. . chiar nu vă învinge bătrâneţea?
-Absolut nu.. .
Maestrul Blendea priveşte în gol, un gol de galaxii ima-
teriale şi continuă concesiv:
- Şi totuşi poate că astăzi, când urc scările, căldarea de
pământ pentru modelaje mai grea ...
-Atunci o întrebare despre debut nu vi se va părea un
raccourci.
Maestrul îşi trece mâna prin părul alb şi zâmbeşte, strivind
meditativ cu vârful piciorului o frunză uscată de tei:
- Sunt prea multe argumente care să vă infirme Încura-
jarea. Totuşi vă pot spune că primul meu şevalet a fost
peretele casei părinteşti. N-am fost prea procopsit la
note. Dar nu acesta este motivul că n-am admirat nicio-
dată erudifia rece, erudifia În sine, pasiunea, acea
imensă putere calorică care o topea pentru a-i da tenta
personalităfii. Nu pot uita pe profesorul meu de limba
română, Constantin Secăfeanu care, atunci când lăuda
pe Bălcescu sau pe Eminescu, îl podideau lacrimile.
Cuvinte minunate avea pentru lenăchifă Văcărescu,

127
ctitorul poeziei noastre. Lucrarea mea În care lenăchifă
apare ca În vechile fresce cu testamentul Înscris lângă
inimă, Într-un pergament derulat, nu e decât ecoul
acelor ore cu nimb de adolescenfă.
Vasile Blendea este poate mai mult jovial decât cate-
goric.
- Nu mă Înfrebafi nimic despre profesorii mei de la
Belle-Arte, pentru că acel ce se laudă cu profesorul
seamănă cu Jăranul care se laudă cu sămânfa şi nu cu
holda, cu propria-i trudă.
Printre rânduri , fie-ne iertat, trebuie totuşi să semnalăm
faptul că a fost elevul lui Storck, al lui Costin Petrescu,
autorul frescei Ateneului Român , care i-a insuflat de
altfel dragostea pentru arta monumentală - restau-
rarea unor monumente istorice din perimetrul dâm-
boviţean fiind un compartiment al creaţiilor lui Vasile
Blendea - şi stimulat de faptul că este consătean , l-a
vizitat în 1930 pe Brâncuşi la Paris .
În 1934, Muzeul Simu îi premia portretul intitulat Anica ;
un an mai târziu expune la Salonul Oficial , fiind bine
primit de crit i că .
- Există o preferinţă matematică, un ax al creaţiei dum-
neavoastră?
- Sursa, marea mea sursă de inspirafie a fost (şi este ,
adăugăm noi) istoria pe care oraşul Târgovişte, unde
am trăit o bună parte din viafă, mi-o scotea În cale la
orice pas. Mă bucură că ultima dintre lucrările mele inti-
tulată Matei Basarab, reprezentat Într-o viziune simbo-
lică, cu dreapta pe sabie şi stânga strângând la piept o
carte, a fost achizifionată de Comitetul Judefean pentru
Cultură şi Artă Oâmbovifa.
- Ca foşti elevi , ne ream intim cu plăcere de ora dum-
neavoastră de desen . Nu putem uita că în preajma
centenarului Eminescu aţi dat ca temă ilustrarea unor
versuri ale marelui poet.
.. .Ochii maestrului se luminează.
- Am multe amintiri din cariera mea de dascăl. Parcă
revăd o nostimadă: corectând unui elev desenul abia
schi/al, am fost prins de mirajul liniilor şi i-am terminat
eu lucrarea. Venind la notare, i-am dat 7. Băiatul Însă
parcă asta aştepta, să explodeze: ,, V-afi dat numai 7
dom · profesor''. Am replicat: ,,Mi-am notat-o cu 7 că
dacă o făceai tu Îfi puneam 10. Eu nu mai am nevoie de
Încurajare ". Am dintr-o carieră Întreagă vreo 10 elevi

128
care au „căpiat" şi se ocupă şi maturi de sculptură şi
pictură.
- Aţi vrea să ne amintiţi cîţiva dintre ei?
- Îmi amintesc cu plăcere de Stelian Panţu, Bogdan
Stihi, M. P. Constantin, G. Foamete.
George Pârvulescu
(,, Tinere/ea senectufii", interviu cu sculptorul Vasile Blendea,
În ziarul „Dâmbovifa ' . 1 octombrie 1968)

A fost profesorul unui şir lung de generaţii şi nu pot să

nu-l compar, prin opera sa , prin bătrâneţea tinereţii, cu
marii arhitecţi , pentru că are o viziune obiectivă şi toto-
dată foarte intelectuală , dar plin de acea garanţie
morală a modernului, a noului. L-am văzut în atelierul
său , plin de roadele anilor şi aici s-a înfiripat dialogul cu
profesorul Vasile Blendea , sculptor şi pictor.
Dar contrar unor reguli ştiute, să lăsăm începutul dia-
logului în seama artistului.
- Pentru prima dată am călcat În Târgovişte la soli-
citarea pictorului Belizarie, cu prilejul restaurării unui
monument istoric, În 1925, şi În anul următor am şi
devenit târgoviştean.
- Înţeleg că v-aţi ataşat repede .. .
- De oraşul dâmbovifean, da. Impresiile lăsate de
prefioase!e urme ale trecutului, pe care le cunoşteam
numai din istorie şi literatură, m-au cucerit. Aveau un
farmec de romanfă, o nostalgie cu chemări străbune.
Dar obfinând bursa de stat pentru specializare, a trebuit
să plec În Fran/a.
- Ştim că aţi studiat la şcoala română de la Fontenay-
aux-Roses.
-Acolo am ucenicit, Într-adevăr, şi Academia Română
mi-a dat să execut unele lucrări de artă. Astfel am
umblat la lnnsbruck, Schoss Ambras, Munchen, Viena
şi chiar În E/vefia, la Muzeul din Neuchatel.
- Când aţi expus prima oară?
- În anii 1928-1929 şi am debutat În saloanele oficiale
pariziene, cu portrete şi compozifii În sculptură. Paralel,
am executat o frescă istorică pe peretele Muzeului
Şcolii Române de la Fontenay-aux-Roses.
- Şi poposit din nou pe meleaguri natale?
- După doi ani m-am reÎntors În Jară şi, curios sau nu,
am revenit la Târgovişte, În oraşul pe care-/ Îndrăgisem
şi pe care-l socoteam cel mai potrivit pentru o muncă

129
rodnică şi liniştită. Aici era, de altfel, şi un cerc de
entuziaşti, alături de scriitori şi poeJi, azi Încă În viaJă,
cu lucrări ştiute şi publicate În Întreaga Jară. Poate vă
amintiJi de Matei Alexandrescu, Dumitrescu-Pietrari,
George Păun, Ştefania Stâncă şi atâfia a/fii. Poate că
atunci, alături de gazetărie, pe care o practicam din
pasiune, au prins contur şi sculpturile mele aşeza.te la
Răzvad, Valea Lungă-Cricov, Voineşti, atâtea fresce
inspirate din splendoarea picturii brâncoveneşti.
- După câte ştiu se lucra în condiţii grele în acele vre-
muri.
- Îmi Înjghebasem un atelier În clopotniJa Bisericii
Stetea. Mai târziu ...
- Târgoviştea vă este un izvor de creaţie?
- Şi Încă unul bogat. Deşi am lucrat În Bucureşti,
aproape că toate lucrările ulterioare s-au materializat
din inspira/ie târgovişteană. Tudor Vladimirescu, Vlad
Ţepeş, Matei Basarab, Dan al II-iea, Brătescu-Voineşti
sunt de pe acum instalate În fostul oraş domnesc. Şi nu
mă opresc aici, fiindcă am atâtea proiecte ...
Nu puteam decât să-i urez ani mulţi , plini de vigoare şi
dăruire, fiindcă atunci când o bucată de piatră a
început să fie lucrată de mâna sa , piatra a devenit din
acel moment o operă de artă.
Am mulţumit în tăcere şi liniştea s-a aşternut iarăşi în
strâmtul atelier de sculptură , acolo unde cu un „reper-
toriu " restrâns de gesturi se nasc „ritmuri" albe sub
sărutul daltei.
P Lucian
(,, Târgovişte - un oraş prielnic crea/iei''.
Interviu cu Vasile Blendea, 1972)

În cei peste 50 de ani de creaţie artistică , sculptorul

Vasile Blendea te cucereşte printr-o permanentă
tinereţe izvorâtă dintr-o trăire intensă a marilor senti-
mente, cărora, cu măiestrie, le-a dăruit viaţă. Discuţia
se înfiripă din cuvinte de o convingătoare simplitate.
- Eram la Focşani În 1942 când am realizat una din
primele sculpturi.
- Vă referiţi la Orfani de război?
-Exact!
Şi artistul îmi oferi o fotografie în care descoperii un
zguduitor poem dedicat triumfului vieţii. Doi prunci
îmbrăţişaţi deasupra craniilor acoperite de lauri ale

130
eroilor dispăruţi şi lângă ei un tânăr cu priviri sigure , cu
o undă luminoasă deasupra genelor.
De pe meleagurile Gorjului, de lângă Hobiţa lui
Brâncuşi , unde s-a născut şi a ascultat primele doine şi
balade , unde a mângâiat încrustările de pe stâlpii
porţilor, Vasile Blendea a pornit să cunoască toate
minunile artei marilor anonimi. În drumul său s-a oprit
pentru îndelungată vreme în Târgovişte . Aici a fost
dascălul multor generaţii.
- La Târgovişte m-am simfit mai aproape de Mircea şi
Ţepeş, de gloria şi strălucirea lor. pe care am căutat
s-o regăsesc in piatră.
Ascultându-l , mi-am dat seama că d i scuţia noastră nu
începuse la Bucureşti , ci cu 80 de km mai aproape ,
aici , într-una din sălile Muzeului de Istorie din
Târgovişte , lângă un imens Matei Basarab de culoarea
zăpezii , dăruit oraşului cu ani în urmă . Multe desene
au confirmat intenţia artistului de a continua seria
,,istoricelor".
Discuţia se mişcă vioi de la un domeniu la altul.
- Pe când restauram pictura Mitropoliei din Târgovişte
am scos la lumină câteva adevărate perle acoperite de
fum.
- E vorba de a doua pasiune?
-Atât pictura cât şi sculptura au ceva care reuneşte şi
acest „ceva " se numeşte desenul. El face, după cum
spunea francezul Ingres, probitatea artei. În artă,
important e să ştii, să vezi. Operele să nu aibă nevoie
de explicafiile autorului, să vorbească singure despre
ele şi despre cel care le-a dat viafă.
Păstrându-şi locul intim în creaţia sculptorului , arcul
aproape viu al unui „Crai nou", reprezentând o fecioară
ale cărei mâini unite într-o prelungire continuă spre
infinit, iradiau aproape o rapsodie enesciană , cu adân-
ci vibraţii din arta autentică a lui Vasile Blendea.
Cornel Stan.
(., Cinci minute cu Vasile Blendea ' .
Interviu din ziarul „Dâmbovifa ", 14 octombrie 1978)

La sfârşitul acestei veri , Sala „Dalles" din capitală a

oferit iubitorilor artei plastice o impresionantă con-
fruntare cu opera lui Vasile Blendea. Iniţiativa Oficiului
de Expoziţi i al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste
s-a înscris în calendarul acestui an ca un memorabil

13 1
moment cultural. Mai mult, el a însemnat pentru
marele public revelaţia unei redescoperiri, pentru că
activitatea lui Vasile Blendea se înscrie azi în conştiinţa
noastră , ca una din rarele biografii artistice care a
evoluat timp de o jumătate de veac sub semnul unei
nobile modestii , opera sa, însă, readusă în atenţia
noastră, afirmându-se ca un capitol ce nu poate lipsi
din istoria artelor româneşti.
S-a născut la 5 noiembrie 1895 în comuna Peştişani,
satul Gurnni, judeţul Gorj. A absolvit Şcoala de Arte
Frumoase din Bucureşti în 1924. lată datele biografice
de la care am pornit în consemnarea interviului pe care
Vasile Blendea a avut amabilitatea să-l acorde pentru
revista „Tribuna".
- Stimate maestre, atunci când v-am propus să vă invit
la acest dialog, vă mărturisesc faptul că ampla retro-
spectivă de la „Dalles" m-a făcut să mă întreb cui mă
voi adresa ca reporter, sculptorului sau pictorului Vasile
Blendea?
- Dilema dumitale este „ neliniştea " mea de-o via/ăl Nu
sunt nici azi În stare să răspund unei asemenea
Întrebări. Când m-am Înscris la Şcoala de Arte
Frumoase n-am putut opta pentru sculptură În
defavoarea picturii sau vice-versa. lată de ce am urmat
desenul, sculptura şi pictura ... Asta era În 1920.
Învăţasem desenul destul de bine. Un frate al meu,
Tanasie, care desena şi el cu mult har, mă iniţiase şi mă
formase În această direcţie. Perseverând, am Început
să mă afirm. Din păcate, a Început primul război mon-
dial.
- A fost, de fapt, o nedorită întâlnire cu una din princi-
palele teme pe care le veţi aborda ca desenator, ca
sculptor şi ca pictor...
- Este adevărat. În mod firesc, această temă am abor-
dat-o mai Întâi În desen, deoarece am luptat pe front.
Or, acolo lupţi, nu poţi ciopli sau umbla cu şevaletul. În
schimb, În caietele mele, sute de schiţe au imortalizat
zilele şi nopţile petrecute În tranşee şi pe câmpul de
luptă la Mărăşti, Valea Putnei, Valea Şuşifei,
Muncelu ... Puteam oare să-i uit, ca artist, pe vitejii mei
camarazi de arme, care trăiau şi mureau alături de
mine?

132
- Lucrările de sculptură monumentală care se vor
naşte peste ani de zile răspund prin existenţa lor la
această întrebare .
- Aşa este. Îmi vin în minte acum Monumentul eroilor
Regimentului 22 Infanterie din Târgovişte, Monumentul
Omagiu Eroului din comuna Voineşti - Dâmbovi/a,
Grupul compozi/ional Tatăl şi fiul din Valea Lungă­
Cricov, Monumentul Paza Jării din Ocni/a-Dâmbovi/a.
Toate, de la acele schi/e au pornit.
- Reluând firul cronologic al biografiei artistice , cred că
după război , întâlnirea cu pictorul G. D. Mirea a consti-
tuit un moment de cotitură pentru dumneavoastră .
- Categoric! Mirea era directorul Şcolii de Arte
Frumoase din Bucureşti. M-am prezentat la el cu
schi/ele mele. Parcă îl văd: era bătrân, avea o ·musta/ă
albă şi lângă dânsul... un câine frumos şi mare. Mi-a
răsfoit vraful de desene, după care mi-a zis: ,.Ai stofă,
domnule ". Şi m-a primit la Şcoală fără examen. Am
început desenul cu Frederic Storck. După un timp,
văzând cum lucrez, acesta m-a întrebat: ,. Unde ai
învă/at să desenezi? Te propun pentru specializare!" Şi
am trecut la specializare. Unde? La sculptură, avându-l
ca maestru pe Dimitrie Paciurea. De atunci a început
marea mea „ nelinişte "! Inima mă îndemna să fac sculp-
tură, dar nici dragostea şi interesul pentru pictură nu-mi
dădeau pace"... Oare cum puteam eu reda, numai ca
sculptor, frumuse/ea unui apus de soare?! Şi atunci m-
am înscris şi la pictură monumentală, unde l-am avut ca
profesor pe Costin Petrescu.
- În 1924 aţi absolvit Şcoala, după care (trecând peste
unele etape de mai mică importanţă) aţi devenit profe-
sor de desen la Focşani şi apoi la Târgovişte . Aici , în
fosta cetate de scaun a lui Mircea cel Bătrân , sunt de
semnalat două momente de mare semnificaţie pentru
activitatea dumneavoastră artistică : descoperirea cul-
tului pentru subiectele de i nspiraţi e istorică şi pasiunea
pentru pictura de şevalet.
- Da, a fost epoca cea mai frumoasă a tinere/ii mele. Aş
adăuga pentru întregirea semnifica/iei de care vorbeşti,
momentul trimiterii mele, în urma unui concurs, la
Şcoala română de la Fontenay-aux-Roses de lângă
Paris.

133
- Directorul acestei şcoli fiind Nicolae Iorga, era nor-
mal ca interesul dumneavoastră pentru istorie să
capete valenţe fundamentale.
- Am să vă mărturisesc că Întâlnirea cu Iorga nu a
decurs de la Început aşa cum am visat eu. Marele
savant, când a aflat că eu sunt bucureştean (prin
şcoală) nu a fost entuziasmat. Asta era În 1927. Aveam
să-i risipesc nemulfumirea În 1928 când am executat
acolo o frescă, o compozifie alegorică de inspira/ie
istorică, initulată Domnitorul Contantin Brâncoveanu şi
fiii lui, În care Nicolae Iorga era pictat alături de
Kogălniceanu. Se pare că lucrarea mea s-a bucurat de
aprecierea tuturor, deoarece În 1929, la Însăşi reco-
mandarea lui Iorga, aveam să fiu trimis de către
Academia Română În Austria, Germania şi Elvefia pen-
tru a executa copii după operele româneşti aflate În
muzeele acestor Jări. În mod deosebit lui Nicolae Iorga
i-a plăcut copia pe care am făcut-o după portretul lui
Vlad Ţepeş, de la Castelul Ambras din Tira/.
- Toate aceste copii, Iorga le-a folosit ca material ilus-
trativ la volumul „Portrete de domnitori români".
- Da. Dar pentru că tot vorbeam mai Înainte de Şcoala
de la Fontenay-aux-Roses aş dori să amintesc, cu atât
mai mult cu cât interviul acesta mi-l /uafi pentru revista
„ Tribuna ''. de o mare prietenie pe care am legat-o acolo
cu un viitor mare om de cultură clujean, profesorul Ion
Breazu. Era o minte strălucită. Ca om te copleşea prin
bunătatea, modestia şi seriozitatea sa. Atunci i-am şi
făcut un portret care-mi este extrem de drag. Lui
Breazu fin minte că i-a plăcut tare mult. Vă ofer o foto-
grafie după el, subliniind faptul că apare pentru prima
oară ,Jn lume ". Consider firesc ca această târzie „pre-
mieră " să se producă mtr-o revistă clujeană. Este cel
mai frumos omagiu pe care Îl aduc amintirii prietenului
meu din tinerefe.
- Dar Franţa a însemnat pentru dumneavoastră şi
întâlnirea cu Brâncuşi!
- Eu de Brâncuşi auzisem foarte multe. Era şi firesc.
Mă născusem Într-un sat care aparfinea de comuna sa
natală. Până şi În armată mi se povestise despre el.
Printre altele, cătanele mai vechi Îşi aminteau de „minu-
nea" pe care soldatul... Brâncuşi o făcuse atunci când
dintr-un bolovan cioplise un chip de om!... Aşa că ajuns
la Paris, nu se putea să nu-mi văd acest ilustru

134
consătean, despre care Începuse să se vorbească În
toată lumea. M-am dus la el la atelier. L-am găsit la ora
mesei. M-a poftit să stau şi să-i spun cine sunt, după
care m-a pus să privesc În jur. Mare mi-a fost mirarea
zărind ciopliturile care mă Înconjurau. Erau acolo frag-
mente din celebra coloană, siluete ciudate ce aduceau
a păsări.. . Şi sumedenie de alte forme ce mă lăsară
fără grai.
„Ce părere ai?" L-am auzit spunând. Timid şi Înfricoşat
de ceea ce mă punea să-i mărturisesc, am bâiguit: ,,Nu
prea Înfe/eg ce văd".
Atunci privindu-mă cu două fulgere, nu cu doi ochi, mi
s-a adresat ameninfător şi profetic: ,,Abia peste cincize-
ci de ani ai să Înfelegi şi ai să ştii cine este Brâncuşi!" Îl
mâniasem şi am plecat de acolo. După câtva timp am
revenit şi ne-am Împăcat! Mi-a văzut şi o lucrare
expusă la Salon des Artistes Fram;ais. Ne-am văzut de
vreo două ori, după care eu m-am Întors În /ară şi nu
ne-am mai Întâlnit.
Cuvintele lui din prima zi În care l-am cunoscut m-au
urmărit o viafă Întreagă şi cred că am ajuns să-l Înfe/eg
ca nimeni altul pe acest uriaş gorjan al meu! Profefia
sa, iată, s-a Împlinit pentru o lume Întreagă.
- Revenit în ţară , la Târgovişte, activitatea dumnea-
voastră extrem de fecundă a evoluat sub semnul unei
pătimaşe iubiri pentru istoria neamului pe de o parte,
iar pe de alta , pentru natură , această „ unică zeitate
reală " , cum îi spuneţi dumneavoastră . Pentru natură şi
pentru oamenii simpli.
- Sunt cele două teme fundamentale ale sculpturii şi
picturii mele, pe care le-am abordat cu consecventă
până În ziua de azi. Dovada? Bustul poetului Vasile
Cârlova din Târgovişte, bustul poetului lenăchifă
Văcărescu şi portretul voievodului Matei Basarab, de
asemeni din Târgovişte, bustul istoricului Alex.
Ştefu/eseu din Tg. Jiu, bustul lui Nicolae Bălcescu din
Roşiorii de Vede şi al lui Tudor Vladimirescu din
Craiova. Apoi celălalt bust al lui Tudor, la Slatina, bustul
lui Badea Cârfan din Făgăraş şi Încă un Tudor, cel din
comuna În care s-a născut, Vladimiri, jude/ul Gorj.
- Şi aş încheia eu acest şir cu fantastica lucrare în
ghips, din 1974, realizată în urma a sute de schiţe,
lucrare care îl reprezintă şi omagiază prin valoarea sa
de simbol profetic pe Nicolae Iorga.

135
- În ce priveşte natura şi oamenii simpli. .. Tablourile
mele sunt o suită de mărturisiri pe care le-am făcut În
toate anotimpurile mu!Jilor ani prin care am trecut. Am
iubit primăverile, verile, toamnele, iernile, casele şi
u/ifele fostului târguşor care era Târgoviştea, i-am iubit
pe sărmanii cărufaşi care cărau păcura, am iubit caii lor
rebegiji de frig şi osteniJi de povară, am iubit apoi, la
venirea mea aici, Bucureştiul cu străzile, piefele şi
oamenii lui. .. Am iubit tot ce poate iubi lumina şi
culoarea. Şi ca să ştie lumea cât de mult o iubesc şi ca
să nu mă uite mi-am pus şi numele În coiful de jos al
tablourilor mele: Vasile Blendea.
Liviu Tudor Samoilă
(,,Redescoperirea lui Vasile Blendea ' . Interviu în „ Tribuna ", 3
noiembrie 1977)
CORESPONDENŢA

Scumpe Domnule Blendea ,

Nu te pot lăuda îndeajuns pentru felul cum ţi-ai
îndeplinit misiunea. El îţi asigură pentru totdeauna
încrederea mea . Peste o lună îţi vom da sarcina de a
acoperi miniaturile unui monument de la Rejlo în
Bulgaria şi voi căuta să te leg de Comisiunea
Monumentelor Istorice, ca o meritată recompensă.
Primeşte te rog cele mai bune salutări
N. Iorga

Bucureşti
18 oct. 1929
Domnule Blendea,
Am citit cu interes ceea ce aşa de frumos şi mişcător
mi-aţi scris despre genialul sculptor, neîntrecutul şi
mult regretatul ilustru Maestru , prietenul meu: Antoine
Bourdelle, o stea vecinic lucitoare pe firmamentul
artelor plastice.
În ceea ce priveşte depozitul dumneavoastră la Banca
Franco Română, abia întors din streinătate, m-am ocu-
pat, cu mare părere de rău însă, trebuie să vă comunic
că Banca, pentru moment nu plăteşte nimic, preocu-
pată de refacerea ei şi salvarea ei.
Nu perdeţi răbdarea şi cu curagiu şi speranţa , dedat
muncei dumneavoastre înălţătoare , şi veţi găsi resplata
neajunsurilor create de acea Bancă atât dumnea-
voastră cât şi unui foarte însemnat nu mer de deponenţi.
Cu bunele mele urări ce însoţesc închinarea dumnea-
voastră cultului frumosului
Anastase Simu
Vă anexez o plaqueta: La donations du Musee Simu

12 iunie 1929
Mult Iubite Domnule Blendea
Am primit scrisorile dumitale cu amănunte şi cartea
poştală strigătoare de nevoia banilor.
Ne bucură că eşti mulţumit de ce ai lucrat şi te felicit de
succes . Cunoscându-ţi şi talentul şi râvna cu care

137
lucrezi, îmi închipui cât de reuşite trebuie să fie copiile
şi ce satisfacţie va avea Domnul Profesor.
În chestia banilor sunt alături de dumneata, înţeleg că
nu meritai aceste împrejurări critice . Dar cine e vino-
vat? E greu să poţi prevedea toate dinspre Fontenay
oricâtă bunăvoinţă ar fi şi te asigur că este - deocam-
dată e greu. Nu avem nici un ban disponibil. Bugetul n-
a sosit şi amânăm zilnic plăţile .
Telegrafiază domnului profesor. Te asigur că de îndată
ce pot căpăta ceva îţi trimet. Cam cât ţi-ar trebui
momentan ca să te poţi descurca şi pleca la Viena? Voi
trece pe la bancă să încerc să-ţi caut chitanţele de
bursă - ca să ţi le trimit să le semnezi şi apoi să
încasez banii şi să ţi-i trimet. Fresca dumitale a fost
foarte mult apreciată de domnii Diehl marele bizan-
tolog şi de profesorul Focillon . Asemenea şi lucrările
expuse .
Ai primit elogii de la toţi vizitatorii expoziţiei. Îţi urez mai
departe succes şi primeşte încredinţarea celor mai
bune sentimente .
Victor Iancu/eseu
Subdirectorul Şcolii de la Fontenay-aux-Roses

Iubite amice ,
Iartă-mă că-ţi răspund aşa de târziu . Am fost , însă, în
ultimul timp hărţuit de multe nevoi , atât în ţară cât şi
dincolo de frontieră şi de abea acum pot răsufla.
Aş dori să te văd şi să-ţi vorbesc şi să discutăm împre-
ună asupra prezentului şi mai ales asupra viitorului!
Căci îmi închipuiesc că cele câteva dezamăgiri materi-
ale ce ai avut, în ultimul timp, nu pot întru nimic să-ţi
taie entuziasmul şi nici să-ţi sece izvorul tuturor
năzuinţelor ce trebuie să păstrezi neîntinate!
Mărunţişurile existenţei nu pot compta faţă de datoria
ce ai de a merge mai departe pe drumul ce ţi-ai tras .
Aşa dar înainte - şi numai înainte!
lată deci ce propun : vino la Bucureşti duminică 1 iunie
să dejunezi cu mine şi cu acest prilej vom vorbi despre
toate. Ne-am înţeles?
Comunică-mi telegrafic răspunsul care nu mă îndoiesc
că va fi : da.
Al dumitale ca întotdeauna cu cea mai devotată priete-
nie
Gh. Tătărăscu

138
 ., Generafia Unirii"
Revista politică şi socială
Direcfiunea
Bucureşti, 7 mai 1929
Sect. 1- str. Brezoianu, nr. 11
Iubite amice ,
Te rog să mă ierţi că-ţi răspund aşa de târziu . Vina însă
nu este a mea şi cade întreagă asupra grelelor sarcini
ce am avut, în ultimul timp, pe toate tărâmurile vieţii
publice .
Am acum câteva zile de tihnă şi de aceea mă grăbesc
să -ţi spun cât de fericit am fost la citirea rândurilor ce
mi-ai scris.
Sunt fericit că ţi-ai găsit drumul şi că vei putea să-ţi
dezvolţi în atmosfera de acolo toată personalitatea ; şi
sunt fericit, apoi, ca gorjan că unul „din ai noştri " va
duce numele colţului nostru de ţară şi pe alte tărâmuri
decât cele bătătorite până azi , şi mai sunt, în sfârşit ,
fericit că eşti .. . fericit!!
Nici nu poţi fi altfel - când ai reuşit să te impui lumii
artistice din Paris şi când iubeşti cu pasiune cele ce
desăvârşeşti.
Îmi permit să-ţi dau un sfat: să nu te înapoiezi în ţară
curând , să stai cât mai mult în ambianţa de artă a
străinătăţii.
Aş dori să faci un stagiu şi în Italia pentru a-ţi lărgi ori-
zonturile artistice , şi apoi să faci o călătorie în toate
ţările unde arta şi-a împrăştiat operele. Ieste absolut
necesar şi oricât ar fi sacrificiile - rezultatul ce vei
obţine nu va fi încă , în destul de plătit.
Am vorbit cu fratele meu , care este preşedintele
comitetului de ridicare a unui monument lui Tudor
Vladimirescu , să-ţi scrie pentru a concura .
Aş fi - şi am fi cu toţii feri ciţi ca să fii artistul acestei
opere. Scrie-mi, te rog, mai pe larg de tot ceea ce faci
şi întreprinzi şi crede în prietenia devotată a lui
Gh. Tătărăscu

Ministerul de Interne
Cabinetul subsecretarului de stat
Iubite amice,
Am primit rândurile dumitale şi sunt fericit că te simţi
bine acolo dornic de lucruri mari.

139
Îmi voi face o deosebită plăcere să te urmăresc pas cu
pas în activităţile dumitale - şi voi fi mulţumit dacă îmi
vei da prilej să te ajut la nevoile ce eventual ai avea .
Îţi urez anul nou cu bine şi sănătate şi cu spor rodnic
întru toate.
Al dumitale bun prieten
Gh. Tătărăscu

În 20 sept.
Stimate Domnule Blendea,
Preţuind frumosul dumneavoastră talent şi dorind să
am încă o altă mică lucrare a dumneavoastră dacă în
locul sumei de 50 s. mi-aţi trimite ceva care după
părerea dumneavoastră ar reprezenta această valoare.
În cazul când n-aţi avea decât lucrări pe care le-aţi
socoti ca înfăţişând o valoare ceva mai mare, vă rog
să-mi comunicaţi la cât s-ar ridica suma ce aş mai
avea de plătit spre a vi-o putea trimite fără întârziere.
Am de gând să plec în concediu săptămâna viitoare
pentru un timp mai îndelungat. Voiu petrece vr'o două
săptămâni la ţară (Adjud , jud. Putna) , pe urmă nu ştiu
încă unde voiu merge. O scrisoare a dumneavoastră
adresată la Legaţia din Viena n-ar ajunge ori şi cum la
înapoierea mea.
Primiţi, vă rog, Prea Stimate Domnule Blendea ,
încredinţarea deosebitei consideraţii ce vă păstrez .
M. Lahovary

19 iulie 1929
Bucureşti
Dragă Domnule Blendea,
Întârzierea sosirii banilor se datoreşte lipsei de fonduri
de la Comisiunea Monumentelor Istorice.
Am cerut însă domnului profesor Iorga o scrisoare
pentru bancă şi vei primi chiar zilele acestea bani de la
Institutul sud est european, cari vor fi trimişi de domnul.
Cred că la primirea scrisorii mele banii trimeşi vor fi în
pungă .
Am văzut copia trimisă (Vlad Ţepeş) e foarte bună, ta-
lentul dumitale e în ascensiune şi noi dorim ca toţi
Românii să urce pe treptele cele mai înalte ale culturii
Apusului.
Cu tot binele ,
V Brătulescu

140
 15 avril 1929
La Legation de Roumanie presente ses civilites
empressees a Monsieur le Conservateur du Musee et
recommande chaudement Monsieur V. Blendea ,
artiste peintre, charge par !'Academie Roumaine de
copier des tableaux pouvant interesser la Roumanie .
Le Consul de Roumanie P Ciolam
Monsieur le Conservateur du Musee Vienne

[.. .] Noi am fost colegi în clasa a li-a gimnazială la

Târgu Jiu [... ] Tu erai mai în vârstă . După aceea, mai
târziu, ne-am reîntâlnit la Şcoala de Arte Frumoase din
Capitală la secţia de artă decorativă , unde se preda şi
fresca [... ] Aceasta a fost posibil , adică reîntâlnirea , la
şcoală , fiindcă în 7 ani, cum era regulamentul şcolii din
timpul nostru, ca tu să faci şi cei 4 ani de şcoală nor-
mală şi să obţii un post la ţară . Deci , tu erai mai
favorizat băneşte decât mine şi probabil ţi-ai pus
suplinitor sau poate ţi-ai luat un concediu [...] având o
leafă cât de mică; era ceva . După absolvirea secţiei de
pictură şi artă decorativă, ţi-ai luat un post de profesor
de desen, întâi la Focşani după aceea te-ai mutat la
Târgovişte . Eu, plecân!'.i definitiv de la Târgu-Jiu ,
păstrasem la Bucureşti , la un proprietar binevoitor, o
cameră dosnică , în fundul curţii , pe strada Viespari nr.
15, lângă Spitalul de pe Şoseaua Ştefan cel Mare.
Cred că ţi -o aminteşti. Era atât de mică încât de-abia
încăpea o măsuţă de gătit din tablă şi un pat improvizat
pe două capre . Scaun era decât unul , al doilea
neavând loc, încât musafirul era obligat să şadă pe
pat.
Când îţi scriu rândurile de faţă , văd totul de parcă s-ar
fi petrecut ieri. Nu ştiu dacă mai ţii minte cum, într-o
noapte, căzuse o parte din tavan în pat, unde-ţi
făcusem şi ţie loc; se desprinsese tencuiala din pricina
unei ploi mărunte de toamnă întârziată , cu apa strecu-
rată prin tinicheaua ruginită a acoperişului. Atunci , noi,
ca să mai câştigăm un ceas de odihnă , am aşezat
umbrela deschisă sub locul cu pricina . Veneai des în
acei ani la Bucureşti şi te găzduiam la mine [... ]
Astăzi , mai repede decât în trecut, minutarele cadra-
nului vieţii noastre merg invers, iar paşii ne poartă
greu, tot mai greu pe caldarâmul străzii , până la finitul
drumului neprevăzut.
Iosif Keber
(Scrisoare adresată lui Vasile Blendea
publicată de O. Ungureanu)

141
 Bucureşti,
19 martie 1929
Mult stimate Domnule Blendea,
Am plăcerea a vă anunţa, ca răspuns la scrisoare
dumneavoastră, că azi chiar am expediat o fotografie
ca să vă poată servi la completarea portretului pe fres-
ca din monumentul de la Fontenay-aux-Roses, aşa
cum dumneavoastră o cereţi .
Îmi voi face o deosebită plăcere, ca la venirea mea la
Paris să vizitez frumoasa dumneavoastră Instituţiune .
Vă mulţumesc atât dumneavoastră cât şi domnului
profesor Iorga, pentru amabila dumneavoastră
atenţiune şi vă rog să primiţi salutările mele distinse.
Dimitrie M. Baril/ia

Stimate tovarăşe preşedinte ,

Subsemnatul prof. Vasile Blendea, pictor şi sculptor,

membru al Uniunii Artiştilor Plastici , şi soţia mea,
Emilia Blendea, proprietari ai imobilului din str. 23
August nr. 6, municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa ,
respectuos supunem atenţiei dv. următoarele:
Imobilul de la adresa sus menţionată, ca urmare a
prevederilor schiţei de sistematizare , este supus unei
iminente demolări.
Întrucât în cei 30 de ani cât am funcţionat ca profesor
la Liceul „ Enăchiţă Văcărescu" am realizat numeroase
lucrări de pictură şi desen înfăţişând aspecte şi peisaje
ale Târgoviştei din perioada dintre cele două războaie
mondiale, precum şi numeroase lucrări de sculptură
reprezentând personalităţi ale istoriei naţionale şi
machete de monumente amplasate în diverse oraşe
din ţară în anii construcţiei socialismului, aflate în
prezent în locuinţa subsemnaţilor din Târgovişte , aces-
tea în situaţia demolării imobiluli necesitând un spaţiu
de depozitare împreună cu toate bunurile de folosinţă
personală aflate în actuala locuinţă.
Faţă de situaţia expusă mai sus şi ţinând seamă de
aprecierile privind activitatea noastră profesională şi
cea de creaţie , de faptul să am dedicat peste trei
decenii educării a nenumărate generaţii de tineri şi
oglindirii în arta plastică a unor momente importante
din viaţa oraşului Târgovişte, de care mă simt profund
ataşat sufleteşte, dovadă fiind şi faptul că am refuzat
să înstrăinez imobilul respectiv şi lucrările aflate în el,

142
vă rog să ne repartizaţi un imobil proprietate de stat în
care să avem posibilitatea să ne depozităm toate
lucrările aflate în prezent în actuala casă supusă
demolări i.
În situaţia în care binevoiţi a fi de acord cu atribuirea în
folosinţă a unui imobil corespunzător, care să permită
expunerea lucrărilor de pictură , desen şi sculptură şi a
unui mic .spaţiu. locuibil cu dependinţe, suntem dispuşi
să cedăm Muzeului Judeţean Dâmboviţa , atât din
lucrări le aflate la Târgovişte, cât şi din cele aflate în
atelierul din Bucureşti , în ideea organizării unei
expoziţii permanente care va putea funcţiona ca secţie
a Muzeului Judeţean Dâmboviţa .
În cazul unui răspuns favorabil la cererea noastră for-
mulată mai sus, perfectarea formelor de donaţie , prin
constituirea colecţiei de artă „Vasile şi Emilia Blendea"
urmează să se facă între subsemnaţii şi Comitetul de
Cultură şi Educaţie Socialistă a Judeţulu i Dâmboviţa ,
conform legislaţiei în vigoare .
Vă asigurăm de toată stima şi consideraţia noastră .

Vasile Blendea Emilia Blendea

Târgovişte 30.X.1982
Tovarăşului
Florea Ristache,
Preşedintele Comitetului Executiv al Consiliului
Popular al Jude/ului Dâmbovifa

143
 Dl[OIZ} .ff

Qomil.Etul exeout;iv al Ooneil1ului popular al ~11deţulul

Dlmbovtt;.a. · · ··
"" a-.ind Îrl 'llidere oeurea ţ~eg.eub nr .•4'9311983 Cili pri...
111.re la transrnJJ;orea 41n adnunistruea lot.i:epr :lndcu,•U ~ude-
ţene de gospod ărie eomunaU st locativi. Dimbovtta, 1n adm1.·.ni••
trarea M~:aelllu:t ;Judeţean Ditllbonva. a bobUului snaat h
T!:tgov!stte etr.Poet Uaanclrtl!Oll nr.~, Moeaar peoti:u ameu;1a.tea
nnus muHu 1n oare sfi var adăpo,at1 liiorbile uttstulul Blen4ea
Vasile ţ
- diapoz:H;i.;tl.e De.c utal.ui nr.4o9/l955 privind t.r6Lnsmttoree
bunuruor pxoprietat.ea atahlu1 1
ln titlIWi iul ar.c.§0/1968 ae organizare s1 tunoţ;iona.a a
oonsiU:i.lor populare •

DFOlD E ;

ut.l - lnceptnd ou data preze.n tti deoi.gU so transmite ·

d1n adminietra:r:ta lnt.rep;undertî . jG4eţene d& gosr;,od&i:1• ooma-
n.all s:t loeat: i vll Dtll!bovtţa 1 1.n . adtliniiat.rar.ea Mazeului .ţaae­
tean. 1111ob1ll:ll situat; tn 1•ugov1ate str.Poet .U,exand:t:HOIJ l.U!.,S,
tm:egtet'il: at Hb n:r:10de 1nven~u 1'74'7 ou ? valoru:e amo:ctiaa:til ln
sud de 195.soo lei.
A.rt.:2 - lntxepr,inOuea 411deţe tffll de ~ospodi:h:te ooaunall
şi loo aU'f'f · Dtm.bovtţ.a st. oontlial#•.ru Muaeulut jJ1daţean 41n
TiX'govute str.JuaUţiid w:.~s,
vo.r aou,e 1â il'ldepliniH pze-
ve1er1.1e p.tezţn:1ţe•:l. decizii.•

SIUHFTAR
Ventamtn :Bordea
MUZEUL JUDETEAN DIMBOVITA
str. Justiţiei nr. 3-5
T1rgcvişte' ,
Nr •.itL__din.2sf4,& Bo}

C ~ t re,
CONSILIUL POPULAR .AL JUDE'.rlJWI DW,BOVITA
·= = :·.:::::::.:.::a:::::::::u::s:m:::::::~:2.a:::::::::m:c

- Comitetul executiv -

CERERE DE TRANSFER

In con!'ormitate cu Deci·etul 11r. t,o9;~955 art. 1. alin . b,

vil rugH m a aproba transmiterea de la Intreprinderea judeţean!
de gospodărie comunală §i locativă a următ oarelor mijloace fixe:

Denumirea: clădire şi teremul a!'erent

situat 1n Tirgovi§ta, str. Poet Alexandrescu nr. 3a.
Cgracteristici tehnice - Construcţie stil românesc - veche - acoperita
cu tabl!i, fiiră gaze, p ereţi din c ărl1midă, parter, subsol §i pivniţl!.
Nr. de inventar: 1747
Valoarea de inventar: 195 800
Val ogrea am ortizată: 195 800
MOTIVUL CIUR.II
Men~ionăm cl:l bunul solicitat va :f'i. f'olosit pentru amenaj•raa
unui muzeu ce va acllipoeti lucrările ar tistului BLENDEA VASILE, pe 9a3
ulterior le va. Cona Consiliului popular -1 municipiului T!rgovişte.
Eventualele cheltuieli ocazionate de tr&n81lliterea mijlocului
f'ix solicitat vor fi auportate , de . no~ din contu1 nostru nrh:-1-h,?o/. 24
______de la BNRSR Tirgovi§te.

su/>°-~c~()~(
/

I.J.a.c.L. Dimbovi:ta

1
SEF CONTABIL
- c - - e . _ ~-
. - ---~~
 LISTA ILUSTRAŢIILOR
(fotografii şi reproduceri
după opere)

1. Vasile Blendea în expoziţia de la Sala Dalles din

1977;
2. Casa părintească a artistului din satul Gureni,
Gorj;
3. Liceul lenăchiţă Văcărescu unde a profesat V.
Blendea între anii 1925-1953;
4. Strada principală din oraşul Târgovişte către
sfârşitul anilor '20 ;
5. Studiu de portret (ora de desen) cărbune , 37x26
cm (donaţie) ;
6. Cai înhămaţi , 22x31 cm , ulei/carton, 1947
(donaţie) ;

7. Efort, 36x28x16 cm , gips patinat, 1950 (donaţie);

8. Maria Iconaru Blendea , mama artistului, (desen) ;

9. Constantin Gh. Blendea , tatăl artistului în 1918
(foto);
10. Elevul Vasile Blendea cu mama sa la Tg.-Jiu în
1908;
11. Familia artistului cu tatăl şi fraţii săi Ion şi Nicolae;
12. Plutonier V. Blendea (în centru) cu un aliat
francez şi unul rus la Mărăşeşti , 1917;
13. Vasile Blendea elev al şcolii de Arte Frumoase la
absolvire ;
14. Casa Angela Georgescu - sediul Colecţiei de
artă Vasile şi Emilia Blendea , monument de arhi-
tectură sec. XIX , restaurată cu sprijinul
Ministerului Culturii şi Cultelor. Proiectant firma
ADDA srl , şef de proiect arh. Dumitru Bălaşa -
vedere spre sud;
15. Aceeiaşi casă - vedere spre nord;
16. Vasile Blendea în atelierul Şcolii de Arte
Frumoase, în rândul din mijloc, la stânga cu
pălărie Gh. Popescu iar în dreapta în centru I.
Musceleanu;

146
17. Vasile Blendea în atelierul de la Focşani, lângă
Piramida jertfelor - alături de el un model orfan
de război, 1924
18. La Şcoala Română de la Fontenay-aux Roses în
preajma Prof. Nicolae Iorga (elevul V. Blendea al
doilea din dreapta) 1928;
19. Bursierul Vasile Blendea în faţa frescei de la
Fontenay-aux Roses, realizată la îndemnul prof.
N. Iorga, cu tema „Brâncoveanu la sfinţirea
Mănăstirii Surpatele - Vâlcea, 1929;

20. Vasile Blendea după terminarea studiilor din

Franţa, revenit la Târgovişte, într-o curte mo-
destă de mahala, 1929;

21 . Dezvelirea monumentului „Jertfă " din Răzvadul

de Sus în prezenţa autorităţilor vremii, 1934;
22. Mătuşa Emilia şi nepotul de frate, elevul
Constantin Blendea, la un an de la venirea lui în
familia artistului, 1939;
23. Casa familiei Vasile şi Emilia Blendea din str.
G-ral Florescu nr. 6, în care au locuit între anii
1933-1958, demolată în anul 1985;
24. Vasile Blendea lucrând la bustul Col. Băltăreţ,
comandat pentru monumentul eroilor din regi-
mentul 22 şi 26 infanterie. În planul doi de la
dreapta: col. I. Nicolin, inginer Alex. Cogan ,
maior rez. Poenărescu - fotografie din arhiva
familiei Theodor Nicolin;
25. Vasile şi Emilia Blendea împreună cu scriitorul
Ion Vasiliu la Târgovişte în faţa bustului monu-
mental al lui Nicolae Bălcescu (monument în
piatră la Roşiorii de Vede), 1960;

26. Vasile Blendea la vernisajul expoziţiei retrospec-

tive de la Sala Dalles din 22 iulie 1977, alături de
Ion Frunzetti, Ion Pacea şi Mircea Deac. Prezintă
prof. Vasile Drăguţ;
27. Imagine din locuinţa lui Vasile Blendea din str.
Berthelot, încărcată cu lucrări, după demolarea
atelierului din str. Udricani - Bucureşti 1987;
28. Mormântul lui Vasile şi al Emiliei Blendea din
Cimitirul Mănăstirii Viforâta - foto 2001;
29. Orfan, 67x38 cm, cărbune, 1924 (donaţie)

147
 30. Proiect pentru sala de primire la Episcopie -
lucrare de diplomă, clasa prof. Costin Petrescu
(peniţa şi acuarelă) , 1924;

31. Bordura unui acoperământ de mormânt (studiu

de artă bizantină) , 18x28 cm , creion şi tempera,
1927 (donaţie) ;
32 . Studiu de artă bizantină - prooroc şi ornament
18x28 cm , creion şi acuarelă , 1927;
33 . Studiu de artă_ bizantină (sfânt, ornament, proo-
roci), 1927 (donaţie ;
34. Cap de tânăr e~pus la Salon des Artistes Frarn;:ais,
Paris, 1928;
35. Portret de bătrână (cap de expresie), cărbune ,
1927 (donaţie) ;
I

36 . Nud , 40x21 cm , conte , 1928;

37 . Cap de copil li , 30x22. cm, .cărbune , 1929
(donaţie) ;

38. Tudor Vladimirescu, proiect de monument, Paris,

1928;
39 . Nud (studiu) , 44x28 cm , sepia , Paris , 1928
(donaţie) ;
40 . Ecaterina Iorga, 43x31 cm, cărbune , 1929
(donaţie) ; ·
41 . Violonist, 41x26 cm, cărbune , 1929 (donaţie)

42 . Doctoratul profesorului I.O . Ştefănescu la

Sorbona, 48x29 cm , cărbune , 1928 (donaţie)
43 . Nicolae Iorga, 35x26i ·cm, cărbune, Paris, 1929
(donaţie) ;
44 . La Suseni , 22x30 cm , ulei pe pânză , 1930
(donaţie) ;

45 . Peisaj
46 . Profesor Atila Maz-nu, 40x48 cm, cărbune , 1932
(donaţie) ; ·) r ·1, ·
47 . Poarta SeimeMor; ·25x35 cm , ulei pe carton,
1932 (donaţie) ;
48 . Intrare la Curtea Do m nească, 25x36 cm, ulei pe
carton , 1932 (dona\ie);
49 . Fraţii (dublu ' portret), 32x40 cm, sepia , 1932
(donaţie) ; . ,
50 . Inundaţie pe strada Şanţului , 25x36 cm , ulei pe
caron , 1932 (donaţie) ; ·

148
51. Jertfă ,250x100x100 cm , gips patinat, 1933, inte-
rior de atelier (donaţie) ;
52 . Vasile Cârlova , bust monumental în bronz,
Târgovişte , 1933;

53 . Biata mama , 28x21 cm , peniţă , 1933 (donaţie) ;

54 . Despărţirea , 245x130x70 cm, gips (în bronz la

Răsvadul de Sus) , 1935-36 (donaţie) ;
55. Autoportret cu pălărie , 40x32 cm , sepia , 1936;
56. lenăchiţă Văcărescu , bronz, monument în faţa
liceulu i cu acelaşi nume, 1936;
57. Emilia (soţia artistulu i), 64x40x22 cm , gips, 1937
(donaţie) ;

58 . Curte interioară 22x31 cm , ulei pe carton , 1949

(donaţie) ;
59. Nici o brazdă, 230x70x67 cm , foto din atelier,
monument în bronz în comuna Ocnita , 1936-37;
60. Curte interioară I, 22x32 cm , ulei pe carton , 1949
(donaţie) ;

61 . La Băleni, 21x32 cm , ulei pe pânză , 1938

(donaţie);

62 . Biserica Stelea 33x40 cm , creion , 1989 (donaţie) ;

63. Matei Basarab (cap monumental) 200x100x80
cm , gips , 1939 (donaţie) ;
64 . Emilia , 40x30 cm, conte , 1939 (donaţie) ;

65. Portret de fată (Zenovia Gujbă), ulei pe pânză ,

1939;
66 . Prof. Alex. Ştefulescu , bronz, monument la Tg .-
Jiu , 1939;
67. Eva , 30x35x15 cm , gips patinat, 1934;
68. Maica Xenia , 34x24 cm , ulei pe carton, 1957
(donaţie) ;

69 . Natură moartă cu gutu ie, 36x52 cm , ulei pe car-

ton , 1945 (donaţie) ;

70 . Iarnă în spatele bisericii Stelea 22x32 cm , ulei pe

carton , 1945 (donaţi e) ;
71 . Mahala spre Valea Voievozilor, 37x50 cm, ulei pe
carton , 1957 (donaţie);
72 . Odihnă (bărbat cu traistă). 30.5x22 cm , ulei pe
carton , 1946 (donaţie) ;

73 . Preotul Galaţchi , 30x25 cm , ulei pe carton , 1945

(donaţie) ;

149
 74. Natură moartă (borcane cu dulceaţă), 22x30 cm,
ulei pe carton , 1949 (donaţie);
75. Inginer Mario Amico, 43x20x22 cm, gips, 1939
(donaţie);

76. Ion cu coşniţa , 42x28 cm , sepia, 1947 (donaţie) ;

77 . Femei la moară , 42x29 cm, tuş şi acuarelă, 1947
(donaţie) ;

78. Intrare la Curtea Domnească , 52x69.5 cm, ulei

pe carton, 1947 (donaţie) ;
79 . Zăvoiul Ialomiţei la podul Mihai Bravu, 52x71 cm ,
ulei pe carton, 1947 (donaţie);
80 . Toamnă la Prisaca , 25x35 cm, ulei pe carton,
1947 (donaţie);
81 . Maica Emilia, 24x18 cm , peniţă 1938 (donaţie);
82 . Studiu de cai pe ploaie, 22x30 cm, ulei pe carton,
1947 (donaţie);
83. Atelierul lui Rădulescu, 37.5x48.5 cm, ulei pe car-
ton, 1947 (donaţie) ;
84. Târgoviştea văzută dinspre răsărit , 37x48 cm ,
ulei pe carton , 1947;
85. Aşteptare (iarnă) , 20x25 cm , ulei pe placaj, 1947
(donaţie);

86 . Ion (studiu de portret), 41x30, cărbune, 1948

(donaţie);

87 . Flori şi statuetă , 47x36 cm , ulei pe carton, 1957

(donaţie) ;

88 . Ruine la Târgovişte iarna, 22x31 cm, ulei pe car-

ton , 1949 (donaţie) ;
89 . Margine de oraş, 22x30 cm, ulei pe carton, 1949
(donaţie) ;

90. La marginea oraşului Târgovişte, 20x35 cm , ulei

pe placaj 1949 (donaţie) ;
91 . Ruine sub zăpadă , 25x36 cm, ulei pe carton,
1949;
92 . Aperitiv, 36x46 cm, ulei pe carton , 1949 (donaţie)
93. Strada Eternităţii, Târgovişte, 25x35 cm , ulei pe
carton , 1930(donaţie) ;
94 . Intrare la Curtea Domnească , 35x50 cm , ulei pe
carton, 1949 (donaţie);
95. Strada Marcovici, 35x52 cm, ulei pe carton ,
1949;

150
 96. Prof. Alex. Vasilescu, 63x23x36 cm, gips patinat,
1949 (donaţie) ;
97. Natură moartă cu rac, 22x30.5 cm, ulei pe carton,
1947 (donaţie);

98. Ion desculţ în zăpadă, 21x31 cm , ulei pe carton ,

1946;
99. Lupta romanilor cu dacii, 75x67x30 cm , gips,
1949;
100. Satul natal (Gureni), 35x50 cm, ulei pe carton ,
1949;
101 . Ion Neculce, 30x14x15 cm, gips patinat, 1949;
102. Clopotniţă veche , 35x22 cm , ulei pe carton
(donaţie) ;

103. Pavagii li , 28x40 cm, creion şi acuarelă , 1949

(donaţie);

104. Mere şi cană , 22x30 cm , ulei pe carton, 1950

(donaţie) ;

105. Aşteptare li , 22x30 cm , ulei pe carton , 1947

(donaţie);

106. Scriitorul I.C. Visarion, 50x70 cm, ulei pe carton,

1956, colecţia Muzeul Scriitorilor- Târgovişte;
107. Începuturi la Târgovişte I, 29x41 cm, cărbune şi
acuarelă , 1952 (donaţie) ;
108. Popas (iarnă) , 22x30 cm , ulei pe carton , 1951;
109. Începuturi la Târgovişte 11, 30x40 cm , cărbune şi
acuarelă , 1956 {donaţie);

110. Proclamaţia lui Tudor Vladimirescu (basorelief) ,

63x96 cm , gips patinat, 1956;
111 . Tudor Vladimirescu, 200x100x90 cm, gips
(monument la Slatina în piatră), 1968 (donaţie) ;
112. Ştefan cel Mare strângând oastea , 72x35x26 cm,
gips, 1957;
113. Prof. I. Diculescu, 41x29 cm, cărbune , 1952
{donaţie) ;

114. Case la marginea cetăţii, 35x52 cm , ulei pe car-

ton, 1946 (donaţie);
115. ,, 1907", 95x40x22 cm, gips patinat, 1957
{donaţie) ;

116. Cascadă pe Bistriţa la Gureni, 22x30.5 cm, ulei

pe carton , 1957, (donaţie) ;
117. Studiu , 20x25 cm , creion (donaţie) ;

151
118. Autoportret cu căciulă , 44x32 cm , cărbune , 1958
(donaţie) ;

119. Lectură (Emilia), 41x32 cm, conte, 1959;

120. Bunica 50x40x30 cm, gips, 1960 (donaţie);

121 . Matei Basarab , 72x27x26 cm, gips, 1958

(donaţie) ;

122. Doctor N. Hasnaş , 62x44x22 cm ;

123. La moara Curelea , 35x52 cm , ulei pe carton ,
1956 (donaţie);
124. Octogenar, 41x31 cm , cărbune , 1967 (donaţie) ;

125. Piaţa Unirii Bucureşti, 35x52 cm, ulei pe carton,

1962 (donaţie) ;

126. Nuduri , 40x30 cm , conte , 1963 (donaţie) ;

127. Portret de bărbat , 50x35x30 cm , gips (donaţie) ;

128. Vlad Ţepeş construind cetatea Poenari, 32x48

cm, tuş şi cărbune, 1963 (donaţie) ;
129. Animale odihnindu-se (relief) , 60x34 cm, piatră ,
1965 (donaţi e) ;
130. Cina lui Neptun , 105x45x30 cm , gips, 1964;
131 . D-na Dr. Calcăntrauăr, 32x24 cm , cărbune , 1965
(donaţie);

132. I. Al. Brătescu -Voineşti , 60x50x50 cm , gips, 1965

(donaţie) ;

133. Popas în zăpadă 11 , 22x30 cm , ulei pe carton ,

1951 (donaţie) ;
134. Aurel Vlaicu , proiect de monument, 21x11x19
cm, gips, 1966 (donaţie);
135. Studiu (scroafă cu purcei), 36x41 cm, cărbune ,
1967 (donaţie) ;
136. Portret (loşca) , 48x36 cm , cărbune , 1967
(donaţie) ;

137. Meşterul Manole, 124x55x35 cm , gips patinat,

1973 (donaţie);

138. Olteancă, 225x60x35 cm , gips, 1969, colecţia

C.C.E.S.;
139. George Enescu , 20x15x10 cm , gips , 1968
(donaţie) ;

140. Când Mircea cel Bătrân a mutat capitala ţării la

Târgovişte , 33x48 cm, tuş şi cărbune , 1970
(donaţie) ;

152
141 . Badea Cârţan (bust) 160x76x55 cm , gips (în
piatră la Făgăraş) , 1969 (donaţie);
142. General Berthelot, 80x40x32 cm , gips, 1978
(donaţie) ;

143. Dan al II-iea, 135x80x60 cm, gips (în piatră la

Târgovişte) , donaţie;
144. Cocoşul năzdrăvan , 35x52 cm , ulei pe carton,
1946 (donaţie) ;
145. Tudor Vladimirescu la Padeş , 32x46 cm , peniţă şi
tuş, 1971 (donaţie) ;
146. Nicolae Bălcescu , 160x100x70 cm , gips (în
piatră la Roşiorii de Vede) , 1958 (donaţie) ;
147. Popa Şapcă din Celei , gips, 1973, colecţia
C.C .E.S.;
148. Viţei la soare , 33x48 cm , cărbune , 1967
(donaţie) ;
149. Regele Ferdinand , 150x160x70 cm , gips, 1937
(donaţie) ;

150. Pelicani , 195x76x64 cm , gips, 1960, colecţia

C.C.E.S.;
151 . Nuduri , 45x21 cm , desen sepia ( donaţie) ;

152. Imagine din expoziţia de la Târgovişte , 1978;

153. Ileana Mălăncioiu , creion , 1974;
154. Vlad Ţepeş la poarta cetăţii , 105x43x34, gips,
1960 (donaţie) ;

155. Nicolae Iorga, portret, 115x37x30 cm , gips, 1978;

156. Luna mâncată de vârcolaci, 94x24x20 cm , gips,
1966 (donaţie) ;
157. Oltence , 29x10x14 cm , gips, 1961 ;
158. Portrete de familie : Vasile Blendea, mama sa şi
Emilia , peniţă (donaţie);
159. Lectură (Emilia citind) , 25x17 cm , ulei pe carton ,
1942;
160. Femei aşteptând la moara Curelea , 42x32 cm ,
1947.

153
 LISTA LUCRĂRILOR
DONATE CARE NU AU
FOST REPRODUSE ÎN
PREZENTA MONOGRAFIE

1. Cap de sfânt (studiu de artă bizantină), 51x3J Desen

cm, tempera, 1924;
2. Studiu de artă bizantină (draperie şi faţă), 51x42
cm, Tempera„ 1924
3. Nud (studiu), 18x26 cm, conte pe calc, Paris 1928;
4. Nud (studiu), 44x28 cm, sepia , Paris 1928;
5. Profesor Neagoe, 26x22 cm , cărbune , 1930;
6. Tăietor de lemne, 43x29 cm, cărbune , 1932;
7. Clopotniţa de la Stelea, 35x24 cm , tuş şi
acuarelă, 1943
8. Căpiţe, 16x22 cm , creion, 1948;
9. Autoportret (cu basc) , 44x32 cm , cărbune , 1974;
10. Portret (Fugănaru D.), 48x32 cm , cărbune , 1950;
11 . Nuduri, 42x30 cm, cărbune, 1963;
12. Nuduri, 40x30 cm, sepia , 1957;
13. Cioplitori în piatră, 31 x48 cm, sepia, 1963;
14. Portret (preot din Valea Călugărească) , 44x31
cm , cărbune, 1967;
15. Animale (şezând), 33x48 cm , cărbune , 1967;
16. Biserica Cetate-Prejmer, 48x32 cm, cărbune, 1967.
1. Colţ de stradă veche la Târgovişte , 24x34 cm , Pictură
ulei pe carton, 1931;
2. Strada Eternităţii , 22x35 cm , ulei pe carton, 1932;
3. Spre strada Cârlova, 25x35 cm , ulei pe carton,
1932;
4. Iarna pe şanţul Cetăţii, 25x35 cm , ulei pe carton ,
1933.
5. Atelier mecanic, 29x34.5 cm, ulei pe carton ,
1934;
6. Oborul vechi din Târgovişte, 25x35 cm, ulei pe
pânză , 1938;
7. Zăvoiul Ialomiţei în primăvară , 35x52 cm, ulei pe
carton, 1945;
8. Case vechi la marginea Cetăţii, 33x52 , ulei pe
carton , 1946;

154
 9. Strada Şanţul Cetăţii, 35x52 cm, ulei pe carton ,
1947;
1O. Periferie spre Valea Voievozilor, 30x52 cm, ulei
pe carton, 1947;
11 . Toamnă la Prisaca, 25x35 cm, ulei pe carton, 1947;
12. Biserica Sf. Ionică, 33x52 cm, ulei pe carton, 1947;
13. în nămeţi 25x35 cm, ulei pe carton, 1947;
14. Crivina în octombrie, 35x52.5 cm, ulei pe carton;
15. Cai înhămaţi, 22x31 cm, ulei pe carton, 1947;
16. Ţăran cu secure (Costică Păsărilă), 33x22 cm;
17. Periferie la Târgovişte, 24x34 cm, ulei pe carton,
1949;
Sculptură 1. Tată şi fiu, 61x60x27 cm, gips-patinat, 1936;
2. D-na Maria Amico, 64x45x30 cm, gips, 1939;
3. Cai obosiţi, 30x40x20 cm, gips patinat, 1961;
4. Bibliotecara satului (proiect), 50x28x15 cm, gips
patinat, 1964;
5. Bibliotecara satului, 120x40x30 cm, gips, 1964;
6. George Enescu, 90x44 cm, gips patinat, 1965;
7. Constructori, 40x18x11 cm, gips paţinat, 1973;
8. Nicolae Iorga, 51x18x18 cm, gips patinat, 1974;
9. Înfrăţirea I (basorelief) , 53x85 cm, gips patinat;
10. Înfrăţirea li (basorelief), 100x150 cm, 1976
11. Electrician din Dobreşti, 123x38x32 cm , gips
patinat;
12. Badea Cârţan, 43x12x10 cm, gips patinat, 1969;
13. Trecerea Oltului de către pandurii lui Tudor
Vladimirescu (basorelief), 80x120 cm, gips pati-
nat, 1958;
14. Traian construind monumentul de la Adamclisi
(basorelief), 42x85 cm, gips patinat;
15. Portret (arh. Costescu) 52x33x33 cm, gips patinat;
16. Troiţă (provinciile româneşti), proiect, 40x15x15 cm,
gips patinat;
17. La arat (basorelief), 40x70 cm, piatră artificială;
18. Vlad Ţepeş, 60x54x40 cm, gips, 1960;
19. Marcel Olinescu, 54x20x20 cm, gips patinat, 1962;
20. Griviţa 1933, 57x30x16 cm, 1963.

155
 UN CLASSIQUE
DE L'ART ROUMAIN
(rezume)

Par sa creation vaste, complexe , variee et riche en significations

d'ordre esthetique, historique et humain en general, la taille d'artiste
de Vasile Blendea s'impose par la force de l'evidence dans la lignee
des plus prestigieuses personnalites de l'art roumain.
Talent polyvalent, le plasticien qui fait l'objet de celte monographie-
album s'est manifeste dans presque toutes Ies techniques et Ies
genres artistiques : sculpture en bas-relief et en ronde-bosse, pein-
ture murale et de chevalet, dessin au crayon et â la plume, en abor-
dant, en tant que peintre, avec des resultats significatifs, la compo-
sition historique, la scene de genre , le portrait, le paysage, et en tant
que sculpteur, le buste et la composition monumentale.
Le destin a reserve a Vasile Blendea une longue vie. de sorte que
la biographie de l'homme et de !'artiste co'fncide avec l'histoire du
XXeme siecle, qu 'il a connu au meilleur et au pire, avec Ies deux
guerres mondiales auxquelles ii a participe en qualite combaltant,
avec Ies periodes de redressement et d'indigence, mais avec de
brillants accomplissements sur le plan spirituel.
L'artiste est n;e dans une familie de paysans du Nord de I 'Oltenie
et, par une co'fncidence rare , dans la commune meme de Pestisani ,
departement de Gorj, ou etait venu au monde, dix-neufs ans plus
tot, Brancusi ; seulement ii est ne dans un auire village : Gureni et
non pas Hobita. A cause de la premiere guerre mondiale, le jeune
Blendea n'a pu suivre qu'avec un grand retard Ies cours de l'Ecole
des Beaux-Arts de Bucarest, don! ii sortit en 1924. En revanche, ii
a joui du privilege d'aller en tant que boursier â l'Ecole Roumaine de
France qui , depuis 1922, fonctionnait tout pres de Paris, â
Fontenay-aux-Roses , sous la protection du grand savant Nicolae
Iorga, qui avait eu l'initiative de fonder celte institution. En France,
le jeune artiste se trouva face â une alternative : rester loin du pays
d'origine pour se realiser dans l'esprit de l'art moderne, suivant Ies
conseils de Brancusi , ou bien repondre â l'appel du professeur
Iorga de se consacrer â un art qui devait confirmer, dans l'esprit de
la tradition, l'imperatif national du moment. Meme s'il avait com-
mence â avoir du succes au «Salon des artistes fran~ais» (1928),
nombre de ses ouvrages etan! reproduits dans des publications
parisiennes comme la «Revue moderne» et «Les artistes d'aujour-
d'hui» , le jeune Blendea a apte pour ce que lui recommandait l'his-
torien Iorga. Sous l'impulsion de celui-ci et soutenu par !'Academie
Roumaine , ii entreprit un voyage en Allemagne , Autriche et Suisse ,
ou ii etait charge de copier des ouvrages qui avaient pour theme ou
pour origine la Roumanie et son histoire. Le resuita! fut l'enrichisse-
ment du patrimoine artistique national de quelques copies de man-
uscrits ornes d'enluminures et contenant l'image peinte d'un prince
roumain, Vlad Tepes - le prototype du personnage lilteraire
Dracula.
Des le retour dans son pays natal et son installation â Targoviste -
ou ii allait demeurer pendant presque trois decennies, Vasile
Blendea se dedia â la realisation de monuments voues â celebrer
la memoire des heros tombes au champ d'honneur dans la guerre
pour la reunification du pays ; comme quelqu'un qui avait participe
directement, effectivement aux combats, ii avait une douloureuse

156
experience de la guerre. A la difference d'autres confreres artistes,
ii n'a pas ele membre du groupe qui etait charge par le Quartier
general de l'armee, aupres duquel ii fonctionnait , de peindre des
scenes de campagne. Mais comme ii avait un don unique pour le
dessin, ii a rempli des cahiers d'ebauches el d'etudes representant
la vie dans Ies tranchees. Ce sont ces croquis fugaces , pris sur le
vif, qui l'aideront, apres la guerre, a realiser des monuments
dresses dans plusieurs localites el portant des noms suggestifs tels
"Le sacrifice", "Hommage au heros", "Ies Adieux", "La defense de la
patrie" ou "Ies Combats de Marasesti" (ce dernier en bas-relief). A
juger d'apres le seul titre que !'artiste a choisi de donner a ces oeu-
vres , on peut se rendre compte du fait qu'il ne s'est pas borne a
composer des statues stereotypes pour satisfaire formellement a
une commande sociale dans l'esprit patriotard de parade . Comme ii
avait vecu directement Ies realites de la guerre , ii s'est impregne de
la signification des oeuvres realisees , en Ies investissant non seule-
meni de l'adresse de son art, mais aussi de l'esprit critique de
l'artiste-citoyen. Dans ces monuments ii a utilise, en regie generale ,
un langage allegorique, riche en symboles , avec de multiples
accessoires specifiques au genre: armes, emblemes , trophees. Un
deces monuments, "le Sacrifice", a Razvadul de Sus, a ele coni;:u
el traile comme une "Pieta".
C'est celle meme conscience civique qui a determine la creation
des portraits-bustes de personnalites culturelles, nombre desquels
sont moules en bronze. Le premier , par ordre chronologique , c'est
le buste du poete Vasile Carlova , erige en 1933 a Targoviste, cite
don! Ies impressionnantes ruines ont ele celeb~3es par le poete
dans la note grave du romantisme de l'epoque. Ce buste a ele suivi
par ceux des ecrivains lenachita Vacarescu el Al. Bratescu-Voinesti ,
el par ceux des princes Vlad Tepes el Dan li , mais ce qui donne
encore plus la mesure de l'exceplionnel talent du sculpteur ce sont
Ies composilions monumentales prenant comme axe l'image d'un
personnage soit legendaire comme Mesterul Manole (Maitre
Manole), soit appartenant a l'histoire reelle comme Stefan cel Mare
(Etienne le Grand), Matei Basarab, Tudor Vladimirescu , soit des
personnalites culturelles comme Ion Neculce, Nicolae Balcescu ou
Nicolae Iorga.
Le personnage historique sur lequel Vasile Blendea allait insister
avec le plus vif interet el avec un amour non-dissimule ful Tudor
Vladimirescu , le dirigeant de la revolution sociale el nationale de
1821 , heros tragique auquel le sculpteur a dedie deux monuments
de for public a Vladimiri , village natal du heros, el dans la viile de
Slatina .
Une auire oeuvre dans laquelle Vasile Blendea a mis taule son
adresse el la passion provenant de !'estime que l'auteur avait pour
le personnage represente est la statue du grand savant Nicolae
Iorga. La relation etroite qui s'est bâtie entre !'artiste el son modele
des la periode des etudes a Paris , a offert au premier la possibilite
de mieux connaître le professeur el l'orateur, hypostases qu'il a
immortalisees dans Ies variantes de 1935 el 1974.
Si le sculpteur s'est adjuge une place parmi Ies plus importants
representants de sa generation dans le domaine, son activite en
tant que peintre n' en est pas moins meritoire. En celle qualite aussi
ii s'est manifeste comme un professionnel de vocation , maîtrisant
autoritairement tous Ies moyens d'expression , capable d'accomplir
des oeuvres a la hauteur des plus eclatantes creations de la pein-
ture roumaine de l'entre-deux-guerres. D'ailleurs ii avait commence
sa carriere artistique non pas comme sculpteur, mais comme pein-

157
tre d'eglises; plus tard , a l'Ecole des Beaux-Arts a Bucarest, comme
a Paris, ii s'est specialise tant dans le modelage de la glaise et le
ciselage de la pierre que dans l'agencement des couleurs sur Ies
murs et sur la toile. A l'Ecole Roumaine de Fontenay-aux-Roses on
peut toujours admirer une fresque realisee par lui sur un sujet his-
torique representant le prince Constantin Brancoveanu avec sa
cour lors de la consecration d'une eglise. Plus tard neanmoins, en
tant que peintre de chevalet, Blendea s'inscrit dans le courant dom-
inant de la peinture roumaine de l'entre-deux-guerres. li s'approprie
dane la technique postgrigorescienne du plein-air avec d'evidents
elements impressionnistes, en definissant la forme par des touches
de couleur posees avec aplomb et dexterite, afin de transmettre de
maniere immediate l'emotion artistique spontanee.
Du point de vue de la chromatique, le peintre n'est pas trop volubile,
ii est plutot laconique. li ne se laisse pas emporter par de brillants
jeux d'artifices. Sobre, ii retient sur le chevalet quelques couleurs a
peine , la primaute etant accordee a celles qui lui permettent
d'obtenir des tons chauds, surtout la gamme des bruns. Une telle
parcimonie dans l'utilisation du spectre chromatique convient par-
faitement a la thematique abordee puisque Blendea fait vivre sur
ses toiles et ses cartons un monde qui n'exulte pas. li est un lucide,
non pas un exalte. Son registre emotionnel se situe a mi-chemin
entre romantique et elegiaque.
Par souci d'expressivite le peintre recourt souvent a des elements
qui tiennent de l'esthetique de l'expressionnisme. Ce phenomene
est decelable dans certaines scenes peuplees d'hommes et d'ani-
maux, surtout de chevaux. Le cheval a ete dans la peinture uni-
verseile un motif frequente par de nombreux artistes, indispensable
dans Ies grands tableaux de battaiile comme dans Ies scenes de
chasse. li s'agit du cheval de race, fort, fougueux, retif, du cheval
pur-sang des charges de cavalerie, des cavalcades cynegetiques,
des poses dans lesqueiles se complaisaient Ies personnages his-
toriques. Ce n'est pour autant pas le genre de chevaux agree par
Blendea. Son democratisme, sa compassion pour Ies gens pauvres
se sont orientes aussi bien vers Ies animaux. Par consequent, Ies
chevaux qu'il peint sont des creatures debiles qui font pitie, des
harideiles sous-alimentees et forcees par leur maîtres - vendeurs
de petrole, charretiers - a trainer une charge au-dessus de leur
capacite. li peint ces creatures dociles avec une grande economie
de moyens : par quelques longs coups de pinceau et quelques
touches rapides appliquees avec une precision de veritable virtu-
ose.
Les scenes de genre avec des chevaux ont constitue le sujet de
predilection de Vasile Blendea qui a ete, cependant, un exceilent
paysagiste. L'espace qui a trouve un eche particulier dans son âme
pour se fixer par la suite, decante, sur la toile, est celui de
Targoviste, viile au passe glorieux, ancienne capitale de la Valachie ,
marquee par Ies vestiges de l'histoire. Epris de cette viile qui fut sa
residence, ayant fixe sur la toile ses vieux monuments, en partie
tombes en ruine, tout comme Ies paysages aux rueiles pit-
toresques, Vasile Blendea peut etre considere comme l'auteur
d'une veritable monographie en images de la viile. C'est dane nor-
mal qu'aujourd'hui la municipalite , en signe d'appreciation et de
gratitude, se decide a creer une Maison-musee dans laqueile soient
abritees et etalees Ies oeuvres de patrimoine offertes avec
generosite et esprit civique par Vasile Blendea a ses concitoyens.

Vasile Florea

158
ACLASSIC
OF ROMANIAN ART
(SUMMARY)

Vasile Blendea's comprehensive , complex and varied creation ,

replete with aesthetic, historical and generally human signification ,
recommends him as a prominent personality of Romanian art. A
multivalent talent, the artist to whom this album-monograph is ded-
icated tried his hand at almost all artistic techniques and genres:
bas-relief and ronde -basse sculpture , mural and canvas painting,
pencil and pen drawing. As a painter he achieved remarkable
results with his historical compositions , conversation pieces , por-
traits, landscapes , and as a sculptor, with his busts and monumen-
tal compositions .
Vasile Blendea (1895-1988) was meant to live a long life, and his
human and artistic biography almost covers the 20th century in its
entirety, an age he knew with its shadows and lights, with its two
world wars in which he fought on the battle field , with its material ups
and downs, yet with its and his spiritual climaxes.
The artist was born into a peasant family of northern Oltenia , in
commune Petrisani , Gorj county- the very place where , as fale has
it on only too rare occasions, Brincusi himself had been born nine-
teen years before . Only the particular village differed : Gureni , not
Hobita.
Because of the First World War, young Blendea could only enroll in
the Bucharest Fine Arts School at a later date, and graduated in
1924. But he was the privileged winner of a scholarship to the
Romanian School in France, which had been established in 1922,
near Paris , at Fontenay-aux-Roses , and whose founder and direc-
tor was the great scholar Nicolae Iorga. While in France, the young
artist was faced with an alternative: either to stay away from his
country in order to perfect his work in the spirit of modern art, as
Brincusi had advised him to do, or to listen to professor lorga's bid-
ding and devote himself to an art !hat borrowed the voice of tradi-
tion to respond to the national imperative of the moment. Although
he had started to taste success at the "Salon des artistes frani;:ais"
(1928), and Parisian art journals like "Revue moderne" and "Les
artistes d'aujourd'hui" were already making his works public, he
finally chose to take lorga's advice . Urged by Iorga and supported
by the Romanian Academy, he took a journey to Germany, Austria
and Switzerland, where his mission was to copy works whose sub-
ject matter or origin were Romania and her history. As a resuit, the
national artistic patrimony grew richer with copies of several illumi-
nated manuscripts and the painted image of Voyvod Vlad Tepes, the
prototype of the literary character of Dracula .
After he returned to Romania and settled in the town of Tirgoviste,
where he was to live for the next three decades, Vasile Blendea
dedicated himself to the building of a number of monuments meant
to honor the memory of the heroes who had died in the war for the
unification of the country. As a direct participant in this war, the artist
preserved a painful memory of it. Unlike other fellow artists , he had
not been part of the group annexed to the General Headquarters
whose task was to paint scenes of the campaign. Yet, as he was
especially gifted for drawing, he did numberless sketches and stud-
ies portraying life in the trenches. lt is these very fugitive sketches,
drawn to the moment, !hat were to be of help when the war was

159
 over, and he started to raise monuments in various places - monu-
ments bearing names like "Sacrifice", "Homage to the Hero",
"Separation", "Guarding the Country", or "The Battles in Marasesti"
bas-relief.
These titles alone suggest that the artist did noi simply produce
stereotypical statues in formal response to some social order parad-
ing shallow patriotism . A direct witness of war realities, he was
deeply engaged with the significance of his own works, into which
he invested not only his skill and technique, bui the criticai spirit of
the artist-citizen . As a rule, he used for these monuments an alle-
gorical language, rich in symbols and elements characteristic of the
genre: weapons, books, coats-of-arms, trophies.
One of !hem, the "Sacrifice" in Razvadul de Sus, was conceived and
approached in the manner of a "Pieta".
The same civic conscience was the source of bust-portraits of sev-
era! cultural personalities, some of which were cast in bronze.
Chronologically, the first was the bust of poet Vasile Carlova , com-
pleted in 1933 and inaugurated at Tirgoviste, the town of whose
grand ruins the poet had sung in the gravely romantic mood of the
time. Nex! came the busts of writers lenachita Vacarescu and Al.
Bratescu-Voinesti, and Voyvods Vlad Tepes and Dan li . A much
more impressive testimony to the sculptor's exceptional talent are
the monumental compositions focused on a character, be it leg-
endary, like Master Manole, or a real historical figure, like Stefan cel
Mare, Matei Basarab, Tudor Vladimirescu , or a man of culture, like
Ion Neculce, Nicolae Balcescu, Badea Cartan , or Nicolae Iorga.
The historical character who stirred Vasile Blendea's vivid interest
and unquenched Iove was Tudor Vladimirescu, the leader of the
1821 social and national revolution , the tragic hero to whom the
sculptor dedicated two monuments for public forum, one in
Vladimiri, the hero's birth place , and the other in Slatina.
Another work which Vasile Blendea infused with all his skill and pas-
sion, due to the high esteem in which he held the character por-
trayed, is the statue of the great scholar Nicolae Iorga. The close
relationships !hat was established between the artist and his model
as early as his study period in Paris made it possible for the artist to
know him well as a professor and orator - two postures he captured
in the 1935 and 1974 variants.
lf it is true that Vasile Blendea remains one of the mast representa-
tive sculptors of his time, it is equally true that his work as a painter
deserves due recognition . Here, tao , he displayed the professional
gift of one who mastered the means of expression in the highest
degree, and could complete works that measure up to the mast
exemplary achievements of Romanian inter-war painting . As a mat-
Ier of faci , he started his career nat as a sculptor, but as a church
painter, and while in the Bucharest Fine Arts School, he specialized
both in clay modeling and stane carving , and in canvas and wall
painting. At the Romanian School in Fontenay-aux-Roses, one can
stil! admire today a historical fresco by his hand that portrays
Voyvod Constantin Brincoveanu and his suite, attending to the
sanctification of a church. Later on, as a canvas paintei-, Blendea
lined up with the main trend of Romanian inter-war painting . That is
to say that he made his own the post-Grigorescu plein-air tech-
nique, with obvious impressionist elements, in defining shapes with
high-flown and dexterous color brushes as a means to immediately
communicating the instant artistic emotion.
ln chromatic terms, the painter is rather laconic than lavish. He is
noi interested in sparkling outbursts. On a grave note, he only

160
makes use of severa! colors , mainly those that allow warm tonali-
ties, such as, particularly, the browns. Such parsimony in the usage
of the chromatic range is fully adequate to the subject matter he
addresses, since Blendea brings on his canvases a world !hat is noi
in the least exulting . His idiom is lucidity, not exaltation. His inner
register ranges from the romantic to the elegiac.
For expressiveness' sake, the painter often has recourse to tones
reminding one of expressionist aesthetics. This is mainly true of
scenes with people and animals, especially horses. The horse has
been a favorite subject matter of painting at all times and places, as
a necessary presence in scenes of battlefields or hunting. This is
!he powerful horse, the fiery, randy, thorough-breed stallion of the
cavalry attacks , of the hunting cavalcades, or of the camera paint-
ing poses in which historical characters used to indulge. Yet this is
noi the kind of horse Blendea painted . His democratic passion, his
empathetic consideration of distressed people applied to the ani-
mals as well. So that his horses are pitiable skinny creatures, poor-
ly fed and forced by their masters - crude oii sellers and caravan
drivers - to carry burdens way above their powers.
He paints these meek creatures with great economy of means, in
severa! long brushes and severa! swift and def! touches, like a true
master.
Vasile Blendea was alsa an excellent landscape painter; the partic-
ular space !hat impressed his soul , and was filtered into the image
on the canvas, is the town of Tirgoviste, a town with a glorious past,
former capital of Vallachia , a repository of historical vestiges.
The Iove he cherished for this town, which was his place of resi-
dence, materialized in the painted images of its monuments, histor-
ical ruins and picturesque small streets. Vasile Blendea can thus be
considered the town 's true image monographer. lt is therefore natu-
ral that today, as a sign of recognition , the municipality of the town
of Tirgoviste found a Museum-house that will host and display the
valuable works Vasile Blendea offered his fellow townsmen , out of
generosity and civic spirit.

Vasile Florea

161
CUPRINS

Cuvânt înainte ..... ..... ........ .. ... .... ....... ..... ......... ..... ..... ... 7
Un clasic al artei româneşti ....... ... .......................... .... 9
Cronologie .......... .. ... .... ... ... ... ... .... .... ... ..... ... ....... .... .... 27
Antologie de texte critice ..... .... ..... ..... ....... ... ..... .. ... .. .37
Interviuri ..................................... ....... ........ ..... .. ....... 127
Corespondenţa ... ... ......... .. ........ .. ........ ... .. ............. ..137
Lista ilustraţiilor ..... ...... ....... .... ... ........... ........ ........ ... 146

Lista lucrărilor donate care nu au fost reproduse

în prezenta monografie .... .. ..... ...... .... ..... ... .... 154
Un classique de l'art roumain (rezume) ..... ...... .... ...156
A classic of romanian art (summary) .... .... .... ......... .159
Tiparul executat la tipografia ARC 2000 s.r.l.
Tel. : 01 / 313 .85.51 Mobil : 092 .257.997