Sculptura

Sculptură (lat. sculpere - a ciopli, a sculpta) arta de a crea forme tridimensionale în diverse materiale
(piatră, marmură, granit, bronz, aur, argint, lemn, teracotă etc.) prin cioplirea
materialului, modelarea sau turnarea lui în forme speciale pentru obţinerea imaginii,
care poate fi amplasată într-un anumit spaţiu de interior sau exterior. Paralel cu pictura,
grafica şi arta decorativă, sculptura este unul dintre principalele domenii ale artei
plastice. A apărut în perioada paleolitică sub forma statuetelor antropomorfe şi
zoomorfe, nelipsind ulterior, din ambianţa tuturor epocilor istorice şi a regiunilor
geografice.
Sculptura s-a dezvoltat avînd tangenţe directe cu arhitectura (templele egiptene,
mesopotamiene, greceşti sau catedralele gotice), jucînd un rol important în sinteza
arhitecturii şi artei monumentale încă din perioada antică (Columna lui Traian, statuia
ecvestră a lui Marcus Aurelius). Pe parcursul mileniilor a evoluat sub diverse forme şi
dimensiuni, de la sculptura de forme mici, pînă la statui şi compoziţii monumentale,
celebrînd figuri sau evenimente istorice şi mitologice importante din istoria popoarelor.
În cadrul domeniului au fost create variate opere cu caracter figurativ, decorativ sau
funcţional (busturi, statui, compoziţii monumentale, capiteluri) în volum tridimensional
(ronde – bosse, relief, altorelief, basorelief).
Printre cele mai renumite opere de sculptură universală figurează Venus din
Willendorf (înc. mil. III î.e.n.), Portretul reginei Nefertiti, sarcofagul de aur al lui
Tutankhamon (sec. XIV î.e.n.), Discobolul lui Miron (sec. V î.e.n.), sculptura Altarului
din Pergam (cca 180 î.Hr.), operele lui Michelangelo (sec. XVI), Statuia Libertăţii de
francezul Frederic - Auguste Bartholdi (1886), Rodin (sec. XX).
Pe teritoriul Republicii Moldova sculptura este cunoscută din perioada eneoliticului, opere
reprezentative, fiind create în cadrul culturii Cucuteni-Tripolie şi Gumelniţa - numeroase figurine
antropomorfe („Gînditorul„ din Vulcăneşti, mil. IV-III î.e.n.), apărînd ulterior şi în cultura scitică (statuile
antropomorfe din Alexandrovca, Cioburciu etc., mil. II î.e.n.). Printre cele mai vechi vestigii sculpturale
medievale se remarcă stemele voievozilor moldoveni, incizate pe faţadele cetăţilor şi ale bisericilor ctitorite.
Un rol aparte l-a avut sculptura populară, în tradiţiile căreia arta cioplitului lemnului şi a pietrei pentru
decorarea exteriorului caselor ţărăneşti (porţi, coloane cu capiteluri, coame de acoperiş etc.) sau sculptura
Troiţelor, care este continuată şi astăzi.
Primul sculptor profesionist din perioada interbelică (1920-1940) se consideră Al. Plămădeală, autorul
monumentului „Ştefan cel Mare” din Chişinău (1928) şi al numeroaselor busturi consacrate unor
personalităţi marcante (A. Mateevici, T. Ciorbă, B. P. Haşdeu).                               
Creaţia sculptorilor din RSS Moldovenească (1945-1960) a fost posibilă datorită generaţiei care s-a
format în perioada anterioară. Dintre ei, un rol major în dezvoltarea acestui domeniu al artei naţionale, îl au
sculptorii: Dubinovschi (Strîmbă-Lemne, 1945; Statuia ecvestră a lui G. I. Kotovskii, 1953, Chişinău) şi C.
Cobizev (Portretul Anei-Maria, 1937; Moldoveancă, 1947) care au creat, într-o ambianţă specifică artei
angajate, opere de sculptură monumentală şi numeroase portrete. Specificul operelor create în această
perioadă de timp, mai ales în sculptura cu caracter monumental, denotă un patos exagerat, ultra-patriotic,
moment tipic pentru toată plastica sovietică. Un rol important în dezvoltarea sculpturii autohtone l-a avut
inaugurarea Aleii Clasicilor din Parcul Central în 1954, la care şi-au adus aportul L. Dubinovschi, L.
Averbuh, N. Gorionîşev, I. Cheptenaru, L. Fitov ş.a.
În anii 1970 se remarcă creaţia sculptorilor M. Spinei, G. Dubrovin, A. Picunov, N. şi B. Epelbaum –
Marcenco, Iu. Canaşin, V. Cuzneţov ş.a.
Sculptura din ultimele două decenii (1980-1990), împreună cu plastica tradiţională, abordează mai
frecvent formele non-figurative, atestate în portrete sau sculptura monumentală, printre reprezentanţii căreia
pot fi nominalizaţi V. Vîrtosu, I. Zderciuc, T. Cataraga, D. Verdianu, N. Iskimji ş.a.

Personalităţi
Beldii Natalia
Beldii Natalia (1940 or. Ufa, Rusia), sculptor. A studiat în anii 1957-1960 – la Şcoala de Arta Plastice de
la Chişinău şi Institutul da Stat de Artă din Kiev (1960-1963). Între anii 1963-1967 îşi continuă studiile la
Şcoala Superioară de Desen, Sculptură şi Arhitectură din Moscova. Un timp a activat în calitate profesor la
Şcoala de Arta Plastice de la Chişinău (1970-82). Membru al Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) din Moldova
(1968).A expus în cadrul unor expoziţii colective la Chişinău (1973, 1983), Moscova (1974, 1978), la Tighina
(1984,) şi la Kiev (1984).
Este autoarea unor sculpturi monumentale realizate la Glijeni, Făleşti (Monumentul consătenilor căzuţi
în război, 1972, arhitect B. Morgun), Jora de Jos, Orhei (1973), a plachetei comemorative „A. Plămădeală”
de la Chişinău (1973) şi a academicianului B. Lazarenco (1983). Profesează genul de sculptură tematică cu
tratare decorativă şi desfăşurări compoziţionale în spaţiu („Hora”, 1973; „Trînta”, 1974; „Flori”, 1978; „Pe
ringul de box”, 1983; „În alertă”, 1984), practicînd în acelaşi timp şi portretul („I. Butucel”, 1983, şamotă;
„Studiu”, 1985; „Portretul studentei”, 1993) în care utilizează o factură impresionistă.

Cobizeva Claudia
Cobizeva Claudia (născută la 20.03.1905, Chişinău – 28.04.1995, Chişinău), sculptor. A
absolvit Şcoala de Arte plastice din Chişinău, atelierul lui A. Plămădeală (1931). În calitate de
bursieră îşi continuă studiile la Academia de Arte din Bruxelles în atelierele profesorilor V.
Russo şi Rembo (1934) şi la Academia de Arte de la Bucureşti. După absolvire lucrează la
Bucureşti în atelierul sculptorului Corneliu Medrea (pînă în 1936). La expoziţiile Societăţii de
Arte Frumoase din Basarabia participă din 1930.
În anii postbelici execută numeroase comenzi de sculptură pentru pavilioanele Expoziţiei Realizărilor
Economiei Naţionale (EREN) ale Moldovei de la Moscova (1951-1952). Artist al poporului din Republica
sovietică socialistă din Moldova (RSSM) (1965) Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1968).
Cogan Moisei
Moisei Cogan (născut 1870, Orhei – a decedat în 1943, Auschwitz), sculptor. A studiat
un semestru la Academia de Arta din Bavaria (1903), la atelierul sculptorului Wilhelm von
Rumann, continuînd să activeze la München pînă în 1910. La Weimar lucrează împreună cu
Hans van de Velde. În 1910 pleacă la Paris, unde conlucrează cu A. Rodin şi Maillol, fiind
ales vice-preşedinte al Juriului Salonului de Toamnă (1925). În 1914 realizează basoreliefuri
pentru W. Gropius. Participă cu opere la expoziţiile Sezession-ului Berlinez (1909, 1911,
1912, 1926), Kölner, Bremer (1912), München (1913) şi Dresda (1926). Lucrări de M. Cogan
sînt expuse la Paris (1921) şi New-York (1927). În Basarabia este prezent la expoziţia Societăţii de Arte
Frumoase în 1933.
Expoziţii personale: Amsterdam (1934), Paris (1947).

Colun Nichifor
Colun Nichifor (1882, Sîngera – 1951, Moscova), sculptor. Se presupune că a realizat reliefurile faţadei
casei Herţa (actualmente clădirea Muzeului Naţional de Arte Plastice), la începutul secolului al XX-lea. Este
cunoscut ca autorul bustului „Ion Croitoru” unica lucrare creată în anii 1920. La expoziţiile din Basarabia a
participat în 1918.

Dubinovschi Lazăr
Dubinovschi Lazăr (1.05.1910, Făleşti – 29.02.1984, Chişinău), sculptor. A absolvit
Academia de Arte de la Bucureşti la atelierul lui Oscar Han (1930), apoi şi-a perfecţionat
măiestria la Paris în atelierul lui A. Bourdelle (1932). În 1939 a inaugurat la Iaşi o expoziţie
personală. Operele din aceste timpuri nu s-au păstrat. În anii postbelici devine membru-
corespondent al Academiei de Arte din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS).
Artist al poporului din Republica Moldova (1970). Este autorul unei galerii de portrete,
monumente şi compoziţii sculpturale.

Fitov Leonid
Fitov Leonid (23 .12 1917, Chişinău, − 13.10. 1998, Chişinău), sculptor. A studiat în anii 1932 – 1937
la Şcoala de Arte Frumoase de la Chişinău în atelierul lui Al. Plămădeală, fiind exponent al ultimelor
expoziţii ale Societăţii de Arte Frumoase din Basarabia (ediţiile anilor 1936, 1939). Între anii 1937-1940 a
lucrat în atelierul sculptorului Baraschi la Bucureşti. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) din
Moldova (1946). Între anii 1955 − 1985 expune în cadrul expoziţiilor republicane şi unionale de la Chişinău,
Kiev, Moscova şi Sankt-Petersburg.
 A organizat o expoziţie personală la Chişinău în 1983 la Sala da Expoziţii a Ministerului
Culturii din RSSM. A fost distins cu titlul „Om emerit în domeniul culturii” (1988). Este
cunoscut ca autor al monumentelor lui S. Lazo (coautor A. Pliskin, Moscova, 1953),
Constantin Stamati (Aleea Clasicilor, Chişinău,1954), al monumentului „Serghei Lazo” din
orăşelul Sîngerei (1980) şi ale unor portrete, cum ar fi „Primăvara” (1957), „Dimineaţa”
(1968), Lesea Tcaciuc (1971) etc., practicând o sculptură de formă tradiţională.

Ganenco Sergiu
Ganenco Sergiu (15.05.1962, s. Nezavertailovca, Slobozia, Republica Moldova), sculptor. A studiat între
anii 1983 −1987 la Şcoala Republicană de Artă Plastică de la Chişinău. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici
(UAP) din Moldova (1990) şi al Asociaţiei artistice „Vernisaj” (1989). A expus în cadrul expoziţiilor colective
la Chişinău − Bienala de sculptură în plan-Air, 1989; „Limba noastră”, 1990; „Salonul de Toamnă”, 1994, iar
în 1995 la Saloanele Moldovei, Chişinău-Bacău. Este participant la simpozioanele de prestigiu din Bacău
(1994). Lucrările sculptorului: 1987 – „Chirurg militar”; 1989 – „Toamnă”; 1990 – „Jocul Mariulei”,
„Deşteptare”; 1992 – „Fete şi păsări”; 1995 – „Muzică”; 1997 – „Autoportret”) − denotă expresivitate şi o
atracţie caracteristică pentru o tratare impresionistă.

Grecu Ioan
Grecu Ioan (10.07.1968, satul Recea, raionul Rîşcani), sculptor. A studiat la Institutul
Pedagogic „I. Creangă” de la Chişinău, facultatea „Arte Plastice” ( 1985-90) şi la
Academia de Arte Vizuale „I. Andreescu” din Cluj-Napoca (1990 – 1994). Membru al
UAP (1995). A avut expoziţii personale în 1993 la Galeria Bibliotecii Centrale Universitare
(BCU), Cluj-Napoca, în 1995 − Muzeul „M. Eminescu”, Iaşi, la Muzeul Naţional de Istorie
al Moldovei (1997) şi Centrul de Expoziţii „C. Brancuşi” de la Chişinău (2009). Printre
cele mai reprezentative expoziţii de grup figurează: 1993 − Wiesbaden, Germania; 1994 − Bienala a Xl-a de
sculptură „Dante”, Ravenna, Italia; 1995 – „Obiect Obiectiv”, „Căminul Artei”, Bucureşti; 1995 − Saloanele
Moldovei, Bacău; 1996 − Bienala a XII-a de sculptură „Dante”, Ravenna, Italia; 1997 − Fundaţia Culturală
Română, Bucureşti; 1998 − Centrul Internaţional de Cultură şi Arte „G. Apostu”, Bacău ş. a.
Grecu preferă sculptura de forme mici desfăşurată în cicluri (1991 – „Graţia” I, III, IV; „Seminţa
existenţei” I, II, III; 1995 – „Obsesii”; 1996 – „Neputinţa capriciului”; 1998 – „Cea deplină”, „Capriciul
muzei”) cu amprente de tratare impresionistă.

Iaşcinschi Nina
Iaşcinschi Nina (1904, s. Ghiliceni, judeţul Bălţi – 1984, Luxemburg), sculptor. A absolvit Şcoala de Arte
Plastice de la Chişinău, atelierul lui A. Plămădeală. În 1936 absolveşte Academia de Arte Frumoase de la
Bruxelles, atelierul de sculptură. Ca deţinătoare a Premiului I i se permite să lucreze trei ani într-un atelier
din localul Academiei. Expoziţie personală la Bruxelles (1938). A profesat portretul sculptural şi compoziţia.

Petraşcu Miliţa
Petraşcu Miliţa (31.12.1892, Chişinău, - 1976, Bucureşti), sculptor. A studiat specialitatea la Moscova la
Şcoala de Arte Plastice „Stroganov”, perfecţionîndu-se apoi în Germania (München) şi Franţa (Paris) în
atelierele lui Matisse, la Bourdelle (1910-1914) şi Brîncuşi (1919-23, 1927). La Saloanele Societăţii de Arte
Frumoase de la Chişinău participă cu opere de sculptură în 1938. A activat în permanenţă la Bucureşti,
expunînd operele sale la Paris, Milano, Londra şi Moscova.
Este recunoscută ca autoare a unei galerii de portrete, ce întruchipează diverse personalităţi în domeniul
artei din România şi Europa. Autoarea bustului „Zamfir Arbore” de la Chişinău (1938 nu s-a păstrat).

Plămădeală Alexandru
Plămădeală Alexandru (9.10.1888, Chişinău – 15.06.1940, Chişinău), sculptor. A absolvit
Şcoala de pictură, sculptură şi arhitectură de la Moscova, sub îndrumarea profesorilor S.
Volnuhin şi K. Korovin (1912-1916). Participant, alături de A. Golubkina şi V. Vataghin, la
expoziţia Societăţii amatorilor de arte de la Moscova, 1916. La Chişinău soseşte în 1918. După
reorganizarea Şcolii de desen în Şcoala de Arte Plastice este numit în funcţie de director (1919)
pe care o deţine pînă în 1940. În 1921 este iniţiatorul fondării din „Societăţii de Arte Frumoase”, fiind exponentul
tuturor saloanelor, atît la Chişinău, cît şi la Bucureşti.
Profesează sculptura monumentală, de şevalet, miniatura şi pictura. Fiind una dintre personalităţile de
vază ale Moldovei iniţiază şi fondează în 1939 Pinacoteca Municipală de la Chişinău, alcătuită din operele-
donaţii ale pictorilor basarabeni. A fost menţionat cu ordinele „Steaua României” şi „Coroana României”.

David Aurel
David Aurel (18.06. 1934, Chişinău – 18.07. 1984, Chişinău), pictor, grafician, sculptor. Absolveşte Şcoala
Republicană de Arte Plastice de la Chişinău (1954) şi Institutul de Stat de Arte Plastice „V. Suriкov” din Moscova
(1960).
Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova (UAP), (1964). În anii 1961-1969 a activat în calitate
de expert al secţiei „Arte plastice” din cadrul Ministerului Culturii al Moldovei. Debutează cu opere de
pictură şi grafică (anii 1960-1980), expunînd la expoziţiile de grup din Chişinău, Moscova, Sankt-
Petersburg, Tallinn, Vilnius şi Minsk. Expoziții personale - 1994, 2004, Chişinău. Concomitent cu pictura şi
grafica a practicat arta monumentală, fiind autorul mozaicului de la faţada Centrului Republican al
Tineretului (1971). Una dintre cele mai valoroase lucrări ale pictorului este considerat tabloul „Amiază”
(1964).
Dintre toate proiectele sale a fost realizat doar Monumentul victimelor războiului (Chişinău, str. Calea
Orheiului, 1978). Postmortem i-a fost acordat Premiul de Stat al Moldovei (1990).