MARIAN ZIDARU

(SCULPTOR)

BIOGRAFIE

Sculptorul Marian Zidaru s-a născut pe 22 august 1956 în Balotești, Ilfov. Începe studiile de artă la Liceul
de Arte Plastice din Craiova, pe care îl absolvă în 1977. Își continuă studiile de artă la UNARTE, la clasa
de sculptură a profesorului Vladimir Predescu. Din 1981, anul terminării studiilor universitare, participă
cu lucrări de sculptură și desen la expoziții naționale și internaționale de grup. În 1985 deschide prima
expoziție personală importantă de sculptură și desen intitulată „Crăciun însângerat”, organizată la
Muzeul Satului din București.

Încă din studenție, sculptorul Marian Zidaru atrage atenția, atât a profesorilor cât și a criticilor și
istoricilor de artă ai vremii în ce privește arta sa. Primește Premiul Revistei de literatură și artă
„Amfiteatru” în 1979, pe când era încă student. Ca urmare a aprecierii de care se bucură, primește o
serie de premii și burse din partea Uniunii Artiștilor din România, inclusiv Premiul pentru tineret al
Uniunii Artiștilor Plastici, acordat în 1987, și alte numeroase premii și burse internaționale.

Între 1987-1990, la invitația preotului Nerva Florea și pentru a evita semnele de întrebare puse de
autoritățile regimului comunist asupra direcțiilor sale artistice din anii premergători Revoluției, Zidaru se
mută la Ghelari, Hunedoara.

Între 1991-1995 este asistent al catedrei de Sculptură a Universității Naționale de Arte din București.
După 1990 reprezintă România la importante manifestări artistice internaționale ca: Bienala
Internațională de Artă din Sao Paolo, Brazilia (1991), Bienala de la Veneția, Italia (1995) și Bienala de
Arhitectură, Pavilionul României, Veneția (2008). Din anul 2015 desfășoară o vastă activitate de
ilustrator, ultima apariție la care artistul colaborează fiind “Infernul” lui Dante Alighieri, tradus de
Cristian Bădiliță.

Marian Zidaru este soțul sculptoriței Victoria Zidaru, împreună realizând proiecte, conferințe și expoziții
de artă. Din anul 2012, soții Zidaru locuiesc și creează în comuna Liteni, jud. Suceava, pe o veche
proprietate în stil tradițional românesc aparținând familiei. Locația se numește “Ferma de Artă” și este în
același timp spațiu de locuit, atelier și muzeu unde le sunt expuse lucrările.

În 2017 primește pentru a doua oară, (în două regimuri diferite), Premiul UAPR pentru Sculptură. În
anul centenar câștigă concursul pentru monumentul Unirii din Bistrița Năsăud. În data de 15 ianuarie
2020 sculptorul este distins cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, de către Președintele
României.
CRITICA

Marian Zidaru și-a asumat în cultura română, rolul dificil și singular de artist misionar investit cu o
dimensiune profetică și artistică de tentă spirituală. Pe lângă o creație dintre cele mai impunătoare în
mediul artistic contemporan, Zidaru reprezintă și un fenomen sociologic și antropologic de amploare,
deja comentat în studii și cărți, ceea ce atinge mize extraestetice destul de sensibile, care pot pune în
discuție însuși statutul artei la începutul acestui nou mileniu.

Marin Zidaru s-a îndreptat direct și simultan către două extreme: mesianismul protocreștin și
postmodernismul. A conceput și pus în acțiune progamul unei noi iconografii ortodoxe, ce pune în scenă
o întreagă imagerie și parabole, îmbinând în chip surprinzător și creativ abstracția modernistă cu
neoexpresionismul postmodern, conceptualismul cu arta populară, arta video cu tehnologia rurală,
hieratismul bizantin cu kitsch-ul contemporan. Iar acest progam iconografic ambițios e subîntins, la
rândul lui, de un progam cultural și mai ambițios, ce vizează pur și simplu o nouă paradigmă artistică, în
care devine imposibil să desparți practica esteticului de prestația existențială, de angajarea morală și de
dedicarea spirituală.

“Proiecția mesianică a lucrărilor lui Marian Zidaru tinde, în fond, către un proiect de inginerie socială, o
„plastică socială” tipică pentru arta timpului nostru. Însă faptul că pentru a face priza la public, adezivul
extra-estetic folosit de Zidaru în lucrarea sa socială este mistica, profeția și transcendența, și nu
egologia, drepturile omului sau feminismul (adezive „acreditate”), a făcut ca, adesea, opera sa să fie
închisă în limitele tradiționalismului ortodoxist, pe când ea reclamă mai degrabă o lectură sociologică și
antropologică decât una simbolist-iconografică. Aceasta pentru că e mai puțin important felul în care
arată cutare sau cutare simbol creștin (crucea, îngerul etc.) într-o sculptură de Zidaru, și este mult mai
important, esențial chiar pentru înțelegerea demersului său, felul în care sculpturile și instalațiile sale
construiesc lumea vizuală și chiar identitatea unei grupări de oameni, a unei comunități, dispărând,
dizolvându-se ca sculpturi (ca artă) și devenind instrumente și elemente ale vieții lor cotidiene sau
spirituale.” (Erwin Kessler)

“Marian Zidaru și-a asumat pe scena artistică românească un rol singular și destul de ingrat. Într-o epocă
a minimalismelor materialiste, Zidaru propune un altfel de minimalism – cel al dimensiunii profetice a
unei arte de natură simbolic - creștină. Opera lui Zidaru încearcă să vindece fractura dureroasă dintre
pictura religioasă și ceea ce este în mod curent promovat ca artă.” (Ioana Vlasiu)

Fiecare apariție publică a sculptorului promovează un alt chip al personalității sale artistice. O neliniște
creativă mereu surprinzătoare chiar și pentru cei ce îl cunosc mai îndeaproape.
Lucrări ale sculptorului realizate în diferite tehnici (sculptură, desen, instalație, pictură) se află în colecții
publice și private importante din România și Germania precum: Muzeul Național de Artă din București

Muzeul Național de Artă Contemporană din București

Muzeul de Artă din Bacău

Colecția de Artă a Uniunii Artiștilor Plastici din România

Colecția de Artă a Casei Regale a României

Colecția de Artă a Camerei Deputaților a României

State Picture Gallery - Munchen

Ludwig Forum Museum - Aachen

Muzeul de Artă Recentă, București

De asemenea artistul are lucrări în colecții particulare din România, Germania, Franța, S.U.A., Elveția și
Italia.