“M. H.

Maxy: from avant-garde to socialism”

(Exhibition at the Romanian National Museum of Art, 28th of December
2022– 30th of April 2023)

Istoric de artă Ioana-Cristina Spiridon1

Abstract

“M. H. Maxy: from avant-garde to socialism”, opened on the 28 th of December 2023 at the Romanian National
Museum of Art, uses a chronological line of events to bring up to date the image of Max Herman Maxy (1895 –
1971), seen as a leading artist with a significant role in the Romanian Avant-garde, but also as the first director
of the Romanian National Museum of Art. Subsequently, his contribution to the development of the national art
scene can’t be denied in art history. Furthermore, the opening was carefully chosen to mark a symbolic
anniversary of 145 years since the first Romanian Jew obtained his citizenship, therefore enhancing the role that
the Jew community had in the bloom and spread of the Avant-garde in Europe. The exhibition has a tacit
dialogue to the main artistic events which celebrate Timișoara as The Cultural Capital of Europe 2023, the
retrospectives dedicated to Victor Brauner and Constantin Brâncuși, suggesting the main artistic pillars in the
dawn of Modern Romania.

Keywords: Avant-garde, Romanian National Museum of Art, Jew community, Modern Romania, socialism,
artist

„M. H. Maxy: de la avangardă la socialism”, desfășurată la Muzeul Național de Artă

București între 28 decembrie 2022 – 30 aprilie 2023, reprezintă una din cele mai așteptate
evenimente culturale dedicate lui Max Herman Maxy (1895 – 1971), personalitate marcantă
atât a curentului avanrgardist în Europa, cât și a scenei artistice naționale, inclusiv din
perspectiva rolului său de primul director al Muzeului Național de Artă. Expoziția se
concentrează în jurul poziției sale de lider, atât din punct de vedere artistic, cât și
administrativ, urmărind traseul cronologic al biografiei sale și interconectând momentele sale
personale, dar și profesionale cu principalele evenimente socio-politice ale timpului său.
Încă de la primul contact vizual cu spațiul expozițional, vizitatorul este atenționat asupra
discursului narativ al expoziției, vocația de deschizător de drumuri a lui Maxy, paralela între
creația artistică a lui M. H. Maxy și moștenirea sa în calitate de coordonator al Muzeului
Național de Artă urmărind cronologia istorică, atât prin textul introductiv, cât și la nivel
simbolic, prin imaginea asociată textului și reprodusă pe afișul expozițional (vezi fig.1).

1
Ioana-Cristina Spiridon este evaluator pe bunuri culturale mobile, istoric de artă, masterand al Facultății de
Istorie, director-adjunct al Departamentului de Evaluare al casei de licitații Artmark și asistent-curator al
expozițiilor Pavilionului Muzeal din cadrul Art Safari (2014-prezent)

1
Aceasta îl reprezintă pe artist în atelier, într-o vestimentație sobră, alături de un manechin. Pe
de o parte, motivul manechinului, (în variațiile curentelor moderniste de la început de secol
XX, sugera o nouă condiție a omului și a rolului său în lume) corelat cu prezența artistului în
propriul studio inoculează ideea conform căreia Maxy nu a renunțat niciodată la idealurile și
preceptele sale artistice inovatoare, dedicându-se cu aceeași putere creației sale și spre
sfârșitul vieții. Pe de altă parte, surprinderea sa într-o vestimentație sobră în propriul atelier,
ne duce cu gândul la funcția sa administrativă, de director al muzeului, și la modul în care el
și-a îndeplinit această funcție fără a-și abandona vocația artistică.
Activitatea lui M. H. Maxy se suprapune unui ideal de artist multilateral 2: pictor, scenograf,
creator de artă decorativă, tapiserie, mobilier, fondator de reviste și societăți artistice,
urmărind să trezească în conștiința publică necesitatea și utilitatea ideilor vehiculate în artă, în
special în avangardismul european. Același scop, de propagare a ideilor culturale și artistice
moderniste, răspunde și activității derulate în calitate de director de muzeu, punând bazele
unor programe și inaugurând expoziții racordate la scena artistică internațională, în ciuda
climatului politic constrângător. Activitatea sa de scenograf în calitate de montare a primelor
spectacole de teatru avangardist în România (vezi fig. 2), fondarea revistei „Integral”, a
primei școli de arte decorative de tip Bauhaus și realizarea unor astfel de obiecte (vezi fig. 3),
participarea sa la „Contimporanul”, „Criterion”, „Arta nouă”, sunt extrem de bine
exemplificate și evidențiate în expoziție.
Cronologia expoziției urmărește firul istoriei, marcând astfel următoarele etape în creația lui
M. H. Maxy: anii ’20 ai cubismului constructivist, când publică manifestul „Cronometraj
pictural” în revista „Contimporanul” (numărul 50-51, anul 1924); anii ’30, când direcția
constructivistă este înlocuită de o abordare a realității, cu accent pe categoriile sociale
defavorizate, asemenea artiștilor din mișcarea „Neue Sachlichkeit”; anii ’40, de restriște, de
ascensiune a mișcării legionare și de izbucnire a celui de-al Doilea Război Mondial; anii ’50
de instaurare a regimului comunist și de opresiune politică; anii ’60, de relativă liberalizare și
destindere, care permite întoarcerea, cel puțin la nivel formal, la experimentele artistice din
anii ’20.
În parcurgerea acestui fir narativ istoric, organizatorii expoziției au meritul de a evidenția
momentele și elementele semnificative din activitatea lui Maxy, prea puțin explorate,
cercetate și dezbătute public până în prezent. Astfel, discursul expozițional dedică o atenție
deosebită revistei „Integral”(vezi fig. 4), activității sale de scenograf pentru Trupa din Vilna
și Studioului de Teatru Idiș, asupra artelor aplicate, dar mai ales, asupra activității sale de
2
Oprea (1974), p.5

2
prim director al Muzeului Național de Artă. Cu adevărat inovativă, această intruziune a
discursului curatorial al expozției în activitatea administrativă a lui Maxy și a rolului său
covârșitor asupra moștenirii culturale publice a fost, de-a lungul timpului efemer, menționată,
fără a-i acorda atenția și meritele cuvenite. În calitatea sa oficială de director, Maxy era
racordat la scena artistică internațională și conștient de necesitatea familiarizării publicului
român cu evenimentele artistice din afara țării, pentru a contribui la dezvoltarea unei atitudini
culturale critice și sănătoase. Astfel, una din primele acțiuni realizate din această postură a
fost organizarea expoziției retrospective dedicate lui Constantin Brâncuși, artist față de care
Maxy purta o profundă admirație, dedicându-i o lucrare omagială (vezi fig.5).
Ce lipsește din cronologia expoziției?  Chiar dacă încă din debutul vizitei, textul curatorial
anunță subtil concentrarea atenției asupra carierei lui Maxy începând cu anul 1923, pentru un
vizitator neavizat, lipsa unei mici introduceri în viața și creația lui M. H. Maxy poate genera
multe confuzii și întrebări. Astfel prea puțin spre deloc găsim în expoziție referințe privitoare
la influența lui Camil Ressu, Frederic Storck și a lui Iosif Iser în anii de studenție ai artistului,
perioada petrecută ca detașat militar la Iași, în timpul Primul Război Mondial, studiile alături
de Arthur Segal în Germania și expoziția personală de la Galerie Der Sturm, rolul și
vizibilitatea acestei galerii pe scena artistică internațională, participarea la expozițiile
internaționale alături de Hans Arp, Paul Klee, apartenența la asociația culturală de extremă
stânga „Novembergruppe” etc. Absența unui scurt text introductiv asupra acestei fazei
incipiente a carierei artistice a lui Maxy lipsește vizitatorul de argumentarea logică a
aderenței lui Maxy față de ideile moderniste ale timpului, dar și față de adaptabilitatea sa la
formalismul și canonul politic al artei oficiale de mai târziu, a anilor ’50.
În ciuda acestui fapt, expoziția dedicată lui M. H. Maxy rămâne un eveniment de referință pe
plan cultural național. Pe de o parte, este readusă în atenția publicului personalitatea marcantă
a artistului, contribuind la propagarea cubismului constructivist pe plan național, importând
ideile moderniste cu care a intrat în contact în Occident, conștient de nevoia de a racorda
producția artistică locală la cea internațională. În al doilea rând, expoziția este inovativă prin
discursul curatorial care evidențiază imensa responsabilitate ce a purtat-o în calitate de primul
director al Muzeului Național de Artă, subliniind că a rămas fidel preceptelor inovatoare și
dorinței de a modela o gândire critică a publicului și din această postură, cel mai bun exemplu
fiind implementarea expoziției dedicate lui Constantin Brâncuși. Pe de altă parte, prin
vernisajul asociat datei de 28 decembrie 2022, expoziția a atins subtil un moment de
celebrare a 145 de ani de la prima recunoaștere a cetățeniei române de către un locuitor de
origine iudaică. În acest fel, se subliniază și contribuția adusă de comunitatea evreiască la
3
ideile culturale revoluționare ale timpului, la nașterea și propagarea avangardei europene.
Comunitatea evreiască, prin istoria de asuprire socială, poartă în sine un mecanism de inovare
culturală, de depășire a unor dogme desuete. În plus, prin relaționarea cu evenimentele
artistice desfășurate în Timișoara, în special expoziția dedicată lui Victor Brauner, un alt titan
al avangardei europene, București se plasează pe harta evenimentelor culturale de interes
european, nu doar național.
Actualitatea expoziției rezultă din practica curatorială a pluridisciplinarității, dar și din
design-ul expozițional și din elementele care contribuie la configurarea experienței
vizitatorului: proiecția unor selecții din filme documentare realizate în anii ‘40 și ’50,
semnificative pentru climatul epocii3, aspectul scenografic prin reproducerea interiorului
atelierului artistului, expunerea unor piese de artă decorativă create de Maxy, includerea unor
fotografii reprezentative din viața personală, dar și profesională pentru a ilustra elementele
teoretice, inserția unor mici texte explicative care se suprapun capitolelor expoziției, existența
etichetelor explicative pentru anumite lucrări, prezentarea unor numere rare și extrem de rare
a revistelor la care a contribuit etc.
Comunicarea ideilor curatoriale nu se limitează la experiența vizitării expoziției, existând un
program multidisciplinar care se completează cu conferințe și evenimente publice ce pornesc
de la anumite puncte-cheie din creația lui Maxy („M. H. Maxy și revista și gruparea Integral”,
dezbatere coordonată în incinta muzelui de academicianul Ion Pop, respectiv „Avangarda
efemeră. Maxy, Trupa din Vilna și Studioul de Teatru Idiș”, coordonată de dr. Alexandra
Chiriac).
Aducerea la cunoștință publică a expoziției marchează toate ustensilele de marketing actual: 
afișe publicitare outdoor; parteneriat cu RATB, de promovare a expoziției prin colantarea
autobuzelor cu imagini referitoare la expoziției; promovare online pe paginile de social media
ale muzeului etc. Expoziția beneficiază și de o largă răspândire în mass-media, în descrierea
expoziției fiind menționați toți partenerii din presa scrisă și TV, promotori ai evenimentului.
Înglobând 95 lucrări de pictură, 50 lucrări de grafică, dar și poriecte de scenografie, artă
aplicată și o selecție a celor mai cunoscute reviste la care a contribuit Maxy, efortul
expozițional este un efort de echipă, care reunește activitatea curatorului (Călin Stegerean), a
comisarului de expoziție (Patricia Bădulescu), a conservatorilor, a specialiștilor în restaurare,
a membrilor echipei administrative de transport, panotare, amenajare. Selecția lucrărilor
provine atât din colecțiile muzeelor din România, cât și din colecții private. La organizarea
expoziției au contribuit: Arhiva Națională de Filme, Biblioteca Academiei Române,
3
Site-ul Muzeului Național de Artă al României, https://www.mnar.arts.ro/ (12 martie 2023)

4
Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Biblioteca Metropolitană
Bucureşti, Complexul Muzeal Arad, Complexul Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi, Consiliul
Naţional al Cinematografiei, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea,
Muzeul Brăilei „Carol I”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Muzeul de Artă Craiova, Muzeul
Judeţean Mureş, Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu Quintus”, Muzeul
Municipiului Bucureşti, Muzeul Țării Crișurilor, Oradea.4
În ciuda oricăror mici observații critice semnalate sau nu în acest articol, expoziția „M. H.
Maxy: de la avangardă la socialism”, de la Muzeul Național de Artă al României, este și va
rămâne un reper în programul cultural național de după 2000. În primul rând, este un
eveniment-manifest, prin care muzeul național își asumă o direcție de recuperare a unor
valori și personalități naționale marcante în istoria artei internaționale. În al doilea rând, este
un model pentru instituțiile muzeale de stat de organizare și coordonare a unei expoziții de
anvergură, asumându-și practici curatoriale moderne, elemente de design, arhitectură și
scenografie expozițională, dar și elemente de marketing și comunicare publică adapte noilor
realități sociale. În al treilea rând, expoziția este un punct de reper pentru istorici și
cercetătorii de artă în analiza contribuției comunității evreiești din România la apariția și
dezvoltarea avangardei europene.

Figura 1. Cadru de la intrarea în expoziție, prezentând conceptul expoziției și imaginea de

afiș

4
Idem

5
 Figura 2 : Cadru din expoziție reprezentând punerea în
scenă a unei piese de teatru avangardiste

Figura 3 : Cadru reprezentând interiorul locuinței

artistului, cu obiecte de artă decorativă create de el însuși

Figura 4.
Cadru

expozițional dedicat revistei Integral

6
Figura 5. Afișul expoziției dedicate lui Constantin Brâncu și cadre fotografice din expoziție

7
 BIBLIOGRAFIE

1. Oprea, P. 1974. M. H. Maxy. București: Editura Meridiane

2. Ilk, M. 2003. M. H. Maxy. Artist Integralist. Berlin: Antiquariat Gunter Linke
3. Enache, M. 2018. Arta și metamorfozele politicului: tematica istorică în arta oficială
românească între 1944-1965 (pictură, sculptură, grafică). Târgoviște: Editura Cetatea
de Scaun
4. Site-ul Muzeului Național de Artă al României, https://www.mnar.arts.ro/ (12 martie
2023)