Studiu de caz 

: Louis al XV-lea. Pasiunile unui rege.

Ioana-Cristina Spiridon (Ciocoiu)

Master Istoria Artei și Filosofia Culturii, anul I

 Între 18 octombrie 2022-19 februarie 2023, Palatul de la Versailles găzduiește o amplă
expoziție temporară dedicată regelui Louis al XV-lea (1710-1774), cunoscut și sub denumirea de
“Ludovic cel Iubit”. Deși intrat în istorie cu acest apelativ, domnia sa, a doua cea mai lungă din
istoria Franței, a contribuit decisiv la declanțarea Revoluției Franceze. În timpul domniei sale,
țara a fost implicată în trei războaie, ceea ce a contribuit nu doar la diminuarea puterii economice
a statului, dar și la înrăutățirea nivelului de trai pentru populația generală. A fost un exemplu
negativ în ceea ce privește administrația de stat, lipsindu-i abilitatea de a impune reforme și de a
conduce abil și util administrația publică. În plus, viața sa privată a fost intens discutată lăsând
loc de intervenție în deciziile de stat uneia din cele mai cunoscute amante ale sale, Madame de
Pompadour.
Expoziția, intitulată “Passions d’un roi” (Pasiunile unui rege) vine să completeze datele
istorice seci cu o perspectivă intimistă asupra vieții private a monarhului, evidențiind aspecte
legate de copilăria și educația sa, viața de familie, pasiunea sa de colecționar de artă, patron al
artelor, vănător iscusit, astrolog pasionat și atras de științele carotgrafiei și ale geografiei. Este o
perspectivă extrem de curajoasă aleasă de cei doi comisari de licitație, Yves Carlier și Hélène
Delalex, amândoi muzeografi și conservatori ai patrimoniului de la ansamblul Versailles-
Trianon.
De ce inaugurarea acestei expoziții în octombrie 2022 și la Versailles? În 2022, s-au
împlinit 300 de ani de la încoronarea lui Louis al XV-lea ca rege al Franței la Catedrala din
Reims (octombrie 1722). Născut la Versailles, Louis moștenește titlul de rege încă de la vârsta de
5 ani,1 fiind educat în eticheta regală, politică și științe de Francois de Villeroy și viitorul episcop
de Fleury. O sincronizare impecabilă ca timp și locație pentru echipa Palatului de la Versailles,
marcând nu doar un interes crescut pentru istoria națională, figurile sale emblematice și
cercetarea acestora din perspective multilple, dar și o oportunitate unică de a crește numărul de
turiști de la Palat, prin deschiderea acestei expoziții temporare. Poate nu întâmplător, am putea
spune că deschiderea acestei expoziții temporare vine să mascheze efectele negative create de
menținerea unei aripi întregi și a unui generos spațiu din palat sub renovare, de o perioadă
semnificativă de timp (data vizitei anterioare a acestui spațiu fiind anul 2019).

1
Vezi figura 1 din expoziție

1
 Discursul curatorial împarte expoziția în trei capitole: viața privată a regelui, cu accent
aproape exclusiv pe copilăria acestuia (și eludând în o mare măsură multiplele sale legături
amoroase și căsătorii din rațiuni politice)2, pasiunile regelui (vănătoarea, bibliofilia, astrologia,
cartografia, numismatica) și poziția sa de patron al artelor, numele Louis al XV-lea fiind legat
indisolubil de curentul Rococo. Din acest punct de vedere, putem face o legătură directă cu titlul
expoziției, care împrumută numele unuia din cele trei capitole, sugerând perspectiva asumată de
cei doi curatori și accentul pus pe pespectiva intimistă, personală în conturarea caracterului și
umanității omului politic Louis al XV-lea.
Încoronat în 1722, Louis al XV-lea este, fără îndoială, un rege din Secolul Luminilor.
Crescut în lux și înconjurat de personaje-cheie ale politicii și culturii timpului său, acesta a fost
conform discursului curatorial o fire destul de timidă care prefera intimitatea bibliotecii sau a
cabinetului său în defavoarea marilor baluri de la Curte, Încă de mic, se arată interesat de științe,
botanică, animale, geografie, precum și de bibliofilie. 3 Studiază în aceeași măsură arhitectura și
modul în care aspectul edificiilor constituie o mărturie a regimului politic.
Printre pasiunile sale s-au numărat și vănătoarea, astrologia, respectiv a comandat
oamenilor de știință obiecte duse la un stadiu avansat de tehnologizare pentru epoca sa4, precum
și campaniile militare de anvergură. De exemplu, în timpul regimului său, Franța trecând prin nu
mai puțin de 3 războaie cu impact masiv asupra tezaurului de stat.
Un adevărat monarh luminat, își leagă numele nu doar de curentul Rococo, dar și de
impunerea culturii franceze în întreaga Europă, țara sa devenind etalon al bunului gust și al
artelor în timpul său. Astfel, cel mai amplu capitol al expoziției se leagă de patronajul său asupra
artelor. Vizitatorii sunt invitați să descopere capodopere ale stilului Rococo și multiplele fațete
ale acestui curent artistic, eliberat de jugul simetriei și al regulilor formale, bulversând întreaga
creație artistică a secolului al XVIII-lea.
Scenografia expoziției este, cu siguranță, impecabilă, fiind construit in situ un spațiu
contemporan de expunere, cu mijloace din cele mai elegante atât pentru a scoate în evidență
piesele centrale ale capitolelor, cât și pentru a asigura protecția acestora, dar și pentru a asigura
informarea vizitatorilor. Tavanul palatului a fost acoperit cu o rețea contemporană de materiale,

2
Vezi figura 2, coridorul expozițional cu portretele membrilor familiei
3
Vezi figurile 3 si 4, privind dispunerea obiectelor in spatiul expozițional, etichete explicative și reliefarea pasiunilor
regelui
4
Vezi figurile 5 si 6

2
fiind coborât plafonul și plasate lumini speciale, a căror luminozitate a fost atent reglată și
concentrată pe piesele din expoziție și textele descriptive. De asemenea, au fost construite
vitrine pentru display-ul pieselor casabile, iar pentru sculpturi sau piese de mobilier au fost
ridicate socluri sau plinte care să permită vizualizarea acestora de la o înălțime cel puțin egală cu
privirea vizitatorului, din orice unghi al camerei, astfel încât vizualizarea pieselor să nu fie
obstrucționată de aglomerație în timpul orelor de vârf. Scenografia expoziției, incluzând
arhitectura, luminile, culorile, plasarea plintelor și a soclurilor etc, poartă semnătura lui Martin
Michel, membru al firmei de arhitectură Wiringer & Michel. Printre locațiile expoziționale în
care Martin Michel a fost chemat să își aducă contribuția se numără Grand Palais, Musée d'Orsay
etc. Selecția luminilor, a culorilor acestora, montarea lor și reglarea pentru crearea atmosferei
unice poartă semnătura lui François Austerlitz.
Expoziția “Louis XV” este prima dedicată monarhului și care pune accentul pe omul
Louis și nu pe funcția sa., evidențiind astfel modul în care caracterul său a influențat deciziile
personale, cât și politice. Din acest punct de vedere, evenimentul își aduce contribuția la
activitatea de cercetare și documentare a istoricilor asupra vieții acestui monarh luminat. În
acelați timp, scenografia impecabilă și subiectul inedit o transformă într-un punct de reper al
scenei artistice din Paris și din jurul acestuia, determinând creșterea nu a doar a numărului
turiștilor internaționali, dar și locali sau regionali, cărora le este oferită o alternativă la expoziția
permanentă a Palatului de la Versailles. Vizualizarea expoziției exercită un magnetism extrem de
puternic asupra vizitatorului, care, la finalul itinerariului, cade în capcana nu doar de a uita de
aripa Palatului închisă publicului din motive de conservare, dar aproape că se ”îndrăgostește”
(”tomber amoureux ” cum ar spune francezii) de personalitatea acestui monarh, constituită din
multiple pasiuni și interese, uitând cu desăvârșire aspectele faptice, istorice. Louis al XV-lea
rămâne totuși un monarh absolut, fie el și luminat, cuprins și de vicii (în special amoroase), care
s-au interferat cu activitatea sa politică, erodând capacitatea sa de a conduce abil și eficient.
Din acest punct de vedere, consider că ar fi fost necesar și util un abstract al conceptului
curatorial, expus publicului, din care să reiasă demersul celor doi comisari de evidențiere a
aspectelor private și personale din viața monarhului și mai puțin a celor politice. În absența
acestui argument nu numai că cei doi pot fi ușor acuzați de naționalism exacerbat și denaturare a
istoriei prin eludarea unor aspecte marcate de cronici, dar acest aspect negativ împiedică
expoziția să fie perfectă. Totodată, prin absența cu desăvârșire a oricărei prezentări a conceptului

3
curatorial, expoziția este golită de aspectul său critic, riscând să poată fi interpretată ca o simplă
expoziție de prezentare.
Un alt neajuns al acestei expoziții ar fi minimizarea spre riscul de excludere a oricăror
elemente care fac referire la omul politic Louis al XV-lea. Nu se face absolut nicio mențiune la
influența negativă a doamnei de Pompadour asupra deciziilor politice, despre Războiul de 7 șapte
ani cu Impreiul Britanic, din care Franța iese învinsă, despre suprimarea Ordinului Iezuit sau alte
măsuri care țin de absolutismul monarhic și puterea sa discreționară.
Cu toate acestea, axpoziția “Louis XV. Passions d’un roi” rămâne însă un punct de reper
pentru turiști, pentru pasionații de istorie, dar și pentru specialiștii din domeniul muzeografiei.

4
Fig.1 : Louis Al XV-lea pe tron la vârsta de 5 ani. Fig. 2 : Portretele membrilor familiei

Fig.3 : etichete explicative colantate pe perete

Fig 4 : operele sunt indicate grafic pe etichetă

5
Fig 5 și 6: pasiunea regelui pentru astrologie și cartografie, a dus la realizarea celor mai actuale globuri pământești,
ceasuri etc, însă puternic marcate și de un simț estetic, nu doar practice

Fig. 7-9: Expresii ale Rococo-ului

6
7